Unitatea nr.

1
Biocombustibilii în contextul
legislației europene
 Combustibili si lubrifianţi
neconvenţionali pentru propulsia
•
autovehiculelor
Disciplină opțională
– AR III
• 2 ore curs la 2 săptămâni
• 2 ore laborator la 2 săptămâni
• Evaluare finală: Colocviu – 2 credite

• Prof. dr.ing. Claudia KONCSAG

Bibliografie
• Koncsag C., Prezentări în Power Point, 2018
• Koncsag, C., Fizico- chimia petrolului, Ovidius University Press, ISBN 973-
614-090-3, Constanta, 2003
• Koncsag,C, Birladeanu, A., Caiet de lucrari practice de fizico- chimia
petrolului, Universitatea“Ovidius” Constanta, 2006
 Conținutul cursului
• Biocombustibilii în contextul legislației europene și naționale
• Biodieselul și formularea combustibilului Diesel comercial
• Bioalcoolii , bioeterii și formularea carburanților cu aceștia
• Biogazul și utilizarea lui drept carburant
• Hidrogenul din surse regenerabile și biohidrogenul
• Lubrifianți (uleiuri, unsori) din surse regenerabile

Conținutul lucrărilor de laborator

-Caracterizarea biodieselului și a amestecurilor de motorină

cu biodiesel
-Caracterizarea bioetanolului și a amestecurilor de benzină cu
bioetanol
 Definiții
• (a) “biocombustibilii” sunt combustibili pentru transport sub
formă lichidă sau gazoasă, produşi din biomasă;
• (b)”biomasa” este partea biodegradabilă din produse, deşeuri
şi reziduuri din agricultură (inclusiv substanţe vegetale şi
animale), sectorul forestier şi industria aferentă şi parte din
deşeurile industriale şi municipale;
• (c) “surse de energie regenerabilă” stipulate în Directiva
2001/77/EC(2) (eoliană, solară, geotermală, a valurilor,
maremotrice şi hidrolectrică, biomasă, gaz de fermentare a
deşeurilor, gaz al instalaţiilor de epurare a apelor uzate şi
biogaz); unele dintre aceste surse pot fi folosite și în
transporturi, după transformarea în energie electrică.
• (d)”conţinut de energie” înseamnă puterea calorică (calorifică)
minimă a unui combustibil.
 Legislaţia europeană privind obligativitatea introducerii
biocombustibililor (I)
Directiva 2003/30/EC privind promovarea utilizării biocombustibililor sau a altor
combustibili regenerabili destinaţi transportului
S-a convenit asupra unei strategii a Comunităţii de dezvoltare
susţinută, stabilindu-se un set de măsuri care includ
dezvoltarea biocombustibililor, deoarece:
• Resursele naturale fosile includ petrolul, gazele naturale,
combustibilii solizi, care sunt surse esenţiale de energie dar şi
principalele surse de poluare cu bioxid de carbon
• Există o mare varietate de biomasă care poate fi folosită
pentru producerea de biocombustibil, provenind din produse
agricole şi forestiere, ca şi din reziduuri şi deşeuri forestiere şi
din industria forestieră şi agro-alimentară.
• Sectorul de transporturi însumează peste 30% din consumul
final de energie al Comunităţii şi dezvoltă un trend
expansionist care se referă şi la emisiile de bioxid de carbon
• Cartea Albă a Comisiei Europene militează pentru
reducerea dependenţei de petrol (care era de
aproximativ 98% in anul 2003) în sectorul
transporturilor prin folosirea combustibililor alternativi
cum ar fi biocombustibilii.
• Ca un rezultat a dezvoltării tehnologice, majoritatea
vehicolelor aflate în circulaţie în Uniunea Europeană
pot utiliza mici cantităţi de amestec de biocombustibil
fără nici o problemă. Cele mai recente dezvoltări
tehnologice fac posibilă utilizarea într-o proporţie mai
mare a biocombustibilului conţinut în amestec. Unele
ţări folosesc deja biocombustibilul în proporţie de 10%
şi chiar mai mult în amestec.
• Cartea Verde a Comisiei intitulată “Spre o strategie
europeană pentru securitatea alimentarii cu energie”
stabileşte ca obiectiv înlocuirea până în anul 2020 a
combustibililor convenţionali în proporţie de 20% cu
combustibili alternativi în sectorul transportului stradal.
• Metoda optimă de creştere a cotei părţi de
biocombustibili pe pieţele naţionale şi ale Comunităţii
depinde de disponibilitatea resurselor şi a materiilor
prime, de politicile naţionale şi ale Comunităţii de
promovare a biocombustibililor, de politica taxelor şi de
implicarea optimă a tuturor factorilor de
decizie/partide.
• Promovarea producţiei şi consumului de
biocombustibili ar putea contribui la reducerea
importului de energie şi emisiilor gazelor de seră. In
plus, biocombustibilii, sub formă pură sau în amestec,
ar putea în principiu fi folosiţi la motoarele vehicolelor
existente folosind sistemul de distribuţie a
combustibilului uzual al motorului. Amestecarea
biocombustibilului cu combustibil fosil ar putea facilita
o potenţială reducere a costului în sistemul de
distribuţie al Comunităţii.
• O creştere a utilizării biocombustibililor ar trebui
însoţită de o analiză detaliată a impactului ecologic
economic şi social pentru a se putea decide dacă este
recomandată creşterea cantităţii de biocombustibili vis
a vis de combustibilii convenţionali.
• Incurajarea promovării biocombustibililor trebuie să fie
susţinută şi să cuprindă securitate în livrare, obiective
privind protecţia mediului înconjurător, o politică
adecvată şi măsuri care să susţină aceste obiective în
cadrul fiecărui Stat Membru. Procedându-se astfel
Statele Membre pot lua în calcul eficienţa preţului
atunci când se va face reclamă utilizării
biocombustibililor.
 Legislaţia europeană privind obligativitatea introducerii
biocombustibililor (II)

