UTILIZAREA SISTEMELOR AUTONOME PENTRU EVACUARE SI SUPORT

MEDICAL

Eduard Grigore JELER

LTC. Eduard Grigore Jeler, Ministry of National Defence, Bucharest, Romania,
eduard_jeler@yahoo.com

Abstract: In cadrul conflictelor actuale aparitia sistemele autonome a reprezentat o

oportunitate dar si o provocare pentru fortele armate, pe campul de lupta oferind o serie de
avantaje cum ar fi cresterea fortei, vitezei, reactiei de riposta, coordonare precisa dar si
dezavantaje precum lipsa motivatiei si a flexibilitatii inteligenței umane. Combinarea celor
mai bune elemente din echipa om masina poate duce la cresterea capabilitatii fortelor armate
viitoare. Studiind conflictele s-a constatat faptul ca cele mai multe victime din cadrul
personalului medical in timpul luptelor au loc în urma tratării soldaților sub foc iar in randul
luptatorilor apar multe victime atunci când furnizează ajutor pentru camarazii raniti.
Totodata personalul medical uman desfasoara cu dificultate interventii în zone periculoase
(ex. minate) sau contaminate NBC. Sistemele autonome pot avea o serie de aplicatii precum:
localizarea victimelor, extragerea și evacuarea tactica, ingrijire pe traseu în timpul
transportului militarulului ranit, livrarea de medicamente, telemedicina. Scopul acestui
articol este de a analiza atât utilizările existente cât și potențiale ale sistemelor autonome în
evacuarea si suportul medical.

Cuvinte cheie: Unmanned System, Telemedicine, medical support, Multi-Domain Battle,

medical robotics

Introducere

Medicina militară poate fi considerată a fi la fel de veche ca și conflictul armat în sine

în odata cu aparitia civilizațiilor de la c. 4000 î.e.n.) (vracii de urmau armatele asirienilor,
babilonienilor și egiptenilor. Schimbări majore au apărut odată cu introducerea, în armatele
elenistice, a medicilor și asistentelor care au avut grijă de răniți și bolnavi (Salazar CF, , ,
Medical care for the wounded in armies of ancient Greece, Sudhoffs Arch. 1998;82(1):92-7.).
Cu structurile organizatorice sistematice ale armatelor romane, medicii și medicii din legiune
au fost prezenți chiar și în perioadele de luptă activă și au efectuat intervenții chirurgicale și
închideri ale rănilor (Eugene Hugh Byrne, Medicine in the Roman Army, The Classical
Journal, Vol. 5, No. 6 (Apr., 1910), pp. 267-272, Published by: The Classical Association of
the Middle West and South, Inc. (CAMWS). Următoarea perioadă medievală a arătat progrese
în formele de îngrijire instituționalizate, precum ospiciile creștine și instalațiile monahale care
au avut grijă de pelerini, cavaleri și cruciați. În perioada modernă timpurie, suveranii
absolutiști au aprobat armatele de stat pe scară largă, pentru sănătatea cărora chirurgii
regimentali specializați trebuiau instruiți în noile facultăți medicale academice din sudul și
centrul Europei și în colegiile britanice de chirurgi și chirurgi din Marea Britanie. (Jack
Edward McCallum, Military Medicine: From Ancient Times to the 21st Century, ABC – Clio
Inc., 2008). In timpul perioadei moderne (industrializarea economica) au aparut perfecționări
suplimentare în îngrijirile ambulatorii pentru soldații răniți.
Bolile infecțioase și epidemiile au provocat multe mai multe victime decât leziuni pe
câmpul de luptă între majoritatea armatelor de-a lungul istoriei și, astfel, prevenirea
răspândirii bolii și furnizarea de nutriție și odihnă, împreună cu dezvoltarea multor varietăți de
măsuri de reabilitare, au devenit de o importanta deosebita in medicină militară. Multe
inovații si programe specializate medicale militare au apărut în decursul secolului al XX-lea,
datorita razboaielor mondiale, cu peste o sută de milioane de victime (programe specializate
în educația medicală militară; antibiotice; opțiuni de terapie intensivă; și reacții de îngrijire
medicală la războiul chimic, biologic și nuclear, precum și progrese extraordinare în protetică
corporală și forme tehnologice de terapie pentru tulburări de stres posttraumatic.
(https://academic.mu.edu/meissnerd/mash.html), (Van Way C.. War and Trauma: A History
of Military Medicine. Mo Med. 2016;113(4):260–263.).
Se defineste logistica medicală, componenta a logisticii, ca fiind știința planificării și
efectuării mișcării și întreținerii forțelor medicale. În sensul său cel mai cuprinzător, logistica
medicală include aspectele operațiunilor militare care se ocupă cu următoarele:
- Proiectare și dezvoltare, achiziție, depozitare, mișcare, distribuție, întreținere, evacuare și
dispunerea materialelor medicale;
- Mișcarea, evacuarea și spitalizarea personalului;
- Achiziționarea sau construcția, întreținerea, operarea și dispunerea instalațiilor medicale;
- Achiziționarea sau furnizarea de servicii medicale 1. (FM 4-02.1 - ARMY MEDICAL
LOGISTICS, Headquarters Department of the Army Washington, DC, 8 December 2009)
(NATO Logistics Handbook, LC Secretariat International Staff Logistics, Capabilities Section
Defence Policy and Planning Division NATO HQ 1110 Brussels BELGIUM)
Strategiile de luptă viitoare, cum ar fi conceptul de luptă multidomeniu, vor implica probabil
o mai mare dispersie, aproape de izolare a unitatiilor luptatoare ce aduce mari provocari din
punct de vedere logistic. Acest lucru poate duce la restricții severe de mobilitate pentru
misiuni medicale și deficiențe atât în resursele umane, cât și în materiale medicale. Numărul
de platforme de evacuare echipate este probabil să fie insuficient pentru intrega acoperire a
câmpurile de luptă multidomeniu cu forte adversare aproape egal si zone restrictionate sau
anti acces. Fără noi metode de ingrijire a ranitiilor in lupta și strategii de multiplicare a forței,
comandanții fortelor de angajare in lupta se vor confrunta cu un numar mare de bolnavi si
raniti, cu resurse medicale degradate și mobilitate de luptă grevată. (Nathan T. Fisher and
Gary R. Gilbert, Medical Robotic and Autonomous System Technology Enablers for the
Multi-Domain Battle 2030-2050, Small Wars Journal, disponibil la
https://smallwarsjournal.com/jrnl/art/medical-robotic-and-autonomous-system-technology-
enablers-for-the-multi-domain-battle-2030-)

