SISTEMUL ELECTORAL IN ITALIA

Organizarea şi desfăşurarea alegerilor constă într-o serie de operaţiuni electorale,

concretizate în proceduri, acte juridice şi materiale care au ca scop, în principal, alegerea
guvernanţilor de către guvernaţi.

TIPUL DE SISTEM ELECTORAL

Prin adoptarea Legii nr.270/ 2005 s-a revenit la un sistem proporţional cu scrutin de listă
(blocată) Prezenţa listelor blocate presupune faptul că alegătorul este obligat să voteze lista în
întregime, fără a-i putea aduce nici cea mai mică modificare. Sistemul proporţional permite
atribuirea fiecărui partid sau fiecărei coaliţii, a unui număr de mandate proporţionale. Acest tip
de sistem electoral se desfăşoară doar într-un singur tur de scrutin.
Pentru alegerile prezidenţiale, potrivit art.83 din Constituţiei, Preşedintele Republicii
este ales de către Parlament în şedinţă comună a membrilor. Alegerea Preşedintelui are loc
prin scrutinul secret al majorităţii a două treimi din adunare. Aşadar, putem vorbi de un sistem
electoral majoritar.

Tipul si structura Parlamentului

Parlamentul este bicameral, fiind compus din Camera Deputaţilor (630 deputaţi) şi din
Senat (315 senatori aleşi, la care se adaugă senatorii de drept şi senatorii numiţi). În
conformitate cu art. 59 din Constituție, apartenenţa la senatori de drept al Republicii este
conferită: pentru președinții emeriti al Republicii, dacă nu demisionează; pentru cinci cetățeni
italieni care au "onorat neamul prin realizările lor remarcabile în domeniul social, științific,
artistic și literar", desemnați de către Președintele Republicii, denumiţi senatori pe viață;
Durata mandatului este de 5 ani pentru ambele Camere.

CINE POATE FI ALES?

Acest drept, potrivit art.51,este recunoscut tuturor cetăţenilor, fără deosebire de sex, care
se bucură de drepturi civile şi politice.
Însă în funcţie de locul pentru care candidează, Constituţia stabileşte limite minime de vârstă
pentru cei care pot fi aleşi şi anume:

 privind candidaţii Camerei Deputaţilor cetăţenii eligibili trebuie să aibă 25 de ani,

 pentru Senat vârsta minimă este de 40 de ani,
 pentru funcţia de Preşedinte al Republicii de 50 de ani.
Art. 65 stabileşte fapul că un candidat nu poate aparţine ambelor Camere ale
Parlamentului.

Cerințele de eligibilitate pentru functia de preşedinte sunt cuprinse în primul paragraf al

art.84 din Constituţie şi prevede că şeful statului
● are cetățenie italiană
 ● a implinit vârsta de 50 de ani
● se bucură de drepturi civile și politice
Constituția prevede, de asemenea,incompatibilitatea cu orice altă funcție.

CUM TE POŢI AFLA PE O LISTA DE CANDIDAŢI?

Pentru a putea candida în cadrul alegerilor este necesară depunerea unei declaraţii sau petiţii
ce cuprinde semnăturile de susţinere a candidatului din partea alegătorilor. Semnăturile
trebuie să fie colectate şi autentificate în timpul specificat de lege, sub sancţiunea anulării lor.
Nici un alegător nu poate semna mai mult de o listă de candidaţi.

CAND SE POATE DEPUNE O LISTA DE CANDIDATI?

Potrivit Legii nr.270/2005, art.14 depunerea listei de candidaţi atât pentru Camera Deputaţilor,
cât şi pentru Senat se realizează în urma alegerii unei mărci sau semn distinct de reprezentare
în cadrul alegerilor, fiecare parte declarând dacă este în coaliţii cu alte partide sau
independent
De reţinut este faptul că prezentarea candidaturilor simultan în cele doua camere ale
Parlamentului este interzisă.

3.CINE ARE DREPT DE ALEGERE?

Constituţia italiană reglementează dreptul la alegere în cadrul art.48, acesta fiind un drept
electoral politic al cetaţenilor italieni prin intermediul căruia aceştia îşi aleg autorităţile publice
reprezentative.
Acest drept este recunoscut tuturor cetăţenilor care au împlinit vârsta de 18 ani, şi care
îndeplinesc condiţiile prevăzute de constituţie şi de legea electorală. O excepţie de la această
regulă intervine în cazul alegerilor pentru Senat cand nu pot vota decât cei care au peste 25 de
ani.
În cadrul aceluiaşi articol sunt menţionate caracteristicile dreptului de a vota şi anume,
 este personal întrucât nu se poate exercita prin reprezentanti sau intermediari,
 este egal, ceea ce subliniază valoarea egală a fiecărui vot exprimat indiferent de clasă
sau funcţie socială,
 este liber fiecare alegător având posibilitatea de a-şi manifesta sau nu opţiunea
 este secret pentru a evita ca manifestarea să fie cunoscută de alţii, intervenind
presiunea asupra alegătorului.

UNDE SE POATE VOTA?

