Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
-Trezoreria-
Cuprins
1. Infiintarea Trezoreriei Publice
Conceptul de trezorerie publica este unul vechi, avandu-si originea in Antichitate, cand pentru
satisfacerea diverselor nevoi publice erau constituite si administrate fonduri in cadrul unor institutii
speciale, care cu timpul s-au concretizat in ceea ce azi numim trezorerie.
Statului Premisele care au creat cadrul favorabil înfiinţării trezoreriei, în România, au fost:
1. reorganizarea sistemului bancar cu consecinţe asupra execuţiei finanţelor publice. Astfel are loc
separarea Băncii Naţionale ca bancă centrală, independentă cu atribuţii clare pe linia realizării
politicii monetare a tării şi înfiinţarea Băncii Comerciale Române, care a preluat de la Banca
Naţională conturile de venituri şi cele de cheltuieli ale bugetului de stat,;
2. schimbarea concepţiilor privind administrarea şi utilizarea resurselor financiare publice;
3. cerinţele şi posibilităţile reale de asigurare a echilibrului finanţelor publice, prin intervenţii pornite
în fazele de urmărire a execuţiei bugetare;
4. autonomia bugetului asigurărilor sociale de stat, în contextul prevederilor Legii finanţelor publice;
5. întărirea autonomiei finanţelor locale, la nivelul bugetelor acestora din subdiviziunile
administraţiei teritoriale, în cadrul judeţelor, potrivit Legii administraţiilor publice locale;
6. înfiinţarea şi funcţionarea fondurilor speciale, prin autonomizarea bugetelor acestora;
7. creşterea şi diversificarea sistemului veniturilor proprii. ,
În România, organizarea administrării banilor publici s-a înscris în coordonatele generale ale
acestei activităţi întâlnite în celelalte ţări. Trezoreria statului apare în deplina ei însemnătate, după
anul 1990, când s-a renunţat la conducerea centralizată prin plan, încercându-se organizarea
economiei pe principiile pieţei. Tranziţia la o economie de piaţă funcţională a reprezentat un proces
deosebit de complex şi de lungă durată care a presupus asumarea şi realizarea unor ample reforme,
în toate domeniile vieţii economice şi sociale, inclusiv în cel financiar. După anul 1989 a fost
adoptată de urgenţă Legea nr. 10/1991 a finanţelor publice publicată în Monitorul Oficial nr.
23/1991, lege care a constituit o adevărată cartă financiară a României (modificată în anii 1996 şi
2002). Cea mai mare parte este consacrată principiilor de elaborare, aprobare şi execuţie a bugetului
public naţional. Legea instituie noţiunea de buget de stat în loc de buget unic naţional. Pentru prima
dată, legea conferă o adevărată autonomie bugetelor ce compun bugetul general
Trezoreria finanţelor publice din ţara noastră a fost înfiinţată în anul 1992 având ca temei legal HG
78/1992 ca instituţie financiară de interes public prin care se realizează execuţia operaţiunilor care
privesc gestiunea, finanţelor publice, instituţiile publice, au obligaţia prin lege, să efectueze prin
trezorerie toate operaţiunile de încasări şi plăţi care privesc fondurile publice asupra cărora statul
(prin Ministerul Finanţelor Publice) exercită controlul fiscal şi financiar preventiv. Prin înfiinţarea
trezoreriei finanţelor publice s-a completat cadrul instituţional din ţara noastră prin care statul (prin
Ministerul Finanţelor Publice) poate să-şi organizeze activitatea financiară atât la nivel central cât şi
în teritoriu, şi-a creat posibilitatea de a stabili şi aplica politica de venituri şi cheltuieli cu caracter
public.
Prin înfiinţarea Trezoreriei statului, Ministerul Finanţelor Publice dispune de mijloacele specifice de
analiză în toate etapele de elaborare, aprobare şi execuţie a bugetului general consolidat în vederea
creării condiţiilor necesare asigurării echilibrului financiar, valutar, monetar şi a gestionării
corespunzătoare a datoriei publice.
Principiile bugetare care s-au statornicit de-a lungul anilor în procesul de formare şi utilizare a
resurselor financiare publice ar putea fi sintetizate astfel:
a) Realitatea informaţiei
Până la organizarea Trezoreriei statului, informaţia cu privire la structura veniturilor publice era
deformată din cauza greşelilor de înregistrare a acestora pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare. Se
efectuau plăţi de casă care nu concordau cu clasificaţia indicatorilor privind finanţele publice pentru
care erau aprobate creditele bugetare.
