Sunteți pe pagina 1din 9

Unitatea de studiu 4

CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR PRIVIND ÎMPRUMUTURILE ŞI


DATORIILE ASIMILATE

Cuprins
4.1. GENERALITĂȚI PRIVIND ÎMPRUMUTURILE ȘI DATORIILE ASIMILATE ........................ 62
4.2. CONTABILITATEA ÎMPRUMUTURILOR DIN EMISIUNI DE OBLIGAŢIUNI ...................... 63
4.3. CONTABILITATEA CREDITELOR BANCARE PE TERMEN LUNG ...................................66
4.4. CONTABILITATEA DATORIILOR PRIVIND IMOBILIZĂRILE FINANCIARE ŞI A
ALTOR DATORII PE TERMEN LUNG ................................................................................ 68
4.4. TEME DE VERIFICARE ........................................................................................... 69
4.5. RĂSPUNSURI LA TEMELE DE VERIFICARE ............................................................... 69

Obiectivele unităţii de studiu 4


La terminarea US 4, cursanţii vor fi capabili:
- să cunoască particularitățile împrumuturilor și datoriilor asimilate, ca
elemente de finanțare pe termen lung
- să înțeleagă mecanismul de contabilizare a împrumuturilor din emisiuni de
obligațiuni
- să înțeleagă și să explice particularitățile împrumuturilor pe termen lung în lei
și valută, precum și a celor privind datoriile aferente imobilizărilor financiare
- să aplice mecanismul de contabilizare a împrumuturilor și datoriilor asimilate
în diferite studii de caz

Timp de studiu: 3 h
2

4.1. Generalități privind împrumuturile și datoriile asimilate


O unitate care doreşte atragerea de resurse suplimentare pentru dezvoltarea activităţii sale are
posibilitatea utilizării unor resurse variate grupate sub denumirea de “împrumuturi şi datorii
asimilate”. Ele au fost incluse în clasa conturilor de capital pentru că sunt utilizate pe termen lung
(peste un an), fiind asimilate capitalului permanent al unei unităţi. Așa cum am menționat și în
capitolul doi, capitalul permanent este cel care asigură finanţarea activităţii unităţii pe o perioadă mai
mare de un an.
Reluăm câteva aspecte privind clasificarea capitalurilor, pentru a scoate în evidență situația în
care apare capitalul împrumutat. Din punct de vedere al sursei de finanţare (existenţa caracterului
rambursabil), capitalul îmbracă două forme distincte, şi anume:
- capital propriu (resurse proprii);
- capital străin (resurse străine).
Capitalul străin (împrumutat sau atras) reflectă rezultatul finanţării străine a bunurilor care
formează averea întreprinderii, pentru care aceasta trebuie să îndeplinească o anumită prestaţie sau să
dea un echivalent valoric. În structura capitalului străin se includ toate datoriile unităţii faţă de terţi pe
termen lung sau scurt. În categoria capitalurilor permanente, reflectate cu ajutorul conturilor din clasa
de capitaluri, sunt reflectate numai datoriile a căror scadenţă de decontare este mai mare de un an.
Datoriile unităţii pe termen scurt sunt reflectate cu ajutorul conturilor de terţi şi trezorerie.
Sub denumirea generică de “împrumuturi şi datorii asimilate” sunt cuprinse resurse eterogene
din punct de vedere al conţinutului, dar care îndeplinesc un rol asemănător în finanţarea unei firme şi
anume, susţinerea activităţii acesteia pe termen mai mare de un an. Din această categorie a capitalului
străin fac parte:
a) împrumuturile din emisiuni de obligaţiuni;
b) creditele bancare pe termen lung;
c) datoriile aferente imobilizărilor financiare;
d) alte împrumuturi şi datorii asimilate;
e). dobânzile aferente acestor împrumuturi, precum şi primele de rambursare a obligaţiunilor
(acestea din urmă, cu rol rectificativ în bilanț).
Entitățile trebuie să mențină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de dobândă în
această categorie chiar și atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la data bilanțului, dacă
termenul inițial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni și există un acord de refinanțare sau de
reeșalonare a plăților, care este încheiat înainte de data bilanțului.
Contabilitatea împrumuturilor și datoriilor asimilate acestora se ține pe următoarele categorii:
împrumuturi din emisiuni de obligațiuni și prime de rambursare a acestora, credite bancare pe termen
lung și mediu, sumele datorate entităților afiliate și entităților de care compania este legată prin
interese de participare, alte împrumuturi și datorii asimilate, precum și dobânzile aferente acestora.
Prezentăm în continuare particularitățile specifice fiecărei categorii de împrumuturi în parte.
4.2. Contabilitatea împrumuturilor din emisiuni de obligaţiuni
Împrumuturile din emisiuni de obligaţiuni, denumite şi “credite obligatare”, sunt datorii pe
termen lung obţinute prin vânzarea unor titluri de credit de valori egale, numite obligaţiuni,
rambursabile la o anumită dată şi generatoare de dobânzi, plătibile anual. Vânzarea se poate face prin
intermediul unor instituţii financiare specializate sau direct de către societatea emitentă.
Potrivit legislaţiei în vigoare, pot emite obligaţiuni societăţile comerciale al căror capital social
este divizat în acţiuni (SA şi SCA), cu condiția ca împrumuturile primite să nu depășească ¾ din
capitalul social.
3