Capitolul 1: Utilizarea sistemelor autonome in medicina militara

Primul transportul aerian al ranitilor a avut loc în timpul Războiul Furoco-Prusian din
1870, la asediul Parisului, cand francezii au lansat 66 de baloane, transportând 160 de francezi
răniți. (Lieutenant Colonel Brenda L. Reiter, The History of Aeromedical Evacuation and the
Emerging System of Tomorrow, The Industrial College of the Armed Forces National
Defense University Fort McNair, Washington, D.C., 1993). Utilizarea aeronavelor pentru
evacuarea ranitior a fost propusă odata cu aparitia aeronavelor, dar prima evacuare aeriana cu
acestea a avut loc in Primul Razboi Mondial, cunoscand o puternica dezvoltare in al doilea
Razboi Mondial odata cu apartia aeronavelor de transport mari. În operațiunile militare
actuale, impactul timpilor de evacuare a elicopterului este un factor semnificativ atunci când
vine vorba de supraviețuirea victimei. Acest fapt a contribuit la aducerea ratelor de
supraviețuire ale victimelor forțelor americane în Afganistan și Irak până la 89,9%,
comparativ cu 69,7% în al doilea război mondial (Beebe M, David Lam, Gary R. Gilbert:
Unmanned aircraft systems for casualty evacuation: what needs to be done. In: Proceedings of
the NATO STO-MP-HFM-231 Symposium, Beyond Time and Space, 2013)