b) Realizarea actului de control
Presupune incadrării corecta a veniturilor bugetare, a fondurilor speciale şi extrabugetare pe
clasificaţia indicatorilor privind finanţele publice precum şi un control financiar preventiv exercitat
asupra tuturor documentelor de plăţi, cu sau fără numerar, privind execuţia componentelor
bugetului general consolidat în principal;
c) Universalitatea
Se referă la faptul că activitatea de Trezorerie a statului trebuie să se manifeste la nivel national,
teritorial, prin organele sale operative, înfăptuieşte execuţia la nivel judeţean, la nivelul sectoarelor
şi municipiului Bucureşti pentru toate componentele bugetului general consolidat;
d) Unicitatea
Obligativitatea ca toate bugetele să se execute numai prin Trezoreria statului
e) Operativitatea informaţiei
Asigurarea operativităţii informaţiilor cu privire la execuţia componentelor bugetului general
consolidat, în plan judeţean, al municipiului Bucureşti, cât şi naţional, se realizează prin sistemul
informaţional-contabil propriu.
f) Corelaţia totală a veniturilor şi cheltuielilor cu bugetul din care acestea fac parte
Acest principiu impune ca veniturile încasate să fie vărsate în întregime bugetului căruia îi aparţin,
iar cheltuielile, de asemenea, în totalitatea lor să fie suportate din bugetul unde au fost prevăzute,
regula generală fiind aceea că o cheltuială nu poate fi finanţată decât dintr-un singur buget.
g) Echilibrarea fluxurilor Trezoreriei statului
Obligativitatea Trezoreriei statului de a-şi echilibra intrările de fluxuri financiare cu ieşirile reprezintă
regula de fier care nu poate fi încălcată sub nici o formă. Fluxurile financiare de intrări trebuie să
acopere în întregime, şi în orice moment al exerciţiului financiar, plăţile
Functiile originare ale Trezoreriei, conform finantelor clasice sunt : casierie, unde sunt
depuse fondurile Statului si banca cu activitate de credit pe termen scurt insarcinata sa echilibreze in
orice moment incasarile si iesirile de fonduri. In prezent, Trezoreria tinde sa devina unul dintre
instrumentele prin care statul isi procura resursele, alaturi de resursele bugetare si de imprumut.
Operaţiunile de casă ale Trezoreriei Statului sunt clasificate având în vedere trei criterii:
• criteriul juridic: operaţiuni privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat; bugetele
locale; bugetele instituţiilor publice; bugetele fondurilor speciale, disponibilităţile agenţilor
economici titulari de conturi deschise la trezorerii;
• caracterul financiar: operaţiuni cu caracter definitiv (încasări fiscale şi cheltuieli bugetare), cu
caracter temporar (care reclamă o rambursare ulterioară a fondurilor);
• caracterul economic: cheltuieli ordinare (de funcţionare şi de transfer); cheltuieli de capital.
Intermediar financiar
Trezoreria trebuie privită ca entitate care se împrumută pentru acoperirea deficitului sau golurilor
temporare de trezorerie, dar şi pentru a acorda, la rândul său, credite, facilitând fluxuri de fonduri
între creditori şi debitori.
Marile echilibre se pot defini ca raporturi de egalitate între nevoile şi capacităţile de finanţare, ele
exprimând chiar obiectul politicii financiare. Aceste echilibre îmbracă următoarele forme:
echilibrul Trezoreriei publice, care constă în a se asigura că bugetul dispune de suficiente
posibilităţi şi resurse de împrumut pentru a face faţă cheltuielilor;
echilibrul pieţelor de capital, care presupune ca economisirea să fie suficientă pentru a
finanţa investiţiile;
echilibrul circuitelor monetare, care se referă la supravegherea monedei emise, sub aspect
cantitativ şi al circulaţiei acesteia, conform nevoilor economiei;
echilibrul plăţilor externe, care presupune că, prin intermediul împrumuturilor externe, al
investiţiilor, al reglării şi controlului cursului de schimb, se poate finanţa deficitul sau se
poate utiliza eficient excedentul balanţei de plăţi;
echilibrul pieţei valutare, care constă în supravegherea valorii externe a monedei şi existenţa
de devize suficiente pentru a echilibra nevoile şi investiţiile.
Importanţa organizării sistemului Trezoreriei finanţelor publice în România rezultă din următoarele:
1. este considerat cel mai potrivit sistem de organizare a execuţiei finanţelor publice, protejându-le
de toate riscurile;
2. permite soluţionarea unor importante probleme financiare, prin mijlocirea operaţiilor specifice, şi
anume:
• gestionarea creditelor externe primite de către Guvern pentru sprijinirea programelor de
reformă;
• mobilizarea resurselor financiare din economie pentru acoperirea deficitului bugetar şi
pentru serviciul datoriei publice;
• finanţarea obligaţiilor statului asumate prin acorduri guvernamentale cu decontare în
conturile de clearing, barter şi cooperare economică, în vederea echilibrării importurilor cu
exporturile.
3. permite cunoaşterea permanentă a resurselor publice şi previziunea nevoilor de împrumuturi
pentru finanţarea deficitului bugetar. Trezoreria publică cuprinde totalitatea resurselor de care
dispune statul. Ea nu se limitează, însă, numai la execuţia bugetului de stat. Astfel, prin Trezorerie s-a
realizat separarea finanţelor sectorului public de resursele private din conturile distincte la bănci.