STORY MAKING IN ASSESSMENT METHOD FOR COPING WITH STRESS

SIX PIECE STORY MAKING AND BASIC PH

Compunerea povestirii personale, ca metodă de evaluare şi intervenţie a modului /

modurilor de „coping” cu stressul.
Prezentarea Modelului de BASIC PH ( M. LAHAD ) şi a instrumentului practic
de aplicare a acestuia – SIX PSM –
- ca ghid terapeutic de intervenţie
- limbajul supravieţuirii şi al opţiunilor de schimbare.

6 PMS = Six piece story making

BASIC PH = belief, affect, social, imagination, cognition, physical
= resurse, limbaj de rezilenţă ( resilience ) de schimbare

Cum se poate transforma o situaţie stresantă într-o criză opţională

Desenul este bazat pe un concept folosit de Lahad în 1996, utilizat ca introducere

la 6 PSM ( six piece story making ) şi a BASIC PH.

Dacă o situaţie este interpretată ca ameninţătoare asupra identităţii psihologice

sau a altor resurse relevante – familie, prieteni, bunuri care-ţi aparţin, valori, credinţe – ca
rezultate a experienţelor anterioare, persoana va reacţiona şi/sau acţiona ca şi cum/ parcă
situaţia ar fii stresantă ( astfel se dezvoltă o criză ), deoarece resursele de a face faţă
situaţie sunt insuficiente ( nepotrivite ).
Stresul este un termen neutru determinat în mod subiectiv fie pozitiv, fie
ameninţător – în concordanţă cu evaluările individuale ale situaţiei, bazate pe experienţa
fiecăruia.

1
 Diagrama ce arata formula Basic Ph pentru evaluarea
modului de a face faţă stresului

B
Belif
A
Frank
Maslow Affect
S
atitudini Freud
credinţe Rogers Social
I
life span Aptitudini Erikson
clarificările valorilor de ascultare Adler Imagination
C
inţelegeri emoţii Rolul social Jung
acceptare Structura De Bono Cognition
Ph
expresii : socială Creativitatea Lazarus
verbale Aptitudinile Jocul Ellis Physical
non-verbale sociale Psiho-drama Informaţie Skinner
Asertivitatea Simboluri Ordinea Activităţi
Grupurile "şi dacă" preferinţelor Jocuri
Joc de rol Fantezie Rezolvarea Exerciţii
Simulări ghidată problemelor Relaxare
Auto-navigarea
Auto-vorbirea

Resursele de bază sunt considerate a fi cele ce se impun, ce apar clar, se remarcă –

sunt folosite în intervenţie ( care e de scurtă durată ) şi chiar în terapie.
Nu se umblă la resursele de bază – ele se folosesc în terapie, ca ajutor al
demersului.
Dacă eventual clientul spune că nu are resurse, îi arăţi că le are ( ai argumente,
sunt cele ce se impun, resursele care se remarcă în contactul cu clientul ), e evident, deşi
poate că nu le foloseşte ( nu ştie sau nu poate ).
Se integrează faza de diagnoză şi intervenţia, se îmbină.

2
 ANALIZA 6 PSM

Nume şi prenume _______________________

Data naşterii ___________________________
Sex : F___ M ____
Data ______________

B A S I C PH
Expresia
+ - + - + - + - + - + -

3
 Modul de interpretare al Modelului Basic Ph de a face faţă crizelor şi stresului :
Semnificaţia principalelor configuraţii ale Basic Ph
Semnul minus ( - ) denotă un conflict în această categorie de a face faţă resurselor

B se bazează pe el / ea, foloseşte valorile, credinţele

BC valori clare, idei şi credinţe, gândire ascuţită
BA credinţe fragile, uneori imaginaţie
BS valori sociale
A emoţii de toate tipurile
( A -) comportament agresiv îndreptat către sine ( ea/el)
AS comportament social sau suport social
AI sensibilitate cu imaginaţie
AC tendinţă de neutralizarea sentimentelor prin folosirea intelectului
S sociabilitate, tendinţa de asumarea a rolurilor sociale in viaţă, o nevoie de
companie
SC foarte practic în situaţii stresante, implicat social
(S-) un sentiment de înstrăinare şi respingere a societăţii
I imaginaţie foarte bogată
IC inventivitate bazată pe fapte concrete
(I -) imaginaţie patologică
C cunoaştere, o minte organizată, gândire logică bazată pe fapte şi realitate
CPh gândire concretă cu orientare spre „a face”
(C -) lipsa abilităţii de a se confrunta cu realitatea, gândire ilogică
Ph tendinţă fizică, mişcare, hrănire, dans, muncă fizică
(Ph -) somatizări, sentimente psiho-somatice, o dorinţă de moarte

( Lahad, 1993 )

4
 Frantz, psiholog younghian, presupune că sinele nostru, care conţine conştientul –
Egoul şi inconştientul, se proiectează în realitate sub forma : 1) viselor şi 2) minţii
colective – reprezentată în povestiri / legende.
Ideea cheie : dacă sinelui îi este permis să i se acorde o formă de exprimare
concretă şi sigură prin aceste 6 întrebări esenţiale, el va folosi această ocazie structurată
pentru a povesti despre el însuşi, pentru a se proiecta.
Travaliul narativ evoluează pe nesimţite, din exterior spre interior ( de la
întrebările clare, cadrul concret al povestirii ), spre sine.
Intervalele din cadrul povestirii au 3 avantaje :
1) a vorbi despre sine într-un mod sigur ;
2) a vorbi cu altul semnificativ ( terapeutul ) ;
3) elementul „as if” – parcă – e folosit ca un scut : clientul este totodată el /
altcineva ( „to be or not to be” ).

