„Veniți și moșteniți împărăția”

Iubiți credincioși, în solemnitatea lui Cristos Regele Universului, noi celebrăm domnia lui Cristos asupra
întregii creații. Sărbătorim că tot ceea ce există a fost creat prin el, toate au fost mântuite prin el și toți oamenii
vor fi judecați prin el. Isus Cristos este Alfa și Omega, începutul și sfârșitul, iar sărbătoarea de astăzi scoate în
evidență faptul că noi trăim și existăm numai în Isus Cristos, de aceea, și sfârșitul vieții noastre stă sub
semnul regal al lui Isus Cristos.
Cristos este judecătorul Universului și asupra acestui punct se concentrează și evanghelia din această zi.
Evanghelistul Matei ne spune că Regele nostru, Isus are dreptul să stabilească criteriul după care toți vom fi
judecați; spre deosebire de alți judecători care își exercită puterea după legile țărilor în care se află, Isus judecă
după legea Împărăției sale. Viața sa, calea sa reprezintă măsura cu care vom fi judecați!
În lumea aceasta cine vrea să fie judecător, trebuie să cunoască legea punct cu punct, articol cu articol. Atât
de minuțios este dreptul, încât chiar și un simplu cuvânt dacă se schimbă, întregul proces poate să se
modifice. Însă în cazul lui Isus, lucrurile stau diferit. Legea lui este diferită. Iar această lege o descoperim în
evanghelie. Noi vom „moșteni împărăția” dacă ne vom lăsa ghidați de aceste cuvinte ale Mântuitorului:
„Adevăr vă spun: tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut”. Acesta este
criteriul: milostivirea, generozitatea și iubirea.
Atunci când ne vom prezenta înaintea lui Cristos judecătorul, se spune că nu putem lua nimic cu noi, și este
adevărat! Toată averea noastră, toate onorurile noastre, toate posesiunile noastre sunt trecătoare. Nu ne vor
urma în ceruri și nici nu ne vor ajuta să intrăm în paradis. Însă este ceva care ne deschide cerul, iar aceasta este
caritatea, iubirea față de aproapele. De fapt, numai iubirea poate să ne deschidă porțile Împărăției Cerești.

A fost odată un om bogat, aflat pe moarte. Și era omul foarte mâhnit, fiindcă muncise din greu pentru banii
lui, iar acum ar fi vrut să-i poată căra cu el în ceruri. Așa că a început să se roage să aibă posibilitatea de a lua
cu el o parte din avere. Un înger i-a auzit rugăciunea și i-a apărut în față.
— Regret, dar nu-ți poți lua bogăția cu tine.
Omul l-a implorat pe înger să discute el cu Dumnezeu, poate-l va convinge să flexibilizeze puțin regulile.
După o vreme, îngerul reapare și-l anunță că Domnul a hotărât să facă o excepție și-i permite să ia cu el o
servietă. Fericit la culme, omul ia cea mai mare valiză pe care o are, o umple cu lingouri de aur pur și o așază
lângă pat.
La scurt timp, omul moare și ajunge la porțile raiului. Văzând valiza, Sfântul Petru îl oprește:
— Stai așa, nu poți să aduci aia înăuntru!
Omul îi explică sfântului că are permisiunea lui Dumnezeu și-l roagă să discute cu acesta pentru a verifica.
Sfântul Petru se întoarce repede, spunând:
— Ai dreptate. Îți este permis să aduci un singur bagaj de mână, dar eu trebuie să-i verific conținutul
înainte de a-ți da voie să intri.
Și deschide valiza pentru a inspecta bunurile lumești pe care răposatul le considerase prea prețioase pentru a
le lăsa în urma sa. Imediat exclamă însă:
— Ai adus cu tine dale de pavaj?!

Isus nu va fi impresionat de averile noastre nenumărate și nu va fi dezamăgit dacă vom avea puțin din
aceste bunuri. Ceea ce contează înaintea lui Dumnezeu este dacă am reușit să vedem cu inima nevoile celor
din jur: dacă am hrănit pe cei înfometați, dacă am iertat pe cei care ne-au greșit, dacă i-am mângâiat pe cei triști
și singuri. Împărăția lui Dumnezeu nu este despre avere și putere, ci este despre umilință, iubire și slujire.
Iubiți credincioși, poate că uneori ne încurcăm în problemele vieții și nu mai reușim să vedem ceea ce
contează cu adevărat. Să nu neglijăm ceea ce ne deschide poarta cerului, căci o singură șansă avem să
câștigăm coroana împărăției cerești!