Atât acţiunile, cât şi obligaţiunile sunt titluri de valoare care, în urma vânzării aduc emitentului
mijloace băneşti. Între aceste două categorii de titluri există însă şi deosebiri:1
- deţinătorii de acţiuni au calitatea de coproprietari ai societăţii emitente şi au posibilitatea de
a influenţa gestionarea acesteia prin dreptul de vot exercitat în adunarea generală a acţionarilor. Pe de
altă parte, deţinătorii de obligaţiuni au calitatea de simpli creditori ai societăţii emitente şi nu pot
influenţa în nici un fel gestionarea acesteia;
- deţinătorii de acţiuni au dreptul la dividend, reprezentând o cotă-parte din profitul net al
societăţii emitente, a cărui mărime nu se cunoaşte în momentul cumpărării titlurilor, ci numai după
închiderea exerciţiilor financiare. În schimb, cumpărătorii de obligaţiuni cunosc mărimea dobânzii pe
care o vor obţine încă din momentul achiziţiei titlurilor;
- obligaţiunea are termen de valabilitate până la scadenţă, iar acţiunea este valabilă pe toată
durata de funcţionare a societăţii.
În procesul emisiunii şi răscumpărării obligaţiunilor, pentru un titlu pot apare mai multe
categorii valorice, şi anume: valoarea nominală, valoarea de rambursare și valoarea de emisiune.
Valoarea nominală este reprezentată de suma înscrisă pe obligaţiune, care stă la baza
determinării dobânzii anuale.
Valoarea de rambursare, care poate fi mai mare sau egală cu valoarea nominală, reprezintă
suma pe care societatea emitentă se angajează să o plătească la scadenţa rambursării împrumutului
obligatar pentru un titlu. Dacă valoarea de rambursare este superioară valorii nominale, diferenţa
constituie prima de rambursare a unei obligaţiuni.
Valoarea de emisiune, care poate fi mai mică sau egală cu valoarea nominală, reprezintă preţul
de vânzare la care obligaţiunea este oferită publicului spre subscriere. Dacă valoarea de emisiune este
inferioară valorii nominale, diferenţa constituie prima de emisiune a unei obligaţiuni care sub aspect
contabil este asimilată primei de rambursare, fiind reflectată cu ajutorul aceluiaşi cont.
Așadar, atunci când suma de rambursat pentru datorii este mai mare decât suma primită,
diferența se înregistrează într-un cont de activ (169 „Prime privind rambursarea obligaţiunilor”), cont
care poate fi asimilat unor cheltuieli înregistrate în avans.
Observaţie: În România, potrivit Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de
valori (publicată în M. Of. nr. 213/1.08.1994) emisiunile de obligaţiuni se pot face numai pe piaţa de
capital reglementată, supravegheată şi controlată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare
(CNVM).
Pentru evidenţa operaţiunilor specifice împrumuturilor obligatare, intervin următoarele conturi:
- 161 “Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni”, cont de pasiv care se creditează cu suma
împrumuturilor de primit/primite din emisiuni de obligațiuni (461, 512); suma primelor de rambursare
aferente împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni (169); diferențele nefavorabile de curs valutar
rezultate din evaluarea la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar, a împrumuturilor
din emisiuni de obligațiuni în valută (665) și se debitează cu suma împrumuturilor din emisiuni de
obligațiuni rambursate (512); valoarea obligațiunilor emise și răscumpărate, anulate (505);
împrumuturile din emisiuni de obligațiuni convertite în acțiuni (456); diferențele favorabile de curs
valutar rezultate din evaluarea la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar, precum și
din rambursarea împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni în valută (765). Soldul creditor al contului
reprezintă împrumuturile din emisiuni de obligațiuni nerambursate.
Contul sintetic de gradul I 161 se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul II:
1614. Împrumuturi externe din emisiuni de obligaţiuni garantate de stat;
1615. Împrumuturi externe din emisiuni de obligaţiuni garantate de bănci;
1617. Împrumuturi interne din emisiuni de obligaţiuni garantate de stat;