• Directiva Europeană 28/2009- privind promovarea utilizarii

energiei din surse regenerabile: Statelor membre le revine sarcina
de a efectua îmbunatatiri semnificative ale eficientei energetice în
toate sectoarele în scopul facilitării îndeplinirii obiectivelor privind
energia din surse regenerabile, care sunt exprimate ca procent din
consumul final brut de energie.
• Directiva Europeană 30/2009- Furnizorii ar trebui să reducă treptat
emisiile de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viaţă
a combustibilului cu până la 10 % pe unitate de energie furnizată,
până la 31 decembrie 2020. Această reducere ar trebui sa fie
realizată prin utilizarea biocarburantilor, a carburantilor alternativi,
precum și prin diminuarea arderilor și a ventilării în unităţile de
producţie. Sub rezerva unei reexaminări, ar trebui sa cuprinda o
reducere suplimentara de 2 % obţinută prin utilizarea unor
tehnologii ecologice de captare și stocare a carbonului și prin
utilizarea autovehiculelor electrice, precum și încă o reducere
suplimentară de 2 % obtinută prin achizitia de credite în
conformitate cu mecanismul de dezvoltare curată instituit prin
Protocolul de la Kyoto.
 Legislaţia națională privind obligativitatea introducerii
biocombustibililor