1
 Dar aceste interventii medicale (de tratare si evacuare dintr-o zona de lupta) sunt
misiuni periculoase pentru personalul medical, de multe ori devenind victime. Soldati ce
incearca sa isi salveze sub focul inamicului camarazii raniti pot deveni tinte. De multe ori,
operatiunile se desfasoara pe vreme rea (periclitarea zborului), in medii contaminate NBC
(expunerea personalului uman). Din acest motiv sisteme autonome au aparut ca o solutie la
aceste probleme. Acestea pot aduce urmatoarele avantaje:
- Oferă comandanților tactici o flexibilitate tactică și operațională sporită;
- Permite executarea de misiuni în condiții meteorologice nefavorabile sau intr-un mediu
contaminat NBC;
- Pot transporta resurse medicale critice pentru primul raspuns in zone greu accesibile sau
expuse focului inamic.
- Acționează ca un multiplicator de forță al sistemelor de evacuare medicală. . (Gary R.
Gilbert Michael K. Beebe Robotics and Unmanned Systems –“Game Changers” for Combat
Medical Missions, RTO-MP-HFM-182)
Principalele aplicatii medicale in care sistemele autonome pot fi solosite sunt
prezentate in figura de mai jos:

Predicția și gestionarea
Sanatate publica si dezastrelor
interventie la dezastre
si calamitati Detectarea substanțelor
dăunătoare

Diagnostic si tratament
Medicina

Telemedicina
Telechirurgia

Pacienti

Medicamente
Transport si asistenta
medicala
Dispozitive medicale

Organe si tesuturi

Figura 0.1: Posibilitati de utilizare a sistemelor autonome in aplicatii medicale

(James C. Rosser, Jr: Surgical and Medical Applications of Drones: A Comprehensive
Review, JSLS Review July–September 2018 Volume 22 Issue 3 e2018.00018)

In continuare, voi prezenta mai detaliat cateva din aplicatiile sistemelor autonome in
medicina militara.

Capitolul 2: Utilizarea sistemelor autonome in recuperarea si evacuarea ranitiilor de pe

campul de lupta
Utilizarea sistemelor autonome in recuperarea ranitilor de pe campul de lupta

Ca și în cazul primului ajutor de pe câmpul de luptă, nu se poate presupune

disponibilitatea universală a medicilor militari sau a altor soldați desemnați să efectueze
extragerea și recuperarea victimelor. Prin urmare, este necesar un mijloc de a găsi, evalua,
stabiliza și extrage în mod autonom victime, în special în in timpul schimbului de focuri,
incendii sau în medii ostile contaminate NBC, pentru evacuarea ulterioară. in figura de mai
jos este prezentat proiectul BEAR - Battlefield Extraction Assist Robot, dezvoltat de Vecna
Robotics, un model de sistem autonom de extragere a victimei, destinat să poarte o
încărcătură de 500 de pounds în timp ce traverseaza un teren urban accidentat cu soldați raniti,
ce poate apuca obiecte fragile fără a le deteriora. Este controlat usor de la distanta de un
luptator cu ajutorul unui sistem de camere video si senzori. (http://www.conscious-
(robots.com/2007/06/08/bear-battlefield-extraction-assist-robot/)
(https://www.army.mil/article/48456/robots_to_rescue_wounded_on_battlefield)

Figura 0.2: Robotul umanoid BEAR si sistemul de control de la distanta

(https://newatlas.com/battlefield-extraction-assist-robot/17059/)

Un alt sistem de extragere extragere a ranitiilor este sistemul iRobot PackBot testat în
luptă, desfășurat în Afganistan și Irak de 82nd and 101st Airborne Divisions and Special
Operations. Acesta este o platforma verstila , putand desfasura o gamă largă de sarcini utile
adecvate pentru mai multe tipuri diferite de misiune. Una din variate denumita Valkyrie este
un proiect de cercetare și dezvoltare în curs de dezvoltare ce foloseste un UGV ce transporta
ca sarcina utila, asa cum este prezentat in figura de mai jos, un chit de evacuare a ranitilor de
sub focul inamicului prezentat in figura de mai jos. (Gary R. Gilbert, et all.: USAMRMC
TATRC Combat Casualty Care and Combat Service Support Robotics Research &
Technology Programs, U.S. Army Medical Research and Materiel Command Telemedicine &
Advanced Technology Research Center, august 2006.)
 Figura 0.3: Concept privind utilizarea sistemului autonom de extragere a ranitiilor Irobot
Valkyrie si kitul medical utilizat ca sarcina utila
(Gary Gilbert, Troy Turner, Ron Marchessault: Army Medical Robotics Research, Army
Telemedicine and Advanced Technology Research Center, Fort Detrick, 2007)

Utilizarea sistemelor autonome in evacuarea ranitilor de pe campul de lupta

Primele 60 de minute după o accidentare traumatică au fost menționate în trecut drept

