FEEDBACKUL ÎN CLASA DE ELEVI

Importanța lui

”Învățarea vizibilă – Ghid pentru profesor” scrisă de John Hattie prezintă pe baza a
peste 50 000 de cercetări care sunt cei mai eficienți factori din procesul de predare – învățare.
Axată pe procesele specifice lecției și interacțiunilor profesor-elev, cartea oferă criterii clare și
obiective pentru orice educator care dorește să aleagă cele mai bune căi de optimizare a învățării.
În această carte, John Hattie oferă posibilitatea fiecărui profesor de a genera, prin munca de zi cu
zi, o transformare profundă a învățării, făcând acest proces plăcut și autentic.

Capitolul 7 – ”Desfășurarea lecției: importanța feedbackului” prezintă o perspectivă

bine detaliată în ceea ce privește utilizarea corectă a feedbackului în clasa de elevi și anume:
efectele sale pozitive asupra învățării.

Obiectivul principal al feedbackului este reducerea decalajului dintre stadiul actual al

elevului, unde ”se află” în momentul de față, și unde ”ar trebui” să fie. Pentru ca acest obiectiv
să fie realizat, atât profesorul cât și elevul trebuie să știe foarte bine la ce stadiu se află și unde
trebuie să ajungă.

Hattie consideră că feedbackul funcționează la patru niveluri: sarcina de lucru,

metodele utilizate, autoreglarea și sinele; și se referă la trei întrebări : - Spre ce mă îndrept? ; -
Cum voi ajunge acolo? și -Ce urmează? .

La nivelul sarcinii de lucru feedbackul este eficient dacă este centrat pe informație; la
nivelul metodelor utilizate poate duce la dezvoltarea stategiilor de învățare; la nivelul
autoreglării, feedbackul poate ajuta elevii să se autoevalueze, să accepte feedbackul și să îl
utilizeze în conformitate.

În ceea ce privește sinele, feedbackul este eficient dacă este utilizată lauda ca o
componentă necesară recepționării mesajului transmis. Autorul atrage atenția asupra utilizării
laudei premature și gratuite, care nu trebuie să diminueze puterea feedbackului (nu trebuie
inclusă în feedbackul cu privire la învățare).
 În viața de zi cu zi ne ferim de greșeli datorită aspectului lor negativ, dar greșeala poate fi
o oportunitate de învățare. Greșeala însoțită de feedbackul potrivit este calea sigură spre succes,
în viziunea lui Hattie care prezintă studii conform cărora feedbackul oferit pentru răspunsurile
incorecte a îmbunătățit performanța de la 20 % la 56 % în comparație cu feedbackul oferit pentru
răspunsurile corecte, care a înregistrat o creștere de doar 1 %.

Elevii răspund doar atunci când sunt siguri că răspunsul este corect. Rolul profesorului
este de a crea un mediu în care elevii să se simtă în siguranță atunci când greșesc prin abordarea
erorilor ca pe o ”deviere” de la obiective, dar și prin accentuarea funcției pozitive a acestora,
pentru ca ele să fie utile în învățare.

Pentru profesor marele dezavantaj al feed-back-ului este timpul. Profesorul trebuie să

aloce timp pentru a afla care este nivelul elevilor, care sunt abilitățile și aptitudinile acestora,
unde pot ei să ajungă, din punct de vedere al performanței. și toate acestea doar într-o etapă
premergătoare momentului în care feedbackul poate fi acordat.

Însă avantajul major al utilizării feedbackului în clasa de elevi este că folosirea acestuia
cu regularitate conduce la o învățare eficientă, ce se poate remarca nu numai la nivel de conținut,
ci și la nivelul metodelor și tehnicilor.

Învățarea este mai eficientă dacă accentul se pune pe proces și nu pe rezultate, feedbackul
referitor la proces este cel care poate aduce valoare în contexte diferite: în clasa de elevi, în
familie, în mediul profesional.

Este evident faptul că neavând un fundament al învățării bazate pe feedback utilizarea

acestuia ca instrument este o provocare. Din fericire, rezultatele pozitive ale feedbackului pot fi
atât de numeroase, încât chiar merită efortul.

”Sărbătoriți succesul, dar cercetați-l îndeaproape!” (Hattie, 2012, p. 256) este îndemnul
care se traduce prin câteva activități menite să creeze contextul necesar atingerii succesului pe
viitor: verificarea impactului asupra elevilor; 5 aspecte care au funcționat și 5 care nu au
funcționat; analiza metodelor utilizate, care au determinat succesul și analiza succesului prin
întrebarea „De ce?”. „Când avem un eșec, adesea ne întrebăm <De ce?>, la fel atunci când
reușim, trebuie să ne întrebăm <De ce?>” (Hattie, 2012, p.256).