HG 935/2011 privind utilizarea biocarburanţilor

- La data intrării în vigoare a HG 935/2011, motorina avea un conţinut
de biocarburant de minimum 5% în volum; de la data de 1 ianuarie
2015, motorina are un conţinut de biocarburant de minimum 7% în
volum;
- La data intrării în vigoare a HG 935/2011, benzina avea un conţinut de
biocarburant de minimum 4% în volum şi de maximum 5% în
volum; el a crescut treptat, şi va mai creşte până la data de 1
ianuarie 2019, când va avea un conţinut de biocarburant de
minimum 10% în volum
-Valorile conţinutului de biocarburanţi prevăzute mai sus se reduc la
jumătate în cazul în care sunt utilizaţi biocarburanţi de generaţia a
2-a (ex: bioetanol, biodiesel obținuți din deșeuri Iignocelulozice).
Pentru anul 2020, nivelul obiectivului privind ponderea energiei din
surse regenerabile în sectorul transporturi, aferent biocarburanţilor
introduşi pe piaţă în amestec cu benzina şi motorina, pentru fiecare
furnizor de carburanţi care introduce pe piaţă benzină şi motorină
este de cel puţin 10% din energia aferentă cantităţiilor de benzină şi
motorină introduse pe piaţă de acel furnizor de carburant.
 Combustibilii-Combustia
Combustibilul este o substanţă, un amestec de substanţe sau un
material care dezvoltă energie în urma arderii. Această energie
este folosită în activitatea umană pentru diferite scopuri: încălzirea
unor incinte, producerea de abur, funcţionarea motoarelor, etc.
Combustibilii petrolieri sunt cei obţinuţi din prelucrarea petrolului
(ţiţeiului) în rafinării. Ei conţin în principal Carbon şi Hidrogen, două
elemente care în timpul arderii (combustiei) reacţionează cu
oxigenul din aer, rezultând oxizi de carbon şi apă şi dezvoltând o
mare cantitate de energie:
C +O2→ CO2 ………………∆H= 32 800 kJ/kg
C+1/2 O2 → CO…………… ∆H= 10 112 kJ/kg
H2+1/2 O2 →H2O…………. ∆H= 141 200 kJ/kg
∆H- căldura de reacţie
In ţiţei există în concentraţii mici şi alte elemente care ard, sulful (S)
şi azotul (N), care la ardere formează oxizi, dezvoltând o cantitate
mai mică de căldură , ∆H fiind la jumătate faţă de combustia C şi H
şi provocând probleme de mediu, datorită toxicităţii lor

Principala caracteristică a combustibililor este puterea calorifică.

