Manual Politie Locala - Ediția 2020 Dublura PDF

ADRIAN TOMA PETRU ȘTEȚCU
MANUALUL POLIȚISTULUI
LOCAL
- ediția 2020, proceduri și
legislația utilă -
Editura Concordia
Arad - 2020
1
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
MANUALUL POLIȚISTULUI LOCAL - ediția 2020, proceduri și legislația utilă
Toma Adrian; Ștețcu, Petru
Editura Concordia - Arad, 2020
I.S.B.N.:
Format C5, 660 pagini
Editura Concordia Arad

Tel/Fax: 0257-533143; Mobil: 0743-881063
e-mail: office@editura-concordia.ro; stetcupetru@yahoo.com
web: www. editura-concordia.ro
Editură înregistrată la Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul
Superior
Editor: Petru Şteţcu
Tipărit la : Tipărit la Tipo STAMPA S.R.L. Arad

Tel.: 0257-349004; Mobil 0743-258782
e-mail: stampasrl@yahoo.com
Culegere: Adrian Toma, Petru Ștețcu

Procesare computerizată: Petru Şteţcu
Scanare:
Digitalizare:
Corectură: Adrian Toma
Machetare: Petru Ștețcu
Coperta: Raț Claudia
Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin editurii. Reproducerea, fie şi parţială şi pe
orice suport, este interzisă fără acordul prealabil al editorului, fiind supusă prevederilor
legii drepturilor de autor.
2
CUPRINS
CAPITOLUL I ORDINEA ȘI SIGURANȚA PUBLICĂ - PRIORITATEA

POLIȚIEI LOCALE....................................................................................................15
Secțiunea 1 Ordinea publică........................................................................................15
1.1. Conceptul de ordine publică...................................................................................15
1.2. Istoricul instituțiilor care au contribuit de-a lungul timpului la asigurarea
ordinii publice................................................................................................................16
Secțiunea a 2-a Siguranța publică...............................................................................18
Secțiunea a 3-a Strategiile de prevenire a infracțiunilor..........................................20
3.1 Introducere...............................................................................................................20
3.2. Priorităţile strategiilor de prevenire a infracțiunilor.............................................20
3.3. Tipurile de strategii.................................................................................................20
3.3.1. Strategiile pe termen scurt şi mediu......................................................................20
3.3.2. Strategiile pe termen lung.....................................................................................20
CAPITOLUL II POLIȚIA LOCALĂ ÎN SLUJBA COMUNITĂȚII.....................23
CAPITOLUL III ORGANIZAREA POLIȚIEI LOCALE......................................27
Secțiunea 1 Reglementarea modului de organizare..................................................27
Secțiunea a 2-a Numirile în funcții publice................................................................29
CAPITOLUL IV SELECȚIONAREA, ÎNCADRAREA, PREGĂTIREA ȘI
NUMIREA PERSONALULUI POLIȚIEI LOCALE...............................................31
Secțiunea 1 Selecționarea personalului poliției locale...............................................31
Secțiunea a 2-a Încadrarea personalului poliției locale.............................................31
2.1. Condiţii de încadrare..............................................................................................31
Secțiunea a 3-a Numirea personalului poliției locale.................................................33
Secțiunea a 4-a Pregătirea personalului poliției locale..............................................35
CAPITOLUL V SARCINI ȘI COMPETENȚE ALE POLIȚISTULUI LOCAL..37
Secțiunea 1 Introducere...............................................................................................37
Secțiunea a 2-a Principalele sarcini ale polițistului local..........................................37
2.1. Patrularea direcţionată...........................................................................................37
2.2. Implicarea comunităţii...........................................................................................37
2.3. Identificarea şi selecţionarea priorităţii problemelor............................................38
2.4. Raportarea...............................................................................................................38
2.5. Rezolvarea problemelor..........................................................................................38
2.6. Organizarea.............................................................................................................38
2.7. Comunicarea...........................................................................................................38
2.8. Rezolvarea conflictelor...........................................................................................38
2.9. Trimiteri la alte organizaţii guvernamentale sau neguvernamentale..................38
2.10. Vizitarea................................................................................................................38
2.11. Recrutarea şi educarea voluntarilor....................................................................38
2.12. Proiecte proactive..................................................................................................38
2.13. Grupuri de interes speciale...................................................................................39
2.14. Identificarea dezordinii.........................................................................................39
2.15. Conectarea cu sectorul privat...............................................................................39
2.16. Conectarea cu organizaţiile non-profit................................................................39
3
2.17. Sarcini administrative/profesionale.....................................................................39
2.4. Identificarea problemelor.......................................................................................40
Secțiunea a 3-a Profilul poliţistului local...................................................................41
Secțiunea a 4-a Competențele polițistului local..........................................................42
4.1. Competenţe de personalitate...................................................................................42
4.2. Competenţe sociale.................................................................................................42
4.3. Competenţe strategice şi culturale.........................................................................43
4.4. Competenţe profesionale şi funcţionale.................................................................43
Secțiunea a 5-a Elementele constitutive ale Poliţiei Locale.......................................43
CAPITOLUL VI ATRIBUȚIILE POLIȚIEI LOCALE..........................................45
Secțiunea a 1 Atribuțiile șefului poliției locale...........................................................45
Secțiunea a 2-a Atribuțiile conducătorului structurii de ordine și liniște publică și
pază a bunurilor............................................................................................................46
Secțiunea a 3-a Atribuțiile conducătorulului structurii din domeniul circulației pe
drumurile publice.........................................................................................................47
3.1. Obligațiile polițiștilor locali care desfășoară activități în domeniul circulației pe
dreumurile publice.........................................................................................................48
Secțiunea a 4-a Atribuțiile conducătorului structurii de disciplină în construcții și
afișajul stradal...............................................................................................................48
Secțiunea a 5-a Atribuțiile conducătorului structurii de protecție a mediului.......48
Secțiunea a 6-a Atribuțiile conducătorului structurii de activitate comercială......49
Secțiunea a 7-a Atribuțiile conducătorului structurii cu atribuții pe linie de
evidență a persoanelor..................................................................................................50
Secțiunea a 8-a Atribuțiile conducătorului Compartimentului Instruire...............50
Secțiunea a 9-a Atribuțiile funcționarilor publici de execuție..................................51
Secțiunea a 10-a Atribuțiile personalului contractual care execută activități de
pază................................................................................................................................53
Secțiunea a 11-a Atribuțiile polițiștilor locali care execută activități în domeniul
ordinii și liniștii publice................................................................................................54
Secțiunea a 12-a Atribuțiile polițiștilor locali în cazul infracțiunilor flagrante......55
Secțiunea a 13-a Atribuțiile polițiștilor locali în cazul executării în sistem integrat
a unor misiuni...............................................................................................................55
CAPITOLUL VII ACTIVITĂȚILE DESFĂȘURATE DE POLIȚIȘTII
LOCALI.........................................................................................................................57
Secțiunea 1 Activitățile desfășurate de polițiștii locali cu atribuții în domeniul
ordinii și liniștii publice................................................................................................57
1.1. Activități de prevenire și de informare...................................................................58
1.2. Activități de combatere............................................................................................59
Secțiunea a 2-a Activitățile desfășurate de polițiștii locali cu atribuții în domeniul
circulației pe drumurile publice..................................................................................61
2.1. Introducere..............................................................................................................61
2.2. Principiile polițistului local....................................................................................62
2.2.1. Polițistul local este în slujba cetățeanului.............................................................62
2.2.2. Principiul respectului față de cetățeni...................................................................63
2.2.3. Principiul solicitudinii..........................................................................................63
4
2.2.4. Principiul imparțialității și gradualității................................................................63
2.2.5. Principiul fermității și incoruptibilității................................................................63
2.2.6. Principiul acțiunii totale și continue.....................................................................63
2.2.7. Principiul acțiunii la vedere..................................................................................63
2.2.8. Principiul transparenței activității desfășurate......................................................64
2.2.9. Principiul exemplului personal.............................................................................64
2.3. Obligațiile polițistului local pe timpul supravegherii și controlului circulației
rutiere.............................................................................................................................64
2.4. Obligaţiile polițistului local pe timpul dirijării circulației....................................65
2.5. Obligațiile polițistului local la oprirea autovehiculelor........................................65
2.6. Alte obligații ale polițistului local..........................................................................66
2.6.1. Obligații generale ale polițistului local.................................................................67
2.6.2. Obligațiile polițistului local pe timpul supravegherii circulației rutiere...............67
protecției mediului........................................................................................................69
activității comerciale.....................................................................................................76
disciplinei în construcții și afișajul stradal.................................................................80
evidenței persoanei........................................................................................................86
Secțiunea a 7-a Activitățile desfășurate de personalul contractual cu atribuții
privind paza bunurilor și obiectivelor........................................................................88
7.1. Introducere..............................................................................................................88
7.2. Atribuțiile personalului contractual cu atribuții de pază......................................89
CAPITOLUL VIII ÎNFIINȚAREA ȘI FUNCȚIONAREA DISPECERATELOR
ÎN CADRUL POLIȚIEI LOCALE.............................................................................93
Secțiunea 1 Introducere...............................................................................................93
Secțiunea a 2-a Atribuţii, competenţe şi responsabilităţi ale dispeceratului...........94
CAPITOLUL IX MIJLOACELE DIN DOTARE A POLIȚIȘTILOR LOCALI ȘI
A PERSONALULUI CONTRACTUAL CU ATRIBUȚII ÎN DOMENIUL PAZEI
BUNURILOR ȘI OBIECTIVELOR...........................................................................97
CAPITOLUL X DREPTURILE, OBLIGAȚIILE ȘI RECOMPENSELE
POLIȚISTULUI LOCAL..........................................................................................103
Secțiunea 1 Drepturile polițistului local...................................................................103
Secțiunea a 2-a Obligațiile polițistului local.............................................................104
Secțiunea a 3-a Recompensele care se pot acorda polițistului local.......................105
CAPITOLUL XI COOPERAREA POLIȚIEI LOCALE CU ALTE
INSTITUȚII................................................................................................................109
Secțiunea 1 Cooperarea cu organele administraţiei publice locale........................109
Secțiunea a 2-a Cooperarea cu Poliţia Română.......................................................109
Secțiunea a 3-a Cooperarea cu Jandarmeria Română............................................111
Secțiunea a 4-a Cooperarea cu alte instituții și formațiuni ale administrației
publice..........................................................................................................................111
CAPITOLUL XII RĂSPUNDEREA JURIDICĂ A POLIŢISTULUI LOCAL...113
5
Secțiunea 1 Introducere.............................................................................................113
Secțiunea a 2-a Răspunderea disciplinară................................................................113
Secțiunea a 3-a Răspunderea patrimonială..............................................................114
Secțiunea a 4-a Răspunderea contravenţională.......................................................115
Secțiunea a 5-a Răspunderea penală.........................................................................115
5.1. Introducere............................................................................................................115
5.2. Înlăturarea caracterului penal al faptei..............................................................116
5.2.1. Legitima apărare.................................................................................................116
5.2.2. Starea de necesitate.............................................................................................118
5.2.3. Constrângerea fizică şi constrângerea morală....................................................119
5.2.4. Cazul fortuit........................................................................................................120
5.2.5. Iresponsabilitatea................................................................................................121
5.2.6. Beţia....................................................................................................................121
5.2.7. Minoritatea făptuitorului.....................................................................................123
5.2.8. Eroarea de fapt....................................................................................................123
5.2.9. Înlăturarea caracterului penal al faptei prin lipsa pericolului.............................124
5.2.10. Lipsa prevederii în legea penală.......................................................................124
Secțiunea a 6-a Raporturile juridice de serviciu ale polițistului local...................125
6.1. Introducere............................................................................................................125
6.2. Trăsăturile raportului de serviciu ale poliţiştilor locali......................................125
6.2.1. Caracterul bilateral..............................................................................................125
6.2.2. Caracterul strict personal....................................................................................126
6.2.3. Caracterul de subordonare al angajatului față de angajator................................126
6.2.4. Caracterul ce ia naştere în urma manifestării de voinţă, în condiţiile legii, a celor
două părţi......................................................................................................................126
6.2.5. Caracterul oneros................................................................................................126
6.2.6. Caracterul care se referă la protecţia multilaterală pentru angajaţi....................126
CAPITOLUL XIII REGIMUL JURIDIC AL CONTRAVENŢIILOR...............127
Secțiunea a 2-a Definiția, trăsăturile și elementele constitutive ale contravenției128
2.1. Definiția contravenției..........................................................................................128
2.2. Trăsăturile contravenţiei......................................................................................129
2.2.1. Săvârşirea faptei cu vinovăţie.............................................................................129
2.2.2. Fapta comisă trebuie să fie prevăzută şi sancţionată drept contravenţie prin lege,
prin ordonanţă sau prin hotărâre a Guvernului ori prin hotărâri emise de Consiliile
locale comunale, orăşeneşti, municipale sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti, ale
Consiliului General al municipiului Bucureşti.............................................................129
2.2.3. Fapta comisă trebuie să prezinte pericol social..................................................130
2.3. Elementele constitutive ale contravenţiei.............................................................130
2.3.1. Obiectul contravenției.........................................................................................130
2.3.2. Latura obiectivă..................................................................................................130
2.3.3. Subiectul contravenției.......................................................................................130
2.3.4. Latura subiectivă.................................................................................................131
Secțiunea a 3-a Sancțiunile contravenționale...........................................................131
3.1. Introducere............................................................................................................131
6
3.2. Sancţiuni contravenţionale principale................................................................131
3.2.1. Avertismentul.....................................................................................................131
3.2.2. Amenda contavențională....................................................................................132
3.2.3. Obligarea contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii..132
3.3. Sancţiunile contravenţionale complementare.....................................................132
3.3.1. Confiscarea.........................................................................................................132
3.3.2. Suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau autorizaţiei de
exercitare a unei activităţi.............................................................................................132
3.3.3. Închiderea unității...............................................................................................132
3.3.4. Blocarea contului bancar....................................................................................132
3.3.5. Suspendarea activităţii aghentului economic.....................................................133
3.3.6. Retragerea licienței sau avizului.........................................................................133
3.3.7. Desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea inițială............................133
3.4. Constatarea contravențiilor..................................................................................133
3.4.1. Persoanele competente să aplice contravenţiile..................................................133
3.4.2. Actul de constatare a contravenției.....................................................................133
Secțiunea a 4-a Cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei sau
răspunderea juridică a făptuitorului........................................................................134
4.1. Cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei................................134
4.1.1. Legitima apărare.................................................................................................134
4.1.2. Cazul fortuit........................................................................................................135
4.1.3. Starea de necesitate.............................................................................................135
4.1.4. Constrângerea fizică sau morală.........................................................................136
4.1.5. Eroarea de fapt....................................................................................................136
4.1.6. Iresponsabilitatea................................................................................................137
4.1.7. Infirmitatea.........................................................................................................137
4.1.8. Beţia involuntară completă (accidentală)...........................................................137
4.1.9. Minoritatea..........................................................................................................137
4.2. Cauze care înlătură răspunderea juridică a făptuitorului..................................138
4.2.1. Prescripția aplicării sancțiunii contravenționale.................................................138
4.2.2. Prescripția executării sancțiunii contravenționale..............................................138
Secțiunea a 5-a Procedura constatării contravenționale.........................................138
5.1. Sesizarea organelor competente despre comiterea faptelor contravenţionale...138
5.1.1. Sesizarea nemijlocită (prin propriile simţuri).....................................................138
5.1.2. Alte moduri de sesizare......................................................................................139
5.2. Constatarea contravenţiei.....................................................................................140
5.2.1. Modalităţi de constatare a contravenţiei.............................................................140
Secțiunea a 6-a Procedura aplicării sancțiunilor contravenționale.......................143
6.1. Criterii orientative de care trebuie să țină seama polițistul local la aplicarea
sancțiunii contravenționale.........................................................................................143
6.1.1. Împrejurările în care a fost săvârşită fapta..........................................................144
6.2. Formele procedurale de aplicare a sancțiunilor contravenționale.....................144
6.2.1. Procedura obişnuită (comună)............................................................................144
6.2.2. Procedura de urgenţă (simplificată şi de excepţie) stabilită prin legi speciale...147
7
Secțiunea a 7-a Căile de atac în materie contravențională și executarea
sancțiunilor contravenționale....................................................................................147
7.1. Căile de atac în materie contravențională...........................................................147
7.1.1. Plângerea contravenţională.................................................................................147
7.1.2. Recursul..............................................................................................................148
7.1.3. Reexaminarea.....................................................................................................149
7.2. Executarea sancțiunilor contravenționale...........................................................149
7.2.1. Executarea sancţiunilor contravenţionale principale..........................................149
7.2.2. Executarea sancțiunilor contravenționale complementare.................................150
CAPITOLUL XIV COMUNICAREA POLIȚISTULUI LOCAL ÎN RELAŢIA
CU CETĂŢENII.........................................................................................................161
Secțiunea a 2-a Descrierea comunicării interpersonale..........................................161
Secțiunea a 3-a Noţiuni despre comunicare.............................................................162
Secțiunea a 4-a Ascultarea activă..............................................................................162
Secțiunea a 5-a Schimbarea rolului...........................................................................163
Secțiunea a 6-a Relaţia funcţionarilor publici cu presa..........................................163
CAPITOLUL XV MODUL DE ACȚIUNE A POLIȚISTULUI LOCAL PE
TIMPUL INTERVENȚIILOR..................................................................................165
Secțiunea a 2-a Principii ce trebuie respectate de polițistul local pe timpul
intervențiilor................................................................................................................165
2.1. Prezumţia de nevinovăţie......................................................................................165
2.2. Limitarea şi proporţionalitatea folosirii forţei.....................................................165
2.3. Imparţialitatea poliţiei şi protecţia egală pentru toate persoanele......................166
2.4. Gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune................................166
2.5. Nonsurprinderea...................................................................................................166
2.6. Legalitatea şi legitimitatea....................................................................................166
2.7. Principiul riscului minim.....................................................................................166
2.8. Principiul apărării fiinţei umane.........................................................................166
Secțiunea a 3-a Reguli generale de tactică ce trebuie respectate de polițistul local
pe timpul intervențiilor..............................................................................................167
3.1. Respectarea drepturilor constituţionale ale persoanelor....................................167
3.2. Respectarea principiului imparţialităţii şi al nediscriminării.............................167
3.3. Respectarea principiilor proporţionalităţii şi al gradualităţii precum și stabilirea
modului de acţiune şi evaluarea necesarului de forţe înainte de intervenţie............167
3.4. Pregătirea şi asigurarea armamentului şi a celorlalte mijloace din dotare.......168
3.5. Cercetarea împrejurimilor locului în care se acţionează...................................168
3.6. Evaluarea gradului de periculozitate a persoanelor faţă de care urmează a se lua
măsuri...........................................................................................................................168
3.7. Supravegherea permanentă a adversarului şi a persoanelor din jur.................168
3.8. Portul insignei de identificare şi prezentarea legitimaţiei de serviciu................168
3.9. Stabilirea sarcinilor atunci când acţionează în echipă.......................................169
8
3.10. Atragerea atenţiei persoanelor care se manifestă violent sau dau dovadă de
nervozitate, să se supună măsurilor ce vor fi luate şi prezentarea consecinţelor la care
se expun în caz de opoziţie...........................................................................................169
3.11. Ocrotirea vieţii, a sănătăţii şi a integrităţii corporale a persoanelor a căror pază
o asigură.......................................................................................................................169
3.12. Respectarea regulilor de politeţe........................................................................170
3.13. Păstrarea unei ţinute corespunzătoare, autocontrolul gesturilor şi
al mimicii, al felului de a discuta, precum şi ignorarea observaţiilor ironice și
ascultarea cu atenție, răbdare și calm a relatărilor persoanelor implicate și ale altora,
tratarea cu mult tact a victimelor infracțiunilor, a bolnavilor psihic, a minorilor și a
femeilor.........................................................................................................................170
3.14. Folosirea mijloacelor şi a procedeelor de imobilizare şi autoapărare se va
face numai în condiţiile legii şi dacă situaţia o impune.............................................170
3.15. Declinarea competenţei în cazul unor conflicte de interese.............................171
Secțiunea a 4-a Interceptarea și legitimarea............................................................171
4.1. Interceptarea persoanelor.....................................................................................171
4.1.1. Descrierea procedurii..........................................................................................172
4.2. Legitimarea și stabilirea identității persoanei......................................................175
4.2.1. Proceduri de identificare folosite de către poliţistul local, pentru stabilirea
identităţii unei persoane................................................................................................176
4.2.2. Reguli de tactică poliţienească folosită la legitimarea şi stabilirea identităţii unei
persoane........................................................................................................................176
Secțiunea a 5-a Controalele........................................................................................180
5.1. Controlul corporal al persoanei...........................................................................180
5.1.2. Scopul controlului corporal al persoanei............................................................180
5.1.3. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia controlului corporal al
persoanei.......................................................................................................................181
5.2. Controlul bagajelor...............................................................................................183
5.2.1. Scopul controlului bagajelor...............................................................................183
5.2.2. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia controlului bagajelor..................183
5.3. Controlul autovehiculelor.....................................................................................184
5.3.1. Scopul controlului autovehiculelor.....................................................................184
5.3.2. Reguli tactice privind oprirea şi controlul autovehiculelor................................185
Secțiunea a-6-a Conducerea persoanelor la sediul poliției.....................................186
6.1. Descrierea procedurii...........................................................................................186
6.2. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia conducerii pe jos a persoanelor.188
6.3. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia conducerii persoanelor cu mijloace
auto...............................................................................................................................189
Secțiunea a 7-a Somarea persoanei...........................................................................190
7.2. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia somării persoanelor....................190
Secțiunea a 8-a Urmărirea şi prinderea infractorilor.............................................191
8.2. Urmărirea pe jos a unei persoane........................................................................191
9
8.2.1. Reguli tactice folosite la urmărirea pe jos a unei persoane................................192
8.3. Urmărirea cu autovehiculul.................................................................................192
8.3.2. Reguli tactice ce trebuie respectate pe timpul urmăririi cu autovehiculul..........192
Secțiunea a 9-a Folosirea mijloacelor din dotare.....................................................193
9.1. Principii de folosire a forţei şi a mijloacelor din dotare......................................193
9.1.1. Prezumția de nevinovăție....................................................................................193
9.1.2. Limitarea și proporționalitatea folosirii forței....................................................193
9.1.3. Imparțialitatea.....................................................................................................193
9.1.4. Gradualitatea folosirii metodelor și mijloacelor de intervenție..........................194
9.1.5. Fermitatea...........................................................................................................194
9.1.6. Legalitatea și legimitatea acțiunilor intreprinse..................................................194
9.1.7. Riscul minim.......................................................................................................194
9.1.8. Apărarea persoanelor..........................................................................................194
9.2. Folosirea forţei fizice............................................................................................194
9.3. Folosirea bastonului de autoapărare (tomfa)......................................................195
9.3.1. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia folosirii bastonului de cauciuc
(tomfei).........................................................................................................................195
9.4. Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritant - lacrimogene............197
9.4.2. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia folosirii bastonului de cauciuc
(tomfa)..........................................................................................................................197
Secțiunea a 10-a Imobilizarea persoanelor...............................................................197
10.1. Mijloacele individuale de intervenție.................................................................197
10.2. Folosirea cătuşelor...............................................................................................199
Secțiunea a 11-a Folosirea armamentului din dotare..............................................201
11.1. Uzul de armă.......................................................................................................201
11.1.1. Descrierea procedurii........................................................................................201
11.1.2. Condițiile uzului de armă..................................................................................201
11.1.3. Reguli tactice ce trebuie respectate la folosirea armamentului din dotare.......206
Secțiunea a 12-a Măsurile ce se iau la fața locului în cazul comiterii de
infracțiuni....................................................................................................................207
12.1. Descrierea procedurii.........................................................................................207
12.2. Reguli ce trebuie respectate................................................................................208
Secțiunea a 13-a Modul de acțiune a polițistului local în situațiile în care trebuie să
intre în locuințe, instituții și operatori economici....................................................209
13.1. Situațiile în care polițistul local poate intra în locuință sau în incinta
instituțiilor, organizațiilor sau la bordul navelor și aeronavelor românești.............209
13.1.1. Pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti...209
13.1.2. Pentru înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile
unei persoane................................................................................................................209
13.1.3. La solicitarea persoanei care ocupă locuinţa în calitate de proprietar sau
chiriaş............................................................................................................................209
10
13.1.4. Când solicitarea vine din partea altor persoane, a vecinilor ori la solicitarea
conducerii unităţilor, instituţiilor, organizaţiilor sau al conducătorilor mijloacelor de
transport româneşti, în caz de pericol iminent..............................................................210
13.1.5. Când este sesizată o situaţie de urgenţă, pericol de explozii, incendii şi nu
răspunde nimeni din locuinţă........................................................................................210
Secțiunea a 14-a Modul de acțiune a polițistului local faţă de persoanele aflate sub
influenţa băuturilor alcoolice ori în stare de ebrietate............................................213
14.1. Reguli tactice.......................................................................................................213
Secțiunea a 15-a Modul de acțiune a polițistului local faţă de persoanele bolnave
psihic............................................................................................................................214
15.1. Reguli tactice.......................................................................................................214
Secțiunea a 16-a Modul de acțiune a polițistului local în cazul aglomerărilor de
public............................................................................................................................214
16.1. În cazul întrunirilor şi manifestaţiilor spontane...............................................214
16.1.1. Reguli tactice....................................................................................................214
16.2. În cazul conflictelor de natură salarială, interetnică şi interconfesională......215
16.2.1. Evaluarea stării de fapt.....................................................................................215
16.2.2. Reguli tactice....................................................................................................215
16.3. La evenimentele desfășurate în comunităţile marginalizate, cu grad ridicat de
solidarizare...................................................................................................................216
16.3.2. Reguli tactice....................................................................................................216
16.4. În cazul grupurilor de curioşi............................................................................217
16.4.2. Reguli tactice....................................................................................................217
Secțiunea a 17-a Modul de acţiune a polițistului local în cazul conflictelor inter şi
intrafamiliale...............................................................................................................218
17.1. În cazul conflictelor interfamiliale.....................................................................218
17.1.1. Reguli tactice....................................................................................................218
17.2. În cazul conflictelor intrafamiliale....................................................................219
17.2.2. Reguli tactice....................................................................................................219
Secțiunea a 18-a Modul de acțiune a polițistului local în cazul încăierărilor........220
18.1. În cazul producerii de scandaluri şi încăierări în localuri publice..................220
18.1.2. Reguli tactice....................................................................................................221
18.2. În cazul scandalurilor şi încăierărilor în locuri publice...................................222
18.2.2. Reguli tactice....................................................................................................222
Secțiunea a 19-a Modul de acțiune a polițistului local la evenimentele produse în
unităţile de învăţământ...............................................................................................223
19.1. În incinta sau zona adiacentă unităților de învățământ preuniversitar din
mediul urban................................................................................................................223
19.1.1. Reguli tactice....................................................................................................223
19.2. În incinta sau zona adiacentă centrelor/campusurilor universitare................225
11
19.2.1. Reguli tactice....................................................................................................225
19.3. În incinta sau zona adiacentă unităților de învățământ preuniversitar din
mediul rural..................................................................................................................226
19.3.1. Reguli tactice....................................................................................................226
Secțiunea a 20-a Modul de acțiune a polițistului local în cazul tulburării ordinii
publice în mijloacele de transport în comun............................................................226
20.1. Descrierea procedurii.........................................................................................226
20.2. Reguli tactice.......................................................................................................226
Secțiunea a 21-a Modul de acțiune a polițistului local în situații diferite..............228
21.1. Modul de acțiune al polițistului lolcal, la locul unde s-a comis un eveniment228
21.1.2. Reguli tactice....................................................................................................228
21.2. Modul de acțiune al polițistului local în situațiile în care sunt persoane rănite
sau decedate.................................................................................................................229
21.2.1. Reguli tactice....................................................................................................229
21.3. Modul de acțiune al polițistului local în situații de agresiune sexuală...........230
21.3.1. Reguli tactice....................................................................................................230
21.4. Modul de acțiune al polițistului local în situații de incendiu...........................230
21.4.1. Reguli tactice....................................................................................................230
21.5. Modul de acțiune al polițistului local în situații de incendiere sau suicid.......230
21.5.1. Reguli tactice....................................................................................................230
21.5.2. Categorii de suicid și regulile tactice specifice.................................................231
21.6. Modul de acțiune al polițistului local în situațiile de moarte suspectă.............231
21.6.1. Reguli tactice....................................................................................................231
21.7. Modul de acțiune al polițistului local în acordarea de sprijin persoanelor cu
funcţii ce implică exerciţiul autorităţii publice...........................................................232
21.7.1. Reguli tactice....................................................................................................232
21.8. Modul de acțiune al polițistului local în situațiile privind constatarea şi
cercetarea locului faptei..............................................................................................233
21.8.2. Reguli tactice....................................................................................................233
CAPITOLUL XVI ORGANIZAREA ȘI EXECUTAREA SERVICIULUI DE
PATRULARE.............................................................................................................235
Secțiunea 1 Organizarea activităţii de patrulare.....................................................235
Secțiunea a 2-a Executarea activităţii de patrulare.................................................237
2.1. Itinerarul de patrulare și dispozitivul de siguranță publică................................237
2.2. Instruirea efectivelor.............................................................................................239
2.3. Controlul dispozitivelor.........................................................................................241
2.4. Colaborarea şi cooperarea cu alte forţe...............................................................242
2.5. Buletinul posturilor...............................................................................................242
2.6. Drepturile şi obligaţiile polițiștilor locali care execută serviciul de menţinere a
climatului de siguranţă publică (patrulare)................................................................243
Secțiunea a 3-a Modalităţi de executare a activităţii de patrulare.........................243
3.1. Activitatea de patrulare.........................................................................................243
12
3.2. Patrularea pedestră...............................................................................................244
3.2.2. Reguli tactice......................................................................................................244
3.3. Patrularea auto.....................................................................................................245
3.3.2. Reguli tactice......................................................................................................245
3.4. Patrularea cu câini de serviciu.............................................................................246
3.4.2. Reguli tactice......................................................................................................247
3.5. Patrula hipo...........................................................................................................247
3.5.2. Reguli tactice......................................................................................................247
3.6. Postul semimobil auto...........................................................................................248
3.6.2. Reguli tactice......................................................................................................248
3.7. Postul fix...............................................................................................................249
3.7.2. Reguli tactice......................................................................................................250
3.8. Documente întocmite pentru organizarea activităţii de patrulare......................251
CAPITOLUL XVII PREVENIREA ACCIDENTELOR ȘI ACORDAREA
PRIMULUI AJUTOR DE CĂTRE POLIȚISTUL LOCAL..................................253
Secțiunea 1 Prevenirea accidentelor.........................................................................253
Secțiunea a 2-a Acordarea primului ajutor..............................................................254
2.1. Eficiența primului ajutor......................................................................................254
2.2. Principiile primului ajutor....................................................................................254
2.3. Nivele de prim ajutor............................................................................................254
2.4. Evaluarea rănitului...............................................................................................255
2.5. Verificarea trusei de prim ajutor..........................................................................255
2.6. Clasificarea rănirilor............................................................................................256
2.7. Măsurile de prim ajuror.......................................................................................257
2.7.1. Poziţii propice de restabilirea funcţiilor și aplicarea de urgență a măsurilor de
prim ajutor....................................................................................................................257
2.7.2. Metodele de oprire a sângelui.............................................................................259
2.7.3. Acordarea primului ajutor în tratarea unui şoc...................................................259
2.7.4. Acordarea primului ajutor în caz de fracturi.......................................................260
2.7.5. Acordarea primului ajutor în cazul plăgilor........................................................261
2.7.6. Acordarea primului ajutor în cazul unui stop cardio-respirator (infarct)...........262
2.7.7. Solicitarea ambulanței........................................................................................265
ANEXA 1 Legislație utilă polițiștilor locali..............................................................267
Constituția României..................................................................................................267
Legea nr. 155/2010 a poliției locale...........................................................................297
HG 1332/2010 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și
funcționare a poliției locale........................................................................................317
Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor..........................345
13
Legea nr. 61/1991, republicată, pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor
norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice........................................357
Ordonanța de urgență nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice..…363
Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii..........429
Ordonanța de urgență nr. 195/2005 privind protecția mediului............................459
Legea nr. 12/1990 republicată în 2014 privind protejarea populaţiei împotriva
unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite........................505
Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi
serviciilor de piaţă.......................................................................................................507
Ordonanța de Urgență nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele
de identitate ale cetăţenilor români...........................................................................529
Legea nr. 333/2003 - republicată privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și
protecția persoanelor..................................................................................................541
Legea nr. 295/2004 - republicată privind regimul armelor, componentelor
esențiale și al munițiilor..............................................................................................563
Legea nr. 677/2001pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor
cu caracter personal și libera circulație a acestor date...........................................627
ANEXA 2 Modele de acte procedurale și procesuale..............................................645
Proces verbal de identificare......................................................................................645
Proces verbal de depistare.........................................................................................646
Proces verbal de depistare 2......................................................................................647
Proces verbal de control al persoanei.......................................................................648
Proces verbal de control al bagajelor........................................................................649
Proces verbal de control al vehiculului.....................................................................650
Proces verbal de constatare a infracțiunilor flagrante............................................651
Proces verbal de constatare a infracțiunilor flagrante 2.........................................653
Proces verbal de intrare în locuința unei persoane.................................................655
Raport de folosirea forței și a mijloacelor din dotare.............................................656
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................659
14
CAPITOLUL I
ORDINEA ȘI SIGURANȚA PUBLICĂ - PRIORITATEA POLIȚIEI LOCALE
Secțiunea 1 Ordinea publică
1.1. Conceptul de ordine publică

Ordinea publică reprezintă o stare de echilibru şi de pace, care presupune
asigurarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor, asigurarea sănătăţii,
siguranţei publice, asigurarea normalităţii în desfăşurarea vieţii politice, social-
economice, în conformitate cu normele juridice, etice, religioase precum şi de altă
natură.
Ordinea publică reprezintă un ansamblu de norme juridice care stau la baza
funcționării unui stat de drept. Dispozițiile cu caracter de ordine publică, ce privesc în
special ordinea politică, economică și socială au un caracter imperativ și nu pot fi
înlăturate prin convenții particulare.
Originea modernă a conceptului de securitate a cetățenilor este o consecință
directă a unui alt concept al secolului al XVIII-lea la începutul erei contemporane:
ordinea publică. Acesta este un concept liberal care apare în al zecelea articol
al Declarației drepturilor omului și cetățeanului din 1789, document fundamental
al Revoluției Franceze:
„Nimeni nu poate fi deranjat de opiniile lor, chiar și de cele religioase, atâta
timp cât manifestarea lor nu modifică ordinea publică stabilită prin lege.”
În plus, al patrulea articol al aceluiași document relatează libertatea individuală
cu acest concept:
„Libertatea constă în capacitatea de a face tot ce nu este dăunător celuilalt.
Astfel, exercitarea drepturilor naturale ale fiecărui om nu are altă limită decât cele
care asigură celorlalți membri ai societății exercitarea acelorași drepturi; aceste limite
pot fi determinate numai prin lege.”
Încă de la început, între nevoile primelor forme de comunităţi umane s-a numărat
şi nevoia de siguranţă şi de ordine. De-a lungul timpului, conceptul de ordine şi
siguranţă publică a fost analizat și abordat în diferite maniere, însă de fiecare dată a fost
strâns asociat cu dreptul de poliţie al statului.
Statul, ca instuţie şi ca instrument principal de conducere şi coordonare a vieţii
sociale a apărut în urmă cu mai bine de şase milenii. Menţinerea şi dezvoltarea statului
ca entitate sociopolitică până la stadiul cunoscut în zilele noastre se bazează printre
altele pe menţinerea ordinii şi siguranţei publice.
Conceptul de ordine şi siguranţă publică ar trebui înţeles în strânsă legătură cu
eforturile societaţii de a păstra echilibrul social prin respectarea normelor sociale
stabilite şi unanim acceptate, apărarea vieţii şi sănătăţii cetăţenilor, apărarea drepturilor
şi libertăţilor sociale, a dreptului de proprietate şi a celorlalte valori sociale, unanim
recunoscute într-un stat.
Se poate afirma, fără tăgadă ca ordinea şi siguranţa publică are o dualitate
indisolubilă, în sensul că se prezintă concomitent sub forma unei stări de drept. Pentru
păstrarea acestei dualităţi statul apelează în mod constant la sistemul legislativ
15
autoimpus, la forţele de ordine publică şi la un ansamblu de mecanisme sociale şi
administrative constituite în acest scop.
De fapt, se poate aprecia că menţinerea ordinii şi siguranţei publice, ca proritate a
statului de drept presupune prevenirea şi combaterea faptelor de natură antisocială prin
mijloacele şi metodele aflate la dispoziţia statului.
Pentru asigurarea acestui climat de ordine şi disciplină, de respectare a normelor
sociale, sub diferite forme a fost promovat dreptul de poliţie al statului. Definirea şi
originea noţiunii de poliţie a generat şi continuă să genereze dispute între diferiţi
teoreticieni.
Potrivit unor autori, termenul de ,,poliţia" derivă din termenul grecesc ,,polis"
care este folosit pentru a desemna conceptul de cetate sau oraş. O altă categorie de
teoreticieni sunt de părere că termenul de ,,poliţia" este un derivat al cuvântului
,,politea" care desemnează activitatea de ordine care se desfăşoară într-un stat. În fine,
exisă şi o a treia categorie de teoreticieni care sunt de părere că acest termen provine
din cuvântul latin ,,politia" care desemnează modul de organizare politico-
administrativă a unei societăţi.
1.2. Istoricul instituțiilor care au contribuit de-a lungul timpului la
asigurarea ordinii publice
De-a lungul istoriei, diferitele comunităţi şi societăţi umane şi-au manifestat în
mod constant nevoia de a-şi apăra membrii, regulile de convieţuire stabilite de comun
acord cât şi proprietatea colectivă şi cea privată. Păstrarea ordinii şi liniştii în
comunitate a fost preocupare de bază a comunitaţilor şi societaţilor umane indiferent de
perioada istorică sau orânduire socială.
Indiferent de origini, cuvantul ca atare s-a impus în marea majoritate a limbilor
lumii, fiind folosit pe scara largă. Activitatea aferentă păstrarii ordinii şi siguranţei
publice în perioada antichităţii şi în perioada evului mediu, a fost în sarcina armatei,
care, în afara atribuţiilor de apărare a teritoriului pe timp de război aveau dreptul şi
obligaţia să efectuieze diferite activitaţi poliţieneşti, de menţinere a ordinii şi de
restabilire a acesteia, în caz de nevoie. Reprezentativ în acest sens este cazul Imperiului
Roman, care îşi folosea soldaţii în teritoriile ocupate pentru activitaţi poliţieneşti
(patrulare, razii, înăbuşirea revoltelor etc.).
Şi pe teritoriul ţării noastre situaţia era similară. Astfel, pe teritoriul Munteniei
,,funcţia" de comandant al poliţiei era îndeplinită de marele spătar, care era de fapt şeful
armatei. În Moldova această poziţie era ocupată de hatman, care era boierul desemnat
de domnul Moldovei ca şef al oştirii şi implicit responsabil cu asigurarea ordinii
publice în interior. În subordinea acestora se aflau mai muţi şefi militari pârcălabii
(şefii administrativi, militari şi judecătoreşti ai unui judeţ), ispravnicii (şefi ai unor
regiuni sau cetaţi), căpitanii de oraş, polcovnicii de poteră (comandanţi ai unor
formaţiuni militare), zabcii (funcţionari militari care erau însărcinaţi cu strângerea
birurilor şi taxelor) şi străjerii (paznici militari).
În secolul XVII, conducerea activităţilor poliţieneşti în Bucureşti şi Iaşi erau în
competenţa unui ,,mare aga" care era comandantul general al infanteriei şi şeful poliţiei.
Marele aga avea în coordonare ,,straji în mahalale şi boieri" - aceştea fiind echivalentul
timpuriu al poliţiştilor de stradă, o închisoare specială şi un tribunal. Apar şi primele
16
forme de organizare poliţienească, trecându-se treptat la delimitarea atribuţiilor poliţiei
de atribuţiile armatei naţionale.
În secolul al XVIII-lea, în cele două ţări române - Ţara Românească şi Moldova,
ordinea internă şi siguranţa publică erau asigurate de către două instituţii, respectiv
Agia şi Spătaria, care aveau atribuţii poliţieneşti accentuate. Agia era o instituţie
poliţienască însarcinată iniţial cu menţinerea ordinii publice în capitală, iar mai apoi în
intreaga Ţară Românească. Spataria avea, de asemenea, atribuţii de natură poliţienească
dar şi sarcini pe linia pazei şi getionării arsenalului domnesc.
Continuând evoluţia firească, forţele de menţinere a ordinii publice suferă o serie
de modificări odată cu apariţia Regulamentului Organic al celor două principate
romaneşti (Moldova şi Ţara Românească). Astfel, începând cu anul 1830, potrivit
acestui act normativ care reorganizează din temelii cele două ţări române se înfiinţează
formaţiuni armate cu atrubuţiuni pe linia pazei bunurilor şi a persoanelor.
Două decenii mai târziu apare un nou act normativ important pentru istoria
poliţiei romane, respectiv ,,Legea pentru transformarea corpului slujitorilor în
jandarmi".
În anul 1866, potrivit unor acte normative administrative noi se înfiinţează
,,Garda Orăşenească", care are atribuţiuni clare de pază a bunurilor şi cetaţenilor şi de
"menţinere a bunei ordini şi a liniştii publice". În urma intrării in vigoare a acestui act
normativ apar aşa numiţii ,,sergenţi de oraş" care sunt practic poliţişti de ordine publică
care aveau ca principală sarcină prevenirea si combaterea faptelor antisociale care
aveau loc pe domneiul public.
O altă etapă importantă în istoria poliţiei romane o constituie perioada 1929-
1949, care este marcată de apariţia Legii pentru organizarea Poliţiei Generale a Statului
şi de apariţia ,,corpului gardienilor publici".
În perioada comunistă a existat ,,miliţia populară" ,,miliţia", care pe lângă
atribuţiuni pe linia asigurării ordinii şi liniştii publice avea şi atribuţiuni de menţinere a
orănduirii sociale prin reprimarea opozanţilor regimului.
În anul 1994, conform Legii nr. 26/1993 şi a Hotărarii de Guvern nr. 518/1993,
se reînfiinţează Corpul Gardienilor Publici, ca o instituţie publică prestatoare de servicii
de pază şi ordine publică precum şi pentru transportul de bunuri şi valori.
Prin Legea nr. 371/2004, se înfiinţează Poliţia Comunitară în Romania.
Ulterior, publicarea în Monitorul Oficial a Legii nr. 155/2010 şi a Hotărarii
Guvernului României nr. 1332/2010 a constituit baza legală pentru înfiinţarea Poliţiei
Locale în România.
Pentru asigurarea echilibrului social care defineşte menţinerea oridinii şi siguranţei
publice, statul trebuie să ia măsuri permanente de supraveghere a societaţii în
ansamblul său şi să identifice mijloacele şi metodele cele mai eficiente de prevenire a
faptelor antisociale, a tulburărilor şi convulsiilor sociale şi de prevenire a faptelor ce
aduc atingere valorilor apărate prin lege. În cazul în care au loc astfel de evenimente ce
perturbă echilibrul social, intervine dreptul de poliţie al statului care defineşte
posibilitatea instituţiilor statului de a interveni, inclusiv prin folosirea unor mijloace şi
metode coercitive (represive) pentru a înlătura factorii perturbători, pentru a restabili
situaţia anterioară caracterizată prin echilibru şi normalitate. Mijloacele şi metodele
coercitive folosite în aceste cazuri sunt strict prevăzute de legislaţia fiecarui stat, iar
17
folosirea acestora se face în situaţii exceptionale, în conformitate cu legea. Folosirea
forţei este o măsură de excepţie care trebuie să înceteze de îndată ce situaţia care a
generat folosirea acesteia a dispărut.
În lumea contemporană, există o mare varietate de forţe care au ca atribuţii
menţinerea ordinii şi siguranţei publice, spre exemplu: poliţia, jandarmeria, poliţia de
frontieră, poliţiile locale, serviciile de informaţii etc. Aparută relativ recent în România,
poliţia locală se prezintă sub forma unei instituţii cu o funcţie socială accentuată având
o puternică calitate de serviciu public aflat în slujba cetaţeanului. Unul din motivele
importante ale apariţiei poliţiei locale în România a fost acela de apropriere a forţelor
de menţinere a ordinii si siguranţei publice de cetăţean şi de societatea civilă, de
câştigare a simpatiei şi încrederii cetaţeanului, care în mod cotidian se confruntă cu
situaţii care reclamă intervenţia forţelor de ordine pentru restabilirea ordinii sociale sau
solicită protecţie în faţa valului de criminalitate cu care sa confruntat ţara noastră după
decembrie 1989.
În condiţiile în care globalizarea şi ştergerea frontierelor dintre statele lumii este
tot mai accentuată, a fost nevoie ca forţele de menţinere a ordinii şi siguranţei publice
să evolueze, să apară noi structuri care să prevină şi să combată criminalitatea şi
riscurile la adresa ordinii şi siguranţei publice din secolul XXI.
Poliţia locală este un serviciu public de interes local, care a apărut în scopul
asigurării ordinii şi siguranţei publice respectarea prevederilor legale privind circulaţia
pe drumurile publice, asigurării pazei şi protecţiei obiectivelor de interes local,
respectării legislaţiei în domeniul urbanismului şi disciplinei în construcţii, protecţia
mediului, comerţului şi a altor norme de interes local stabilit prin legi şi acte
administrative.
Poliţia locală din România cooperează activ cu alte forţe de menţinere a ordinii şi
siguranţei publice în baza legislaţiei în vigoare - poliţia română, jandarmeria, poliţia de
frontieră, serviciile secrete, parchetele şi instanţele de judecată şi alte autorităţi ale
administraţiei publice centrale şi locale.
Secțiunea a 2-a Siguranța publică
Siguranţa publică, constă în menţinerea ordinii şi liniştii publice, al gradului

de siguranţă al persoanei, al colectivităţilor şi bunurilor acestora, precum şi apărarea
drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime a cetăţenilor, ce se realizează prin:
- măsuri economice şi social-politice (dezvoltarea economiei, a infrastructurii,
crearea de noi locuri de muncă, asistenţă socială etc.);
- măsuri speciale de prevenire, menţinere sau restabilire a ordinii şi liniştii
publice, executate de forţe poliţieneşti, şi alte forţe de ordine ale statului printre care şi
poliţia locală.
Starea infracţională este formată din totalitatea infracţiunilor şi a contravenţiilor
comise într-o anumită zonă, într-o anumită perioadă timp. Analizarea acestor date ne
permite luarea unor măsurilor de prevenire, iar după caz de combatere şi repunerea în
situaţia anterioară.
Starea infracţională în perioada post-revoluţionară se manifestă în urma unor
factori ca:
18
- trecerea bruscă de la sistemul totalitar, la economia de piaţă, prin: închideri de
fabrici, pierderea locurilor de muncă, nesiguranţa viitorului, imigrări, tensiuni social
economice, pirateria comercială, criminalitatea informatică etc;
- democratizarea prin câştigarea unor drepturi şi libertăţi greşit înţelese de unele
categorii de persoane, apariţia unor comportamente deviante - de negare a unor valori
morale - de comportamente infracţionale şi contravenţionale sau tensiuni
interconfesionale, interetnice, trafic şi consum de droguri, infracţiuni stradale;
- scăderea autorităţii instituţiilor statului şi diminuarea încrederii populaţiei în
capacitatea forţelor de ordine;
- actelor de corupţie;
- manifestări extremiste şi xenofobe;
- factori externi ca: crimă organizată, internaţionalizarea bandelor infracţionale
(furturi de autoturisme, prostituţie, creşterea pericolului terorist, migraţia ilegală,
traficul de carne vie, traficul de arme şi droguri, infracţiuni cu gulere albe, operaţiuni
financiare ilegale, spălarea de bani etc.).
Calitatea vieţii este măsurată, în gradul de siguranţă publică şi personală, de
calitatea ordinii şi liniştii publice, pe lângă alţi indicatori, ca: nivelul de trai, mediul
economic, ecologic etc.
Acest indicator are o valoare, care se poate măsura în cifre, de la numărul
infracţiunilor comise la suta de mii de locuitori, la alţi indicatori.
Gradul de siguranță se împarte în siguranţă obiectivă şi siguranță subiectivă.
Siguranţa obiectivă - se referă la:
- siguranţa existenţială (condiţii stabile de trai);
- siguranţa socială (securitatea mediului social, fără discriminări, un viitor
previzibil etc.);
- siguranţa de mediu (un mediu curat fără poluare).
Siguranţa subiectivă - se referă la un sentiment, o senzaţie trăită şi simţită de
fiecare individ în parte.
Siguranţa subiectivă este influenţată de siguranţa publică (ordinea şi liniştea
publică) și siguranța personală (cetățeanul se simte în pericol de a fi tâlhărit sau
agresat pe domeniul public, în drum spre, ori de la serviciu, în spații publice sau în
propria locuință).
Siguranţa publică şi personală este condiţionată de trei factori:
a) de măsurile luate de către instituţiile statului în domeniul prevenirii şi
combaterii infracţiunilor, în scopul reducerii posibilităţilor de victimizare a
cetăţenilor - instituțiile de ordine publică, organele de poliţie, de justiţie, instituţiile de
executare a pedepselor, dar şi alte instituţii, ca cele educaţionale, de sănătate,
economice, administrative etc.;
b) de activitatea şi capacitatea comunităţilor de a se autoapăra - prin
activitatea de monitorizare și supraveghere a domeniului public și privat;
c) de serviciile companiilor de securitate privată etc.
Aceste activităţi au ca scop comun prevenirea comiterii de infracţiuni şi
contravenţii, pentru că este mult mai eficient şi economic prevenirea decât combaterea,
repararea echilibrului deteriorat și readucerea la situaţia anterioară.
În Directiva Europeană, prevenirea infracţiunilor este definită astfel:
19
,,Prevenirea infracţiunilor este ansamblul măsurilor şi intervenţiilor care
neutralizează cauzele şi condiţiile care generează sau favorizează comiterea de
infracţiuni, care reduc posibilităţile efective de comitere a infracţiunilor şi previn
victimizarea cetăţenilor, prin aceasta contribuind la creşterea gradului de siguranţă
publică şi personală, a calităţii vieţii personale,,.
Siguranţa publică şi personală este un produs care se obţine de cetăţeni astfel:
- de la stat, prin plata impozitelor;
- prin eforturi personale sau colective;
- prin contractare cu societăţile de securitate privată.
Secțiunea a 3-a Strategiile de prevenire a infracțiunilor
3.1 Introducere
Siguranţa publică este un produs complex iar pentru obţinerea acestuia sunt
folosite diferite mijloace şi metode, pe baza unor programe şi strategii. Strategiile sunt
elaborate de instituţii specializate ale statului, realizate în colaborare cu instituţii,
organizaţii, precum şi cu alte colectivităţi sau persoane individuale. Sarcinile cele mai
importante le au organele din sistemul siguranţei și liniștii publice: Poliţia, Jandarmeria
şi Poliţia Locală.
3.2. Priorităţile strategiilor de prevenire a infracțiunilor
Asigurarea stabilităţii ţării - prin prevenirea evenimentelor negative şi a
posibilităţilor de dezvoltare armonioasă pe plan social, colectiv sau individual;
Stabilitatea juridică - siguranţa, încrederea, investiţiile, dezvoltarea societăţii;
Securitatea proprietăţilor - cunoaşterea situaţiei spargerilor şi a furturilor;
Colaborarea internaţională - este o latură importantă a strategiilor.
Apărarea dreptului la viaţă, la sănătate şi integritate corporală, asigurarea
drepturilor şi libertăţilor personale, fără nici o discriminare, securitatea bunurilor
publice şi private.
3.3. Tipurile de strategii
Strategiile de prevenire a infracţiunilor pot să fie pe termen scurt, mediu şi lung.
3.3.1. Strategiile pe termen scurt şi mediu
Analiza situaţiei operative - prin studierea ei concretă în teren (iluminatul
stradal, existenţa sistemelor de alarmare și supraveghere a obiectivelor şi imobilelor);
Influenţarea celor predispuşi la comiterea de infracţiuni sau contravenţii -
prin avertizări şi comunicări - prin intermediul familiei, prietenilor, vecinilor sau prin
socializare în şcoli, biserici, cămine, case de cultură etc.;
Măsuri privind combaterea sărăciei și şomajului cuprind - securitatea
bunurilor, asigurarea domeniului public, educaţia prin diferite forme de şcolarizare, a
angajării tinerilor în câmpul muncii, ajutorarea persoanelor din categoriile sociale
defavorizate, combaterea violenţelor familiale etc.
3.3.2. Strategiile pe termen lung
Cuprind o serie de măsuri privind: familia, şcoala, colectivităţile, măsurile
sociale, cultural-educative şi sportive, de sănătate, de mediu, situaţia locativă,
ocuparea forţei de muncă, dezvoltarea localităţii, situaţia bancară, posibilităţi de
investiţii, situaţia minorităţilor, stabilitatea în general.
20
Un aport deosebit în materializarea acestor măsuri îl au şi poliţiştii locali, care
iau contact primii cu cetăţeanul, aflându-i păsul şi înţelegându-i necesităţile, care fiind
aduse la cunoştinţa factorilor de conducere pun în practică aceste strategii.
Punerea în practică a strategiilor, asigură creșterea încrederii populaţiei, iar prin
cooperarea cetăţenilor se asigură înfăptuirea dezideratului major, asigurarea liniştii
publice în localităţile ţării. Fără acest ajutor și fără o atitudine civică dezvoltată a
tuturor cetăţenilor, sarcinile poliţiştilor locali pot fi mult îngreunate.
21
22
CAPITOLUL II
POLIȚIA LOCALĂ ÎN SLUJBA COMUNITĂȚII
Într-o Europă în care frontierele se estompează, era imperios necesar înființarea