Acest model este cu siguranţă mai puţin indiscret decât alte modele tradiţionale
proiective. Responsabilitatea este de la început în mâna clientului : deciziile – el este cel
care dă tonul oricare ar fi situaţia sa psihică / fizică.
Povestirea personală este un element relaxant şi oprimă întâlnire cu realitatea
dramatică ; se poate considera ca un cadru sigur, ca al doilea terapeut în cameră, ca
şamanul bătrân la care se poate apela, dar de care se poate îndepărta la nevoie.
Povestirea este o entitate liberă şi sigură – provoacă mai puţină rezistenţă
( aproape deloc ). Prin povestire există transferare, dar nu de genul rezistenţei. Se
lucrează simultan la ambele nivele mentale :
1) exterior – povestea formală
2) interior – o invitaţie spre a însoţi şi a controla povestea personală.
Contactul se face în mod distanţat – deci nu i se cere clientului : povesteşte-mi
despre tine, nici nu se lasă povestea neterminată – deschisă la imaginaţia clientului.
Clientul doar răspunde la întrebări şi completează treptat cele 6 spaţii.

5
 Dunham defineşte termenul stress ca un proces de reacţii la tensiuni noi.
Tensiunile / aversele sunt intensificate şi prelungite, fiind apoi percepute ca
fiind mai mari decât resursele de a face faţă – experimentăm condiţii de stress.
Lahad acceptă parţial definiţia lui Dunham care consideră stresul negativ ; Lahad
adaugă elementul pozitiv al stressului / conflictului.
Allport spunea : Acelaşi foc care topeşte untul întăreşte oul. Sunt oameni care în
faţa greutăţilor îşi găsesc resurse ascunse şi le mobilizează, făcând faţă situaţiei.
Reacţiile deosebite sunt o funcţie a personalităţii diferite a omului. Fiecare are
particularităţile sale, al căror ansamblu organizat, adică cockteilul specific – determină
personalitate, amprenta unică a fiecărui om. Felul de a reacţiona la facultatea de mediu e
determinată de acest cockteil unic, felul de adaptare la anturaj, felul în care reacţionăm în
situaţii diferite - însăşi faptul că le percepem ca crize sau ca situaţii de încercare
( provocare ), ocazii de dezvoltare, creşterea interioară depinde de acest cockteil personal.
După Lahad, stressul este apreciat subiectiv după felul în care individul
interpretează o anumită situaţie : evaluând situaţia sa personală – bazându-se pe
experienţele din trecut. Numai dacă omul traduce situaţia ca ameninţătoare, ea se va
transforma în stres / criză ( Mai, 1950 ). Ameninţarea poate fi : fizică – asupra familiei
sale sau a terţilor semnificativi, a posesiilor, a integrităţii psihologice, a valorilor şi
credinţelor.
Simţindu-se ameninţat, omul va încerca să preîntâmpine confruntarea cu situaţia
dificilă. Cum ? Omul va căuta înăuntru / în afară resurse pentru a face faţă problemelor.
Modalitatea de a face faţă, după Lazarus reprezintă eforturile efectuate de a menaja
cererile mediului şi cele interioare, cât şi conflictele între aceste cereri şi resurse. În
consecinţă, nu există modalitate de a face faţă fără efort !
Cum ştim dacă cineva are sau nu puterea de a face faţă ? Prin întrebări directe şi
simpla observare.
Durhan a postulat 4 categorii de a face faţă (coping):
1) resurse personale : strategii, atitudini – orice lucru pozitiv pe care un
individ îl face sau îl spune, inclusiv elaborarea planurilor, posibilitatea de a
se relaxa, curăţenia din casă – orice pas adoptat care are ca scop micşorarea
stresului ;

6
 2) resurse inter -personale : capacitatea de a te autoajuta sau de a primi ajutor
de la prieteni, familie, de a te bucura în societate, de a vorbi cu prietenii
despre probleme personale ;
3) resurse organizatorice : primirea unor informaţii sau instrucţiuni în cadrul
sistemului de trening / suport profesional ;
4) resurse comunale : capacitatea de a te folosi de ceea ce ţi se oferă în
comunitate, în afara cadrului de lucru, mai exact dezvoltarea de hobby-uri.

Pearlin şi Schodler menţionează 3 strategii de prevenire :

a) strategii anticipatoare ;
b) strategii de înfrânare ;
c) strategii de menajare a crizei ( înainte, în timpul şi după criză ).