1
Pântea, I.P., Bodea, Gh., Contabilitatea financiară românească conformă cu Directivele Europene, Ed. Intelcredo, Deva,
2006, p. 324
4

1618. Alte împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni.


-169 “Prime privind rambursarea obligaţiunilor și a altor datorii”, cont de activ, care se
descompune în două conturi sintetice de gradul II (1691 “Prime privind rambursarea obligațiunilor” și
1692 “Prime privind rambursarea altor datorii) și care asigură evidenţa diferenţei dintre valoarea de
rambursare a obligațiunilor și a altor datorii, pe de o parte, şi valoarea inițială a acestora, pe de altă
parte. În debitul contului se înregistrează suma primelor de rambursare aferente împrumuturilor din
emisiuni de obligaţiuni (161), precum și suma primelor de rambursare aferente altor datorii, iar în
credit valoarea primelor de rambursare amortizate (6868). Soldul debitor reflectă valoarea primelor de
rambursare neamortizate. Această diferenţă trebuie prezentată în bilanţ ca o corecţie a datoriei
evidenţiată în contul 161. Pe măsura derulării contractului de împrumut, prima de rambursare se
amortizează printr-o sumă rezonabilă, astfel încât să se amortizeze complet, dar nu mai târziu de date
de rambursare a datoriei (6868 = 169).
Observaţie: Deoarece împrumuturile şi datoriile asimilate sunt resurse de finanţare străine,
întreprinderea care le utilizează datorează creditorilor dobânzi. Pentru evidenţa acestora intervine
contul de pasiv 168 “Dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate”. În creditul său se
înregistrează valoarea dobânzilor datorate, aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate (666);
diferențele nefavorabile de curs valutar aferente dobânzilor datorate în valută, rezultate în urma
evaluării acestora la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (665). În debitul contului
se înregistrează suma dobânzilor plătite aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate (512);
diferențele favorabile de curs valutar aferente dobânzilor datorate în valută, rezultate în urma evaluării
acestora la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar, precum și la rambursarea acestora
(765). Soldul creditor al contului reprezintă dobânzile datorate și neplătite.
Contul 168 trebuie să reflecte dobânzile aferente fiecărui tip de împrumut şi datorie asimilată,
motiv pentru care se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul II:
- 1681 Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni;
- 1682 Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung;
- 1685 Dobânzi aferente datoriilor faţă de entităţile afiliate;
- 1686 Dobânzi aferente datoriilor faţă de entităţile de care compania este legată prin interese
de participare;
- 1687 Dobânzi aferente altor împrumuturi şi datorii asimilate.

Exemplu: O societate pe acţiuni emite la 1.01.N 10.000 obligaţiuni cu valoarea nominală


unitară de 5 lei, pentru contractarea unui împrumut pe o perioadă de 5 ani. Prin prospectul de emisiune
societatea se angajează să acorde o dobândă anuală de 20%, iar la rambursare să plătească 5,1
lei/obligaţiune. Valoarea de emisiune a titlurilor este de 4,95 lei/buc. Rezultă că prima de rambursare
totală este de 0,15 lei/obligaţiune (0,1 lei prima de rambursare propriu-zisă şi 0,05 lei prima de
emisiune) Cheltuielile ocazionate de emisiunea obligaţiunilor se ridică la 2.400 lei, achitate prin
virament bancar. Primele de rambursare şi cheltuielile ocazionate de emisiune se amortizează linear pe
durată de utilizare a împrumutului obligatar. În contabilitatea societăţii emitente se înregistrează
operaţiile:
În exerciţiul N
1) Subscrierea publicului la cumpărarea de obligaţiuni:
1. % = 1618 - 51.000
461 49.500
169 1.500
2) Plata cheltuielilor de emisiune:
2. 201 = 5121 2.400 2.400
3) Încasarea preţului de vânzare al obligaţiunilor subscrise:
3. 5121 = 461 49.500 49.500
5

