5.

PRINCIPIUL II AL TERMODINAMICII

CICLURI TERMODINAMICE

Principiul al doilea al termodinamicii explică condiţiile de desfăşurare a proceselor

termice din natură. Exprimarea analitică a acestui principiu poate fi evidenţiată cu ajutorul
ciclurilor termodinamice. Conform primului principiu al termodinamicii aplicat în cazul
transformărilor deschise, lucrul mecanic se obţine pe baza variaţiei energiei interne a
sistemului termodinamic şi a schimbului de căldură efectuat de sistem cu mediul exterior.
Pentru obţinerea ritmică a lucrului mecanic este necesar să se refacă starea iniţială a
sistemului termodinamic, astfel încât procesul să fie reluat ritmic; deci sistemul trebuie să
efectueze un ciclu termodinamic.
Un ciclu termodinamic reprezintă o succesiune de minimum trei transformări de stare
prin care un agent termodinamic este readus la starea iniţială. Dacă transformările de stare
ale unui ciclu sunt reversibile, acel ciclu termodinamic se consideră reversibil. În cazul în
care cel puţin una din transformările ciclului este ireversibilă, atunci ciclul este ireversibil.
Procesele reale sunt ireversibile deoarece sunt însoţite de pierderi de energie.
Ciclurile termodinamice parcurse în sens orar se numesc cicluri termodinamice directe şi
sunt caracteristice maşinilor termice producătoare de lucru mecanic (motoare termice,
turbine), iar ciclurile termodinamice parcurse în sens antiorar, se numesc cicluri
termodinamice inversate şi sunt caracteristice
maşinilor termice consumatoare de lucru
mecanic (compresoare, maşini frigorifice, pompe
de căldură).
În figură este reprezentat un ciclu
termodinamic oarecare, direct şi reversibil în
diagrama p-V, cuprins între două adiabate
tangente la ciclu în punctele 1 şi 2. Se poate Reprezentarea unui ciclu termodinamic
în diagrama p-V
observa (prin asimilarea unui segment al
evoluţiei agentului termodinamic în cadrul ciclului cu o transformare simplă de stare), că pe
porţiunea de ciclu 1-A-B-2 agentul termodinamic primeşte din exterior căldura Q, iar pe
porţiunea 2-C-D-1 cedează în exterior căldura Q0.
Lucrul mecanic L efectuat de agentul termodinamic ca urmare a parcurgerii unui ciclu
este egal cu suma algebrică dintre lucrul mecanic de destindere LA-B-2-C şi lucrul mecanic de
comprimare LC-D-1-A. Această mărime reprezintă aria cuprinsă în interiorul ciclului.
Prin integrarea ecuaţiei primului principiu al termodinamicii, exprimată atât în funcţie de
energia internă, cât şi de entalpie, pentru întregul ciclu, rezultă:

 dQ   dU   dL ,

respectiv

 dQ  d H   dL t

Ţinând seama de faptul că:  dQ  Q  Q0 ,  dU  dH 0 (U şi H sunt

mărimi de stare),  dL LA  B  2  C  LC  D 1 A  L şi  dLt  LB  2  C  D  LD 1 A  B  Lt ,

se obţine:
Q  Q0  L  Lt

Rezultă că pentru cicluri termodinamice reversibile directe, diferenţa dintre căldura

primită de agentul termodinamic din exterior şi căldura cedată de agent în exterior este
egală cu lucrul mecanic (sau lucrul mecanic tehnic) efectuat de ciclu, mărime ce poate fi
comparată cu aria cuprinsă în interiorul ciclului.
În cazul inversării ciclului, atunci şi semnele schimbului de căldură şi de lucru mecanic
se vor inversa. Astfel, în transformarea 1-D-C-2 agentul temodinamic primeşte căldura Q0,
iar în transformarea 2-B-A-1, agentul cedează căldura Q, consumând lucru mecanic. În
acest caz ecuaţia devine:
 Q  Q0   L   Lt

În concluzie, într-un ciclu, schimbul de căldură efectuat de un agent termodinamic cu

mediul exterior poate fi transformat în schimb de lucru mecanic, şi invers, lucrul mecanic
poate fi transformat în căldură.
Într-un ciclu motor nu se transformă toată căldura primită de agentul termodinamic în
lucru mecanic. Din căldura Q, primită de agent de la o sursă caldă se transformă în lucru
mecanic doar diferenţa Q  Q0 . O parte din căldura primită, şi anume Q0 trebuie cedată
unei surse reci pentru refacerea stării iniţiale a agentului termodinamic. În timp ce lucrul
mecanic se poate transforma integral în căldură, de exemplu prin frecare, căldura se
transformă numai în parte în lucru mecanic.
Pentru a caracteriza măsura în care căldura primită de la sursa caldă într-un proces
ciclic se transformă în lucru mecanic se defineşte randamentul termic al ciclului.
Randamentul termic reprezintă raportul dintre lucrul mecanic produs şi căldura primită de
la sursa caldă:
L Q  Q0 Q
   1 0
Q Q Q

