PARTICULARIZAREA

ANALGEZIEI LOCALE ÎN
STOMATOLOGIA
PEDIATRICĂ
 DEFINIŢII
Durerea este o experienţă neplăcută senzorială şi emoţională asociată cu lezarea pe
moment sau cu lezarea potenţială a ţesuturilor.
Durerea este întotdeauna subiectivă. Fiecare individ învaţă înţelesul cuvântului “durere” pe
baza experienţelor personale anterioare ⇒ Asociaţia Internaţională pentru studiul durerii.

Analgezie – în mod literar înseamnă fără durere în timp ce anestezie înseamnă fără a simţi.
Termenul analgezie locală este prin urmare mai corect decât cel de anestezie locală din
moment ce numai durerea şi nu toate senzaţiile sunt abolite prin această procedură.
Analgezia locală este definită va fiind o îndepărtare temporară, reversibilă a durerii dintr-o
anumită regiune a corpului.

Analgezia generală este o stare de reducere a percepţiei durerii la un pacient conştient.

Sedarea – este descrisă ca fiind scăderea nivelului conştienţei şi poate varia de la sedare
uşoară la sedare profundă. La un nivel de sedare uşoară (sedarea conştientă) pacientul
are capacitatea de a-şi menţine independent căile aeriene libere şi de a răspunde la
comenzi verbale. Reflexele de protecţie sunt normale sau minim alterate, iar pacientul
poate prezenta amnezie. La un nivel de sedare profundă poate apare o depresare a
reflexelor de protecţie, dar, deşi e mai dificil este totuşi posibil să apară.
Anestezia generală – este descrisă ca fiind un statut controlat de inconştienţă asociat cu
pierderea parţială sau totală a reflexelor protectoare, inclusiv incapacitatea de a menţine
independent căile aeriene deschise sau de a răspunde verbal la comenzi.
 ANALGEZIA LOCALĂ
 Cuvântul analgezie vine din grecescul an-“fără” şi
algesis-“durere”, reprezentând o pierdere a sensibilităţii la durere
provocată prin introducerea în organism a unei substanţe
analgezice. Sensibilităţile: termică, tactilă şi de presiune nu sunt
însă abolite.

 Analgezia locală este definită ca o oprire temporară şi

reversibilă a impulsurilor dureroase dintr-o anumită regiune a
corpului.

 Anestezia înseamnă “fără sensibilitate” (gr. an-“fără” şi

aisthesis-“sensibilitate”).

 Astfel, termenul de analgezie locală este mult mai corect decât

cel de anestezie locală, deoarece nu toate senzaţiile, ci doar
durerea este îndepărtată prin această procedură !
AVANTAJELE ANALGEZIEI
LOCALE
 Administrare uşoară, având o tehnică simplă şi precisă; nu necesită
aparatură complicată, un anestezist şi nici personal ajutător
suplimentar.

 Se poate folosi cu rezultate foarte bune în condiţii de ambulator.

Pacienţii pot părăsi imediat sala de intervenţie, reluându-şi
activitatea normală.

 Acţiunea substanţei analgezice este limitată la structurile pe care se

intervine.

 Câmpul operator rămâne complet liber, desfăşurarea actului

terapeutic nefiind jenată.

 Nu suprimă reflexele protectoare (tuse şi înghiţire).

 Expune la cele mai puţine riscuri vitale.

PARTICULARIZAREA ANALGEZIEI LOCALE ÎN
STOMATOLOGIA PEDIATRICĂ

OBIECTIVE:
A) Pregătirea unui confort psihic optim la copil în vederea
realizării analgeziei locale:
 Reducerea fricii şi anxietăţii
 Îndepărtarea nesiguranţei
 Câştigarea încrederii
 Realizarea unei bune cooperări cu pacientul
 Obţinerea relaxării copilului în fotoliul dentar
 Obţinerea acceptării pozitive a tratamentului stomatologic

B) Controlul optim al durerii:

 Alegerea tehnicilor adecvate de analgezie locală pentru copil
 Realizarea unei analgezii locale eficiente
Principii pentru o corectă analgezie
 Numai un copil la care este prezentă durerea poate spune cât de mare este
durerea pe care a experimentat-o.
 De fiecare dată când este posibil să apară durerea aceasta ar trebui
măsurată.
 Este mai bine să se prevină durerea decât să fie tratată odată ce ea a apărut.
 Atunci când procedurile dureroase sunt imposibil de evitat:
• dacă e posibil părinţii trebuie să însoţească copiii
•trebuiesc date explicaţii copiilor, pe măsura gradului lor de înţelegere.