Contextul ( mediul ) are influenţă, determină dacă activităţile se vor percepe ca

pozitive sau negative. În anumite circumstanţe, tocmai negarea problemei, refuzul
recunoaşterii implicaţiilor pericolului pot fi favorabile ( de exemplu : soldatul de pe front,
pompierul care se luptă cu flăcările), pe când în altele, dimpotrivă, conştientizarea
problemei va contribui la rezultatele pozitive.
Clasificarea mecanismelor de a face faţă, are o valoare deosebită în prevenirea
stresului ( crizei ) în a oferi cât mai multe opţiuni pentru un individ sau un grup, în situaţii
de a face faţă unei crize. Identificarea resurselor disponibile şi a celor care nu sunt
accesate, dar se pot debloca prin intervenţie terapeutică, îi ajută atât pe cei care vor oferi
ajutor cât şi pe cei care vor să se autocunoască şi să-şi dezvolte rezilienţa.
Astfel, se poate evita repetiţia inadecvată şi se va încerca micşorarea sau uşurarea
situaţiilor stresante ( Lahad vorbeşte de folosirea unui „more of the same” – multe
asemănări” – ca factor blocant ).
Sunt persoane care au rezilienţă înnăscută sau de la o vârstă fragedă sunt imuni la
factori stresanţi majori, fără a avea nevoie de un trening special, dar există şi persoane
care primind ajutor îşi pot dezvolta repertoriul de rezilienţă.

7
 Jocul supravieţuirii

Lahad a decodat elemente ale rezilienţei rezistenţei omeneşti ( Harta BASIC PH ).

A. Freud a subliniat lumea afectivă interioară ( inconştientul ) şi exterioară
( proiecţie şi transfer ).
Legendarul Freud a menţionat trăirile emoţionale ( A ), conflictele primare,
fixaţiile care determină felul în care o persoană întâlneşte lumea. Studenţii şi colegii lui
Erickson şi Adler au subliniat rolul factorului social ( S ) ; Jung a subliniat elementul
atipic şi simbolic sau moştenirea culturală şi intuiţia ( I ).
Abordarea comportamentală postulează că totul se desfăşoară în termeni de
stimul şi reacţie ; de fapt accentul aici este pus pe factorul fizic ( PH ), sugerând lanţuri
neuro-chimice de reacţii care se reflectă în comportament.
Abordarea cognitivă : totul se întâmplă în minte : Cum te uiţi aşa vezi ( C).
Ultima abordare – credinţa şi valorile ( B) reprezentată original de Maslow şi
dezvoltându-se apoi într-o teorie terapeutică de către Victor Frankl – Logoterapia bazată
pe propria lui experienţă din Holocaust, spre deosebire de aceste abordări exclusive.
Lahad se referă la toate cele 6 dimensiuni ale psihicului uman şi felul specific de a
face faţă al fiecăruia, denumind acest model BASIC PH. Abordarea lui este deci
multidimensională, cuprinzând o combinaţie a acestor 6 elemente de bază, care determină
felul unic de a face faţă al fiecăruia dintre noi.
Majoritatea dintre noi nu ne rezumăm la un singur mod de a face faţă unei situaţii.
La fiecare, potenţialul de a face faţă celor 6 situaţii există, dar fiecare va avea combinaţia
( cokteilul ) preferată – în limbajul lui Lahad se foloseşte „configuraţia”. Majoritatea
dintre noi folosim unul sau câteva modalităţi în anumite situaţii, în mod excesiv. Lahad a
constatat ( din interviuri şi observări ale persoanelor în condiţii de stres ) că fiecare are
felul lui preferat de a face faţă şi de a-şi combina aceste mecanisme.
Stilurile de a face faţă găsite de Lahad sunt următoarele :
1) Tipul C - comportament cognitiv; ansamblu bazat pe acumulare de
informaţie, rezolvarea problemelor, dialog intern, auto-navigaţie sau
efectuarea unei liste personale de priorităţi ;

8
 2) Tipul A - va folosi expresii de emoţie : va plânge, va râde, va discuta cu alţii
experienţele sale, va folosi metode non-verbale : desen, citire, scriere pentru
a-şi restabili echilibrul ;
3) Tipul S – aflându-se în stări dificile, va apela la un mod social de a face faţă ;
cum ? va căuta un suport prin a se asocia la o grupă, a-şi prelua o misiune
socială, un rol, va face parte dintr-o organizaţie ;
4) Tipul I – va folosi imaginaţia ca refugiu de realitatea amară, prin intermediul
fantasmelor, reveriilor, gândurilor plăcute, va folosi creativ imaginaţia ; va
formula soluţii alternative la o problemă aflată dincolo de faptele reale, prin
folosirea improvizaţiei ;
5) Tipul B – va folosi credinţa, încrederea în sine ( şi în alţii ) şi se va baza pe
valorile personale în timpuri grele; în afară de credinţa religioasă este vorba şi
de poziţii politice, sensul profund de a avea o misiune sau un înţeles, o
semnificaţie ( „meaning” ) sau un scop clar, intră în această categorie ; voinţa
de a se auto-împlini şi a se exprima, aparţine şi ea acestui tip ;
6) Tipul PH – aparţine celor care reacţionează şi se descurcă prin folosirea
expresiei fizice şi a mişcării fizice. Felul lor de a se confrunta cu stresul : prin
relaxare, gimnastică şi efectuarea anumitor activităţi.

Cum se evaluează ?

