Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Migranţilor

magisteriu.ro/mesaj-cu-ocazia-zilei-mondiale-a-migrantilor-2017/

October 14,
2016

A 103-a Zi Mondială a Migrantului și Refugiatului

Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc

cu ocazia Zilei Mondiale a Migrantului
și a Refugiatului

Migranții minori, vulnerabili și fără glas

duminică, 15 ianuarie 2017

Iubiți frați și surori!

„Oricine primește un astfel de copil, în numele meu, pe mine mă primește; iar cine mă
primește pe mine, nu pe mine mă primește, ci pe acela care m-a trimis” (Mc 9,37; cf. Mt
18,5; Lc 9,48; In 13,20). Cu aceste cuvinte, evangheliștii amintesc comunității creștine o
învățătură a lui Isus care este entuziasmantă și, în același timp, încărcată de angajare. De
fapt, aceste cuvinte trasează calea sigură care conduce până la Dumnezeu, pornind de la
cei mai mici și trecând prin Mântuitorul, în dinamica primirii. Așadar, tocmai primirea
este condiție necesară pentru ca să se concretizeze acest itinerar: Dumnezeu s-a făcut
unul dintre noi, în Isus s-a făcut prunc și deschiderea la Dumnezeu în credință, care
alimentează speranța, se declină în apropierea iubitoare de cei mai mici și de cei mai
slabi. Caritatea, credința și speranța sunt toate implicate în faptele de milostenie, fie
sufletească fie trupească, pe care le-am descoperit în timpul recentului Jubileu
Extraordinar.

1/4
Însă evangheliștii se opresc și asupra responsabilității celui care merge împotriva
milostivirii: „Dar oricine ar scandaliza pe unul dintre aceștia mai mici, care cred în mine,
ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră de moară trasă de măgar și să fie
aruncat în adâncul mării” (Mt 18,6; cf. Mc 9,42; Lc 17,2). Cum să nu ne gândim la acest
avertisment sever luând în considerare exploatarea exercitată de oameni fără scrupule
în dauna atâtor fetițe și a atâtor băieți îndreptați spre prostituție sau luați în vârtejul
pornografiei, făcuți sclavi ai muncii minorilor sau înrolați ca soldați, implicați în traficul de
droguri și alte forme de delincvență, forțați să fugă de conflicte și persecuții, cu riscul de
a ajunge singuri și abandonați?

Pentru aceasta, cu ocazia anualei Zile Mondiale a Migrantului și Refugiatului, îmi stă la
inimă să atrag atenția cu privire la realitatea migranților minori, în special cei singuri,
solicitându-le tuturor să se îngrijească de copiii care sunt de trei ori lipsiți de apărare
pentru că sunt minori, pentru că sunt străini și pentru că sunt neajutorați, când, din
diferite motive, sunt forțați să trăiască departe de țara lor de origine și despărțiți de
afectele familiale.

Astăzi, migrațiile nu sunt un fenomen limitat la câteva zone ale planetei, ci ating toate
continentele și asumă tot mai mult dimensiunile unei chestiuni mondiale dramatice. Nu
e vorba numai de persoane care caută o muncă demnă sau condiții mai bune de viață, ci
și de bărbați și femei, bătrâni și copii care sunt constrânși să abandoneze casele lor cu
speranța de a se salva și de a găsi în altă parte pace și siguranță. În primul rând, minorii
sunt cei care plătesc prețurile imense ale emigrației, provocată aproape întotdeauna de
violență, de mizeri și de condițiile ambientale, factori la care se asociază și globalizarea în
aspectele sale negative. Cursa neînfrânată spre câștiguri rapide și ușoare comportă și
dezvoltarea de plăgi aberante precum traficul de copii, exploatarea și abuzul minorilor și,
în general, privarea de drepturile inerente copilăriei stabilite de Convenția Internațională a
Drepturilor Copilăriei.