și consolidarea poliției locale, ce are menirea de a preveni escaladarea delicvenţei în
mediul urban și rural, prin specificul activităților de menținere a ordinii și liniștii
publice și aplicarea contravenţiilor.
Conform Codului european de etică al poliţiei, şi poliţia locală trebuie,
deopotrivă, să răspundă aşteptărilor locale atât din punct de vedere al problemelor de
securitate urbană cât şi a relaţiei sociale privind asistenţa pentru populaţie.
Poliţia locală este un serviciu public de interes local, specializat, creat în scopul
asigurării ordinii şi liniştii publice, creşterea eficienţei pazei obiectivelor şi a bunurilor
aparţinând domeniului public şi privat.
Poliţiștii locali patrulează în perimetrul localităţii pe care o deservesc, având ca
obiectiv prioritar prevenirea actelor antisociale, a furturilor şi încălcării legilor,
atrăgându-şi în același timp simpatia şi încrederea cetăţenilor.
Poliţia Locală dezvoltă relaţiile interetnice, iar prin aspectele muncii sale vizează
şi drepturile omului. Poliţia locală joacă un rol esenţial în protejarea acestor drepturi,
fără de care democraţia nu ar fi decât o noţiune golită de conţinutul ei concret. Relaţia
dintre poliţia locală şi public este un element cheie într-o democraţie.
Poliţistul local care susţine valorile civile și nu acţionează numai strict și rigid în
conformitate cu legea, ci ţine seama şi de celelalte norme morale, cutumiare etc, este
cel mai bun în practicarea unui profesionalism adaptat cerinţelor societăţii, câştigând
respectul populaţiei.
Personalul din cadrul poliţiei locale acţionează cu profesionalism şi respect faţă
de populaţie, cu spirit de orientare, imparţialitate, onestitate, conştiinciozitate, echitate
şi neutralitate. În acest sens, funcţia socială şi calitatea de serviciu public al poliţiei
locale sunt importante.
Cuvântul de serviciu public este explicat şi prin asigurarea de către poliţia locală
a unei asistenţe pentru populaţie, constând în intervenţia în ajutorul persoanelor ce se
află în pericol, asistenţă pentru persoanele care doresc să intre în contact cu alte
autorităţi sau servicii sociale şi nu în ultimul rând rolul său de a fi permanent în slujba
cetăţeanului. Acestea sunt doar câteva dintre serviciile poliţiei locale, considerându-se
o poliţie democratică și modernă, cu sarcini concrete și bine definite.
Prin elaborarea şi promulgarea legi privind înființarea, organizarea și
funcționarea poliției locale s-a creat posibilitatea ca primăriile din municipiile, oraşele,
și comunele țării să-şi creeze o structură având atribuţii pe linia de asigurarea liniştii şi
ordinii publice, de prevenire a contravenţiilor şi a infracţiunilor.
Poliţia Locală are în acest sens atribuţii de constatare şi sancţionare a
contravenţiilor, în comunităţile pe care le deservesc. Astfel s-a creat un organ, care este
aproape de cetăţean, este atent la orice aspect care interesează locuitorii. Poliţiştii
locali, prin omniprezenţa lor în teren cât şi prin intervenţia lor operativă şi fermă în cele
mai mici detalii, rezolvă prompt orice conflicte, nepermiţând degenerarea acestora, sau
comiterea de fapte ori evenimente mai grave. De asemenea, poliţiştii locali pot fi de
23
mare ajutor pentru primari şi serviciile publice din primării, în vederea menţinerii
ordinii şi liniştii publice precum şi curăţeniei în localităţi, la organizarea şi desfăşurarea
diferitelor evenimente politice şi cultural-sportive etc.
Un oraș curat și sigur, în care primează educația, cultura și civilizația, liniștea și
ordinea publică, respectul pentru mediu și pentru cei din jur, nu poate fi decât acolo
unde este prezentă și poliția locală.
Educația și civilizația înseamnă, însă, în primul rând respectul pentru reguli și
norme. Iar când acestea sunt încălcate este nevoie de sancțiuni, este nevoie de coerciție,
care să readucă societatea în limitele celor ,,șapte ani de-acasă”. De asta se ocupă
poliția locală care, reușește să impună respectul multora dintre noi, punându-se nu doar
în slujba comunității, ci, mai ales, în slujba civilizației și educației.
Numărul de polițiști locali este impus de lege (care prevede maximum un polițist
local la 1.000 de locuitori), aceeași care impune și rolul poliției locale, care este unul de
suport și de completare a atribuțiilor Poliției Naționale, cea care asigură permanent, 24
de ore din 24, ordinea și liniștea publică în localitățile țării.
Curățenia, legalitatea și ordinea publică, constituie prioritățile poliției locale
Pentru a răspunde problemelor comunității, polițiștii locali sunt la datorie non
stop, lucrează și peste program, de sărbători sau în zilele libere legale. Așa arată același
bilanț, potrivit căruia, polițiștii locali au fost prezenți pentru a asigura ordinea și liniștea
publică în preajma secțiilor de votare, în timpul scrutinului electoral, sau la biserici în
noaptea de Înviere, la toate evenimentele organizate de autoritățile locale ori în
parteneriat cu acestea.
Poliția locală participă la acțiuni de control pentru respectarea normelor de
mediu, alături de comisari ai Gărzii de Mediu, de inspectori de la Apele Române și de
polițiști din cadrul Poliției Naționale.
Polițiștii locali asigură măsurile de ordine și siguranță publică, precum și
respectarea regulilor de circulație de către șoferi.
Poliția Locală monitorizează parcurile și locurile de joacă, pentru ca mobilierul
să rămână intact, să fie păstrată curățenia, iar locuitorii orașului să se poată bucura în
liniște și în siguranță de aceste spații de recreere.
Polițiștii locali însoțesc echipele de ecarisaj pentru a captura câinii fără stăpân de
pe domeniul public.
Polițiștii locali acordă sprijin compartimentelor din cadrul primăriei, pentru
soluționarea diferitelor sesizări, petiții sau reclamații transmise de cetățeni.
Poliția Locală se ocupă de fluidizarea traficului în zona în care se derulează
lucrări pe partea carosabilă.
Polițiștii locali verifică legalitatea funcționării societăților comerciale.
Poliția Locală verifică existența contractelor încheiate cu societăți de salubrizare
atât de către persoanele fizice, cât și de către persoanele juridice, dar și toate locurile
unde existau indicii că se depozitează ilegal gunoi menajer pe domeniul public, poluând
și degradând astfel mediul înconjurător.
De altfel, salubrizarea, ca și nerespectarea regulilor privind deșeurile provenite
din construcții reprezintă unele dintre marile probleme ale localităților. Din acest motiv,
polițiștii locali îi avertizează pe toți cei care încalcă legea.
24
Polițiștii locali pot fi extrem de drastici atunci când vine vorba despre unii
dintre locuitori care:
- transportă deșeuri fără existența unui contract încheiat între transportator și
deținătorul deșeurilor sau nu dețin documente de însoțire a deșeurilor transportate, din
care să rezulte deținătorul, destinatarul, originea deșeurilor, locul de încărcare și
descărcare a acestora;
- transportă și depozitează deșeuri, indiferent de tipul acestora, pe raza localității;
- execută lucrări de construcții, modernizări, renovări, demolări, intervenții
edilitare de orice natură etc., din care rezultă deșeuri și nu încheie contracte pentru
evacuarea deșeurilor rezultate din aceste lucrări cu o societate de salubrizare autorizată.
- aruncă pe domeniul public sau în sălile de spectacol ambalaje și deșeuri de
orice fel (hârtii, pliante, resturi de țigări, gumă de mestecat, semințe ori coji ale acestora
etc.).
Activitatea Poliţiei Locale se realizează în interesul persoanei, al colectivităţii, al
asigurării pazei şi protecţiei obiectivelor de interes public local şi privat, precum şi în
sprijinul instituţiilor statului pe baza şi în executarea legii.
În îndeplinirea misiunilor ce-i revin Poliţia Locală, cooperează cu Poliţia
Română, cu Jandarmeria, cu alte instituţii ale statului, cu asociaţii şi organizaţii
nonguvernamentale, precum şi cu persoanele fizice şi juridice, în limitele legii.
25
26
CAPITOLUL III
ORGANIZAREA POLIȚIEI LOCALE
Secțiunea 1 Reglementarea modului de organizare
Activitatea Poliţiei Locale se desfăşoară pe baza Regulamentului - cadru de

organizare şi funcţionare a Poliţiei Locale, aprobat prin hotărâre de guvern.
În concret, Poliţia Locală se înfiinţează prin hotărâre a Consiliilor Locale şi se
subordonează primarilor teritoriali. Poliţia Locală se organizează după caz, ca serviciu
public în cadrul aparatului propriu de specialitate al consiliilor locale şi fără
personalitate juridică, sau ca organ de sine stătător, cu personalitate juridică, în cazul
marilor municipii.
Nivelul de organizare, structura organizatorică, şi categoriile de personal se
stabilesc anual de consiliile locale, cu consultarea unităţilor teritoriale ale Poliţiei
Române şi depinde de numărul populaţiei, de întinderea fiecărei unităţi administrativ-
teritoriale, de starea infracţională şi contravenţională din fiecare localitate şi evident de
bugetul alocat.
La nivelul fiecărui oraş sau comună funcţionează o Comisie Locală de Ordine
Publică, organism cu rol consultativ. Această comisie este alcătuită din: primar, şeful
inspectoratului județean de poliție, șeful inspectoratului județean de jandarmi şi șeful
poliției locale (dacă există această structură în oraşul sau comuna respectivă), 2-4
consilieri şi 2-4 reprezentanţi ai comunităţii desemnaţi de Consiliul Local, această
comisie fiind condusă de către primar.
Comisia are mai multe atribuţii, printre care şi aceea de analizare periodică a
activităţii poliţiei locale iar în baza acestei analize face propuneri privind necesarul de
resurse materiale şi umane ale poliției locale, stabilind priorităţi în activitatea sa.
Reglementarea modulului de organizare și funcționare a poliției locale ce se
aplică personalului poliției locale organizate în conformitate cu dispozițiile Legii
poliției locale consiliile locale/Consiliul General al Municipiului București adoptă, cu
respectarea prevederilor Legii nr. 155/2010, hotărâri pentru aprobarea regulamentului
de organizare și funcționare a poliției locale înființate la nivelul unității/subdiviziunii
administrativ-teritoriale.
La nivelul comunei, al orașului, al municipiului sau al sectoarelor
municipiului București, poliția locală se organizează, în condițiile legii, după caz, ca:
a) un compartiment funcțional, fără personalitate juridică, la nivel de direcție
generală, direcție, serviciu sau birou, în cadrul aparatului de specialitate al
primarului/primarului general;
b) instituție publică de interes local, cu personalitate juridică.
În cadrul poliției locale se organizează:
a) structura de ordine și liniște publică și pază a bunurilor;
b) structura din domeniul circulației pe drumurile publice;
c) structura de disciplină în construcții și afișajul stradal;
d) structura de protecție a mediului;
e) structura de activitate comercială;
27
f) structura cu atribuții pe linie de evidență a persoanelor.
Funcțiile publice din poliția locală, inclusiv funcțiile publice specifice de
polițist local, în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării, se clasifică după cum
urmează:
a) clasa I cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare sunt necesare studii
superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licență sau echivalent;
b) clasa a II-a cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare sunt necesare
studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă;
c) clasa a III-a cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare sunt necesare
studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diplomă de bacalaureat.
Poliţia locală îşi desfăşoară activitatea pe baza principiilor: legalităţii, încrederii,
previzibilităţii, proximităţii şi proporţionalităţii, deschiderii şi transparenţei, eficienţei şi
eficacităţii, răspunderii şi responsabilităţii, imparţialităţii şi nediscriminării.
Poliţia locală îşi desfăşoară activitatea:
a) în interesul comunităţii locale, exclusiv pe baza şi în executarea legii, precum
şi a actelor autorităţii deliberative şi ale celei executive ale administraţiei publice
locale;
b) în conformitate cu reglementările specifice fiecărui domeniu de activitate,
stabilite prin acte administrative ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi
locale.
Poliţia locală comunică, de îndată, organelor abilitate datele cu privire la
aspectele de încălcare a legii, altele decât cele stabilite în competenţa sa, de care a luat
cunoştinţă cu ocazia îndeplinirii misiunilor şi activităţilor specifice.
În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, poliţia locală cooperează cu unităţile,
respectiv cu structurile teritoriale ale Poliţiei Române, ale Jandarmeriei Române, ale
Poliţiei de Frontieră Române şi ale Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă,
cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale şi colaborează cu
organizaţii neguvernamentale, precum şi cu persoane fizice şi juridice, în condiţiile
legii.
Poliţia locală solicită intervenţia unităţilor/structurilor teritoriale competente ale
Poliţiei Române sau ale Jandarmeriei Române pentru orice alte situaţii ce excedează
atribuţiilor ce îi revin, potrivit prezentei legi.
Poliţia locală poate încheia cu alte autorităţi şi instituţii publice protocoale de
cooperare având ca obiect detalierea modalităţilor prin care, în limitele competenţelor
legale ale fiecărei structuri, acestea îşi oferă sprijin în îndeplinirea activităţilor sau a
misiunilor specifice.
La nivelul comunei, al oraşului, al municipiului sau al sectorului municipiului
Bucureşti, după caz, unde este înfiinţată poliţia comunitară conform prevederilor Legii
nr. 371/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei Comunitare, cu
modificările şi completările ulterioare.
La nivelul comunei, al oraşului, al municipiului sau al sectorului municipiului
Bucureşti, după caz, unde nu este înfiinţată poliţie comunitară conform prevederilor
Legii nr. 371/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se poate organiza
structură de poliţie locală, potrivit prevederilor legale.
28
Secțiunea a 2-a Numirile în funcții publice
Modul de organizare, structura funcţională, statul de funcţii, numărul de posturi

şi categoriile de personal încadrat, normele de înzestrare şi consum de materiale ale
poliţiei locale se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare, elaborat pe
baza Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a poliţiei locale.
Numărul de posturi pentru personalul contractual cu atribuţii de pază se stabileşte
în funcţie de numărul şi importanţa obiectivelor care trebuie asigurate cu pază.
Poliţia locală din comunele, oraşele, municipiile şi sectoarele municipiului
Bucureşti se organizează prin preluarea posturilor şi personalului poliţiei comunitare,
precum şi ale structurilor din aparatul de specialitate al primarului/primarului general
responsabil cu controlul privind disciplina în construcţii, protecţia mediului şi comerţ,
după caz, cu încadrarea în numărul de posturi stabilit.
Regulamentul de organizare şi funcţionare a poliţiei locale se aprobă prin
hotărâre a autorităţii deliberative a administraţiei publice locale, în conformitate cu
prevederile Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, cu avizul consultativ al comisiei locale de ordine
publică, constituită potrivit prevederilor art. 28.
Poliţia locală se organizează pe compartimente funcţionale, la nivel de direcţii
generale, direcţii, servicii şi/sau birouri, conform prevederilor Regulamentului-cadru de
organizare şi funcţionare a poliţiei locale.
Personalul poliţiei locale este compus din:
a) funcţionari publici care ocupă funcţii publice specifice de poliţist local;
b) funcţionari publici care ocupă funcţii publice generale;
c) personal contractual.
Pot ocupa funcţii publice specifice de poliţist local funcţionarii publici care
îndeplinesc atribuţii de natura celor prevăzute la art. 6, cu excepţia art. 6 lit. h), şi la art.
7-11 din lege.
Personalul din cadrul poliţiei locale care îndeplineşte atribuţiile prevăzute la art.
6 lit. h) are statut de personal contractual.
Încadrarea în clase şi pe grade profesionale a funcţiei publice specifice de poliţist
local se face conform prevederilor referitoare la funcţiile publice generale din Legea nr.
188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.
Şeful poliţiei locale şi adjunctul acestuia sunt numiţi în funcţia de conducere în
conformitate cu prevederile Legii nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, şi ale Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi
Raporturile de serviciu ale poliţiştilor locali şi ale funcţionarilor publici care
ocupă funcţii publice generale se stabilesc, se modifică, se suspendă şi încetează în
condiţiile stabilite potrivit prevederilor prezentei legi şi ale Legii nr. 188/1999,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Raporturile de muncă ale personalului contractual din cadrul poliţiei locale se
stabilesc, se modifică, se suspendă şi încetează în condiţiile prevăzute de legislaţia
muncii, iar cele ale personalului contractual cu atribuţii în domeniul pazei bunurilor şi a
29
obiectivelor de interes local şi cu respectarea condiţiilor prevăzute de Legea nr.
333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor,
republicată.
În timpul serviciului, poliţiştii locali şi personalul contractual din poliţia locală cu
atribuţii în domeniul pazei bunurilor şi a obiectivelor de interes local poartă uniformă şi
exercită atribuţiile prevăzute în fişa postului, potrivit prevederilor prezentei legi.
Poliţistul local este învestit cu exerciţiul autorităţii publice, pe timpul şi în
legătură cu îndeplinirea atribuţiilor şi a îndatoririlor de serviciu, în limitele
competenţelor stabilite prin lege, şi beneficiază de dispoziţiile legii penale cu privire la
persoanele care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.
După numirea în funcţie, poliţiştii locali care au atribuţii în domeniul ordinii şi
liniştii publice, precum şi cei cu atribuţii în domeniul circulaţiei rutiere, selecţionaţi
ulterior operaţionalizării structurilor poliţiei locale, în condiţiile art. 3 alin. (1), precum
şi cei selecţionaţi în vederea încadrării posturilor structurilor de poliţie locală înfiinţate
în condiţiile art. 3 alin. (2) sunt obligaţi ca, în termen de un an, să urmeze un program
de formare iniţială organizat într-o instituţie de învăţământ din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne.
Funcționarii publici din poliția locală numiți în funcțiile publice prevăzute pentru
clasele a II-a și a III-a pot ocupa numai funcții publice de execuție.
După nivelul atribuțiilor, funcționarii publici din cadrul poliției locale pot fi:
a) funcționari publici de conducere;
b) funcționari publici de execuție.
Funcționarii publici de conducere din cadrul poliției locale sunt numiți, în
conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor
publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în una dintre
următoarele funcții publice:
a) director general;
b) director general adjunct;
c) director executiv;
d) director executiv adjunct;
e) șef serviciu;
f) șef birou.
Funcția publică de execuție este structurată pe grade profesionale astfel:
a) superior, ca nivel maxim;
b) principal;
c) asistent;
d) debutant.
30
CAPITOLUL IV
SELECȚIONAREA, ÎNCADRAREA, PREGĂTIREA ȘI NUMIREA

PERSONALULUI POLIȚIEI LOCALE
Secțiunea 1 Selecționarea personalului poliției locale
Funcționarii publici din poliția locală pot fi numiți debutanți sau definitivi, în
condițiile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
La terminarea perioadei de stagiu, activitatea funcționarilor publici debutanți din
poliția locală se evaluează în conformitate cu procedura de evaluare a activității
funcționarilor publici debutanți.
La înființarea poliției locale, personalul acesteia se preia de la poliția comunitară,
precum și de la structurile din aparatul de specialitate al primarului, prevăzute de
Legea nr. 155/2010, după caz, cu încadrarea în numărul de posturi aprobat de consiliul
local.
Preluarea personalului se face pe funcții publice de aceeași categorie, clasă sau
același grad profesional, prin hotărâre a autorității deliberative a administrației publice
locale.
Funcțiile publice vacante din cadrul poliției locale se ocupă potrivit prevederilor
Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Condițiile de organizare și de desfășurare a concursului sau a examenului se
stabilesc prin hotărâre a consiliului local, respectiv a Consiliului General al
Municipiului București, la propunerea primarului/primarului general, cu respectarea
prevederilor legale în vigoare.
Personalul contractual din cadrul poliției locale care exercită atribuțiile prevăzute
la art. 6 lit. h) din Legea nr. 155/2010 trebuie să îndeplinească și condițiile prevăzute
la art. 39 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și
protecția persoanelor, cu modificările și completările ulterioare. Angajarea acestuia se
face cu respectarea prevederilor art. 40 din Legea nr. 333/2003, cu modificările și
Secțiunea a 2-a Încadrarea personalului poliției locale
2.1. Condiţii de încadrare

Funcțiile publice vacante din cadrul poliției locale se ocupă potrivit prevederilor
Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a Legii nr.
155/2010 şi HG nr. 1332/2010.
Pentru a deveni polițist local sunt necesare a fi îndeplinite următoarele condiţii
generale şi specifice:
Condiţii generale - (conform art. 50 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, privind statutul funcţionarilor publici, cu
modificările şi completările ulterioare):
- are cetăţenia română şi domiciliul în România;
- cunoaşte limba română, scris şi vorbit;
31
- are vârsta de minimum 18 ani împliniţi;
- are capacitate deplină de exerciţiu;
- are o stare de sănătate corespunzătoare funcţiei publice pentru care candidează,
atestată pe bază de examen medical de specialitate;
- îndeplineşte condiţiile de studii prevăzute de lege pentru funcţia publică;
- îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei publice;
- nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra
statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică
înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite
cu intenţie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia
situaţiei în care a intervenit reabilitarea;
- nu a fost destituită dintr-o funcţie publică sau nu i-a încetat contractul
individual de muncă pentru motive disciplinare în ultimii 7 ani;
- nu a desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel cum este definită prin lege.
Condiţii specifice:
- studii medii absolvite cu diplomă de bacalaureat;
- vechime în specialitatea studiilor:
- 9 ani, pentru gradul profesional superior;
- 5 ani pentru gradul profesional principal;
- 6 luni pentru gradul profesional asistent;
- 0 ani pentru gradul profesional debutant;
- să fie aptă din punct de vedere medical, fizic și psihic;
- abilităţi:
- capacitate de a lucra în echipă, în teren;
- disponibilitate pentru lucrul peste program, în zilele de sărbătoare legală şi în
condiţii de stres.
Pentru ocuparea unor posturi în cadrul poliției locale se organizează un concurs
și, în acest sens se constituie o Comisie de concurs.
Condițiile de organizare și de desfășurare a concursului sau a examenului se
stabilesc prin hotărâre a consiliului local, la propunerea primarului, cu respectarea
Dosarele de înscriere la concurs se depun la sediul poliției locale și, de regulă,
trebuie să conţină:
1. copie după actul de identitate;
2. copie după diplomele de studii şi alte acte care atestă efectuarea unor
specializări;
3. copie după carnetul de muncă sau, după caz, o adeverinţă care să ateste
vechimea în muncă şi, după caz, în specialitate;
4. adeverinţă medicală eliberată de medicul de familie care să ateste starea de
sănătate corespunzătoare pentru angajare (din care să rezulte că nu figurează în
evidențe cu boli cronice, neuropsihice sau infecto-contagioase);
5. cazierul judiciar;
6. copie după fişa de evaluare a performanţelor individuale sau, după caz, o
recomandare de la ultimul loc de muncă;
32
7. declaraţie pe propria răspundere sau adeverinţă care să ateste că nu a
desfăşurat activităţi de poliţie politică;
8. CV-ul după modelul european;
9. formularul de înscriere la concurs (se va procura de la Secretariatul comisiei
de concurs şi va fi completat pe loc);
10. dosar cu șină.
Copiile de pe actele de mai sus se prezintă însoţite de documentele originale, în
vederea certificării pentru conformitatea cu originalul de către Secretariatul comisiei de
concurs.
Dosarele care nu îndeplinesc condiţiile de participare şi care nu conţin
documentele solicitate mai sus, vor fi respinse în cadrul selecţiei ce se va organiza de
către Comisia de concurs în termen de 5 zile de la încheierea perioadei de depunere a
dosarelor de concurs.
Personalul poliției locale se compune din:
- funcţionari publici
- personal contractual
Funcţionarilor publici din poliţia locală li se aplică reglementările prevăzute în
Statutul funcţionarilor publici, iar personalului contractual, reglementările din legislaţia
muncii.
Secțiunea a 3-a Numirea personalului poliției locale
Funcţionarii publici de execuţie din cadrul poliţiei locale sunt numiţi în funcţia
publică specifică, de polițist local. Funcționarii publici din poliția locală pot fi numiți
debutanți sau definitivi, în condițiile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și
La terminarea perioadei de stagiu, activitatea funcționarilor publici debutanți din
Funcţiile publice din Poliția Locală, inclusiv funcţiile publice specifice de
poliţist local, în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării, se clasifică după cum
urmează:
a) clasa I cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare sunt necesare studii
superioare de lungă durată, absolvite cu diploma de licenţă sau echivalent;
b) clasa a II-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare sunt necesare
studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă;
c) clasa a III-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare sunt necesare
studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diplomă de bacalaureat.
Funcţionarii publici din poliția locală numiţi în funcţiile publice prevăzute pentru
clasele a II-a și a III-a pot ocupa numai funcţii publice de execuţie (conform art. 4 din
HG nr. 1332/2010).
Calitatea de funcţionar public din poliţia locală se dobândeşte şi se pierde în
condiţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici,
republicată, cu modificările ulterioare.
După nivelul atribuţiilor, funcţionarii publici din cadrul poliției locale pot fi:
33
a) funcţionari publici de conducere;
b) funcţionari publici de execuţie.
Funcţionarii publici de conducere din cadrul Poliției Locale sunt numiţi, în
conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, în una dintre următoarele funcţii
publice:
e) şef serviciu;
f) şef birou.
Funcţia publică de execuţie este structurată pe grade profesionale astfel:
b) principal;
c) asistent;
d) debutant (conform art. 5 şi 6 din HG nr. 1332/2010).
La numirea în funcţia publică, funcţionarii publici din poliţia locală depun
jurământul de credinţă în faţa şefului poliţiei locale, în prezenţa superiorului ierarhic şi
a unui coleg.
Jurământul are următorul conţinut: ,,Jur să respect Constituţia, drepturile şi
libertăţile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect şi fără părtinire legile ţării,
să îndeplinesc conştiincios îndatoririle ce îmi revin potrivit funcţiei, să respect normele
de conduită profesională şi civică şi să păstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute
Dumnezeu."
Formula de încheiere va respecta libertatea convingerilor religioase.
La numirea în funcția publică, funcționarii publici din poliția locală depun
jurământul de credință prevăzut de Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și
Refuzul depunerii jurământului prevăzut se consemnează în scris și atrage
revocarea actului administrativ de numire în funcția publică, în condițiile legii.
Jurământul de credință este semnat de către funcționarul public din poliția locală
în două exemplare, unul păstrându-se la dosarul personal, iar cel de-al doilea se
înmânează semnatarului.
Prevederile legii se aplică și funcționarilor publici din poliția locală proveniți din
rândul polițiștilor comunitari, în măsura în care nu au depus jurământul prevăzut la art.
23 din Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a Poliției Comunitare, aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr. 2.295/2004.
Dacă funcționarului public din poliția locală numit în funcția publică îi încetează
raporturile de serviciu din motive imputabile acestuia, înaintea expirării perioadei
prevăzute în angajamentul de serviciu, se aplică prevederile art. 38 alin. (4) din Legea
nr. 155/2010.
După încadrarea polițistului local, anual i se face acestuia testarea psihologică.
În afară de testarea anuală, efectuată în perioada analizată, se mai aplică o
anamneză suplimentară pentru a se obţine informaţii cu privire la anumite modificări
34
survenite în viaţa personală şi profesională a angajaţilor instituţiei, pentru prevenirea
eventualelor situaţii care să afecteze îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Secțiunea a 4-a Pregătirea personalului poliției locale
După numire, funcţionarii publici din poliţia locală urmează un curs de formare,
cu durata de 3 luni, organizat în centrele proprii ale poliţiei locale sau în instituţiile de
învăţământ ale Ministerului Afacerilor Interne, conform planificării. La terminarea
cursurilor, funcţionarii publici din poliţia locală obţin certificate de absolvire.
Funcţionarii publici din poliţia locală nou-încadraţi sunt obligaţi să încheie
angajamente de serviciu pentru o perioadă de 3 ani.
Angajamentul se încheie în formă scrisă şi cuprinde clauze pentru ambele părţi,
referitoare la drepturi şi obligaţii, condiţiile de pregătire şi perioada pentru care
funcţionarul public se obligă să desfăşoare activităţi în cadrul poliţiei locale.
Dacă funcţionarului public din poliţia locală numit în funcţia publică îi încetează
raporturile de serviciu din motive imputabile acestuia, înaintea expirării perioadei
prevăzute în angajamentul de serviciu, acesta este obligat să restituie contravaloarea
cheltuielilor efectuate cu pregătirea sa, proporţional cu perioada rămasă neefectuată.
Personalul poliţiei locale beneficiază de salarizarea funcţionarilor publici sau a
personalului contractual, în funcţie de categoria din care face parte, potrivit legii.
Instituțiile de specialitate din cadrul Ministerului Afacerilor Interne în care se
desfășoară programe de formare inițială prevăzute la art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr.
155/2010, numărul cursanților și perioadele în care se realizează aceste programe de
formare inițială, precum și cuantumul cheltuielilor de școlarizare/cursant se stabilesc
anual prin ordin al ministrului Administrației și Internelor.
Pentru stabilirea cadrului organizatoric, structura Ministerului Afacerilor Interne
cu atribuții în relația cu comunitățile locale centralizează propunerile instituțiilor
beneficiare și prezintă la structura centrală de pregătire de la nivelul Ministerului
Afacerilor Interne repartizarea numerică și pe județe a acestor solicitări.
Programele de formare inițială sunt structurate pe module, parcurse prin cursuri
la zi cu durata de 3 luni.
Pentru funcțiile publice de conducere, în programele de studiu se prevede
obligatoriu un modul de management, cu durata de minimum 30 de ore.
Instituțiile de specialitate din cadrul Ministerului Afacerilor Interne stabilite,
constituie seriile de pregătire a cursanților, în baza solicitărilor instituțiilor beneficiare
transmise acestora de către structura centrală de pregătire, în limita numărului de locuri,
în ordinea transmiterii cererilor.
Pentru a se constitui o grupă de studiu în cadrul seriei de pregătire este necesar
un număr minim de 15 cursanți. În situația în care nu se poate constitui nicio grupă în
cadrul seriei de pregătire, precum și în situația în care numărul înscrierilor depășește
numărul de locuri aprobat, cei înscriși se redistribuie la alte instituții organizatoare, în
limita numărului de locuri prevăzut pentru acestea, cu acordul instituțiilor beneficiare.
Finalizarea programelor de formare se face prin examen de absolvire, conform
planului de învățământ.
35
Examenul de absolvire a programelor de formare inițială se susține în fața unei
comisii numite prin dispoziție a șefului sau ordin al comandantului instituției
organizatoare, după caz. Comisia este constituită din 2 sau 3 specialiști din afara
instituției organizatoare și 1-3 reprezentanți ai acesteia care au organizat programul de
formare profesională. La examen pot asista și reprezentanți ai beneficiarilor
programelor de formare profesională care au delegație solicitată în acest sens și
eliberată de către structura de specialitate din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
În urma promovării examenului, polițiștii locali obțin un certificat de absolvire
eliberat în condițiile legii de către instituția organizatoare de specialitate, cu
menționarea competențelor profesionale dobândite, cuantificate în credite transferabile.
Certificatele de absolvire sunt tipărite cu antetul Ministerului Afacerilor Interne și au
regimul prevăzut de lege pentru documentele de studii.
Polițiștii locali care promovează programele de formare inițială încheie un
angajament de serviciu prin care se obligă să lucreze în poliția locală o perioadă de cel
puțin 5 ani de la data promovării examenului.
Psihologul instituţiei participă la şedinţele de pregătire profesională a agenţilor,
efectuate la intrarea în serviciu şi ori de câte ori este necesar.
În urma verificărilor şi interpretărilor chestionarelor şi testelor, sunt întocmite
recomandările, concluziile şi rapoartele necesare unei intervenţii prompte din partea
activului de conducere pentru prevenirea incidentelor de orice natură.
36
CAPITOLUL V
SARCINI ȘI COMPETENȚE ALE POLIȚISTULUI LOCAL
Secțiunea 1 Introducere
Poliţiştii locali trebuie să fie receptivi la dorinţele şi ideile cetăţenilor, sens în

care ei trebuie să fie creativi şi inovatori în transpunerea doleanţelor în acţiuni, ceea ce
îi va ajuta să rezolve problemele cu care se confruntă comunitatea. Poliţiştii locali au
nevoie de libertate şi autonomie - inclusiv libertatea de a eşua în activitatea lor. Poliţia
locală desfăşoară relaţii organizaţionale şi operaţionale cu o paletă mult mai largă de
agenţii, asociaţii sau organizaţii de cartier.
Rolul poliţistului local este să devină un catalizator în comunitate şi un manager
al resurselor comunitare. În acest sens, un prim pas ce trebuie realizat constă în
cartografierea resurselor comunităţii pentru a avea o apreciere cât mai exactă a
posibilităţilor de rezolvare al diferitelor probleme în funcţie de factorii caracteristici pe
plan local, în vecinătate sau în cartier. Se semnalează o diferenţă între relaţiile publice
care se identificau în multe programe ale poliţiei naţionale şi relaţiile profesionale ale
poliţistului local care încearcă să promoveze importanţa interdependenţei, înţelegerii
mutuale, responsabilităţii şi sprijinului reciproc.
Poliţistul local este persoana care implică direct toţi aceşti factori în realizarea
actului de ordine publică. Profesia necesită flexibilitate în program. Poliţiştii locali, cel
mai adesea, organizează evenimentele comunităţii şi nu se preocupă să convoace
membrii acesteia şi să colaboreze pentru o bună desfăşurare a evenimentelor. De
asemenea, poliţistul local poate avea nevoie de libertatea şi flexibilitatea de a lucra, aşa
cum se întâmplă cu alte segmente ale poliţiei.
Poliţistul local nu mai este subofiţerul de poliţie naţional care este ghidat de
reguli stricte şi care are un cadru organizaţional strict de acţiune. Polițistul local trebuie
să facă trecerea de la o politică definită de sistemul reactiv al activităţii tradiţionale,
limitat la contactele oficiale cu „clienţii" poliţiei, respectiv acţiunile tradiţionale ale
poliţiei limitate la patrule, răspunsuri la apelurile de urgenţă, reținerea infractorilor şi
menţinerea ordinii publice, la o politică de strânsă relaţionare şi colaborare cu
cetăţeanul.
Secțiunea a 2-a Principalele sarcini ale polițistului local
2.1. Patrularea direcţionată

Principalul motiv pentru deplasarea poliţistului local din maşina de patrulare la
mersul pe jos este acela de a i se acorda timpul şi oportunitatea de a lucra şi de a
implica comunitatea în eforturile de a creşte siguranţa şi ordinea publică în zonă.
2.2. Implicarea comunităţii
Poliţistul local încearcă să construiască o atmosferă de respect mutual şi
încredere, în aşa fel încât cetăţenii obişnuiţi şi liderii comunităţii să formeze un nou
parteneriat cu poliţia, să rezolve problemele criminalităţii, riscurilor de infracționalitate,
a dezordinii fizice şi sociale, inclusiv decăderea vecinătăţii.
37
2.3. Identificarea şi selecţionarea priorităţii problemelor
Poliţistul local lucrează direct cu cetăţenii, membrii comunităţii pentru
identificarea şi rezolvarea problemelor.
2.4. Raportarea
Lucrătorul poliţiei locale împarte informaţiile, inclusiv cele despre problemele
din zonă, cu poliţişti naționali, care sunt parte ai echipei, dar şi cu cei din restul
departamentului, inclusiv unităţile speciale (cum ar fi cei din departamentele antidrog).
2.5. Rezolvarea problemelor
Datorită faptului că poliţistul local este parte a vecinătăţii şi este unul dintre cei
care locuiesc în acea zonă, el poate fi catalizatorul care dezvoltă soluţii la problemele
ivite.
2.6. Organizarea
Lucrătorul poliţiei locale ia măsuri de îndeplinire a acestor îndatoriri pentru a
organiza un număr de activităţi sau iniţiative ale comunităţii axate pe probleme
specifice, în scopul creşterii calităţii vieţii în comunitate.
2.7. Comunicarea
Poliţistul local are discuţii formale şi informale cu indivizi şi grupuri, pentru a
educa oamenii în privinţa tehnicilor de prevenire a criminalităţii, precum şi pentru a
dezbate problemele din zonă. El utilizează mijloacele scrise de a comunica cu rezidenţii
din zonă şi poate fi împuternicit să comunice direct cu media.
2.8. Rezolvarea conflictelor
Poliţistul local mediază, negociază şi rezolvă conflictele în mod formal şi
informal.
2.9. Trimiteri la alte organizaţii guvernamentale sau neguvernamentale
Poliţistul local poate dirija solicitările cu probleme, în funcţie de natura lor, la
agenţiile competente: servicii sociale, tratament antidrog, instituţii sanitare, veterinare
etc.
2.10. Vizitarea
Poliţistul local face vizite la domiciliu pentru a se face cunoscut în zonă, pentru a
le solicita sprijinul şi pentru a-i educa în domeniul prevenirii criminalităţii.
2.11. Recrutarea şi educarea voluntarilor
Poliţistul local trebuie să solicite, să pregătească şi să supravegheze voluntarii
plătiţi/neplătiţi, mergând de la indivizii care asistă sarcinile obişnuite până la cei care
lucrează cu minorii în comunitate.
2.11. Proiecte proactive
În plus faţă de eforturile care se concentrează pe rezolvarea imediată a
problemelor, poliţistul local lucrează cu structurile comunitare, pe termen scurt şi pe
termen lung, pentru a preveni apariţia unor probleme şi pentru a îmbunătăţii calitatea
vieţii.
2.12. Grupuri de interes speciale
O parte din mandatul poliţistului local este de a proteja şi sprijini grupurile cu
nevoi speciale - femei, minori, bătrâni, persoane cu handicap, persoane fără adăpost,
dar în paralel supraveghează și alte grupuri, cum ar fi bandele tinerilor cu
comportament deviant.
38
2.13. Identificarea dezordinii
Faţă de poliţiştii naţionali, mandatul poliţistului local include sublinierea
dezvoltării unor soluţii pentru problemele sociale, dezordinii fizice şi decăderii
vecinătăţii.
2.14. Conectarea cu sectorul privat
Poliţistul contactează şi solicită participarea activă a oamenilor de afaceri, în
proiectele comunitare.
2.15. Conectarea cu organizaţiile non-profit
Poliţistul local acţionează atât ca liant, cât şi ca facilitator între organizaţiile non-
profit.
2.16. Sarcini administrative/profesionale
Poliţistul local participă la programul de pregătire, recepţionarea apelurilor şi
diferite sarcini de birou. Informaţiile de mai sus descriu activităţile şi sarcinile generale
ale poliţiei locale, dar poliţistul local are nevoie de puncte de referinţă mult mai
specifice care să-i ofere ajutor pentru îndeplinirea atât a aşteptărilor unităţii, cât şi ale
comunităţii. O descriere a postului poate oferi nu numai orientarea mult dorită de
poliţistul local, dar poate furniza supraveghetorilor bazele pentru evaluarea
performanţei obţinute. Fără o descriere clară a postului, poliţistul local se poate plasa
într-un spaţiu periculos fără a realiza acest fapt. Într-o unitate în care nu există o
descriere a posturilor poliţiştilor locali, un poliţist local poate deveni implicat activ într-
o campanie partizană iniţiată de un candidat ambiţios care vrea să discrediteze puterea.
Fără să o spună, reprezentantul puterii, primarul şi reprezentanţii poliţiei pot deveni
deranjaţi şi, în acest fel, întregul efort al poliţiei locale poate fi stopat. Din acest motiv,
este foarte important ca înainte de a desemna un poliţist local într-o anumită zonă, să i
se ofere descrierea postului. Descrierea postului nu trebuie să fie atât de strictă încât să
înăbuşe creativitatea, dar trebuie să fie suficient de specifică să asigure orientarea
poliţistului local.
Poliţistul local este responsabil pentru o varietate de sarcini:
- să îndeplinească sarcinile primite, echipat regulamentar;
- să adune şi să raporteze informaţiile către poliţistul care are atribuţii în zona cu
probleme;
- să asigure un sentiment de securitate pentru cetăţenii din zona desemnată;
- să devină cunoscut de comercianţii, oamenii de afaceri şi cetăţenii din zonă şi
să-i ajute la identificarea problemelor şi intereselor din zonă;
- să aplice actele normative, în special cele care se referă sau sunt proiectate
pentru vecinătatea desemnată;
- să răspundă, atunci când este disponibil, la apelurile de urgenţă din vecinătatea
sa;
- să răspundă, atunci când este disponibil, de investigarea infracţiunilor comise în
vecinătate;
- să fie responsabil pentru securitatea clădirilor, în special atunci când sunt
vacante sau temporar închise;
- să dezvolte şi să conducă prezentări asupra problemelor şi/sau intereselor
identificate în comunitate;
39
- să iniţieze şi să dezvolte programe de training, atât pentru cetăţeni cât şi pentru
serviciu;
- să realizeze interviuri cu reprezentanţii media;
- să se prezinte ca un membru pentru diferite organizaţii şi comitete în direcţia
prevăzută de politica administraţiei;
- să realizeze anchete privind siguranţa cetăţenilor, completarea raporturilor
asupra riscului de victimizare şi asigurarea de contacte cu victimele infracţiunilor;
- să coordoneze după un grafic săptămânal sarcinile care vor fi îndeplinite în
vecinătate;
- să pregătească zilnic rapoartele care descriu îndeplinirea sarcinilor care se
referă la obiectivele şi scopurile programului;
- să organizeze resursele comunităţii, unităţii de poliţie şi altor structuri pentru a
reduce infracționalitatea şi a împlini nevoile comunităţii.
Datorită naturii atribuţiilor, poliţistul local va lucra în cadrul unui program
flexibil 40 ore pe săptămână, cu zile libere alese variabil. Activităţile care depăşesc cele
40 ore vor fi compensate ca fiind în afara programului.
Lista sarcinilor şi activităţilor, precum şi descrierea postului asigură o imagine
primară a ceea ce fac poliţiştii locali şi ceea ce se aşteaptă de la ei. Totuşi, majoritatea
candidaţilor la postul de poliţist local încă aşteaptă exemple ale rezolvării problemelor
care apar în comunitate.
Pentru că dimensiunea creativă este un ingredient necesar în poliţia bazată pe
comunitate şi pentru că trebuie să se ia în calcul nevoile comunităţii, nu este un lucru
uşor să se asigure o listă exhaustivă de exemple. Se oferă în schimb câteva idei, grupate
pe diferite probleme şi interese comune. Trebuie să se ştie că aceste exemple pot fi
aplicate altor circumstanţe. Scopul acestei listări nu este limitarea imaginaţiei, ci
stimularea ei.
2.4. Identificarea problemelor
Iniţiative care pot ajuta poliţiştii locali să se prezinte ei înşişi în comunitate, de
aşa manieră încât să înceapă să-şi construiască raportul necesar pentru a avea
interese comune cu rezidenţii:
- oferirea de fluturaşi pentru fiecare adresă, prin care să se prezinte numărul de
telefon al poliţistului din comunitate;
- efectuarea unor anchete în comunitate pentru a afla despre infracționalitatea
neraportată şi despre alte probleme;
- participarea la întâlnirile locale, activităţile de la biserică şi evenimentele
sociale;
- utilizarea a diferite mijloace de transport (inclusiv biciclete) care să-i permită
poliţistului local identificarea atentă a mediului şi a căilor cele mai rapide de acces;
- implicarea în activităţi tradiţionale;
- utilizarea media pentru a furniza sfaturi privind siguranţa publică.
Poliţiştii locali pot să folosească diferite abordări pentru a identifica şi a se
confrunta cu dezordinea socială, prin:
- supravegherea momentelor de vârf ale dezordinii;
- promovarea legislaţiei care interzice vagabondajul; aplicarea restricţiilor
privind parcarea şi consumul de alcool;
40
- curăţarea locurilor din comunitate ce atrag traficanţii de droguri şi prostituţia;
- cooperarea cu cei care aplică legea pentru a dărâma clădirile abandonate ce pot
deveni „paradise" pentru persoanele cu probleme;
- colaborarea cu bisericile, oamenii de afaceri şi voluntari pentru a asigura
adăposturi pentru oamenii străzii, pentru a colecta haine şi a organiza mese gratuite.
Pentru a înţelege mai bine prin ce anume poliţia locală este diferită de cea
naţională, trebuie observate diferenţele punctuale care apar în programul cotidian al
Ziua de lucru pentru un poliţist local diferă de cea a unuia din poliţia
naţională, care în principal constă în patrularea aleatorie şi răspunsuri rapide la
apelurile de urgenţă. Ziua de lucru a unui poliţist local, suplimentar activităţilor
tradiţionale de aplicare a legii, cum ar fi patrularea şi răspunsul la apelurile de
ajutor, ziua de lucru poate include:
- vizitarea staţiilor de cartier operaţionale;
- întâlniri cu grupurile comunitare;
- analizarea şi rezolvarea problemelor din cartier;
- conducerea unor investigaţii tip „din uşă în uşă";
- discuţii cu elevii din şcoli;
- întâlnirea cu comercianţii locali;
- verificarea securităţii relaţiilor de afaceri;
- confruntarea cu persoane turbulente.
Chris Braiden, fost şef al Poliţiei din Edmonton, Canada, descria activitatea de
poliţie locală, orientată către problemă, utilizând analogia cu comunitatea medicală:
„Doctorul (poliţistul local) discută cu pacientul (comunitatea) pentru a identifica
problema.
Secțiunea a 3-a Profilul „poliţistului local”
Segmentul de ordine publică în conceptul polițistului local este trecerea de la o

poliţie naţională - unde accentul cade încă pe aspectele cantitative şi calitative ale
combaterii infracţionalităţii, evaluate prin statistici fixe, rigide, la o poliţie apropiată de
populaţie, care combină prevenirea, comunicarea, parteneriatul, deschiderea şi
previziunea.
Pentru reuşita punerii în practică a conceptului, această schimbare impune la
toate nivelurile o abordare inteligentă a diversităţii acţiunilor.
În îndeplinirea acestui scop, rolul esenţial îl vor avea cei care lucrează în mod
direct şi nemijlocit cu membrii comunităţii, adică „poliţiştii locali". Pentru a răspunde
rapid aşteptărilor populaţiei, aceştia trebuie să dezvolte competenţe polivalente, care
contribuie la îmbunătăţirea calităţii serviciului prestat.
Poliţistul local are următoarele sarcini şi responsabilităţi:
- stabileşte şi menţine legătura între poliţie şi populaţia din sectorul său de
activitate;
- culege informaţii utile muncii de poliţie, pe care le concretizează într-un raport
ce îl prezintă şefului său;
41
- întocmeşte lista tuturor societăţilor comerciale din zona sa de competenţă,
inclusiv a numerelor de telefon ale proprietarilor acestora;
- stabileşte contacte cu administratorii asociaţiilor de proprietari şi locatari, cu
paznicii instituţiilor, imobilelor etc.;
- ţine legătura cu persoanele de vârsta a treia, potenţiale victime ale
infracţiunilor, şi la nevoie organizează întâlniri de grup, în care se discută probleme de
prevenire;
- ţine legătura cu instituţiile de învăţământ, având în atenţie tinerii cu
comportamente deviante şi organizează şedinţe pe teme de prevenire;
- participă la şedinţele Consiliilor Locale împreună cu şeful subunităţii în care
lucrează;
- acţionează cu mijloace represive proporţional cu starea de fapt care justifică
utilizarea acestora;
- comunică şi colaborează cu ceilalţi poliţişti pentru rezolvarea problemelor din
zona de competenţă;
- lucrează permanent îmbrăcat în uniformă;
- trebuie să-şi facă simţită prezenţa în locurile publice (pieţe, parcuri, străzi foarte
circulate etc.).
Secțiunea a 4-a Competențele polițistului local
Pentru îndeplinirea sarcinilor, poliţistul local trebuie să facă dovada

următoarelor competenţe generale:
4.1. Competenţe de personalitate
- Angajament, voinţă, iniţiativă;
- Rezistenţă, perseverenţă;
- Acceptarea schimbărilor;
- Flexibilitate, realism, răbdare;
- Personalitate remarcabilă;
- Siguranţă, credibilitate;
- Ţinută;
- Toleranţă faţă de decepţii;
- Curiozitate, deschidere;
- Emotivitate, subiectivitate;
- Deschidere spre nou, pentru a crea ceva, pentru a experimenta;
- Capacitate de asimilare, voinţa de dezvoltare a personalităţii;
- Discernământ, capacitate de analiză.
4.2. Competenţe sociale
- Capacitatea de a anticipa evenimentele;
- Francheţe, uşurinţă în comunicare;
- Spirit de echipă;
- Aptitudinea de a colabora, de a se integra într-un grup;
- Capacitatea de a fi un bun mediator în cazul unui conflict;
- Capacitatea de a face faţă schimbărilor de situaţie, de a face ca lucrurile să se
mişte;
42
- Recunoaşterea şi utilizarea aptitudinilor partenerilor;
- Puterea de convingere;
- Capacitatea de a fi un exemplu.
4.3. Competenţe strategice şi culturale
- Recunoaşterea trăsăturilor specifice acţiunilor înglobându-le într-un întreg;
- Deschidere faţă de dezvoltarea viitoare, imaginaţie;
- Deschidere faţă de problemele societăţii;
- Spirit de iniţiativă.
4.4. Competenţe profesionale şi funcţionale
- Bun profesionist;
- Cunoştinţe generale;
- Cunoaşterea unei limbi de circulaţie internaţională;
- Metode şi tehnici de planificare, organizare şi de rezolvare a problemelor.
Secțiunea a 4-a Elementele constitutive ale Poliţiei Locale
Pentru a înţelege filozofia poliţiei locale, se pot urmări elementele sale

constitutive:
- Unirea poliţiei locale cu comunitatea este o filozofie dominantă.
- Poliţia Locală urmăreşte să includă toate aspectele comunităţii pentru a controla
infracționalitatea şi pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii. Grupurile cheie pot să includă
nu numai poliţia locală şi comunitatea, ci şi oamenii de afaceri, instituţii, grupuri de
voluntari, agenţii de asistenţă socială, alte servicii guvernamentale şi oamenii politici.
- Implementarea şi organizarea poliţiei locale variază de la caz la caz, datorită
multitudinii de factori specifici, cum ar fi politicile şi resursele locale, nevoile
comunităţii, ratele infracționalității etc.
- Poliţia locală caută să minimalizeze centralizarea şi birocraţia din poliţie.
- Poliţia locală este o ţintă mişcătoare, trebuie să manifeste flexibilitate în
implementarea şi menţinerea atribuţiilor sale, datorită unor schimbări interne şi externe.
- Relaţiile poliţie-comunitate, prevenirea infracționalității, programele
educaţionale şi poliţia orientată către comunitate sunt subsumate şi întărite prin
filozofia poliţiei locale.
- Poliţia locală urmăreşte să mobilizeze comunitatea pentru a fi parteneri în
căutarea soluţiilor la probleme.
- Poliţia locală este bazată pe activitate de teren, practicată în întreg
departamentul, de la cea mai înaltă poziţie până la cea mai de jos şi este reflectată în
politici, proceduri, strategii, programe şi evaluări.
Apariţia poliţiei locale şi a activităţilor sale centrate pe rezolvarea problemelor
este cel mai promiţător semn de schimbare pe care profesia l-a înregistrat vreodată.
Într-adevăr, poliţia locală cere poliţistului local să stabilească cu cetăţenii bazele
unui parteneriat fundamentat pe încredere şi comunicare şi focalizat pe rezolvarea
problemelor. Nu se dorește „pasarea" problemei, rezolvarea acesteia.
43
44
CAPITOLUL VI
ATRIBUȚIILE POLIȚIEI LOCALE
Secțiunea a 1 Atribuțiile șefului poliției locale
Șeful poliției locale își îndeplinește atribuțiile în mod nemijlocit sub autoritatea
și controlul primarului și are următoarele atribuții:
a) organizează, planifică și conduce întreaga activitate a poliției locale;
b) întreprinde măsurile necesare pentru încadrarea cu personal corespunzător;
c) asigură cunoașterea și aplicarea întocmai de către întregul personal a
prevederilor legale;
d) răspunde de pregătirea profesională continuă a personalului din subordine;
e) aprobă planurile de pază întocmite pentru obiectivele din competență;
f) studiază și propune unităților beneficiare de pază introducerea amenajărilor
tehnice și a sistemelor de alarmare împotriva efracției;
g) analizează trimestrial activitatea poliției locale și indicatorii de performanță
stabiliți de comisia locală de ordine publică;
h) asigură informarea operativă a consiliului local/Consiliului General al
Municipiului București, a structurii teritoriale corespunzătoare a Poliției Române,
precum și a Jandarmeriei Române despre evenimentele deosebite ce au avut loc în
cadrul activității poliției locale;
i) reprezintă poliția locală în relațiile cu alte instituții ale statului, cu celelalte
autorități ale administrației publice centrale și locale și colaborează cu organizații
neguvernamentale, precum și cu persoane fizice și juridice pentru îndeplinirea
atribuțiilor stabilite de lege;
j) asigură ordinea interioară și disciplina în rândul personalului din subordine,
având dreptul să propună acordarea de recompense și aplicarea de sancțiuni în
condițiile legii;
k) propune primarului/primarului general adoptarea de măsuri pentru
eficientizarea activității;
l) asigură măsurile pentru rezolvarea operativă a cererilor, a sesizărilor și a
reclamațiilor cetățenilor, în conformitate cu prevederile legale;
m) organizează și participă la audiențele cu cetățenii;
n) întocmește sau aprobă aprecierile de serviciu ale personalului, potrivit
competenței;
o) coordonează activitatea de evidență, aprovizionare, de repartizare, de
întreținere și de păstrare, în condiții de siguranță, a armamentului și a muniției din
dotare;
p) urmărește modul de echipare a personalului cu uniforme și însemnele
distinctive de ierarhizare, repartizarea și utilizarea corespunzătoare a acestora;
q) întreprinde măsuri de aprovizionare și menținere în stare de funcționare a
aparaturii de pază și alarmare, radiocomunicații și a celorlalte amenajări destinate
serviciului de pază și ordine;
45
r) menține legătura permanentă cu beneficiarii privind modul în care se
desfășoară activitatea de pază, semnalează neregulile referitoare la îndeplinirea
obligațiilor contractuale și propune măsurile necesare pentru creșterea eficienței pazei;
s) analizează contribuția funcționarilor publici din poliția locală la menținerea
ordinii și liniștii publice, la constatarea contravențiilor în domeniile prevăzute de lege și
ia măsuri de organizare și îmbunătățire a acesteia;
ș) organizează și execută controale tematice și inopinate asupra modului în care
sunt îndeplinite atribuțiile de serviciu de către funcționarii publici din poliția locală;
t) organizează sistemul de alarmare a personalului în cazuri deosebite;
ț) organizează activitățile de protecție a muncii, de prevenire și stingere a
incendiilor;
u) îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin lege.
În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, șeful poliției locale emite decizii cu caracter
obligatoriu pentru întregul personal din subordine.
Secțiunea a 2-a Atribuțiile conducătorului structurii de ordine și liniște

publică și pază a bunurilor
Conducătorul structurii de ordine și liniște publică și pază a bunurilor se

subordonează șefului poliției locale și are următoarele atribuții specifice, în funcție
de responsabilitățile încredințate:
a) organizează, planifică, conduce și controlează activitatea personalului poliției
locale cu atribuții în menținerea ordinii și liniștii publice și asigurarea pazei bunurilor;
b) întocmește planurile de pază ale obiectivelor din competență;
c) asigură cunoașterea și aplicarea întocmai de către personalul din subordine a
prevederilor legale ce reglementează activitatea de pază, menținerea ordinii și a liniștii
publice, regulile de conviețuire socială și integritatea corporală a persoanelor;
d) ține evidența sancțiunilor contravenționale aplicate de personalul din
subordine;
e) asigură pregătirea de specialitate a personalului din subordine, în conformitate
cu tematica stabilită;
f) informează de îndată conducerea poliției locale despre toate evenimentele
deosebite înregistrate în activitatea de pază și menținere a ordinii publice și ține
evidența acestora;
g) analizează lunar activitatea personalului din subordine;
h) întreprinde măsuri eficiente pentru ca întregul personal să execute
corespunzător sarcinile ce îi revin, să aibă o comportare civilizată, să respecte regulile
disciplinare stabilite, propunând recompense și sancțiuni corespunzătoare;
i) participă, alături de conducerea poliției locale, la întocmirea sau reactualizarea
planului de ordine și siguranță publică al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale;
j) întocmește zilnic nota cu principalele evenimente și o prezintă șefului poliției
locale;
k) asigură instruirea zilnică a polițiștilor locali cu privire la cunoașterea situației
operative din zona de competență.
46
Secțiunea a 3-a Atribuțiile conducătorulului structurii din domeniul
circulației pe drumurile publice
Conducătorul structurii din domeniul circulației pe drumurile publice se

a) stabilește, în colaborare cu șeful serviciului rutier, respectiv al Brigăzii Rutiere
din cadrul Poliției Române, itinerarele de patrulare și intervalele orare de patrulare în
zonele de competență;
b) organizează, planifică, conduce și controlează activitatea personalului din
subordine cu atribuții în domeniul circulației pe drumurile publice;
c) asigură continuitatea dispozitivului rutier în zona de competență, pe bază de
grafice de control, întocmite în colaborare cu șeful serviciului rutier, respectiv al
Brigăzii Rutiere din cadrul Poliției Române;
d) coordonează activitatea personalului din subordine la acțiuni proprii și
participă, conform solicitării, la acțiunile organizate de unitățile/structurile teritoriale
ale Poliției Române sau de către administratorul drumului public;
e) propune șefului serviciului rutier, respectiv al Brigăzii Rutiere din cadrul
Poliției Române, în situații deosebite, luarea unor măsuri de reglementare, cum ar fi
închidere, restricționare pentru anumite categorii de participanți la trafic a circulației, în
anumite zone sau sectoare ale drumului public;
f) asigură cunoașterea și aplicarea întocmai de către personalul din subordine a
prevederilor legislației rutiere;
g) asigură instruirea zilnică a polițiștilor locali cu privire la cunoașterea situației
operative din zona de competență și periodic instruiește personalul din subordine cu
privire la cunoașterea și respectarea regulilor de circulație și, cu precădere, cu privire la
modul de poziționare pe partea carosabilă și la semnalele pe care trebuie să le adreseze
participanților la trafic;
h) ia măsuri pentru ca în exercitarea atribuțiilor ce le revin polițiștii locali care
execută activități în domeniul circulației pe drumurile publice să poarte uniforma
specifică cu înscrisuri și însemne distinctive, conform prevederilor legale;
i) ține evidența proceselor-verbale de constatare a contravențiilor întocmite de
personalul din subordine și monitorizează punerea în executare a amenzilor
contravenționale, cu respectarea prevederilor legale în domeniu;
j) organizează și execută controale asupra activității desfășurate de efectivele din
subordine;
k) analizează lunar activitatea desfășurată de personalul din subordine în
domeniul circulației pe drumurile publice;
l) ia măsuri pentru ca personalul din subordine să execute sarcinile ce îi revin în
conformitate cu prevederile legale, să aibă un comportament civilizat, să respecte
regulile disciplinare stabilite, propunând recompense sau, după caz, sancțiuni
corespunzătoare;
m) întocmește zilnic nota cu principalele evenimente și o prezintă șefului poliției
locale.
47
3.1. Obligațiile polițiștilor locali care desfășoară activități în domeniul
circulației pe dreumurile publice
În exercitarea atribuțiilor ce le revin, polițiștii locali care desfășoară activități
în domeniul circulației pe drumurile publice sunt obligați:
a) să poarte peste uniforma specifică, în funcție de anotimp, vestă sau scurtă cu
elemente reflectorizante, pe care este imprimată emblema ,,POLIȚIA LOCALĂ";
b) să poarte caschetă cu coafă albă;
c) să efectueze semnalele adresate participanților la trafic, potrivit dispozițiilor
legale care reglementează circulația pe drumurile publice.
Secțiunea a 4-a Atribuțiile conducătorului structurii de disciplină în

construcții și afișajul stradal
Conducătorul structurii de disciplină în construcții și afișajul stradal se

locale cu atribuții în verificarea și menținerea disciplinei în construcții, respectiv în
verificarea respectării normelor legale privind afișajul stradal;
b) asigură cunoașterea și aplicarea întocmai de către subordonați a prevederilor
legale ce reglementează activitatea compartimentului;
c) asigură pregătirea de specialitate a personalului din subordine, în conformitate
d) asigură și răspunde de utilizarea tehnicii aflate în dotarea compartimentului;
e) gestionează și asigură circulația și operarea documentelor, inclusiv arhivarea
acestora;
f) informează de îndată conducerea poliției locale despre toate evenimentele
survenite în activitatea compartimentului și ține evidența acestora;
h) desfășoară activități pentru ca întregul personal să execute corespunzător
sarcinile ce îi revin, să aibă o comportare civilizată, să respecte regulile disciplinare
stabilite, propunând recompense și sancțiuni corespunzătoare;
i) întocmește zilnic nota cu principalele evenimente și o prezintă șefului poliției
locale.
Secțiunea a 5-a Atribuțiile conducătorului structurii de protecție a mediului
Conducătorul structurii de protecție a mediului din cadrul poliției locale se

locale cu atribuții în verificarea și asigurarea respectării legii în domeniul protecției
mediului, conform atribuțiilor prevăzute de lege;
48
subordine;
e) stabilește măsurile referitoare la utilizarea tehnicii aflate în dotarea
compartimentului și răspunde de modul de îndeplinire a acestora;
f) gestionează și asigură circulația și operarea documentelor, inclusiv arhivarea
acestora;
g) informează de îndată conducerea poliției locale despre toate evenimentele
h) analizează lunar activitatea personalului din subordine;
i) desfășoară activități pentru ca întregul personal să execute corespunzător
locale.
Secțiunea a 6-a Atribuțiile conducătorului structurii de activitate comercială
Conducătorul structurii de activitate comercială se subordonează șefului

poliției locale și are următoarele atribuții specifice, în funcție de responsabilitățile
încredințate:
locale cu atribuții în verificarea activității comerciale;
subordine;
e) stabilește măsurile referitoare la utilizarea tehnicii aflate în dotarea
compartimentului și răspunde de modul de îndeplinire a acestora;
acestora;
g) informează de îndată conducerea poliției locale despre toate evenimentele
i) desfășoară activități pentru ca întregul personal să execute corespunzător
locale.
49
Secțiunea a 7-a Atribuțiile conducătorului structurii cu atribuții pe linie de
evidență a persoanelor
Conducătorul structurii cu atribuții pe linie de evidență a persoanelor se

locale cu atribuții în domeniul evidenței persoanelor;
b) asigură cunoașterea și aplicarea întocmai de către funcționarii publici din
poliția locală, din subordine, a actelor normative ce reglementează activitatea de
evidență a persoanelor;
c) asigură cunoașterea și respectarea întocmai de către întregul personal din
poliția locală a prevederilor legale ce reglementează prelucrarea datelor cu caracter
personal și libera circulație a acestor date;
d) participă, alături de conducerea poliției locale, la încheierea protocoalelor
standard de cooperare cu serviciile publice comunitare locale de evidență a persoanelor
pe linia distribuirii de cărți de alegător și a punerii în legalitate a persoanelor cu acte de
identitate expirate și a minorilor peste 14 ani, care nu au acte de identitate;
e) colaborează cu șefii serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor în
vederea realizării sarcinilor privind distribuirea cărților de alegător și a punerii în
legalitate a persoanelor cu acte de identitate expirate și a minorilor peste 14 ani, care nu
au acte de identitate;
f) urmărește și răspunde de punerea în aplicare de către funcționarii publici din
poliția locală, din subordine, a prevederilor protocoalelor standard încheiate cu
serviciile publice comunitare locale de evidență a persoanelor;
g) ține evidența sancțiunilor contravenționale aplicate de personalul din
subordine;
h) întocmește zilnic nota cu principalele evenimente și o prezintă șefului poliției
locale.
Secțiunea a 8-a Atribuțiile conducătorului Compartimentului Instruire
Conducătorul compartimentului instruire este subordonat directorului executiv