 Puterea calorifică superioară şi puterea calorifică
inferioară
Puterea calorifică (calorică) se defineşte ca fiind căldura dezvoltată la arderea unui kg
de combustibil solid sau lichid, respectiv 1Nm3 de combustibil gazos.
• Se definesc două valori ale puterii calorifice, pentru acelaşi combustibil:
– puterea calorifică superioară Qs;
– puterea calorifică inferioară Qi;
• Puterea calorifică superioară se măsoară în următoarele condiţii:
– temperatura produsului înainte de ardere şi a produselor de ardere la final
200C;
– arderea completă a C → CO2 şi S → SO2; CO2 şi SO2 considerate în fază
gazoasă; se consideră că N2 nu arde;
– apa rezultată ca produs de ardere, fiind la 200C este în fază lichidă.
• Puterea calorifică inferioară se defineşte asemănător, cu deosebirea că apa
conţinută în produsele de ardere este considerată în stare de vapori. Diferenţa de
valoare între Qs şi Qi este dată de latenta de condensare (vaporizare) a apei.
• In SI (sistemul internaţional de măsuri) se măsoară în kJ/kg sau kcal/kg.
• Puterea calorifică a produselor petroliere solide şi lichide se determină prin
arderea completă în bomba calorimetrică a unei cantităţi de combustibil, la 25-30
at. Căldura degajată este cedată unei cantităţi cunoscute de apă a cărei creştere de
temperatură se măsoară.
 Puteri calorifice inferioare ale combustibililor
convenționali, comparativ cu ale biocombustibililor
(kJ/kg)
Combustibili convenționali
• Hidrogen 120 971
• Benzină 44 400
• Kerosen 43 000
• Diesel 43 200
• Propan 46 350
• Butan 45 750
• Lemn 17 000
• Carbune(Turbă) 6 200 -
Biocombustibilii au putere
• Carbune (Antracit) 31 400 calorifică mai mică decât
• Cocs 33 500
• Metan 50 000 combustibilii convenționali cu
• Gaz natural 49 500 care se amestecă la
formularea combustibililor
Biocombustibili comerciali. Ex: alcooli – bezină,
• Metanol 19 700 biodiesel- diesel (motorină)
• Etanol 26 800
• N-Butanol 33 100
•Biodiesel 37 000-38 000
 Ce sunt biocombustibilii?
• Biocombustibilii sunt combustibilii obţinuţi din biomasă ( din plante
cu conţinut mare de zahăr sau amidon, plante oleaginoase, mai
puţin din organisme animale). Ei conţin în molecule atomi de C, H şi
O.
• Unii biocombustibili se obţin prin procese biochimice (ex.
fermentaţia alcoolică), alţii prin procese chimice (ex.
transesterificare, piroliză)
• Biocarburanţii sunt definiţi în lege ca acei biocombustibili care se
utilizează la autovehicule
• Alţi biocombustibili sunt utilizaţi la încălzire şi la cogenerarea de
abur şi energie electrică (biofluidele, biocombustibili solizi)
Biocombustibili din generația I: obţinuţi prin tehnologii convenţionale,
de extracţie şi fermentare, din biomasa comestibilă (plante cu conţinut mare
de zahăr, plante bogate în amidon, plante oleaginoase şi grăsimi animale)
(ex: biodiesel, bioetanol)
Biocombustibilii din generația a II-a: obținuți din deşeurile
lignocelulozice din agricultură sau industrie (paie, rumeguş), sau plante din
culturi nealimentare dedicate obținerii de energie ( trestia, plopul), hârtia şi
deşeurile municipale (ex: bioetanolul pe bază de celuloză, biometanolul
sintetic)
Biocombustibili din generația a III-a: obținuți din microorganisme
(microalge, cianobacterii, diatomee) (ex: biodiesel) și alge macrofite
•
Biocombustibilii uzuali
(a)”bioetanolul”: etanol extras din biomasă şi/sau din partea biodegradabilă
a deşeurilor, care poate fi folosit ca biocombustibil;
• (b)”biodiesel”: un metil-ester extras din ulei vegetal sau animal, de calitatea
dieselului, care poate fi folosit ca biocombustibil;
• (c)”biogas”: un combustibil gazos rezultat din biomasă şi/sau din partea
biodegradabilă a deşeurilor care poate fi purificat la calitatea gazului pur, ca
să poată fi folosit ca biocombustibil sau gaz de lemn;
• (d)”biometanol”: metanol obținut din gazeificarea biomasei urmată de
sinteză chimică, utilizat ca biocombustibil;
• (e)”biodimetileter”: dimetileter extras din biomasă, pentru a fi folosit ca
biocombustibil;
• (f)”bio-ETBE (etil-terţo-butil-ester)”: ETBE este produs de sinteză pe bază de
bioetanol.
• (g)”bio-MTBE (metil-terţo-butil-eter)”: MTBE este produs de sinteză pe bază
de biometanol.
• (h)”biocombustibilii sintetici”: hidrocarburi sintetice sau amestecuri de
hidrocarburi sintetice care au fost extrase din biomasă
• (i)”biohidrogen”: hidrogen extras din biomasă şi/sau din partea
biodegradabilă a deşeurilor, pentru a fi folosit ca biocombustibil;
• (j)”uleiul vegetal pur”: ulei produs din plante uleioase prin presare, extracţie
sau proceduri comparabile, crud sau rafinat, dar nemodificat chimic, atunci
când este compatibil cu motoarele la care este folosit şi când este conform