BASICPH – ul în definiţia lui Lahad conţine pattern-uri sănătoase şi stabile de

dezvoltare, prin care persoana, folosindu-le este scutită de un comportament discordant
sau de manifestare a sindroamelor psihosomatice sau mentale, cu excepţia oscilaţiilor
temporare minore ale comportamentului individual pe spectrul sănătate – tulburare, sub
impactul unui stresor acut. Ca urmare a tratării acestor excepţii normale, pe termen lung /
şi mediu, simptomele dispar, sunt în remisie totală la omul rezilient.
Recent, definiţia rezilienţei s-a modificat, bazându-se pe modele de dezvoltare
adaptivă şi sănătoasă în faţa influenţelor stresante, în loc de modelele anterioare care s-au
bazat pe stress şi tulburare ( patogenice ).

9
 Lazarus vorbeşte de un „challage”, o provocare a ocaziei de creştere ; efectul
patogenic a unei situaţii stresante ; el reabordează situaţia stimulantă ca pe un catalizator
de creştere interioară.
Hann defineşte capacitatea de a face faţă, ca pe o încercare de a înfrunta
dificultatea cu aceeaşi monedă, în condiţii de egalitate ( de pe picior de egalitate – „on
equal terms” ).
Lahaad vorbeşte de limbajul prezent – felul unic în care omul îşi foloseşte
resursele sale în confruntarea situaţiei povocative.
Situaţiile empirice recente în domeniul stresului, se bazează deci pe factori de
sănătate psihică şi bună-stare ( „well being” ).

Stiluri de rezilienţă re-definite în cadrul Basic Ph

B, PH ( Rutter, 1985 ) ; în menajarea stresului ( sau a mai multor factori riscanţi ) apare
o întrebare decisivă : Persoana numai reacţionează sau şi acţionează ?

C, B, A : O tendinţă minimă de a evita problemele şi de a fi fatalist ( Lösel, 1989 )

B, C : Autostimă şi simţ propriu de eficacitate ( Rutter )

A, S : Disponibilitatea unei persoane semnificative de încredere, stabilă la nivel

emoţional în copilăria fragedă ( Brandt, Bowlby, Winnicott, Mahler )

S : Comportament competent în faţa stresului cronic, atributul de popularitate, de a fi de

folos, de a-şi asuma responsabilitatea ( Werner, 1989 )
De asemenea, relaţii emoţionale stabile şi experienţă pozitivă în comunicările
extrafamiliale ; asumarea unei reţele funcţionale de suport social ; satisfacţia diferitelor
tipuri de suport primite ;

S, A, PH : Trăsăturile de temperament ale copilului care excelează în controlul se sine

atât în general, cât şi în situaţii acute de criză ; trăsături care facilitează o relaţie copil /

10
părinte lină ( necomplicată ), chiar dacă ambii părinţi se află în discordanţă ( disonanţă )
cronică ( Chess & Thomas, 1985 )

B, A, C : Capacitatea copilului de a accepta să-şi amâne gratificaţia ( Murphy, 1987 )

I, C : Curiozitate, motivaţie şi entuziasm activate prin comportament explorator la

copilul fraged, cât şi motivaţia lui de a observa şi a asculta ( Murphy, 1987 )

C : I.Q. dezvoltat ( Felsman şi Valliant, 1987 )

B, I, C, : Climatul permisibil de educaţie centrat pe achiziţia autonomiei ( Erg Lösel &

al., 1989 )

PH : Ţinuta, atractivitatea fizică, în special la fete ( Eldor, 1986 )

Deci : BASIC PH este un model de lucru, de a face faţă situaţiei şi de rezilienţă.

Când o situaţie dificilă poate deveni insuportabilă ?

- când este prelungită ;
- nu mai suntem în stare a ne debarasa sau a micşora stresul, prin intermediul
instrumentelor ( mecanismelor ) care ne stau la dispoziţie.

În acele circumstanţe în care încercările repetitive nu sunt eficace – situaţia se

poate transforma într-o criză. De multe ori, după cum am mai sugerat, dacă folosim
mecanismele repetitive ( „more of the same” ), care au devenit pe parcurs inutile, ne vom
împotmoli ; vom deveni asemenea lui Sisisf, acelaşi mod de a face faţă ( care poate ne-a
folosit odată ) sau în Micul Prinţ, omul care stinge felinarele, cu toate că ciclul zilei s-a
schimbat de mult. De fapt, astfel ne programăm, nu putem schimba absolut nimic. În
acest caz, criza e cauzată de inflexibilitatea noastră care ne împiedică a vedea dincolo de
mecanismele cunoscute şi „sigure”.

11
 La nivelul preventiv primar, Lahaad îl ajută pe client să opteze pentru soluţii
diferite, pentru a atinge o flexibilitate în modalitatea de a face faţă situaţiilor stresante, în
loc de a folosi la nesfârşit aceeaşi cale cunoscută, care-l duce permanent la acelaşi blocaj.
În situaţii de criză, e normal să nu te simţi în bună stare, chiar dacă această stare
de suferinţă nu indică o boală. Dar oricum, o situaţie curentă dificilă, poate fi concepută
ca fiind peste puterile noastre.
Hodgkinson ( 1991) sugerează că 50% din persoanele expuse la un dezastru vor fi
candidaţi potenţiali la o intervenţie de criză, adică vor necesita ajutor. Lahad susţine că
majoritatea dintre aceştia vor solicita numai o şedinţă sau două, iar alţii se vor întâlni cu
terapeutul de câteva ori şi puţini vor avea nevoie de o perioadă lungă de terapie.