Principii pentru prevenirea şi tratarea durerii

Metode de abordare centrate pe copil:
• metode comportamentale cognitive inclusiv terapie de expunere
• relaxare musculară
• respiraţie liniştită
• distragerea atenţiei
• modelare
Metode de abordare centrate pe “boală”/afecţiune:
• analgezie locală
•medicamente analgezice, inclusiv sedarea cu NO2 (protoxid de azot)
• sedarea conştientă
Obţinerea unei analgezii locale fără durere

Unul din factorii cei mai importanţi pentru obţinerea unei analgezii
locale este injectarea lentă. Pe lângă acest lucru, stomatologul pediatru
trebuie:
• să usuce mucoasa înaintea aplicării analgezicului local (topic),
pentru a se obţine un efect optim
• să aplice analgezicul local într-o cantitate mică
• să lase analgezicul local să acţioneze pentru 2-5 minute
• să usuce din nou mucoasa
• să aplice o presiune digitală în zona respectivă
• să întindă mucoasa
• să introducă acul
• după contactul cu osul să retragă acul
• să aspire
Dozele de analgezic local recomandate pentru copii
Doza recomandată pentru copil poate fi uşor calculată din
formulele de mai jos, dacă se cunoaşte doza pentru adult.

Doza copilului = doza adultului x vârsta copil

vârsta copil + 12
Exemple: dozele maxime recomandate în mg de analgezic local
cu şi fără constrictor

Adult Copil peste 3 ani

Lidocaină
fără vasoconstrictor (FVC) 300 60
cu vasoconstrictor (CVC) 500 100
Articaină
cu vasoconstrictor (CVC) 500 100
Mepivacaină
fără vasoconstrictor (FVC) 400 80
cu vasoconstrictor (CVC) 400 80
Prilocaină
fără vasoconstrictor (FVC) 400 80
Bupivacaină
cu vasoconstrictor (CVC) 90 18
Doze orale de analgezice generale pentru uz pe termen scurt
(maxim 3 zile) pentru copii > 1 an

Paracetamol 30-40 mg/kg (doză singură sau iniţială) urmată

de 60-90 mg/kg/24h, divizate în 4 doze/zi (15-20
mg/kg)

Diclofenac 3 mg/kg/24h, divizate în 2-3 doze/zi

Naproxen 10-15 mg/kg/24h, divizate în 2 doze/zi

Ibuprofen 20-40 mg/kg/24h, divizate în 3-4 doze/zi

Celcoxibe 2-4 mg/kg/24h, 1 doză/zi

Instrumentar
 Substanţe analgezice

Dozele maxime ale celor mai folosite substanţe analgezice locale la copii

Vârsta Greutatea Doza maximă Doza maximă Doza maximă

(ani) (mg) de lidocaină (ml) de lidocaină (ml) de prilocaină
sau prilocaină cu 2% cu adrenalină 3% cu felipresin
vasoconstrictor 1:80 000 0,54 µg/ml
ANALGEZIA TOPICĂ
 ANALGEZIA PRIN
INFILTRAŢIE
 Osul alveolar al copiilor are o corticală subţire şi o structură
mai spongioasă decât la adulţi, fiind mai permeabil pentru
soluţia analgezică. Astfel, analgezia prin infiltraţie are mai
mult succes în dentaţia temporară decât în cea permanentă.

 După vârsta de 6 ani permeabilitatea osului este redusă, fiind

necesar blocul dentar inferior.
Aplicarea topică de geluri cu analgezic local cu ajutorul
unui aplicator şi injectarea substanţei.
ANALGEZIA PRIN
INFILTRAŢIE
 BLOCAREA NERVOASĂ
REGIONALĂ
BLOCAREA NERVOASĂ MAXILARĂ MOLARĂ
 Blocarea nervoasă pentru nervii alveolari superiori şi posteriori este
o metodă rar necesară la copii. Se foloseşte atunci când infiltrarea
molarului 1 permanent superior eşuează. Metoda convenţională
pentru blocul nervilor alveolari superiori foloseşte o injectare
adâncă, într-o regiune ce conţine plexul venos pterigoidian. Există
astfel pericolul injectării intravasculare şi formarea unui hematom.
La copil, aceste riscuri pot fi evitate prin modificarea tehnicii, cu
depozitarea soluţiei în spaţiul de deasupra muşchiului buccinator
(prin avansarea acului în sus cu 1,5 cm, în linie cu poziţia estimată a
molarului 2 permanent) şi împingerea ei înapoi faţă de canalul
alveolar supero-posterior.
BLOCAREA NERVOASĂ
MAXILARĂ MOLARĂ
 BLOCAREA NERVOASĂ
REGIONALĂ