4) La sfârşitul exerciţiului se înregistrează:


a). dobânda datorată obligatarilor pentru împrumutul primit 10.000 lei (10.000 oblig. x 5 lei
/buc. x 20%)
4a. 666 = 1681 10.000 10.000
b). cheltuielile cu amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor 300 lei (1.500 lei/5 ani):
4b. 6868 = 169 300 300
c). amortizarea cheltuielile ocazionate de emisiunea obligaţiunilor 480 lei(2.400 lei/5 ani):
4c. 6811 = 2801 480 480
În exerciţiul N+1
1) Plata la începutul exerciţiului a dobânzilor cuvenite deţinătorilor de obligaţiuni, aferente
primului an de creditare a societăţii:
1. 1681 = 5121 10.000 10.000
Observaţie: Ultimele patru operaţiuni se repetă şi în următorii 4 ani dacă societatea nu
procedează la răscumpărarea obligaţiunilor înainte de scadenţă sau la preschimbarea acestora în
acţiuni. În plus mai apar următoarele operaţii:
În exerciţiul N+5
1) La scadenţă se răscumpără obligaţiunile la nivelul valorii de rambursare 51.000 lei:
1. 505 = 5121 51.000 51.000
2) Obligaţiunile răscumpărate se anulează:
2. 1618 = 505 51.000 51.000
Observaţii: 1) După expirarea perioadei de utilizare a împrumutului din emisiuni de
obligaţiuni, primele de rambursare a obligaţiunilor şi cheltuielile de emisiune sunt amortizate integral;
2) Dacă împrumutul obligatar nu se lansează de la începutul anului, dobânzile aferente fiecărui
exerciţiu, amortizarea primelor de rambursare şi a cheltuielilor de emisiune se înregistrează
proporţional cu perioada de folosire a împrumutului;
3) În cazul creditelor obligatare fără primă de rambursare, reflectarea în contabilitate a
operaţiilor este identică cu cea prezentată anterior, cu menţiunea că nu mai intervine contul 169.
4.3. Contabilitatea creditelor bancare pe termen lung
Creditele bancare pe termen lung sunt o componentă a capitalurilor permanente şi reprezintă o
sursă de finanţare cu caracter durabil, durata rambursării fiind cuprinsă între 1-5 ani pentru creditele
bancare pe termen mediu şi peste 5 ani pentru creditele pe termen lung 2. Asemenea credite se primesc
de la instituţiile bancare în lei şi/sau în valută, sunt destinate finanţării investiţiilor, se garantează cu
activele întreprinderii sau de către terţi şi sunt purtătoare de dobânzi3.
Pentru înregistrarea în contabilitate a operaţiilor ocazionate de primirea şi rambursarea
creditelor menţionate se foloseşte contul de pasiv 162 “Credite bancare pe termen lung”. Acest cont
se creditează cu suma creditelor pe termen lung primite (512); diferențele nefavorabile de curs valutar
rezultate din evaluarea la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar, a creditelor în
valută (665) și se debitează cu suma creditelor pe termen lung rambursate (512); diferențele favorabile
de curs valutar rezultate din evaluarea la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar, a
creditelor în valută, precum și la rambursarea acestora (765). Soldul creditor al contului reprezintă
creditele bancare pe termen lung nerambursate.
Contul 162 se dezvoltă pe mai multe conturi sintetice de gradul II, în funcţie de natura
creditelor bancare pe termen lung, şi anume:
- 1621 Credite bancare pe termen lung;

2
***, În OMFP nr. 1802/2014, datoriile entităților sunt clasificate în două categorii, în funcţie de termenul de rambursare:
-datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an; şi
-datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an (acestea fiind incluse în capitalurile permanente)
3
Staicu, C., Contabilitate financiară armonizată directivele europene, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2002, p. 82
6

-
1622 Credite bancare pe termen lung nerambursate la scadenţă;
-
1623 Credite externe guvernamentale;
-
1624 Credite bancare externe garantate de stat;
-
1625 Credite bancare externe garantate de bănci;
-
1626 Credite de la trezoreria statului;
-
1627 „Credite bancare interne garantate de stat”.
Dobânzile datorate pentru creditele bancare pe termen lung primite sunt reflectate prin contul
de pasiv 1682 „Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung” (vezi 2.4.1. Contabilitatea
împrumuturilor din emisiuni de obligaţiuni).