şi directorului executiv adjunct şi are următoarele atribuţii:
- întocmeşte planul de pregătire profesională a personalului, coordonează
activitatea de elaborare a temelor, urmăreşte modul de desfăşurare a pregătirii şi ţine
evidenţa rezultatelor obţinute;
- asigură cunoaşterea armamentului din dotare, condiţiile de păstrare şi întreţinere
a acestuia şi instruieşte personalul dotat cu armament cu privire la modul de folosire;
- sesizează de îndată şefii ierarhici şi structurile Inspectoratului General al
Poliţiei Române, competente potrivit legii, despre cazurile de pierdere, deteriorare,
distrugere sau folosire a armamentului din dotare;
- întocmeşte zilnic notă cu principalele evenimente şi o prezintă şefului poliţiei
locale, ori adjunctului acestuia;
50
La structurile poliţiei locale, care nu au constituit Compartiment de Instruire,
aceste atribuţii sunt îndeplinite de directorul executiv sau de directorul executiv
adjunct.
Secțiunea a 9-a Atribuțiile funcționarilor publici de execuție
Funcţionarii publici de execuţie, au următoarele atribuţii specifice:

- să legitimeze persoanele care au încălcat dispoziţiile legale ori despre care are
indicii că se pregătesc să comită sau a comis o faptă ilicită;
- să solicite sprijinul cetăţenilor pentru urmărirea, prinderea, identificarea şi
conducerea la unităţile teritoriale ale poliţiei, a persoanelor care au comis fapte penale;
- în cazul infracţiunilor flagrante, conduce şi predă unităţilor locale ale Poliţiei
Române pe făptuitori, bunurile şi valorile rezultate ca urmare a încălcării legii şi să ia
măsurile ce se impun pentru conservarea şi paza locului faptei, dacă este cazul, până la
sosirea autorităţilor abilitate, nepermiţând pătrunderea altor persoane în câmpul
infracţional;
- să constate contravenţiile şi să aplice, în condiţiile legii, sancţiunile pentru
contravenţiile privind ordinea publică, curăţenia localităţilor, regulile de comerţ stradal
sau alte contravenţii pentru care li se stabilesc competenţe, prin legi, hotărâri ale
Guvernului sau ale consiliilor locale;
- să poarte şi să folosească, în condiţiile legii, numai în timpul serviciului,
armamentul şi muniţia, precum şi celelalte mijloace de apărare şi intervenţie;
- să conducă la sediul inspectoratului județean de poliție orice persoană care, prin
acţiunile ei, periclitează viaţa altor persoane, ordinea publică sau alte valori sociale,
precum şi persoanele suspecte de săvârşirea unor fapte ilegale, a căror identitate nu a
putut fi stabilită în condiţiile legii, şi să prezinte un raport scris în legătură cu motivele
conducerii persoanei respective la sediul sediul inspectoratului județean de poliție. În
cazul nerespectării dispoziţiilor pe care le-a dat, este îndreptăţit să folosească forţa, în
condiţiile legii;
- în exercitarea atribuţiilor de serviciu, este obligat să poarte la uniformă, insigna
cu număr distinctiv de identificare şi să prezinte legitimaţia de serviciu, cu excepţia
situaţiilor în care lipseşte timpul necesar pentru această formalitate. După încheierea
oricărei acţiuni sau intervenţii, acesta se legitimează şi îşi declară funcţia pe care o
deţine în unitatea din care face parte;
- să se prezinte la serviciu în condiţii corespunzătoare, pentru îndeplinirea
îndatoririlor ce le revin şi să nu consume băuturi alcoolice pe timpul executării
sarcinilor de serviciu;
- la intrarea în serviciu, să verifice locurile şi punctele vulnerabile, existenţa şi
starea încuietorilor, a amenajărilor tehnice şi a sistemelor de pază şi alarmare şi să ia, în
caz de nevoie, măsurile ce se impun;
- să asigure ordinea şi liniştea publică, să prevină şi să combată încălcarea legale
privind curăţenia localităţii;
- să participe la asigurarea fluenţei traficului rutier, cu ocazia efectuării unor
lucrări de modernizare şi reparaţii ale arterelor de circulaţie;
51
- să asigure supravegherea parcărilor auto, a unităţilor şcolare, a zonelor
comerciale şi de agrement, a pieţelor precum şi a altor locuri;
- să cunoască prevederile legale privind accesul în obiective şi regulile stabilite în
planurile de pază;
- să supravegheze ca persoanele cărora li s-a permis accesul în incintă, pe baza
documentelor stabilite, să se deplaseze numai în locurile pentru care au primit
permisiunea de acces;
- să nu părăsească postul încredinţat decât în situaţiile şi condiţiile prevăzute în
consemnul postului;
- să verifice obiectivul încredinţat spre pază, cu privire la existenţa unor surse
care ar putea produce incendii, explozii sau alte evenimente grave. În cazul în care
acestea s-au produs, să ia primele măsuri de salvare a persoanelor şi a bunurilor,
precum şi pentru limitarea consecinţelor acestor evenimente şi să sesizeze organele
competente;
- să participe la asigurarea măsurilor de ordine cu ocazia adunărilor publice, a
mitingurilor, manifestărilor cultural-artistice şi sportive, organizate la nivel local;
- să acţioneze împreună cu Poliţia Română, Pompierii, Jandarmii, Protecţia
Civilă şi alte autorităţi prevăzute de lege, la activitatea de salvare şi evacuare a
persoanelor şi bunurilor periclitate de incendii, explozii, avarii, accidente, epidemii,
calamităţi naturale şi catastrofe, precum şi de înlăturare a urmărilor provocate de astfel
de evenimente;
- să sprijine organele Poliţiei Române în activităţile de depistare a persoanelor
care se sustrag urmăririi sau executării pedepselor, precum şi a persoanelor dispărute;
- pe lângă aceste principale atribuţii, poliţiştii locali îndeplinesc şi alte atribuţii
stabilite prin legi, ordonanţe, hotărâri ale Consiliului Local sau dispoziţii ale
primarului.
Pe timpul patrulării pe raza sectoarelor municipiului Bucureşti, municipiilor,
oraşelor, şi comunelor, personalul poliţiei locale poate folosi autovehicule cu însemnul
distinctiv „POLIŢIA LOCALĂ”.
Pe timpul executării serviciului, funcţionarului public din cadrul poliţiei locale
îi este interzis:
- să încredinţeze arma altei persoane;
- să întreprindă acţiuni care nu au legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu;
- să încredinţeze fără aprobarea superiorului ierarhic, paza postului, unei alte
persoane;
- să părăsească postul înainte de ora stabilită în consemn sau înainte de a fi
schimbat, atunci când serviciul de pază se execută pe mai multe schimburi.
De asemeni, în timpul serviciului, poliţistul local aflat în posturi de pază, este
obligat:
- să cunoască locurile şi punctele vulnerabile din perimetrul obiectivului, pentru a
preveni producerea oricăror fapte de natură să aducă prejudicii unităţilor păzite;
- să păzească obiectivul, bunurile şi valorile nominalizate în planul de pază şi să
asigure integritatea acestora;
52
- să permită accesul în obiectiv, numai în conformitate cu reglementările legale şi
cu dispoziţiile interne;
- să oprească şi să legitimeze persoanele despre care există date sau indicii că au
săvârşit infracţiuni sau alte fapte ilicite în obiectivul păzit, pe cele care încalcă normele
interne stabilite prin regulamentele proprii, iar în cazul infracţiunilor flagrante, să
oprească şi să predea poliţiei pe făptuitor, bunurile sau valorile care fac obiectul
infracţiunii sau a altor fapte ilicite, luând măsuri pentru conservarea ori paza lor,
întocmind totodată un proces-verbal pentru luarea acestor măsuri;
- să încunoştiinţeze de îndată şeful său ierarhic şi conducerea unităţii beneficiare,
despre producerea oricărui eveniment în timpul serviciului şi despre măsurile luate;
- în cazul de avarii produse la instalaţii, conducte sau rezervoare de apă,
combustibili ori substanţe chimice, la reţelele electrice sau telefonice şi în orice alte
împrejurări care sunt de natură să producă pagube, să aducă de îndată la cunoştinţa
celor în drept asemenea evenimente şi să ia primele măsuri pentru limitarea
consecinţelor evenimentului;
- în caz de incendii, să ia imediat măsuri de stingere şi de salvare a persoanelor,
bunurilor şi valorilor, să sesizeze pompierii şi să anunţe conducerea unităţii şi poliţia;
- să ia primele măsuri pentru salvarea persoanelor şi de evacuare a bunurilor şi a
valorilor în caz de dezastre;
- să sesizeze poliţia în legătură cu orice faptă de natură a prejudicia patrimoniul
unităţii şi să-şi dea concursul pentru îndeplinirea misiunilor ce revin poliţiei pentru
prinderea infractorilor;
- să păstreze secretul de stat şi cel de serviciu, dacă, prin natura atribuţiilor, are
acces la asemenea date şi informaţii;
- să poarte uniforma şi însemnele distinctive numai în timpul serviciului, cu
excepţia locurilor unde se impune o altă ţinută;
- să nu absenteze fără motive temeinice şi fără să anunţe în prealabil conducerea
unităţii despre aceasta;
- să execute întocmai dispoziţiile şefilor ierarhici, cu excepţia celor vădit
nelegale, şi să fie respectuos în raporturile de serviciu;
- să execute, în raport de specificul obiectivului, bunurile sau valorile păzite, şi
alte sarcini care i-au fost încredinţate, potrivit planului de pază;
- să respecte consemnul general şi particular al postului.
Atribuţiile personalului încadrat pe funcţii tehnico-economice şi în alte
specialităţi administrative, se stabilesc de directorul executiv, prin decizii, care au un
caracter obligatoriu.
Secțiunea a 10-a Atribuțiile personalului contractual care execută activități

de pază
Personalul contractual care execută activități de pază are următoarele atribuții

specifice:
a) verifică, în timpul serviciului, locurile și punctele vulnerabile, existența și
starea încuietorilor, a amenajărilor tehnice și a sistemelor de pază și alarmare și ia, în
caz de nevoie, măsurile care se impun;
53
b) cunoaște prevederile legale privind accesul în obiective și regulile stabilite în
planurile de pază;
c) supraveghează ca persoanele cărora li s-a permis accesul în incintă, pe baza
d) nu părăsește postul încredințat decât în situațiile și condițiile prevăzute în
consemnul postului;
e) verifică obiectivul încredințat spre pază, cu privire la existența unor surse care
ar putea produce incendii, explozii sau alte evenimente grave. În cazul în care acestea
s-au produs, ia primele măsuri de salvare a persoanelor și a bunurilor, precum și pentru
limitarea consecințelor acestor evenimente și sesizează organele competente;
f) în cazul săvârșirii unei infracțiuni flagrante, ia măsuri de predare a
făptuitorului structurilor Poliției Române competente potrivit legii. Dacă făptuitorul a
dispărut, asigură paza bunurilor, nu permite pătrunderea în câmpul infracțional a altor
persoane și anunță unitatea de poliție competentă, întocmind totodată proces-verbal cu
cele constatate;
g) face uz de armamentul din dotare numai cu respectarea strictă a prevederilor
legale.
Secțiunea a 11-a Atribuțiile polițiștilor locali care execută activități în

domeniul ordinii și liniștii publice
În executarea atribuțiilor prevăzute de lege în domeniul ordinii și liniștii

publice, polițiștii locali desfășoară următoarele activități:
a) acționează în zona de competență stabilită prin planul de ordine și siguranță
publică al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale pentru prevenirea și
combaterea faptelor antisociale, precum și pentru menținerea ordinii și liniștii publice
sau curățeniei localității;
b) intervin la solicitările dispeceratului la evenimentele semnalate prin Serviciul
de urgență 112, pe principiul ,,cel mai apropiat polițist de locul evenimentului
intervine", în funcție de specificul atribuțiilor de serviciu stabilite prin lege și în limita
competenței teritoriale;
c) acționează, în condițiile art. 6 lit. k) din Legea nr. 155/2010, pentru depistarea
persoanelor și a bunurilor urmărite în temeiul legii;
d) participă la executarea măsurilor stabilite în situații de urgență;
e) în cazul constatării în flagrant a unei fapte penale, imobilizează făptuitorul, iau
măsuri pentru conservarea locului faptei, identifică martorii oculari, sesizează imediat
organele competente și predau făptuitorul structurii Poliției Române competente
teritorial, pe bază de proces-verbal, în vederea continuării cercetărilor;
f) conduc la sediul poliției locale/structurii Poliției Române competente
persoanele suspecte a căror identitate nu a putut fi stabilită, în vederea luării măsurilor
ce se impun;
g) verifică și soluționează sesizările și reclamațiile primite din partea cetățenilor
unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, legate de problemele specifice
compartimentului.
54
h) îndeplinesc orice alte atribuții stabilite prin lege.
Aspectele referitoare la modul de elaborare a planului de ordine și siguranță
publică al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale se reglementează prin ordin al
ministrului administrației și internelor, emis în termen de 30 de zile de la data intrării în
vigoare a Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a poliției locale.
Secțiunea a 12-a Atribuțiile polițiștilor locali în cazul infracțiunilor flagrante
În cazul infracţiunilor flagrante, personalul poliţiei locale procedează conform

dispoziţiilor art. 293 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu
Secțiunea a 13-a Atribuțiile polițiștilor locali în cazul executării în sistem

integrat a unor misiuni
În cazul executării în comun cu unităţile/structurile Poliţiei Române sau cu cele

ale Jandarmeriei Române a unor misiuni în domeniul menţinerii sau asigurării ordinii
publice ori pentru dirijarea circulaţiei rutiere, efectivele poliţiei locale acţionează sub
coordonarea directă a Poliţiei Române sau a Jandarmeriei Române, după caz.
55
56
CAPITOLUL VII
ACTIVITĂȚILE DESFĂȘURATE DE POLIȚIȘTII LOCALI
Secțiunea 1 Activitățile desfășurate de polițiștii locali cu atribuții în

domeniul ordinii și liniștii publice
În domeniul ordinii şi liniştii publice, precum şi al pazei bunurilor, poliţiștii

locali desfășoară următoarele activități:
a) menţine ordinea şi liniştea publică în zonele şi locurile stabilite prin planul de
ordine şi siguranţă publică al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, aprobat în
condiţiile legii;
b) menţine ordinea publică în imediata apropiere a unităţilor de învăţământ
publice, a unităţilor sanitare publice, în parcările auto aflate pe domeniul public sau
privat al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, în zonele comerciale şi de
agrement, în parcuri, pieţe, cimitire, precum şi în alte asemenea locuri publice aflate în
proprietatea şi/sau în administrarea unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale
sau a altor instituţii/servicii publice de interes local, stabilite prin planul de ordine şi
siguranţă publică;
c) participă, împreună cu autorităţile competente prevăzute de lege, potrivit
competenţelor, la activităţi de salvare şi evacuare a persoanelor şi bunurilor periclitate
de calamităţi naturale ori catastrofe, precum şi de limitare şi înlăturare a urmărilor
provocate de astfel de evenimente;
d) acţionează pentru identificarea cerşetorilor, a copiilor lipsiţi de supravegherea
şi ocrotirea părinţilor sau a reprezentanţilor legali, a persoanelor fără adăpost şi
procedează la încredinţarea acestora serviciului public de asistenţă socială în vederea
soluţionării problemelor acestora, în condiţiile legii;
e) constată contravenţii şi aplică sancţiuni, potrivit competenţei, pentru
nerespectarea legislaţiei privind regimul de deţinere a câinilor periculoşi sau agresivi, a
celei privind programul de gestionare a câinilor fără stăpân şi a celei privind protecţia
animalelor şi sesizează serviciile specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân
despre existenţa acestor câini şi acordă sprijin personalului specializat în capturarea şi
transportul acestora la adăpost;
f) asigură protecţia personalului din aparatul de specialitate al
primarului/primarului general, din instituţiile sau serviciile publice de interes local la
efectuarea unor controale ori acţiuni specifice;
g) participă, împreună cu alte autorităţi competente, la asigurarea ordinii şi liniştii
publice cu ocazia mitingurilor, marşurilor, demonstraţiilor, procesiunilor, acţiunilor de
pichetare, acţiunilor comerciale promoţionale, manifestărilor cultural-artistice, sportive,
religioase sau comemorative, după caz, precum şi a altor asemenea activităţi care se
desfăşoară în spaţiul public şi care implică aglomerări de persoane;
h) asigură paza bunurilor şi obiectivelor aflate în proprietatea
unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale şi/sau în administrarea autorităţilor
administraţiei publice locale sau a altor servicii/instituţii publice de interes local,
stabilite de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti;
57
i) constată contravenţii şi aplică sancţiuni pentru nerespectarea normelor legale
privind convieţuirea socială stabilite prin legi sau acte administrative ale autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale, pentru faptele constatate în raza teritorială de
competenţă;
j) execută, în condiţiile legii, mandatele de aducere emise de organele de
urmărire penală şi instanţele de judecată care arondează unitatea/subdiviziunea
administrativ-teritorială, pentru persoanele care locuiesc pe raza de competenţă;
k) participă, alături de Poliţia Română, Jandarmeria Română şi celelalte forţe ce
compun sistemul integrat de ordine şi siguranţă publică, pentru prevenirea şi
combaterea infracţionalităţii stradale;
l) cooperează cu centrele militare zonale în vederea înmânării ordinelor de
chemare la mobilizare şi/sau de clarificare a situaţiei militare a rezerviştilor din
Ministerul Apărării Naţionale;
m) asigură măsuri de protecţie a executorilor judecătoreşti cu ocazia executărilor
silite;
n) acordă, pe teritoriul unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, sprijin
imediat structurilor competente cu atribuţii în domeniul menţinerii, asigurării şi
restabilirii ordinii publice.
1.1. Activități preventive și de informare
Polițiștii locali desfășoară activități educativ - preventive instituțiile.
Pentru realizarea obiectivelor de informare-prevenire derulează activități
constând în:
- participarea polițiștilor locali la emisiuni televizate, publicarea de materiale în
presa scrisă precum și afișarea materialelor de informare pe panourile aflate în
principalele intersecții ale localității;
- distribuirea de fluturași către cetățeni și lipirea de autocolante color, conținând
fotografii și mesaje ce fac trimitere la legislația specifică din domeniile de competență.
Privind activitatea serviciului ordine și liniște publică, principalele obiective sunt
prevenirea şi descoperirea faptelor antisociale în scopul realizării siguranţei publice,
constatarea şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale privind încălcarea normelor de
convieţuire socială, stabilite prin legi sau hotărâri ale Consiliului Local.
Pentru participarea la menţinerea ordinii şi liniştii publice, în baza planului de
ordine publică, se execută activitatea de patrulare cu:
- patrule pedestre;
- patrule mobile de intervenţie.
Prin sistemul de patrulare se urmărește:
- respectarea prevederilor Legii nr. 61/1991, privind ordinea şi liniştea publică;
- respectarea măsurilor stabilite prin hotărâri ale Consiliului Local date în
competenţă, combaterea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor, un accent deosebit
punându-se pe activitatea de prevenire.
În paralel, se desfășoară și activitatea în posturile fixe.
Efectivele Serviciului Ordine şi Linişte Publică, participă la asigurarea măsurilor
de ordine publică împreună cu alte autorităţi competente, la manifestări culturale,
artistice şi sportive, cu participarea unui public numeros.
58
La toate acestea se adaugă misiunile efectuate la activitățile sportive din
localitatea de competență.
Personalul serviciului Ordine și Liniște Publică ia măsuri legale privind
prevenirea cerşetoriei şi a prostituţiei, depistând persoanele care apelează la mila
publicului şi prostituatele, cărora le este întocmite procese-verbale sancţionatorii.
1.2. Activități de combatere
În ceea ce priveşte combaterea faptelor penale, cu toate că această activitate nu
este de competenţa poliţiei locale, asemenea fapte ce întrunesc elementele
constitutive ale unor infracţiuni, ca:
- furturi din locuinţe;
- tâlhării;
- infracţiuni de distrugere;
- furturi de fier vechi;
- furturi cu intrare prin efracţie pe proprietate publică sau privată;
- vătămări corporale;
- infracţiuni de ultraj;
- furturi din autoturisme;
- furturi de capace de canal;
- furturi din buzunare etc., sunt în competența Poliției Române. Astfel că,
persoanelor în cauză li se întocmește acte de predare la Poliţia Română, pentru
continuarea cercetărilor.
O altă acţiune la care participă patrulele mobile de intervenţie şi pedestre, sunt
însoţirea echipelor de la Serviciul de Gestionare a Câinilor fără Stăpân şi Ecarisaj,
ocazie cu care sunt prinşi şi transportaţi la adăposturile special amenajate, această
activitate desfăşurându-se în mai multe etape.
Patrulele mobile şi pedestre, acordă sprijin echipelor specializate din cadrul
Serviciului Serelor, Parcurilor şi Zonelor Verzi în activitatea de toaletare a arborilor şi
arbuştilor, în cadrul ,,curăţeniei de primăvară şi toamnă”.
Polițiștii locali de intervenție desfăşoară activitatea de menţinere a ordinii şi
liniştii publice, prevenire şi descoperire a faptelor antisociale, sancţionând persoanele
surprinse că încalcă normele de convieţuire socială, conform legilor şi hotărârilor
Consiliului Local, date în competenţă. Activitatea de sancţionare contravenţională se
concretizează prin întocmirea de procese-verbale cu avertisment sau amendă, după caz.
Personalul poliției locale asigură măsuri de ordine publică alături de celelalte
structuri, prin misiuni comune.
De asemenea, în timpul activităţilor zilnice desfăşurate, dacă agenţii poliției
locale surprind în flagrant persoane care au săvârşit diferite fapte penale, sau sunt
urmărite, acestea sunt încătușate și predate organelor de poliție.
În perioada sezonului estival, polițiștii locali își intensifică activitățile de
patrulare, principalele misiuni ale acestora fiind menţinerea ordinii şi liniştii publice,
prevenirea furturilor din autoturismele parcate în zonele desfășurate, împiedicarea
deplasării ATV-urilor şi motocicletelor de teren în zonele de agrement, luându-se
măsuri de sancţionare.
59
Polițiștii locali de ordine publică însoțesc lucrătorii ENEL în scopul depistării
persoanelor care s-au racordat ilegal la reţeaua electrică, întrucât lucrătorii societăţii sus
menţionate pot fi agresaţi fizic şi verbal.
Polițiștii locali aparținând acestui birou duc de asemenea la îndeplinire mandatele
de aducere având ca emitent organele de urmărire penală şi instanţele de judecată.
Agenții poliției locale din cadrul biroului de ordine publică, efectuează și
înştiinţări pentru diferite activităţi (ex.: toaletări copaci, asfaltări, manifestări cultural-
sportive, informări pentru acordarea ajutorului de încălzire etc.) şi soluţionează
sesizările scrise, venite din partea cetăţenilor.
Biroul Control Pază Obiective şi Transport Valori din cadrul poliţiei locale, are
următoarele atribuţii principale:
- controlul modului în care se efectuează paza la obiectivele aparţinând
municipalităţii;
- transportul de valori de la casieriile Primăriei la Trezorerie;
- măsuri de supraveghere a legalităţii în „Piaţa de Vechituri”;
- verificarea abonamentelor şi tichetelor de călătorie ale cetăţenilor ce folosesc
mijloacele de transport în comun pe raza localității de competență;
- alte activităţi cu caracter temporar, cu ocazia unor manifestări cu public
numeros desfăşurate în localitatea de competență.
Periodic sunt efectuate controale inopinate pe timp de zi şi pe timp de noapte,
asupra angajaţilor firmelor aflate în relaţie contractuală cu municipalitatea, care execută
pază la obiective aparţinând Primăriei, deficienţele constatate în urma controalelor fiind
consemnate în registrele speciale din posturile verificate, dispunându-se totodată
măsuri de remediere ale acestora.
Agenții poliției locale desfășoară activități, însoţiți de angajaţii Companiei de
Transport cu atribuţii de control pe mijloacele de transport în comun, în scopul
descoperirii persoanelor care călătoresc fraudulos, fiind aplicate sancţiuni, o
componentă importantă constituind-o și prevenirea furturilor din buzunare sau genţi.
Activitatea Biroului Dispecerat şi Supraveghere Teritorială din cadrul poliției
locale este orientată în scopul respectării Constituţiei, legilor, hotărârilor Consiliului
Local şi a dispoziţiilor primarului.
Activitatea Biroului desfăşoară conform planificării zilnice, aprobată de către
directorul executiv şi întocmită de către şeful de birou, având ca scop respectarea
prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, referitoare la regimul contravenţiilor şi
în baza Legii nr. 155/2010, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei
Locale, precum şi a Regulamentului cadru nr. 1332/2010.
Pe lângă aceste activităţi, se ține în permanenţă legătura cu directorii instituţiilor,
a unităţilor de învăţământ, cu preşedinţii asociaţiilor de proprietari, administratorii
unităţilor comerciale de pe raza de competenţă, contribuind în mod decisiv la
soluţionarea problemelor înregistrate.
Datorită Dispeceratului, persoanele care se prezintă la sediul instituţiei, după
orele de program, pot fi îndrumate şi consiliate în vederea soluţionării problemelor cu
care se confruntă.
60
De asemenea, ofiţerii de serviciu ai Poliţiei Locale asigură în permanenţă
legătura cu firmele de utilităţi şi furnizorii de servicii (ENEL, EON GAZ etc.),
solicitând intervenţia acestora ori de câte ori este nevoie.
Utilizând sistemul de supraveghere al domeniului public, pot fi surprinse mai
multe infracţiuni precum:
- scandaluri produse pe domeniul public;
- accidente rutiere;
- blocări căi de acces;
- autoturisme parcate neregulamentar;
- lipire de afişe în locuri neautorizate;
- persoane care practică prostituţia;
- comerţ ambulant;
- distrugeri ale dotărilor stradale;
- practicarea cerşetoriei etc., care pot fi soluționate operativ prin trimiterea
patrulei de intervenție care, la rândul acestora predă persoanele în cauză Poliţiei
Române, în vederea continuării cercetărilor.
Imaginile surprinse de camerele video de supraveghere, sunt furnizate Poliţiei
Române sau operatorilor de date cu caracter personal, pentru a proba unele acţiuni
ilegale produse pe domeniul public.
De asemenea, prin intermediul acestora pot fi monitorizate persoanele suspecte,
pe timpul derulării unor activităţi, precum adunările publice, spectacolele cultural-
artistice şi manifestările care se desfăşoară, cu precădere în centrul localităților.
Secțiunea a 2-a Activitățile desfășurate de polițiștii locali cu atribuții în

domeniul circulației pe drumurile publice
2.1. Introducere
Așa cum prevede legea nr 155/2010, pe lângă activitățile din domeniul ordinii
şi liniştii publice, polițiștii locali desfășoară activități și în domeniul circulației pe
drumurile publice:
a) asigură fluenţa circulaţiei pe drumurile publice din raza teritorială de
competenţă, având dreptul de a efectua semnale regulamentare de oprire a
conducătorilor de autovehicul exclusiv pentru îndeplinirea atribuţiilor conferite de
prezenta lege în domeniul circulaţiei pe drumurile publice;
b) verifică integritatea mijloacelor de semnalizare rutieră şi sesizează nereguli
constatate privind funcţionarea semafoarelor, starea indicatoarelor şi a marcajelor
rutiere şi acordă asistenţă în zonele unde se aplică marcaje rutiere;
c) participă la acţiuni comune cu administratorul drumului pentru înlăturarea
efectelor fenomenelor naturale, cum sunt: ninsoare abundentă, viscol, vânt puternic,
ploaie torenţială, grindină, polei şi alte asemenea fenomene, pe drumurile publice;
d) participă, împreună cu unităţile/structurile teritoriale ale Poliţiei Române, la
asigurarea măsurilor de circulaţie ocazionate de adunări publice, mitinguri, marşuri,
demonstraţii, procesiuni, acţiuni de pichetare, acţiuni comerciale promoţionale,
manifestări cultural-artistice, sportive, religioase sau comemorative, după caz, precum
61
şi de alte activităţi care se desfăşoară pe drumul public şi implică aglomerări de
persoane;
e) sprijină unităţile/structurile teritoriale ale Poliţiei Române în asigurarea
măsurilor de circulaţie în cazul transporturilor speciale şi al celor agabaritice pe raza
teritorială de competenţă;
f) acordă sprijin unităţilor/structurilor teritoriale ale Poliţiei Române în luarea
măsurilor pentru asigurarea fluenţei şi siguranţei traficului;
g) asigură, în cazul accidentelor soldate cu victime, paza locului acestor
accidente şi ia primele măsuri ce se impun pentru conservarea urmelor, identificarea
martorilor şi a făptuitorilor şi, dacă se impune, transportul victimelor la cea mai
apropiată unitate sanitară;
h) constată contravenţii şi aplică sancţiuni pentru încălcarea normelor legale
privind oprirea, staţionarea, parcarea autovehiculelor şi accesul interzis, având dreptul
de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staţionate neregulamentar;
i) constată contravenţii şi aplică sancţiuni pentru încălcarea normelor legale
privind masa maximă admisă şi accesul pe anumite sectoare de drum, având dreptul de
a efectua semnale de oprire a conducătorilor acestor vehicule;
j) constată contravenţii şi aplică sancţiuni pentru încălcarea normelor rutiere de
către pietoni, biciclişti, conducători de mopede şi vehicule cu tracţiune animală;
k) constată contravenţii şi aplică sancţiuni pentru nerespectarea prevederilor
legale referitoare la circulaţia în zona pietonală, în zona rezidenţială, în parcuri şi zone
de agrement, precum şi pe locurile de parcare adaptate, rezervate şi semnalizate prin
semnul internaţional pentru persoanele cu handicap;
l) aplică prevederile legale privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau
abandonate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului ori al
unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale;
m) cooperează cu unităţile/structurile teritoriale ale Poliţiei Române pentru
identificarea deţinătorului/utilizatorului autovehiculului ridicat ca urmare a staţionării
neregulamentare sau al autovehiculelor abandonate pe domeniul public.
În acest sens polițiștii locali desfășoară activități educativ - preventive instituțiile.
Pentru realizarea obiectivelor de informare-prevenire derulează activități constând în:
2.2. Principiile polițistului local
2.2.1. Polițistul local este în slujba cetățeanului
Întreaga activitate a polițistului local are la bază principiul fundamental potrivit
căruia ,,Polițistul local este în slujba cetățeanului”: prin activitățile desfășurate,
polițistul local urmărește, în permanență, protejarea vieții și integrității corporale și a
celorlalte drepturi și interese legitime ale cetățenilor.
Plecând de la acest principiu de bază, s-au stabilit pentru polițistul rutier 8
principii de atitudine și acțiune pe care acesta trebuie să le respecte și să le transpună în
practică atât în timpul orelor de program, cât și în afara acestora:
62
2.2.2. Principiul respectului față de cetățeni
În îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, polițistul trebuie să dovedească respect
față de participanții la traficul rutier cu care intră în contact.
2.2.3. Principiul solicitudinii
În orice împrejurare, polițistul trebuie să manifeste solicitudine față de cetățeni,
în special față de cei vulnerabili (copii, femei, bătrâni), luând măsurile ce se impun în
funcție de situație.
2.2.4. Principiul imparțialității și gradualității
Polițistul local nu are plan de constatări.
Pe timpul executării serviciului, acesta trebuie să aplice în mod unitar prevederile
legii, stabilind măsuri identice pentru fapte de același gen și comise în același context.
În funcție de modul în care s-a săvârșit fapta, de atitudinea făptuitorului pe
timpul opririi și dialogului cu acesta, polițistul local stabilește sancțiunea în mod
gradual, încadrând-o între limita minimă și maximă, corespunzător circumstanțelor
date.
2.2.5. Principiul fermității și incoruptibilității
Odată cu constatarea faptei și stabilirea fără echivoc a vinovăției, polițistul
trebuie să procedeze în mod ireversibil la îndeplinirea procedurii stabilite de lege,
refuzând categoric orice fel de propuneri de abandonare a acțiunii întreprinse,
concomitent cu atenționarea asupra agravării situației celor în cauză, sub aspectul
incriminării lor ca făptuitori ai unor acte de corupție, dacă aceștia insistă pentru
neluarea măsurilor legale.
,,Funcționarul public nu trebuie să se lase pus sau să pară că a fost pus într o
situație care să-l oblige să acorde o favoare unei persoane sau unei entități, oricare ar
fi ea. De asemenea, comportamentul său atât public, cât și privat, nu trebuie să-l facă
,,
vulnerabil la influența nepotrivită a altuia 1 .
2.2.6. Principiul acțiunii totale și continue
Pe timpul executării serviciului, polițistul local pe linie rutieră trebuie să se
sesizeze despre orice încălcare a legii, având obligația să intervină cu promptitudine
pentru soluționarea acestora, potrivit competenței. Se interzice atitudinea pasivă față de
orice fel de abatere de la normele legale.
2.2.7. Principiul acțiunii la vedere
Polițistul local pe linie rutieră care acționează pietonal ori în patrule auto-moto
trebuie să fie prezent, în permanență, în zonele date în responsabilitate din interiorul
localităților ori pe traseele de legătură situate în afara acestora, prin activități de
supraveghere, prin dirijarea circulației ori acțiuni tematice de control ale traficului
creând în rândul cetățenilor sentimentul de omniprezență al Poliției Locale și, prin
aceasta, pe cel de siguranță civică.
2.2.8. Principiul transparenței activității desfășurate
Desfăşurată nemijlocit în slujba cetățeanului, activitatea poliției locale trebuie
cunoscută, sens în care, în permanență, obiectivele și modul de acțiune al efectivelor de
poliție vor fi făcute publice prin intermediul mass-media.
1
Eugenia Iovănaș, Statutul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești,
Editura Limes, Cluj Napoca 2017, pag. 125.
63
La finalizarea acțiunilor, rezultatele vor fi după caz mediatizate, scontându-se pe
efectul preventiv sporit pe care îl are prelucrarea acestora în cadru comunității din care
fac parte cei care au încălcat normele legale, cu respectarea dreptului la imagine.
2.2.9. Principiul exemplului personal
Prin conduita rutieră personală adoptată atât în executarea serviciului cât și în
afara acestuia, polițistul cu atribuții în domeniul circulației trebuie să fie model pentru
ceilalți participanți la trafic în ceea ce privește comportamentul la volan.
Obligațiile polițistului local
- ține evidența autovehiculelor și remorcilor, inclusiv a celor neînmatriculate,
precum și a vehiculelor cu tracțiune animală din teritoriul de competență;
- identifică și sancționează încălcările dispozițiilor legale;
- desfășoară activități de educație rutieră;
- asigură respectarea prevederilor instrucțiunilor Ministerului Afacerilor Interne
privind înregistrarea, evidența și raportarea accidentelor de circulație rutieră;
- comunică de îndată la serviciul poliției rutiere situațiile privind degradarea sau
distrugerea mijloacelor de semnalizare rutieră sau a rețelei de drumuri, precum și alte
stări de fapt care ar putea crea pericol pentru siguranța circulației;
- împreună cu organele altor instituții abilitate, participă la acțiuni, controale și
filtre.
2.3. Obligaţiile polițistului local în timpul supravegherii și controlului
circulației rutiere
În timpul supravegherii și controlului circulației rutiere, polițistul local

va urmări cu prioritate:
- respectarea regulilor pentru transportul persoanelor în autocamioane și remorci;
- depistarea conducătorilor auto care conduc autovehiculele sub influența
băuturilor alcoolice, cu viteză neadecvată, care nu posedă permis de conducere etc.;
- depistarea vehiculelor care circulă pe drumurile publice nesemnalizate
corespunzător;
- respectarea regulilor de circulație de către pietoni;
- respectarea interdicției de a circula pe drumurile publice a tractoarelor
neînmatriculate;
- interzicerea conducerii animalelor pe drumurile modernizate;
- interzicerea pătrunderii pe drumurile modernizate a autovehiculelor cu noroi pe
roți;
- înlăturarea obstacolelor de pe partea carosabilă;
- identificarea autovehiculelor furate, a celor cu urme de accident, a
conducătorilor auto care au părăsit locul accidentului nejustificat și prinderea
infractorilor sau a persoanelor urmărite;
- controlul documentelor autovehiculului și a mărfii.
Activitățile de poliție rutieră se execută de echipaje (patrule) formate din minim
doi polițiști locali, instruiți pe linie rutieră. În alte situații, configurația echipajului,
echipajului este asigurată de un polițist rutier și un polițist local sau un jandarm.
La solicitarea participantului la trafic, polițistul local se legitimează cu
legitimația de serviciu. Dacă cetățeanul are dubii legate de prezența polițistului local în
64
trafic în locul și la momentul respectiv sau dacă îl interesează dacă acesta se află în
exercitarea atribuțiunilor de serviciu, se poate adresa personal celei mai apropiate
unități de poliție.
Polițistul local trebuie să-și exercite activitatea în mod convingător și
profesionist, trebuie să învețe tehnica dialogului, să aibă logică în cele susținute. Este
esențial ca polițistul local să învețe să își stăpânească emoțiile, să fie un interlocutor
amabil, chiar dacă stă de vorbă cu o persoană care încearcă să-l provoace pentru a-i
specula ulterior greșelile.
2.4. Obligaţiile polițistului local pe timpul dirijării circulației
- să dirijeze circulația vehiculelor și pietonilor prin folosirea exclusivă a
semnalelor regulamentare și cu ajutorul fluierului. Pe timpul dirijării, să ocupe o poziție
astfel încât să fie vizibil și în siguranță de unde să-și exercite corespunzător
atribuțiunile de serviciu;
- să comunice permanent cu participanții la trafic, dând politicos curs oricăror
solicitări ce vin din partea acestora;
- să acorde asistență persoanelor aflate în dificultate.
Se interzice:
- inacțiunea, pasivitatea la sesizarea oricărei fapte antisociale, polițistul local
fiind obligat să ia deîndată măsuri pentru contracararea acestora, intervenind prompt
dacă situația permite ori solicitând ajutorul celorlalte elemente ale dispozitivului din
care face parte.
2.5. Obligațiile polițistului local la oprirea autovehiculelor
- să aleagă un loc adecvat astfel încât să permită poziționarea acestora în afara
părții carosabile, în parcări ori alte spații în care nu se stânjenește circulația. Pe timpul
nopții aceste locuri trebuiesc să fie de regulă, iluminate, evitându-se pe cât posibil,
oprirea în locuri unde această manevră este interzisă prin lege;
- să efectueze semnalul de oprire regulamentar cu brațul pe timp de zi, iar pe
timp de noapte, cu bastonul iluminat sau reflectorizant, iar în lipsa acestuia prin
balansarea în plan vertical a unui dispozitiv cu lumina de culoare roșie. În ambele
situații poate folosi și fluierul din dotare;
- să se posteze în banda de circulație a vehiculului ce urmează a fi oprit, fără a
depăși însă axul longitudinal al drumului, iar noaptea cât mai aproape de acostamentul
acestuia, în momentul executării semnalului de oprire. Aceste poziții îi vor asigura
protecția și vor permite conducătorului auto să observe din timp semnalul și să oprească
în condiții de siguranță;
- la deplasarea pe motocicletă, să efectueze semnalul de oprire prin balansarea în
plan vertical a brațului drept în timp ce se deplasează paralel cu autovehiculul care
urmează a fi oprit;
- pe autostrăzi, să efectueze semnalul de oprire exclusiv din autovehiculul
poliției, conducătorul autovehiculului fiind invitat să urmeze autovehiculul poliției până
în prima parcare, unde se trece la executarea controlului propriu zis.
Pe celelalte categorii de drumuri în cazul când vehiculul ce urmează a fi oprit
circulă în aceeași direcție, echipajul trebuie să pună în funcțiune semnalele luminoase
de culoare albastră și pe cele sonore, după care, de regulă, va circula în spatele
65
autovehiculului vizat până când conducătorul acestuia se conformează semnalelor și
oprește.
Oprirea se poate face și prin punerea în funcțiune a dispozitivului cu mesaje
variabile, care va fi setat pe poziția ,,Stop, Poliția”, sau cu brațul.
Dacă conducătorul auto vizat nu dă curs semnalelor efectuate, echipajul de
poliție locală va utiliza dispozitivul de amplificare a vocii, somându-l să oprească și
executând după caz și semnalul regulamentar cu brațul, pe timp de zi, ori cu bastonul
reflectorizant, pe timp de noapte.
Atunci când autovehiculul ce urmează a fi oprit circulă din sens opus, semnalul
de oprire se va executa din vehiculul poliției locale, pe fereastra din stânga, prin
balansarea în plan vertical a brațului ori a bastonului reflectorizant.
După oprirea autovehiculului, unul dintre polițiști va desfășura procedura de
constatare, în timp ce partenerul său îl va supraveghea pe conducătorul autovehiculului
oprit și pe restul ocupanților, fiind pregătit să intervină la nevoie în sprijinul colegului.
2.6. Alte obligații ale polițistului local
- să se deplaseze până în dreptul ușii conducătorului autovehiculului, păstrând o
distanță suficientă pentru a nu fi lovit cu portiera în cazul deschiderii bruște a acesteia,
unde se va adresa cu formula: ,,Bună (dimineața, ziua, seara sunt (numele și unitatea de
poliție locală din care face parte),,, după care va solicita pe un ton politicos dar ferm, să
i se înmâneze documentele pentru control;
- să comunice conducătorului auto motivul opririi, abaterea comisă și sancțiunea
prevăzută de lege, după care se va proceda la întocmirea documentelor de constatare,
solicitând conducătorului auto să rămână în autovehicul. Dacă acesta manifestă intenția
de a coborî cu scopul de a veni la autovehiculul poliției locale, polițistul local va insista
ferm să rămână în autovehicul până la terminarea procedurii de completare a
documentelor de constatare; de altfel, prin intrarea în vigoare a noii legislații rutiere, s-a
instituit obligativitatea atât pentru conducătorul auto, cât și pentru pasageri de a nu
părăsi vehiculul atunci când sunt opriți de către polițistul rutier. Nerespectarea
indicațiilor polițistului local poate conduce la sancționarea conducătorului auto și la
reținerea permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a
conduce autovehicule pe drumurile publice;
- să restituie, la finalizarea controlului, documentele conducătorului auto și să-i
acorde acestuia explicațiile necesare privind situația creată, modul de soluționare,
dreptul privind efectuarea de mențiuni în procesul-verbal de contravenție, precum și
termenul de folosirea căilor de atac împotriva documentelor întocmite.
Dacă se constată că starea psiho-fizică a celui de la volan nu îi mai permite
conducerea în condiții de siguranță, polițistul rutier trebuie să întrerupă deplasarea până
la încetarea cauzei ce a generat-o. Excepție face cazul când autovehiculul poate fi
condus de o altă persoană din vehicul care posedă permis de conducere valabil pentru
categoria respectivă ce se află într-o stare generală corespunzătoare;
- să ia măsuri de a permite reintrarea în siguranță a autovehiculului în trafic.
Se interzice:
- controlul de rutină asupra traficului rutier. Oprirea autovehiculelor pentru
control urmând a se face numai atunci când, prin observare directă ori cu mijloacele
tehnice certificate, se constată încălcarea regulilor de circulație, precum și atunci când
66
există date și informații că s-au comis infracțiuni sau contravenții, că autovehiculele
vizate transportă bunuri, valori provenite din săvârșirea unor fapte ilicite ori persoane
urmărite conform legii, ori când se execută acțiuni tematice (filtre), punctuale, unde
oprirea tuturor autovehiculelor care fac parte dintr-o anumită categorie este necesară;
- deplasarea în posturi ori executarea serviciului cu autovehicule proprietate
personală sau împrumutate;
- executarea semnalului de oprire atunci când cel căruia i se adresează este foarte
aproape ori chiar în dreptul agentului, astfel încât oprirea nu s-ar mai putea face în
condiții suficiente de siguranță;
- invitarea conducătorului auto la autovehiculul poliției și ținerea acestuia în
așteptare, în picioare, până la încheierea documentelor de constatare;
- întocmirea actelor de constatare ori depunerea pe capota motorului sau a
portbagajului autovehiculului controlat, a mapei cu documentele de serviciu sau a
aparaturii din dotare.
În timpul executării serviciului, polițistul local pe linie rutieră este obligat să aibă
asupra lui următoarele documente:
- documentele de identitate personale: legitimația de serviciu, cartea de identitate
și permisul de conducere;
- documentele autoturismului: certificatul de înmatriculare, tichetul de asigurare
de răspundere civilă auto tip RCA;
- documente de constatare (carnet procese-verbale de constatare a contravenției,
carnet de dovezi înlocuitoare, carnet autorizații de reparație etc.).
2.6.1. Obligații generale ale polițistului local
Pe parcursul executării atribuțiunilor de serviciu, polițistul local are
următoarele obligații:
- să poarte ținuta regulamentară curată, îngrijită, permanent ajustata pe corp și
conformă cu dispozițiile privind componența acesteia; să aplice pe uniformă, în
permanență, la loc vizibil, insigna cu numărul matricol personal de identificare;
- să aibă capul acoperit cu obiectul de îmbrăcăminte corespunzător sezonului
(caschetă, căciulă), excepție făcând situațiile în care acesta se află în autovehiculul de
patrulare ori într-o incintă;
- să stăpânească dialogul, care trebuie să fie politicos, coerent dar ferm, spre a
întâmpina orice provocări ulterioare;
- să se adreseze cu politețe, tact și discernământ folosind un limbaj coerent pentru
a inspira încredere cetățenilor.
Se interzice:
- prezentarea la intrarea în serviciu sub influența băuturilor alcoolice ori într-o
vădită stare de oboseală;
- fumatul, servirea de produse alimentare ori a gumei de mestecat, excepție
făcând intervalul repausului regulamentar care va fi efectuat în afara zonei postului;
- consumul de alcool în timpul serviciului;
- părăsirea postului sau itinerarului de patrulare, fără aprobarea șefului nemijlocit
sau celor ierarhic superior;
67
- luarea repausului în timpul asigurării traseelor de deplasare în cazul unor
misiuni ordonate, al luării măsurilor la locul producerii accidentelor de circulație sau în
orice alte situații când prezența în post este absolut necesară.
2.6.2. Obligațiile polițistului local pe timpul supravegherii circulației rutiere
Polițistul pedestru trebuie să își aleagă o poziție astfel încât să fie vizibil și în
siguranță.
Polițiștii care acționează în patrulă auto:
- vor efectua patrularea tronsonului aflat în responsabilitate cu o viteză ce nu
trebuie să depășească 40 km/h (prin excepție în cazuri temeinice această viteză poate fi
depășită);
- vor folosi mijloacele de avertizare sonoră și luminoasă când se află în misiune
ce nu suferă amânare;
- vor folosi pe timp de noapte, pe drumurile neiluminate, cu precădere, mijloacele
de avertizare luminoase;
- vor circula cu viteză adaptată care să asigure prevenirea accidentelor de
circulație;
- vor purta centura de siguranță pe timpul deplasărilor.
Se interzice:
- inacțiunea față de orice încălcare a normelor legale;
- încălcarea fără motiv întemeiat a oricăror reguli de circulație;
- folosirea în exces ori abuzivă a mijloacelor de avertizare sonoră și luminoasă;
- patrularea pe autostrăzi pe banda de urgență;
- folosirea telefonului mobil de către conducătorul autovehiculului poliției atunci
când este în mișcare, cu excepția cazului când folosește dispozitivul ,,mâini libere”;
- luarea repausului în autovehicule, pe arterele principale.
Polițiștii locali inițiază lunar activități de prevenire a accidentelor generate de
traversarea neregulamentară a străzilor.
Activitatea agenţilor biroului desfăşoară în conformitate cu prevederile Legii
155/2010, în baza planificării săptămânale, având ca scop menţinerea ordinii şi liniştii
publice, fluidizarea şi decongestionarea traficului rutier, urmărindu-se parcarea,
staţionarea şi oprirea ilegală a autovehiculelor pe domeniul public, conform
competenţelor materiale şi teritoriale conferite de legislaţia în vigoare.
Agenţii biroului de siguranţă rutieră acţionează în zilele de sâmbătă şi duminică,
precum şi cu ocazia manifestărilor cultural-sportive unde sunt luate măsuri de fluidizare
a traficului rutier.
De asemenea, s-a acordă sprijin în baza Protocolului de colaborare, agenţilor
Biroului Rutier din cadrul Poliţiei Române, prin participarea la patrulele mixte,
activitate benefică ambelor instituţii.
Cadrele biroului de siguranţa rutieră, acţionează de asemenea pentru menţinerea
ordinii şi liniştii publice, supravegherea, dirijarea şi devierea traficului rutier, cu ocazia
unor manifestări cultural-artistice, comemorative, manifestaţii, procesiuni etc., cu
participarea unui public numeros.
Personalul biroului constatată contravenţii, privind încălcarea
O.U.G./195/2002 şi a hotărârilor Consiliului Local, pentru:
- opriri ilegale;
68
- staţionări;
- contravenţii la traversarea drumurilor publice de către pietoni, prin locuri
interzise;
- contravenţii privind accesul interzis pe anumite străzi;
- contravenţii de altă natură (biciclişti, nerespectare tonaj etc.).