Intervenţia în stare de criză şi resursele de a face faţă

Lahad susţine – bazându-se pe experienţa critică şi observaţii – că în situaţii de

urgenţă ( sau criză ), orice persoană îşi va utiliza mecanismele proprii de a face faţă unei
situaţii, pentru a învinge „provocările” noilor situaţii. Lahad crede că este esenţială
evaluarea stilului unic de a face faţă al BASIC PH-ului clientului, înainte de a-i oferi
terapie. Evaluarea are două scopuri :
1) a-l ajuta pe terapeut în a înţelege cum funcţionează clientul, ce fel de adaptări,
eforturi, dialoguri foloseşte pentru a supravieţui ;
2) ca start în derularea relaţiei terapeut/ client.

Abordarea lui Lahad afirmă vă pe parcursul vieţii se constituie nenumărate situaţii

dificile, în afara contextului situaţiilor curente, în care clientul şi-a folosit modul său de
face faţă; evaluarea situaţiilor şi felul personal de a face faţă, ne dă posibilitatea de a
vorbi pe limba clientului, limba sa prezentă.
Este evident că persoanele în stare de criză îşi pierd temporar încrederea în sine,
câteodată complet, parcă n-ar fi în stare să facă absolut nimic pentru sine însăşi. În astfel
de situaţii de „îngheţare”, activităţile de a face faţă care au fost folosite în trecut şi
dovedite ca eficace, se pot redisponibiliza, chiar dacă va fi nevoie de reconstruire,

12
derulare, extensie sau perfecţionare. Important este a le identifica şi a le lua în
consideraţie şi a nu le judeca pe loc ca fiind pasive / împiedicătoare sau dăunătoare.
Witzang, 1989 distinge între :
1) intervenţia în stare de criză ;
- are ca scop oferirea unei alinări, a unei uşurări imediate ; când persoana se
simte dezechilibrată se va urmări reconstituirea echilibrului ;
- e centrată pe o situaţie specifică de stres intern / extern. Ţinta va fi situaţia ;
2) terapie pe termen scurt ( tratamentul dinamic pe termen scurt ) : are ca scop
accesarea conflictelor dincolo de situaţiile dificile ; scopul, deci, îl constituie
rezolvarea conflictelor, încercarea schimbării stilului de a face faţă, într-un
model de funcţionare mai adaptativ, repararea imaginii de sine şi a stimei de
sine; realizarea unui efect de lungă durată, care va include soluţii de ale
„afacerilor neterminate” ; ţinta va fi conflictul nuclear, şi nu doar simptomul
care primeşte o semnificaţie mai adâncă. Accentul se pune aici pe
confruntarea şi pe interpretarea modului de a face faţă al clientului, prin
conectarea prezentului cu trecutul.
Contextul este mai dilatat şi se folosesc abordări diferite : de comportament,
terapie de grup / sau de familie, hipnoterapie şi medicaţie.
BASIC PH – ul ne ajută să înţelegem forţele clientului ( slăbiciunile, prin
principiul polarităţii ) ; constituie un „framework” ( cadru ) pentru stabilirea felului de
suport necesar ( intervenţie în criză sau introducerea psihoterapiei de scurtă durată ).
Misiunea terapeutului în intervenţia de criză o reprezintă evaluarea corectă a
modului de a face faţă şi oferirea ajutorului pentru ca clientul să-şi recupereze şi să-şi
dezvolte cât mai repede comportamentele de folos ( intervenţia se face astfel în limba
prezentă a clientului ), ceea ce există explicit în BASIC-PH – ul clientului.
Misiunea terapeutului în faza de terapie de scurtă durată este mai dilatată :
- identificarea modului de funcţionare a clientului cât mai rapid posibil ;
- ajutarea clientului în a-şi asuma decizii pe baza înţelegerii situaţiei ( Accentul
este pus pe limba latentă sau absentă şi pe aducerea la conştient a aspectelor
negative de a face faţă ).
6 PSM ( povestirea în şase paşi )

13
 Instrumentul de evaluare este bazat pe tehnici biblioterapeutice. Tehnica aceasta
foloseşte povestirea personală şi „story-telling” în ajutarea clientului pentru a se
autocunoaşte, şi pentru a-şi ameliora ( îmbunătăţi ) comunicarea internă şi externă.
Ideea cheie : de obicei nu e uşor pentru nimeni ( copil, adolescent şi adult ) să
reconstituie ceea ce s-a întâmplat într-o situaţie de criză ( suferinţă ). Totuşi, când este
cazul, pentru o evaluare rapidă a modului de a face faţă, pentru a efectua o intervenţie pe
loc, 6 PSM este extrem de util.
Înţelegerea limbajului intern prezent se face cu ajutorul :

A) Configuraţii semnificative BASIC PH

1) un singur mod sau două :
indică faptul că omul se bazează pe resurse limitate şi specifice, câteodată la
extremă. De fapt, e cazul să menţionăm că mulţi reuşesc să se descurce numai cu una sau
două resurse, dar ei se află în pericolul continuu, ca la nevoie, adică în cazuri grave, vor
putea intra în criză, deoarece ei folosesc la nesfârşit acelaşi mecanism, care de multe ori
nu este efectiv – nu se potriveşte situaţiei. De exemplu : C PH într-o situaţie care este în
esenţă emoţional – socială ( A S ) ; un alt pericol : obţinerea soluţiilor prin aceleaşi
mijloace, care-l pot aduce pe client la epuizare, la senzaţia de neputinţă, lipsă de sens.