cerinţelor normelor privind noxele.
Necesitatea introducerii biocombustibililor in retete de
combustibili pentru motoare
• Reducerea dependenţei de petrol;
• Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (CO2
dar şi COV-compuşi organici volatili);
Plantele sunt considerate consumatoare nete de
CO2( consumă ceva mai mult CO2 pentru hrănire
prin fotosinteză decât produc CO2 prin
respiraţie);ca urmare, pentru simplificare, s-a
considerat că biocombustibilul va produce prin
combustie, zero emisii de CO2, spre deosebire de
combustibilii minerali;
• Reducerea costurilor pe litrul de combustibil (dar
nu este întotdeauna adevărat că biocombustibilul
este mai ieftin).
 Sustenabilitatea biocarburanţilor
• Sustenabilitatea (durabilitatea) producţiei de carburanţi înseamnă
posibilitatea de a-i produce acum şi în viitor, fără a afecta şansele de
dezvoltare a societăţii în care vor trăi urmaşii noştri. Aceasta înseamnă în
primul rând materii prime abundente sau regenerabile şi procese de
producţie care să afecteze cât mai puţin mediul. Pentru orice produs (deci
şi pentru combustibil) există un ciclu de viaţă, “din leagăn până la
mormânt” care ar trebui să se poată relua.
Cultivare
Utilizare Extracţie ţiţei biomasă Recoltare şi
(ardere în transport
motoare) Utilizare (ardere în
motoare)
Transport, Transport
depozitare, Fabricare
Fabricare
comercializare combustibil,
bicombustibil
Fabricare transport,
Transport la Transport
combustibil depozitare,
rafinărie
comercializare
Ciclul de viaţă a Ciclul de viaţă a
combustibilului fosil biocombustibilului
 Cât de sustenabili sunt în realitate biocombustibilii?
• Producţia de biocombustibili are şi efecte adverse :
1) Emisii de carbon (dioxid de carbon) la : lucrări pentru întreţinerea
culturilor agricole, transportul biomasei, prelucrarea biomasei,
transportul, depozitarea şi comercializarea combustibililor
2) Securitatea alimentară: terenul agricol este limitat. La ce este mai
important de folosit: culturi agricole pentru alimente sau pentru
biocombustbili?
3) Despăduriri pentru înfiinţarea culturilor urmate de eroziunea solului şi
pierederea biodiversităţii, impactul asupra resurselor de apă
Există un comitet ştiinţific internaţional International Resources Panel care
are rolul de a produce evaluări ştiinţifice independente pe probleme de
impact asupra resurselor, mediului şi societăţii. Ei au concluzionat că
biocombustibilii au un impact diferenţiat şi de aceea, trebuie evaluat ciclul
de viaţă pentru fiecare.
• Din această cauză nu se va atinge nici ţinta de 50% biocombustibili între
combustibili pentru 2020, aşa cum se prevedea în anii ‘90.
 Ce alte dezavantaje mai au biocarburanții ?
Higroscopicitatea- proprietatea substanţelor de a absorbi vapori de apă din atmosferă
- Bioetanolul este miscibil în orice proporţie cu apa. Benzina cu apa sunt practic
nemiscibile, toleranţa benzinei pentru apă fiind foarte mică. Dacă există puțină apă
în bioetanol, el contribuie la dizolvarea apei în benzină, deoarece se formează un
sistem ternar omogen benzină-apă-etanol
- Benzina în amestec cu etanolul care conţine prea multă apă poate provoca
sedimentarea apei (la răcire) şi apariţia apei în rezervor
- Biodieselul “înghite” până la câteva % apă care este solubilă în mică măsură în
biodiesel
- Motorina Diesel are o toleranţă pentru apă ceva mai mare decât benzina, dar tot
mică este (1-2%); motorina în amestec cu biodieselul care conţine apă poate
provoca sedimentarea apei şi apariţia apei în rezervor
- Un pericol mai mare decât sedimentarea este tendinţa apei de a îngheţa la
temperaturi ambientale scăzute
- De asemenea, prezenţa apei micşorează puterea calorifică a combustibilului,
întrucât apa nu arde.
Concluzie- bioetanolul şi biodieselul trebuie uscate după fabricare şi păstrate uscate
Totuşi, amestecurile de carburant şi biocarburant admit mici concentraţii de apă, fără
ca aceasta să se sedimenteze ca o fază separată.
Puterea calorifică – principala calitate a unui combustibil- este mai mică la
biocomustibili decât la combustibilii convenționali
Emisiile de dioxid de carbon în gazele de eșapament sunt în unele cazuri mai mari
decât în cazul combustibilului convențonal (ex. alcool față de motorină)
Vâscozitatea și lubricitatea, sunt în unele cazuri modificate în rău la amestecarea
biocombustibilului cu combustibilului convențional.
 Combustibilii ecologici
 Obţinerea de combustibili ecologici necesită, pe lângă introducerea unor
procedee avansate de conversie a fracţiunilor petroliere şi operaţii
suplimentare de optimizare a amestecurilor de fracţii petroliere cu alţi
componenţi.