domeniul protecției mediului
Polițiștii locali cu atribuții în domeniul protecției mediului desfășoară

următoarele activități:
a) verifică respectarea programului de lucrări privind asigurarea curățeniei
stradale de către firmele de salubritate;
b) verifică respectarea măsurilor de transportare a resturilor vegetale rezultate de
la toaletarea spațiilor verzi, de către firmele abilitate;
c) verifică respectarea obligațiilor privind întreținerea curățeniei de către
instituțiile publice, operatorii economici, persoanele fizice și juridice, respectiv
curățenia fațadelor, a locurilor de depozitare a diferitelor materiale, a anexelor
gospodărești, a terenurilor aferente imobilelor pe care le dețin sau în care funcționează,
a trotuarelor, a rigolelor, a căilor de acces, a parcărilor, a terenurilor din apropierea
garajelor și a spațiilor verzi;
d) verifică respectarea normelor privind păstrarea curățeniei în locurile publice;
e) veghează la respectarea standardelor și a normelor privind nivelul de zgomot
și poluarea sonoră;
f) verifică respectarea normelor privind păstrarea curățeniei albiilor râurilor și a
cursurilor de ape ce traversează unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială;
g) veghează la respectarea normelor privind protejarea și conservarea spațiilor
verzi;
h) veghează la aplicarea legislației în vigoare privind deversarea reziduurilor
lichide și solide pe domeniul public, în ape curgătoare și în lacuri;
i) verifică respectarea prevederilor legale de mediu de către operatorii economici,
în limita competențelor specifice autorităților administrației publice locale;
j) constată contravenții și aplică sancțiuni contravenționale pentru încălcarea
prevederilor legii.
În acest sens polițiștii locali desfășoară activități educativ - preventive constând
în:
În doctrina de specialitate din domeniul dreptului mediului este acceptat că
„raportul dintre societate şi natură dobândeşte astăzi, din ce în ce mai evident, un
caracter fundamental, de al cărui echilibru depinde esenţial existenţa celor două
elemente componente, menţinerea lor în limite care să nu schimbe entitatea calitativă şi
69
să nu determine mutaţii substanţiale ale trăsăturilor definitorii, ci, dimpotrivă, să
realizeze o unitate tot mai deplină, pe baza esenţei primordiale comune”.
Date fiind aceste realităţi, prevenirea şi combaterea contravențiilor îndreptate
împotriva mediului înconjurător dobândeşte un loc privilegiat între preocupările
omenirii, întrucât de aceasta depinde însuşi viitorul său.
O zonă consistentă este atribuită cercetării contravențiilor (infracționalității) de
mediu, căreia îi conferim o arie mai extinsă prin aceea că o raportăm la o aşa numită
devianţă de mediu, în care şi contravenţiile, ca fapte antisociale completează conţinutul
fenomenului. Mai mult decât atât, considerăm că răspunderea contravenţională în
materie de mediu poate reprezenta un mijloc de prevenire a faptelor prevăzute de legea
penală comise în acelaşi domeniu. Aşa cum este şi firesc, cercetarea noastră se
concentrează şi asupra celor mai grave dintre faptele antisociale care pot afecta într-o
manieră serioasă calitatea mediului înconjurător şi a factorilor acestuia - infracţiunile.
În acest domeniu cele care prezintă interes pentru cercetarea de faţă sunt
infracţiunile prevăzute de O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului, ceea ce nu
înseamnă că nu am creionat cadrul de reglementare în ansamblul său, cu referire la
prevederi din Codul penal actual şi din legi speciale cu incidenţă sectorială asupra unor
factori de mediu - ex. Legea nr. 46/2008 Codul silvic, Legea nr. 23/2008 Legea
pescuitului şi a acvaculturii etc.
În domeniul protejării mediului înconjurător interesul de protecţie a fost admis de
această manieră dintr-o raţiune ce ţine, în primul rând de interesul fiecărui individ în
parte şi apoi de impactul pe care îl au formele extreme de manifestare a acestuia, forme
determinate de presiunea exercitată asupra factorilor săi. În definiţia legală „mediul, în
conformitate cu art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului,
reprezintă: „ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi
subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate
materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în
interacţiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi
spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului.
Forme de agresare a mediului: - poluarea - defrişările necontrolate - braconajul.
De cele mai multe ori, lipsa de educaţie ecologică a celor care locuiesc sau a
celor care doar vizitează rezervaţia este cauza unor distrugeri greu sau imposibil de
remediat.
Cifrele sunt impresionante, iar aceasta se datorează, în principal, faptului că
domeniul silvic este unul care a suferit importante transformări, în special ca urmare
procesului de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeţelor de pădure.
Aceste proces a avut ca efect o creştere exponenţială a fenomenului de infracţionalitate
silvică, creştere care împreună cu o exploatare iresponsabilă a suprafeţelor aflate în
proprietatea statului au determinat o restrângere drastică a dimensiunilor fondului
silvic.
Potrivit Legii 407/2006, braconajul este „acţiunea desfăşurată în vederea
obţinerii aceloraşi efecte ca şi prin acţiunea de vânătoare, fără a fi îndeplinite condiţiile
legale pentru desfăşurarea acesteia din urmă.
Potrivit art. 1 lit. u din acelaşi act normativ, vânătoarea este definită ca „acţiunea
de pândire, căutare, stârnire, urmărire, hăituire sau orice altă activitate având ca
70
finalitate capturarea ori uciderea exemplarelor din speciile prevăzute în anexele nr. 1 şi
2, aflate în stare de libertate. Nu constituie acţiune de vânătoare capturarea autorizată a
exemplarelor din speciile de interes cinegetic în scop ştiinţific, urmată de eliberarea
acestora.
Aşa cum se arată şi în literatura de specialitate, bazele noului drept al mediului în
România au fost puse prin adoptarea Legii nr. 137/1995 privind protecţia mediului.
Legea nr. 137/1995 este cea care a abrogat şi înlocuit Legea nr. 9/1973, iar în cadrul
său se regăseau prevederi care au permis apoi adoptarea multor reglementări sectoriale
ce completau cadrul protecţiei mediului.
Noua lege consacră şi în dreptul nostru intern principiul acceptat deja de multe
ţări europene, în conformitate cu care protecţia mediului reprezintă un obiectiv de
interes public major, şi trebuie făcută pe baza principiilor şi elementelor strategice care
conduc la dezvoltarea durabilă a societăţii.
Un alt element de progres este reprezentat de dispoziţia din art. 5 a Legii nr.
137/1995 care consacră pentru prima dată în dreptul intern dreptul fundamental al
omului la un mediu sănătos: „statul recunoaşte tuturor persoanelor dreptul la un
mediu sănătos, garantând în acest scop:
a) accesul la informaţiile privind calitatea mediului;
b) dreptul de a se asocia în organizaţii de apărare a calităţii mediului;
c) dreptul de consultare în vederea luării deciziilor privind dezvoltarea politicilor,
legislaţiei şi a normelor de mediu, eliberarea acordurilor şi a autorizaţiilor de mediu,
inclusiv pentru planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism;
d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor asociaţii, autorităţilor
administrative sau judecătoreşti în vederea prevenirii sau în cazul producerii unui
prejudiciu direct sau indirect; e) dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.
Mai mult, art. 6 din Legea nr. 137/1995 instituia regula în baza căreia „protecţia
mediului constituie o obligaţie a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale,
precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.
În prezent, reglementarea generală în domeniul protecţiei mediului este O.U.G.
nr. 195/2005 privind protecţia mediului, considerată reglementarea-cadru pentru
materia ocrotirii mediului şi a dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos şi a
cărei adoptare a fost determinată de necesitatea creării cadrului unitar prin care se
statuează principiile care guvernează întreaga activitate de protecţie a mediului şi care
trasează direcţiile de reglementare a activităţilor economice în vederea atingerii
obiectivelor dezvoltării durabile, elemente care vizează interesul public.
Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, prin agenţiile regionale şi judeţene
pentru protecţia mediului, există structuri cu vocaţie mai mult sau mai puţin extinsă
asupra tuturor domeniilor de protecţie a mediului, respectiv Poliţia Locală.
Pe linia eficientizării activităţii de protejare a mediului, între Garda Naţională
de Mediu Locală şi Poliţia Locală s-a încheiat un protocol de colaborare. Protocolul
vizează îndeplinirea în comun a unor misiuni şi atribuţii şi a fost încheiat în anul
2011 pentru îndeplinirea următoarelor activităţi:
- informarea reciprocă şi cu maximă operativitate despre datele şi informaţiile
deţinute, privind situaţiile în care se constată încălcări ale prevederilor actelor
71
normative în vigoare şi care pot conduce la evenimente de natură să afecteze grav
mediul şi sănătatea populaţiei;
- organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice de obţinere, verificare şi
valorificare a informaţiilor de interes comun, de natură a influenţa factorii de mediu şi
situaţia operativă pe linia asigurării ordinii publice, protecţiei bunurilor şi valorilor,
precum şi apărării împotriva dezastrelor şi incendiilor, conform legii;
- întreprinderea de acţiuni comune pentru verificarea agenţilor economici care
desfăşoară activităţi cu impact major asupra factorilor de mediu, pe baza unei tematici
concrete, pe domenii de activitate, cu luarea de măsuri legale, potrivit competenţelor;
- pregătirea reciprocă şi stabilirea procedurilor-cadru de acţiune pe timpul
constatării contravenţiilor şi faptelor care, potrivit legislaţiei de mediu, constituie
infracţiuni;
- efectuarea unor acţiuni de specializare pe domenii de activitate, potrivit
competenţelor, la care să fie invitaţi specialişti de la cele două instituţii;
- elaborarea de programe periodice comune de lucru şi desfăşurarea de controale
tematice şi acţiuni de interes operativ reciproc;
- acordarea sprijinului şi participarea cu mijloace logistice la intervenţiile pentru
eliminarea sau diminuarea efectelor majore de poluare a factorilor de mediu, de
menţinere a echilibrului silvo-cinegetic şi piscicol;
- asigurarea logisticii necesare, potrivit disponibilităţilor existente, atât la
intervenţiile în cazuri de poluare majoră, cât şi cu ocazia acţiunilor comune preventive;
- planificarea, organizarea şi desfăşurarea de acţiuni preventive comune, stabilite
de comun acord;
- sesizarea organelor de urmărire penală şi documentarea oportună în constatarea
faptelor care constituie infracţiuni referitoare la protecţia mediului;
- prevenirea şi combaterea încercărilor de racolare, discreditare sau
compromitere a personalului şi activităţilor specifice celor două instituţii,
- precum şi a acţiunilor de natură să creeze stări de neîncredere ori suspiciune
între acestea.
Devianţa de mediu este o formă de manifestare a comportamentului antisocial
care a suscitat dintotdeauna discuţii aprinse, îndeosebi cu privire la includerea acesteia
în domeniul infracționalității.
În urma confruntărilor doctrinare din acest domeniu s-a ajuns totuşi la un consens
în direcţia acceptării faptului că faptele sunt suficient de grave pentru a justifica soluţia
pozitivă.
În plus, s-a admis faptul că există cazuri în care simpla reparare a prejudiciului
produs prin comiterea unei fapte sau aplicarea unei sancţiuni contravenţionale nu sunt
suficiente pentru realizarea obiectivului de interes general al protecţiei mediului.
În unele situaţii, datorită dimensiunilor urmărilor produse şi a depăşirii pragului
de periculozitate socială specific contravenţiilor, precum şi existenţei posibilităţii ca
fapta să se repete, cel mai în măsură să intervină în combaterea degradării mediului
natural este dreptul penal care dispune de cele mai aspre dintre sancţiunile juridice –
pedepsele.
72
În acest context, s-a creat un cadrul juridic consistent care să asigure reprimarea
faptelor antisociale care sunt îndreptate împotriva calităţii mediului şi a factorilor de
mediu.
Cadrul juridic este marcat de o complexitate pronunţată. Există incriminări ale
unor fapte care aduc atingere mediului în Codul penal în vigoare, în O.U.G. nr.
195/2005 privind protecţia mediului şi în reglementări sectoriale corespunzătoare unor
factori ai mediului. Incriminările cuprinse în O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia
mediului sunt cele care vor avea caracter special faţă de cele cuprinse în Codul penal şi,
sub rezerva unei subsidiarităţi consacrate expres, vor avea prioritate în aplicare.
Art. 98 din O.U.G. nr. 195/2005 este cel care defineşte infracţiunile contra
mediului şi are următorul conţinut. Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu
închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă penală de la 550 lei (ron) la 600 lei ,
următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în pericol viaţa ori sănătatea
umană, animală sau vegetală:
1. arderea miriştilor, stufului, tufărişurilor şi vegetaţiei ierboase din ariile
protejate şi de pe terenurile supuse refacerii ecologice;
2. poluarea accidentală datorită nesupravegherii executării lucrărilor noi,
funcţionării instalaţiilor, echipamentelor tehnologice şi de tratare şi neutralizare,
menţionate în prevederile acordului de mediu şi/sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de
mediu.
Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă penală de la 650 lei la 700 lei , următoarele fapte, dacă au fost de natură să
pună în pericol viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală:
1. poluarea prin evacuarea, cu ştiinţă, în apă, în atmosferă sau pe sol a unor
deşeuri sau substanţe periculoase;
2. nerespectarea restricţiilor sau interdicţiilor stabilite pentru protecţia apei şi a
atmosferei, prevăzute de actele normative în vigoare;
3. folosirea de momeli periculoase şi de mijloace electrice pentru omorârea
animalelor sălbatice şi a peştilor, în scopul consumului sau al comercializării;
4. producerea de zgomote peste limitele admise, dacă prin aceasta se pune în
pericol grav sănătatea umană;
5. nerespectarea restricţiilor şi a interdicţiilor la vânat şi pescuit ale unor specii
protejate sau oprite temporar prin lege şi în zonele cu regim de protecţie integrală,
potrivit reglementărilor specifice; etc.
Un rol preventiv important revine Poliţiei Locale, în domeniul faptelor
antisociale de gravitate redusă poate fi atribuit răspunderii contravenţionale care este de
natură să sancţioneze încălcările de mai mică importanţă ale regimului juridic stabilit în
scopul protejării mediului înconjurător.
De altfel, unele dintre infracţiunile din această materie există numai atunci când
importanţa prejudiciului produs prin fapta antisocială depăşeşte un anumit prag valoric,
prag sub care reprezintă doar contravenţii.
În literatura de specialitate s-a exprimat chiar opinia în conformitate cu care
normele juridice care stabilesc răspunderea contravenţională şi pe cea penală formează
un aşa - numit drept represiv al mediului. În acest sens, administraţia publică locală
asigură protecția mediului cuprins în limitele administrativ-teritoriale stabilite potrivit
73
legii, exercită controlul cu privire la impunerea acțiunilor de prevenire și combatere a
protecției mediului.
De aici rezultă atribuțiile Serviciului Protecţia Mediului ce are în subordine
Biroul Protecţia Mediului.
În domeniul protecţiei mediului, Poliţia Locală are următoarele atribuţii:
a) Poliția Locală controlează respectarea prevederilor legale privind condiţiile de
ridicare, transport şi depozitare a deşeurilor menajere şi industriale;
b) Poliția Locală sesizează autorităţilor şi instituţiilor publice competente cazurile
de nerespectare a normelor legale privind nivelul de poluare, inclusiv fonică;
c) Poliția Locală participă la acţiunile de combatere a zoonozelor deosebit de
grave şi a epizootiilor;
d) identifică bunurile abandonate pe domeniul public sau privat al
unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale sau pe spaţii aflate în administrarea
autorităţilor administraţiei publice locale ori a altor instituţii/servicii publice de interes
local şi aplică procedurile legale pentru ridicarea acestora;
e) verifică igienizarea surselor de apă, a malurilor, a albiilor sau cuvetelor
acestora;
f) verifică asigurarea salubrizării străzilor, a căilor de acces, a zonelor verzi, a
rigolelor, îndepărtarea zăpezii şi a gheţii de pe căile de acces, dezinsecţia şi deratizarea
imobilelor;
g) verifică existenţa contractelor de salubrizare încheiate de către persoane fizice
sau juridice, potrivit legii;
h) verifică ridicarea deşeurilor menajere de operatorii de servicii de salubrizare,
în conformitate cu graficele stabilite;
i) verifică şi soluţionează, potrivit competenţelor specifice ale autorităţilor
administraţiei publice locale, sesizările cetăţenilor privind nerespectarea normelor
legale de protecţie a mediului şi a surselor de apă, precum şi a celor de gospodărire a
localităţilor;
j) Poliția Locală constată contravenţii şi aplică sancţiuni pentru încălcarea
normelor legale specifice realizării atribuţiilor prevăzute la lit. a)-i), stabilite în sarcina
autorităţilor administraţiei publice locale.
În acest sens polițiștii locali desfășoară activități educativ - preventive
instituțiile. Pentru realizarea obiectivelor de informare-prevenire derulează activități
constând în:
Biroul Protecţia Mediului inițiază activitatea în scopul păstrării curăţeniei şi a
prevenirii epidemiilor în localitatea de competență, acţiune ce vizează persoanele care
caută (răscolesc) în gunoi şi cele care colectează în mod ilegal PET-uri sau alte
materiale reciclabile, făcându-se apel la populaţie pentru a anunţa poliţia locală
deîndată ce observă astfel de situaţii.
74
Activitatea compartimentului se desfășoară în scopul urmăririi respectării
prevederilor Hotărârii Consiliului Local referitoare la stabilirea unor măsuri pe linia
bunei gospodăriri, păstrării curăţeniei, respectării normelor de igienă şi înfrumuseţării
localității, precum şi a dispoziţiilor altor acte normative privitoare la protejarea şi
conservarea spaţiilor verzi, monitorizându-se totodată condiţiile de ridicare, transport şi
depozitare a deşeurilor vegetale şi menajare în diferite zone ale localității de
competență.
Totodată, polițiștii locali din cadrul acestui compartiment, verifică persoane
fizice și agenți economici care nu respectă interdicţia de a parca pe spaţiul verde,
investigaţiile operative conducând la aplicarea amenzilor contravenţionale.
Polițiștii locali din cadrul acestui compartiment efectuează controale operative,
periodice și tematice privind:
- verificarea şantierelor de construcţii şi a transportatorilor de deşeuri din
demolări şi excavaţii, privind respectarea legislaţiei de mediu;
- verificarea respectării legislaţiei de mediu de către administratorii pieţelor,
târgurilor de produse animaliere şi nonanimaliere;
- verificarea respectării legislaţiei de mediu de către administratorii lacurilor şi a
cursurilor de apă;
- verificarea respectării legislaţiei de mediu de către administratorii ştrandurilor,
bazelor sportive, de odihnă şi tratament;
- acţiuni de control a supermarketurilor, hipermarketurilor, şi complexelor
comerciale privind respectarea autorizaţiilor de mediu.
În domeniul protecției mediului polițiștii locali trebuie:
- să controleze respectarea prevederilor legale privind condițiile de ridicare,
transport și depozitare a deșeurilor menajere și industriale;
- să sesizeze autoritățile competente, cazurile de nerespectare a normelor legale
privind nivelul de poluare, inclusiv cele privind fonica;
- să participe la acțiunile de combatere a bolilor infecțioase sau parazitare
deosebit de grave și a epidemiilor;
- să identifice bunurile abandonate pe domeniul public și să aplice procedurile
legale pentru ridicarea acestora;
- să verifice igienizarea surselor de apă, a malurilor, a albiilor sau cuvetelor
acestora;
- să verifice asigurarea salubrizării străzilor, a căilor de acces, a zonelor verzi, a
rigolelor, îndepărtarea zăpezii și a gheții de pe căile de acces, dezinsecția și deratizarea
imobilelor;
- să verifice existența contractelor de salubrizare încheiate de către persoane
fizice sau juridice;
- să verifice ridicarea deșeurilor menajere de operatorii de servicii de salubrizare,
în conformitate cu graficele stabilite;
- să verifice și să soluționeze sesizările cetățenilor privind nerespectarea
normelor legale de protecție a mediului și a surselor de apă, precum și a celor de
gospodărire a localităților.
75
domeniul activității comerciale
Polițiștii locali cu atribuții în domeniul activității comerciale desfășoară

a) constată contravenții și aplică sancțiuni contravenționale pentru încălcarea
regulilor de comerț stabilite prin lege, în limita competențelor specifice autorităților
administrației publice locale;
b) urmăresc dezvoltarea ordonată a comerțului și desfășurarea activităților
comerciale în locuri autorizate de primar în vederea eliminării oricărei forme privind
comerțul ambulant neautorizat;
c) controlează respectarea normelor legale privind comercializarea produselor
agroalimentare și industriale în piețe, în târguri și în oboare;
d) colaborează cu organele de control sanitare, sanitar-veterinare și de protecție a
consumatorilor, în exercitarea atribuțiilor de serviciu;
e) controlează modul de respectare a obligațiilor ce revin operatorilor economici
cu privire la afișarea prețurilor;
f) verifică dacă în incinta unităților de învățământ, a căminelor și a locurilor de
cazare pentru elevi și studenți, precum și pe aleile de acces în aceste instituții se
comercializează sau se expun spre vânzare băuturi alcoolice, tutun;
g) verifică modul de respectare a normelor legale privind amplasarea materialelor
publicitare la tutun și băuturi alcoolice;
h) verifică și soluționează sesizările și reclamațiile primite din partea cetățenilor, legate
de problemele specifice compartimentului.
constând în:
Modernizarea societăţii reprezintă un proces care implică dezvoltarea tuturor
laturilor vieţii economice, sociale şi culturale.
Conform acestei afirmaţii, dezvoltarea continuă a activităţii prestatorilor de
servicii reprezintă o latură importantă a modernizării oricărei economii, ,,serviciile
prezentându-se ca o componentă care recepţionează impactul unor fenomene şi procese
majore ce jalonează evoluţia economiei unei ţări".
Dacă ne referim la sensul pragmatic, serviciile sunt prezentate ca o nouă manieră
de a produce, de a consuma şi de a trăi într-o societate în continuă schimbare.
Astfel, serviciile apar în acele activităţi umane în cadrul cărora mecanismul
social prestator-beneficiar şi mecanismul tehnic specific sunt de asemenea natură încât
rezultatul muncii nu mai poate apărea materializat într-un bun separat de lucrătorul -
prestator.
76
Serviciile generează diferite raporturi de servire, fiecare dintre aceste raporturi
având trăsături distincte în ceea ce priveşte conturarea dimensiunilor unei asemenea
activităţi.
Serviciile şi, mai ales, calitatea celor care însoţesc cumpărarea unui bun au
devenit în societatea contemporană elemente determinante în formarea
comportamentului clienţilor tuturor unităţilor comerciale.
Într-un asemenea context, comercianţii sunt dispuşi la eforturi suplimentare
pentru a răspunde aşteptărilor, dar şi noilor exigenţe ale consumatorilor.
Așadar, un rol important în cadrul sistemelor de distribuție a mărfurilor revine
comerțului cu amănuntul, care, alături de comerțul cu ridicata, reprezintă o verigă
intermediară în fluxul relațiilor producător-consumator. Într-o asemenea accepțiune,
cunoașterea multiplelor aspecte pe care le ridică ansamblul proceselor ce dau profilul
acestei activități oferă atât orientarea, cât și instrumentarul de acțiune de care au nevoie
întreprinderile din domeniul circulației mărfurilor.
Un rol important în economia modernă îl ocupă piața cu mecanismele ei,
studierea cărora permite nașterea interrelațiilor dintre producție și consum, strategia
dezvoltării economice, relațiile dintre agenții economici.
Piața a apărut cu multe secole în urmă ca punct de legătură între producție și
consum, atunci când funcțiile acestor două sfere economice s-au separat în timp și
spațiu. În decursul secolelor, schimbările dintre producători și consumatori s-au extins
și s-au perfecționat.
Piața modernă din țările avansate economic s-a constituit și s-a consolidat în
ultimele secole. În mecanismul de funcționare a unei economii moderne, piața ocupă un
loc esențial determinând într-o proporție însemnată deciziile și comportamentele
agenților economici.
Importanța pieței, într-un asemenea mecanism economic derivă din funcțiile pe
care ea le îndeplinește în economie, cu abateri mai mari sau mai mici ca urmare a
condițiilor concrete ce există în timp sau spațiu.
Piața și procesele pe piață se vor sfârși odată cu sfârșitul omenirii. Zicem astfel
din motivul că, atât strămoșii, cât si noi, contemporanii suntem preocupați de o mare
problemă. O problemă ce vizează viitorul pieței, proceselor pe piață. Deși s-ar părea ca
tema, pe care ne-am propus-o spre cercetare, ar fi un subiect destul studiat, nu tocmai
astfel stau lucrurile.
Pentru că o problemă nu poate fi considerată soluționată atâta timp cât mai există
contradicții, atâta timp cât mai există economiști.
În acest sens se poate considera că piața este:
a) spațiul economic în care se întâlnesc mai mult sau mai puțin direct și
acționează din interes cumpărătorii (în calitate de agenți ai cererii), vânzătorii (ca agenți
ai ofertei) iar în unele cazuri diverse categorii de intermediari;
b) locul de întâlnire la un moment dat (întâlnire nu neapărat fizică, ci și indirectă
prin simboluri: ordine scrise, telefon, fax, prospecte, caiete de sarcini etc.) a dorințelor
cumpărătorilor cu dorințele producătorilor;
c) un ansamblu de mijloace de comunicație prin care vânzătorii și cumpărătorii
se informează reciproc asupra a ceea ce dispun, de ceea ce au nevoie și a prețurilor
cerute și propuse înainte de a încheia și efectua tranzacțiile;
77
d) totalitatea relațiilor de vânzare în legătură cu spațiul economic în care au loc și
procesele conexe ce-i sunt caracteristice (cererea, oferta, concurența, publicitatea,
prețul, reglementările juridice, cutumiare, morale etc). Pe piață se întâlnesc și se
confruntă vânzătorii și cumpărătorii, cererea și oferta, fiecare cu interese specifice dar
care nu se pot realiza decât prin ,,legarea" și "coliziunea" cu interesele partenerilor.
e) piața este locul de manifestare a concurenței, a competiției dintre agenții cu
interese identice sau apropiate. Concurența, competiția este prezentă în toți porii unei
economii libere, dar ea iese în evidență, devine perceptibilă ,,cu ochiul liber" în cadrul
pieței.
În domeniul activităţii comerciale, poliţia locală are următoarele atribuţii:
- acţionează pentru respectarea normelor legale privind desfăşurarea comerţului
stradal şi a activităţilor comerciale, respectiv a condiţiilor şi a locurilor stabilite de
autorităţile administraţiei publice locale;
- verifică legalitatea activităţilor de comercializare a produselor desfăşurate de
operatori economici, persoane fizice şi juridice autorizate şi producători particulari în
pieţele agroalimentare, târguri şi oboare, precum şi respectarea prevederilor legale de
către administratorii pieţelor agroalimentare;
- verifică existenţa la locul de desfăşurare a activităţii comerciale a autorizaţiilor,
a aprobărilor, a documentelor de provenienţă a mărfii, a buletinelor de verificare
metrologică pentru cântare, a avizelor şi a altor documente stabilite prin legi sau acte
administrative ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale;
- verifică respectarea normelor legale privind comercializarea obiectelor cu
caracter religios;
- verifică respectarea normelor legale privind amplasarea materialelor publicitare
şi a locurilor de comercializare a produselor din tutun şi a băuturilor alcoolice;
- verifică respectarea prevederilor legale privind orarul de aprovizionare şi
funcţionare al operatorilor economici;
- identifică mărfurile şi produsele abandonate pe domeniul public sau privat al
unităţii administrativ-teritoriale şi pe raza sectoarelor municipiului Bucureşti sau pe
spaţii aflate în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale ori a altor
servicii/instituţii de interes local şi aplică procedurile legale de ridicare a acestora;
- verifică respectarea regulilor şi normelor de comerţ şi prestări de servicii
stabilite prin acte normative în competenţa autorităţilor administraţiei publice locale;
- cooperează şi acordă sprijin autorităţilor de control sanitar, de mediu şi de protecţie a
consumatorilor în exercitarea atribuţiilor de serviciu specifice domeniului de activitate
al acestora;
- verifică respectarea obligaţiilor ce revin operatorilor economici cu privire la
afişarea preţurilor, a produselor comercializate şi a serviciilor şi sesizează autorităţile
competente în cazul în care identifică nereguli;
- verifică şi soluţionează, în condiţiile legii, petiţiile primite în legătură cu actele
şi faptele de comerţ desfăşurate în locuri publice cu încălcarea normelor legale;
Poliția Locală înregistrează şi ţine în evidenţă:
- comercianţii şi prestatorii de servicii teritoriul Primăriei, cu actualizarea
permanentă a bazei de date;
- toate controalele efectuate şi măsurile legale aplicate;
78
- intrări - ieşiri corespondenţă/sesizări şi modul de soluţionare;
- evidenţe interne (concedii, ore suplimentare, recuperări, sancţiuni, fişe post etc).
- orice alte atribuţii şi sarcini care, prin natura lor au legătură cu obiectul de
activitate al compartimentului;
- constată contravenţii şi aplică sancţiuni pentru încălcarea normelor legale
specifice realizării atribuţiilor prevăzute la lit. a)-j), stabilite în sarcina autorităţilor
administraţiei publice locale;
Autoritatea personalului din structura Biroului Control Comercial:
- reprezintă şi angajează instituţia numai în limita atribuţiilor de serviciu şi a
mandatului care i s-a încredinţat de către conducerea acesteia;
- propune documente tipizate şi proceduri de uz intern pentru activitatea
compartimentului sau a instituţiei;
- semnalează conducerii Poliției Locale orice probleme deosebite legate de
activitatea acesteia, despre care ia cunoştinţǎ în timpul îndeplinirii sarcinilor sau în
afara acestora, chiar dacǎ acestea nu vizează direct domeniul în care are responsabilităţi
şi atribuţii.
- Poliția locală efectuează conform abilitărilor primite, controale pe teritoriul
Primăriei, pentru verificarea respectării, de către persoanele fizice şi juridice, a
legislaţiei economice;
- Poliția locală constată şi sancţionează, conform legii, contravenţiile în domeniul
legislaţiei economice;
- Poliția Locală întocmeşte procese verbale de constatare a contravenţiilor şi
urmăreşte respectarea măsurilor complementare stabilite prin acestea;
- efectuează verificări pe teren şi în arhiva serviciilor din cadrul aparatului de
specialitate al primarului, Administraţiei Domeniului Public, Administraţiei Pieţelor,
urmare a sesizărilor şi reclamaţiilor persoanelor fizice şi juridice, aplică măsurile
impuse prin legislaţia în domeniu şi transmite, în termen legal, răspunsurile către
petenţi;
- participă la acţiuni concertate alături de alte organe de control;
- informează, periodic sau la cerere, conducerea primăriei asupra situaţiei
constatate cu ocazia controalelor;
- prezintă rapoarte Consiliului Local al Primăriei;
- întocmeşte şi fundamentează proiectele de hotărâri ale Consiliului Local al
Primăriei şi proiectele de dispoziţii ale primarului în domeniul său de activitate;
- se ocupă de rezolvarea în termen legal a audienţelor primite de către conducerea
Primăriei conform competenţelor.
- Poliția Locală efectuează controale în pieţele de pe teritoriul primăriei,
verificând activitatea acestora din punct de vedere comercial, al protecţiei
consumatorilor, etc. ;
- Poliția Locală constată abaterile de la aplicarea corectă a legii în domeniul
activităţii din pieţe şi aplică măsurile legale în vigoare;
- întocmeşte proiecte de hotărâri de consiliul în domeniul de activitate.
Polițiștii locali din cadrul biroului comercial realizează controale şi verificări
specifice, avându-se în vedere, în principal, respectarea următoarelor acte normative:
79
- Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 (modificată) - privind comercializarea
produselor şi serviciilor de piaţă;
- Legea nr. 12/1990(r) - privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi
comerciale ilicite;
- Legea nr. 252/2003 - privind Registrul Unic de control;
- Hotărârea Guvernului nr. 661/2001 - privind procedura de eliberare a
certificatului de producător;
- Hotărârea Guvernului nr. 348/2004 - privind exercitarea comerţului cu produse
şi servicii de piaţă în zonele publice;
- Hotărârea Consiliului Local - privind instituirea unor avize de funcţionare
pentru exercitarea unor activităţi comerciale de pe raza localității de competență;
- Hotărârea Consiliului Local - privind eliberarea „Autorizaţiilor de funcţionare”
pentru unităţile de alimentaţie publică etc.
Activitatea polițiștilor locali din cadrul biroului este axată în principal pe
soluţionarea, în condiţiile legii, a petiţiilor primite în legătură cu acte şi fapte de comerţ,
precum şi pe verificarea şi consilierea agenţilor economici în scopul respectării
normelor legale privind desfăşurarea comerţului stradal şi a exerciţiilor comerciale
autorizate de către Primărie.

domeniul disciplinei în construcții și afișajul stradal
Polițiștii locali cu atribuții în domeniul disciplinei în construcții și afișaj

stradal desfășoară următoarele activități:
a) constată contravenții în cazul nerespectării normelor privind executarea
lucrărilor de construcții și stabilesc măsurile necesare intrării în legalitate, în condițiile
legii;
b) verifică existența autorizației de construire și respectarea documentației
tehnice autorizate pentru lucrările de construcții;
c) verifică legalitatea amplasării materialelor publicitare;
d) verifică și identifică imobilele și împrejmuirile aflate în stadiu avansat de
degradare;
e) verifică și soluționează sesizările și reclamațiile primite din partea cetățenilor,
legate de problemele specifice compartimentului.
În acest sens polițiștii locali desfășoară activități educativ - preventive
instituțiile. Pentru realizarea obiectivelor de informare-prevenire derulează activități
constând în:
Dezvoltarea locală diversifică şi îmbogăţeşte activităţile pe un teritoriu dat prin
mobilizarea resurselor şi energiilor existente în zonă.
80
Rezultat al eforturilor unei populaţii, dezvoltarea locală înseamnă punerea în
aplicare a unui proiect de dezvoltare economicã, socială şi culturală. Acestea
transformă un spaţiu de vecinătate într-un spaţiu de întrajutorare activă.
Definirea conceptului de „locală,, se face nu numai în legătură cu unităţile
administrativ teritoriale, ci şi la nivel intercomunal, interregional şi chiar
transfrontalier. Este necesar a se înţelege, în contextul dezvoltării regionale, locul şi
rolul dezvoltării locale, parteneriatul dezvoltării şi tipologia relaţiilor la diverse niveluri
administrative.
Dezvoltarea locală presupune existenţa unui cadru normativ-procedural, a unui
parteneriat local, a unei strategii de dezvoltare locală şi a unor resurse.
Dezvoltarea unui teritoriu presupune existenţa unui cadru legal, care o poate
încuraja sau stopa prin gradul de autonomie conferit actorilor locali sau prin gradul de
implicare al nivelului statal.
Cadrul legal, apanaj al nivelului central, are în vedere reglementări în
domeniile:
- protecţia mediului;
- dezvoltare socială;
- economie şi piaţa;
- guvernare, instituţii;
- amenajarea teritoriului;
- educaţie şi formare;
- ştiinţă şi cercetare.
Amenajarea teritoriului şi urbanismul constituie componente principale ale
activităţii administraţiei publice centrale şi locale.
Această activitate este minuţios reglementată de către legiuitorul român şi suscită
un mare interes atât în doctrină, cât şi în practica administrativă şi judecătorească, dată
fiind tendinţa de dezvoltare continuă a localităţilor din România, începând cu anul
2000.
Se constată o creştere a numărului cererilor de autorizare a construcţiilor private
cu destinaţia de locuinţe sau comercială, dar şi a numărului construcţiilor cu caracter
public.
Aceste din urmă construcţii pot fi: sedii ale autorităţilor şi instituţiilor publice,
drumuri, străzi, autostrăzi, căi ferate, porturi, aeroporturi, lucrări de canalizare în
localităţi etc.
Toate aceste lucrări de amenajare a teritoriului din intravilanul şi extravilanul
localităţilor se desfăşoară după anumite reguli pe care trebuie să le respecte atât
autorităţile publice, cât şi particularii.
Executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii
de construire sau de desfiinţare.
Autorizaţia de construire sau de desfiinţare se emite la solicitarea deţinătorului
titlului de proprietate asupra unui imobil - teren şi/sau construcţii - ori a altui act care
conferă dreptul de construire sau de desfiinţare, în condiţiile prezentei legi.
Construcţiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susţinerea instalaţiilor şi
utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu
respectarea autorizaţiei de construire.
81
Autorizaţia de construire constituie actul de autoritate al administraţiei publice
locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la
amplasarea, proiectarea, executarea şi funcţionarea construcţiilor. Autorizaţia de
construire se emite în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor de
urbanism, avizate şi aprobate potrivit legii.
Se pot emite autorizaţii de construire şi fără documentaţii de amenajare a
teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru:
a) lucrări de modificare, de reparare, de protejare, de restaurare şi de conservare a
clădirilor de orice fel, cu condiţia menţinerii aceleiaşi funcţiuni, a suprafeţei construite
la sol şi a volumetriei acestora;
b) lucrări de reparare privind căi de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare şi altele
asemenea, fără modificarea traseului şi, după caz, a funcţionalităţii acestora;
c) lucrări de reparare privind împrejurimi, mobilier urban, amenajări de spaţii
verzi, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi celelalte lucrări de amenajare a
spaţiilor publice;
d) lucrări de cercetare şi de prospectare a terenurilor foraje şi excavări -, necesare
în vederea efectuării studiilor geotehnice, exploatărilor de cariere, balastierelor,
sondelor de gaze şi petrol, precum şi altor exploatări;
e) organizarea de tabere de corturi.
Autorizaţia de construire se eliberează pentru:
a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere,
schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a
instalaţiilor aferente acestora, cu unele excepţii;
b) lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare,
restaurare, conservare, precum şi orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care
urmează să fie efectuate la construcţii reprezentând monumente istorice, inclusiv la cele
din zonele lor de protecţie, stabilite potrivit legii;
c) lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare
şi reabilitare privind căi de comunicaţie, inclusiv lucrări de artă, reţele şi dotări tehnico-
edilitare, lucrări hidrotehnice, amenajări de albii, lucrări de îmbunătăţiri funciare,
lucrări de instalaţii de infrastructură, noi capacităţi de producere, transport, distribuţie a
energiei electrice şi/sau termice, precum şi de reabilitare şi retehnologizare a celor
existente;
d) împrejmuiri şi mobilier urban, amenajări de spaţii verzi, parcuri, pieţe şi alte
lucrări de amenajare a spaţiilor publice;
e) lucrări de foraje şi excavări necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice,
prospecţiunilor geologice, exploatărilor de cariere, balastiere, sonde de gaze şi petrol,
precum şi alte exploatări de suprafaţă sau subterane;
f) lucrări, amenajări şi construcţii cu caracter provizoriu necesare în vederea
organizării execuţiei lucrărilor de bază, dacă nu au fost autorizate o dată cu acestea;
g) organizarea de tabere de corturi, căsuţe sau de rulote;
h) lucrări de construcţii cu caracter provizoriu: chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de
expunere situate pe căile şi spaţiile publice, corpuri şi panouri de afişaj, firme şi
reclame, precum şi anexele gospodăreşti ale exploataţiilor agricole situate în extravilan;
i) cimitire - noi şi extinderi.
82
Avizarea, aprobarea şi urmărirea aplicării documentaţiilor de amenajare a
teritoriului şi de urbanism (disciplina în construcţii)
Avizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism
se fac de către autorităţile şi organismele centrale şi teritoriale interesate.
Conform legii administraţiei publice locale primarul asigură elaborarea
regulamentului local de urbanism şi a documentaţiilor de urbanism şi amenajarea
teritoriului şi le supune aprobării Consiliului Local. Tot el emite avizele şi autorizaţiile
prevăzute de lege. În sfârşit, Consiliul Judeţean stabileşte orientările generale privind
organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor, precum şi amenajarea.
Ca atare, în afara problemelor de amenajare şi urbanism stabilite expres în
competenţa lor, autorităţile publice locale au plenitudine de atribuţii în gestionarea
teritoriului şi a localităţilor (adică totalitatea acţiunilor de organizare, conservare şi
dezvoltare a acestora îndreptate către realizarea unei stări fizice şi funcţionale
corespunzătoare necesităţilor colectivităţilor umane în conformitate cu prevederile
documentaţiilor de urbanism aprobate).
În acest sens, administraţia publică locală asigură gestionarea tuturor terenurilor
şi construcţiilor cuprinse în limitele administrativ-teritoriale stabilite potrivit legii,
exercită controlul cu privire la respectarea regimului de autorizare a construcţiilor şi la
aplicarea unitară a prevederilor sistemului calităţii în construcţii.
De aici rezultă atribuțiile Serviciului Disciplina în Construcţii şi Afişaj Stradal
care are în subordine Biroul Disciplina în Construcţii.
Serviciul Disciplina în Construcţii şi Afişaj Stradal are în subordine Biroul
Disciplina în Construcţii Atribuţiile Biroului Disciplină în Construcţii şi Afişaj
Stradal:
- efectuează controale pentru identificarea lucrărilor de construcţii executate fără
autorizaţie de construire sau desfiinţare, după caz, inclusiv a construcţiilor cu caracter
provizoriu prin poliția locală;
- efectuează controale pentru identificarea persoanelor de către poliția locală care
nu respectă autorizaţia de executare a lucrărilor de reparaţii ale părţii carosabile şi
pietonale.
Poliția locală, verifică respectarea normelor legale privind afişajul publicitar,
afişajul electoral şi orice altă formă de afişaj/reclamă, inclusiv cele referitoare la
amplasarea firmei la locul de desfăşurare a activităţii economice:
- participă la acţiunile de demolare/dezmembrare/dinamitare a construcţiilor
efectuate fără autorizaţie pe domeniul public sau privat al unităţii/subdiviziunii
administrativ-teritoriale ori pe spaţii aflate în administrarea autorităţilor administraţiei
publice locale sau a altor instituţii/servicii publice de interes local, prin asigurarea
protecţiei perimetrului şi a libertăţii de acţiune a personalului care participă la aceste
operaţiuni specifice;
- constată, după caz, conform atribuţiilor stabilite prin lege, contravenţiile privind
disciplina în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii şi înaintează
procesele-verbale de constatare a contravenţiilor, în vederea aplicării sancţiunii, şefului
compartimentului de specialitate al poliției locale, care coordonează activitatea de
amenajare a teritoriului şi de urbanism sau, după caz, preşedintelui Consiliului
Judeţean, primarului unităţii administrativ-teritoriale ori al sectorului municipiului
83
Bucureşti în a cărui rază de competenţă s-a săvârşit contravenţia sau persoanei
împuternicite de aceştia.
Biroul Disciplina în Construcţii:
- efectuează conform abilităţilor primite de poliția locală, controale pe teritoriul
Primăriei, pentru verificarea respectării, de către persoanele fizice şi juridice, a
normelor în domeniul construcţiilor;
- constată şi sancţionează prin poliția locală, conform legii, contravenţiile în domeniul
construcţiilor;
- Poliția locală întocmeşte procese verbale de constatare a contravenţiei şi
urmăreşte respectarea măsurilor stabilite prin procesele verbale; în acest scop, ţine
legătura cu Direcția Impozite și Taxe Locale (D.I.T.L.) a Primăriei şi prin intermediul
Serviciului Juridic Contencios, cu instanţele de judecată şi organele de poliţie;
- efectuează verificări pe teren şi în arhiva serviciilor din cadrul aparatului de
specialitate al primarului (Poliția locală), Administraţiei Domeniului Public Primăriei,
Administraţiei Pieţelor Primăriei, Direcţia Impozite şi Taxe Locale urmare a sesizărilor
şi reclamaţiilor persoanelor fizice şi juridice, aplică măsurile impuse prin legislaţia în
domeniu şi transmite, în termen legal, răspunsurile către petenţi;
- participă la acţiuni concertate alături de organele de control ale administraţiei
centrale şi poliţiei;
- coordonează şi controlează activitatea inspectorilor din cadrul Serviciului
Inspecţie Zonală şi Aplicarea Legislaţiei pe Domeniul Public şi Privat din cadrul
Administraţiei Domeniului Public Primăriei;
- Poliția locală informează, periodic sau la cerere, conducerea Primăriei asupra
situaţiei constatate cu ocazia controalelor; prezintă rapoarte Consiliului Local al
Primăriei;
- întocmeşte şi fundamentează proiectele de hotărâri ale Consiliului Local al
Primăriei şi proiectele de dispoziţii ale primarului în domeniul său de activitate;
- se ocupă de rezolvarea în termen legal a audienţelor primite de către conducerea
Primăriei conform competenţelor;
- în vederea rezolvării sesizărilor primite, poliția locală analizează şi controlează
documentele emise atât de aparatul propriu al Primăriei cât şi de serviciile publice ale
primăriei;
- Poliția locală urmăreşte disciplina în domeniul autorizării executării lucrărilor
în construcţii;
- Poliția locală urmăreşte şi controlează executarea construcţiilor autorizate şi
încadrarea acestora în prevederile autorizaţiei de construire;
- Poliția locală constată şi ia măsurile legale în vigoare în cazul documentaţiilor
de P.U.D. şi P.U.Z. (pentru solicitant) depuse spre analiză Consiliului Local al
primăriei.
- Poliția locală efectuează operaţiunea de regularizare de taxă pentru autorizaţiile
de construire emise de primar;
- Poliția locală desemnează inspectori anume abilitaţi pentru a participa şi
executa demersurile conform legii la recepţia finală la terminarea lucrărilor de
construcţii.
84
Urmărind modul de respectare a legilor în vigoare de către cetăţeni şi agenţii
economici, lucrătorii din cadrul serviciului efectuează acţiuni de control, rezolvând
sesizările repartizate spre soluţionare, prin identificarea și sancționarea
contravenienților.
Polițiștii locali din cadrul compartimentului, efectuează controale operative,
tematice și acțiuni privind:
- verificarea îndepărtării zăpezii de pe trotuare și de pe carosabil;
- verificarea existenţei rampelor de spălare în şantiere şi întreţinerea curăţeniei pe
arterele adiacente şantierelor;
- verificarea organizărilor de şantier amplasate pe domeniul public/privat al
localității de competență;
- identificarea imobilelor clasate ca monumente istorice aflate într-o stare
avansată de degradare pentru care nu s-au efectuat lucrări de conservare, restaurare,
reparaţii curente şi de întreţinere şi aplicarea măsurilor legale conform Legii nr.
422/2001 privind protejarea monumentelor istorice pe raza localității de competență
De asemenea, personalul serviciului participă și la asigurarea măsurilor de ordine
publică, la activităţii cultural-sportive şi comemorativ-istorice.
Activităţile de verificare şi control, conduc la punerea în legalitate a cetățenilor și
agenților economici prin obţinerea cu titlul de taxe aferente de Avize şi Autorizaţii de
la Primărie, în urma controalelor pe linie comercială sau a disciplinei în construcţii şi
afişajului stradal.
În scopul impunerii respectării prevederilor Legii nr. 50/1991, republicată,
privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, polițiștii locali efectuează
verificări la diverse şantiere de pe raza localității de competență, în vederea depistării
de lucrări de construcţii fără „Autorizaţie de Construire”, aplicându-se sancţiuni
contravenţionale celor găsiți vinovați.
Conform dispoziţiilor cuprinse în Hotărârile Consiliului Local referitoare la
ocuparea temporară a domeniului public fără avizul municipalităţii, polițiștii locali
aplică de asemenea sancţiuni contravenţionale.
Având în vedere prevederile Legii nr. 185/25.06.2013 - privind amplasarea şi
autorizarea mijloacelor de publicitate, polițiștii locali emit somaţii, prin care
persoanelor fizice şi juridice care încălcă dispoziţiile actului normativ menţionat li se
dispune intrarea în legalitate, iar ulterior, dacă nu se conformează, sunt aplicate
sancțiuni contravenţionale.
Totodată, agenţii de poliție locală din cadrul acestui birou desfăşoară o amplă
acţiune vizând depistarea şantierelor unde se execută lucrări de reabilitare energetică
fără a se deţine ,,Autorizaţie de Construire”, de către proprietarii de imobile sau
asociaţiile de proprietari. În acest, după identificarea și efectuarea verificărilor
specifice, persoanele responsabile au sunt somate să intre în legalitate în sensul
obţinerii ,,Autorizaţiei de Construire”, asigurându-li-se consilierea de specialitate
necesară.
În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 153/2011 - privind unele măsuri de
creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor, polițiștii locali întreprind acţiuni
de inventariere a clădirilor care necesită reparaţii sau renovări, precum şi pentru
85
identificarea proprietarilor acestora, situaţie care este înaintată Serviciului Arhitect Şef,
în vederea continuării demersurilor prevăzute de legea susmenţionată.
De asemeni, polițiștii locali efectuează acțiuni de depistare a societăţilor
comerciale care au amplasat „Bannere Publicitare”, fără a avea aviz eliberat de
Primărie, în urma identificării persoanelor responsabile, aplicându-se amenzi
contravenţionale.
Polițiștii locali din cadrul acestui compartiment efectuează controale operative,
periodice și tematice privind:
- acţiuni de verificare/monitorizare remediere avarii la reţelele edilitare;
- verificarea legalităţii executării lucrărilor edilitare (reabilitare infrastructură
rutieră, modernizări, extinderi şi branşamente la reţele edilitare);
- verificare şi desfiinţare reţele de comunicaţii aeriene prin cablu executate fără
autorizaţii de construire;
- verificarea organizărilor de şantier;
- verificarea legalităţii afişajului stradal.