2) Toate resursele sunt în (+) sau în (-), adică în conflict ; sau majoritatea lor: 4
,5, din 6
Această situaţie indică o stare de nelinişte, imposibil de a se baza vreuna din
resurse, care, chiar dacă există, sunt blocate ( în conflict, nevoie urgentă de relaxare şi
poate de o consultaţie medicală ori psihiatrică ).
3) Mai multe resurse în (-) decât în (+), cel puţin de două ori mai multe
Situaţia necesită tratare specială ; în general este nevoie de clarificarea temelor de
bază şi a conflictelor, precum şi o încercare de a înţelege temele referindu-ne la
intensitatea conflictelor ;

4) O resursă nefolosită

14
 Ne indică existenţa unei „limbi latente” sau „uitată” ; În cadrul terapiei – este
cazul desigur de a accesa aceste resurse ; în intervenţia imediată – nu este recomandat
( cel puţin în fazele primare ). Noi putem presupune că aici sunt ascunse afacerile
neterminate şi / sau material inconştient.

B) O resursă anume se găseşte numai în ( - )

- indică tensiune intensă în cadrul acestei resurse şi câteodată necesită

intervenţie directă ;
- B : o criză de identitate, o senzaţie de înstrăinare, impotenţă, lipsă de sens,
pierdere de sens ;
- A : afect plat – superficial, senzaţie de persecuţie, înstrăinare, depresie ;
- S : izolare, respingere socială gravă, închidere în sine ;
- I : imaginaţie bizară cu caracteristici disociative ;
- PH : somatizare intensificată, slăbiciune fizică, tendinţă de a se îmbolnăvi sau
boală clară, simţirea unei ameninţări fizice continue, agresivitate exteriorizată,
agresivitate către sine, tendinţă de sinucidere.

Conflicte şi teme

Domeniu foarte profesional, necesită experienţă în psihologia dinamică şi teoria

existenţial – umană.

Determinarea conflictelor

De exemplu : dependenţă / independenţă ; gelozie între fraţi, frică de eşec.

Se poate efectua prin transformarea ( legarea ) povestirii prezente cu un gestalt al
legendelor cunoscute : mituri ( Cenuşăreasa, Motanul Încălţat, Albă ca Zăpada, Oedip,
Odiseea ). Conflictele se exprimă în 6 PSM sub forma de simboluri ; analiza elementelor
de dezvoltare, a tensiunilor conştiente şi inconştiente.

15
 Temele :
Sunt subiectele care se găsesc pe stratul secundar al povestirii. Câteodată se pot
descifra pur şi simplu prin două întrebări de bază :
1) Pentru ce – este această - … călătorie, misiune, poveste – şi de ce tocmai
acum ? ( conexiunea cu aici şi acum )
2) Dacă ar trebui să-i dai povestirii tale un titlu, care ar fi ? – un titlu care ar
restrânge povestirea într-o propoziţie, cuvânt, imagine …

O altă opţiune ar fi încercarea de a percepe care este povestea de dincolo de

povestire. De exemplu : o luptă pentru libertate, dorinţă de a face o anumită impresie, de
a se debarasa de o stigmă, manipulare, dorinţa de a o împăca pe mama etc.
Temele pot indica şi un subiect fierbinte, care-l preocupă aici şi acum. De
exemplu . un părinte bolnav, treceri, mutări de domiciliu, probleme economice reale etc.
Referirea la aceste „straturi” este speculativă şi necesită explorare atentă ; deci e
cazul a formula explorarea sub formă de întrebări şi nu ca „fapte” ; este indicat a se
verifica dacă mai există informaţii potrivite care vor putea întări ( sau nu ) ipotezele
noastre.
Dacă este posibil este de preferat să-l întrebăm direct pe client !

Se poate folosi modelul BASICPH pe 4 niveluri principale :

1) nivelul descifrării resurselor de a face faţă personale / comunale
2) descifrarea temelor, după abordarea existenţială sau dinamică
3) descifrarea conflictelor - după abordarea dinamică analitică
4) nivelul intervenţiei imediate a terapeutului.

Nivelul terapeutic

16
 Faptul că clientul a primit permisiunea, locul special de a-şi spune povestirea, este
o formă de ventilare emoţională printr-o formă creativă, care produce satisfacţie – ca
orice altă activitate creativă.
Un alt aspect terapeutic al acestei metode: faptul că există un martor, altă
persoană care ascultă atent povestea personală ( se interesează de orice amănunt cu
respect ) ; mulţi clienţi, în special copiii menţionează acest aspect ca fiind terapeutic.