„ora de aur”. Deși acest concept a fost modificat pe baza experienței recente de luptă, este clar
că șansele de supraviețuire ale pacienților cu traume critice depind de accesul rapid la
stabilizarea ATLS și îngrijiri chirurgicale. Evacuarea medicală este mișcarea eficienta si in
timp a bolnaviilor sau militarilor raniti si asistenta medicala oferita de catre personalul
specializat de pe un câmp de luptă, pentru a primi tratament si facilități medicale intr-un
spital, folosind vehicule la sol echipate medical (ambulanțe) sau aeronave (ambulanțe
aeriene).( https://www.merriam-webster.com/dictionary/medevac). Evacuarea medicala poate
fi MEDEVAC (circulația oricărei persoane care este rănită sau bolnavă către și / sau între
unitățile de tratament medical în timp ce oferă asistență medicală pe traseu, efectuată de
personal medical dedicat la bordul unei platforme de evacuare dedicate) sau CASEVAC
(deplasarea victimelor la bordul vehiculelor sau al aeronavelor nemedicale fără asistență
medicală dedicată ). (Nathan Fisher, Unmanned Systems in Support of Future Medical
Operations in Dense Urban Environments, US Army Medical Research and Materiel
Command (USAMRMC),Telemedicine & Advance Technology Center (TATRC), 22 April
2016).
Utilizarea sistemelor autonome pentru CASEVAC ofera o metodă alternativă viabilă
pentru extragerea sau evacuarea accidentelor. Un factor suplimentar care trebuie luat în
considerare în analiza riscului / beneficiilor este acela că CASEVAC sau MEDEVAC aeriene,
executate cu active echipate, pun vieți suplimentare la risc, dincolo de cea a victimei.
Pierderile recente în lupta cu aeronavele MEDEVAC echipate demonstrează clar acest risc si
utilizarea UAV-urilor pentru CASEVAC în anumite circumstanțe ar putea reduce efectiv
expunerea la focul inamic, efectuând în același timp o extracție a victimei într-o locație mai
sigură, unde victima poate fi transferată într-o ambulanță aeriană dedicată, cu mai multă
capacitate medicală decât pot fi furnizate pe UAV. Deși s-ar putea ca un UAV să nu fie
echipat pentru a oferi îngrijiri pe parcurs, timpul nu s-ar pierde nici în configurarea aeronavei
pentru personalul medical și a consumabilelor, nici în aranjarea navelor de escortă și astfel
timpul pierdut înainte de accident poate ajunge la îngrijiri medicale avansate (de ex. ar putea
fi redusă cu ajutorul unei ambulanțe aeriene „reale” și a echipajului acesteia sau găsită la o
unitate medicală avansată. (Unmanned Systems Roadmap 2007-2032, Department of Defense
USA, 2007)
O schema conceptuala operationala este prezentata in figura de mai jos.
 Figura 0.4: Schemă conceptuală operațională pentru utilizare sisteme autonome in misiuni de
sprijin medical
(Safe Ride Standards for Casualty Evacuation Using Unmanned Aerial Vehicles, Science and
Technology Organization North Atlantic Treaty Organization BP 25, F-92201 Neuilly-sur-
Seine Cedex, France, DEC 2012)

Unul din sisteme UAV ce prezinta posibitati de evacuare a persoanleor ranite este Dragonfly
Pictures Inc. (DP14 Hawk), un UAV cu dublu rotor, ce seamănă cu o miniatură CH-47.
Acesta poate fi folosit pentru a evacua soldații răniți de pe câmpul de luptă, cu o capacitate de
transport de 430 pound avand o durata de zbor de aproximativ 2.5 ore.
(https://www.uasvision.com/2017/04/03/us-army-tests-dual-rotor-uas-for-casualty-
evacuation/)
 Figura 0.5: Sistemul autonomy DP-14 Hawk cu capacitate de evacuare medicala
http://www.dragonflypictures.com/products/unmanned-vehicles/dp-14-hawk/

