Grupa:

Pupăză Petronela-Tania
Rusu Dumitrița
Bota Andreea

Problemele copiilor cu C.E.S. în activitatea școlară

Educația copiilor cu nevoi speciale este importantă nu numai pentru menținere,

reeducare și recuperare funcțională, ci și pentru integrarea acestora în viața de zi cu zi,
pentru egalizarea șanselor, normalizare. Tocmai pentru că ne referim la o educație mai
specială, sunt necesare multe îmbunătățiri.
Copiilor cu C.E.S le este diminuată recunoașterea nevoilor speciale de care ei au
nevoie, fiind o largă varietate de necesități și probleme ( copii nevăzători, Sindrom
Down, tetrapareză, parapareză și multe alte deficite motorii sau psihice). Toate aceste
probleme necesită o abordare și atenție sporită, educația fiind foarte importantă pentru
ei. Educația incluzivă se bazează pe modificări, transformări ale școlii, din punctul de
vedere al organizării, al scopurilor trasate, al îmbunătățirii instrucției școlare pentru a
putea susține participarea la procesul de învățământ al tuturor elevilor din cadrul unei
comunități. Ea presupune un proces de adaptare continuă a instituției de învățământ,
astfel încât să se asigure permanent valorificarea resurselor umane și materiale
existente, în vederea susținerii și asigurării suportului necesar tuturor participanților la
educație.
Lipsa motivației și a susținerii efortului copilului în munca de învățare este o altă
problemă care trebuie rezolvată prin sporirea dorinței de învățare a copilului prin diferite
diplome, premii, activități prin care copilul să fie încurajat, susținut, să se simtă folositor
și capabil. O altă problemă este împiedicarea recuperării copiilor cu C.E.S tocmai prin
lipsa adaptărilor și ajutoarelor necesare. Această problemă se poate rezolva doar prin
dezvoltarea școlii în ceea ce privește atât activitatea de kinetoterapie (un spațiu cât mai
colorat și agreabil pentru copii, care să dispună de aparaturi diverse și adaptabile), cât
și de celelalte domenii de activitate. Totul trebuie să fie îmbunătățit cu aparate noi,
domenii de activitate noi, cât mai interactive.
Necesitatea schimbării mentalității și atitudinii opiniei publice față de copiii cu nevoi
speciale este o altă nevoie care ar ar avea un început dacă s-ar realiza activități și cu
alte școli de copii, activități bine gândite prin care fiecare copil să aibă ceva de realizat
sau de învățat pe un altul, pentru a spori comunicarea și stima de sine, dezvoltarea
personală. De asemenea se pot organiza diverse activități în aer liber sau la școală prin
care se pot deosebi activități pe care unii copii le pot realiza cu ușurință, mici talente.
Prin aceste activități se poate realiza o creștere a încrederii în sine a copiilor cu C.E.S.
prin interacțiunile cu ceilalți membri ai comunității, dezvoltarea capacităților intelectuale
și a abilităților pentru toți elevii.
Un rol foarte important sunt investițiile în specializarea profesorilor, investiții cărora
trebuie să le fie acordată mare atenție, profesorii fiind cei care petrec mult timp alături
de copii și care îi pot sprijini, învăța, participă la recuperarea copilului și merită și ei
sprijin în dezoltarea lor profesională pentru a se mări capacitatea de dezvoltare și
recuperare a centrelor specializate, școlilor pentru educație incluzivă.
Printre aceste probleme se numără și necesitatea dezvoltării unei rețele de
cooperare în domeniul educației implicite (poliție, pompieri, medici), dar și lipsa
costurilor pentru adoptarea infrastructurii școlare.
Persoanelor cu nevoi speciale li se oferă foarte greu un loc semnificativ în societate.
Fiecare copil trebuie tratat ca parte din societate, și fără să conteze deficiența sa sau
dificultățile pe care le întâmpină la învățare.
Fiecare copil prezintă particularități individuale și de relație cu mediul, trăsături care
necesită o evaluare și o abordare personalizată. Copiii cu deficiențe au și ei aceleași
nevoi de bază în creștere și dezvoltare ca toți copiii: nevoia de afectivitate și securitate,
de apreciere și întărire pozitivă, de încredere în sine, de responsabilitate și
independență. Incluziunea lor, integrarea socială și educarea acestora necesită
solidaritate între instituții și oameni, compasiune, respectul acordat necondiționat
persoanei umane și fĂră discriminare.