BLOC PE NERVUL DENTAR INFERIOR

 Tehnica blocului pe nervii dentar inferior şi lingual are un grad mai

mare de succes la copii decât la adulţi. O greşeală frecventă la adulţi
este plasarea acului prea jos pe ramul vertical al mandibulei, cu
depunerea soluţiei inferior de orificiul canalului alveolar. La copii,
acest orificiu este situat mai jos faţă de planul ocluzal şi astfel,
plasarea acului inferior de orificiu este dificilă, dacă se merge
paralel cu planul de ocluzie. De aceea, la copii este mai uşor să se
asigure depozitarea soluţiei în jurul nervului, înainte ca acesta să
intre în canalul mandibular.
 Poziţionarea foramenului mandibular
(spina Spix) pe parcursul creşterii; la copii
spina este situată sub planul de ocluzie;
foramenul este întotdeauna situat pe o
linie, atunci când ramul este îngust, la 2/3
înapoia concavităţii anterioare.
Imagini ale craniului; gaura mentonieră
este localizată mai aproape de molarii
primi temporari la copil şi de premolarii
doi la adulţi.
BLOC PE NERVUL DENTAR
INFERIOR
 Analgezia prin bloc de ram
mandibular la un copil preşcolar
 PUNCŢIA
INTRALIGAMENTARĂ
 Puncţia intraligamentară, metodă foarte eficace la copii, este
mult mai confortabilă decât oricare din injecţiile pentru
blocările nervoase ale nervului dentar inferior, infiltraţiile
palatine sau infiltraţiile bucale, analgezia obţinându-se foarte
rapid, iar ţesuturile înconjurătoare fiind mai puţin afectate.
Deoarece cu ajutorul ei se poate obţine analgezia dinţilor
mandibulari, este foarte folositoare atunci când trebuie evitat
un bloc pe nervul dentar inferior.
 În plus, cu această tehnică nu se realizează şi analgezia limbii
sau a buzelor, fapt foarte util în cazul copiilor handicapaţi sau
foarte mici la care există un risc crescut de traume post-
operatorii ale ţesuturilor moi.
 PUNCŢIA
INTRALIGAMENTARĂ
PUNCŢIA INTRAPAPILARĂ
Analgezia prin infiltraţie Injecţia transpapilară începând cu
zona vestibulară

Injecţia transpapilară continuând cu

mucoasa palatinală.
Se poate observa albirea zonei
palatinale şi a mucoasei adiacente (în
fig. c))
ALTERNATIVE MODERNE
LA TEHNICILE TRADIŢIONALE
DE ANALGEZIE LOCALĂ
 SISTEMUL COMPUTERIZAT WAND
- prezintă un dispozitiv de eliberare a soluţiei analgezice controlat de
computer, nemaifiind necesară injectarea cu seringa;

 INJECŢIA ÎN JET
- nu foloseşte acul hipodermic, ci un dispozitiv special, numit
injectomat; acesta propulsează sub presiune soluţia analgezică printr-
un orificiu fin între mucoasă şi os, la o adâncime de circa 1 cm;

 ELECTRO-ANALGEZIA sau TENS (transcutaneous electronic nerve

stimulation = stimulare electrică nervoasă transcutanată )
- oferă posibilitatea autocontrolului nivelului de stimulare, ceea ce
conferă pacienţilor siguranţă şi reducerea anxietăţii.
SISTEMUL COMPUTERIZAT WAND

 prezintă un dispozitiv de eliberare a soluţiei analgezice controlat de

computer
 teama, durerea, anxietatea şi stresul operator sunt mult reduse
 descărcarea soluţiei în ţesuturi nu este însoţită de durere
 furnizează o analgezie profundă, fără analgezia părţilor moi
acoperitoare faciale
 cantitatea de soluţie folosită este mult redusă
 asigură o senzaţie tactilă superioară şi un control mai bun faţă de
seringa clasică
Tehnici de analgezie locală
cu dispozitivul Wand
Tratament stomatologic sub
anestezie generală