Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cultura Nucului
Fructele verzi, înainte de întărirea cojii se folosesc pentru preparat dulceaţă, rachiu,
etc. Ele conţin o mare cantitate de vitamina C de patru ori mai mare decât fructele de
măceş şi de 40 de ori mai mult decât sucul de portocale. Coaja verde conţine 15-25 %
substanţe tanante folosite la tabăcitul pieilor.
Diferitele părţi ale nucului (frunze, lăstari, muguri, scoarţă, rădăcini), constituie un
izvor de materie primă pentru extragerea taninului şi a substanţelor colorante. „ Se ştie
că populaţia de la sate apreciază mult nuanţele cafenii şi negricioase ale ţesăturii de
lăna; bumbac, mătase etc, vopsite cu frunze de ic. Vopselele extrase din frunze de lăstari
,scoarţă de nuc întrec pe cele mai bune vopsele obţinute pe bază de anilină în cea ce
priveşte calitatea şi rezistenţa la decolorară şi spre deosebire de acestea nu sunt
otrăvitoare. Emulsia concentrată din frunze de nuc se foloseşte la tratarea unor eczeme
ale pielii.
Nucul este o specie de vigoare mijlocie. Datorită însă longevităţii mari, pomii izolaţi
formează coroane voluminoase cu diametrul şi înălţimea ce depăşesc frecvent la 20-25
m. Pomii altoiţi intrând mai repede pe rod, au o vigoare ceva mai mică. Dimensiunile
coroanelor în perioada de maximă rodire ajung şi la pomii altoiţi Ia 10-14 m., în livadă,
prin efectuarea lucrărilor de formare, menţinută la 8-10 m dimensiune maximă deoarece
pentru această dimensiune tratamentele antiparazitare şi celelalte lucrări de întreţinere
se aplică mai greu şi cu productivitate scăzută. în primii doi ani de la plantare vigoarea
de creştere a tulpinei este scăzută, iar în ani 3-10 de la plantare, creşterea tulpinii este
maximă.
Odată cu intrarea pe rod, vigoarea de creştere a ramurilor anuale fiind de numai 5-20
cm.în zonele cele mai favorabile nucul trăieşte între 200-400 ani. în condiţiile ţării
noastre trăieşte între 100-150 de ani. Nucii altoiţi.au longevitate mai scăzută: 25-30 ani,
şi numai în cazuri rare 40-50 ani.
La această vârstă la punctul de altoire apare o linie neagră şi moartea pomilor este
considerată ca o manifestare întârziată a incompatibilităţii dintre cei doi parteneri.
Nucii obţinuţi din sămânţă produc primele fructe după 10-12 ani, iar cei altoiţi la 6-8
ani.
Nucul se numără printre speciile cu cele mai ridicate cerinţe faţă de lumină. în condiţii
de insuficientă iluminare, pomul înregistrează creşteri reduse, diferenţiază puţine flori
femeieşti, producţiile sunt scăzute şi inferioare calitativ, iar rezistenţa la ger a pomilor se
reduce considerabil. Insuficienţa luminii favorizează evoluţia agenţilor patogeni şi în
special a bacteriilor, care produc însemnate pagube.
Cele mai mari cerinţe faţă de apă ale nucului sunt ca şi Sa celelalte
specii în perioada creşterii intensive a lăstarilor şi fructelor. Nucul creşte
pe o gamă largă de soluri, ceea ce dovedeşte că nu are pretenţii prea mari
pentru acest factor. Producţii mari şi constante se obţin pe soluri
profunde, permeabile pentru apă şi aer cu textură uşoară sau mijlocie,
fertile cu reacţie neutră sau slab acidă, cu apa freatică sub 2,5-3 m. în
condiţii de irigare şi fertilizare nisipurile s-au dovedit a fi un mediu
favorabil extinderii plantaţiilor comerciale de nuc.
Pentru cultura nucului sunt necorespunzătoare solurile argiloase grele,
reci, compacte, impermeabile, slab fertile. Plantaţiile comerciale de nuc se
vor amplasa pe terenuri plane sau cu pante mecanizabile. Pe pante nucul
se va amplasa în treimea inferioară sau mijlocie. Luncile râurilor oferă
condiţii deosebite pentru creşterea şi rodirea acestei specii.
Consilier consultant CLCA Stâlpeni, Maria Bucura