Unitatea nr.

Biodieselul și utilizarea sa în
motorul Diesel
 Biodieselul
 Biodieselul obţinut din uleiuri vegetale (rapiţă, floarea soarelui, palmier) este cel mai popular
biocarburant care înlocuieşte motorina Diesel.
 Aprobat pentru toate modelele de automobile şi autoutilitare care au motoare Diesel.
 La începuturile utilizării sale, datorită cererii mari şi a ofertei mici, se utiliza cu precădere în
transportul public local, vehiculele armatei, navigaţia pe apele interioare, transport în zonele
agricole.
 Acum nu se mai utilizează separat, ci numai în amestec cu carburantul Diesel petrolier.
Avantajele biodieselului
 motorul Diesel nu necesită modificări, nici măcar când biodieselul înlocuieşte integral
motorina
 este de 4 ori mai biodegradabil decât motorina diesel
 este blând cu mediul: emisiile nu conţin pulberi, cenuşă, oxizi de sulf, CO
 Are calităţi de ungere superioare combustibilului mineral, protejând astfel motorul
 este mai puţin inflamabil decât motorina, astfel că există o siguranţă mai mare la depozitare
şi transport.
 Fabricarea biodieselului
• Din uleiuri vegetale, de preferinţă, prin reacţia de transferificare cu metanol.

Uleiul vegetal este un amestec de esteri ai acizilor graşi care au în moleculă

între 8 şi 14 atomi de carbon.

O moleculă de ulei este constituită din o moleculă de glicerină (în chenar

galben) și 3 molecule de acizi graşi legate de glicerină,
Prin transesterificare cu metanol se formează o moleculă de glicerină și 3
molecule mai mici de ester metilic (FAME- fat acid methyl ester),
comparabile ca mărime şi alcătuire cu cele ale motorinei minerale, cu
deosebirea că în moleculă mai există un atom de oxigen care va
îmbunătăţi arderea în motor: CH3-O-CH2-(CH2)14-CH3
• +3 CH3OH + CH3-O-CH2-(CH2)16-CH3

CH3-O-CH2-(CH2)7 –CH=CH-(CH2)7-CH3
Molecula de ulei Metanol (3)
Mo Glicerina 3 molecule esteri metilici (FAME)
Procedeu industrial de fabricare a biodieselului (FAME)
În procedeul industrial se foloseşte un exces de
metanol şi un catalizator (acid sau bazic)
-În procedeul industrial se obţine ca produs
secundar glicerina, cam 1 mil t/an la nivel
european

 Procedeul se poate aplica nu numai

uleiurilor vegetale obținute prin
presare, extracție filtrare; există
posibilitatea tratării grăsimilor
animale (untului, seului) și a
uleiurilor vegetale uzate provenite
de la prepararea alimentelor din
marile restaurante.
 Biodieselul se poate obține cu un
randament foarte bun și din
microalge, care conțin peste 80%
grăsimi; acesta este un
biocombustlbil de generația a III-a.
 Comparație între ulei și biodiesel (FAME)
Uleiul, ca atare, poate înlocui parțial sau total combustibilul Diesel, dar cu
efecte negative asupra motorului; în anii 90, în România se practica la
tractoare, în agricultură.
Dar biodieselul are avantaje evidente.

Biodieselul are vâscozitatea apropiată de cea a motorinei, punctul

final de fierbere este mai scăzut decât în cazul uleiurilor brute
(t90%=350 oC pentru metilester de ulei de floarea-soarelui), cifra
cetanică este asemănătoare sau chiar mai mare decât a motorinei,
iar punctul de filtrabilitate CFPP scăzut, ceea ce le permite folosirea
lor în anotimpul rece.
 Utilizările combustibilului Diesel
- Transporturi rutiere
- Transporturi pentru agricultură
- Transpoturi navale
- Transporturi pe calea ferată
- Transporturi industriale, altele decât cele de mai sus (minerit, construcții)
- Transporturi militare
- Generatoare de electricitate
 Caracteristicile de performanță ale
combustibililor Diesel
• Dezvoltarea unei energii suficiente la combustie (putere calorifică bună)
• Pornirea ușoară a motorului
• Zgomot redus
• Uzura mică a motorului (lubricitate mare)
• Asigurarea unei perioade lungi de serviciu filtrului (combustibil curat)
• Consum scăzut de combustibil la 100 km
• Operare la temperaturi scăzute
• Emisii poluante reduse
Motorul Diesel (motorul în doi timpi)
Schiţă de principiu
Supapa de
evacuare