 Realizarea calităţilor combustibililor ecologici implică o serie de operaţii

complexe -formularea propriu-zisă - care constau în:
• - selecţionarea componenţilor şi amestecarea lor în proporţiile
necesare,
- încorporarea aditivilor specifici,
- controlul caracteristicilor fizico-chimice şi, eventual,
- urmărirea şi verificarea performanţelor produsului final.

 Componenţii care se utilizează pentru fabricarea combustibililor prin

amestecare se pot împărţi în componenţi de bază, de corecţie şi aditivi.

 Prin urmare un combustibil petrolier comercial se obţine prin

amestecarea următoarelor materiale:
• - componenţi de bază în proporţie mai mare de 60%;
• - componenţi de corecţie în proporţie mai mică de 40%;
• - aditivi în proporţie mai mică de 1%.
Componenţii de bază

Componenţii de bază asigură caracteristicile importante ale produsului şi trebuie
să îndeplinească anumite condiţii:
- să se poată obţine în cantităţi mari şi la preţuri de cost relativ scăzute;
- să aibă caracteristicile de bază apropiate de cele ale produselor finite astfel ca
prin adăugarea de cantităţi mici de componenţi de corecţie şi aditivi să se realizeze
produsul cerut;
- să prezinte susceptibilitatea mare la adaosul de cantităţi mici de aditivi
(proprietatea vizata de aditivul respectv să sufere o modificare mare la adăugarea
unei mici cantități de aditiv);
- să fie stabili chimic pentru a nu-şi modifica caracteristicile în timpul manipulării şi
depozitării;
- să aibă conţinutul de S în limite admise pentru produsul finit, astfel ca după
amestecare cu ceilalţi componenţi să se obţină limita impusă produsului finit;
- să aibă proprietăţi de curgere şi de pulverizare corespunzătoare scopului pentru
care se fabrică produsul finit.

 Componenţii de corecţie

Componenţii de corecţie se adaugă în produsul petrolier finit în scopul îmbunătăţirii

anumitor proprietăţi cum ar fi: limite de distilare, cifra cetanică, temperatura de
congelare, vâscozitatea etc.
• Aditivii

 Îmbunătăţirea sau corectarea unor calităţi ale produselor petroliere este mai puţin
costisitoare şi mai uşoară decât reformularea pe ansamblu, prin adăugarea de
cantităţi mici de aditivi.

 Aditivii reprezintă acele substanţe sau amestecuri de substanţe care adăugate, de

obicei în cantităţi mici produselor, îmbunătăţesc sensibil anumite proprietăţi şi
pot conferi altele noi. Cu foarte rare excepţii, în prezent nu se mai fabrică produse
petroliere finite fără aditivi.

 Aditivii folosiţi în reformularea combustibililor trebuie să îndeplinească următoarele

condiţii:
• să aibă eficienţă mare adăugaţi în cantităţi mici;
• să ardă complet, fără depuneri;
• să nu influenţeze negativ celelalte calităţi ale combustibilului;
• să se dizolve uşor şi complet în produsul petrolier;
• să prezinte o stabilitate chimică corespunzătoare;
• să se obţină uşor, la preţuri de cost moderate;