Un sistem de extragere si evacuare medicala este TAGS CX (Tactical Amphibious

Ground Support system – Common Experiment) dezvoltat de U.S. Army Medical Research
and Materiel Command (USAMRMC) Telemedicine. Acest sistem contine doua vehicule
autonome: REX (a smaller robotic extraction vehicle penrtu extragerea militarului ranit si
tranportarea lui pana la primul ajutor medical) si REV (robotic evacuation vehicle – un sistem
autonomy de transport lpe distanta mare a militarilor raniti de la primul ajutor intr-un centru
medical specializat). Gary R. Gilbert, Michael K. Beebe United States Department of Defense
Researchin Robotic Unmanned Systems for Combat Casualty Care, RTO-MP-HFM-182,
2010)( Unmanned Systems Roadmap 2007-2032, Department of Defense USA, 2007)

Figura 0.6: Robot extraction (REX) transportand victima imobilizata pe o sanie si (b) Robot
Extraction (REX) and REV (robotic evacuation vehicle)
Jacob Rosen, Blake Hannaford, Richard M. Satava: Surgical Robotics: Systems Applications
and Visions, Springer 2011

Sisteme autonome pentru Life Support for Trauma

 In timpul transportul pacienților raniti in stare critica între punctele de prim ajutor si
spitale specializate pot aparea evenimente potențial adverse. Din acest motiv echipamentele
adecvate și personalul bine instruit pot duce la îmbunătățirea siguranței în timp ce sunt
transportați pacienți bolnavi critici. Din acest motiv sistemele autonome pot aparea ca o
solutie. Astfel a aparut sistemul LSTAT(Life Support for Trauma and Transport), o unitate de
îngrijire intensivă în miniatură avand un suport de tip targă, de sine stătătoare, concepută de
armata Statelor Unite pentru a oferi îngrijiri pacienților răniți în timpul transportului și în
regiunile îndepărtate unde resursele sunt limitate. LSTAT conține echipamente medicale
convenționale care au fost integrate într-o singură platformă și dimensiuni reduse pentru a se
încadra în dimensiunile standard ale unei Targi. Sistemul este echivalent cu echipamentele
convenționale în detectarea și tratarea problemelor care pot pune viața în pericol (defibrilator,
Ventilator, Oxigen, Monitorizarea semenlor vitale, Analiza Chimiei Sângelui, Infuzor de
medicamente, Stocarea și transmiterea datelor) (Johnson K, Pearce F, Westenskow D, et al.
Clinical evaluation of the Life Support for Trauma and Transport (LSTAT) platform. Crit
Care. 2002;6(5):439–446. doi:10.1186/cc1538) (Gary Gilbert, Troy Turner, Ron
Marchessault: Army Medical Robotics Research, rmy Telemedicine and Advanced
Technology Research Center,Bldg, 1054 Patchel Street,Fort Detrick, 2007) (Richard M.
Satava: Robotic Surgery:. of The Science for Today and Tomorrow, Mayo Surgical
Symposium, The Mayo Clinic, Honolulu, February 10-11 2007)

Figura 0.7: Sistem autonomy LSTAT™ (Life Support for Trauma and Transport) cu
posibilitatea de atasare la o targa standard NATO
(Ken Johnson et all., Clinical evaluation of the Life Support for Trauma and Transport
(LSTAT™) platform, Critical Care Vol 6 No 5, October 2002)

Concluzii

- Aplicații medicale militare ale sistemelor autonome au ca obiective reducerea expunerii

personalui uman la situații periculoase (personalul militar medical se expun unui un risc
semnificativ atunci când incearca sa acorde primul ajutor sub focul inamicului și au una dintre
cele mai mari rate de victime ale oricărei specialități profesionale militare).
- Utilizarea sistemelor autonome limiteaza contaminarea personalului medical în mediile
NB.C si asigura multiplicatorul de forță pentru o caapcitate medicala limitata
 - Ca posibile aplicati sistemele autonome pot localiza militari raniti, extrage si evacua in
centre medicale specializate cu ingrijirea pe traseu în timpul transportului pacientului)

Bibliografie

1. “Safe Ride Standards for Casualty Evacuation Using Unmanned Aerial Vehicles” NATO
STO Technical Report TR-HAFM-184, December 2012
2. Yigit Ergene: ANALYSIS OF UNMANNED SYSTEMS IN MILITARY LOGISTICS,
THESIS, NAVAL POSTGRADUATESCHOOL MONTEREY, CALIFORNIA, Decembrie
2016
3. Václav Hlaváč and Michal Reinštein, Robots Underpinning Future NATO Operations, STO
TECHNICAL REPORTTR-SAS-097, NATO, SCIENCE AND TECHNOLOGY
ORGANIZATION, 2014