Un răspuns la concepția lui Douglass North

în privința conceptului de „instituție”

Constantin George
Grupa 359
I. Introducere

Concepția lui Douglass North în ceea ce privește instituțiile are la bază doi termeni:
reguli formale (constituția, legile, drepturile) și constrângeri informale (coduri de conduită,
tradiții, tabuuri). Acestea reprezintă un efect al necesității ordinii și certitudinii economice, iar de
aici derivă problema constrângerii interacțiunilor umane prin intermediul instituțiillor pe care o
subliniază North. Pe de altă parte, acesta explică diferențele dintre instituție și organizație,
acestea din urmă reprezentând un tip instituții cu caracteristici speciale. În acest sens, avem
aceste două distincții pe care Hodgson Geoffrey le consideră problematice, iar în jurul acestora
se va concentra și această lucrare.
Secțiunea următoare va cuprinde o analiză asupra concepției lui Douglass North în
privința instituțiilor, ca punct de plecare pentru secțiunea următoare, argumantarea propriu-zisă.
Astfel, în cea de-a treia secțiune voi analiza critica lui Geoffrey Hodgson la adresa primului
menționat, iar în acest context voi încerca să formulez o poziție proprie. Ultima secțiune va
cuprinde concluziile care reies în urma acestei argumentări.

II. Conceptila lui North in privința conceptului de „instituție”

Cunoaștem că termenul de instituție presupune o istorie lungă în ceea ce privește

utilizarea sa în științele sociale, datând „cel puțin la Giambattista Vico în lucrarea să Scienza
Nuova din 1725”1. Conform lui North, instituțiile sau „regulile jocului” sunt constrângeri
concepute de oameni ca structuri politice, economice sau sociale ce au despre scop modelarea
interacțiunilor umane2. Acestea constau pe de-o parte în constrângeri informale (sancțiuni,
tabuuri, tradiții, coduri de conduită), iar pe de altă parte reguli formale (constituții, legi, drepturi
de proprietate)3. În acest sens, având în vedere pe lângă instituții – care au fost concepute prin
1
Hodgson M. Geoffrey, „What Are Institutions?”, Journal of Economic Issues, Vol. XL, Nr.1, p. 2, 2006
2
Douglass C. North, Institutions, Institutional Change and Economic Performance, Cambridge
University Press, 1990, p. 3
3
Douglass C. North, „Institutions”, The Journal of Economic Perspectives, Vol. V, Nr.1,1991, p. 97
prisma necesitătații ordinii si certitudinii pe piața de schimb – și constrângerile standard în ceea
ce privește economia, North spune că se pot determina costurile de tranzacție și producție în
funcție de acestea, deci și „profitabilitatea și fezabilitatea implicării în activitatea economica”4.
North își pune problema necesității constrângerii interacțiunilor umane prin instituții, iar
răspunsul pe care îl dă propune contextul unui joc. Cei care vor să maximizeze profitul vor lua în
calcul cooperarea cu alți jucători dacă jocul se repetă, pentru că în felul acesta ei dețin informații
complete despre performanțele celorlalți jucători, iar numărul de jucători este unul redus. Dar
dacă vorbim despre un joc care nu se repetă, informațiile despre ceilalți jucători nu există, iar
numărul de jucători este mult mai mare, atunci evident că va fi dificilă cooperarea. În aceași
măsură instituțiile care permit costuri reduse „tranzactionand și producând într-o lume a
specializării și divizării muncii“5 trebuie în primul rând să rezolve problemele de cooperare între
oameni. Privind din perspectiva costurilor, instituțiile reduc costurile de tranzacție și producție,
iar în acest fel potențialele câștiguri din comerț devin realizabile. Totuși, acest lucru este posibil
când constrângerile economice formale sau drepturile de proprietate sunt specificate și puse în
aplicare de instituțiile politice6. În ciuda încercărilor de de a rezolva această problemă a
economiei, nu s-a reușit producerea unui set de reguli a căror aplicare să producă o creștere
economică susținută. În acest sens, North consideră că problema centrală a istoriei economiei și a
dezvoltării economice este într-o strânsă legătură cu evoluția instituțiilor politice și economice
prin care se creează mediul necesar pentru a fi posibilă creșterea productivității. În ceea ce
privește legătura dintre instituții și organizații, o voi dezvolta mai amănunțit în secțiunea
următoare, iar aici doar voi expune poziția lui North în ceea ce le privește:
„It is the interaction between institutions and organizations that shapes the
institutional evolution of an economy. If institutions are the rules of the game,
organizations and their entrepreneurs are the players. Organizations are made
up of groups of individuals bound together by some common purpose to achieve
certain objectives.”7
4
Douglass, C. North, Understanding the Process of Economic Change, Princeton University Press, 2005,
p. 157
5
Ibidem, p. 98
6
Ibidem, p. 99
7
Hodgson M. Geoffrey, „What Are Institutions?”, Journal of Economic Issues, Vol. XL, Nr.1, p. 8, 2006
III. Posibile dificultăți cu privire la concepția lui North