El exprimă numeric partea din căldura primită care s-a transformat în lucru mecanic,
valoarea lui fiind subunitară.
Prin inversarea sensului ciclului se urmăreşte transformarea lucrului mecanic fie în
căldura Q necesară încălzirii unui agent termodinamic, fie pentru preluarea căldurii Q0
de la un agent de lucru. Raportul dintre căldura Q sau Q0 şi lucrul mecanic consumat
L se numeşte eficienţă.
Raportul:
Q0 Q0 1
f   
L Q  Q0 Q ,
1
Q0

poartă denumirea de eficienţă frigorifică şi exprimă câtă căldură primeşte agentul de

lucru într-un ciclu de la un mediu ce trebuie răcit (efectul util al unei instalaţii frigorifice)
pentru o unitate de lucru mecanic consumat, iar raportul:
Q Q 1
p   
Q  Q0 Q
1 0 ,
L
Q

reprezintă eficienţa termică sau eficienţa pompei termice, şi exprimă căldura cedată de
agentul de lucru într-un ciclu unui mediu ce trebuie încălzit (efectul util al pompei termice),
pentru o unitate de lucru mecanic consumat.

►Aplicaţii
1. O instalaţie de forţă cu abur cu o putere de 150 MW consumă 60 tone/oră cărbune.
Puterea calorică a cărbunelui este 30000 kJ/kg. Să se determine randamentul termic al
instalaţiei. [30%]
2. Un motor de automobil consumă 10 l/h şi produce o putere de 60 kW. Pentru un
combustibil cu puterea calorică de 44000 kJ/kg şi densitatea de 0,8 g/cm3, să se determine
randamentul acestui motor (1 l=1 dm3). [61,36%]
3. Să se determine eficienţa unei pompe de căldură care alimentează cu energie o casă.
Fluxul de energie produs este 8000 kJ/h pentru fiecare kW de putere electrică consumată.
Să se determine de asemenea şi fluxul de energie absorbit din aerul exterior. [2,222; 4400
kJ/h]

ENUNŢURILE PRINCIPIULUI II AL TERMODINAMICII

Deşi din punct de vedere cronologic al doilea principiu al termodinamicii îl precede pe

primul, acesta din urmă nu prezintă condiţiile de desfăşurare a proceselor termice din
natură. Ca şi în cazul primului principiu, cel de-al doilea principiu are mai multe enunţuri
rezultate în urma studiilor întreprinse de fizicienii secolelor XIX şi XX.
Din analiza ciclurilor a reieşit că pentru obţinerea lucrului mecanic ritmic sunt necesare
cel puţin două surse de căldură cu temperaturi diferite. În acest sens formularea lui Carnot
este: o maşină termică nu poate lucra ciclic fără să fie în legătură cu cel puţin două surse
de căldură, una cu temperatură mai ridicată de la care agentul termodinamic primeşte
căldură, alta cu temperatură mai scăzută, căreia agentul îi cedează o parte din căldura
primită. Din condiţia necesară de a exista două surse de căldură cu temperaturi diferite
pentru obţinerea lucrului mecanic ritmic, rezultă următoarea concluzie: nu poate exista o
maşină care pusă în contact termic cu o singură sursă de căldură să producă lucru
mecanic ritmic, deci este imposibilă realizarea unui perpetuum mobile de speţa a doua.
Caracterul preferenţial al transferului de căldură care se desfăşoară de la sine şi
spontan de la corpul cu temperatură mai ridicată către corpul cu temperatură mai scăzută,
constituie una din formulările celui de-al doilea principiu la termodinamicii. Această
formulare enunţată de Clausius se încadrează într-o formulare generală, conform căreia
orice proces care se desfăşoară de la sine şi spontan este ireversibil. Acelaşi sens îi
atribuie şi Poincaré enunţului celui de-al doilea principiu al termodinamicii: Este imposibil
să se transmită căldură de la un corp mai rece la altul mai cald, dacă concomitent nu se
cheltuieşte lucru mecanic.
Planck a dat o altă formulare acestui principiu: toate procesele în care intervine frecarea
sunt ireversibile, enunţ care poate fi generalizat sub forma: toate procesele din natură sunt
ireversibile.
Pe lângă aceste enunţuri, unul fundamental este cel care defineşte entropia ca mărime
de stare.