domeniul evidenței persoanei
Polițiștii locali cu atribuții în domeniul evidenței persoanelor desfășoară

a) cooperează în vederea verificării datelor cu caracter personal cu autoritățile
administrației publice centrale și locale competente, cu respectarea prevederilor
Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu
caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările și completările
ulterioare;
b) constată contravențiile date în competență și aplică sancțiunile, potrivit legii;
c) verifică și soluționează sesizările și reclamațiile primite din partea cetățenilor,
legate de problemele specifice compartimentului.
constând în:
În ceea ce privește evidența persoanelor, polițiștii locali au un număr restrâns de
atribuții. Spre exemplu, ei trebuie să înmâneze cărțile de alegător celor care împlinesc
18 ani, dar și să aplice sancțiuni pentru nerespectarea normelor legale privind
domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români.
Cu ocazia controlului actelor de identitate poliţiştii locali verifică:
- dacă actul de identitate prezentat pentru control este emis de autoritatea
competentă;
- dacă actul prezentat corespunde ca formă şi conţinut;
86
- dacă fizionomia persoanei corespunde cu imaginea facială din actul de
identitate prezentat;
- dacă datele de stare civilă din act corespund cu cele declarate de persoana în
cauză;
- dacă actul de identitate are expirat termenul de valabilitate pentru care a fost
eliberat;
- dacă prezintă urme de falsificare, are ştersături, modificări, corecturi, adăugiri
ori conţine menţiuni nepermise, scrise ori ştampilate ori este deteriorat.
Atunci când poliţistul execută controlul unui act de identitate şi constată
anumite nereguli, poate lua, după caz, următoarele măsuri:
a) reţine actul de identitate şi îl predă Serviciului Public Comunitar Local de
Evidenţă a Persoanelor în vederea anulării;
Actul de identitate poate fi reţinut de către poliţiştii locali în situaţiile când:
- imaginea facială din actul de identitate nu mai corespunde cu fizionomia
posesorului;
- actul de identitate este deteriorat;
- în actul de identitate au fost făcute anumite modificări, adăugiri, menţiuni scrise
sau ştampilate, neprevăzute de lege;
Actul de identitate reţinut se depune la cel mai apropiat serviciu public comunitar
de evidenţă a persoanelor.
b) reţine actul de identitate şi conduce persoana la sediul poliţiei, pentru verificări
şi cercetări;
Această măsură se ia atunci când:
- există suspiciuni cu privire la actul de identitate prezentat, în sensul că acesta nu
aparţine persoanei respective, a fost furat, falsificat, datele înscrise în act nu corespund
cu cele declarate de către persoana legitimată;
c) atrage atenţia persoanei asupra obligaţiei de a se prezenta la organul competent
cu actele necesare pentru punerea în legalitate, atunci când:
- actul de identitate are termenul de valabilitate expirat;
- şi-a schimbat adresa de domiciliu;
- nu posedă menţiunea de stabilire a reşedinţei la adresa unde locuieşte;
- a pierdut, a distrus ori i s-a furat actul de identitate;
- a împlinit vârsta de 14 ani şi nu posedă act de identitate;
- în cazul schimbării denumirii sau a rangului localităţilor şi străzilor, al
renumerotării imobilelor sau rearondării acestora, al înfiinţării localităţilor sau străzilor;
- în cazul schimbării sexului.
d) constată şi sancţionează contravenţional, atunci când:
- minorul nu a solicitat, în termen de 15 zile de la împlinirea vârstei de 14 ani,
Serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor, eliberarea actului de identitate;
- persoana nu a solicitat eliberarea unei noi cărţi de identitate de la producerea
următoarelor cazuri:
- dacă s-a modificat numele sau prenumele titularului, data ori locul naşterii, iar
în cazul titularului unei cărţi electronice de identitate, şi prenumele părinţilor;
- în cazul schimbării domiciliului;
87
- în cazul schimbării denumirii sau a rangului localităţilor şi străzilor, al
renumerotării imobilelor sau rearondării acestora, al înfiinţării localităţilor sau străzilor;
- în cazul atribuirii unui nou C.N.P.;
- în cazul deteriorării actului de identitate;
- în cazul pierderii, furtului sau distrugerii actului de identitate;
- la înscrierea, expirarea sau revocarea interdicţiei titularului de a se afla în
anumite localităţi;
- când imaginea facială din actul de identitate nu mai corespunde cu fizionomia
titularului;
- în cazul schimbării sexului;
- în cazul anulării;
- pentru preschimbarea actelor de identitate care nu se mai emit, dar sunt
valabile.
- persoana nu a solicitat, cu cel puţin 15 zile înainte de expirarea termenului de
valabilitate a actului de identitate, Serviciului public comunitar de evidenţă
informatizată a persoanelor eliberarea unei noi cărţi de identitate;
- găzduieşte o altă persoană, în mod neîntrerupt, pe o perioadă mai mare de
30zile, şi nu a anunţat poliţia sau serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor
de la locul unde este situat imobilul;
- persoana locuieşte temporar, în mod neîntrerupt, mai mult de 15 zile la o altă
adresă decât cea de domiciliu, şi nu a solicitat serviciului public comunitar de evidenţă
a persoanelor înscrierea în actul de identitate a menţiunii de stabilire a reşedinţei;
Potrivit normelor legale, polițiștii locali sunt obligați ca, atunci când își exercită
atribuțiile de serviciu, să își decline, în prealabil, calitatea și să prezinte insigna de
polițist și legitimația de serviciu. Singura excepție de la această regulă este situația în
care rezultatul acțiunii este periclitat, dacă polițistul își declină identitatea.
Poliţiştii Locali din cadrul biroului însoţesc inspectorii din cadrul Asociațiilor
Locative, în acţiuni de evacuare a unor persoane rău platnice, precum şi a persoanelor
care ocupă în mod ilegal şi abuziv diferite imobile sau locaţii.
Secțiunea a 7-a Activitățile desfășurate de personalul contractual cu

atribuții privind paza bunurilor și obiectivelor
7.1. Introducere
Personalul contractual din cadrul poliției locale asigură paza bunurilor și
obiectivelor stabilite de consiliul local/Consiliul General al Municipiului București,
prin hotărâri, cu respectarea prevederilor legale în domeniu.
Poliția locală poate asigura, în condițiile legii, paza transporturilor bunurilor și a
valorilor, constând în sume de bani, titluri de credite, cecuri sau alte înscrisuri de
valoare, bijuterii, metale și pietre prețioase, aparținând comunei, orașului, municipiului
sau sectorului municipiului București.
Pe timpul desfășurării activităților de serviciu, pe raza comunelor, a orașelor, a
municipiilor, a sectoarelor municipiului București, personalul poliției locale poate
folosi autovehicule cu însemnul distinctiv "POLIȚIA LOCALĂ", urmat de denumirea
88
unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale din care face parte. Literele care compun
inscripția trebuie să fie de culoare neagră, pe fond alb, și să aibă aceleași dimensiuni.
Însemnele nu trebuie să creeze confuzii cu denumirea altor instituții sau autorități
publice și sunt amplasate pe toate laturile autovehiculului, portiere, portbagaj și capotă,
pentru a fi vizibile din orice poziție.
Autovehiculele de patrulare sunt echipate, în mod obligatoriu, cu dispozitive de
iluminare pentru emiterea de semnale speciale de avertizare luminoasă, de culoare
albastră și cu mijloace speciale de avertizare sonoră.
Personalul poliției locale care a făcut uz de armă este obligat să acționeze imediat
pentru a se acorda primul ajutor și asistență medicală persoanelor rănite.
Personalul poliției locale care a făcut uz de armă este obligat să anunțe de îndată cel
mai apropiat organ de poliție din cadrul Poliției Române, indiferent dacă au rezultat sau
nu victime ori pagube materiale, conform prevederilor Legii nr. 295/2004 privind
regimul armelor și al munițiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Fiecare situație în care s-a făcut uz de armă se raportează de urgență pe cale
ierarhică. De îndată ce este posibil, raportul se întocmește în scris.
Dacă în urma uzului de armă se produce moartea sau vătămarea unei persoane,
fapta se comunică de îndată procurorului competent, potrivit legii.
7.2. Atribuțiile personalului contractual cu atribuții de pază
Personalul contractual care execută serviciul în post are următoarele atribuţii:
- să păzească cu responsabilitate obiectivul şi bunurile primite în pază şi să
asigure integritatea acestora, neprecupeţind nici un efort pentru apărarea lui;
- să cunoască locurile şi punctele vulnerabile din perimetrul postului pentru
prevenirea şi contracararea oricăror acte sau fapte de natură să aducă prejudicii;
- să permită accesul în obiectiv numai cu respectarea reglementărilor legale în
vigoare şi a procedurilor interne privind accesul şi circulaţia în obiectiv;
- să nu permită folosirea aparatelor de filmat sau fotografiat decât cu aprobarea
conducerii obiectivului;
- să nu permită accesul în obiectivul păzit a persoanelor aflate în stare de
ebrietate;
- să cunoască modul de funcţionare a aparaturii tehnice de pază şi alarmare, a
mijloacelor de legătură, precum şi cum trebuie să intervină în anumite situaţii;
- să aibă o comportare civilizată în toate situaţiile, să dovedească fermitate şi
hotărâre în executarea îndatoririlor de serviciu, tact, discernământ, onestitate şi politeţe
în relaţia cu cetăţenii, să nu provoace şi să nu se lase provocat;
- să supravegheze cu atenţie zona apropiată postului, intrările şi ieşirile din
obiectiv, pentru a sesiza imediat apariţia persoanelor, după caz, şi a autovehicolelor
suspecte şi să ia măsurile de protecţie ce se impun;
- să aducă la cunoştinţa conducerii, în mod oportun, orice eveniment, acţiune sau
defecţiune, constatată în timpul serviciului şi care ar pune în pericol securitatea şi
integritatea obiectivului păzit, cât şi consemnarea în raportul de eveniment, după caz;
- să respecte normele cu privire la apărarea secretului de serviciu şi de stabilire a
relaţiilor cu reprezentanţii mass-media;
- să nu părăsească postul încredinţat fără aprobarea şefului ierarhic;
89
- să nu se prezinte la serviciu sub influenţa băuturilor alcoolice şi să nu consume
băuturi în timpul serviciului; să nu se prezinte la serviciu în stare avansată de oboseală
sau cu afecţiuni medicale care să influenţeze activitatea de pază, să nu doarmă în timpul
serviciului;
- să poarte uniforma şi însemnele distinctive numai în timpul serviciului;
- să nu absenteze fără motive temeinice şi fără să anunţe în prealabil şeful
ierarhic superior şi şeful formaţiei de pază despre aceasta;
- să se prezinte cu 10 - 15 minute înainte de începerea programului, pentru
preluarea postului de pază;
- să nu primească spre păstrare bunuri sau valori;
- să permită accesul salariaţilor altor unităţi prestatoare de servicii, în baza unui
tabel nominal aprobat de conducerea imobilului, buletin de identitate, legitimaţie de
serviciu şi însoţiţi de personal desemnat de conducere;
- să împiedice pătrunderea persoanelor suspecte sau sub influenţa băuturilor
alcoolice;
- să supravegheze şi să cerceteze zona pe care o are în responsabilitate, în scopul
prevenirii lăsării nesupravegheate a unor bagaje sau abandonării acestora de către alte
persoane;
- să nu permită accesul persoanelor înarmate, îndrumându-le şi supraveghindu-le
să depună armamentul şi muniţia în locul special amenajat;
- să nu permită accesul în obiectiv a persoanelor cu bagaje voluminoase sau a
comisvoiajorilor care vor să-şi prezinte produsele şi să le vândă salariaţilor;
- să menţină ordinea şi liniştea în incintă iar în caz de nevoie să intervină
politicos dar ferm pentru aplanarea eventualelor discuţii contradictorii, jignitoare;
- să ţină legătura telefonică cu şeful ierarhic, căruia i se subordonează nemijlocit;
- să înregistreze toate evenimentele deosebite şi măsurile luate, în registrul de
predare-primire a serviciului;
- la controalele efectuate de către organele în drept, să raporteze despre
evenimentele produse în timpul serviciului şi măsurile luate;
- să aibă ţinuta regulamentară, să fie disciplinat şi respectuos în raporturile de
serviciu;
- să cunoască şi să respecte Regulamentul de Ordine Interioară şi normele interne
elaborate în conformitate cu legislaţia în vigoare;
- să respecte cu stricteţe prevederile Legii nr.333/2003, privind paza obiectivelor,
bunurilor şi valorilor;
- să nu se implice în acţiuni care ar aduce prejudicii instituţiei şi obiectivului;
- la controlul efectuat de organele Ministerului de Interne sau conducerii,
legitimează persoanele în cauză, le permite accesul dacă acestea atestă că au drept de
control (delegaţie de control şi legitimaţie de serviciu), aduce la cunoştinţa şefilor săi şi
conducerii şi solicită consemnarea rezultatelor controlului în registrul de control;
- să consemneze în raportul de eveniment, evenimentele din timpul serviciului,
cu menţiunea funcţiei şi numelui persoanei care a preluat cazul;
- în caz de incendiu, inundaţii, explozii etc. alarmează, prin mijloacele de
comunicare, conducerea şi ia măsuri de limitare a efectelor negative, salvează
persoanele şi bunurile aflate în pericol, reţinând eventualii făptuitori;
90
- în caz de atac, agentul din postul de pază va lua măsuri de respingere a atacului
şi va reţine atacatorii, cerând sprijin, prin sistemul de alarmare, agenţilor din posturile
învecinate;
- în cazul în care situaţia impune, va folosi mijloacele specifice de apărare din
dotare;
- personalul de pază, are obligaţia să participe la toate activităţile legate de bunul
mers al instituţiei (curăţenie în jurul obiectivului, curăţat zăpadă, transport de materiale
etc.).
91
92
CAPITOLUL VIII
ÎNFIINȚAREA ȘI FUNCȚIONAREA DISPECERATELOR ÎN CADRUL

POLIȚIEI LOCALE
Conform prerogativelor Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a

poliției locale, Poliția locală poate înființa dispecerate proprii pentru:
a) coordonarea activității personalului propriu și intervenția la evenimente,
verificarea în baza de date a Ministerului Administrației și Internelor a persoanelor și
autovehiculelor oprite pentru verificări, în condițiile legii și ale protocoalelor de
colaborare încheiate cu structurile abilitate din cadrul ministerului;
b) intervenția la obiectivele asigurate cu pază aflate în proprietatea
unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale și/sau în administrarea autorităților
administrației publice locale sau a altor servicii/instituții publice de interes local.
Proiectarea, modificarea, instalarea, conectarea și întreținerea sistemelor de
alarmare la obiectivele asigurate cu pază de către poliția locală se realizează de către
societăți licențiate în domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracției, în condițiile
stabilite de cadrul legal privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția
persoanelor.
În funcționare, dispeceratele de monitorizare ale poliției locale prevăzute la art.
34 lit. b) din Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a poliției locale, asigură
preluarea directă a semnalelor de la sistemele conectate, verificarea și alertarea
echipajelor de intervenție, astfel încât să fie respectați timpii contractuali asumați și cei
maximali stabiliți de cadrul legal privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și
protecția persoanelor.
La dispeceratele de monitorizare ale poliției locale prevăzute la art. 34 lit. b) se
conectează doar obiectivele asigurate cu pază de poliția locală.
Poliția locală poate monitoriza sistemele de alarmare la obiectivele asigurate cu
pază de către aceasta, dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) deține tehnica necesară recepționării semnalelor de la sistemele proprii, în
conformitate cu standardele europene sau naționale în vigoare;
b) deține personal angajat și avizat, necesar pentru asigurarea programului
permanent al dispeceratului;
c) dispune de un sediu corespunzător standardelor europene sau naționale în
vigoare;
d) deține echipamente de comunicații pentru alertarea echipajelor mobile de
intervenție cu posibilitatea asigurării timpilor stabiliți.
Convorbirile dispecerului se înregistrează și se arhivează pe o perioadă de 30 de
zile.
Regulamentul de organizare și funcționare a dispeceratului prevăzut la art. 34 lit.
b) din Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a poliției locale, face parte
integrantă din regulamentul de organizare și funcționare a poliției locale.
93
Intervenția la obiectivele asigurate cu pază de către poliția locală se realizează
prin personalul contractual care îndeplinește atribuțiile prevăzute la art. 6 lit. h) din
Legea nr. 155/2010, precum și prin polițiști locali.
Secțiunea a 2-a erviciul Atribuţii, competenţe şi responsabilităţi ale

serviciului dispecerat
- asigură cunoaşterea permanentă a situaţiei operative din zona de competenţă, a

efectivelor de ordine publică aflate în serviciu şi misiuni şi informează imediat
conducerea poliţiei locale în legătură cu apectele de interes operativ, asigurând totodată
transmiterea operativă către polițiștii locali aflați în dispozitiv, a dispoziţiilor primite;
- verifică şi soluţionează, în condiţiile legii, petiţiile primite în legătură cu
activitatea serviciului;
- efectuează activități de secretariat şi arhivare a documentelor din cadrul
serviciului;
- menţine o legătură permanentă cu efectivele din dispozitivele de ordine publică,
cele de inspecţie sau Situaţii de Urgenţă, aflate în misiuni sau activităţi, asigurând şi
coordonarea acestora în situaţii specifice;
- primeşte şi execută verificări operative la solicitările poliţiştilor locali din teren,
privind identificări de persoane şi mijloace auto, accesând bazele de date ale M.A.I.;
- coordonează intervenţia la obiectivele asigurate cu pază proprie aflate în
proprietatea Consiliului Local;
- reglementează accesul persoanelor străine şi angajaţilor proprii în sediul
instituţiei;
- realizează legăturile radio între efectivele aflate în dispozitivul de ordine
publică şi sediile instituţiei;
- realizează legăturile telefonice exterioare cu posturile telefonice ale instituţiei;
- realizează legăturile telefonice de cooperare cu dispeceratul Poliției Naţionale
(SNUAU 112);
- organizează activităţile necesare pentru realizarea unei legături eficiente între
structurile poliţiei locale, precum şi cu celelalte instituţii cu atribuţii pe linie de ordine
publică sau alte domenii de interes local, asigurând transmiterea operativă a datelor şi
informaţiilor;
- elaborează și propune spre aprobare planificarea lunară a serviciului de
permanență la nivelul poliției locale;
- colectează toate datele operative furnizate de instituţiile cu atribuţii pe linie de
ordine publică şi de poliţiştii locali din teren şi întocmeşte zilnic sinteza cu situaţia
operativă (buletinul de evenimente) de pe raza de competenţă pe care o va prezenta
conducerii poliției locale;
- urmăreşte dacă elementele din dispozitiv respectă indicaţiile privind
transmiterea codificată a mesajelor, itinerariul şi viteza de deplasare a autoturismelor
instituției;
- organizează şi actualizează permanent evidenţa măsurilor preventive dispuse de
instanţele de judecată, faţă de persoanele cercetate penal, de a nu părăsi localitatea de
domiciliu/ţara;
94
- organizează exploatarea corectă a sistemelor informatice și asigură protecţia
acestora;
- întocmește și actualizează planurile de alarmare, cooperare, intervenție și
întrebuințare a personalului;
- centralizează datele şi informaţiile obţinute din activitatea structurilor operative
ale poliţiei locale;
- realizează alarmarea personalului în situaţiile dispuse de conducerea instituţiei;
- gestionează modalităţile de acces a angajaţilor şi a vizitatorilor în sediul central
al poliției locale;
- colaborează cu Serviciul Monitorizare, Documentare și Analiza Informaţiei în
ceea ce priveşte monitorizarea sistemelor tehnice de alarmare instalate la obiectivele
din competenţă şi a camerelor de supraveghere;
- elaborează documentaţia specifică achiziţionării de bunuri şi servicii, conform
necesităţilor şi prevederilor legale;
- primește sesizări de la cetățeni, prin intermediul rețelei telefonice și dispune
dirijarea echipajelor din teren la evenimentele sesizate;
- monitorizează echipajele auto ale poliției locale repartizate în dispozitivele de
ordine publică prin sistemul GPS;
- primește și execută verificări operative la solicitările polițiștilor locali privind
identificarea proprietarilor imobilelor/terenurilor de pe raza localității, accesând baza
de date, în vederea exercitării atribuțiilor de serviciu;
- identifică riscurile emergente, pe termen scurt și mediu și efectuează analize
asupra acestora, informând conducerea poliției locale;
- asigură întocmirea zilnică a buletinului de evenimente și distribuirea acestuia la
instituțiile și persoanele dispuse de conducerea instituției;
- colaborează cu Serviciul Monitorizare, Documentare si Analiza Informaţiei în
ceea ce priveşte evenimentele ce se produc pe teritoriul de competență și constatate prin
sistemul de monitorizare, în vederea direcționării operative a efectivelor la fața locului;
- transmite referate de necesitate cu specificaţiile tehnice, care cuprind
necesitățile de produse, servicii și lucrări, valoarea estimată a acestora, precum și
informațiile de care dispun, potrivit competențelor, necesare pentru elaborarea
strategiei de contractare a respectivelor contracte/acorduri-cadru;
- îndeplinește orice alte sarcini prevăzute de lege sau dispuse de conducerea
poliției locale, în legătură cu domeniul de activitate.
95
96
CAPITOLUL IX
MIJLOACELE DIN DOTARE A POLIȚIȘTILOR LOCALI ȘI A

PERSONALULUI CONTRACTUAL CU ATRIBUȚII ÎN DOMENIUL PAZEI
BUNURILOR ȘI OBIECTIVELOR
Poliţia locală poate deţine, administra şi/sau folosi, după caz, în condiţiile legii,
imobile, mijloace de transport personalizate şi dotate cu dispozitive de avertizare
sonore şi luminoase de culoare albastră, mijloace de transport anume destinate
transporturilor bunurilor şi valorilor dotate potrivit legii, armament, muniţie,
echipamente şi aparatură tehnică specifică, necesare pentru exercitarea atribuţiilor
prevăzute de lege.
Proprietatea asupra oricăror bunuri materiale din dotarea poliţiei locale aparţine
unităţii administrativ-teritoriale, cu excepţia celor închiriate, luate în administrare sau
în folosinţă de la alte entităţi publice sau private, după caz.
Personalizarea echipamentelor, a mijloacelor, a uniformelor şi a însemnelor
distinctive ale poliţiei locale cuprinde obligatoriu denumirea unităţii/subdiviziunii
administrativ-teritoriale pe raza căreia se organizează şi funcţionează.
Poliţia locală poate constitui, în condiţiile stabilite prin Regulamentul-cadru de
organizare şi funcţionare a poliţiei locale, dispecerate pentru coordonarea activităţii
personalului şi intervenţie, cu echipaje proprii, la obiectivele date în competenţă.
Personalul poliţiei locale este dotat cu uniformă, însemne distinctive şi, după caz,
cu:
a) arme letale de apărare şi pază sau arme neletale destinate pentru autoapărare;
b) mijloace individuale de apărare, intervenţie şi imobilizare prevăzute la art. 24
alin. (1), în cazul poliţiştilor locali, sau cele prevăzute de art. 43 din Legea nr.
333/2003, republicată, în cazul personalului contractual.
Structurile de poliţie locală sunt autorizate să procure şi să deţină arme letale de
apărare şi pază şi arme neletale destinate pentru autoapărare, precum şi muniţia
corespunzătoare, pentru înarmarea personalului propriu, în condiţiile art. 69 din Legea
nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, republicată, cu modificările
ulterioare.
Poliţiştii locali cu atribuţii în domeniul asigurării ordinii şi liniştii publice care au
obţinut certificatul de absolvire a programului de formare iniţială prevăzut la art. 18
alin. (1) şi (2), precum şi personalul contractual care desfăşoară activităţi de pază şi
care a fost atestat profesional potrivit prevederilor Legii nr. 333/2003, republicată, pot
fi dotaţi cu arme letale de apărare şi pază sau cu arme neletale destinate pentru
autoapărare, în vederea desfăşurării activităţilor specifice, cu aplicarea corespunzătoare
a prevederilor art. 70 şi 71 din Legea nr. 295/2004, republicată, cu modificările
ulterioare.
Până la completarea prin achiziţii proprii a întregului necesar de armament şi
muniţii, dotarea poliţiei locale cu aceste categorii de mijloace tehnice se poate asigura
prin închiriere de la Ministerul Afacerilor Interne, în condiţiile stabilite prin ordin al
ministrului afacerilor interne, sau de la Ministerul Apărării Naţionale, în condiţiile
stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale.
97
Prin Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a poliţiei locale se
stabilesc, potrivit legii, normele de dotare, categoriile de personal care sunt dotate cu
mijloace individuale de apărare, intervenţie, imobilizare, armament şi muniţie, tipurile
de arme, portul, modul de păstrare, manipulare, securitate şi evidenţă ale acestora.
Poliţistului local şi personalului contractual din poliţia locală, cu atribuţii în
domeniul pazei bunurilor şi obiectivelor de interes local, li se asigură gratuit uniforma
şi echipamentul de protecţie adecvat misiunilor specifice pe care le îndeplinesc, iar în
cazul în care, ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu, li s-a degradat sau distrus
îmbrăcămintea ori alte bunuri personale, au dreptul la despăgubiri corespunzătoare.
Uniforma personalului prevăzut la alin. (1), forma şi conţinutul însemnelor,
precum şi ale documentelor de legitimare ale acestuia sunt cele prevăzute în
Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a poliţiei locale.
La încetarea raporturilor de serviciu sau de muncă, personalul prevăzut la alin.
(1) are obligaţia de a preda, de îndată, uniforma, însemnele, echipamentul de protecţie
şi documentele de legitimare.
Încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului local din motive imputabile
acestuia, în termen de 5 ani de la absolvirea programului de formare iniţială prevăzut la
art. 18 alin. (1) şi (2), atrage plata de către acesta a contravalorii cheltuielilor de
şcolarizare, proporţional cu perioada rămasă.
Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale poliţiei locale care funcţionează
ca instituţie publică cu personalitate juridică se asigură din venituri proprii şi subvenţii
de la bugetul local.
În cazul în care poliţia locală se organizează ca un compartiment funcţional în
cadrul aparatului de specialitate al primarului/primarului general al municipiului
Bucureşti, activitatea acesteia se finanţează integral din bugetul local.
Polițiștii locali și personalul contractual din poliția locală cu atribuții în domeniul
pazei bunurilor și obiectivelor de interes local au dreptul la uniformă de serviciu de
protecție specifică locului și condițiilor de desfășurare a serviciului, care se acordă
gratuit din resursele financiare ale unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale
acestora sau din veniturile poliției locale, cu personalitate juridică, după caz.
Articolele din care se compune uniforma și durata maximă de uzură sunt
prevăzute în anexa nr. 1 din Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a poliției
locale.
Descrierea uniformei de serviciu, a legitimației de serviciu și a însemnelor
distinctive de ierarhizare ale polițiștilor locali și ale personalului contractual cu atribuții
în domeniul pazei bunurilor și a obiectivelor de interes local sunt prevăzute în anexa nr.
2 din Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a poliției locale.
Uniforma și însemnele distinctive se poartă în timpul executării serviciului, iar în
situația în care sediile nu sunt dotate cu vestiare, acestea pot fi purtate și pe timpul
deplasării până la serviciu și de la serviciu la domiciliu sau la reședință, după caz.
Evidențele și modul de păstrare și asigurare a securității armelor și a munițiilor
deținute de poliția locală se realizează în condițiile art. 68 din Legea nr. 295/2004, cu
modificările și completările ulterioare, și ale prezentului regulament-cadru.
Personalul contractual care desfășoară activități de pază și care a fost atestat
profesional potrivit prevederilor Legii nr. 333/2003, cu modificările și completările
98
ulterioare, poate fi dotat cu arme letale de apărare și pază sau cu arme neletale destinate
pentru autoapărare, în vederea desfășurării activităților specifice, cu aplicarea
corespunzătoare a prevederilor art. 69 și 70 din Legea nr. 295/2004, cu modificările și
În exercitarea atribuțiilor de serviciu, polițiștii locali și personalul contractual cu
atribuții în domeniul pazei bunurilor și a obiectivelor de interes local pot purta în
timpul serviciului o singură armă din dotare, precum și cantitatea de cel mult 12
cartușe.
Arma prevăzută la alin. (1) poate fi purtată numai de către titular, cu îndeplinirea
condițiilor prevăzute la art. 33 alin. (3) din Legea nr. 295/2004, cu modificările și
În vederea asigurării manipulării armamentului din dotare în condiții de
securitate, structurile de poliție locală sunt obligate:
a) să desfășoare activități de verificare a personalului dotat cu arme și muniții,
precum și a stării tehnice a armelor și a munițiilor, în condițiile art. 71 din Legea nr.
295/2004, cu modificările și completările ulterioare;
b) să prezinte, la solicitarea inspectoratului de poliție județean, respectiv a
Direcției Generale de Poliție a Municipiului București pe raza căruia/căreia aceasta
funcționează fiecare armă letală de apărare și pază deținută, împreună cu câte 5 cartușe
corespunzătoare calibrului fiecărei arme, în vederea înregistrării proiectilului și a
tubului-martor în evidențele operative ale Inspectoratului General al Poliției Române.
Conducerea poliției locale trebuie să ia măsurile ce se impun pentru organizarea
unei evidențe riguroase a armamentului, a munițiilor și a mijloacelor cu acțiune iritant-
lacrimogenă din dotarea personalului și a structurilor proprii, păstrarea în condiții de
deplină siguranță, portul, manipularea și folosirea lor în strictă conformitate cu
dispozițiile legale, în scopul prevenirii pierderii, sustragerii, înstrăinării, degradării și
producerii de accidente sau orice alte evenimente negative, potrivit legilor, ordinelor și
instrucțiunilor de specialitate în vigoare.
Locurile de păstrare a armamentului, a munițiilor și a mijloacelor cu acțiune
iritant-lacrimogenă din dotarea personalului și a structurilor proprii, precum și
gestionarea materialelor respective se stabilesc la începutul fiecărui an calendaristic și
ori de câte ori este necesar, prin dispoziția primarului.
Dotarea individuală a personalului și asigurarea cu armament, muniții și mijloace
cu acțiune iritant-lacrimogenă se stabilesc în strictă conformitate cu prevederile
normelor, ale tabelelor de înzestrare și cu dispozițiile tehnice de aplicare a acestora.
Odată cu primirea armamentului, a muniției și a mijloacelor cu acțiune iritant-
lacrimogenă, personalul se instruiește de către șefii nemijlociți asupra modului de
predare-primire, purtare și păstrare, funcționare, asupra regulilor de mânuire, a
condițiilor legale în care se poate face uz de armă și a măsurilor de prevenire și limitare
a accidentelor.
Înaintea și după executarea misiunilor, a ședințelor de pregătire și tragere, de
instrucție și a altor activități la care se folosesc armamentul și munițiile se verifică
existența și starea tehnică a acestora, precum și modul cum sunt cunoscute și respectate
regulile de păstrare, purtare și manipulare a lor.
99
Personalul care are în dotare armament, muniții și mijloace cu acțiune iritant-
lacrimogenă, precum și cel care participă la exploatarea acestor categorii de bunuri
materiale este obligat să respecte regulile prevăzute în precizările și dispozițiile tehnice
specifice, precum și pe cele stabilite în documentația tehnică a fiecărui mijloc în parte.
Pe timpul îndeplinirii misiunilor personalul este obligat să manifeste maximum de
vigilență în scopul înlăturării oricărei posibilități de sustragere, înstrăinare sau folosire
de către persoane neautorizate ori de producere a unor accidente sau alte evenimente
negative.
Armamentul, munițiile și mijloacele cu acțiune iritant-lacrimogenă se păstrează
în încăperi special destinate, care prezintă o deplină siguranță și au amenajate dulapuri
rastel, fișete sau lăzi din metal, prevăzute cu un sistem de închidere sigură, încuiate și
sigilate.
Un rând de chei de la sistemul de închidere a acestor încăperi se păstrează
permanent, în plicuri sau cutii sigilate, la ofițerul de serviciu.
Încăperile destinate păstrării armamentului, munițiilor și mijloacelor cu acțiune
iritant-lacrimogenă trebuie prevăzute cu gratii și grilaje, montate la toate ferestrele și
ușile de acces, iar gurile de aerisire cu plase sau site metalice. În situația în care ușile de
acces sunt confecționate din metal de cel puțin 5 mm grosime, nu este obligatorie
montarea grilajelor.
Ușile și grilajele sunt prevăzute cu câte două încuietori sigure.
Grosimea barelor gratiilor și a grilajelor trebuie să fie de minimum 10 mm, iar
dimensiunile maxime ale ochiurilor acestora de 150 x 150 mm. Gratiile și grilajele
trebuie să fie încastrate în zid, iar balamalele se montează astfel încât să nu permită
scoaterea lor.
Zilnic, la începutul și la terminarea programului de lucru, gestionarii bunurilor
materiale verifică starea sigiliilor și a sistemului de alarmă.
Șefii polițiilor locale unde nu sunt asigurate condiții de păstrare regulamentare
pentru armament și muniții sunt obligați să facă demersurile legale, conform
competențelor, pentru asigurarea acestora.
Ușile de acces în depozitele, magaziile și încăperile unde se păstrează armament,
muniții și mijloace cu acțiune iritant-lacrimogenă, precum și ferestrele acestora trebuie
prevăzute cu sisteme de alarmă contra efracției.
Sistemele de alarmare trebuie cuplate la camera ofițerului de serviciu.
Pe timpul cât nu se află asupra polițiștilor locali și asupra personalului
contractual cu atribuții în domeniul pazei bunurilor și a obiectivelor de interes local,
armamentul și muniția din dotarea individuală, precum și mijloacele cu acțiune iritant-
lacrimogenă se păstrează în încăperi special amenajate sau la ofițerul de serviciu.
Armamentul se păstrează în rastele, fișete sau lăzi metalice prevăzute cu tabele
aprobate de șefii polițiilor locale, ce cuprind seria armamentului și deținătorul.
Muniția se păstrează în încăperi separate de armament, în lăzi metalice prevăzute
cu încuietori adecvate. În documentul de predare-preluare a serviciului de zi se
consemnează cantitativ armamentul și muniția existente la ofițerul de serviciu.
Acolo unde nu se pot asigura încăperi separate, muniția și mijloacele cu acțiune
iritant-lacrimogenă se păstrează în aceeași cameră cu armamentul, în lăzi metalice
100
separate, având grosimea pereților de cel puțin 3 mm, prevăzute cu încuietori sigure.
Mijloacele cu acțiune iritant-lacrimogenă se păstrează în ambalajele originale.
Pistoalele și muniția aferentă din dotarea structurilor poliției locale care nu au
organizat serviciul de zi permanent se păstrează în spații special amenajate, unde este
organizat serviciu de zi permanent și sunt asigurate condiții pentru păstrarea în deplină
siguranță.
Distribuirea armamentului, a munițiilor și a mijloacelor cu acțiune iritant-
lacrimogenă din dotarea personalului poliției locale cu drept de utilizare a acestor
mijloace de apărare, precum și retragerea acestora se fac, indiferent de situație, pe bază
de tichet înlocuitor, semnătură în registrul special destinat și/sau documente
justificative.
Predarea armamentului și a munițiilor se face numai personalului nominalizat sau
înlocuitorilor de drept ai acestuia.
Tichetele înlocuitoare pentru predarea-preluarea armamentului și a munițiilor din
dotarea individuală a personalului se iau în evidență în registrele special destinate
lucrului cu documente clasificate.
Tichetele înlocuitoare se eliberează separat pentru predarea-preluarea
armamentului, respectiv a munițiilor din dotare, și cuprind următoarele mențiuni:
denumirea poliției locale, gradul, numele și prenumele polițiștilor locali și ale
personalului contractual cu atribuții în domeniul pazei bunurilor și a obiectivelor de
interes local, tipul și seria armei, respectiv numărul de cartușe, semnătura șefului
poliției locale cu ștampila unității, precum și semnătura de primire a posesorului.
Cu ocazia inventarierii documentelor clasificate, la controale, convocări și alte
asemenea activități, se verifică existența și starea tichetelor și se iau măsuri de înlocuire
a celor necorespunzătoare.
Portul armamentului, al munițiilor și al mijloacelor cu acțiune iritant-lacrimogenă
din dotarea individuală a personalului este permis numai în interes de serviciu, cu
aprobarea șefilor poliției locale din care face parte.
La terminarea misiunii sau a serviciului, armamentul, munițiile și mijloacele cu
acțiune iritant-lacrimogenă se predau ofițerilor de serviciu de la care au fost primite.
La uniforma de serviciu, pistolul se poartă, în mod obligatoriu, numai în toc, pe
centură.
Încărcătoarele cu cartușe se păstrează unul introdus în pistol, iar celălalt în
locașul prevăzut din tocul de purtare.
Pierderea, sustragerea, înstrăinarea, degradarea sau folosirea abuzivă a
armamentului, a munițiilor și a mijloacelor cu acțiune iritant-lacrimogenă din dotare
constituie evenimente deosebite, abateri de la normele legale, ordinea interioară și
disciplină, care atrag, potrivit legii, după caz, răspunderea materială, disciplinară sau
penală.
Cazurile de pierdere, sustragere, înstrăinare, degradare sau folosire abuzivă a
armamentului, a munițiilor și a mijloacelor cu acțiune iritant-lacrimogenă se raportează
imediat, pe cale ierarhică, iar șefii compartimentelor funcționale, împreună cu
persoanele desemnate, dispun măsuri de cercetare pentru elucidarea completă a
cazurilor și sancționarea celor vinovați, potrivit competențelor.
101
Șeful poliției locale dispune retragerea armamentului și a munițiilor din dotarea
personalului care se află în cercetare penală, dacă se constată că prezintă pericol pentru
siguranța proprie sau a altor persoane ori în alte situații care impun această măsură.
Poliția locală care deține bunuri, valori, suporturi de stocare a documentelor, a
datelor și a informațiilor secret de stat trebuie să asigure paza, mijloacele mecano-fizice
de protecție și sistemele de alarmă împotriva efracției în locurile de păstrare, depozitare
și manipulare a acestora.
Normele de dotare cu armament și mijloace specifice de protecție a polițiștilor
locali și a personalului cu atribuții în domeniul pazei bunurilor și a obiectivelor de
interes local sunt prevăzute în anexa nr. 3 din Regulamentul-cadru de organizare și
funcționare a poliției locale.
102
CAPITOLUL X
DREPTURILE, OBLIGAȚIILE ȘI RECOMPENSELE POLIȚIȘTILOR

LOCALI
Secțiunea 1 Drepturile polițistului local
Poliţistul local este funcționarul public al primăriei, înarmat, poartă uniformă și

exercită atribuții specifice stabilite prin legea poliției locale, instituţie specializată, cu
rolul principal de de apărare a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a
proprietății private și publice și asigurare a ordinii și liniștii publice.
Poliţistul local, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, are
următoarele drepturi principale:
a) să efectueze control preventiv asupra persoanei şi/sau bagajului acesteia în
următoarele situaţii: există indicii clare că s-a săvârşit, se săvârşeşte sau se pregăteşte
săvârşirea unei infracţiuni sau persoana participă la manifestări publice organizate în
locuri în care este interzis accesul cu arme, produse ori substanţe periculoase;
b) să invite la sediul poliţiei locale persoanele a căror prezenţă este necesară
pentru îndeplinirea atribuţiilor, prin aducerea la cunoştinţă, în scris, a scopului şi a
motivului invitaţiei;
c) să solicite sprijinul cetăţenilor pentru identificarea, urmărirea şi prinderea
persoanelor care au comis fapte de natură penală sau contravenţională;
d) să poarte şi să folosească, în condiţiile prezentei legi şi numai în timpul
serviciului, armamentul, muniţia şi celelalte mijloace de apărare şi intervenţie din
dotare;
e) să circule gratuit, pe baza legitimaţiei de serviciu, în timpul serviciului, în zona
de competenţă, cu mijloacele de transport în comun locale, pentru executarea unor
misiuni care nu pot fi îndeplinite altfel;
f) să folosească forţa, în condiţiile legii, proporţional cu starea de fapt care
justifică utilizarea acesteia, în cazul nerespectării dispoziţiilor pe care le-a dat în
exercitarea atribuţiilor de serviciu;
g) să legitimeze şi să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispoziţiile
legale ori sunt indicii că acestea pregătesc sau au comis o faptă ilegală;
h) să conducă la sediul poliţiei locale sau al unităţilor/structurilor teritoriale ale
Poliţiei Române pe cei care prin acţiunile lor periclitează integritatea corporală,
sănătatea sau viaţa persoanelor, ordinea publică ori alte valori sociale, precum şi
persoanele suspecte de săvârşirea unor fapte ilegale, a căror identitate nu a putut fi
stabilită în condiţiile legii. Verificarea situaţiei acestor categorii de persoane şi luarea
măsurilor legale, după caz, se realizează în cel mult 12 ore din momentul depistării, ca
măsură administrativă.
Pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu, poliţiştii locali au acces, în condiţiile
legii, la bazele de date ale Ministerului Afacerilor Interne. În acest scop, poliţia locală
sau unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială, după caz, şi structurile abilitate din
cadrul Ministerului Afacerilor Interne încheie protocoale de colaborare în care se
103
reglementează infrastructura de comunicaţii, măsurile de securitate, protecţie şi de
asigurare a confidenţialităţii datelor, nivelul de acces şi regulile de folosire.
Secțiunea a 2-a Obligațiile polițistului local
În exercitarea atribuţiilor de serviciu, poliţistul local este obligat:

a) să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de
Constituţia României, republicată, şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale;
b) să respecte principiile statului de drept şi să apere valorile democraţiei;
c) să respecte prevederile legilor şi ale actelor administrative ale autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale;
d) să respecte şi să aducă la îndeplinire ordinele şi dispoziţiile legale ale şefilor
ierarhici;
e) să respecte normele de conduită profesională şi civică prevăzute de lege;
f) să îşi decline, în prealabil, calitatea şi să prezinte insigna de poliţist şi
legitimaţia de serviciu, cu excepţia situaţiilor în care rezultatul acţiunii este periclitat.
La intrarea în acţiune sau la începutul intervenţiei ce nu suferă amânare, poliţistul local
este obligat să se prezinte, iar după încheierea oricărei acţiuni sau intervenţii să se
legitimeze şi să declare funcţia şi unitatea de poliţie locală din care face parte;
g) să intervină şi în afara orelor de program, în limita mijloacelor aflate la
dispoziţie, pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu, în raza teritorială de competenţă,
când ia la cunoştinţă de existenţa unor situaţii care justifică intervenţia sa;
h) să se prezinte de îndată la sediul poliţiei locale sau acolo unde este solicitat, în
situaţii de catastrofe, calamităţi ori tulburări de amploare ale ordinii şi liniştii publice
sau alte asemenea evenimente, precum şi în cazul instituirii stării de urgenţă ori a stării
de asediu sau în caz de mobilizare şi de război;
i) să respecte secretul profesional, precum şi confidenţialitatea datelor dobândite
în timpul desfăşurării activităţii, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor în care
îndeplinirea sarcinilor de serviciu, nevoile justiţiei sau legea impun dezvăluirea
acestora;
j) să manifeste corectitudine în rezolvarea problemelor personale, în aşa fel încât
să nu beneficieze şi nici să nu lase impresia că beneficiază de datele confidenţiale
obţinute în calitatea sa oficială.
Poliţistului local îi este interzis:
a) să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori să desfăşoare
propagandă în favoarea acestora;
b) să exprime opinii sau preferinţe politice la locul de muncă sau în public;
c) să participe la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau orice alte întruniri cu
caracter politic;
d) să adere la secte, organizaţii religioase sau la orice alte organizaţii interzise de
lege;
e) să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activităţi de comerţ ori să
participe la administrarea sau conducerea unor operatori economici, cu excepţia calităţii
de acţionar;
104
f) să exercite activităţi de natură să lezeze onoarea şi demnitatea poliţistului local
sau a instituţiei din care face parte;
g) să deţină orice altă funcţie publică sau privată pentru care este salarizat, cu
excepţia funcţiilor didactice din cadrul instituţiilor de învăţământ, a activităţilor de
cercetare ştiinţifică şi creaţie literar-artistică;
h) să participe la efectuarea oricărei forme de control în vreo entitate publică sau
privată, în cazul în care, direct ori prin intermediari, este implicat sau are interese de
natură contrară activităţii specifice de poliţie;
i) să provoace suferinţe fizice sau psihice unor persoane, în scopul obţinerii de la
acestea ori de la o terţă persoană de informaţii sau mărturisiri;
j) să primească, să solicite, să accepte, direct sau indirect, ori să facă să i se
promită, pentru sine sau pentru alţii, în considerarea calităţii sale oficiale, daruri ori alte
avantaje;
k) să rezolve cereri care nu sunt de competenţa sa ori care nu i-au fost repartizate
de şefii ierarhici sau să intervină pentru soluţionarea unor asemenea cereri, în scopurile
prevăzute la lit. j);
l) să colecteze sume de bani de la persoane fizice sau juridice;
m) să redacteze, să imprime sau să difuzeze materiale ori publicaţii cu caracter
politic, imoral sau ilegal.
Poliţistul local cu funcţie de conducere răspunde pentru ordinele şi dispoziţiile
date subordonaţilor. El este obligat să verifice dacă acestea au fost transmise şi înţelese
corect şi să controleze modul de ducere la îndeplinire.
Poliţistul local cu funcţie de conducere este obligat să sprijine propunerile şi
iniţiativele motivate ale personalului din subordine, în vederea îmbunătăţirii activităţii
poliţiei locale în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi a calităţii serviciilor publice
oferite cetăţenilor.
Poliţistul local răspunde, în condiţiile legii, pentru modul în care îşi exercită
atribuţiile de serviciu. Încălcarea de către poliţistul local a atribuţiilor de serviciu
angajează răspunderea sa disciplinară, patrimonială, civilă sau penală, după caz,
potrivit legii.
Poliţistul local are obligaţia să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce
prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului poliţiei locale şi/sau
autorităţilor publice.
În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de prezenta lege, personalul poliţiei locale
îşi exercită competenţa pe raza unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale unde îşi
desfăşoară activitatea.
Pentru contribuţii deosebite la apărarea ordinii şi liniştii publice, a drepturilor şi a
libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi la prevenirea faptelor antisociale, pentru
îndeplinirea exemplară a atribuţiilor de serviciu, poliţiştilor locali li se pot acorda
recompense morale sau materiale, în condiţiile stabilite prin Regulamentul-cadru de
organizare şi funcţionare a poliţiei locale.
Secțiunea a 3-a Recompensele care se pot acorda polițiștilor locali
Recompensarea polițiștilor locali se realizează în scopul recunoașterii publice în

105
cadrul comunității profesionale și în societate, dacă este cazul, a meritelor celor care se
evidențiază în îndeplinirea atribuțiilor, a misiunilor sau pe timpul acțiunilor organizate
în zona de competență a poliției locale.
Recompensele au caracter moral sau material, după caz.
Recompensarea polițiștilor locali trebuie să se bazeze pe principii care vizează
obiectivitatea, echitatea și principialitatea acordării recompenselor.
La stabilirea și acordarea de recompense sau la formularea de propuneri în
acest sens se au în vedere următoarele elemente:
a) comportamentul polițistului local;
b) prestația profesională generală a polițistului local și modul de îndeplinire a
atribuțiilor/misiunilor;
c) efectul motivator pe care recompensarea îl poate produce asupra celorlalți
polițiști locali;
d) posibilitatea ca recompensa acordată să determine eficientizarea activității
polițistului local.
Recompensele care se pot acorda polițiștilor locali sunt următoarele:
a) ridicarea unei sancțiuni disciplinare aplicate anterior - preceda acordarea
unei alte recompense. Se acordă pe timpul perioadei cât sancțiunea își produce efectele
și determină încetarea imediată a acestora. Se acordă de șeful care a aplicat sancțiunea
disciplinară ce urmează a fi ridicată sau de către noul șef care îndeplinește atribuțiile
aceleiași funcții. În situația în care polițistul local a fost mutat, ridicarea sancțiunii se
acordă ca recompensă de către șeful care îndeplinește funcția similară celui care a
aplicat sancțiunea disciplinară;
b) felicitările - pot fi scrise sau verbale, se acordă pentru îndeplinirea deosebită a
atribuțiilor și a misiunilor și se aduc la cunoștință individual sau în fața personalului;
c) titlurile de onoare - se conferă polițiștilor locali pentru acte de eroism, curaj
deosebit, devotament și pentru merite deosebite în îndeplinirea unor atribuții sau a unor
misiuni;
d) insemnele onorifice, de tipul ecusoanelor, al insignelor sau altele asemenea,
și diplomele de merit - se acordă pentru obținerea de rezultate foarte bune la absolvirea
unor cursuri, competiții sportive, manifestări cultural-artistice și sociale cu prilejul unor
aniversări și la finalizarea unor acțiuni/misiuni;
e) recompensele materiale - se acordă polițiștilor locali care s-au evidențiat prin
obținerea de rezultate exemplare în activitate, în conformitate cu legea-cadru privind
salarizarea unitară a personalului plătit prin fonduri publice.
Modalitatea de acordare a asistenței juridice, precum și cuantumul acesteia se
stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare aprobat prin hotărâre a
autorității deliberative, la propunerea primarului.
Polițiștii locali au dreptul la despăgubiri de viață, de sănătate și de bunuri, pentru
daunele suferite în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Asigurarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) implică acordarea unor sume de
bani pentru polițiștii locali sau, în cazul decesului, pentru familiile acestora, în situația
producerii riscurilor specifice activității de poliție locală.
106
Despăgubirile - se acordă, în limita bugetului aprobat de consiliile
locale/Consiliul General al Municipiului București, pentru următoarele categorii de
riscuri:
a) rănirea polițistului local;
b) invaliditate de gradul I;
c) invaliditate de gradul II;
d) invaliditate de gradul III;
e) deces;
f) prejudicii aduse bunurilor.
În sensul alin. (1), termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) polițist local rănit - polițistul local supus în timpul sau în legătură cu
exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze
vătămătoare, în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică și/sau funcțională a
organismului;
b) polițist local invalid - polițistul local rănit clasat inapt pentru îndeplinirea
atribuțiilor de serviciu de către comisiile de expertiză medicală și evaluare a capacității
de muncă;
c) polițist local decedat - polițistul local care și-a pierdut viața în urma unui
accident, în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu;
d) bun - construcții cu destinația de locuit pentru polițist și familia sa, precum și
anexele acestora, vehicule aflate în proprietatea sau folosința polițistului.
Despăgubirile acordate în situația producerii riscului prevăzut la art. 67 alin. (1)
lit. a) acoperă, în limita bugetului aprobat de consiliul local/Consiliul General al
Municipiului București, toate cheltuielile legate de:
a) tratamentul în țară sau în străinătate, în cazul în care acesta nu poate fi efectuat
în țară;
b) tratamentul de recuperare în unități medicale din țară sau din străinătate;
c) protezele, ortezele și alte dispozitive medicale de profil din țară sau din
străinătate;
d) transportul dus-întors până la/de la unitatea medicală care va asigura
efectuarea tratamentului, atât pentru polițistul local, cât și pentru însoțitor, când situația
o impune.
În situația producerii și a unuia dintre riscurile prevăzute la art. 67 alin. (1) lit. b)-
d), polițistului local i se acordă, în limita bugetului aprobat de consiliul local/Consiliul
General al Municipiului București, și despăgubiri în sumă de până la:
a) 10.000 euro, echivalentul în lei la data plății - pentru invalid. de gradul I;
b) 8.000 euro, echivalentul în lei la data plății - pentru invalid. de gradul al II-lea;
c) 6.000 euro, echivalentul în lei la data plății - pentru invaliditate de gradul al
III-lea.
Despăgubirea acordată în situația producerii riscului prevăzut la art. 67 alin. (1)
lit. e) constă într-o sumă de până la 20.000 euro, echivalentul în lei la data plății, și se
plătește familiei polițistului local decedat.
Despăgubirea acordată în situația producerii riscului prevăzut la art. 67 alin. (1)
lit. f) nu poate depăși suma necesară pentru aducerea bunului în starea inițială sau
înlocuirii acestuia în caz de distrugere.
107
Despăgubirile acordate în baza prezentului regulament-cadru constituie forme de
sprijin cu destinație specială. Despăgubirile prevăzute la art. 68 se acordă pentru fiecare
eveniment asigurat în parte. Despăgubirile prevăzute la art. 68 alin. (4) nu se acordă în
cazul în care prejudiciul prevăzut la art. 67 alin. (1) lit. f) este acoperit parțial sau în
totalitate ca urmare a existenței unei asigurări în sistemul privat.
Pentru toate sumele de bani plătite ca despăgubiri în temeiul prezentului
regulament-cadru, autoritățile administrației publice locale vor iniția demersuri pentru
recuperarea sumelor plătite de la persoanele care se fac vinovate de producerea
prejudiciilor.
108
CAPITOLUL XI
COOPERAREA POLIȚIEI LOCALE CU ALTE INSTITUȚII
Secțiunea 1 Cooperarea cu organele administraţiei publice locale
Conform Legii nr. 155/2010, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea

poliţiei locale, aceasta este un serviciu public specializat de interes local care, în
îndeplinirea misiunilor ce îi revin, colaborează cu Poliţia Română, Jandarmeria
Română, cu alte instituţii ale statului, colaborând de asemenea şi cu asociaţii şi
organizaţii neguvernamentale, persoane fizice, persoane juridice etc.
Având în vedere faptul că poliţia locală se înfiinţează prin hotărâre a consiliilor
locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor sau comunelor,
subordonându-se direct primarilor acestora, această instituţie are cea mai strânsă
colaborare cu organele administraţiei publice locale, respectiv cu primarii, consiliile
locale şi direcţiile de specialitate din cadrul primăriilor.
În acest sens, colaborarea poliţiei locale cu organele administraţiei publice
locale presupune următoarele activităţi:
- însoţirea funcţionarilor primăriei ori a altor persoane cu funcţii în instituţiile
publice locale la executarea unor controale şi la punerea în executare a unor hotărâri ale
consiliului local sau, după caz, al consiliului local al municipiului Bucureşti,
asigurându-le protecţia şi prevenind orice acte de tulburare a liniştii publice;
- împreună cu direcţiile de specialitate din cadrul primăriilor şi cu alte instituţii
specializate din cadrul ministerelor, prevenirea şi combaterea încălcării normelor legale
privind curăţenia localităţilor, comerţul stradal, protecţia mediului înconjurător, precum
şi alte fapte stabilite prin hotărâri ale consiliului local sau dispoziţii ale primarului, în
domenii cum ar fi:
- activitatea din pieţe, curăţenia şi igienizarea acestora;
- întreţinerea parcurilor, a zonelor verzi, a spaţiilor şi locurilor de joacă pentru
copii;
- amenajarea şi curăţenia spaţiilor din jurul blocurilor de locuinţe, precum şi a
terenurilor virane;
- întreţinerea bazelor şi obiectivelor sportive aflate în administrarea lor;
- întreţinerea străzilor şi a trotuarelor, a şcolilor şi a altor instituţii de educaţie şi
de cultură, aflate în administrarea primăriilor;
- întreţinerea clădirilor, împrejmuirilor şi a altor construcţii;
controlarea modului de depozitare a deşeurilor menajere, industriale sau de orice fel,
precum şi de respectare a igienizării zonelor periferice şi a malurilor cursurilor de apă,
sesizând primarul cu privire la situaţiile constatate şi măsurile ce trebuie luate pentru
îmbunătăţirea stării de curăţenie a localităţii;
- intervenţia, împreună cu reprezentanţii primăriei, pentru rezolvarea unor cazuri
sociale;
- prezentarea unor informări consiliului local (prin intermediul Comisiei locale
de ordine publică), privind eficienţa activităţii desfăşurate de Poliţia Comunitară, cât şi
măsurile propuse pentru îmbunătăţirea acestora.
109
Secțiunea a 2-a Cooperarea cu Poliţia Română
În ceea ce priveşte cooperarea poliţiei locale cu Poliţia Română, aceasta are

loc pe mai multe planuri, în legătură directă cu atribuţiunile specifice, stabilite prin
lege pentru fiecare dintre cele două instituţii, şi se realizează prin:
- participarea în comun la asigurarea măsurilor de ordine cu ocazia adunărilor
publice, mitingurilor, manifestărilor cultural-artistice şi sportive, organizate la nivel
local;
- organizarea şi executarea de acţiuni şi controale comune în vederea asigurării
ordinii şi liniştii publice în zonele de responsabilitate, conform planului de pază şi
ordine publică;
- punerea în aplicare a planurilor de cooperare, inclusiv prin asigurarea cu
efective precum şi din punct de vedere logistic;
- supravegherea în cooperare cu formaţiunile de ordine publică, de investigaţii
criminale etc., a parcurilor auto, a unităţilor şcolare, a zonelor comerciale sau de
agrement, a altor locuri stabilite prin planul de ordine publică;
- schimb permanent de informaţii de interes operativ cu privire la:
- date de interes operativ, apărute în zona de responsabilitate;
- identificarea persoanelor sau obiectelor date în urmărire;
- apariţia unor persoane necunoscute, cu comportament suspect, pretabile la
săvârşirea de infracţiuni;
- descoperirea făptuitorilor unor infracţiuni care au rămas în evidenţă cu autor
necunoscut;
- asigurarea integrităţii bunurilor aparţinând avutului public şi privat;
- activitatea persoanelor care sunt în atenţie şi despre care trebuie să se cunoască:
prezenţa sau absenţa de la domiciliu; persoanele care le vizitează, precum şi orele când
au loc vizitele; dacă transportă la şi de la domiciliu bagaje, obiecte ce ar putea proveni
din infracţiuni sau contravenţii; locuri şi medii frecventate, legături
infracţionale;anturajul şi cercul de prieteni;
- alte probleme de interes operativ (persoane vulnerabile care pot deveni victime
ale unor infracţiuni, de pildă, bătrâni ce locuiesc singuri, copii etc.);
- cooperarea cu formaţiunile poliţiei rutiere în vederea asigurării fluenţei
traficului rutier, cu ocazia efectuării unor lucrări de modernizare a arterelor de
circulaţie.
Pe linia colaborării cu poliția locală, unităţilor aparţinând Poliţiei Române, le
revin următoarele atribuţii:
- avizează planurile de pază, încadrarea personalului poliţiei locale și înarmarea
acestuia;
- controlează, îndrumă şi acordă asistenţă de specialitate în organizarea şi
funcţionarea activităţii de pază, instruirea şi pregătirea personalului;
- sprijină poliţiştii locali în îndeplinirea atribuţiilor privind paza bunurilor şi a
valorilor încredinţate şi solicită cooperarea acestora la luarea măsurilor de asigurare a
ordinii şi liniştii publice, în zona obiectivelor asigurate cu pază de către poliţiştii locali;
110
- retrage avizul dat la încadrare, în cazul în care personalul poliţiei locale săvârşeşte
fapte incompatibile cu calitatea de poliţist local sau nu mai îndeplineşte condiţiile
prevăzute de lege.
Secțiunea a 3-a Cooperarea cu Jandarmeria Română
Jandarmeria Română are, printre alte atribuţiuni specifice, şi executarea unor

misiuni de restabilire a ordinii şi liniştii publice, când aceasta a fost tulburată grav prin
orice fel de fapte care contravin legilor în vigoare. În acest sens, este foarte utilă
colaborarea unităţilor de Jandarmerie cu poliția locală competentă în zona unde au
loc asemenea tulburări cât şi prin punerea la dispoziţia unităţilor de intervenţie, a
unor informaţii referitoare la:
- locul exact unde au loc tulburările grave ale ordinii şi liniştii publice;
- gravitatea acestor tulburări şi numărul persoanelor care le cauzează;
- motivele datorită cărora au apărut aceste evenimente;
- căile de acces spre zona respectivă;
- obiectivele de interes economic, social, cultural etc., aflate în apropierea zonei
unde au loc tulburările ordinii şi liniştii publice, care ar putea fi puse în pericol prin
aceste evenimente nedorite;
- dacă turbulenţii sunt înarmaţi cu arme de foc ori arme albe sau dacă aceştia
folosesc alte obiecte, care pot pune în pericol viaţa, integritatea corporală sau sănătatea
unor persoane ori bunuri de orice fel;
- dacă turbulenţii se manifestă în mod organizat şi, în caz afirmativ, cine sunt
„liderii”;
- traseele către cele mai apropiate unităţi medicale din zonă, pentru cazul în care
ar exista răniţi.
În asemenea cazuri de tulburare gravă a ordinii şi liniştii publice, intervine
Jandarmeria Română, care în colaborare cu Poliţia Română şi cu poliția locală,
desfăşoară următoarele activităţi:
- dezarmarea, imobilizarea, identificarea şi conducerea la sediul unităţii de poliţie
sau jandarmerie a persoanelor care, prin acţiunile lor, au încălcat legea, punând în
pericol viaţa, integritatea corporală sau sănătatea unor persoane, avutul public sau
privat;
- acordarea primului ajutor persoanelor rănite şi transportarea acestora la cea mai
apropiată unitate medicală;
- ridicarea obiectelor corp delict, găsite la faţa locului.
În asemenea cazuri, aplicarea sancţiunilor contravenţionale se va face în funcţie
de competenţa dată, potrivit legii, fiecăreia dintre instituţiile amintite mai sus, iar actele
premergătoare începerii urmăririi penale, vor fi efectuate în mod obligatoriu de către
Poliţia Română sau Jandarmerie, potrivit atribuţiunilor specifice pe care le au.
Secțiunea a 4-a Cooperarea poliției locale cu alte instituții și formațiuni ale

administrației publice
De asemenea, poliţia locală cooperează şi cu alte instituţii ca:

111
Poliţia de Frontieră Română, structuri ale Inspectoratului General pentru Situaţii
de Urgenţă, Garda Financiară, serviciile de urgenţă voluntare sau private, formaţiuni de
protecţie civilă de la autorităţile administraţiei publice, Agenţia Naţională Sanitară
Veterinară şi pentru Protecţia Alimentelor, Garda Naţională de Mediu şi alte instituţii
sau societăţi specializate de pază, care pot contribui la prevenirea infracţiunilor şi
apărarea drepturilor şi a siguranţei cetăţeanului şi au la bază protocoale de cooperare
încheiate în acest sens.
112
CAPITOLUL XII
RĂSPUNDEREA JURIDICĂ A POLIŢISTULUI LOCAL
Răspunderea juridică derivă din precizările legii referitoare la atribuţiile

polițiștilor locali, aliniate la legislaţia internaţională și naţională.
În conformitate cu art. 75 din Legea 188/1999, cu modificările şi completările
ulterioare.
Încălcarea de către funcţionarii publici, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu,
atrage răspunderea disciplinară, contravenţională, civilă sau penală, după caz.
Din punct de vedere penal, în exercitarea atribuţiilor sale, poliţistul local poate fi
acuzat de: abuz în serviciu, primire de foloase necuvenite etc.
Poliţistul local are obligaţia să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce
prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului poliției locale şi/sau
autorităţilor publice. În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de prezenta lege, personalul
poliţiei locale îşi exercită competenţa pe raza unităţii/subdiviziunii administrativ-
teritoriale unde îşi desfăşoară activitatea.
În raporturile de serviciu, poliţiştii locali răspund juridic pentru faptele lor.
Aceştia pot răspunde, după caz, disciplinar, patrimonial, contravenţional sau penal.
Fiecare din formele amintite cer anumite condiţii pentru a pute fi pune în aplicare.
Secțiunea a 2-a Răspunderea disciplinară
Este reprezentată de ansamblul de norme legale care definesc abaterile

disciplinare şi reglementează condiţiile de fond şi procedurale pentru aplicarea lor.
Răspunderea disciplinară este o răspundere contractuală ce se transformă într-o
constrângere, are un caracter exclusiv personal şi exercită o funcţie de sancţionare dar
şi una preventivă şi educativă.
Sunt considerate abateri disciplinare:
- întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;
- absenţe nemotivate de la serviciu;
- intervenţiile sau străduinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului
legal;
- atitudinile ireverenţioase în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu;
- nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor care au
acest caracter;
- refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile şi atribuţiile de serviciu;
- neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor;
- manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice din
care face parte;
- exprimarea sau desfăşurarea, în calitate de funcţionar public ori în timpul
programului de lucru, a unor opinii sau activităţi publice cu caracter politic;
113
- încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii
privind funcţionarii publici.
Ca sancţiuni disciplinare amintim:
- avertismentul;
- mustrarea;
- diminuarea salariului cu 5-10% pe o perioadă de 1-3 luni;
- suspendarea dreptului de avansare pe o perioadă de 1-3 ani;
- trecerea într-o funcţie inferioară, pe o perioadă de 6-12 luni, cu salariul
corespunzător funcţiei;
- destituirea din funcţie.
Nici o măsură disciplinară (cu excepţia mustrării) nu va fi luată fără efectuarea
unei cercetări disciplinare prealabile, iar sancţiunea disciplinară va fi aleasă de
angajator, în funcţie de gravitatea abaterii disciplinare.
Aplicarea sancţiunii disciplinare se face în termen de 30 de zile dar nu mai târziu
de 6 luni.
Împotriva sancţiunii disciplinare se poate face contestaţie la conducătorul
instituţiei publice, în termen de 15 zile de la data comunicării.
Secțiunea a 3-a Răspunderea patrimonială
Este o variantă a răspunderii civile contractuale, influenţată de specificul

raporturilor juridice de muncă.
Această răspundere patrimonială a poliţiştilor locali, este condiţionată de
existenţa unui contract individual de muncă (contract administrativ în baza căruia
poliţistul local capătă statutul de funcţionar public şi îşi îndeplineşte atribuţiile
legale), dar:
- poate avea ca obiect numai repararea prejudiciului creat prin fapta proprie dar şi
folosul material nerealizat în viitor de angajator;
- nu operează prezumţia de culpă;
- în cazul în care prejudiciul a fost creat de mai mulţi angajaţi, răspunderea
patrimonială va fi stabilită pentru fiecare în parte, proporţionale cu fapta fiecăruia;
- repararea prejudiciului se face, de regulă, prin echivalent bănesc;
- nu se înserează asupra angajatului, a clauzelor de agravare a răspunderii;
- stabilirea răspunderii patrimoniale se face conform normelor procedurale
privind soluţionarea conflictelor de muncă;
- executarea silită are caracter limitat, în sensul că se reţine, de regulă, numai o
parte din salariul lunar ( 1/3 %), până la acoperirea prejudiciului.
Sunt situaţii când pot interveni şi răspunderea patrimonială a angajatorului
faţă de angajat, când prin fapta ilicită a angajatorului a fost creat un prejudiciu faţă
de angajat:
- drepturile salariale se achită cu întârziere sau nu se mai achită;
- nu se acordă concediul legal de odihnă;
- nu se plătesc orele suplimentare (dacă acestea nu au fost compensate cu timp
liber);
- nu se plătesc orele de noapte etc.
114
Deoarece răspunderea patrimonială are drept scop apărarea patrimoniului
angajatorului şi recuperarea prejudiciului produs de proprii angajaţi, aceasta poate
fi aplicată, cu îndeplinirea următoarelor condiţii:
- persoana care a produs prejudiciul trebuie să fie angajat al unităţii păgubite;
- angajatul trebuie să săvârşească o faptă ilicită în legătură cu munca sa;
- fapta ilicită să fi produs un prejudiciu real, material, cert, actual şi direct unităţii
unde îşi desfăşoară activitatea angajatul;
- să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul;
- fapta să fie săvârşită cu vinovăţie;
- să nu existe vreuna din cauzele ce înlătură răspunderea patrimonială (executarea
unei obligaţii legale sau contractuale, starea de necesitate, forţa majoră, cazul fortuit,
riscul normal al serviciului).
Răspunderea patrimonială poate fi cumulată cu toate celelalte forme ale
răspunderii juridice (răspunderea contravenţională, răspunderea penală).
Secțiunea a 4-a Răspunderea contravenţională
Constituie o formă a răspunderii juridice, este de sine stătătoare şi nu face parte

din legislaţia muncii. Totuşi găsim cazuri de contravenţii în Codul muncii, dar aceste
prevederi au în vedere răspunderea contravenţională în ansamblul ei şi vizează
obligaţii ale angajatorului cu privire la:
- respectarea salariului minim pe economie;
- respectarea vârstei minime de încadrare în muncă;
- respectarea programului de lucru;
- respectarea programului de lucru în zilele de sărbătoare;
- respectarea dreptului la grevă a angajatului;
- respectarea dreptului angajatului de a i se elibera, la cererea acestuia, un
document ce justifică şi atestă vechimea în muncă.
Dar, într-o structură ca cea a poliţiei locale, este greu să fie întrunite aceste
prevederi care ar atrage o răspundere contravenţională, întrucât poliţia locală,
reprezentând autoritatea statului, nu se poate vorbi de adevărate abuzuri în raporturile
de serviciu.
Secțiunea a 5-a Răspunderea penală
5.1. Introducere
Răspunderea penală poate fi angajată împotriva funcţionarilor publici (poliţiştilor
locali), dacă faptele comise de aceştia au legătură cu munca lor, în timpul desfăşurării
activităţilor prevăzute de lege, prezintă o gravitate deosebită ori pun în pericol valorile
sociale apărate de legea penală.
Faptele comise de poliţiştii locali trebuie să îndeplinească elementele constitutive
ale unei infracţiuni.
Fapte penale pot fi comise şi de către poliţişti locali, care se află în afara
serviciului sau care nu au legătură cu serviciul, ele fiind comise ca simpli cetăţeni.
115
5.2. Înlăturarea caracterului penal al faptei
Întrunirea trăsăturilor prevăzute de legea penală prin care o faptă este
caracterizată ca infracţiune este ceea ce determină caracterul infracţional sau penal al
unei fapte. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei pot fi definite ca fiind acele
împrejurări, stări, cazuri, condiţii a căror existenţă în timpul săvârşirii faptei face,
potrivit legii, ca realizarea vreuneia dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii să devină
imposibilă. În principiu aceste cauze produc efecte din momentul în care s-au ivit.
Existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei poate fi invocată în orice
stadiu al procesului penal, fiind una din cauzele care împiedică punerea în mişcare sau
exercitarea acţiunii penale conform Codului de procedură penală.
5.2.1. Legitima apărare
Legitima apărare apare ca o ripostă şi aceluia care din cauza tulburării sau temerii
a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările
în care s-a produs atacul. Legitima apărare apare ca o ripostă pe care o dă o persoană
împotriva unui atac ce pune în pericol grav persoana, drepturile acesteia ori interesul
public, riposte determinate de necesitatea apărării valorilor sociale periclitare. Cel ce
ripostează împotriva atacului pentru a salva valorile sociale periclitate săvârşeşte o
faptă prevăzută de legea penală. Deoarece făptuitorul a acţionat constrâns de
necesitatea apărării valorilor sociale ameninţate grav prin atacul periculos şi nu cu
voinţă liberă fapta este considerată ca nefiind săvârşită cu vinovăţie.
A. Condiţiile legitimei apărări
Pentru ca o faptă să fie considerată a fi săvârşită în legitimă apărare este necesar
îndeplinirea unor condiţii privitoare pe de o parte la atac şi pe de altă parte condiţii
privitoare la apărare.
a) Condiţiile atacului
Atacul este o comportare violentă a omului, o atitudine ofensivă, atitudine ce se
materializează într-o acţiune îndreptată împotriva valorilor sociale ocrotite. Pentru a ne
afla în prezenţa unei legitime apărării este necesar să existe un act de atac, concretizat
fie într-o acţiune sau inacţiune socialmente periculoasă, atac ce trebuie să fie material,
direct, imediat şi injust, fiind îndreptat împotriva unei persoane, a drepturilor acesteia
sau împotriva unui interes public punând totodată în pericol grav valorile sociale
ocrotite.
1. Atacul trebuie să fie material - Atacul este material atunci când este exercitat
prin mijloace fizice menite să periciliteze existenţa fizică a unor valori sociale ocrotite.
Este material atacul care pentru realizarea lui se foloseşte forţa fizică ori instrumente
care sunt în măsură să producă o modificare fizică a valorilor sociale ocrotite. De
asemenea atacul poate fi realizat şi printr-o inacţiune deoarece permite altor forţe să
pericliteze fizic valorile ocrotite. Trebuie a avut în vedere faptul că nu există un atac
material în cazul agresiunilor morale, deoarece persoana calomniată sau funcţionarul
ultragiat nu poate invoca starea de legitImă apărare în cazul în care înţelege să se apere
prin acte de violenţă. Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza
tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea
pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
2. Atacul trebuie să fie direct - atunci când se îndreaptă şi pune în pericol în
mod nemijlocit valoarea socială ocrotită. În literatura de specialitate s-a susţinut faptul
116
că atacul este direct şi în situaţia în care vizează una dintre valorile sociale ocrotite
chiar şi în situaţia în care nu are un contact nemijlocit cu acea valoare.
3. Atacul trebuie să fie imediat - Caracterul imediat al atacului este dat de
situaţia în care pericolul s-a ivit, ete actual sau este pe cale să se ivească, caracter ce
este determinat de raportul în timp între atac şi obiectul vizat. În situaţia în care
intervalul de timp dintre începerea actului şi ivirea pericolului este atât de mare încât
oferă posibilitatea înlăturării acelui pericol prin alte mijloace, atacul nu mai poate fi
considerat ca fiind imediat deoarece el nu oferă posibilitatea unui pericol prezent ci
crează doar premisele unui pericol care s-ar putea produce ulterior. Dacă însă fapta
prevăzută de legea penală a intervenit după consumarea atacului ea apare ca o ripostă a
făptuitorului neconstituind caracterul unei apărări astfel încât această faptă constituie
infracţiune.
4. Atacul să fie injust - Apare ca injust acel atac care nu are un fundament legal
sau de fapt, care să justifice această comportare. Atacul este just sau nu poate da naştere
unei legitime apărări atunci când constă într-o activitate permisă sau prevăzută de lege.
Dacă cel care face apărarea nu cunoaşte starea de iresponsabilitate a agresorului, el va
riposta în legitimă apărare nefiind obligat să caute o soluţie mai puţin periculoasă ci va
înlătura pericolul prin mijloace pe care le consideră ca fiind eficiente, situaţie în care
legitima apărare va intra în concurs şi cu eroarea de fapt.
5. Atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau un
interes general - Legea impune condiţia ca atacul să poată cauza un pericol iremediabil
sau greu remediabil unor valori sociale ocrotite, această condiţie fiind însuşi motivarea
acţiunii de apărare:
a) pătrunderea în locuinţă, încăpere, dependinţe sau loc împrejmuit ţinând de
acestea să se facă fără drept;
b) pătrunderea să se facă prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte mijloace
asemănătoare.
b) Condiţii privitoare la apărare:
1. Acţiunea de apărare să se realizeze printr-o faptă prevăzută de legea
penală - îmbrăcând forma actelor pregătitoare ori tentativei, astfel că legitima apărare
nu poate fi invocată în cazul faptelor ce nu sunt prevăzute de legea penală şi anume
faptele cu caracter administrativ, civil.
2. Apărarea să fie necesară pentru respingerea atacului - caracterul necesar al
apărării se apreciază atât sub raportul întinderii cât şi sub raportul intensităţii. Din punct
de vedere al momentului săvârşirii actului de apărare limita necesităţii este dată de
limita pericolului rezultat, adică atât timp cât subzistă pericolul subzistă şi necesitatea
înlăturării lui. Apărarea este necesară sub raportul intensităţii atâta timp cât a condus şa
înlăturarea atacului însă nu a depăşit gravitatea pericolului care ameninţa valoarea
socială ocrotită. Necesitatea apărării trebuie analizată şi în raport cu posibilitatea celui
atacata de a înfrunta gravitatea atacului. Doctrina penală consideră că legitima apărare
subzistă şi atunci când cel atacat se salvează prin fugă, ascundere din faţa agresorului.
3. Apărarea să fie proporţională cu gravitatea atacului - Proporţionalitatea
apărării cu gravitatea atacului are în vedere faptul că de pildă în cazul unui atac
îndreptat împotriva integrităţii corporale se poate riposta printr-o faptă de apărare ce are
117
în vedere integritatea corporală a agresorului. Dacă apare un dezechilibru între cele de
valori fapta este săvârşită cu depăşirea limitelor legitimei apărări.
B. Efectele legitimei apărări
Fapta săvârşită în stare de legitimă apărare nu constituie infracţiune deoarece
lipseşte elementul de bază al infracţiunii şi anume vinovăţia, făptuitorul a fost constrâns
de necesitatea înlăturării agresiunii, agresiune ce punea în pericol valorile sociale
ocrotite, neexistând din partea lui o manifestare liberă a voinţei. Nefiind infracţiune,
legitima apărare nu atrage răspunderea penală a făptuitorului considerându-se astfel că
fapta săvârşită în legitimă apărare nu are caracter ilicit neputând atrage astfel nici o lată
răspundere juridică.
5.2.2. Starea de necesitate
Este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un
pericol iminent şi care nu poate fi înlăturat altfel, integritatea corporală sau sănătatea sa,
a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes general; Se află în stare
de necesitate acela care în momentul săvârşirii faptei nu şi-a dat seama că pricinuieşte
urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era
înlăturat. Fapta săvârşită în stare de necesitate nu este infracţiune deoarece această
faptă nu este săvârşită cu vinovăţie, făptuitorul fiind constrâns de necesitatea apărării
împotriva unui pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat în alt mod. Pericolul care
ameninţă valorile sociale ocrotite în cazul stării de necesitate poate fi generat de:
inundaţii, cutremure, incendii şi nu de atacul unei persoane, situaţie specifică legitimei
apărări.
1. Condiţiile privitoare la pericol
a) Întâmplarea care dă naştere pericolului este datorată unei cauze fortuite,
geneza pericolului este de cele mai multe ori un eveniment întâmplător: un cutremur, o
inundaţie, un incendiu etc, dar poate fi datorată şi unor activităţi omeneşti imprudente
sau intenţionate cum ar fi spre exemplu situaţia unui incendiu declanşat de un individ.
b) Pericolul trebuie să fie iminent, fiind pe punctul de a se produce , dar este
necesar pentru a putea vorbi de stare de necesitate ca pericolul să fie în punctul de a
trece de la ameninţare la producerea efectivă a răului; condiţie ce este îndeplinită şi în
situaţia în care pericolul s-a declanşat devenind astfel actual. Pericolul trebuie însă să
fie şi real, în sensul că nu trebuie să se afle sub semnul incertitudinii fiind apt să
producă făptuitorului o serioasă temere că acesta se va produce.
c) Pericolul trebuie să ameninţe viaţa, integritatea corporală sau sănătatea unei
persoane, un bun important al acesteia ori un interes general. O faptă apare ca fiind
săvârşită în stare de necesitate când aceasta a fost necesară pentru a salva de la un
pericol iminent viaţa, integritatea corporală sau sănătatea unei persoane, un bun
important al acesteia sau un interes general. Noţiunea de „bun important” desemnează
acel bun care prin valoarea lui artistică, ştiinţifică istorică sau afectivă legitimează
acţiunea de salvare în faţa pericolului.
d) Pericolul să fie inevitabil, în sensul că acesta să nu poată fi înlăturat în alt fel
decât prin săvârşirea faptei prevăzută de legea penală. Aprecierea pericolului ca
inevitabil se face prin luarea în considerare a împrejurărilor în care persoana a fost
nevoită să acţioneze sub ameninţarea pericolului, neeliminând în acelaşi timp
118
particularităţile psihofizice ale persoanei pentru a putea concide dacă aceasta putea să
prevadă şi altă posibilitate de salvare poate chiar mai puţin dăunătoare.
2. Condiţiile acţiunii de salvare
a) Acţiunea să fie necesară pentru salvarea de la pericol a valorilor, în sensul că
aceasta trebuie să fie singura cale de salvare în situaţia de fapt dată. Necesitatea acţiunii
de salvare se apreciază în raport cu iminenţa şi actualitatea pericolului.
b) Acţiunea de salvare să se realizeze prin comiterea unei fapte prevăzute de
legea penală.
c) Prin acţiunea de salvare să nu se cauzeze urmări vădit mai grave decât acelea
care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat. Acţiunea de salvare a valorilor
sociale împotriva pericolului iminent este necesară numai dacă nu produce urmări vădit
mai grave decât cele ce s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat. Persoana care
acţionează trebuie să aibe reprezentarea atât a gravităţii pericolului, a urmărilor acestuia
cât şi a urmărilor faptei sale de salvare. Dacă făptuitorul nu şi-a dat seama ă prin
acţiunea sa cauzează urmări mai grave fapta urmează a fi considerată săvârşită tot în
stare de necesitate, dar în situaţia în care făptuitorul şi-a dat seama de faptul ca prin
acţiunea sa de salvare pricinuieşte urmări vădit mai grave în această situaţie fapta nu
este săvârşită în stare de necesitate ci constituie infracţiune ce atrage răspunderea
penală a făptuitorului, recunoscându-se însă în favoarea acestuia circumstanţa
atenuantă a depăşirii limitelor stării de necesitate.
d) Fapta să nu fie săvârşită de către, sau pentru a salva o persoană, care avea
obligaţia de a înfrunta pericolul situaţie în care se are în vedere anumite profesii ce prin
natura lor obligă pe profesionist să înfrunte pericolul. Efectele stării de necesitate Fapta
săvârşită în stare de necesitate nu constituie infracţiune deoarece nu este săvârşită cu
vinovăţie, această faptă fiind comisă sub imperiul constrângerii, al ameninţării
pericolului iminent.
5.2.3. Constrângerea fizică şi constrângerea morală
1. Constrângerea fizică
Constrângerea fizică apare în literatura de specialitate şi sub denumirea de forţă
majoră existând în situaţia în care o persoană este silită, obligată de o energie fizică
externă, căreia nu i se poate opune, să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală,
săvârşită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin ameninţare cu un pericol
grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu poate fi înlăturat în alt mod.
Condiţii pentru existenţa constrângerii fizice
1. Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală, deoarece aceasta este
singura situaţie care are în vedere posibilitatea înlăturării caracterului penal al faptei.
Fapta poate fi realizată atât printr-o acţiune cât şi printr-o inacţiune , aceasta din urmă
se realizează atunci când făptuitorul nu îşi îndeplineşte o obligaţie legală pe care o avea
şi astfel săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală
2. Constrângerea la care persoana a fost supusă să nu îi fi putut rezista. Aceasta
are în vedere natura constrângerii cărei nu i se putea opune o rezistenţă, dr în situaţia în
care exista posibilitatea de a rezista constrângerii, cel constrâns era obligat la aceasta.
Trebuie menţionat faptul că posibilitatea de a rezista constrângerii se apreciază în
fiecare caz avându-se în vedere atât natura şi intensitatea forţei de constrângere cât şi
capacitatea şi de starea psihică a persoanei constrânse.
119
3. Să existe o constrângere asupra fizicului unei persoane, această acţiune de
constrângere putând proveni din partea unei alte persoane, din partea unui animal sau
chiar din partea unor eveniment menite a răpii libertatea de mişcare a făptuitorului în
sensul ca acesta este oprit de la anumite acţiuni sau este obligat la o anumită acţiune.
- Efecte - Fapta săvârşită sub imperiul constrângerii fizice nu constituie
infracţiune, pentru ca îi lipseşte una dintre trăsăturile esenţiale pentru ca fapta să
constituie infracţiune şi anume vinovăţia, vinovăţia neputând exista atunci când
făptuitorul nu are libertatea de acţiune.
2. Constrângerea morală
Pentru a ne afla în prezenţa constrângerii morale ca, cauză care înlătură
caracterul penal al fapte sunt necesare îndeplinirea următoarelor condiţii:
a) este necesar să se exercite asupra făptuitorului o acţiune de constrângere,
printr-o ameninţare, de către o altă persoană. Ameninţarea trebuie să fie aptă să producă
celui ameninţat o temere puternică, temere ce îl determină să acţionez în modul voit de
cel care ameninţă, făptuitorul neavând posibilitatea de aşi dirija singur voinţa.
Ameninţarea trebuie să fie exercitată de o persoană fizică, ea putându-se realiza atât
direct cât şi indirect, verbal sau în scris sau prin orice alt mijloc de comunicare. Ea
trebuie să trezească în conştiinţa celui ameninţat că dacă nu săvârşeşte fapta prevăzută
de legea penală răul cu care este ameninţat se va produce.
b) ameninţarea să fie gravă vizând un pericol pentru viaţa, integritatea corporală
ori bunurile persoanei ameninţate ori ale altei persoane. c) Pericolul grav să nu poată fi
înlăturat în alt mod decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, faptă
care a fost impusă de cel ce ameninţă, în sensul că cel constrâns nu are altă alternativă
decât să suporte răul cu care este ameninţat, dar în situaţia în care cel ameninţat putea
evita pericolul prin denunţare, prin alarmarea autorităţilor sau pe alte căi în această
situaţie nu va mai opera constrângerea
- Efecte - Constrângerea morală produce efecte numai in persoana, faptă ce este
comisă sub imperiul constrângerii nedând frâu liber vinovăţiei, ca elemente esenţial al
infracţiunii, ceea ce conduce la concluzia că fapta nu este infracţiune.
5.2.4. Cazul fortuit
Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este
consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. Cazul fortuit desemnează starea,
situaţia în care acţiunea sau inacţiunea unei persoane a produs un rezultat pe care însă
aceea persoană nu l-a conceput şi nici nu l-a urmărit şi care este rezultatul unei energii
a cărei intervenţie nu a putut fi prevăzută.
Sursa împrejurărilor fortuite poate fi:
a) fenomenele naturii a căror producere nu poate fi prevăzută;
b) tehnicizarea activităţilor umane;
c) conduita imprudentă a unei persoane - apariţia bruscă în faţa unui autovehicul
în viteză, a unei persoane;
d) starea maladivă a unei persoane - leşin, atac de cord etc.
Condiţiile cazului fortuit
O faptă este considerată săvârşită în caz fortuit în măsura în care îndeplineşte
următoarele condiţii:
120
1. rezultatul socialmente periculos trebuie să fie consecinţa intervenţiei unei
împrejurări străine de voinţa şi conştiinţa făptuitorului, lucru ce pune în evidenţă faptul
că între împrejurarea neprevăzută şi rezultatul produs trebuie să existe un raport de
cauzalitate.
2. făptuitorul să fi fost în imposibilitatea de a prevedea intervenţia forţei străine
care a produs rezultatul
3. fapta care a căpătat un rezultat socialmente periculos datorat intervenţiei
imprevizibile a unei forţe străine, să fie prevăzută de legea penală.
- Efecte - Lipsindu-i elementul esenţial şi anume vinovăţia fapta săvârşită sub
imperiul cazului fortuit nu constituie infracţiune. Vinovăţia făptuitorului se exclude
deoarece acesta s-a aflat în imposibilitatea de a prevedea intervenţia împrejurării ce a
creat rezultatul socialmente periculos. Cazul fortuit operează in rem datorită
imposibilităţii prevederii intervenţiei energiei străine care este generală şi obiectivă.
5.2.5. Iresponsabilitatea
Reprezintă o stare de incapacitate psihofizică a unei persoane care nu îşi poate da
seama de caracterul, sensul şi valoarea socială, morală şi juridică a faptelor pe care le
săvârşeşte şi a urmărilor acestora sau care care nu-şi poate determina în mod normal
voinţa, în raport cu faptele sale. Cauzele care pot determina iresponsabilitatea pot fi:
starea de subdezvoltare psihică datorată diferitelor anomalii, boli neuropsihice,
tulburări psihice provocate de intoxicaţii, fenomene fiziologice.
Condiţiile stării de iresponsabilitate
1. Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală, o acţiune sau inacţiune
incriminată de Codul penal sau de orice alt act normativ.
2. Datorită stării de incapacitate psihică, făptuitorul să nu fi fost în stare să-și dea
seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori să nu fi putut să fie stăpân pe ele.
Iresponsabilitatea poate fi de ordin intelectiv, atunci când făptuitorul nu-şi poate da
seama de ceea ce face, sau de ordin volitiv, atunci când făptuitorul nu este în stare să se
stăpânească. Lipsa unuia din aceşti factori sau ai amândurora exclud vinovăţia.
3. Starea de incapacitate psihică a făptuitorului să se datoreze alienaţiei mintale
sau altor cauze, care determină stări anormale.
4. starea de de incapacitate psihică a persoanei să existe în momentul săvârşirii
faptei, adică tot timpul cât durează efectuarea sau omisiunea de a efectua actele prin
care s-a săvârşit ori s-a contribuit la săvârşirea faptei. Această condiţie nu este
îndeplinită dacă înăuntrul intervalului de timp cât a durat săvârşirea faptei făptuitorul
şi-a recăpătat la un moment dat capacitatea psihică şi a continuat totuşi săvârşirea sau
participarea la săvârşirea fapte.
- Efecte - Deoarece în cazul iresponsabilităţii responsabilitatea este cea care
lipseşte fapta nu întruneşte trăsătura esenţială a infracţiunii, ceea ce înlătură caracterul
penal al faptei.
5.2.6. Beţia
Se poate observa clar că termenul de beţie este înlocuit cu cel de intoxicaţie
pentru a releva mai bine înţelesul acestei instituţii Aceasta este considerată a fi o cauză
care înlătură caracterul penal al faptei numai de către sistemul de drept românesc.
Starea de beţie poate constitui în unele împrejurări o cauză de excludere a răspunderii
penale, iar în altele o cauză de atenuare sau de agravare a sancţiunii. Cea mai frecventă
121
este beţia alcoolică sau intoxicaţia etilică. După gradul de intoxicaţie, beţia poate fi
completă, când se ajunge la cvasiparalizarea completă a energiei fizice şi a facultăţilor
psihice, ori incompletă, situaţie în care procesul de intoxicare se află în faze incipiente,
determinând numai o slăbire a capacităţii de autocontrol si autodirijare a actelor de
conduită.
Felurile stării de beţie
a) după atitudinea persoanei care a dorit să nu ajungă în stare de beţie:
- beţia accidentală (involuntară sau fortuită) este beţia în care a ajuns persoana
independent de voinţa ei - de exemplu o persoană care lucrează într-un mediu cu vapori
de alcool şi fără să conştientizeze inhalează astfel de vapori şi ajunge în stare de beţie;
- beţia voluntară - reprezintă starea în care ajunge o persoană care consumă voit
băuturi alcoolice, ori substanţe al căror efect ebriant îl cunoaşte. Această formă
cunoaşte două forme:
* beţia preordinată (premeditată) - reprezintă o circumstanţă agravantă a
răspunderii penale deoarece persoana şi-a provocat această stare cu un anumit scop
(pentru a avea mai mult curaj în săvârşirea faptei, ori pentru a o invoca drept scuză la
săvârşirea faptei);
* beţia simplă - poate fi considerată o circumstanţă atenuantă, deoarece
făptuitorul când şi-a provocat această stare nu avea intenţia să săvârşească o faptă
prevăzută de legea penală.
b) după gradul de intoxicaţie cu alcool, ori alte substanţe beţia poate fi:
- beţia completă - este caracterizată de paralizarea aproape completă a energiei
fizice şi o întunecare a facultăţilor psihice;
- beţia incompletă - intoxicaţia cu alcool sau alte substanţe ebriante este intro
fază incipientă manifestată de regulă prin excitabilitate si impulsivitate. Capacitatea
persoanei de a înţelege şi de a voi este doar diminuată.
Condiţiile stării de beţie:
- fapta să se fi găsit in momentul sau în timpul săvârşirii faptei în stare de beţie
produsă de alcool ori de alte substanţe. Nu se consideră a fi îndeplinită această condiţie
dacă starea de beţie a existat înainte sau posterior momentului săvârşirii faptei. În
practică s-a stabilit că prevederile care reglementează iresponsabilitatea nu sunt
incidente în cazul când starea de inconştienţă în care se află inculpatul în momentul
săvârşirii faptei s-a datorat beţiei voluntare complete care în condiţiile unei boli psihice
preexistente, a afectat capacitatea de apreciere critică a faptelor şi mai ales capacitatea
de frânare voliţională a actelor comportamentale. Caz în care starea de beţie voluntară
constituie o circumstanţă atenuantă.
- starea de beţie să fi fost accidentală - provocată independent de voinţa
făptuitorului.
Beţia voluntară premeditată pentru săvârşirea faptei reprezintă o circumstanţă
agravantă;
- starea de beţie să fie completă, respectiv persoana să nu-şi dea seama de
acţiunile sau inacţiunile sale ori de urmările şi de pericolul social al acestora sau să nu
poată fi stăpână pe ele. Pentru ca făptuitorul să poată să fie tras la răspundere penală el
trebuie să aibă o anumită capacitate de a înţelege şi de a voi;
122
- fapta săvârşită de persoana aflată în stare de beţie să fie prevăzută de legea
penală. Fapta săvârşită în stare de beţie completa, accidentală, fortuită nu constituie
infracţiune, ea nefiind săvârşită cu vinovăţie, dar în situaţia în care beţia accidentală nu
este completă atunci caracterul penal al faptei nu este înlăturat, starea de beţie putând
constitui o circumstanţă atenuantă
5.2.7. Minoritatea făptuitorului
În ceea ce priveşte minoritatea în materia dreptului penal a fost creată o instituţie
de sine stătătoare, cea referitoare la măsurile educative, sancțiuni de drept penal
aplicabile minorilor infractori, dar în acelaşi timp minoritatea apare reglementată şi ca u
cauză care înlătură caracterul penal al faptei, instituţie ce se răsfrânge asupra acelei
categorii de minori care nu îndeplinesc condiţiile pentru a răspunde penal.
Condiţiile minorităţii:
1. să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală.
2. fapta să fie săvârşită de un minor care nu îndeplineşte condiţiile legale de a
răspunde penal. Conform Codului penal minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu
răspunde penal, iar minorii între 14 - 16 ani răspund penal numai dacă se dovedeşte că
au săvârşit fapta cu discernământ. După împlinirea vârstei de 16 ani, minorii răspund
penal, dar potrivit unui sistem specific de sancţiuni.
3. minoritatea făptuitorului trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei, această
condiţii se referă la faptul că starea minorului de natură să înlăture caracterul penal al
faptei trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei şi pe întreaga perioadă de
executare a acesteia.
Efecte - Minoritatea face ca fapta să nu constituie infracţiune şi pe cale de
consecinţă nu atrage răspunderea penală a făptuitorului.
5.2.8. Eroarea de fapt
Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în
momentul săvârşirii acesteia, nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de
care depinde caracterul penal al faptei. Nu constituie o circumstanţă agravantă
împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârşirii infracţiunii.
Dispoziţiile legii se aplică şi faptelor săvârşite din culpă pe care legea penală le
pedepseşte, numai dacă necunoaşterea stării, situaţiei sau împrejurării respective nu
este ea însăşi rezultatul culpei. Necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii penale nu
înlătură caracterul penal al faptei.
Condiții:
- în momentul săvârşirii faptei, făptuitorul să nu fi cunoscut existenţa unor
împrejurări, situaţii de care ar depinde caracterul penal al faptei;
- situaţia, împrejurarea ce nu au fost cunoscute pot reprezenta un element
constitutiv al infracţiunii sau o circumstanţă a acesteia. Fapta prevăzută de legea penală
săvârşită în eroare de fapt cu privire la o situaţie sau împrejurare ce sunt prevăzute ca
elemente constitutive ale unei infracţiuni, nu constituie infracţiune astfel că nu atrage
răspunderea penală. Dacă fapta este incriminată atunci când este săvârşită cu intenţie
cât şi atunci când este săvârşită din culpă, eroarea de fapt este cea care înlătură
vinovăţia şi deci şi caracterul penal al faptei. Eroarea de fapt înlătură agravarea când
poartă asupra unor circumstanţe de agravare ale unei infracţiuni intenţionate, iar când
poartă asupra unei circumstanţe agravante la o infracţiune incriminată şi atunci când
123
este săvârşită în culpă va duce la înlăturarea ei numai dacă necunoaşterea sau
cunoaşterea greşită a stării, împrejurării sau situaţiei ce constituie circumstanţa de
agravare nu este ea însăşi rezultatul culpei. Noul cod penal face distincţie între cauzele
justificative şi cauzele de neimputabilitate. Distincţia intre cauzele justificative şi cele
de neimputabilitate rezidă în aceea că în cazul cauzelor justificative efectul cauzelor
justificative se extinde şi asupra participanţilor, pe când în cazul cauzelor de
neimputabilitate efectul acestora nu se extinde şi asupra participanţilor. In categoria
cauzelor justificative intră legitima apărare, starea de necesitate, exercitarea unui drept
sau îndeplinirea unei obligaţii şi consimţământul persoanei vătămate, iar în categoria
cauzelor de neimputabilitate se regăsesc: constrângerea fizică, constrângerea morală,
excesul neimputabil, minoritatea făptuitorului, intoxicaţia, iresponsabilitatea şi eroarea.
Noul cod penal doreşte o unificare a reglementărilor europene în această materie, în
legislaţia statelor europene deja există această delimitare.
5.2.9. Înlăturarea caracterului penal al faptei prin lipsa pericolului
Ca trăsătură esenţială a infracţiunii lipsa pericolului social conduce la înlăturarea
caracterului infracţional al faptei săvârşite, astfel că se are în vedere mai multe aspecte
şi anume: în primul rând lipsa pericolului social ca trăsătură esenţială a infracţiunii
lipseşte în anumite situaţii, cazuri sau împrejurări anume prevăzute de lege, iar în al
doilea rând pericolul social caracteristic infracţiunii lipseşte în cazul faptelor concrete şi
pentru care nu este necesară aplicarea unei pedepse.
Lipsa pericolului social, ca trăsătură esenţială a infracţiunii - Pericolul social
este înlăturat pentru anumite fapte determinate prin legea care prevede atât fapta al
cărui pericol este înlăturat cât şi împrejurarea în care este înlăturat pericolul social,
astfel că apar ca lipsite de pericol social spre exemplu arestarea învinuitului sau
inculpatului. Pericolul social este înlăturat şi în cazul anumitor acte inerente
desfăşurării unor activităţi ce sunt permise de lege, fiind considerate ca lipsite de
pericol social şi faptele comise din culpă, dacă ele sunt incriminate numai atunci când
sunt săvârşite cu intenţie. Rezultă că pericolul social al infracţiunii este înlăturat şi în
situaţia în care fapta este săvârşită fără vinovăţie. Caracterul penal al faptei este
înlăturat dacă fapta săvârşită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Este posibil ca fapta săvârşită să fie lipsită de importanţă prin pericolul social minim pe
care-l prezintă, deşi în mod formal îndeplineşte toate trăsăturile specifice ale
infracţiunii, astfel că este înlăturat caracterul infracţional al faptei şi pe cale de
consecinţă se înlătură şi răspunderea penală. Fapta care este lipsită de pericolul social
concret necesar unei infracţiuni nu constituie infracţiune neatrăgând răspunderea
penală. Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea
minima adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind
lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei
infracţiuni
5.2.10. Lipsa prevederii în legea penală
Lipsa prevederii faptei în legea penală este o împrejurare în care o faptă care
aparent întruneşte trăsăturile esenţiale ale infracţiunii în realitate nu are caracter penal
deoarece nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune, ori îi lipseşte unul dintre
elementele constitutive ori în modalitatea în care a fost săvârşită, fapta nu mai este
prevăzută ca infracţiune.
124
Neprevederea în legea penală apare în următoarele situaţii:
- neîndeplinirea de către fapta concretă a unui element constitutiv al infracţiunii,
lipseşte deci o condiţie cerută de lege pentru a caracteriza fapta săvârşită ca infracţiune;
- dezincriminarea faptei sau abrogarea incriminării fapt ce se realizează prin
scoaterea în afara ilicitului penal al faptei considerate infracţiune până la o anumită
dată;
- lipsa dublei incriminări: în cazurile de aplicare a legii penale române conform
principiului universalităţii se cere dubla incriminare a faptei, ceea ce presupune că atât
legea penală română cât şi legea penală străină de la locul în care s-a săvârşit fapta, să
prevadă drept infracţiune fapta săvârşită. Lipsa prevederii faptei săvârşite ca infracţiune
în legea penală are drept efect înlăturarea caracterului penal şi pe cale de consecinţă
înlăturarea răspunderii penale.
Secțiunea a 6-a Raporturile juridice de serviciu ale polițistului local
6.1. Introducere
Conform Regulamentului de organizare şi funcţionare a poliţiei locale, poliţiştii
locali se află în raporturi de serviciu cu instituţiile şi autorităţile de care aparţin,
atribuţii care se exercită pe baza actului administrativ de numire.
În cadrul poliţiei locale îşi desfăşoară activitatea două categorii de personal:
- funcţionari publici;
- personal contractual.
Personalul contractual este încadrat în baza unui contract individual de muncă,
existând un raport individual de muncă între angajator şi angajat, conform normelor din
Codul muncii.
Funcţionarilor publici li se aplică normele speciale în materie (Legea nr. 188/1999
și Legea nr. 155/2010). Aceştia îşi desfăşoară activitatea în interesul comunităţii,
asigurând ordinea şi liniştea publică, paza şi protecţia obiectivelor de interes public şi
vine în sprijinul instituţiilor statului la solicitarea acestora, executând orice activitate în
competenţă şi cu respectarea legii.
În cadrul poliţiei locale există trei structuri de clase, conform nivelului de
studii:
Clasa I-a - cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare sunt necesare studii
superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă;
Clasa II-a - cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare sunt necesare studii
superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă de licenţă;
Clasa III-a - cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare sunt necesare
studii medii, absolvite cu diplomă de bacalaureat.
Astfel, există funcţionari publici de conducere şi subordonaţi, prima categorie
având sarcina de a controla, dacă subordonaţii execută corect şi legal dispoziţiile
transmise acestora.
6.2, Trăsăturile raportului de serviciu ale poliţiştilor locali
6.2.1. Caracterul bilateral
Caracterul bilateral este un raport de serviciu, existent doar între două persoane:
o persoană juridică (poliţia locală, care este autoritate a statului) şi o persoană fizică
125
(poliţistul local). Poliţistul local, fiind considerat funcţionar public, îi sunt interzise
desfăşurarea oricăror activităţi comerciale sau lucrative, în urma cărora ar obţine
foloase materiale, cu excepţia activităţilor în învăţământul superior.
6.2.2. Caracterul strict personal
Caracterul strict personal este un raport de serviciu ce intervine în situaţia când
angajatul își alege angajatorul în funcţie de aptitudinile, calităţile şi pregătirea sa, dar şi
în funcţie de specificul angajatorului (climatul de lucru, colectivul, condiţiile de muncă,
prestigiul şi renumele).
6.2.3. Caracterul de subordonare al angajatului față de angajator
Caracterul de subordonare al angajatului faţă de angajator este un caracter
specific raportului individual de muncă dar şi raportului de serviciu. Astfel că, poliţistul
local cu funcţie de execuţie, se subordonează poliţistului local cu funcţie de conducere,
care la rândul lui este subordonat angajatorului (Poliţia Locală).
6.2.4. Caracterul ce ia naştere în urma manifestării de voinţă, în condiţiile
legii, a celor două părţi
Caracterul ce ia naştere în urma manifestării de voinţă, în condiţiile legii, a celor
două părţi - este momentul când poliţia locală emite un act de numire în funcţie a
poliţistului local, iar acesta depune jurământul de credinţă, deci există voinţa celor două
părţi.
6.2.5. Caracterul oneros
Caracterul oneros este un raport de serviciu în care, poliţiştii locali sunt
remuneraţi pentru activitatea în care sunt antrenaţi.
6.2.6. Caracterul care se referă la protecţia multilaterală pentru angajaţi
Caracterul care se referă la protecţia multilaterală pentru angajaţi - priveşte
drepturile ce decurg din raportul de serviciu dar şi din partea legii, conform statutului
pe cara îl au poliţiştii locali. Această protecţie le oferă, un program de 8 ore pe zi,
concediu de odihnă, uniformă şi echipament corespunzător, dar şi răspundere juridică
în caz de abatere disciplinară.
126
CAPITOLUL XIII
REGIMUL JURIDIC AL CONTRAVENŢIILOR
Orice societate există şi evoluează pe baza unor legi, norme şi reguli care
formează, în întregul lor, un sistem normativ ce reglementează raporturile sociale care
iau naştere între indivizi, ca persoane fizice, sau între aceştia şi diverse organisme
sociale ori persoane juridice.
În cadrul acestui sistem normativ, ce guvernează societatea, un rol important îl au
normele juridice, care impun membrilor societăţii un anumit comportament în
raporturile ce le stabilesc cu alţi semeni sau cu organisme sociale, şi a căror încălcare,
în raport cu caracterul şi natura acesteia, atrage după sine răspunderi şi sancţiuni
disciplinare, contravenţionale, materiale, civile, administrative sau penale. Acest lucru
se întâmplă deoarece fiecare faptă care încalcă regulile de conduită statornicite în
societate, apărate prin norme de drept, prezintă un anumit grad de pericol social pentru
buna funcţionare a raporturilor sociale.
În consecinţă, societatea este în drept să se apere şi să ia măsuri, prin organele de
stat specializate, faţă de orice persoană care încalcă legea şi normele de convieţuire
socială, deoarece orice încălcare a normelor juridice pune în pericol sau lezează o
anumită valoare socială, aduce atingere unor relaţii sociale sau interese ocrotite de ele.
Rezultă că orice încălcare a normelor juridice atrage răspunderea juridică a
persoanei care a săvârşit-o, iar această răspundere diferă în funcţie de natura normei
încălcate, şi a pericolului social al faptei.
În raport de pericolul social al acestor încălcări, de natura relaţiilor ori a
intereselor lezate, faptele ilicite se clasificată în:
- infracţiuni;
- contravenţii;
- abateri disciplinare.
Această răspundere juridică decurge în mod obiectiv, din săvârşirea unei fapte
ilicite care naşte dreptul statului de a aplica sancţiunea prevăzută în catul normativ
încălcat şi obligaţia făptuitorului de a suporta consecinţele juridice ale faptei comise.
Aşa de exemplu, încălcarea unei norme de drept penal va atrage răspunderea
penală şi aplicarea unei pedepse prevăzută de legea penală, pe când încălcarea unei
norme juridice de drept administrativ va determina răspunderea administrativă a
făptuitorului şi aplicarea unei sancţiuni administrative.
Răspunderea contravenţională este o formă atipică a răspunderii administrative,
iar temeiul tragerii la răspundere contravenţională îl constituie fapta ilicită.
Faptele contravenţionale pot fi săvârşite printr-o acţiune sau inacţiune, care sunt
definite ca abateri administrative, legiferate prin lege contravenţii.
Contravenţia are un grad de pericol social mai redus ca al infracţiunii, urmările
fiind mai restrânse, astfel că şi modul da sancţionare este diferit de cel a infracţiunii,
persoanele nefiind pedepsite cu închisoarea penală sau amendă penală, dar sunt
127
sancţionate cu avertisment, amendă contravenţională, prestarea unei activităţi în folosul
comunităţii, închisoare contravenţională precum şi alte sancţiuni complementare.
Contravenţia se deosebeşte şi de abaterea administrativă sau abaterea
disciplinară, aceasta având un pericol social mai mare şi combătută prin măsuri de
constrângere contravenţionale.
Contravenţiile aparţin câmpului extrapenal, constituind cauze de natură civilă,
hotărârile instanţei de judecată având un caracter nepenal, ele nefiind înregistrate în
cazierul judiciar.
Sfera abaterilor ce pot constitui contravenţii este nelimitată, ele putând fi
săvârşite, practic, în orice domeniu de activitate.
Spre deosebire de infracţiuni, care sunt prevăzute şi pedepsite numai prin legi,
contravenţiile sunt prevăzute prin alte acte normative emise de unele organe ale
statului, astfel:
- Parlamentul României - emite legi cu caracter general în toate domeniile de
activitate;
- Guvernul României - emite ordonanţe sau hotărâri prin care poate stabili şi
sancţiona contravenţii în orice domeniu de activitate, el având competenţă generală în
domeniul administraţiei publice, pe întreg teritoriul ţării;
- Autorităţile publice locale - stabilesc şi sancţionează contravenţii în toate
domeniile de activitate pentru care acestora li s-au stabilit atribuţii prin lege.
Acestea pot stabili şi sancţiona contravenţii în următoarele domenii:
- salubritate;
- activitatea din pieţe, curăţenia şi igienizarea acestora;
- întreţinerea parcurilor, a spaţiilor verzi, a locurilor de joacă pentru copii;
- amenajarea şi curăţenia spaţiilor din jurul blocurilor de locuinţe, precum şi a
terenurilor virane;
- întreţinerea bazelor şi obiectivelor sportive aflate în administrarea acestora;
- întreţinerea străzilor şi trotuarelor, a şcolilor şi a altor instituţii de educaţie şi
cultură;
- întreţinerea clădirilor, împrejmuirilor şi altor construcţii;
- depozitarea şi colectarea gunoaielor şi a resturilor menajere.
Actele normative prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţiile, vor
cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce urmează să se
aplice pentru fiecare dintre acestea.
Secțiunea a 2-a Definiția, trăsăturile și elementele constitutive ale