Exemplu: O regie autonomă beneficiază la 1.07.N de un credit bancar pe termen de un an în


valoare de 10.000 USD, la un curs de 3,2 lei/USD. Dobânda anuală datorată băncii este de 12%,
potrivit contractului de împrumut şi se achită integral la scadenţa rambursării împrumutului (pe
30.06.N+1). La 31.12.N, cursul de schimb al dolarului este de 3,19 lei, iar la rambursare de 3,27 lei4.
În contabilitatea regiei autonome se înregistrează operaţiile:
În exerciţiul N
1) Primirea creditului de la bancă în contul de disponibil:
1. 5124 = 1621 32.000 32.000
10.000 USD x 3,2 lei/USD = 32.000 lei
2) La sfârşitul exerciţiului se înregistrează:
a) dobânda datorată băncii pentru perioada de creditare din exerciţiul N: 10.000 USD x 12% x
6/12 = 600 USD; valoarea dobânzii la cursul zilei: 600 USD x 3,19 lei/USD = 1.914 lei
2a. 666 = 1682 1.914 1.914
600 USD x 3,19 lei/USD = 1.914 lei
b) actualizarea valorii creditului la nivelul cursului de închidere al exerciţiului:
- valoare credit la 31.12 10.000USD x 3,19 lei/USD = 31.900 lei;
- valoare credit la primire 10.000USD x 3,20 lei/USD = 32.000 lei;
Diferenţă favorabilă de curs valutar 100 lei.
2b. 1621 = 765 100 100
În exerciţiul N+1
1) La scadenţa rambursării împrumutului se înregistrează dobânda datorată băncii pentru
perioada de creditare din exerciţiul N+1: 10.000 USD x 12% x 6/12 = 600 USD; valoarea dobânzii la
cursul zilei: 600 USD x 3,27 lei/USD = 1.962 lei:
2a. 666 = 1682 1.962 1.962
600 USD x 32.700 lei/USD = 1.962 lei
2) Rambursarea împrumutului datorat băncii (10.000 USD) şi a dobânzii aferente perioadei de
creditare (1.200 USD), cu evidenţierea diferenţelor de curs valutar:
1- Valoare plăţi la curs zi: 11.200 USD x 3,27 lei/USD = 36.624 lei;
2- Val. credit la 31.12.N 10.000 USD x 3,19 lei/USD = 31.900 lei;
3- Val. dob. la 31.12.N: 600 USD x 3,19 lei/USD = 1.914 lei;
4- Val dob. 1.01 – 30.06 N+1.: 600 USD x 3,27 lei/USD = 1.962 lei;
5- Total dobândă la curs istoric: 3.876 lei
6- Val. plăţi la curs istoric (2+5) 35.776 lei;
7- Difer. de curs valutar nefavorabilă (1 – 6) 848 lei.
2. % = 5124 - 36.624
1621 31.900
1682 3.876

4
*** Observație: Conform reglementărilor actuale, diferențele de curs valutar se înregistrează la sfârșitul fiecărei luni, dar
pentru simplificare am luat în calcul doar cursurile de la finalul exercițiului financiar, precum și de la rambursare!!!
7

665 848

4.4. Contabilitatea datoriilor privind imobilizările financiare şi a altor datorii pe


termen lung
Uneori societăţile comerciale sunt legate între ele printr-o reţea de relaţii de capital, adică prin
deţinerea de acţiuni şi părţi sociale. Acele entităţi care au o poziţie de control sau de influenţă
semnificativă în alte companii, pot susţine financiar dezvoltarea acestora din urmă nu numai prin
deţinerea de participaţii, ci şi prin acordarea de împrumuturi în condiţii avantajoase, pe termen lung
sau scurt5.
Împrumuturile primite pe termen mai mare de un an de către o societate de la entităţile care
deţin participaţii în capitalul propriu sunt reflectate cu ajutorul contului 166 “Datorii care privesc
imobilizările financiare”, care funcţionează similar contului 162 “Credite bancare pe termen lung”.
Contul 166 se dezvoltă pe două conturi sintetice de gradul II pentru a evidenţia separat
obligaţiile generate de primirea împrumuturilor de la entităţile afiliate şi de la cele care deţin interese
de participare, respectiv:
- 1661. Datorii faţă de entităţile afiliate;
- 1663. Datorii faţă de entităţile de care compania este legată prin interese de participare.
Dobânzile de achitat pentru datoriile aferente imobilizărilor financiare sunt evidenţiate prin
conturile de pasiv 1685 „Dobânzi aferente datoriilor faţă de entităţile afiliate” şi 1686 „Dobânzi
aferente datoriilor faţă de entităţile de care compania este legată prin interese de participare”, a căror
funcţiune a fost prezentată în cadrul subcapitolului: Contabilitatea împrumuturilor din emisiuni de
obligaţiuni.
De asemenea, o societate poate beneficia pe termen mai mare de un an şi de alte resurse primite
de la terţi, cum sunt: depozite şi garanţii băneşti primite, datorii provenind din concesiuni, brevete,
licenţe şi alte drepturi preluate în activitatea proprie. Contabilitatea acestor obligaţii se realizează cu
ajutorul contului de pasiv 167 “Alte împrumuturi şi datorii asimilate”. Acest cont se creditează, în
principal, cu sumele de încasat/încasate reprezentând împrumuturi (461, 5121); cu valoarea
concesiunilor primite (205); cu valoarea imobilizărilor corporale primite în leasing financiar (212, 213,
214); cu sumele reprezentând garanţiile de bună execuţie, conform contractelor încheiate (404) şi se
debitează odată cu stingerea datoriilor enumerate.