Vârsta infantilă, prin delicatețea sa deosebită, are exigențe unice și la care nu se poate
renunța. Înainte de toate dreptul la un mediul familial sănătos și protejat unde să poată
crește sub călăuzirea și exemplul unui tată și al unei mame; apoi, dreptul-datoria de a
primi o educație adecvată, îndeosebi în familie precum și în școală, unde copiii să poată
crește ca persoane și protagoniști ai viitorului propriu și al respectivei națiuni. De fapt, în
multe zone ale lumii, a citi, a scrie și a face calculele cele mai elementare încă este un
privilegiu pentru puțini. Apoi, toți minorii au dreptul de a se juca și de a face activități
recreative, au dreptul până la urmă să fie copii.

În schimb, printre migranți copiii constituie grupul cel mai vulnerabil pentru că, în timp ce
se arată la viață, sunt invizibili și fără glas: precaritatea îi privează de documente,
ascunzându-i de ochii lumii; lipsa de adulți care să-i însoțească împiedică să se înalțe
glasul lor și să se facă auzit. În acest mod, minorii migranți ajung cu ușurință în nivelele
cele mai joase ale degradării umane, unde ilegalitatea și violența ard într-un foc viitorul
prea multor nevinovați, în timp ce rețeaua abuzului de minori este greu de eliminat.

Cum să răspundem la această realitate?

2/4
Înainte de toate devenind conștienți că fenomenul migrator nu este desprins de istoria
mântuiri, dimpotrivă face parte din ea. De el este legată o poruncă a lui Dumnezeu: „Să
nu faci rău celui străin și să nu-l asuprești, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului” (Ex
22,20); „Să-i iubiți pe străini căci și voi ați fost străini în țara Egiptului” (Dt 10,19). Acest
fenomen constituie un semn al timpurilor, un semn care vorbește despre lucrarea
providențială a lui Dumnezeu în istorie și în comunitatea umană în vederea comuniunii
universale. Chiar fără să nu se recunoască problematicile și, adesea, dramele și tragediile
migrațiilor, precum și dificultățile legate de primirea demnă a acestor persoane, Biserica
încurajează să se recunoască planul lui Dumnezeu și în acest fenomen, cu certitudinea că
nimeni nu este străin în comunitatea creștină, care cuprinde „toate neamurile, triburile,
popoarele și limbile” (Ap 7,9). Fiecare este prețios, persoanele sunt mai importante decât
lucrurile și valoarea oricărei instituții se măsoară după modul în care tratează viața și
demnitatea ființei umane, mai ales în condiții de vulnerabilitate, ca în cazul minorilor
migranți.

În afară de asta trebuie să se mizeze pe protecție, pe integrare și pe soluții durabile.

Înainte de toate, este vorba de a adopta orice măsură posibilă pentru a garanta minorilor
migranți protecție și apărare, pentru că „acești băieți și fete ajung adesea pe drumuri
abandonați și pradă a exploatatorilor fără scrupule care, mai mult decât odinioară, îi
transformă în obiect de violență fizică, morală și sexuală” (Benedict al XVI-lea, Mesaj
pentru Ziua Mondială a Migrantului și a Refugiatului 2008).

De altfel, linia de demarcație dintre migrațiune și trafic poate să devină uneori foarte
subțire. Sunt mulți factori care contribuie la crearea unei stări de vulnerabilitate în
migranți, în special dacă sunt minori: lipsa și carența de mijloace de supraviețuire – la
care se adaugă așteptările ireale induse de mass-media -; nivelul scăzut de alfabetizare;
ignorarea legilor, a culturii și adesea a limbii țărilor care găzduiesc. Toate acestea îi fac
dependenți fizic și psihologic. Însă presiunea ce mai puternică la exploatarea și la
abuzarea copiilor vine de la cerere. Dacă nu se găsește modul de a interveni cu mai mare
rigoare și eficacitate față de profitori, nu vor putea să fie oprite multiplele forme de
sclavie ale căror victime sunt minorii.