contravenției
2.1. Definiția contravenției

Contravenţia este fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege,
ordonanţă, hotărâre a Guvernului sau după caz, prin hotărârea Consiliului Local al
comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a Consiliului
Judeţean ori a Consiliului General al municipiului Bucureşti.
Prin definirea noţiuni generale de contravenţie, legiuitorul pune în evidenţă
aspecte ce caracterizează această faptă antisocială:
128
- aspectul material - reprezintă o manifestare exterioară a individului care
încalcă o normă de drept;
- aspectul uman - reprezintă o acţiune sau o inacţiune a omului, contrară legii;
- aspectul social - acţiunea sau inacţiunea ilicită afectează relaţii sociale, bunuri,
valori sau interese apărate prin norme de drept;
- aspectul moral - reprezintă atitudinea morală a făptuitorului faţă de valorile
sociale;
- aspectul juridic - reprezintă o încălcare a unei norme juridice.
2.2. Trăsăturile contravenţiei
2.2.1. Săvârşirea faptei cu vinovăţie
Vinovăţia constituie latura subiectivă a contravenţiei, fiind un act de conştiinţă,
ce implică un factor intelectiv şi apoi un factor volitiv. Este deci, atitudinea psihică şi
apoi fizică a făptuitorului, contrară ordinii de drept. Ca orice faptă ilicită, şi
contravenţia are relevanţă juridică, numai dacă este săvârşită cu vinovăţie.
Spre deosebire de infracţiune, contravenţia se sancţionează, indiferent de forma
vinovăţiei. Contravenţia trebuie să fie un act al unui om aflat sub controlul voinţei şi
raţiunii sale (un caz de legitimă apărare duce la inexistenţa contravenţiei).
Vinovăţia îmbracă două forme principale:
Intenţia - este o formă principală de vinovăţie ce reprezintă atitudinea psihică a
făptuitorului faţă de fapta sa şi rezultatul acesteia.
Intenţia este cunoscută sub două modalităţi:
- intenţia directă - făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte ca el să
se producă prin săvârşirea contravenţiei;
- intenţia indirectă - făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu
urmăreşte ca el să se producă, acceptă posibilitatea producerii lui.
Culpa - este cea de-a doua formă a vinovăţiei şi se manifestă de asemeni sub
două modalităţi: uşurinţa(cu prevedere) şi neglijenţa(fără prevedere).
- uşurinţa (cu prevedere) - făptuitorul prevede rezultatul contravenţiei, rezultat
ce nu îl urmăreşte şi nu îl acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce. Faptele
săvârşite din culpă cu prevedere sunt foarte des întâlnite în practica judiciară, spre
exemplu când conducătorul auto nu reduce viteza autovehiculului, până la limita
evitării oricărui pericol, la trecerea pe lângă grupuri de persoane, prevăzând
posibilitatea unui accident, rezultat pe care nu-l acceptă considerând fără temei că
acesta nu se va produce, însă rezultatul de produce totuşi.
- neglijența (fără prevedere) - făptuitorul nu prevede rezultatul contravenţiei,
rezultat ce nu îl urmăreşte şi nu îl acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce.
2.2.2. Fapta comisă trebuie să fie prevăzută şi sancţionată drept contravenţie
prin lege, prin ordonanţă sau prin hotărâre a Guvernului ori prin hotărâri emise
de Consiliile locale comunale, orăşeneşti, municipale sau ale sectoarelor
municipiului Bucureşti, ale Consiliului General al municipiului Bucureşti
În virtutea acestei trăsături sunt considerate contravenţii numai faptele prevăzute
şi sancţionate prin actele normative emise de organele competente ale statului. Orice
faptă a omului, pentru a fi sancţionată contravenţional trebuie să fie prevăzută de lege.
129
2.2.3. Fapta comisă trebuie să prezinte pericol social
Această trăsătură deosebeşte contravenţia de infracţiune prin gradul de pericol
social mai redus decât la infracţiune, întrucât fapta contravenţională are consecinţe mai
puţin dăunătoare şi lezează valori mai puţin importante decât în cazul infracţiunii.
Contravenţia aduce şi ea atingere unor valori sau relaţii sociale ocrotite de lege, dar
pericolul social este însă mai redus decât în cazul infracţiunilor şi mai mare decât al
abaterilor disciplinare. Odată stabilită contravenţia, existenţa pericolului social nu
trebuie dovedită. De regulă, în considerarea unei fapte ca, contravenţie, se stabileşte
mai întâi dacă acea faptă este prevăzută în lege.
Pentru aplicarea contravenţiei, se cere în mod obligatoriu ca aceste trăsături să
existe cumulativ, lipsa oricăreia din ele ducând la inexistenţa contravenţiei.
2.3. Elementele constitutive ale contravenţiei
Trăsăturile esenţiale ale contravenţiei oferă criteriile generale de diferenţiere ale
acesteia de alte forme de ilicit juridic (infracţiuni sau abateri), dar ele nu pot servi la
deosebirea faptelor ilicite, la cunoaşterea particularităţilor şi elementelor ce compun
contravenţia. De aceea, este necesar ca fapta contravenţională să fie analizată şi sub
forma conţinutului şi a elementelor sale.
2.3.1. Obiectul contravenției
Obiectul contravenţiei îl constituie valorile, relaţiile sociale, bunurile sau
interesele legitime, apărate prin norme de drept administrativ, cărora li se aduce
atingere sau sunt puse în pericol de fapta săvârşită. juridice.
De regulă, contravenţiile sunt grupate în acte normative distincte, ele având un
obiect specific titlului actului şi privesc unele raporturi sociale de o rezonanţă mai
redusă, comparativ cu infracţiunea care vizează valorile fundamentale ale societăţii.
2.3.2. Latura obiectivă
Latura obiectivă o constituie acţiunea sau inacţiunea ilicită producătoare a
urmărilor socialmente periculoase sau care ameninţă valori, relaţii sociale, bunuri ori
interese legitime şi care este considerată ca ilicită în actul normativ ce stabileşte şi
sancţionează contravenţia. Acţiunile ilicite sunt uşor de recunoscut, pe când inacţiunile
ilicite sunt mai greu de sesizat, dar în general legiuitorul le prevede expres. Ele constau
în neîndeplinirea de către o persoană a obligaţiilor ce-i revin din norma de drept (de ex.
nerespectarea orelor de desfăşurare a adunărilor publice; organizatorul unei discoteci
nu ia măsurile necesare pentru menţinerea ordinii etc.).
2.3.3. Subiectul contravenției
Subiectul contravenţiei este atât persoana fizică cât şi persoana juridică care
comite fapta contravenţională.
Deci, contravenţia se concretizează printr-o faptă a omului de încălcare a legii,
săvârşită de acesta cu vinovăţie.
Pentru ca o persoană fizică să poată fi subiect al unei contravenţii, trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii generale:
- să aibă vârsta de 14 ani împliniţi - persoană trebuie să fie responsabilă, să aibă
peste 14 ani şi să aibă libertatea de hotărâre şi de acţiune (discernământ). Sub această
vârstă minorii nu răspund contravenţional. Până la vârsta de 14 ani se prezumă absolut
că minorul nu are discernământ, adică nu are dezvoltarea psiho-fizică necesară pentru
a-şi da seama de implicaţia socială a faptelor sale şi nu poate fi stăpân pe ele.
130
- să fie responsabilă - persoana să fie în deplinătatea capacităţilor mintale, să
poată înţelege şi judeca caracterul faptelor sale, prevăzând în acelaşi timp şi urmările
lor. Responsabilitatea se apreciază prin prisma a doi factori:
intelectiv - ce presupune capacitatea persoanei de a înţelege semnificaţia
acţiunilor sale şi urmările lor;
volitiv - ce presupune capacitatea persoanei de a fi stăpână pe acţiunile sau
inacţiunile sale, pe care le dirijează în mod conştient.
- să aibă libertate de hotărâre şi acţiune - persoana să nu fie constrânsă fizic sau
psihic de către o altă persoană în comiterea contravenţiei. Persoana să-şi poată
determina şi dirija liber voinţa şi acţiunea.
În afara acestor trei condiţii obligatorii, pentru ca unele fapte să constituie
contravenţii, trebuie să aibă şi o anumită calitate (să fie posesor al permisului de
conducere auto, să fie un anumit comerciant etc.).
Persoana juridică nu poate fi subiect al contravenţiei ci numai subiect al
răspunderii contravenţionale.
2.3.4. Latura subiectivă
Latura subiectivă se referă la atitudinea psihică a contravenientului faţă de fapta
săvârşită şi urmările ei. Elementul principal al laturii subiective este vinovăţia cu
formele ei (intenţie sau culpă).
Secțiunea a 3-a Sancțiunile contravenționale
3.1. Introducere
Orice lege nerespectată atrage consecinţe, adică sancţionează pe cel care a
nesocotit această normă contravenţională.
Prin aplicarea sancţiunilor contravenţionale se realizează, atât prevenirea
săvârşirii de contravenţii de către cel sancţionat, cât şi prevenirea altor indivizi, care ar
fi tentaţi să comită astfel de fapte.
Sancţiunea este consecinţa stabilirii răspunderii juridice a făptuitorului, iar
răspunderea contravenţională este consecinţa săvârşirii unei contravenţii.
Prin răspunderea contravenţională înţelegem obligaţia ce revine
contravenientului de a suporta sancţiunea prevăzută în actul normativ încălcat,
sancţiuni care pot fi:
3.2. Sancţiuni contravenţionale principale
3.2.1. Avertismentul
Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului
asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta
dispoziţiile legale.
Avertismentul se aplică atunci când fapta contravenţională comisă, are o
gravitate redusă, apelându-se în acest sens la conştiinţa şi capacitatea de înţelegere a
contravenientului, că prin aplicarea acestei măsuri de constrângere morală cu funcţie
educativ-preventivă, nu se va mai repeta fapta.
Avertismentul este verbal, când contravenientul este de faţă, şi scris când
contravenientul nu este de faţă, sau, chiar dacă este da faţă, s-au produs pagube sau sunt
lucruri supuse confiscării.
131
3.2.2. Amenda contavențională
Amenda contravenţională are un caracter administrativ şi constă în obligarea
contravenientului la plata unei sume de bani.
În cuprinsul lor, actele normative prevăd în mod expres limite minime şi limite
maxime ale acestei forme de sancţiune contravenţională.
Sumele provenite din amenzile contravenţionale se fac venit la bugetul de stat
sau, după caz, la bugetele locale.
3.2.3. Obligarea contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul
comunităţii
Obligarea contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii este
o sancţiune relativ nouă, prevăzută doar în legea specială şi nu poate fi stabilită decât
prin lege, pe o durată ce nu poate depăşi 300 ore.
Sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul
comunităţii se aplică de către instanţa de judecată, dacă există consimţământul
contravenientului în acest sens.
Această activitate se prestează în domeniul serviciilor publice (întreţinerea
parcurilor şi drumurilor, curăţenia şi igienizarea localităţilor, activităţi în folosul
căminelor de copii sau bătrâni, şcoli, spitale, orfelinate, grădiniţe etc.).
Este interzisă repartizarea contravenientului să presteze activităţi în locuri
periculoase cât şi folosirea la aceste activităţi a persoanelor cu handicap, femei gravide
sau femei ce au în îngrijire copii de până la 2 ani.
3.3. Sancţiunile contravenţionale complementare
3.3.1. Confiscarea
Confiscarea este o sancţiune ce constă în trecerea cu titlu gratuit, în
patrimoniul statului a unor bunuri care au legătură cu contravenţia comisă, cum
sunt:
- bunurile destinate comiterii contravenţiei;
- bunurile folosite la comiterea contravenţiei, dacă acestea aparţin
contravenientului;
- bunurile rezultate din comiterea contravenţiei, dacă nu sunt restituite persoanei
vătămate.
Măsura confiscării se ia numai atunci când actul normativ care sancţionează
contravenţia, o prevede în mod expres.
3.3.2. Suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau
autorizaţiei de exercitare a unei activităţi
Suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau autorizaţiei de
exercitare a unei activităţi este spre exemplu în domeniul circulaţiei rutiere, când se
suspendă dreptul de a conduce, pe o anumită perioadă de timp.
3.3.3. Închiderea unității
Închiderea unităţii când de exemplu se închide o unitate comercială care nu
corespunde normelor sanitar-veterinare.
3.3.4. Blocarea contului bancar
Blocarea contului bancar când, din lipsa altor lichidităţi se blochează contul
bancar al contribuabilului.
132
3.3.5. Suspendarea activităţii aghentului economic
Suspendarea activității agentului economic, unde pe lângă sancțiunea principală,
se aplică şi sancţiunea complementară de suspendare a activităţii localului.
3.3.6. Retragerea licienței sau avizului
Retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni sau activităţi de
comerţ exterior.
3.3.7. Desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea inițială
Desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială, aici este vorba de
construcţii şi lucrări executate fără autorizaţie.
Sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi gravitatea faptei
comise.
Pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune
contravenţională principală şi una sau mai multe sancţiuni complementare.
3.4. Constatarea contravențiilor
3.4.1. Persoanele competente să aplice contravenţiile
Persoanele competente să aplice contravenţiile sunt:
- primarii, alţi conducători ai autorităţilor publice, precum şi împuterniciţii
acestuia;
- poliţiştii şi jandarmii;
- poliţiştii locali;
- alte persoane prevăzute în legi speciale (ex. pădurarii etc.).
3.4.2. Actul de constatare a contravenției
Actul de constatare al contravenţiei este procesul-verbal, care trebuie să
conţină:
- data şi locul unde este încheiat;
- numele agentului constatator şi organul din care face parte;
- datele contravenientului;
- data şi locul comiterii contravenţiei (în cazul Legii nr. 50/1991, privind
construcţiile, lipsa datei comiterii contravenţiei nu este relevantă);
- încadrarea juridică;
- obiecţiile contravenientului (este foarte important);
- menţiunea că se poate achita jumătate din minim prevăzut de lege în termen de
48 de ore (sunt excepţii, ex. la Legea nr. 61/1991, situaţii în care legea respectivă
prevede expres lipsa acestor posibilităţi);
- termenul de exercitare a căii de atac, şi la ce organ se depune plângerea;
- semnătura contravenientului.
,,În situația în care se solicită anularea procesului verbal de contravenție, iar
petentul invocă excepția de nelegalitate în faza procedurii contravenționale, litigiul
trebuie purtat în contradictoriu cu emitentul actului administrativ a cărui nelegalitate
,,
se invocă 2 .
La cetăţenii străini, se trec în procesul-verbal, datele din paşaport, iar la minori,
datele părinţilor sau ocrotitorilor legali ai acestora.
2
Eugenia Iovănaș, Contencios administrativ și fiscal, Editura Limes, Cluj Napoca, pag.103.
133
La persoanele juridice, trebuie menţionate datele firmei ca: denumire, sediul
social, C.U.I., precum şi datele persoanei care o reprezintă.
Duc la nulitatea procesului-verbal lipsa următoarelor date:
- Numele şi calitatea agentului constatator;
- Datele contravenientului;
- Fapta săvârşită, data şi locul comiterii acesteia;
- Semnătura agentului constatator.
Dacă contravenientul nu poate sau nu vrea să semneze procesul-verbal se face
menţiune despre această împrejurare, care trebuie să fie confirmată de un martor. Dacă
nu este posibil identificarea nici unui martor, se face menţiune şi despre acest lucru.
Lipsa martorului nu duce la nulitatea procesului-verbal, numai îl face fragil la o
eventuală contestaţie. Datorită acestui fapt, este bine venit un aparat foto sau de filmat
la constatarea unor contravenţii.
Activităţi ulterioare întocmirii procesului-verbal:
- înregistrarea procesului-verbal de contravenţie în Registrul pentru evidenţa
proceselor-verbale de contravenţie, în termen de 15 zile de la data întocmirii;
- completarea adresei pentru trimiterea copiei procesului-verbal celor în drept
(contravenient, parte vătămată, celui căreia îi aparţin bunurile confiscate);
- completarea adresei pentru trimiterea originalului procesului-verbal la organul
financiar în vederea executării silite.
Secțiunea a 4-a Cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei

sau răspunderea juridică a făptuitorului
4.1. Cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei

Caracterul contravenţional al faptei este exclus atunci când nu sunt îndeplinite
condiţiile prevăzute de textul actului normativ pentru calificarea faptei respective drept
contravenţie.
De asemeni, cauze care, potrivit legii, au efectul de a înlătura caracterul
contravenţional al unei fapte, constau şi în anumite stări de fapt, situaţii, cazuri,
împrejurări sau condiţii, a căror existenţă, în timpul comiterii faptei, fac ca realizarea
eficientă a vreuneia din trăsăturile esenţiale să devină imposibilă.
Aceste cauze apar ca ceva excepţional, ca o deviere de la ceea ce este firesc, ca o
realitate întâmplătoare de natură să modifice aprecierea legii asupra caracterului ilicit al
faptei.
Aceasta explică de ce legea admite ca în prezenţa unor astfel de cauze, caracterul
contravenţional al faptei să fie înlăturat şi implicit cauze care exclud existenţa
contravenţiei.
Sunt anumite condiţii sau situaţii când, cu toate că au fost săvârşite fapte ce
constituie contravenţii prevăzute de acte normative, acestea nu sunt considerate fapte
ilicite, pentru că sunt luate în vedere anumite cauze care înlătură răspunderea
contravenţională.
4.1.1. Legitima apărare
Legitima apărare, este o cauză care exclude caracterul contravenţional al faptei
datorită lipsei de vinovăţie. Se află în stare de legitimă apărare, persoana care comite
134
contravenţia pentru a înlătura un atac material, direct şi imediat îndreptat împotriva sa,
a altuia sau împotriva unui interes public, atac care pune în pericol grav persoana sau
drepturile celui care este atacat, ori interesul public. Atenţie însă, apărarea trebuie să fie
proporţională cu atacul.
Ordinea de drept din ţara noastră nu permite nici unei persoane lezate în
drepturile sale să-şi facă singură dreptate.
Sunt totuşi situaţii excepţionale, când o persoană este victima unei agresiuni, se
află în faţa unui pericol iminent, este lipsită de posibilitatea de a apela la intervenţia
autorităţilor, nu are nici un alt mijloc de a evita pericolul, săvârşeşte contravenţia.
O contravenţie este considerată ca fiind săvârşită în stare de legitimă apărare,
dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
- fapta de apărare să fie precedată de un atac - simpla presupunere că se va
dezlănţui un atac, nu dă dreptul la o legitimă apărare;
- apărarea să se facă faţă de un agresor - pentru ca acesta să înceteze atacul şi
să fie salvate valorile periclitate;
- apărarea să fie riposta - împotriva unui atac material, direct şi imediat;
- apărarea să fie proporţională - cu gravitatea atacului.
Este totuşi în legitimă apărare, persoana care din cauza tulburării sau a temerii,
depăşeşte limita unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului.
4.1.2. Cazul fortuit
Cazul fortuit, este o altă cauză care înlătură caracterul contravenţional al faptei.
Este situaţia în care o persoană săvârşeşte o contravenţie datorită unei întâmplări sau
unei împrejurări ce nu putea fi prevăzută sau înlăturată.
Această cauză constă în intervenţia unui eveniment sau a unei întâmplări
imprevizibile, care determină producerea rezultatului socialmente periculos.
Cazul fortuit se referă la situaţia, starea, împrejurarea în care acţiunea sau
inacţiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoană nu l-a conceput şi
nici nu a urmărit ca el să se producă, rezultat ce se datorează unei energii a cărei
intervenţie nu putea fi prevăzută.
Pentru existenţa cazului fortuit este necesar să fie îndeplinite următoarele
condiţii:
- rezultatul acţiunii sau inacţiunii ilicite a contravenientului să fie consecinţa unei
împrejurări străine de conştiinţa şi voinţa acestuia;
- împrejurarea care a determinat săvârşirea contravenţiei să fie de aşa natură încât
apariţia ei să nu poată fi prevăzută;
- fapta contravenţională comisă ca urmare a unei întâmplări ce nu putea fi
prevăzută, să fie stabilită şi sancţionată de un act normativ.
4.1.3. Starea de necesitate
Starea de necesitate, este şi ea o cauză ce înlătură caracterul contravenţional al
faptei. Se află în stare de necesitate, persoana care comite o contravenţie pentru a salva
de la un pericol iminent şi care nu poate fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală
sau sănătatea sa, a altuia, un bun material important al său ori al altuia sau un interes
public.
135
Pentru existenţa acestei cauze sunt necesare a fi îndeplinite următoarele
condiţii:
- fapta să fie comisă ca urmare a survenirii unui pericol neprevăzut (boală,
defecţiune tehnică, cutremur, inundaţii, incendii, accidente etc.). Este deci vorba de un
pericol provocat de evenimente ce scapă controlului omenesc;
- pericolul să fie real şi nu imaginar;
- pericolul să fie iminent (gata să se producă);
- acel pericol să nu poată fi înlăturat altfel decât prin săvârşirea unei contravenţii;
- fapta să fie comisă numai în scopul de a salva valorile arătate;
- prin contravenţia comisă să nu se producă, în mod conştient, urmări mai grave
decât dacă nu se intervenea.
4.1.4. Constrângerea fizică sau morală
Nu constituie contravenţie, fapta comisă din cauza unei constrângeri fizice căreia
făptuitorul nu i-a putut rezista, sau din cauza unei constrângeri psihice, exercitată, prin
ameninţarea cu un pericol grav pentru persoana sa ori a altuia şi care nu putea fi
înlăturată în alt mod decât săvârşind acea faptă.
1. Constrângerea fizică - în cazul constrângerii fizice, trebuie îndeplinite
- constrângerea fizică la care este supusă persoana, să fie de natură să nu-i poată
rezista;
- fapta să fie prevăzută şi sancţionată drept contravenţie de un act normativ;
- constrângerea fizică exercitată de o altă persoană, să fie de natură a paraliza
libertatea de voinţă şi acţiune a contravenientului.
2. Constrângerea psihică (morală) - este o cauză care împiedică o persoană să-
şi dirijeze liber voinţa, de a face sau a nu face ceva, fapt ce exclude existenţa uneia din
trăsăturile contravenţiei şi anume voinţa.
Pentru existenţa constrângerii psihice trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- să se exercite asupra psihicului făptuitorului o acţiune de constrângere de către
o altă persoană printr-o ameninţare gravă cu un pericol;
- pericolul să nu poată fi înlăturat în alt mod decât săvârşind contravenţia;
- sub imperiul constrângerii morale, persoana să săvârşească o contravenţie.
4.1.5. Eroarea de fapt
Eroarea de fapt este o altă cauză ce înlătură caracterul contravenţional al faptei şi
este situaţia când făptuitorul, în momentul comiterii contravenţiei, nu cunoştea sau
cunoştea greşit existenţa unei stări de fapt, situaţii sau împrejurări de care depindea
caracterul contravenţional al faptei. Dacă el ar fi cunoscut în mod real şi corect
realitatea, nu ar fi comis contravenţia. Definirea în doctrina juridică este ,,reprezentarea
greşită de către cel care săvârşeşte o faptă ilicită, a realităţii din momentul săvârşirii
faptei, reprezentare determinată de necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a unor date
ale realităţii”.
Eroarea de fapt nu înlătură însă, răspunderea civilă a contravenientului, dacă
prin fapta comisă s-au produs pagube materiale.
136
4.1.6. Iresponsabilitatea
Iresponsabilitatea, este situaţia în care o persoană iresponsabilă comite o
contravenţie. Aceasta poate fi cauza unor boli psihice (cretinism, infantilism,
infirmitate etc.), cauză care înlătură caracterul contravenţional al faptei.
4.1.7. Infirmitatea
Infirmitatea, este o cauză necunoscută în legislaţia penală, în sensul că ea nu
exonerează de răspundere juridică, persoana infirmă care a comis o infracţiune.
În dreptul contravenţional această cauză operează, dacă este în legătură cu fapta
contravenţională comisă, înlăturându-i caracterul contravenţional (ex. trecerea străzii
printr-un loc nepermis sau pe culoarea roşie a semaforului de către un orb).
4.1.8. Beţia involuntară completă (accidentală)
Beţia involuntară completă, este starea în care a ajuns o persoană, independent
de voinţa sa (ex. cineva la locul de muncă, fără să ştie inhalează aburi de alcool, eter,
neofalină etc.). Poate fi în beţie involuntară persoana care este constrânsă fizic sau
psihic să consume băuturi alcoolice ori consumă substanţe aparent inofensive, fără să-şi
dea seama de efectul lor şi ajunge în această stare. Beţia completă se caracterizează prin
paralizarea aproape completă a energiei fizice şi o întunecare a facultăţilor psihice, în
această stare persoana este incapabilă să fie stăpân pe ea.
Cea mai frecventă formă de beţie este cea alcoolică.
Starea de beţie îmbracă mai multe forme:
- beţia accidentală, independentă de voinţa omului;
- beţia voluntară, când persoana în cauză a consumat în mod voit substanţe ce i-
au provocat starea de beţie. Indiferent că este completă sau incompletă, nu înlătură
caracterul contravenţional al faptei;
- beţia completă, când persoana nu mai este stăpână pe mişcările sale fizice, nu
mai are capacitatea de a înţelege;
- beţia incompletă, când există o slăbire a capacităţilor psihofizice ale persoanei;
- beţia ocazională, când consumul de substanţe care o provoacă se face
întâmplător ( la petreceri);
- beţia cronică, când se menţine o stare permanentă de intoxicaţie cu băuturi
alcoolice sau cu alte substanţe.
Condiţiile stării de beţie care să înlăture caracterul contravenţional al faptei
sunt:
- în momentul comiterii contravenţiei, făptuitorul să se fi aflat în stare de beţie,
produsă prin alcool ori alte substanţe;
- starea de beţie în care se află contravenientul să fie accidentală, involuntară,
fortuită;
- starea de beţie să fi fost completă;
- fapta comisă în starea de beţie completă accidentală, să fie prevăzută de lege.
4.1.9. Minoritatea
Minoritatea este o cauză care înlătură caracterul ilicit al faptei, deoarece minorul
aflat sub 14 ani, nu are capacitatea de a înţelege suficient caracterul faptelor sale şi nici
experienţa de viaţă necesară pentru a cunoaşte şi înţelege legile şi normele de
convieţuire socială.
137
Înlăturarea caracterului contravenţional al faptei minorului, nu exclude
răspunderea civilă, pentru pagubele produse de către acesta, sau, după caz, a
persoanelor ce îl aveau sub supraveghere.
4.2. Cauze care înlătură răspunderea juridică a făptuitorului
Pe lângă cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei, sunt şi cazuri
care înlătură răspunderea juridică a făptuitorului, când aplicarea unei sancţiuni nu se
mai poate face. Acestea sunt prescripţiile, adică depăşirea anumitor termene în cadrul
cărora trebuie aplicate şi executate sancţiunile contravenţionale.
Se întâlnesc două situaţii:
4.2.1. Prescripția aplicării sancțiunii contravenționale
Prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale, O.G. nr. 2/2001 prevede că,
aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data
săvârşirii faptei. Deci, în situaţia când agentul nu aplicat amenda prevăzută în actul
normativ, în termen de 6 luni, el nu mai poate aplica amenda întrucât aceasta s-a
prescris.
4.2.2. Prescripția executării sancțiunii contravenționale
Prescripţia executării sancţiunii, se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a
contravenţiei nu a fost comunicat făptuitorului în termen de o lună de la data aplicării
sancţiunii.
,,Suspendarea este operatiunea juridică ce determină încetarea temporară a
efectelor actelor administrative. Un exemplu de suspendare ope legis este cel prevăzut
de OG, 2/2001, care prevede ca plângerea contravenientului împotriva sancțiunii
aplicate prin procesul verbal de contravenție atrage după sine suspendarea în temeiul
,,
legii3 .
Secțiunea a 5-a Procedura constatării contravenționale
5.1. Sesizarea organelor competente despre comiterea faptelor

contravenţionale
Cunoaşterea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale, de către toţi poliţiştii
locali, investiţi să constate şi să sancţioneze faptele contravenţionale, prezintă o
importanţă deosebită în activitatea de prevenire şi combatere a infracţiunilor.
Multitudinea actelor normative ce prevăd şi sancţionează faptele
contravenţionale, o interpretare corectă a acestor norme şi o aplicare uniformă, cu atât
mai mult cu cât aceste acte normative au particularităţi diferite, ca: cerinţe specifice de
constatare, condiţii, sancţiuni determinate etc.
În activitatea practică, poliţiştii locali pot lua cunoştinţă despre comiterea unei
contravenţii prin două modalităţi: în mod direct nemijlocit şi din alte surse.
5.1.1. Sesizarea nemijlocită (prin propriile simţuri)
Poliţiştii locali precum şi alţi agenţi constatatori se pot sesiza personal
(nemijlocit) de comiterea unei contravenţii, cu prilejul exercitării atribuţiilor de
3
Eugenia Iovanaș, Drept Administrativ, Editura Limes, Cluj Napoca, 2017, pag, 61.
138
serviciu, în următoarele situaţii: la sediul poliţiei locale, în teren, cu ocazia efectuării
unor acţiuni sau controale, razii, activităţi de urmărire etc.
De asemenea, prin natura atribuţiilor de serviciu, poliţiştii localii au îndatorirea
de a verifica modul în care cetăţenii, organizaţii economice, instituţii, societăţi
comerciale, comercianţi etc., respectă normele ce reglementează activitatea vieţii
sociale (circulaţia mărfurilor, paza bunurilor, actele de comerţ etc.).
Despre comiterea unor fapte contravenţionale se pot sesiza, în mod nemijlocit şi
alte organe de stat, abilitate, fiecare în domeniul lor de activitate.
În toate situaţiile, când se sesizează personal despre o faptă contravenţională,
poliţiştii locali, au dreptul, dar în acelaşi timp, au şi îndatorirea de a acţiona pentru
constatarea faptei, luând măsurile legale împotriva contravenientului, iar în cazul în
care fapta comisă nu este de competenţa sa, va sesiza organul competent pentru luarea
măsurilor legale ce se impun.
De asemenea, tot în mod nemijlocit, poliţiştii locali se pot sesiza despre
comiterea unei contravenţii şi cu ajutorul aparaturii tehnice din dotare.
Nu trebuie însă, confundată, noţiunea de sesizare din oficiu nemijlocită - prin
propriile simţuri, cu noţiunea de sesizare din oficiu - unde există obligaţia poliţistului
local să constate fapta şi să ia măsurile legale.
5.1.2. Alte moduri de sesizare
Multe fapte contravenţionale ce se comit, ajung la cunoştinţa organelor în
drept, prin alte surse, urmând ca apoi să le constate şi să aplice sancţiunile ce se impun.
a) Sesizări primite de la organele judiciare sau alte organe de stat
Sunt situaţii când o faptă ilicită este cercetată iniţial ca infracţiune, ca ulterior,
procurorul sau instanţa să stabilească că aceasta constituie doar contravenţie. În acest
caz, actul de constatare a faptei contravenţionale, împreună cu rezoluţia sau ordonanţa
procurorului, ori hotărârea instanţei, se trimit organului în drept pentru constatare şi
luarea măsurilor ce se impun. În alte situaţii, faptele contravenţionale sunt constatate de
alte organe de stat, dar actul normativ prevede ca, măsurile legale să se ia de către
organele de poliţie sau de polițiștii locali. În acest caz, actul constatator împreună cu
celelalte documente se vor înainta la organul prevăzut de lege.
b) Sesizări primite de la conducerea regiilor autonome, unităţilor economice,
societăţilor comerciale, instituţii publice sau private;
c) Sesizări primite de la cetăţeni, responsabilii cu cărţile de imobil, asociaţii de
proprietari, administratorii locurilor de cazare în comun;
d) Sesizări (luări la cunoştinţă prin intermediul mijloacelor de informare în
masă) prin mass-media scrisă şi vizuală, prin care se aduc la cunoştinţa factorilor
competenţi să ia măsuri împotriva anumitor fapte contravenţionale ce contravin
normelor de convieţuire socială.
Şi în aceste situaţii, organele în drept sunt obligate să ia măsurile ce se impun,
sau să sesizeze alte organe, în cazul în care competenţa lor este depăşită.
Aspecte teoretice şi practice privind competenţa de constatare a contravenţiilor
Constatarea contravenţiilor reprezintă prima fază procedurală privind
răspunderea administrativă. Persoanele competente să constate faptele contravenţionale
sunt denumite generic agenţi constatatori.
139
Existenţa mai multor categorii de organe abilitate să constate şi să sancţioneze
fapte contravenţionale, a impus delimitarea drepturilor de competenţă al acestora,
numită competenţă jurisdicţională.
În cadrul acestei competenţe avem:
- competenţa materială - care delimitează sfera activităţii de constatare a
contravenţiilor de către anumiţi funcţionari şi organe de stat în diverse domenii de
activitate şi care poate fi conferită exclusiv unui organ sau mai multor organe în acelaşi
domeniu;
- competenţa teritorială - se referă la dreptul ce îl au unele organe ale statului şi
funcţionari anume stabiliţi, de a constata contravenţii pe întreg teritoriul ţării, sau
limitativ teritorial;
Delegarea de competenţă - constă în desemnarea de către un organ a unui alt
organ, să constate şi să sancţioneze contravenţii. Delegările de competenţă se pot face
şi între persoane din cadrul organelor de stat. Agenţii constatatori abilitaţi trebuie să fie
în posesia unei împuterniciri din care să rezulte competenţa conferită şi limitele acestei
împuterniciri.
Pot fi agenţi constatatori: primarii, ofiţerii şi agenţii de poliţie, polițiștii locali,
persoanele împuternicite de miniştrii sau alţi conducători ai autorităţilor centrale sau
locale.
5.2. Constatarea contravenţiei
5.2.1. Modalităţi de constatare a contravenţiei
Problema constatării contravenţiilor a fost des întâlnită în practica judiciară,
punându-se problema, dacă procesul-verbal poate fi încheiat numai pe baza
constatărilor făcute de agentul constatator, prin propriile simţuri în momentul săvârşirii
contravenţiei sau, dimpotrivă, este posibilă şi constatarea ulterioară a faptei pe baza
probelor administrate.
Practica judiciară a relevat că se pot aplica ambele modalităţi de constatare, atât
timp cât şi infracţiunile pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.
1. Activităţi preliminare ce trebuie întreprinse de agentul constatator până
la încheierea procesului-verbal
Agentul constatator, abilitat şi competent prin lege să constate şi să sancţioneze
fapte contravenţionale, după ce a luat la cunoştinţă de comiterea unei contravenţii,
este obligat să execute următoarele activităţi preliminare:
- să stabilească dacă actul normativ încălcat îi conferă competenţa să constate
fapta respectivă şi să ia alte măsuri - pentru a evita efectuarea de acte procedurale care
sunt susceptibile de a fi lovite de nulitate sau de a fi anulate ulterior întocmirii lor;
- să stabilească dacă fapta respectivă constituie contravenţie sau infracţiune
(din constatările efectuate personal, din relatările martorilor oculari, din relatările
victimei sau autorului precum şi pe baza altor probe);
- dacă nu există vreo cauză care să înlăture caracterul contravenţional al
faptei sau răspunderea juridică a făptuitorului - deoarece atunci când există o
asemenea cauză, nu mai procedează la constatarea faptei;
- să stabilească identitatea făptuitorului prin legitimarea acestuia. În cazul în
care contravenientul refuză să prezinte actele de identitate, agentul constatator poate
apela la ofiţeri şi agenţi de poliţie sau jandarmi;
140
- să stabilească împrejurările în care s-a comis contravenţia - deoarece acestea
îl pot ajuta să individualizeze corect sancţiunea contravenţională pentru fapta comisă;
- să stabilească dacă prin contravenţie s-au produs pagube materiale - natura
acestora şi dacă actul normativ încălcat prevede tarif de evaluare a lor;
- să stabilească dacă sunt lucruri supuse confiscării - dacă actul normativ
încălcat prevede această sancţiune. În cazul în care actul normativ prevede aceasta, dar
lucrurile supuse confiscării sunt perisabile, se va lua măsura de conservare sau
indisponibilizare a acestora.
2. Conţinutul procesului-verbal de constatare a contravenţiei, natura
juridică şi forţa probantă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei
Actul de constatare a contravenţiei încheiat de agentul constatator la locul faptei,
trebuie să fie un act oficial, autentic şi cu forţă probantă.
În ce priveşte natura juridică a procesului-verbal de constatare a contravenţiei,
acesta are o natură juridică dublă: de act administrativ pregătitor şi de act
administrativ de autoritate. Acesta este practic un act administrativ oficial cu caracter
jurisdicţional.
În cea ce priveşte forţa probantă a procesului-verbal de constatare şi sancţionare
a contravenţiei, puterea doveditoare este lăsată la aprecierea judecătorului, făcând
dovada până la proba contrarie.
Menţiuni obligatorii ce trebuie trecute în procesul-verbal de constatare a
contravenţiei
Activitatea de constatare a contravenţiei se materializează prin încheierea unui
proces-verbal de constatare, care trebuie încheiat obligatoriu în formă scrisă, excepţii
făcându-se în cazul sancţiunilor cu avertisment sau când contravenientul achită pe loc
jumătate din minimul amenzii prevăzut în actul normativ, în ambele cazuri, dacă nu s-
au produs pagube şi nu sunt lucruri supuse confiscării.
Actul de constatare va conţine în mod obligatoriu toate elementele esenţiale de
fond şi de formă, caz contrar este supus nulităţii absolute.
În acest sens, agentul constatator va avea grijă ca procesul-verbal întocmit să
cuprindă, în mod obligatoriu următoarele menţiuni:
- data (anul, luna, ziua) şi locul unde este încheiat;
- numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator;
- datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal,
ocupaţia şi locul de muncă al contravenientului;
- descrierea faptei contravenţionale, cu indicarea datei, orei şi locului în care a
fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea
gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite;
- indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează
contravenţia;
- indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care contravenţia a avut ca urmare
producerea unui accident de circulaţie;
- posibilitatea achitării, de către contravenient, în termen de 48 de ore a jumătate
din minimul amenzii prevăzută de actul normativ, dacă acest act prevede o asemenea
posibilitate;
- termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea;
141
- obiecţiile contravenientului cu privire la conţinutul procesului-verbal de
constatare a faptei. Agentul constatator fiind obligat să aducă la cunoştinţa
contravenientului, dreptul acestuia de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului
de constatare, obiecţiuni ce ajută organul competent să-şi formeze o imagine mai
completă asupra situaţiei de fapt;
- numele, prenumele şi domiciliul părinţilor, sau ocrotitori legali ai
contravenientului (în cazul în care contravenientul este minor);
- denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul
fiscal al acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintă (în cazul
când contravenientul este o persoană juridică);
- descrierea amănunţită a lucrurilor confiscate (în cazul când, în urma constatării
faptei contravenţionale, agentul dispune confiscarea unor lucruri ori ridicarea acestora
în vederea confiscării). În asemenea situaţii, procesul-verbal de constatare se va încheia
în cel puţin trei exemplare.
Procesul-verbal încheiat, se semnează pe fiecare pagină de către agentul
constatator şi contravenient. Dacă, contravenientul refuză să semneze sau nu poate
semna din anumite cauze (infirmitate fizică, nu ştie carte etc.), agentul constatator va
face menţiune despre aceasta în procesul-verbal, care va trebui confirmat de cel puţin
un martor asistent.
În cazuri excepţionale se poate încheia procesul-verbal şi fără martor, dar,
agentul constatator va preciza motivele pentru care procesul-verbal a fost încheiat în
acest mod. Semnătura contravenientului are rol, doar de luare la cunoştinţă şi
nicidecum de recunoaştere a vinovăţiei, lipsa semnăturii nu influenţează valabilitatea şi
forţa probantă a procesului-verbal.
În afara acestor condiţii de fond şi de formă, pentru valabilitatea actului de
constatare a contravenţiei, mai este necesară şi respectarea următoarelor cerinţe să
întărească forţa sa probantă:
- toate elementele ce caracterizează contravenţia, să fie consemnate în întregime
şi în mod distinct, să rezulte fără echivoc încălcarea legii, pentru a nu da naştere la
interpretări şi ambiguităţi;
- după definitivarea procesului-verbal nu se mai admit corecturi, ştersături,
adăugiri sau modificări. Dacă acestea , din greşeală, au fost făcute, procesul-verbal se
va anula şi se va întocmi altul;
- în cazul în care contravenientul este cetăţean străin care nu cunoaşte limba
română, agentul constatator are obligaţia să asigure un interpret (translator),
menţionând aceasta în procesul-verbal precum şi, limba în care s-a vorbit şi datele de
identificare a interpretului;
- orice documente care se referă la constatarea faptei comise vor fi anexate la
procesul-verbal de constatare.
Cazurile de nulitate şi de anulare a procesului-verbal de constatare a
contravenţiei
3. Nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei
Actele administrative pot fi viciate, fie prin omisiune (neîndeplinirea condiţiilor
de fond şi de formă stabilite de lege), fie printr-o violare a legii (nesocotirea voită a
142
dispoziţiilor legale cu privire la întocmirea unui act procedural). Drept urmare, actul
viciat va fi lovit de nulitate.
O.G. nr. 2/2001, prevede în mod expres patru cazuri de nulitate absolută, a
procesului-verbal de constatarea contravenţiei, concretizate prin lipsa următoarelor
menţiuni:
a) numele, prenumele şi calitatea agentului constatator;
b) numele şi prenumele contravenientului, în cazul persoanei juridice denumirea
şi sediul acesteia;
c) contravenţia săvârşită şi data comiterii acesteia;
d) semnătura agentului constatator.
Nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei atrage şi nulitatea
celorlalte măsuri luate de agentul constatator.
4. Cazurile în care procesul-verbal de constatare a contravenţiei poate fi
anulat
Lipsa altor menţiuni în procesul-verbal de constatare, nu atrage nulitatea actului,
însă poate duce la anulare, în cazul în care făptuitorul, întroduce plângere împotriva
procesului-verbal de constatare, iar lipsa acestor menţiuni creează greutăţi organelor
competente să-l pună în aplicare.
Organul competent dispune anularea procesului-verbal de constatare, atunci
când:
a) agentul constatator omite să menţioneze în procesul-verbal, locul şi localitatea
unde a fost comisă contravenţia;
b) în procesul-verbal de constatare se omite a se trece prenumele părinţilor ori
alte date de stare civilă ale contravenientului, fapt ce îngreunează identificarea acestuia
atunci când se trece la executarea silită;
c) agentul constatator consemnează în procesul-verbal, fapte ce nu corespund
realităţii, ori care nu au fost comise de persoana căreia i s-a întocmit acest act;
d) procesul-verbal de constatare este întocmit cu un scris ilizibil sau indescifrabil,
din care cauză nu se pot desluşi numele contravenientului sau fapta comisă;
e) în procesul-verbal de constatare, nu se scrie corect, în ce a constat contravenţia
comisă, ci se reproduce doar formularea textului de lege care stabileşte conţinutul
general al contravenţiei.
Secțiunea a 6-a Procedura aplicării sancțiunilor contravenționale
6.1. Criterii orientative de care trebuie să țină seama polițistul local la

aplicarea sancțiunii contravenționale
Aplicarea sancţiunii contravenţionale constituie cea de a doua fază procedurală
privind răspunderea contravenţională şi are drept scop tragerea la răspundere juridică,
prin aplicarea unei sancţiuni, a celui vinovat de încălcarea legii, urmărindu-se dublu
scop: de a educa cât şi de a preveni săvârşirea altor fapte pe viitor.
Criteriile de individualizare a sancţiunii sunt categorii de date şi elemente de care
trebuie să ţină seama poliţistul local (agentul constatator) când aplică sancţiunea
contravenţională. În acest sens poliţistul local va face o analiză obiectivă a tuturor
143
acestor elemente, atât la aplicarea sancţiunilor principale cât şi la aplicarea sancţiunilor
complementare.
Sancţiunile contravenţionale se vor aplica în limitele legii, proporţional cu gradul
de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de următoarele criterii:
6.1.1. Împrejurările în care a fost săvârşită fapta
Constituie criteriul principal în aplicarea sancţiunii şi vizează condiţiile de loc
şi de timp, în care a fost comisă fapta. Aceste împrejurări pot agrava sau atenua
răspunderea contravenţională, în funcţie de anumite stări, situaţii, condiţii, întâmplări
etc., care modifică gradul de pericol social, cu ajutorul acestora agentul constatator
putând face o apreciere obiectivă când stabileşte sancţiunea contravenţională.
Agentul constatator va stabili sancţiunea între cele două limite speciale,
prevăzute de lege, în funcţie de numărul de persoane care au participat la comiterea
faptei contravenţionale, sau dimpotrivă, dacă fapta are un caracter întâmplător,
făptuitorul a fost provocat etc.
Modul şi mijloacele de săvârşire a contravenţiei - Acest criteriu se referă la
modalităţile şi mijloacele folosite de contravenient în comiterea faptei, care pot
modifica gradul de pericol social al acesteia. În funcţie de acestea, agentul constatator
concluzionează dacă autorul a intenţionat şi pregătit fapta, şi-a procurat anumite
mijloace, a urmărit rezultatul acesteia etc.
Scopul urmărit de contravenient şi atitudinea sa faţă de faptă şi urmările
ei - Contravenţiile se comit cu vinovăţie, având una din cele două forme ale sale
(intenţia, care la rândul ei poate fi directă sau indirectă ori culpa). Ţinând cont de forma
de vinovăţie cât şi de atitudinea făptuitorului, agentul constatator va aplica sancţiunea
contravenţională înspre limita minimă sau maximă, după caz.
Urmările produse prin contravenţie - Dacă, urmare săvârşirii contravenţiei,
s-au produs pagube ori s-a tulburat ordinea şi liniştea publică, sau alte consecinţe ce
prezintă pericol social, sancţiunea va fi aplicată spre limita maximă, iar dacă pagubele
sunt neînsemnate sancţiunea va fi mai uşoară.
Circumstanţele personale ale făptuitorului - La aplicarea sancţiunii
contravenţionale, agentul constatator va ţine seama de:
- vârsta contravenientului - în cazul minorilor sancţiunea aplicată va fi redusă pe
jumătate. Dacă sancţiunea este cu obligarea acestuia la prestarea unei activităţi în
folosul comunităţii, aceasta nu va depăşi 150 de ore;
- starea materială;
- ocupaţia;
- locul de muncă;
- conduita;
- cultura;
- gradul de pregătire etc.
6.2. Formele procedurale de aplicare a sancțiunilor contravenționale
6.2.1. Procedura obişnuită (comună)
Această procedură se aplică majorităţii faptelor contravenţionale sancţionate
doar cu avertisment sau cu amendă. La aplicarea acestei proceduri se disting
următoarele aspecte teoretice şi practice:
144
a) Ordonanţa nr. 2/2001, prevede în art. 21 alin. 1, dreptul agentului
constatator de a aplica sancţiunea odată cu constatarea faptei, iar dacă,
contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, îi va înmâna acestuia
copia şi înştiinţarea de plată, făcându-se menţiune în acest sens în procesul-verbal,
iar contravenientul v-a semna de primire.
Această reglementare legală prezintă următoarele avantaje:
- se asigură o mai judicioasă şi promptă sancţionare a făptuitorului, chiar de către
agentul constatator;
- se realizează o simplificare a procedurii de aplicare a sancţiunii cât şi o
reducere a volumului de muncă a celor care se ocupă de executarea acesteia.
b) Ordonanţa nr. 2/2001, prevede dreptul agentului constatator, ca prin acelaşi
proces-verbal, în care stabileşte sancţiunea, să dispună şi asupra despăgubirilor
civile pe care făptuitorul este obligat să le dea părţii vătămate, atunci când prin
contravenţia comisă i s-au produs pagube materiale şi în actul normativ încălcat
există tarif de evaluare a acestora.
Stabilirea despăgubirii se va face cu acordul expres al persoanei vătămate,
menţionându-se aceasta în procesul-verbal. În absenţa unui tarif de evaluare a pagubei,
despăgubirea se va putea efectua la pretenţiile persoanei vătămate.
c) Persoana împuternicită să aplice sancţiunea, dispune şi confiscarea
bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii.
În toate situaţiile, agentul constatator va face menţiunile necesare în procesul-
verbal. Dacă bunurile nu se găsesc, contravenientul este obligat la plata contravalorii
lor în lei. De asemeni agentul constatator va stabili cine este proprietarul bunurilor
confiscate, identificând toate datele de identitate ale acestuia.
d) Ca o excepţie de la aceste reguli generale, prevăzute în ordonanţa cadru,
este situaţia când actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia comisă,
prevede expres că un alt organ, decât agentul constatator, este competent să aplice
sancţiunea şi să dispună celelalte măsuri (confiscarea şi despăgubirile civile).
Această situaţie apare atunci când pentru soluţionarea unor contravenţii, ori
pentru stabilirea pagubelor, sunt necesare cunoştinţe de specialitate în anumite domenii,
pe care agentul constatator nu le are (silvic, sanitar-veterinar, vamal, financiar etc.). În
astfel de situații, agentul constatator care a constatat fapta contravenţională, observând
din prevederile actului normativ că nu este competent să aplice sancţiunea şi să dispună
celelalte măsuri, va întocmi procesul-verbal de constatare, după care îl va înainta
organului competent în al rezolva.
e) Ordonanţa nr. 2/2001, prevede dreptul oricărui contravenient de a achita pe
loc sau în termen de cel mult 48 de ore, de la data încheierii procesului-verbal, ori,
după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzută
în actul normativ, agentul constatator făcând menţiune în procesul-verbal, despre
această posibilitate.
Prin această prevedere, legiuitorul dă posibilitatea contravenientului care a
săvârşit contravenţia şi îşi recunoaşte greşeala, să achite pe loc sau în 48 de ore,
jumătate din minimul amenzii, fiind o garanţie că pe viitor se va abţine să mai comită
asemenea faptă.
145
f) În cazul când contravenientul nu a achitat jumătate din minimul amenzii în
termenul de 48 de ore, agentul constatator va trimite copia procesului-verbal,
făptuitorului, în termen de cel mult o lună de la data aplicării sancţiunii, precum şi
înştiinţarea de plată prin care i se comunică, că făptuitorul mai are termen de plată,
de maximum 15 de la comunicare, în caz contrar se va proceda la executarea silită.
În asemenea cazuri apar următoarele situaţii:
- făptuitorul achită amenda stabilită în termenul de 15 zile, trimite chitanţa prin
care face dovada plăţii amenzii, dosarul se clasează şi urmărirea încetează;
- contravenientul nu achită amenda în termenul de 15 zile, dar uzează de calea de
atac, caz în care se aşteaptă soluţionarea plângerii;
- contravenientul nu achită amenda în termenul de 15 zile şi nici nu uzează de
calea de atac, situaţie în care procesul-verbal se trimite administraţiei financiare pe raza
de domiciliu al contravenientului, pentru a se proceda la executarea silită;
- făptuitorul achită amenda stabilită, în termenul de 15 zile, dar trimite chitanţa
cu întârziere şi anume, după ce agentul constatator a trimis procesul-verbal la
administraţia financiară în vederea executării silite. În acest caz, agentul constatator
trimite chitanţa la administraţia financiară în vederea încetării executării silite.
g) Ordonanţa nr. 2/2001, stabileşte modul de aplicare a sancţiunii în cazul
succesiunii în timp a unor acte normative care reglementează contravenţii în acelaşi
domeniu de activitate, în sensul că, în astfel de situaţii se aplică principiul legii mai
blânde, astfel:
- dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenţie, ea nu se
mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului
act normativ;
- dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai uşoară, se va aplica
această sancţiune;
- când noul act normativ prevede o sancţiune mai gravă, contravenţia săvârşită
anterior va fi sancţionată conform dispoziţiilor actului normativ aflat în vigoare la data
săvârşirii acesteia.
h) Ordonanţa nr. 2/2001, stabileşte şi modalitatea de aplicare a sancţiunii în
cazul concursului de contravenţii sau a pluralităţii de făptuitori, astfel:
Concursul de contravenţii - în situaţia când o persoană săvârşeşte mai multe
contravenţii, în acelaşi timp, constatate de agentul constatator, în acelaşi proces-verbal.
În acest caz se aplică sancţiunea pentru fiecare contravenţie.
Amenda contravenţională se cumulează, ţinând cont că totalul acestora nu
depăşeşte dublul maximului amenzii prevăzut a se aplica pentru contravenţia cea mai
gravă.
În cazul sancţionării făptuitorului cu obligarea acestuia de a presta activităţi în
folosul comunităţii, se va avea în vedere ca aceasta să nu se depăşească maximum de
300 de ore.
Pluralitatea de infractori - în situaţia când la săvârşirea unei contravenţii, au
participat mai multe persoane. În acest caz, agentul constatator va aprecia în mod
obiectiv contribuţia fiecărui participant la comiterea faptei, iar în funcţie de vinovăţie şi
de celelalte criterii prevăzute de lege, va aplica câte o sancţiune fiecărui participant,
146
prin procese-verbale de constatare, separate. În cazul contravenţiilor nu se prevede
sancţionarea altor categorii de persoane, cum ar fi cea de instigator sau complice.
6.2.2. Procedura de urgenţă (simplificată şi de excepţie) stabilită prin legi
speciale
Proceduri de urgenţă sunt stabilite în:
Legea nr. 12/1990, republicată, privind protecţia consumatorilor împotriva unor
activităţi comerciale ilicite;
Legea nr. 60/1991, privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice;
Legea nr. 61/1991, republicată, privind contravenţiile la normele de convieţuire
socială, ordinea şi liniştea publică.
În aceste cazuri, legiuitorul a extins sistemul sancţiunilor alternative şi pentru
faptele contravenţionale. De asemeni, în aceste cazuri, contravenientul este prezentat în
faţa instanţei de către agentul constatator, fiind sancţionat prin hotărâre judecătorească
care este definitivă.
Secțiunea a 7-a Căile de atac în materie contravențională și executarea