Desfăşurarea alegerilor presupune gruparea alegătorilor şi organizarea unor secţii speciale

unde aceştia să-şi poată exercita dreptul la vot. .Sectiile de votare din fiecare municipiu sunt
identificate printr-un număr de serie care este afișat pe cartea de alegator, document personal
al cetateanului care permite exercitarea drepturilor de vot.
Legea electorală italiană prevede faptul că în cadrul fiecărei secţii de vot se oganizează un
comitet electoral compus din:
❖ un preşedinte
❖ observatori
❖ un secretar ales de preşedintele secţiei de votare.
cu îndatorirea de a supraveghea îndeplinirea tuturor procedurilor care au loc în sala de vot
pentru protejarea exercitării libere la vot a alegătorilor.
În cadrul unei circumscripţii se organizează mai multe secţii de votare pe baza criteriului
numărului de locuitori..
În cazul cetăţenilor italieni care locuiesc în străinătate pentru exercitarea dre ptului de vot
aceştia au posibilitatea de a-si manifesta alegerea prin intermediul corespondenţei sau se pot
întoarce în Italia, potrivit Legii nr 459, din 27 decembrie 2001

Cum se voteză?

Fiecare alegător va vota în mod liber, secret și anonim pe un buletin de vot, cu ajutorul unui
creion special ce nu poate fi șters. În scopul de a-și exercita dreptul de vot, alegătorul trebuie
să meargă personal la secția de votare corespunzătoare secțiunii în care este înregistrat si să
prezinte cartea de alegător și un act de identitate valabil.
Alegătorii primesc câte un buletin de vot pentru fiecare Cameră, pe care marchează lista
preferată, fără a putea modifica ordinea candidaţilor. Lista fiecărui partid este tiparită separat,
chiar dacă acesta face parte dintr-o coaliţie.(POZA)

Cum se calculează pragul electoral?

Pentru Camera Deputaţilor, pragurile se calculează la nivel naţional, după cum urmează:
❖ 10% pentru coaliţii
❖ 4% pentru partide necoalizate
❖ 2% pentru partidele din cadrul coaliţiilor
Pentru Senat, pragurile se calculează la nivelul regiunii:
❖ 20% pentru coaliţii
❖ 8% pentru partide necoalizate şi pentru partidele din coaliţiile care nu ating 20%
❖ 3% pentru partidele din cadrul coaliţiilor Chiar dacă un partid atinge pragul electoral la
nivel naţional, el poate să nu primescă nici un mandat dacă nu atinge pragul electoral în
nici una dintre regiuni.

MODUL ÎN CARE SE STABILESC REZULTATELE ŞI SE ATRIBUIE MANDATELE

La Camera Deputaţilor, mandatele sunt atribuite la nivel naţional, iar cele 617 mandate
disponibile se distribuie proporţional.
Dacă partidul/coaliţia câştigătoare are cel puţin 340 de mandate (55% din cele 617 disponibile),
se procedează la stabilirea numărului de mandate cuvenite fiecărui partid din cadrul coaliţiilor,
fiind considerate doar partidele ce depăşesc pragul de 2% şi, pentru fiecare coaliţie, primul
partid de sub pragul de 2%. În cazul în care partidul/coaliţia câştigătoare nu are 340 de
mandate, primeşte diferenţa dintre numărul de mandate câştigate şi 340 sub formă de primă
electorală. Cele 277 de mandate rămase se distribuie proporţional celorlalte partide/coaliţii ce
depăşesc pragul electoral.

Pentru Senat, mandatele sunt atribuite la nivelul regiunilor .Dacă, într-o circumscripţie,
partidul/coaliţia câştigătoare are 55% din mandatele puse în joc în circumscripţia respectivă
(numărul se rotunjeşte în sus), mandatele câştigate se distribuie proporţional între partidele,
dar numai cele care au depăşit pragul de 3%.Dacă partidul/coaliţia câştigătoare nu dispune de
55% din mandatele disponibile, primeşte diferenţa necesară sub formă de primă electorală.
Restul mandatelor disponibile se distribuie proporţional partidelor/coaliţiilor ce au depăşit
pragul.

În cazul alegerilor prezidentiale este nevoie de majoritate a două treimi din plen ( 672 de
voturi). După al treilea scrutin este suficientă o majoritate absolută. Astfel, în al patrulea tur de
scrutin sunt suficiente 505 de voturi din cele 1009 ale membrilor cu drept de vot, din cadrul
Şedinţei Comune.

Referendum

Constituția, potrivit art.75, prevede posibilitatea cetăţenilor de a solicita un referendum în ceea

ce priveşte o lege constituțională. Acesta poate fi solicitat de Cinci consilii regionale sau 500
000 de alegători vizând abrogarea - în totalitate sau în parte – a unei legI ordinară, un decret-
lege sau un decret. Nu pot fi supuse unui referendum, în orice caz, legile fiscale, bugetare,
măsuri de amnistie și iertare, precum și actele de ratificare a tratatelor internaționale.
Există două categorii de referendumuri privind schimbarea circumscripții electorale teritoriale:

❖ referendumul care este baza unei legi constituționale pentru fuziunea mai multor regiuni
sau pentru crearea unei noi regiuni;
❖ referendumul care este baza unei legi ordinare pentru separarea unei provincii sau a
unei municipalităţi de la o regiune la alta și agregare ei.