4.4. Teme de verificare


1. Ce reprezintă capitalul străin? Dar capitalul permanent?
2. Care sunt elementele incluse în categoria împrumuturilor și datoriilor asimilate?
3. Prezentați deosebirile dintre acțiuni și obligațiuni?
4. Caracterizați creditele bancare pe termen lung!
5. Care sunt elementele de natura datoriilor incluse în categoria: “alte împrumuturi și datorii
asimilate?”

4.5. Răspunsuri la temele de verificare


1. Capitalul străin (împrumutat sau atras) reflectă rezultatul finanţării străine a bunurilor care formează
averea întreprinderii, pentru care aceasta trebuie să îndeplinească o anumită prestaţie sau să dea un
echivalent valoric. În structura capitalului străin se includ toate datoriile unităţii faţă de terţi pe termen
lung sau scurt. Capitalul permanent este cel care asigură finanţarea activităţii unităţii pe o perioadă mai

5
Pop, A., Contabilitatea financiară românească armonizată cu directivele contabile europene Standardele Internaţionale
de Contabilitate, Ed. Intelcredo, Deva, 2002, p. 203
8

mare de un an și cuprinde capitalurile proprii plus datoriile pe termen mai mare de un an. Datoriile
unităţii pe termen scurt sunt reflectate cu ajutorul conturilor de terţi şi trezorerie.
2. În categoria împrumuturilor și datoriilor asimilate se includ: împrumuturile din emisiuni de
obligaţiuni; creditele bancare pe termen lung; datoriile aferente imobilizărilor financiare; alte
împrumuturi şi datorii asimilate; dobânzile aferente acestor împrumuturi, precum şi primele de
rambursare a obligaţiunilor (acestea din urmă, cu rol rectificativ în bilanț).
3. Între acțiuni și obligațiuni există o serie de deosebiri, și anume: deţinătorii de acţiuni au calitatea de
coproprietari ai societăţii emitente şi au posibilitatea de a influenţa gestionarea acesteia prin dreptul de
vot exercitat în adunarea generală a acţionarilor. Pe de altă parte, deţinătorii de obligaţiuni au calitatea
de simpli creditori ai societăţii emitente şi nu pot influenţa în nici un fel gestionarea acesteia;
deţinătorii de acţiuni au dreptul la dividend, reprezentând o cotă-parte din profitul net al societăţii
emitente, a cărui mărime nu se cunoaşte în momentul cumpărării titlurilor, ci numai după închiderea
exerciţiilor financiare. În schimb, cumpărătorii de obligaţiuni cunosc mărimea dobânzii pe care o vor
obţine încă din momentul achiziţiei titlurilor; obligaţiunea are termen de valabilitate până la scadenţă,
iar acţiunea este valabilă pe toată durata de funcţionare a societăţii.
4. Creditele bancare pe termen lung sunt o componentă a capitalurilor permanente şi reprezintă o sursă
de finanţare cu caracter durabil, durata rambursării fiind cuprinsă între 1-5 ani pentru creditele bancare
pe termen mediu şi peste 5 ani pentru creditele pe termen lung. Asemenea credite se primesc de la
instituţiile bancare în lei şi/sau în valută, sunt destinate finanţării investiţiilor, se garantează cu activele
întreprinderii sau de către terţi şi sunt purtătoare de dobânzi.
5. În categoria “alte împrumuturi și datorii asimilate” se includ: depozite şi garanţii băneşti primite;
datorii provenind din concesiuni, brevete, licenţe; imobilizările corporale primite în leasing financiar;
garanţiile de bună execuţie, conform contractelor încheiate.