Programe de intervenţie bazate pe aprecierea

resurselor de a face faţă

Localizarea resurselor de a face faţă, face posibilă construirea unor programe

bazate pe tehnici legate direct de modul ( modurile ) identificat de a face faţă. Deci
specific, dar diferenţiat. De exemplu: dacă am identificat că o persoană funcţionează în
special în cadrul B, şi că resursele lui sunt în relaţie cu tehnici de clasificare a valorilor,
reiese să cea mai potrivită formă de intervenţie ca fi adoptarea activităţilor încurajatoare,
a căutării unui sens în viaţă ( cum ar fi : logoterapia, liste de priorităţi ).
În cazul în care am detectat configuraţia SC şi I, vom opta pentru intervenţii
diferite. Pentru C : se recomandă căutarea şi acumularea de informaţii şi rezolvarea
problemelor, deoarece persoana are aptitudini de imaginaţie ; nu este de ajuns că caute
numai informaţii aiurea, se poate opta pentru improvizaţii, imaginarea soluţiilor
alternative dincolo de cele obişnuite, de rutină.
Aceasta poate activa ceea ce Watzlawick (1979) denumeşte „soluţii de grad 2” :
nu ceea ce se iveşte imediat ( De Bono – pălăria verde – creativitatea ; Micul Prinţ :
lucruri care nu se văd la prima vedere – departe de ochi.
Acelaşi om care are la disponibilitate şi resurse de S, poate fi centrat către scopuri
sociale în procesul de rezolvare a problemelor ( a-şi prelucra un rol de responsabilitate
nouă într-o organizaţie, grup ).
6 PSM se poate folosi în diverse feluri : conţinutul se poate dramatiza, se poate
evalua statusul emoţional curent al povestitorului după temele folosite, conflictele şi
deliberarea eroului.

17
 Se pot folosi tehnici de gestalt, la nivelul analitic sau dinamic pentru a clarifica
sensul, dincolo de povestire şi om, fiind legat de aici şi acum al clientului.
În concluzie, tehnica BASICPH este multidimensională şi poate fi utilizată nu
numai în identificarea resurselor de bază de a face faţă, ci şi în cursul unei terapii de
scurtă sau lungă durată, într-un cadru dinamic de terapie.

Configuraţiile principale ale BASICPH – ului şi interpretarea

( - ) semnifică un conflict în categoria respectivă, referindu-se la o resursă care, în

circumstanţele existente – este blocată, care reflectă suferinţa persoanei.
B încredere în sine, valori clare, atitudini şi credinţe puternice
BC credinţe şi opinii concrete şi rigide
BA încrederi şi păreri sensibile, câteodată imaginare
BS valori sociale

A afect ( emoţii ) de toate tipurile

(A-) Emoţii agresive către sine şi de distrugere generale
AS emoţie socială ( similară cu BS ) sau suport social
AI Emoţii amestecate cu caractere imaginare, monştrii, zmei ameninţători
AC o înclinaţie în a înţelege emoţii prin conceptualitate, câteodată o folosire a
controlului emoţiilor de către intelect sau neutralizarea lor

S înclinaţia asumării unei misiuni ; nevoia suportului altei persoane, într-un sens
ţintă - numai pentru a primi suport. Sursa de suport este percepută ca venind de la cadrul
social ( organizaţii ).
(S - ) ostilitate ; sensul de distanţare şi de a fi respins

SC a fi conştient în mod social şi capabil de a rezolva probleme, a se comporta

practic în situaţii stresante
SI suport social; este primit de la figuri imaginare ( „Superman” )

18
 I imaginaţie extinsă în conţinut sau pe parcursul povestirii
(I - ) imaginaţie morbidă
IC abilitate de improvizare bazată pe fapte informative

C cogniţie, ştiinţă, gândire şi organizare ; a acţiona conform cu logica unui simţ

practic ( common sense ), preluarea misiunilor concrete
(C - ) există ( aparent ) un motiv de a acţiona, dar fără logică, e.g. : a merge pe
litoral pentru că e iarnă ; lipsă de testare a realităţii
CPH stiluri concrete de gândire, centrate pe acţiune

PH expresie fizică intensă, multă activitate, mişcare, hrană, suferinţă, dans,

călătorie etc.
(PH - ) boli psihosomatice sau voinţa de a comite suicid

Se recomandă verificarea în detaliu a fiecăreia dintre cele 6 stadii ale 6 PSM,

pentru a identifica conflicte şi teme relaxante.
Dacă eroul e de acelaşi gen cu clientul ? de aceeaşi vârstă ?
Se poate administra 6 PSM la diferite intervale în terapie : când clientul se simte
în impas, la sfârşit etc.
Poate ajuta terapeutul în stabilirea contactului cu clientul şi este uşor aplicabil

Instrumentul 6 PSM este compus din creion, hârtie şi gumă de şters.

Instrucţiunile :
„Vom relata o povestire împreună. Poţi alege orice mod. Dacă preferi, poţi
desena, mâzgălii sau povesti pe de rost. Principalul este să răspunzi la 6 repere,
întrebări pe care ţi le voi spune treptat. Nu contează dacă desenul nu este frumos, sau
dacă nu se poate înţelege – mi-l vei putea explica apoi, când vrei.

a) împarte pagina în 6 părţi, aşa cum doreşti ( prin linii grafice, prin îndoire )
dar fără să o tai, fără să desprinzi cele 6 bucăţi