Admisie
aer

Carter
 Funcţionarea motorului Diesel
• In prima etapă, este admis numai aerul în motor iar pistonul este în coborâre; ajuns la poziţia
extremă de jos, pistonul urcă iar aerul se comprimă la 30-35 atm, temperatura lui crescând
la 500-6000C, până la o valoare mai mare decât temperatura de autoaprindere a
combustibilului, apoi se injectează combustibil fin pulverizat care autoaprinde şi arde pe
măsură ce este introdus în motor; Arderea are loc la presiune constantă, de aceea pistonul
este împins în jos pe tot parcursul arderii. Printr-un mecanism de bielă-manivelă mişcarea
pistonului se transmite roţilor. Se deschid supapele de evacuare, gazele arse sunt evacuate,
apoi ele se închid şi ciclul se reia cu introducerea aerului şi mişcarea de comprimare a
acestuia.
 Motorul Diesel real
Faţă de schema de
principiu, aici sunt
figurate:
-sistemul de ungere cu ulei
din carter
-starterul motorului
-pompa de combustibil
-camera de precombustie
-detalii constructive ale
supapelor de evacuare
-detalii ale sistemului de
admisie a aerului
Specificaţie Motorină Extra (continuare tabel)
 Densitatea
- Este proprietatea care se determină cu cea mai mare uşurinţă
• Proba se toarnă într-un cilindru gradat cu capacitatea de 1 L. În funcţie de
densitatea estimată a probei se alege un areometru cu scara gradată convenabil
(ex. 800-870), care se introduce în cilindrul cu probă şi se lasă să plutească. Când
se atinge echilibrul de temperatură, se citeşte valoarea densităţii pe scara gradată
a tijei cât şi temperatura probei. Temperatura probei se măsoară cu un
termometru introdus simultan în lichid. Dacă valoarea indicată pe tijă este în g/cm3
(0,800-0,870) ea se înmulţeşte cu 1000. Se face corecţia de temperatură, cu
ajutorul unor tabele, astfel ca densitatea să fie exprimată în kg/m3
• Densitatea combustibilului Diesel la 15oC trebuie să se încadreze între 820-845
kg/m3
• Cu cât este mai mică densitatea, este probabil ca motorina să fie mai parafinoasă
deci mai bună ca cifră cetanică, dar nu este obligatoriu.
• Pe de altă parte, o motorină mai uşoară înseamnă o masă mai mică în unitatea de
volum, adică pentru aceeaşi putere dezvoltată în motor se consumă mai multi litri
de motorină. Oricum, limitele pentru densitate sunt atat de strânse, incat nu
merită să facem astfel de calcule.
• Densitatea motorinei scade cu creşterea temperaturii. Foarte mare atenţie când se
vinde-cumpără motorină, ce temperatură are ea. Vara, la litrul de motorină, avem
o masă (kg) mai mică, deci consumul poate creşte.
• Rezervoarele de motorină de la staţiile de carburanţi sunt de obicei îngropate, deci
au temperatură destul de constantă iarna-vara.
 Corecţia densităţii cu temperatura
• Se face corecţia astfel:
 t1   t  c(t  tg/cm
1)
3

ρt = densitatea la t0C, la care s-a efectuat determinarea;

c= coeficient de corecţie pentru dilatarea produsului la o variaţie de
temperatură de 1 0C, conform tabelului în g/cm3;
t= temperatura la care s-a efectuat determinarea, 0C;
t1= temperatura la care a fost stabilit volumul din rezervor, 0C;

Atenţie!
Notă:
Rezultatul se
Metoda cu areometrul se
înmulţeşte cu
poate aplica pe teren.
1000.
In laboratoarele moderne,
se utilizează aparate
sofisticate, de mare
precizie, bazate pe metode
spectrometrice.
 Curba de distilare ASTM (STAS)
• Este cea de-a doua determinare ca simplitate şi importanţă.
În balon se introduc 100 mL produs.
Se asigură răcirea la condensator.
Se porneşte încălzirea. Temperatura
în balon va creşte pe toată durata
distilării.
In cursul distilării se fac notări in funcţie de
condiţiile tehnice ale produsului petrolier
analizat, astfel:
în cazul când condiţiile tehnice fixează
temperaturile la care trebuie sa treacă
anumite procente de distilat -de exemplu :
10%, 50%, 90%- se notează temperaturile
citite pe termometru im momentul când
nivelul lichidului din cilindru ajunge la
diviziunile respective (de exemplu : 10 cm3,
50 cm3 ,90 cm3);
în cazul când condiţiile tehnice ale produsului
cer procentele de distilat la anumite
temperaturi, se notează volumele lichidului
din cilindru la temperaturile cerute (de
exemplu : 100oC, 200oC, 260oC, 270oC).
Nu se depăşeşte 90-95% vol. distilat.Oricum,
la aceste procente, distilarea încetează (în
balon se ajunge la sec) datorită pierderilor de
vapori în aparat;
 t, oC
tf
Curba de distilare 360 C
350 C

ASTM (STAS) 250 C

ti

In specificaţia de livrare se spune:

0 10 20 30 90 100% vo

(În specificaţiile altor producători, “condensat la 250 0C” este înlocuit cu “distilă până la 250oC”)
Aceasta însemnă că :
-Până la 2500C trebuie să distile cel mult 65% din probă (adică 65 mL)
-Până la 3500C trebuie să distile cel puţin 85% din probă (adică 85 mL)
-95% din probă (adică 95 mL) trebuie să distile până la cel mult 360oC
In afara acestor rezultate ale distilării, se mai notează temperatura la care a distilat picătura
ce umple 10 mL în cilindrul gradat, precum şi temperaturile la 50 mL şi 90 mL (adică
rezultatele la 10%, 50%, 90% pe curba STAS), de care va fi nevoie la calcularea indicelui
cetanic.
Motorina are limitele de distilare aproximative între 200- 350oC.
 Ce importanță are respectarea
limitelor de distilare?
• Dacă combustibilul Diesel are punctul inițial de distilare prea coborât, aceasta este
o indicație că amestecul de motorine în produsul final s-a făcut defectuos,
eventual s-a amestecat prea mult petrol în compoziție, iar aceasta va avea efect
negativ și asupra punctului de inflamabilitate
• Dacă combustibilul Diesel are punctul final de distilare prea ridicat, aceasta este o
indicație că, în procesul de fabricație al uneia dintre motorine s-a greșit la separare
(tăiere) sau că s-a produs o contaminare cu produse mai grele (combustibili lichizi
grei, păcură). Aceasta va avea ca efect arderea incompletă, cu funingine.
• Dacă combustibilul Diesel are punctul inițial prea ridicat, iar cel final prea coborât,
nu prezintă niciun dezavantaj pentru motor dar acestea reprezintă pierderi pentru
rafinor, prin nevalorificarea completă a potențialului de produs.
• Nerespectarea punctelor intermediare ale curbei de distilare (% distilat/condensat
până la 250 C și până la 350 C, poate ridica semne de întrebare asupra originii
produsului. Este posibil ca el să nu provină de la un singur producător (motorina
luată dintr-o rafinărie să fie amestecată cu diverse fracții suspecte).
 Punctul de inflamare
(inflamabilitatea)
• Punctul de inflamare al unui produs petrolier este
temperatura cea mai joasă, la presiune
atmosferică, la care, în condiţii determinate,
vaporii de produs formează un amestec exploziv
cu aerul.
• Punctul de inflamare se determină în creuzet
închis – pentru produsele inflamabile : petrol si
motorină (aparatele Abel- Pensky si Pensky-
Martens sau alte tipuri).
• Ce înseamnă “condiţii determinate” ? Un creuzet
de anumite dimensiuni, crearea unui spaţiu pentru
vapori mai ferit de curenţi, flacăra de o anumită
mărime,ş.a.m.d.
• Existenţa flăcării exterioare sau a scânteii pentru
aprindere este obligatorie.
• Punctul de inflamare al unui produs petrolier dă
indicaţii asupra pericolului de inflamabilitate.
• Cele mai periculoase produse petroliere din punct
de vedere al inflamabilității sunt distilatele medii:
petrolul şi motorina.
Pentru Diesel, se impune un punct de inflamare
de min.55. Punctul de inflamare se corelează
cu iniţialul curbei de distilare (temp. De distilare
a primei picături) Un pct.infl. prea scăzut indică
o motorină inflamabilă, ce va pune probleme la
depozitare şi emisii de substanțe volatile în
aerul din jurul depozitelor).
Cum se corelează densitatea, curba de distilare, punctul
de inflamare şi puterea calorifică
In specificaţia comercială, nu există prevederi pentru puterea calorifică, deşi aceasta
este cea mai importantă caracteristică, pentru că de ea depinde, puterea
dezvoltată la combustie şi economia de combustibil.
 La combustibilul Diesel petrolier, densitatea ne dă indicaţii asupra puterii
calorifice: cu cât densitatea este mai mică, cu atât puterea calorifică a
combustibilului ar trebui să fie mai mare (kJ/kg), dar pe utilizator îl interesează
puterea dezvoltată per litru. Cu cât densitatea este mai mică, puterea calorifică per
litru este mai mică. Oricum, limitele de densitate sut foarte stranse în specificațiile
tehnice.
 Densitatea este în corelaţie cu curba de distilare ASTM (STAS): este cu atât mai
mică cu cât fracţia petrolieră are un iniţial şi un final mai joase. Este foarte
important ca finalul să fie cât mai jos, adică motorina să nu conţină fracţii grele.
Finalul este limitat la 360oC prin specificaţie iar rafinorul nu are nici un interes să îl
lase mai jos. Fiecare grad în plus la curba de distilare ASTM (STAS), înseamnă o
cantitate mai mare de motorină obţinută din ţiţei, adică un profit mai mare. Deci,
o densitate mai mică indică o putere calorifică mai mare. Această corelaţie poate fi
însă denaturată prin adăugarea de biodiesel.
 Punctul de inflamare este în corelaţie cu iniţialul de pe curba ASTM (STAS): el este
cu atât mai scăzut cu cât fracţia are un iniţial mai jos. Deci un iniţial mai scăzut, ar
trebui să indice o motorină mai uşoară, cu putere calorifică mai mare. Această
corelaţie este însă denaturată prin adăugarea de biodiesel.