CICLUL CARNOT

Ciclul Carnot este un ciclu reversibil alcătuit din două izoterme şi două adiabate în care
agentul termodinamic efectuează schimb de căldură cu mediul exterior reprezentat de o
sursă caldă, în transformarea izotermă T=const., respectiv de o sursă rece în
transformarea izotermă T0=const. Ciclul este alcătuit din următoarele transformări:
 transformarea 1-2 este o destindere izotermă la T=const., proces în care agentul de
lucru absoarbe căldura Q de la sursa caldă.
 transformarea 2-3 este o destindere adiabată până la temperatura sursei reci T0
 transformarea 3-4 este o compresie izotermă la T0=const., proces în care agentul de
lucru cedează căldura Q0 sursei reci.
 transformarea 4-1 este o compresie adiabată până la temperatura iniţială T1.
Căldurile schimbate de agentul de lucru cu sursele termice în transformările izoterme
sunt:
V2 V3
Q  mRT ln şi Q0  mRT0 ln
V1 V4
Expresia randamentului termic devine:
V3
T0 ln
Q V4
  1 0  1
Q V
T ln 2
V1
Ciclul Carnot reversibil în diagrama p-V
  1  1
T2 T V  T T V 
Ecuaţiile adiabatelor 2-3, respectiv 4-1 sunt:    3  şi 1    4  ,
T3 T0  V2  T4 T0  V1 

de unde rezultă:
 1  1
T V  V  V2 V3
  3    4  sau 
T0  V2   V1  V1 V4

Expresia randamentului termic al ciclului Carnot reversibil direct devine:

T0
  1 ,
T
care reprezintă gradul maxim de transformare a căldurii primite de ciclu în lucru mecanic,
între limitele de temperatură T şi T0. Randamentul termic al ciclului Carnot depinde numai
de temperaturile absolute ale celor două surse de căldură între care se desfăşoară ciclul.
Eficienţa frigorifică şi eficienţa termică a unui ciclu Carnot reversibil inversat se definesc
prin relaţiile:
Q0 1 1
f   
L Q T
1 1
Q0 T0

respectiv
Q 1 1
p   
L Q0 T
1 1 0
Q T

Ele exprimă gradul maxim de transfer al căldurii de la o sursă mai rece către o sursă
mai caldă, între aceleaşi limite de temperatură şi pentru o unitate de lucru mecanic
consumat.
Este important de menţionat că, între aceleaşi limite de temperatură, ciclul Carnot are
cele mai mari valori ale randamentului termic şi eficienţei în comparaţie cu toate celelalte
cicluri termodinamice.

►Aplicaţii

1. Un motor termic funcţionează între două surse de caldură aflate la temperaturile de

550 oC şi 25 oC. Dacă fluxul de căldură furnizat motorului este 1200 kJ/min, să se
determine puterea maximă dezvoltată de acest motor. [12,755 kW]
2. Un inginer dezvoltă un motor termic, care preia 800 kJ de la o sursă de căldură aflată la
400 K şi produce un lucru mecanic de 250 kJ, eliminând căldură către o sursă rece aflată
la 300 K. Este funcţional acest motor? [Nu, randamentul este mai mare decât randamentul
Carnot. >C=0,25]

ENTROPIA

Punerea în evidenţă a transformărilor care se

desfăşoară spontan şi de la sine numai într-un
singur sens poate fi realizată cu ajutorul unei mărimi
de stare numită entropie. Ecuaţia de definiţie a
acestei mărimi constituie expresia matematică a
celui de-al doilea principiu al termodinamicii.
Se consideră un ciclu termodinamic reversibil
oarecare 1A2B1. Punctele 1 şi 2 reprezintă punctele Împărţirea unui ciclu reversibil
oarecare într-o infinitate de cicluri
de tangenţă a două adiabate, care separă porţiunile
Carnot elementare
din ciclu în care agentul de lucru este pus în contact
cu sursele calde de cele în care acesta este adus în contact cu sursele reci. Întrucât
temperatura agentului de lucru variază continuu, realizarea ciclului este posibilă numai
dacă se consideră o infinitate de surse calde, respectiv de surse reci. Între cele două
puncte se duce o infinitate de adiabate, care împreună cu segmentele izoterme cu care se
asimilează conturul ciclului formează un număr infinit de cicluri Carnot elementare
reversibile.
Din expresia randamentului termic al ciclului Carnot reversibil:
Q0 T0
  1  1 ,
Q T

rezultă:
Q Q0 Q Q0 2
Q
  0 sau   0
T T0 T T0 1 T

Proporţionalitatea între căldură şi temperatură într-un ciclu Carnot defineşte funcţia

carnotică, iar raportul dintre căldură şi temperatură se numeşte căldură redusă. Deci, într-
un ciclu Carnot reversibil suma algebrică a căldurilor reduse este egală cu zero. Pentru un
ciclu Carnot reversibil elementar i, ecuaţia devine:
dQi dQ0i 2 dQ
  i 0
T T0 1 Ti