De aceea, este necesar ca imigrații, tocmai pentru binele copiilor lor, să colaboreze tot
mai strâns cu comunitățile care îi primesc. Cu atâta recunoștință privim la organismele și
la instituțiile, ecleziale și civile, care cu mare angajare oferă timp și resurse pentru a-i
proteja pe minori de diferite forme de abuz. Este important ca să se realizeze colaborări
tot mai eficace și incisive, bazate nu numai pe schimbul de informații, ci și pe
intensificarea rețelelor capabile să asigure intervenții tempestive și capilare. Fără a
subevalua că forța extraordinară a comunităților ecleziale se revelează mai ales atunci
când este unitate de rugăciune și comuniune în fraternitate.

În al doilea rând, trebuie muncit pentru integrarea copiilor și a adolescenților migranți. Ei

depind în toate de comunitatea adulților și, foarte des, lipsa de resurse financiare devine
impediment pentru adoptarea de politice adecvate de primire, de asistență și de
incluziune. Prin urmare, în loc să se favorizeze inserarea socială a minorilor migranți, sau
3/4
programe de repatriere sigură și asistată, se încearcă numai să se împiedice intrarea lor,
favorizând astfel recurgerea la rețele ilegale; sau ei sunt retrimiși în țara de origine fără a
se asigura că acest lucru corespunde „interesului lor superior” efectiv.

Condiția migranților minori este și mai gravă când se află în stare de iregularitate sau
când sunt înrolați de criminalitatea organizată. Atunci ei sunt adesea destinați centrelor
de detenție. De fapt, nu este rar ca ei să fie arestați și, pentru că n-au bani pentru a plăti
cauțiunea sau călătoria de întoarcere, pot să rămână perioade lungi închiși, expuși la
abuzuri și violențe de diferite genuri. În aceste cazuri, dreptul statelor de a gestiona
fluxurile migratoare și de a salvgarda binele comun național trebuie să se conjuge cu
obligația de a rezolva și de a regulariza poziția migranților minori, respectând pe deplin
demnitatea lor și încercând să vină în întâmpinarea exigențelor lor, când sunt singuri,
dar și ale părinților lor, pentru binele întregului nucleu familial.

Rămâne apoi fundamentală adoptarea de proceduri naționale adecvate și de planuri de

cooperare concordate între țările de origine și cele de primire, în vederea eliminării
cauzelor emigrației forțate a minorilor.

În al treilea rând, adresez tuturor un apel din inimă pentru ca să se caute și să se adopte
soluții durabile. Pentru că e vorba despre un fenomen complex, chestiunea migranților
minori trebuie înfruntată la rădăcină. Războaiele, încălcările drepturilor umane, corupția,
sărăcia, dezechilibrele și dezastrele ambientale fac parte dintre cauzele problemei. Copiii
sunt primii care suferă, îndurând uneori torturi și violențe corporale, care sunt însoțesc
pe cele morale și psihice, lăsând în ei semne aproape întotdeauna de neșters.

De aceea, este absolut necesar de înfruntat în țările de origine cauzele care provoacă
migrațiile. Acest lucru cere, ca prim pas, angajarea întregii comunități internaționale de a
stinge conflictele și violențele care constrâng persoanele să fugă. În afară de asta, se
impune o viziune clarvăzătoare, capabilă să prevadă programe adecvate pentru zonele
lovite de nedreptăți mai grave și instabilitate, pentru ca să fie garantat tuturor accesul la
dezvoltarea autentică, ce promovează binele băieților și fetițelor, speranțe ale omenirii.

În sfârșit, să vă adresez un cuvânt vouă, care mergeți alături de copii și adolescenți pe

căile emigrației: ei au nevoie de ajutorul vostru prețios, de asemenea Biserica are nevoie
de voi și vă susține în slujirea generoasă pe care o prestați. Nu încetați să trăiți cu curaj
mărturia bună a Evangheliei, care vă cheamă să-l recunoașteți și să-l primiți pe Domnul
Isus prezent în cei mici și vulnerabili.

Încredințez pe toți minorii migranți, familiile lor, comunitățile lor și pe voi care sunteți
aproape de ei ocrotirii Sfintei Familii din Nazaret, pentru ca să vegheze asupra fiecăruia și
să-i însoțească pe drum; și la rugăciunea mea unesc Binecuvântarea Apostolică.

4/4