Critica lui Hodgson la adresa lui North vine în ideea legăturii dintre instituții și
organizații, acestea din urmă subsumându-se primelor, făcând parte dintr-o categorie specială ce
implică următoarele caracteristici suplimentare8:
a. Criterii pentru a stabilirea limiteleor și deosebirea membrilor de nonmembi;
b. Principiile suveranității cu privire la cine este responsabil;
c. Lanturi de comandă care delimitează responsabilitatile în cadrul organizatiei
Caracterizarea lui North asupra instituțiilor și organizațiilor este diferită de aceasta din urmă, iar
dificultățile care apar în concepția să se referă în mare măsură la cele două distincții despre care
am vorbit și în secțiunea anterioară, pe de-o parte aceea între instituții și organizații, iar pe de
altă parte aceea între reguli formale și constrângeri informale.
Hodgson susține că North nu este suficient de clar, în sensul în care nu a elaborat
suficient natura și modul de funcționare în ceea ce privește regulile sociale pe care „el le
identifică pe bună dreptate că fiind esența institutiilor”9, motiv pentru care apar adesea
interpretări greșite precum ideea că organizațiile nu sunt un tip de instituție sau existența
presupusei distincții între instituțiile formale și cele informale. Conform lui North, instituțiile
reprezintă regulile jocului, iar în acest context avem distincția dintre jucători și reguli pe care o
consideră similară cu distincția dintre agenți și structuri: „Interacțiunea dintre instituții și
organizații modelează evoluția instituțională a unei economii. Dacă instituțiile sunt regulile
jocului, organizațiile și antreprenorii lor sunt jucătorii. Organizațiile sunt formate din grupuri
de indivizi legați impreună de un anumit scop comun de a realiza anumite obiective 10. În acest
sens, Hodgson consideră că includerea partidelor politice, firmelor, sindicatelor, universităților în
categoria organizațiilor este rezonabilă, iar din acest punct de vedere este evident și că North nu
consideră că organizațiile nu sunt instituții. În plus, Hodgson consideră că nu este nimic greșit în
ideea de a trata organizațiile ca actori singulari în anumite condiții, cum ar fi exprimarea comună
sau majoritară a membrilor unei organizații11. Singura problemă în acest sens ar putea să apăra
Dacă am încerca să definim organizațiile ca actori, pentru că din această perspectivă ne-am
8
Hodgson M. Geoffrey, „What Are Institutions?”, Journal of Economic Issues, Vol. XL, Nr.1, 2006, p. 8
9
Ibidem.
10
Douglass C. North, Institutions, Institutional Change and Economic Performance, Cambridge
University Press, 1990, p. 4
11
Hodgson M. Geoffrey, Conceptualizing Capitalism – Institutions, Evolution, Future, The University of
Chicago Press, 2007, p. 224
rezuma la conflicte interne din organizație, însă North nu susține acest lucru. Poziția lui North ar
fi că este posibil ca organizațiile să fie tratate că actori în unele circumstanțe și la modul general
să fie considerate instituții12, idee cu care sunt de acord în mare parte, deci nu o să mai insist
asupra ei.
Hudgson consideră că cele mai multe dificultăți din concepția lui North se referă la
distincția dintre regulile formale și constrângerile informale, deoarece deși este importantă și
necesară, sunt mulți autori care au o abordări diferite și confuze asupra acestor concepte. De
exemplu, aprecierea că regulile formale sunt „legale” și constrângerile informale sunt „nelegale”.
Privindu-le astfel, nu este clar dacă acestea din urmă ar trebui percepute ca „nelegale” – adică în
afara legii, care nu depinde de lege – și „ilegale”, împotriva legii13. Evident, Hudgson are
dreptate spunând că North nu este suficient de clar în privința acestei distincții, în principal prin
modul în care acesta din urmă utilizează doi termeni diferiți: reguli („rule” ) și constrângeri
(„constraint”), folosind adesea „reguli formale”, dar niciodată „reguli informale”. Problema pe
care o pune Hudgson este că dacă toate regulile sunt formale, iar instituțiile sunt în esență
definite prin reguli, atunci putem spune că toate instituțiile sunt formale? Eu cred ca North nu
poate fi de acord cu ideea că instituțiile sunt în esență reguli formale, în detrimentul
constrângerilor14. Pare să fie vorba un complex de reguli formale și constrângeri informale care
stau împreună la baza instituțiilor, așa cum susține și North într-o oarecare masură 15, iar acest
lucru îl pot accepta. Pe de altă parte, Hudgson subliniază că toate constrângerile contingente care
derivă din acțiunile oamenilor sunt reguli în esență, iar de aici ar rezulta că nu există o linie clară
între reguli și constrângeri16, așa cum sugera North. Este adevărat că prin generalizare putem să
le înglobam pe amândouă într-o categorie, însă nu putem nega faptul că atunci cand utilizăm cele
două concepte e vorba de sensuri diferite. Așa cum am spuneam și în secțiunea anterioară, pentru
North constrângerile informale sunt reprezentate de reguli de conduită, coduri etice, convenții, în
timp ce regulile formale sunt legile, constituțiile, drepturile de proprietate. Astfel, din perspectiva
lui North diferența este că primele sunt autoimpuse și nescrise, pe când regulile formale pot fi
12
Douglass C. North, Institutions, Institutional Change and Economic Performance, Cambridge
University Press, 1990, p. 5
13
Hodgson M. Geoffrey, „What Are Institutions?”, Journal of Economic Issues, Vol. XL, Nr.1, p.10
14
Ibidem, p. 11
15
Douglass C. North, Institutions, Institutional Change and Economic Performance, Cambridge
University Press, 1990, p. 55
16
Hodgson M. Geoffrey, „What Are Institutions?”, Journal of Economic Issues, Vol. XL, Nr.1, p.12
considerate impuse de instituții și sunt cunoscute în aceeași formă tuturor membrilor, iar această
diferență pare să fie suficient de convingătoare încât să putem spune că vorbim despre două
concepte pe care se pot distinge.