Suma căldurilor reduse pentru infinitatea de cicluri Carnot elementare se obţine la limită,
efectuând integrala de-a lungul conturului închis al ciclului considerat:
n dQi dQ
n lim     0,
i 1 Ti T
numită integrala lui Clausius, care prin descompunere devine:
dQ
2 1 dQ dQ
2 dQ
2

1 A T

2 B T
0 sau 
1 A T
 
1 B T

dQ
Întrucât integrala  T
de-a lungul unei transformări reversibile deschise nu depinde

de drumul transformării, ci numai de stările iniţială şi finală ale transformării, iar pentru un
ciclu reversibil se anulează, rezultă că expresia de sub integrală este diferenţiala totală
exactă a unei mărimi de stare. Această mărime se numeşte entropie. Deci:
dQ J 
dS  K 
T  

Expresia diferenţială a entropiei constituie expresia matematică a celui de-al doilea

principiu al termodinamicii pentru transformări reversibile.
Deoarece dQ nu este o diferenţială totală exactă, temperatura absolută are rol de factor
integrant.
Entropia S ca mărime de stare extensivă admite entropie specifică masică s, a cărei
variaţie este definită prin raportul:
dS  J 
ds   
m  kgK 

Intrucât T>0, rezultă că într-o transformare reversibilă semnul variaţiei de entropie dS

coincide cu semnul schimbului de căldură dQ (pentru dQ>0, dS>0 şi pentru dQ<0, dS<0).
Entropia unui sistem termodinamic adiabat în care au loc procese reversibile rămâne
constantă, întrucât pentru dQ=0, dS=0. Transformările de stare în care entropia este
constantă se numesc transformări izentrope.
Entropia unui sistem este egală cu suma entropiilor corpurilor care compun sistemul.
Entropia gazelor perfecte

Dacă se introduce ecuaţia primului principiu al termodinamicii în expresia matematică a

celui de-al doilea principiu se obţine ecuaţia fundamentală a termodinamicii pentru procese
reversibile.
dQ dU  pdV
dS   ,
T T
sau
2 dQ 2 dU  pdV
S 2  S1  
1 T

1 T
Ecuaţia permite determinarea variaţiei de entropie între două stări ale unei transformări
reversibile în funcţie de parametrii fundamentali de stare:
2 dT 2 pdV  T V 
S 2  S1  
1
mcV
T

1 T
 m cV ln 2  R ln 2 
 T1 V1 

 pV V   p V 
S 2  S1  m cV ln 2 2  R ln 2   m cV ln 2  c p ln 2 
 p1V1 V1   p1 V1 

 T T p   T p 
S 2  S1  m cV ln 2  R ln 2 1   m c p ln 2  R ln 2 
 T1 T1 p2   T1 p1 

Aceste ecuaţii se pot particulariza pentru transformările de stare simple. Astfel:

 pentru transformarea izocoră, pentru care V1=V2=V=const.:
T2 p
S 2  S1  mcV ln  mcV ln 2
T1 p1

 pentru transformarea izobară, pentru care p1=p2=p=const.:

T2 V
S 2  S1  mc p ln  mc p ln 2
T1 V1

 pentru transformarea izotermă, pentru care T1=T2=T=const.:

V2 p
S 2  S1  mR ln   mR ln 2
V1 p1
 pentru transformarea adiabată, pentru care dQ=0:
S 2  S1  0

Diagrama entropică

Entropia fiind o mărime de stare poate fi utilizată la întocmirea diagramelor

termodinamice. Diagramele în care una din coordonate este entropia se numesc diagrame
entropice. Pentru reprezentarea transformărilor de stare ale gazelor se utilizează
diagrama T-S, care are în abscisă entropia.

►Aplicaţii
1. Aerul este comprimat într-un compresor care consumă 8 kW. Temperatura este
menţinută constantă în acest proces la o valoare de 25 oC ca urmare a unui proces de
transfer de căldură către mediul exterior. Să se determine variaţia de entropie a aerului.
[-26,832 W/K]
2. Aerul este comprimat într-un compresor de la 100 kPa şi 17 oC până la 600 kPa şi
167 oC. Debitul compresorului este 1,6 kg/min. Să se determine variaţia debitului de
entropie a aerului în timpul acestui proces. [-2,545 W/K]