19
 Se observă aici motricitatea, ce elemente personale pune ( chiar şi modul de a
împărţi pagina etc. )
b) gândeşte-te la un personaj principal, un erou sau o eroină a povestirii tale ;
povestea poate fi oricare : o legendă, un film, o piesă de teatru sau ceva
inventat de tine. Gândeşte-te unde se găseşte acest personaj, obiect,
concepţie abstractă – orice şi oricine. Aceasta va alcătui primul spaţiu
( prima căsuţă, imagine ) al desenului.
Atenţie la contratransfer – să nu îi pui în gură cuvintele tale, sugestiile tale ( ex :
„poate să fie ceva imaginar” : îi sugerezi o resursă şi nu este bine.
c) A doua imagine o va constitui misiunea sau scopul acestui personaj. În orice
povestire, personajul principal are o misiune de îndeplinit. Care este cea a
personajului tău ?
d) Cea de-a treia imagine : Cine / ce poate ajuta personajul tău, dacă ajutorul
este posibil ?
e) Căsuţa cu numărul patru : Cine sau ce obstacol îi poate sta în cale
personajului tău, în îndeplinirea misiunii sale ?
f) Imaginea a cincea : Cum se va descurca el / ea cu obstacolul ?
g) Ultima imagine : Ce se întâmplă la sfârşit ? Povestea se termină sau poate
continua ?”

În fiecare spaţiu din cele şase se pot proiecta resursele : personajul poate fi
imaginar sau social şi cu fiecare strat se dezvăluie mai mult.
Se poate apoi dramatiza povestea lui sau o poveste colectivă ( a mai multor
persoane etc. ).

Stadiul 2

20
 După terminarea celor 6 părţi ale povestirii, clientul ca putea derula în linii,
forme, simboluri, desene diferite, povestea sa. După ce termină, o va putea explica
terapeutului. Nu sunt limite de timp.
În momentul povestirii ( după ce povestirea este reprezentată grafic sau în
cuvinte ) terapeutul va fi atent la :
1) tonul clientului ;
2) contextul povestirii şi mesajul ei ( temele relevante )
3) va identifica limbajul dominant de BASIC-PH.

Ghid de ascultare şi detectare a limbajului BASICPH

Ascultând felul de povestire al clientului, încearcă să detectezi componenţii săi de

BASICPH :

B – încredere, vederi, principii – dacă îşi exprimă vreo atitudine, optimism,

nostalgie, căutare a sensului de viaţă, valori, rugăciuni, expresii de imagine de sine ( aşa
mi-e dat de soartă, mă descurc singur, am voinţă de sine, are noroc, pedeapsă ce i se
cuvine )

A – emoţii. Dacă şi-a exprimat emoţiile sale, a cerut suport emoţional sau şi-a
exprimat emoţia pe cale non – verbală ( desen, muzică, în scris ; expresii ca : iubesc,
trist, am emoţii, frică, mă enervează )

S – societate. Dacă a menţionat persoane semnificative : rude, prieteni, oameni

cu roluri importante : înseamnă asumarea responsabilităţii sociale, apartenenţă la o
anumită grupă. Expresii ca : copilul său, nimeni n-a venit, poliţist, duşman

I – imaginaţie. Dacă a folosit caractere sau situaţii imaginare – distragerea

atenţiei prin fantezii sau gânduri plăcute, personificare, folosirea metaforelor, folosirea
expresiilor, chiar cele simple, ca : ca un fulger, pitic, TV, Abracadabra

21
 C – cogniţie, logică şi realitate. Dacă a folosit descrieri detaliate ale realităţii –
fapte exacte, a menţionat date specifice, explicaţii, motive, a folosit explicaţii clare,
adunare de informaţie, rezolvarea problemelor, dialog intern. Expresii ca : locuiesc pe
strada X,, copac, bani, se găseşte în SUA

PH – fizic. Dacă a descris activităţi fizice : jocuri, mărime, dacă a descris

senzaţii corporale ( oboseală, greutate, durere, frig, s-a îngrăşat, cu putere, mers, fugă,
somn, boli, medicamente, stupefiante etc )

Interpretarea :

Exprimare B A S I C Ph
+ – + – + – + – + – + –
Propoziţie

Propoziţie

Propoziţie

Etc.

TOTAL X X

X – suma pe coloană

- la fiecare propoziţie, exprimare bifăm în coloana care corespunde resursei

identificate în propoziţie ;
- la fiecare cadran din cele 6 se analizează şi se identifică resursele şi semnul
lor : „+” sau „–” şi se bifează pe coloana corespunzătoare : √ ;
dacă e limbaj actual se pune + sau – ;

22
 dacă e limbaj „overtone” ( nuanţat ) se pune între paranteze (√ ) ;
- în prima coloană se scrie în ce conţinut s-a identificat resursa şi semnul ei :
de exemplu :
omuleţ zâmbitor A +
alergare – fitness Ph +
Total 1 ……12 …. etc

Subiectul povesteşte, apoi se ia şi el în considerare, dincolo de proiecţie ; apoi se

face, se stabileşte configuraţia.

EXPUNERE SUMARĂ A CODIFICĂRII 6PSM

Configuraţia...........................................................................................................................

23
Conflicte:................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................

Teme
relevante:................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................

Recomandări de primă
intervenţie:.............................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................

Observaţii.
1. legate de informaţii suplimentare acumulate pe parcursul 6PSM
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
.
2. în legătură cu teste adiţionale electuate de alţi factori profesionişti

24