IV. Concluzii

Având în vedere criticile pe care Hodgson le aduce la adresa lui North, putem conchide
că cele două dinstinctii sunt întradevăr problematice. Pe de-o parte am vorbit despre distincția
dintre reguli formale și constrângeri informale, pe care Hodgson le consideră oarecum că făcând
parte din aceeași categorie, însă putem spune că atunci când ne referim la sensul sau la modul de
utilizare al conceptelor vorbim totuși de lucruri diferite. Pe de altă parte am discutat despre
distincția dintre instituție și organizație, iar aici am pus mai mult accent pe faptul că North poate
fi interpretat greșit prin ideea că organizațiile nu sunt instituții. Este adevărat că instituțiile nu
sunt organizații, dar nu putem spune același lucru și în sens invers, pentru că organizațiile sunt
tot instituții, un tip ce cuprinde niște caracterisitici suplimentare față de acestea din urmă.
BIBLIOGRAFIE:

1. Douglass, C. North, „Institutions”, The Journal of Economic Perspectives, Vol. V,

Nr.1,1991
2. Douglass, C. North, Institutions, Institutional Change and Economic Performance,
Cambridge University Press, 1990
3. Douglass, C. North, Understanding the Process of Economic Change, Princeton
University Press, 2005
4. Hodgson M. Geoffrey, „What Are Institutions?”, Journal of Economic Issues, Vol. XL,
Nr.1, 2006
5. Hodgson M. Geoffrey, Conceptualizing Capitalism – Institutions, Evolution, Future, The
University of Chicago Press, 2007