sancțiunilor contravenționale
7.1. Căile de atac în materie contravențională

Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, a sancţiunii precum şi
a celorlalte măsuri aplicate de către agentul constatator, contravenientul are dreptul de a
uza de căile de atac puse la dispoziţie de lege, contestând măsurile respective şi
solicitând restabilirea situaţiei anterioare.
În materie contravenţională sunt prevăzute două căi de atac. plângerea şi
recursul.
7.1.1. Plângerea contravenţională - (Plângerea îndreptată împotriva procesului-
verbal de constatare)
Procesul-verbal de constatare a contravenţiei prin care s-a aplicat o sancţiune
principală sau complementară, fiind un act administrativ, este executoriu din oficiu.
Calea specifică de atac în materie contravenţională este plângerea, care este
considerată o cale de atac ordinară.
Plângerea contravenţională reprezintă plângerea adresată instanţei de judecată
împotriva procesului-verbal prin care se constată săvârşirea unei contravenţii.
Plângerea este un mijloc procedural prin care persoanele interesate, în cazurile
admise de lege, atacă unele acte întocmite de organe ale statului, solicitând organelor
competente să le anuleze ori să le modifice.
Plângerea contravenţională se bucură în prezent de o nouă abordare a instanţelor
de judecată, datorită deciziei Curţii Europene a Drepturilor Omului (octombrie 2007),
prin care s-a constatat că în trecut, vechea procedură a adus atingere drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale individului, prin aceea că, contravenientul era obligat, în
toate cazurile, să facă dovada nevinovăţiei sale cu privire la fapta menţionată în
procesul-verbal atacat. Aplicarea acestor principii înlătură situaţiile de inechitate. Prin
urmare, în prezent instanţele de judecată au început să facă aplicarea acestor principii şi
astfel, în măsura în care o persoană sancţionată contravenţional, atacă cu plângere
contravenţională în faţa instanţei un proces-verbal prin care s-a constatat săvârşirea
147
unei contravenţii, cel care trebuie să facă dovada celor consemnate în procesul-verbal
este organul emitent, nu contravenientul să-şi dovedească nevinovăţia. În acest sens,
poliţistul local care constată şi întocmeşte procesul-verbal de contravenţie, trebuie să
consemneze corect cele întâmplate, pentru ca faptele comise să poată fi încadrate ca şi
contravenţii, de către instanţele de judecată.
Până de curând, în ciuda faptului că o contravenţie constituie o faptă evident mai
redusă decât o infracţiune, contravenientul nu beneficia de prezumţia de nevinovăţie în
timpul etapei de administrare, ceea ce în cazul săvârşirii unei infracţiuni se beneficiază
de această prezumţie. În mod eronat se pleca de la principiul că, cel interesat este
vinovat, în condiţiile în care aceasta nu s-a stabilit în cadrul unui proces echitabil. Prin
aceasta, obliga pe contravenient să facă dovada nevinovăţiei sale, punându-l într-o
poziţie de inegalitate faţă de partea adversă (emitentul procesului-verbal de
contravenţie), în sensul că procesul-verbal de contravenţie beneficia de prezumţia de
legalitate şi temeinicie.
Plângerea contravenţională este la îndemâna oricărei persoane care apreciază ca
nelegal sau netemeinic întocmit un proces-verbal prin care se constată săvârşirea de
către aceasta a unei contravenţii, respectiv prin care i se aplică o sancţiune
contravenţională.
Plângerea este o cale evolutivă de atac, prin care se atacă la judecătorie o
hotărâre dată de un organ al statului.
Plângerea însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se
depune la sediul organului constatator, în termen de 15 zile, de la comunicare. Acesta
este obligat să o primească şi să înmâneze depunătorului o dovadă în acest sens.
Plângerea, împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei
circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Judecătoria competentă să soluţioneze plângerea, va fixa termen de judecată, care
nu va putea depăşi 30 de zile şi va dispune citarea părţilor implicate, dacă este cazul şi
a martorilor.
Plângerea suspendă executarea sancţiunii contravenţionale până la soluţionare.
Instanţa competentă să judece cauza, poate pronunţa următoarele soluţii:
- menţinerea procesului-verbal, a sancţiunii şi a celorlalte măsuri şi respingerea
plângerii dacă aceasta este neîntemeiată, tardivă sau inadmisibilă;
- admiterea plângerii şi anularea procesului-verbal, a sancţiunii, a despăgubirilor
şi ridicarea măsurii confiscării;
- admiterea în parte a plângerii şi modificarea sancţiunii prin reducerea ei, ori
înlocuirea amenzii cu sancţiunea avertismentului, modificarea sau anularea
despăgubirilor ori a altor sancţiuni complementare luate;
- admiterea plângerii şi anularea procesului-verbal pentru motive de nulitate.
7.1.2. Recursul
Potrivit ordonanţei în materie contravenţională, hotărârea judecătorească prin
care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la
comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului. Pot declara recurs
oricare din părţi, hotărârea recursului nu este obligatorie, recursul suspendă executarea
hotărârii judecătoreşti.
148
Soluția instanței
Soluţiile pot fi: respingerea recursului sau casarea hotărârii, cu reţinere sau cu
retrimitere.
Recursul formulat împotriva hotărârii judecătoreşti prin care s-a soluţionat
plângerea, este scutit de taxa de timbru judiciar.
7.1.3. Reexaminarea
Aceasta reprezintă o altă cale de atac, în materie contravenţională, fiind stabilită
doar în anumite legi speciale şi anume:
Legea nr. 12/1990, republicată, privind protecţia consumatorilor împotriva unor
activităţi comerciale ilicite;
Legea nr. 60/1991, privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice;
Legea nr. 61/1991, republicată, privind contravenţiile ce lezează normele de
convieţuire socială, ordinea şi liniştea publică;
H.G. nr. 203/1994, privind călătoria pe calea ferată fără legitimaţie de călătorie.
7.2. Executarea sancțiunilor contravenționale
Procurorul poate cere reexaminarea cauzei, în termen de 24 ore de la pronunţare.
Cererea de reexaminare se soluţionează în termen de 3 zile. Preşedintele judecătoriei
poate suspenda, până la soluţionare, executarea sancţiunii aplicate. Hotărârea dată în
cazul cererii de reexaminare este definitivă şi executorie.
7.2.1. Executarea sancţiunilor contravenţionale principale
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor,
reglementează modul de executare a sancţiunilor contravenţionale, indicând organul
care pune în aplicare dispozitivul hotărârii judecătoreşti sau al încheierii motivate.
Procesul-verbal neatacat în termen de 15 zile de la comunicare precum şi
hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluţionat plângerea, constituie titlu
executoriu, fără vreo altă formalitate.
1. Avertismentul - se adresează oral, atunci când contravenientul este prezent la
constatarea faptei iar sancţiunea este aplicată de agentul constatator. Dacă sancţiunea a
fost aplicată de instanţa de judecată, comunicarea se face în scris.
2. Amenda contravenţională - se pune în executare astfel:
- de către organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu se
exercită calea de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei în
termenul prevăzut de lege, adică în termen de 15 zile;
- de către instanţa de judecată, în celelalte cazuri.
Aceste organe vor comunica din oficiu organelor de la administraţiile financiare,
conform prevederilor legale, privind executarea creanţelor bugetare, în a căror rază
teritorială îşi are domiciliul contravenientul.
Executarea sancţiunilor cu amendă contravenţională, aplicate persoanelor
juridice, se fac prin decontare bancară.
Obligarea contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii -
aceasta se prestează în domeniul serviciilor publice (întreţinerea parcurilor şi
drumurilor, păstrarea curăţeniei şi igienizarea localităţilor, activităţi în folosul
căminelor pentru copii şi bătrâni, al orfelinatelor, spitalelor, şcolilor etc.).
Sancţiunea privind această prestare se execută după orele de program ale
contravenientului, pe o durată între 50 şi 300 de ore, de maximum 3 ore pe zi.
149
7.2.2. Executarea sancțiunilor contravenționale complementare
1. Confiscarea - Confiscarea bunurilor care au servit la comiterea contravenţiei,
a celor destinate comiterii contravenţiei şi a celor rezultate din comiterea contravenţiei,
se aduce la îndeplinire de organul care a dispus această măsură, în condiţiile legii.
Aceste organe sunt următoarele:
- agentul constatator - în cazul când actul normativ încălcat prevede expres
această măsură şi îi dă dreptul să aplice sancţiunea odată cu constatarea faptei;
- organul competent - să aplice sancţiunea şi să dispună confiscarea, atunci când
agentul constatator nu are această competenţă;
- judecătoria - care a soluţionat plângerea împotriva procesului-verbal de
constatare a contravenţiei.
2. Despăgubirile civile - Pentru executarea despăgubirilor civile pe bază de tarif,
organul care a aplicat sancţiunea sau organul care a soluţionat plângerea, vor comunica
din oficiu şi părţii vătămate o copie a procesului-verbal de constatare, sau după caz, o
copie a încheierii prin care s-a soluţionat plângerea.
,,Potrivit art. 100 al. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, pentru nerespectarea
semnificaţiei culorii roşii a semaforului se aplică amenda prevăzută în clasa II-a de
sancţiuni precum şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a
conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile.
Potrivit art. 52 al. 1 din H.G. nr. 1391/2006, semnalul de culoare roşie interzice
trecerea, dar intimatul nu a respectat semnificaţia culorii semaforului, astfel încât se
face vinovat de săvârşirea contravenţiei reţinute în sarcina sa prin procesul verbal de
contravenţie atacat., aspecte probate cu fotografiile efectuate si certificate prin
raportul agentului consttator.
Din textul art. 100 al. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, care prevede că „Constituie
contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu
aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a
conduce pentru o perioadă de 30 de zile….”, rezultă că aceste două sancţiuni pot fi
luate doar împreună, nu separat, întrucât textul de lege foloseşte conjuncţia „şi” nu
„sau” între cele două sancţiuni, respectiv amenda „şi” sancţiunea complementară a
suspendării dreptului de a conduce.
Prin urmare, nu există posibilitatea înlăturării acestei sancţiuni
complementare din moment ce procesul verbal nu a fost anulat, ci a fost doar înlocuită
sancţiunea principală a amenzii contravenţionale cu o altă sancţiune principală, aceea
,,
a avertismentului 4 .
,,Potrivit legislaţiei în vigoare iniţierea efectivă a manevrei de viraj poate fi
realizată numai după asigurarea în prealabil a faptului că prin această manevră nu se
pune în pericol circulaţia celorlalte vehicule angajate deja anterior într-o asemenea
manevră cum rezultă din coroborarea prevederilor de la art. 116 şi 125 din HG nr.
4
Eugenia Iovănaș, The competence of the court to remove the additional sanction in the case in which the
contracention was committed, Anuarul Humanistica XII/2014, Editura Academiei Române, pag. 325-336.
150
1391/2006 ce reglementează obligaţii pentru conducătorii de vehicule şi regulile
referitoare la manevre. (decizia civilă nr. 1R/18.02.2015 a Tribunalului Arad prin care
a fost modificată în tot sentinţa civilă nr. 697/21.10.2014 a Judecătoriei Lipova – dosar
nr. 1290/250/2012*).
Prin Sentinţa civilă nr. 697 din 21.10.2014 pronunţată de în dosarul nr.
1290/250/2012*, Judecătoria Lipova a admis în parte plângerea formulată de
petentul J. M. în contradictoriu cu intimatul IPJ ARAD, a modificat în parte procesul-
verbal de contravenţie seria CP nr. 2295276/ 24.09.2012 emis de intimat, în privinţa
contravenţiei prev. de art. 54 alin. 1 din OUG 195/2002, a desfiinţat în parte procesul-
verbal de contravenţie, sancţiunea şi măsurile dispuse în privinţa contravenţiei prev. de
art. 54 alin. 1 din OUG 195/2002l şi l-a menţinut în privinţa contravenţiilor prev. de
art. 10 alin. 1 şi art. 24 alin. 5 din OUG 195/2002 şi a respins plângerea în privinţa
contravenţiilor prev. de art. 10 alin. 1 şi art. 24 alin. 5 din OUG 195/2002. De
asemenea, a admis în parte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de
intervenientul SC L. A. P. SRL ARAD, a menţinut în parte procesul-verbal de
contravenţie seria CP nr. 2295276/24.09.2012 în privinţa contravenţiilor prev. de art.
10 alin. 1 şi art. 24 alin. 5 din OUG 195/2002 şi a respins cererea de intervenţie în
privinţa contravenţiei prev. de art. 54 alin. 1 din OUG 195/2002; a compensat
cheltuielile de judecată ale părţilor.
Pentru a pronunţa sentinţa instanţa de fond a reţinut că, prin procesul verbal de
constatare al contravenţiei seria CP 2295276 din data de 24.09.2012 petentul J.M. a
fost sancţionat contravenţional cu amendă în sumă de 770 lei şi avertisment pentru
comiterea următoarelor fapte contravenţionale: neasigurare la schimbarea direcţiei de
mers la stânga, inspecţie tehnică periodică a tractorului expirată din data de
24.11.2000, lipsă poliţă de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, nedeţinere
permis de conducere conform cu cel aflat în uz, deoarece la data de 24.09.2012 în timp
ce conducea tractorul rutier U 650 în localitatea Lipova pe DN 7, pe direcţia de mers
Deva-Arad, ajungând la km 514+700 metri, nu s-a asigurat la schimbarea direcţie de
mers la stânga intrând în coliziune cu autoutilitara marca Iveco cu nr. De
înmatriculare AR-51-APA, care se afla în depăşirea acestuia. Totodată tractorul rutier
nu avea inspecţia periodică la zi, aceasta fiind expirată la data de 24.09.2012, lipsă
RCA, permis de conducere neconform cu cel aflat în uz.
Procesul-verbal de contravenţie conţine condiţiile de fond şi formă prev. de art.
16 alin. 1, 7 şi art. 17 din OG 2/200 fiind însă netemeinic în privinţa contravenţiei
prev. de art. 54 alin. 1 din OUG 195/2002 după cum rezultă din declaraţiile martorilor
în rejudecare M.O-L., care a arătat că la data accidentului se deplasa în cabina
tractorului condus de către petent din direcţia Deva-Arad, petentul a dat prioritate
unei maşini care venea din celălalt sens de mers şi în momentul când a dorit să intre în
partea stângă a ţâşnit o maşină după remorcă şi i-a lovit, iar în momentul când au fost
loviţi staţionau şi semnalizările mergeau în continuu, martorul arătând că nu ştie ce
sunt avarii, dar că în bord la tractor pâlpâiau lumini şi faptul că din cabina tractorului
nu se vede dacă mergea semnalizarea la remorcă, J.O.-V. din a cărei declaraţie a
rezultat că petentul când a plecat din curte a pus semnalizarea pe stânga după care a
mers spre direcţia Arad şi a văzut cum a semnalizat spre stânga după care a închis
poarta şi după foarte puţin timp a auzit o bubuitură precum şi declaraţia martorului
151
J.G.-E. din care a rezultat că a văzut că petentul în faţa casei a verificat semnalizarea
la remorcă şi a văzut că funcţiona şi în momentul când martorul a plecat din faţa casei
că tractorul avea pusă semnalizarea pe stânga, coroborate cu concluziile raportul de
expertiză tehnică auto efectuat în cauză de trei experţi, din care a rezultat că dacă
semnalizarea tractorului era pornită şi acesta funcţiona şi pe spatele remorcii agricole
atunci vinovat de producerea accidentului se consideră că era conducătorul
autoutilitarei, înlăturând din concluzii la pct. 5 expresia „precizăm că nu suntem în
măsură să precizăm cât de reală este afirmaţia martorului J.G.-E., privind faptul că
semnalizarea tractorului era pornită”, plecând de la premiza că declaraţia martorului
reflectă adevărul până la proba contrarie, declaraţie coroborată cu celelalte probe
testimoniale administrate în cauză din care rezultă acelaşi lucru, înlăturând din acelaşi
raport de expertiză, la capitolul Dinamica accidentului rutier, la momentul 3, expresia
conform declaraţiei conducătorului tractorului „moment în care am semnalizat intenţia
de a schimba direcţia de mers în stânga, iar în momentul în care am virat în stânga,
din spate se apropia autoutilitara marca IVECO, cu nr. AR-51-APA, care se afla în
depăşirea mea, pe care eu n-am observat-o”, aspect care nu se coroborează cu
declaraţia petentului, luată în faţa instanţei de fond, care a arătat că a dat iniţial
prioritate unei maşini care venea din sens opus, pe care a urmărit-o în oglindă, după
care a efectuat manevra de virare, aspect coroborat şi cu celelalte probe testimoniale
administrate în cauză, într-o ordine de idei, iar într-o altă ordine de idei este greu de
crezut că petentul imediat după accident, în declaraţia dată în faţa organelor de poliţie
a reţinut cu exactitate numărul autoutilitarei implicate în accident.
Având în vedere această stare de fapt, instanţa de fond în baza art. 34 alin. 1 din
OG 2/2001 a admis în parte plângerea formulată de petentul J.M. în contradictoriu cu
intimatul IPJ ARAD, a modificat în parte procesul-verbal de contravenţie seria CP nr.
2295276/24.09.2012 emis de intimat, în privinţa contravenţiei prev. de art. 54 alin. 1
din OUG 195/2002, a desfiinţat în parte procesul-verbal de contravenţie, sancţiunea şi
măsurile dispuse în privinţa contravenţiei prev. de art. 54 alin. 1 din OUG 195/2002l şi
l-a menţinut în privinţa contravenţiilor prev. de art. 10 alin. 1 şi art. 24 alin. 5 din
OUG 195/2002 şi a respins plângerea în privinţa contravenţiilor prev. de art. 10 alin. 1
şi art. 24 alin. 5 din OUG 195/2002. De asemenea, A admis în parte cererea de
intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul SC. L. A. P. SRL ARAD, a
menţinut în parte procesul-verbal de contravenţie seria CP nr. 2295276/ 24.09.2012 în
privinţa contravenţiilor prev. de art. 10 alin. 1 şi art. 24 alin. 5 din OUG 195/2002 şi a
respins cererea de intervenţie în privinţa contravenţiei prev. de art. 54 alin. 1 din OUG
195/2002; a compensat cheltuielile de judecată ale părţilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs intimatul Inspectoratul de Poliţie al
Judeţului Arad şi intervenientul SC L. A. P. SRL.
Intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Arad a solicitat admiterea
recursului şi modificarea hotărârii în sensul respingerii plângerii contravenţionale şi
menţinerea în totalitate a procesului verbal de contravenţie.
Recurentul a arătat că prima instanţa a anulat, în parte, în mod nejustificat procesul
verbal de contravenţie, pentru contravenţia prevăzută de art. 54 alin. 1 din OUG nr.
195/2002, deoarece luând în considerare întreaga stare de fapt, probatoriul
152
administrat şi poziţia celor implicaţi în accident se desprinde o cu totul altă concluzie
asupra vinovăţiei care îi aparţine în mod clar petentului intimat.
Prima instanţa a interpretat într-un mod propriu întregul probatoriu şi a
înlăturat din conţinutul expertizei anumite aspecte esenţiale stabilirii stării de fapt şi
nu a lămurit care anume sunt considerentele care convinge instanţa în privinţa
sincerităţii petentului.
Recurentul a apreciat că împrejurările de fapt sunt stabilite în ceea ce priveşte
vinovăţia petentului, starea de fapt descrisă raportat la actele existente la dosarul
cauzei fiind clare.
Intervenientul P.S.V. a fost pus în situaţia imposibilităţii evitării unei coliziuni,
având în vedere modul de producere al accidentului şi configuraţia locului, legătura de
cauzalitate dintre nerespectarea legii de către petent şi impactul dintre cele două
autovehicul.
Intervenienta recurentă SC. L. A. P. SRL a solicitat admiterea recursului,
schimbarea hotărârii primei instanţe, în sensul admiterii în întregime a cererii de
intervenţie în interes propriu şi respingerea plângerii contravenţionale, cu obligarea
petentului la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta a apreciat că prima instanţa, în mod greşit a interpretat materialul
probator, destul de vast şi fără un raţionament juridic convingător a înlăturat toate
elementele probatorii care indicau vinovăţia petentului, dând o greutate nemeritată
probelor testimoniale administrate şi readministrate, în defavoarea probei ştiinţifice a
expertizei.
Cel mai clar indiciu despre vinovăţia petentului îl dă chiar acesta în declaraţia
dată în faţa poliţiei. Experţii au arătat, în mod clar şi concret că, dacă declaraţia
petentului dată în faţa Poliţiei este adevărată, atunci acesta este vinovat de producerea
accidentului.
În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile OUG nr. 195/2002, Legii nr.
136/1995 şi celelalte dispoziţii legale aplicabile.
Prin întâmpinare petentul intimat J.M. a solicitat respingerea recursurilor,
arătând că din probele administrate în cauză rezultă că nu se poate reţine săvârşirea
faptei reţinute în sarcina sa.
Soluționarea apelului.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, din oficiu, pentru motive
de ordine publică, conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, dar şi în raport de
prevederile art. 3041 al aceluiaşi cod, Tribunalul a constat că acestea sunt întemeiate,
pentru considerentele ce se vor evidenţia în cele ce urmează.
Astfel, prima instanţă a reţinut greşit starea de fapt în raport cu probaţiunea
administrată în cauză şi a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică ca urmare a
aprecierii necorespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării greşite a actului
juridic dedus judecăţii şi aplicării eronate a dispoziţiilor legale în materie, în ceea ce
priveşte sancţiunea şi măsurile dispuse privitor la contravenţia prevăzută de art. 54
alin. 1) din OUG nr. 195/2002 republicată.
În acest sens, în mod cu totul greşit a concluzionat judecătoria cum că petentul
nu s-ar face vinovat de săvârşirea contravenţiei de mai sus ce I se impută acestuia câtă
vreme din probele existente la dosarul cauzei, inclusiv declaraţiile conducătorilor auto
153
implicaţi în evenimentul rutier, avariile rezultate la cele două autovehicule precum şi
verificările efectuate şi celelalte dovezi administrate în faţa judecătoriei şi nu în ultimul
rând şi din proba ştiinţifică administrată în conformitate cu dispoziţiile deciziei de
casare pronunţată în dosar în primul ciclu procesual având ca obiectiv esenţial
stabilirea dinamicii accidentului de circulaţie în care au fost implicaţi cei doi
conducători auto, respectiv raportul de expertiză contrarie cu 3 experţi, rezultă într-o
măsură suficientă că starea de fapt consemnată în procesul verbal de contravenţie
contestat corespunde realităţii, cu alte cuvinte că sunt reale menţiunile inserate în
acesta cu privire la faptă şi autorul acesteia.
În concret, ar fi trebuit ca judecătorul primei instanţe să observe că din chiar
raportul de expertiză contrarie rezultă fără putinţă de tăgadă dinamica accidentului
cum bine a subliniat intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Arad cu prilejul
apărărilor formulate în condiţii de contradictorialitate rezultând fără dubiu vinovăţia
petentului în producerea evenimentului rutier atâta timp cât petentul nu s-a asigurat
corespunzător şi pentru acest motiv nici nu a observat autoutilitara, explicabil şi prin
faptul că acesta nu posedă permis de circulaţie pentru un autovehicul de alt gabarit
(tractor în cuplu cu semiremorcă) altfel spus recunoscând chiar petentul că nu a
observat autoutilitara Iveco această împrejurare probează lămuritor că acesta nu s-a
asigurat în vederea efectuării manevrei în conformitate cu prevederile legale
menţionate şi amintite, chiar experţii arătând că era posibil ca petentul să nu observe
respectiva autoutilitară numai dacă în prealabil acesta nu s-a asigurat.
Pe această linie de idei, rezidă într-o măsură suficientă din acelaşi raport de
expertiză contrarie că în timp ce a efectuat depăşirea conducătorul auto prepus al
societăţii interveniente a fost surprins de manevra bruscă a tractorului şi a intrat în
coliziune cu acesta, impactul producând avarii multiple ambelor autovehicule, avarii
ce confirmă că impactul a avut loc în partea lateral stânga faţă şi nu în partea spate a
tractorului, fapt ce demonstrează însă o dată vina petentului ce nu s-a asigurat la
efectuarea manevrei de virare, motiv pentru care nici nu a mai putut fi evitată
coliziunea de vreme ce schimbarea direcţiei de mers a tractorului a avut loc brusc
după ce autoutilitara se afla deja angajată în depăşire.
Ca atare, ar fi trebuit judecătoria să ţină seama că potrivit legislaţiei în vigoare
iniţierea efectivă a manevrei de viraj poate fi realizată numai după asigurarea în
prealabil a faptului că prin această manevră nu se pune în pericol circulaţia celorlalte
vehicule angajate deja anterior într-o asemenea manevră cum rezultă din coroborarea
prevederilor de la art. 116 şi 125 din HG nr. 1391/2006 ce reglementează obligaţii
pentru conducătorii de vehicule şi regulile referitoare la manevre.
De altfel, nu ar fi trebuit să ignore instanţa de fond împrejurarea ce rezidă din
chiar actul juridic sancţionator anume că petentul a recunoscut fără niciun echivoc
săvârşirea faptei ce I se impută, semnând procesul verbal de contravenţie cu menţiunea
expresă că „recunosc fapta” recunoaşterea sa coroborându-se într-o măsură
suficientă cu celelalte dovezi de la dosar şi cu concluziile relevante din raportul de
expertiză contrarie, aceeaşi recunoaştere regăsindu-se şi în declaraţia dată de petent
pe proprie răspundere cu prilejul cercetărilor efectuate unde a subliniat că nu a
observat autoutilitara care se afla deja în depăşirea sa.
154
În contextul deja arătat mai sus, apar ca fiind justificate criticile pe care atât
intimatul cât şi intervenienta le-au adus sentinţei prin propriile recursuri, astfel
calificate în şedinţa publică din 21.01.2015, întrucât căile de atac exercitate au fost
greşit intitulate „apel”, arătându-se justificat în esenţă de către intervenientă că
practic s-a dovedit fără putinţă de tăgadă aceea că corespunde realităţii atât
recunoaşterea cât şi declaraţia iniţială a petentului, contestată ulterior, şi de către
intimat, că din starea de fapt probată, dovezile administrate şi poziţiile celor implicaţi
în accident se desprinde o cu totul altă concluzie asupra vinovăţiei decât cea la care a
ajuns instanţa de fond, fiind exclusă finalmente vinovăţia numitului P.S.V, prepus al
societăţii interveniente.
Pe cale de consecinţă, pentru considerentele de mai sus, întrucât se evidenţiază
motivele de modificare de la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă ca şi motive de
netemeinicie în condiţiile în care cauza a fost examinată sub toate aspectele, în temeiul
art. 312 alin. 1 – 3 Cod procedură civilă, Tribunalul a admis recursurile intimatului şi
intervenientei şi a modificat în tot hotărârea primei instanţe în sensul respingerii
,,
plângerii contravenţionale şi admiterii cererii de intervenţie în interes propriu 5 .
Privind aplicarea legislației comunitare în materie, Hotărârea CEJ din 9 martie
1978, Administrazione delle Finanze dello Sttato v. Simmenthal S.p.A. arată că:
,,Instanțele naționale au obligația de a aplica normele dreptului comunitar în materie,

cel puțin în cazurile în care norma comunitară este necondițională și suficient de
,
precisă pentru a produce efect direct 6,.
Studiu de caz:
,,Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei

persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele
ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi
operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în
vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza
Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga
Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002) (decizia civilă nr.
1193/17.11.2015 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6334/55/2015).
Prin Sentinţa civilă nr. 4237 din 10.09.2015 pronunţată în dosarul nr.
6334/55/2015, Judecătoria Arad a admis în parte plângerea contravenţională
formulată de petentul M.S.-F. Împotriva procesului-verbal de contravenţie seria PARX
5
Eugenia Iovănaș, Jurisprudentă relevantă în materie contraventională,
Editura Limes, Cluj Napoca, 2017, pag. 22.
6
Eugenia Iovănaș, Drept administrativ - Caiet de Seminar, Editura Limes, Cluj Napoca, 2017, pag. 31.
155
nr. 014853/06.05.2015 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Arad, a
anulat în parte procesul-verbal de contravenţie în ce priveşte amenda în cuantum de
390 lei şi sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o
perioadă de 30 zile aplicate pentru săvârşirea faptei prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. f)
din O.U.G. nr. 195/2002, fiind în rest menţinut procesul-verbal..
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin procesul
verbal de contravenţie seria PARX nr. 014853/06.05.2015 încheiat de către intimat,
petentul a fost sancţionat cu o amendă totală în cuantum de 975 lei şi cu sancţiunea
complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de
30 de zile pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. f) (390 lei),
101 alin. 1 pct. 10 (585 lei) şi art. 102 alin. 1 pct. 35 (avertisment) din O.U.G. nr.
195/2002.
S-a reţinut că la data menţionată mai sus petentul a condus autoturismul marca
Audi cu numărul de înmatriculare AR 10 KER şi nu a oprit la semnalul regulamentar
efectuat de către poliţistul rutier. De asemenea, avea aplicate folii pe stopurile din
spate de natură a le diminua eficacitatea şi folii neomologate pe geamurile laterale
spate şi lunetă care restrâng vizibilitatea.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenţie, în raport cu menţiunile
a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001,
instanţa de fond a constatat că în cauză nu există lipsuri ori menţiuni
necorespunzătoare, astfel că, sub acest aspect, procesul-verbal este legal încheiat.
A apreciat că motivele invocate de petent, referitoare la lipsa indicării orei
săvârşirii faptei şi la lipsa descrierii contravenţiilor sunt neîntemeiate. Astfel, lipsa orei
exacte nu atrage nulitatea absolută a procesului-verbal, nefiind prevăzută la art. 17
din O.G. nr. 2/2001, ci la art. 16 care prevede menţiunile pe care trebuie să le
cuprindă procesul-verbal de contravenţie. Se arată că lipsa acestora, însă, este
sancţionată cu nulitatea relativă, condiţionată de dovedirea de către petent a unei
vătămări cauzate prin lipsa acestora, or petentul nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Referitor la lipsa descrierii suficiente a faptei, instanţa a constatat că această
susţinere a petentului nu se confirmă, faptele reţinute în sarcina sa fiind suficient
descrise.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenţie, a reţinut că fiind
vorba despre o faptă constatată ex propriis sensibus (personal) de către un agent al
statului aflat în exerciţiul funcţiunii, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de
prezumţia de temeinicie ce poate fi răsturnată prin probe contrare, astfel cum se reţine
şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la prezumţii.
Se arată că în speţă, petentul a contestat doar fapta de a nu opri la semnalul
agentului de poliţie, faţă de celelalte contravenţii reţinute în sarcina sa neformulând
vreo critică, astfel că instanţa de fond s-a pronunţat doar asupra acestei fapte.
Instanţa de fond a reţinut că susţinerea petentului în sensul că agentul
constatator nu i-a făcut un semnal regulamentar de oprire întrucât se afla în spatele
autoturismului condus de el şi nu în faţă, cum ar fi trebuit a fost confirmată de
martorul audiat în cauză.
De asemenea, martorul a declarat că agentul de poliţie nu a folosit fluierul ca să
îl oprească pe petent, ci doar braţul, însă nici martorul nu şi-a dat seama iniţial dacă
156
semnul era pentru petent având în vedere poziţionarea agentului constatator, în
direcţia opusă celei în care se deplasa petentul.
Instanţa de fond a avut în vedere că potrivit art. 88 alin. 1 lit. a) din H.G. nr.
1391/2006, (1) Semnalele poliţistului care dirijează circulaţia au următoarele
semnificaţii: a) braţul ridicat vertical semnifică “atenţie, oprire” pentru toţi
participanţii la trafic care se apropie, cu excepţia conducătorilor de vehicule care nu
ar mai putea opri în condiţii de siguranţă. Dacă semnalul este dat într-o intersecţie,
aceasta nu impune oprirea conducătorilor de vehicule care se află deja angajaţi în
traversare;
Astfel, instanţa de fond a reţinut că semnalul făcut de poliţist cu braţul ridicat se
adresează participanţilor la trafic care se apropie şi nu celor care se îndepărtează de
acesta. Ori, în speţă, după cum rezultă din depoziţia martorului, agentul constatator nu
se afla în faţa autoturismului condus de petent, ci în spatele acestuia (în partea stângă
mai exact, având în vedere că petentul a ieşit de pe o stradă secundară). Prin urmare,
instanţa de fond a apreciat că petentul în mod corect a considerat că semnalul nu I se
putea adresa lui, neavând astfel obligaţia de a opri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimatul Inspectoratul de Poliţie al
Judeţului Arad solicitând admiterea apelului, modificarea sentinţei apelate în sensul
respingerii plângerii petentului.
În motivarea apelului, intimatul a susţinut că procesul verbal contestat este
legal, nefiind constatate niciuna din cauzele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001
care să ducă la nulitatea procesului-verbal.
A subliniat intimatul că agentul este investit cu exerciţiul autorităţii publice în
ceea ce priveşte constatarea faptelor de încălcare a legii, aceste constatări directe,
prin propriile simţuri fiind girate cu prezumţia de temeinicie şi legalitate, iar cerinţa de
dublare a constatărilor directe ale agentului cu folosirea unor mijloace tehnice este
obligatorie doar în cazul încălcării vitezei maxim admis pe un anumit sector de drum,
determinarea acesteia nefiind posibilă decât cu ajutorul unui instrument de măsură.
Potrivit O.G. nr. 2/2001 poliţistului I se acordă dreptul şi obligaţia de a face
constatări directe prin propriile simţuri cu privire la încălcarea legii, constatările sale
şi implicit actele întocmite bucurându-se de prezumţia de legalitate şi temeinicie car nu
este însă una absolută.
Referitor la declaraţia martorului audiat în cauză a criticat-o ca fiind subiectivă,
susţinând că prin prisma acesteia starea de fapt a fost răstălmăcită; susţine ca fiind
evidentă lipsa de obiectivitate a martorului propus de către intimatul petent şi pentru
faptul că martorul a susţinut cauza şi susţinerile petentului.
În aprecierea intimatului s-a arătat că este imposibil ca martorul, care nu are
experienţa unui conducător auto să aproximeze atât de precis distanţa de 35 m la care
se afla autospeciala poliţiei faţă de autoturismul petentului; totodată, a cerut instanţei
să observe recunoaşterile martorului care a afirmat că a observat faptul că agentul de
poliţie a folosit braţul pentru oprirea petentului, dar şi susţinerile petentului de la
rubrica „menţiuni” că a văzut semnalele poliţistului, iar apoi în plângere invocă un
semnal de oprire neregulamentar, stare de fapt care conduce la prezumţia că sunt
simple afirmaţii nefondate.
157
Prin întâmpinarea formulată, petentul M.S.-F. a solicitat respingerea apelului ca
nefondat şi menţinerea sentinţei civile atacate ca fiind temeinică şi legală, susţinând că
hotărârea a fost pronunţată de instanţa de fond după o temeinică analiză a probelor
existente la dosarul cauzei, fiind bazată pe o judicioasă interpretare a textelor legale
aplicabile în speţa dedusă judecăţii.
În opinia petentului, criticile formulate de către apelant sunt nefondate, intimatul
urmărind să excludă dreptul la apărare, prezumţia de nevinovăţie, principiul egalităţii
armelor în proces consfinţite de practica C.E.D.O., să ignore depoziţia martorului
audiat în cauză şi să susţină că un proces-verbal o dată întocmit de către agentul
constatator, are forţă probantă absolută, contestând dreptul instanţei de a verifica
temeinicia şi legalitatea procesului-verbal atacat conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând situaţia de fapt şi modul de aplicare a legii materiale şi procesuale de
către prima instanţă în limitele cererii de apel, tribunalul constată că hotărârea primei
instanţe este netemeinică şi nelegală sub aspectul constatării inexistenţei săvârşirii
contravenţiei reţinută în sarcina petentului prevăzută de art. 88 alin.1 lit. A din HG
1391/2006 sancţionată de art.100 alin.3 lit. f din OUG 195/2002, aceea de a nu fi oprit
la semnalele poliţistului rutier.
Din examinarea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei
reţinem că a fost semnat cu obiecţiuni de către petent la momentul întocmirii lui, faptul
că nu a negat săvârşirea faptei imputate, ci doar a invocat un motiv aparent credibil
pentru care nu a oprit, raportat la susţinerea că autoturismul poliţiei nu era poziţionat
corespunzător şi nu a văzut semnalul poliţistului.
Reţinem de asemenea, că fapta nu a fost constatată cu mijloace tehnice
omologate, cu înregistrări video sau fotografii radar, iar petentul a propus ascultarea
unui martor pentru a dovedi o stare de fapt diferită de cea consemnată de agentul
constatator în cuprinsul actului de sancţionare.
Analizând declaraţia martorului audiat de instanţa de fond, f. 31 reţinem că
martorul confirmă împrejurarea că poliţistul rutier i-a făcut semn cu braţul
conducătorului auto petent pentru a opri, semnal despre care susţine că nu este cel
regulamentar, astfel că amândoi l-au interpretat în sensul că nu le este destinat.
Martorul susţine că are permis de conducere, prin urmare, reţinem că are
calificarea necesară de a aprecia în legătură cu acurateţea unui semnal rutier.
Reţinem că nici petentul şi nici martorul nu au oferit suficiente indicii cu privire
la împrejurările în care s-a produs fapta de natură să răstoarne starea de fapt
prezentată de agentul constatator şi să confirme apărarea petentului care diferă
radical de starea de fapt prezentată de martor, respectiv, nu precizează dacă aveau
vizibilitate asupra şoselei, dacă la acel moment moment era trafic intens în zona
brutăriei din zona Intim unde era amplasat echipajul de poliţie, dacă exista
posibilitatea reală de a aprecia în sensul că acel semnal de oprire nu le era destinat
lor, dacă se aflau pe acelaşi sens de mers cu autoturismul poliţie etc.
Apărarea petentului nu este credibilă în lipsa unor probe certe care să răstoarne
prezumţia de validitate şi adevăr relativ a procesului verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei, iar acest lucru cântăreşte mult în stabilirea prevalenţei
dintre prezumţia de adevăr relativ a procesului verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiei şi prezumţia de nevinovăţie.
158
Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei
persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele
ce I se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi
operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în
vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza
Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga
Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr.
2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice
argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu
corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor.
În speţă, sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii
dintre scopul urmărit de autorităţile statului de a nu lăsa nesancţionate acţiunile
antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea
dreptului la apărare şi a prezumţiei de nevinovăţie a persoanei sancţionate
contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007) ori, în
cazul de faţă petentul a uzat de dreptul de a propune proba cu martorul Voina Sergiu,
care vine în sprijinul susţinerilor agentului constatator.
În concluzie, reţinem că instanţa de fond a interpretat eronat probele
administrate în cauză situaţie în care a admis eronat capătul de cerere privind
anularea în parte a actului de sancţionare cu privire la contravenţia prevăzută de art.
88 alin. 1 lit. A din HG 1391/2006 sancţionată de art.100 alin. 3 lit. f din OUG
195/2002, contravenţie care există şi a fost săvârşită de către petent.
Pentru considerentele prezentate, în baza art. 480 alin. 2 din Noul Cod de
Procedură Civilă Tribunalul a admis apelul declarat de Inspectoratul de Poliţie al
Judeţului Arad în contradictoriu cu petentul M.S.-F. având CNP 1921016020089
împotriva Sentinţei civile nr. 4237 din 10.09.2015 pronunţată de Judecătoria Arad în
dosarul nr. 6334/55/2015 şi, în consecinţă: - a schimbat hotărârea apelată în sensul
că a respins plângerea petentului formulată împotriva procesului-verbal de
,,
contravenţie 7 .
7
Eugenia Iovănaș, Jurisprudență relevantă în materie contravențională, Editura Limes, Cluj Napoca,
2017, pag. 265.
159
160
CAPITOLUL IX
COMUNICAREA POLIȚISTULUI LOCAL ÎN RELAŢIA CU CETĂŢENII
Comunicarea se poate face de către orice entitate, care, la rândul ei, poate crea
informaţii şi poate fi sensibilă la informaţii.
La procesele comunicării pot participa fiinţe, lucruri, sisteme, care pot comunica
şi cu mediul din jurul lor. Prioritatea constă în, comunicarea oamenilor între ei precum
şi în relaţiile pe care şi le fac aceştia.
Între oameni intervin judecăţile şi conştiinţa, în sensul că unii sunt lipsiţi de
judecată (nu au raţionament) sau de conştiinţă. Spre deosebire de maşină sau calculator,
oamenii, pe lângă inteligenţă şi judecăţi au şi emoţii, atunci când se exprimă sau
receptează o informaţie.
Comunicarea există ca urmare a unui interes faţă de o informaţie.
Comunicarea se transmite de către emiţătorul care deţine informaţia, la receptorul
care are nevoie de informaţie, printr-un cod folosit şi cunoscut de ambele părţi.
Informaţia sau mesajele trebuie să fie clare pentru a fi înţelese de destinatar.
Odată ajunse la destinatar, informaţiile se reîntorc la emiţător (prin metoda feed-back)
sub forma reacţiilor şi a stării pe care le-au produs mesajele asupra receptorului.
Comunicarea constă dintr-un şir de provocări şi de reacţii. Aceasta controlată de
cel care a iniţiat-o, culege informaţiile dorite prin sistemul feed-back, de la receptor. În
acelaşi timp, şi receptorul poate controla, la rândul său derularea acestui schimb de
informaţii şi mesaje.
Practic, într-o comunicare, atât emiţătorul cât şi receptorul, relaţionează pe două
coordonate: al schimburilor directe şi al verificărilor pe care şi le fac reciproc, dar în
mod discret. În funcţie de abilităţi, feed-backul poate fi folositor în exploatarea
informaţiei, una din părţi introduce intenţionat informaţii false (de dezintoxicare),
pentru a-l deruta pe celălalt.
În audierile poliţieneşti, controlul reacţiei partenerilor este mult mai complex.
Întrebările pot primi în loc de răspuns, o altă întrebare, dar prin gesturile scăpate
involuntar contravenientul îşi demască adevărata stare produsă de masajele primite.
Zgomotele apărute în timpul comunicării pot afecta rezultatul, prin distragerea
receptorului de acel zgomot şi neconcentrarea la informaţia trimisă de receptor.
Obiectivul comunicării este consensul dintre cei implicaţi în aceasta. Degeaba
una din părţi urmăreşte să tensioneze atmosfera, degenerând uneori într-un conflict,
dacă cealaltă parte se retrage înainte de încordarea relaţiei. Partea care a câştigat este
actorul care a detensionat atmosfera prin degajarea din conflict.
Secțiunea a 2-a Descrierea comunicării interpersonale
Comunicarea trebuie să fie potrivită, cu felul de a fi sau de a înţelege al

receptorului, cu momentul potrivit şi contextul când receptorul este pregătit de a primi
mesajul, altfel rezultatul este un eşec.
161
Comunicarea nu trebuie să conţină abuz de autoritate, deşi aparent se crede că
prin adoptarea acestui mod ar preveni conflicte prin obedienţă.
Emiţătorul trebuie să-şi preţuiască interlocutorul, să-l ajute să înţeleagă corect
problema pusă în discuţie, şi prin abilitate să obţină răspunsul dorit. Sunt situaţii când,
în relaţia de comunicare receptorul este considerat partener, pentru a-şi atinge mai
repede scopul.
Persoana trebuie să simtă că este privită cu seriozitate, prin ascultarea atentă a
acesteia, prezentarea argumentelor în modul cel mai adecvat înţelegerii de care este
capabilă aceasta.
Există persoane care au calităţi native pentru comunicare, înţelegându-se cu
oricine şi în orice împrejurare, alţii greşesc sau învaţă din greşeli. De regulă, persoanele
care sunt în contact permanent cu indivizi diferiţi, au o abilitate superioară a
relaţionării. Aceştia au o prezenţă aparent nonconflictuală, agreabilă chiar, discursul lor
este clar şi lipsit de aparenţe ostile.
Concluzia este că, abilitatea de a comunica este o calitate a conducătorilor, a
liderilor, care ştiu să manevreze masele prin consensul ajuns după transmiterea
mesajului, care a fost înţeles.
Secțiunea a 3-a Noţiuni despre comunicare
Comunicarea este o relaţie pentru un anumit scop, emiţătorul urmărind un impact

sau un efect la informaţia trimisă receptorului. Comunicarea poate să fie sub forma unei
negocieri sau aceasta să se restrângă la un ordin, care nu este recomandată fiind
considerată o falsă comunicare.
Comunicarea este un proces prin care se urmăreşte un câştig. Este determinarea
cuiva să preia ceva prin convingere, cea ce este rodul optim al comunicării.
Comunicarea interpersonală combină jocul şi negocierea a trei categorii de
elemente care acţionează simultan:
- elemente verbale - cuvintele;
- elemente paraverbale- intonaţia, timbrul vocii, pauzele dintre cuvinte, tăcerea,
felul de a tăcea;
- elemente nonverbale- gesturi, mimică, privirea, îmbrăcămintea şi felul de o
purta, obiectele folosite.
Necunoaşterea interlocutorului într-un act de comunicare este o dificultate care
poate fi depăşită cu un efort minim de atenţie şi de culegere de informaţii. Însă atenţie
la anumite gesturi necontrolate ce pot contrazice vorbele, pentru că orice interlocutor
atent, sesizează discrepanţa între ce se spune şi ce mesaj dau aceste mişcări.
Secțiunea a 4-a Ascultarea activă
Primul pas în comunicarea interpersonală este ascultarea celuilalt. Fiecare om

are ceva de spun şi tocmai de aceea trebuie lăsat s-o facă, privindu-l în ochi,
ascultându-l calm, atent şi serios, în aşa fel încât interlocutorul să înţeleagă că cea ce
spune este important pentru celălalt.
162
În timp ce interlocutorul vorbeşte, celălalt (poliţistul local) îl va analiza atent.
Atenţia va fi îndreptată asupra comportamentului său nonverbal sau la faptul când se
contrazice involuntar. Se va observa atent ce idei urmăreşte să impună în discuţie, pe
care le crede că vor fi crezute.
Se va identifica, dacă domeniile rezultate din comunicare sunt comune opuse.
Rostul comunicării este a se ajunge la un consens.
Intrarea în dialog se va face în momentul în care se poate face o afirmaţie
pozitivă. Orice persoană acceptă mai uşor să fie întreruptă din discursul său, dacă este
mai întâi aprobată în cea ce spune, devenind chiar curioasă în a asculta referinţele
pozitive despre opiniile sale.
Secțiunea a 5-a Schimbarea rolului
Se va prezenta maniera în care se doreşte continuarea dialogului. Acest lucru

se face indirect, în manierea în care se doreşte să se impună cel ce conduce discuţia.
Nu se va accepta ca interlocutorul despre care sunt probe de vinovăţie să
impună argumente emoţionale. Deseori sunt invocate: sărăcia, ghinionul etc., care
dacă sunt aprobate, chiar cu gesturi, va fi greu să se prea conducerea discuţiei. Soluţia
este evitarea angajării verbale sau exprimarea clară prin nonverbal, care îi se dă
dreptate.
Tratarea persoanelor în vârstă şi pe copii cu seriozitate. Aceasta întrucât cele
două categorii sunt foarte sensibile. Li se vor accepta argumentul că au greşit şi se va
insista pe acordarea încrederii cum vor proceda pe viitor, astfel că vor deveni mai
apropiaţi.
Secțiunea a 6-a Relaţia funcţionarilor publici cu presa
Prin relaţia cu presa trebuie înţeles o legătură constant întreţinută între angajatul
unei autorităţi şi o persoană din domeniul presei. Această legătură interesează doar dacă
ea favorizează, în orice fel, obţinerea sau confirmarea unor informaţii. Instituţiile
statului autorizează doar anumite persoane din interior pentru a întreţine relaţii cu
presa, fără a se înţelege greşit altceva. Aceste persoane se numesc purtători de cuvânt,
desfăşoară o activitate profesionistă şi reprezintă punctul de vedere al instituţiei
Îmbunătăţirea comunicării cu jurnaliştii
Reglementarea relaţiei dintre instituţiile publice şi presă este detaliată în mai
multe acte normative.
Ele se referă la:
- dreptul cetăţenilor de a fi informaţi despre problemele care îi afectează
individual sau comunitar;
- transparenţa pe care trebuie să o respecte fiecare dintre instituţiile a cărei
activitate afectează publicul;
- atribuţiile departamentelor de relaţii cu presa şi obligaţiile individuale pe care le
au funcţionarii publici faţă de mediatorii informaţiilor de interes general.
163
164
CAPITOLUL XV
MODUL DE ACȚIUNE A POLIȚISTULUI LOCAL PE TIMPUL

INTERVENȚIILOR
Exercitarea profesiei de poliţist local implică prin natura sa îndatoriri şi riscuri

deosebite. Statutul ce îi este conferit de îndatoririle şi riscurile deosebite, de portul de
armă precum şi de sarcinile profesionale pe care le are de îndeplinit. El are drepturi şi
obligaţii specifice calităţii pe care o deţine, prevăzute de legea poliției locale, precum și
de celelalte dispoziţii interne care reglementează activitatea poliţiei locale, fiind învestit
cu exerciţiul autorităţii publice pe timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor şi a
îndatoriri lor de serviciu.
Poliţistul local are îndatorirea de a interveni în mod oficial, atunci când situaţia o
impune, faţă de orice persoană, indiferent de rangul sau poziţia socială a acesteia.
Acţiunea sa trebuie să fie motivată de necesitatea apărării avutului privat şi public, a
persoanei, de menţinerea climatului de siguranţă publică.
În activitatea practică poliţiştii locali se confruntă cu o multitudine de situaţii, pe
care aceştia trebuie să le rezolve în spiritul şi pe baza legilor, apelând de fiecare dată la
cunoştinţele şi experienţa acumulată, recurgând la o metodă sau alta, folosind regulile
tactice adecvate. Rezultatul obţinut este singura măsură care arată dacă s-a acţionat bine
sau nu, desprinzându-se concluziile şi învăţămintele pentru viitor. Misiunile zilnice pot
fi duse la îndeplinire numai dacă se întrebuinţează cele mai eficiente metode şi
procedee, se respectă regulile de tactică poliţienească.
Respectarea regulilor tactice îl fereşte pe poliţistul local de săvârşirea unor
abuzuri şi greşeli în intervenţii, îi asigură succesul, dominarea adversarului, fără însă a
se putea vorbi de existenţa unor reţete şi şabloane de acţiune. Capacitatea de adaptare la
situaţia concretă din teren este întotdeauna extrem de importantă.
Secțiunea a 2-a Principii ce trebuie respectate de polițistul local pe timpul

intervențiilor
2.1. Prezumţia de nevinovăţie

În orice situaţie, poliţistul local trebuie să aibă în vedere că poate utiliza forţa
fizică şi mijloacele din dotare numai în cazul în care prin atitudinea, reacţiile sau
acţiunile unei persoane se încalcă în mod flagrant prevederile legale.
2.2. Limitarea şi proporţionalitatea folosirii forţei
Recurgerea la forţa fizică şi la mijloacele din dotare are loc numai dacă acest
lucru este strict necesar şi dacă acţiunile ilegale ale persoanei (persoanelor) nu au putut
fi înlăturate sau anihilate prin utilizarea celorlalte mijloace nonviolente. Acest lucru
presupune analiza situaţiei conjuncturale privind locul, timpul, persoanele prezente sau
aflate în apropiere, existenţa unui pericol potenţial, durata acţiunilor violente, evaluarea
raportului de forţe, în vederea asigurării efectivelor necesare.
165
Poliţistul local trebuie să aibă în vedere că nivelul forţei folosite să fie în strictă
conformitate cu nivelul real al opoziţiei, iar riposta fizică să înceteze îndată ce
agresorul a fost imobilizat sau când acţiunea care a determinat intervenţia s-a terminat.
2.3. Imparţialitatea poliţiei şi protecţia egală pentru toate persoanele
La intervenţia în forţă şi folosirea mijloacelor din dotare, este exclusă
discriminarea persoanelor pe bază de rasă, cetăţenie, sex, religie, apartenenţă politică
ori statut social, singurul criteriu de diferenţiere a intensităţii măsurilor luate fiind
gradul de implicare şi vinovăţie pe care îl are fiecare persoană la comiterea faptei
ilicite, precum şi gradul de ripostă, mijloacele şi metodele folosite de aceasta.
2.4. Gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune
Implică obligaţia poliţistului local de a utiliza în mod progresiv formele,
procedeele şi mijloacele de acţiune, de la cele mai simple până la cele care presupun
exercitarea unui nivel ridicat de violenţă. Folosirea armelor de foc este considerată o
metodă extremă.
Folosirea graduală a forţei nu implică o respectare strictă a etapelor progresive în
situaţia în care timpul material, starea de pericol în care se află poliţistul sau victimă şi
mijloacele folosite de autor nu permit acest lucru.
2.5. Nonsurprinderea
Presupune atenţionarea şi somarea prealabilă, în unele cazuri repetată, privind
iminenta folosire a forţei şi a mijloacelor din dotare şi lăsarea timpului necesar pentru
încetarea acţiunilor de către cei implicaţi în săvârşirea actului ilicit.
Avertizarea şi somaţia nu sunt obligatorii în cazul în care asupra poliţiştilor locali
sau a altor persoane se exercită acţiuni violente ori când acestea se află într-un pericol
iminent.
2.6. Legalitatea şi legitimitatea
Constau în alegerea şi folosirea mijloacelor şi a metodelor adecvate, numai în
condiţiile legii.
Legitimitatea folosirii forţei fizice şi a mijloacelor din dotare presupune că
intervenţia poliţistului local să fie justificată, motivată de necesitatea apărării uneia din
valorile sociale pe care legea le ocroteşte în mod special, respectiv: viaţa, integritatea,
sănătatea şi bunurile persoanelor.
2.7. Principiul riscului minim
Atât pentru turbulenţi, cât şi pentru efectivele proprii constă în alegerea celor mai
adecvate mijloace de intervenţie, spre a se evita pe cât posibil vătămarea integrităţii
corporale a persoanelor împotriva cărora se acţionează.
2.8. Principiul apărării fiinţei umane
Presupune asigurarea protecţiei de către poliţiştii locali, chiar dacă asupra
persoanei s-a acţionat în forţă, pentru aplicarea legii. Acest principiu presupune:
- acordarea primului ajutor în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a
sănătăţii;
- nerecurgerea la violenţă ori rele tratamente faţă de persoanele reţinute.
166
Secțiunea a 3-a Reguli generale de tactică ce trebuie respectate de polițistul
local pe timpul intervențiilor
3.1. Respectarea drepturilor constituţionale ale persoanelor

Poliţistul local este obligat să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale
omului, Constituţia şi legile ţării, jurământul de credinţă faţă de România, prevederile
dispoziţiilor interne. El trebuie să fie perceput de către membri comunităţii ca un factor
de echilibru, o persoană de încredere, gata oricând să acorde sprijin atunci când este
solicitată. Toate acţiunile sale vor fi făcute în strictă concordanţă cu drepturile şi
obligaţiile ce îi sunt acordate prin lege, dar şi cu respectarea drepturilor şi a intereselor
legitime ale membrilor comunităţii.
3.2. Respectarea principiului imparţialităţii şi al nediscriminării
În conformitate cu Constituţia României, care prevede că: ,,cetăţenii sunt egali în
faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este
mai presus de lege". Legislaţia defineşte discriminarea ca fiind: ,,orice deosebire,
excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie,
categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică
necontagioasă, infectare H.I.V., apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice
alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei
sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic,
social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.
Grupurile supuse cel mai adesea discriminării sunt minorităţile etnice, rasiale,
religioase şi grupurile de imigranţi. Poliţistul local nu trebuie să se lase influenţat de
niciun partid, grupare politică, sindicală sau de altă natură, de apartenenţa persoanelor
la o anumită religie ori grupare etnică, el slujind în exclusivitate cetăţeanul, libertatea şi
democraţia. Poliţistul local trebuie să cunoască faptul că el nu are alt judecător decât
legea şi propria lui conştiinţă. În intervenţiile sale este exclusă discriminarea
persoanelor pe bază de rasă, cetăţenie, sex, religie, apartenenţă politică ori statut social,
singurul criteriu de diferenţiere a intensităţii măsurilor luate este gradul de implicare,
vinovăţia fiecăruia la comiterea faptei ilicite, precum şi gradul de ripostă a persoanei.
Această regulă presupune ca activităţile desfăşurate să fie exercitate numai în
scopul îndeplinirii sarcinilor de serviciu şi nu dintr-o altă motivaţie (şicanare, răzbunare
etc.).
3.3. Respectarea principiilor proporţionalităţii şi al gradualităţii precum și
stabilirea modului de acţiune şi evaluarea necesarului de forţe înainte de
intervenţie
Înainte de a se lua o decizie sau a continua o acţiune, se vor evalua toate riscurile
pe care aceasta le presupune. În acest sens este necesar ca poliţistul local să perceapă,
să evalueze şi să riposteze prompt la orice semn de ameninţare. De asemenea este
necesară obţinerea unor informaţii substanţiale din mediile cu potenţial criminogen
ridicat şi concepţia acţiunii pe baza unui plan bine gândit. Instinctul, intuiţia şi nu în
ultimul rând experienţa îşi pot spune cuvântul în acţiunea ce urmează a fi întreprinsă.
Trebuie stabilit modul de acţiune şi evaluarea necesarului de forţe înainte de
167
intervenţie, în funcţie de condiţiile şi împrejurările existente şi solicitarea de ajutor, în
caz de nevoie.
Atunci când cere ajutorul unei persoane, poliţistul local trebuie să fie foarte
explicit şi să se convingă de faptul că cel în cauză a înţeles clar ceea ce are de făcut.
3.4.Pregătirea şi asigurarea armamentului şi a celorlalte mijloace din dotare
În vederea folosirii cu maximă eficiență și evitării dezarmării sau a deposedării în
timpul acțiunii, formarea deprinderilor corecte în acest sens îi dă încredere şi siguranţă în
acţiunile sale, fiind în permanenţă pregătit pentru intervenţie. Pistolul, muniţia şi
celelalte mijloace din dotare vor fi verificate cu ocazia intrării în serviciu, precum şi
după fiecare utilizare.
3.5. Cercetarea împrejurimilor locului în care se acţionează
Poliţistul local va avea mereu percepţia clară a străzii sau a locului în care se află,
în aşa fel încât, dacă se află într-o eventuală intervenţie să beneficieze de avantajul
terenului.
În acest sens trebuie să cunoască: topografia străzilor, căile de acces pe rute mai
scurte, căile de acces în imobile, punctele de acces ale obiectivelor din zonă, posturile
şi patrulele poliţiştilor locali, locuri de parcare, locurile și mediile favorabile comiterii
de infracțiuni, precum şi cele în care se constată încălcări frecvente ale ordinii publice
etc.
3.6. Evaluarea gradului de periculozitate a persoanelor faţă de care urmează
a se lua măsuri
Poliţistul local nu trebuie să uite că un adversar, chiar dacă nu este
înarmat, poate riposta cu orice obiect pe care îl are la îndemână.
În timp ce poartă o conversaţie cu o persoană, el trebuie să se aşeze în aşa fel
încât să poată observa tot ce se întâmplă, astfel încât să fie în măsură să acţioneze în
cazul în care este atacat sau dacă persoana încearcă să fugă.
3.7. Supravegherea permanentă a adversarului şi a persoanelor din jur
Indiferent de măsura poliţienească ce urmează a fi aplicată sau de modul de
intervenţie a poliţistului local, adversarul şi persoanele din jur trebuie să fie
supravegheate cu atenţie. În timpul discuţiilor se va concentra asupra interlocutorului,
urmărindu-i reacţiile, care îi pot oferi multiple indicii (de exemplu, un om nevinovat nu
are motive să fie neliniştit, să intre în panică, pe când un infractor, un urmărit are
destule motive, ceea ce se va putea observa din mimica, gestica sa, felul de a vorbi etc).
Când se intervine într-un mediu ostil nu va neglija posibilitatea unui atac prin
surprindere din partea altor persoane care nu se află în câmpul său vizual.
Nu vor fi neglijate obiectele aparent inofensive: cărţi de credit, pieptene (care pot
fi ascuţite) telefoane mobile (unele pot ascunde o armă de foc) etc. În anumite situaţii,
orice obiect aflat la îndemâna persoanei poate deveni o armă periculoasă ce va
fi folosită împotriva poliţistului. Trebuie eliminate imaginile stereotipe că numai
anumite persoane pot fi agresive. Orice individ într-o anume împrejurare se poate
manifesta violent. De aceea poliţistul local va fi atent la acţiunile tuturor persoanelor
care în momentul intervenţiei se află la locul respectiv.
3.8. Portul insignei de identificare şi prezentarea legitimaţiei de serviciu
În exercitarea atribuţiilor ce îi revin potrivit legii, poliţistul local este obligat
să poarte în permanenţă, la loc vizibil, insigna de identificare cu numărul matricol
168
personal de identificare și să prezinte legitimaţia de serviciu pentru a-şi face cunoscută
calitatea, cu excepţia situaţiilor în care rezultatul intervenţiei sau siguranţa ulterioară
a poliţistului local ar fi periclitată. Insigna de poliţist local este însemnul oficial prin
care cel în cauză îşi prezintă calitatea de poliţist local, confirmată, la solicitare, şi cu
legitimaţia de serviciu. În efectuarea intervenţiei ce nu suferă amânare, poliţistul local
este obligat să se prezinte verbal, iar după încheierea acesteia, să se legitimeze şi să
declare funcţia pe care o ocupă şi unitatea de poliţie locală din care face parte.
Respectarea acestei proceduri constituie, pe de o parte, o manifestare de respect
pentru oamenii cu care poliţistul local vine în contact, iar pe de altă parte, o modalitate
de eliminare a incertitudinilor legate de faptul că persoanele în cauză s-ar afla în faţa
unui impostor.
3.9. Stabilirea sarcinilor atunci când acţionează în echipă
Șeful patrulei ia măsura propriu-zisă, iar colegul asigură protecţia. Colegul va
supraveghea permanent persoana asupra căreia se ia măsura, fiind gata să intervină
pentru a împiedica fuga sau eventualele acte de agresiune din partea acesteia sau a altor
persoane.
Şeful patrulei va executa măsurile poliţieneşti, fără a exclude supraveghere
suspectului şi a publicului, fiind pregătit să intervină împreună cu colegul său. Va
hotărî împreună cu colegul său modul de intervenţie într-o situaţie concretă şi va face
mereu apel la planurile prestabilite pentru acţiune într-o situaţie sau alta. În nici o
situaţie, poliţistul local care ia măsurile nu trebuie să se interpună între colegul său şi
persoana asupra căreia se acţionează. Se va respecta întotdeauna regula: un poliţist
local acoperă, iar celălalt se mişcă şi preia iniţiativa.
3.10. Atragerea atenţiei persoanelor care se manifestă violent sau dau
dovadă de nervozitate, să se supună măsurilor ce vor fi luate şi prezentarea
consecinţelor la care se expun în caz de opoziţie
În cazul unor acţiuni agresive îndreptate împotriva lor sau a altor persoane,
poliţiştii locali trebuie să manifeste fermitate şi hotărâre, sens în care vor proceda la
somarea persoanelor în vederea încetării acţiunilor, iar în caz de nesupunere vor lua
măsurile care se impun. Există şi situaţii când cetăţenii manifestă tendinţa de a-şi face
singuri dreptate, chiar şi în prezenţa poliţiştilor locali, mai ales când persoana suspectă
le-a lezat flagrant interesele. În asemenea cazuri, poliţistul local trebuie să-şi păstreze
sângele rece şi să acţioneze în mod imparţial și obiectiv, împiedicând dezlănţuirea
furiei publicului, care ar putea duce la tulburări ale ordinii sau la rănire a unor persoane
nevinovate. Astfel de situaţii pot fi prevenite prin izolarea rapidă şi îndepărtarea de la
faţa locului a persoanei suspecte.
3.11. Ocrotirea vieţii, a sănătăţii şi a integrităţii corporale a persoanelor a
căror pază o asigură
În activitatea zilnică a poliţistului local se pot ivi situaţii în care viaţa, integritatea
corporală sau sănătatea persoanelor aflate sub pază sunt periclitate, situație în care
acesta este obligat să ia imediat măsuri de acordare a îngrijirilor medicale. EI nu trebuie
să scape din vedere faptul că începând din momentul intervenţiei sale, persoana în
cauză se află în grija sa, având obligaţia să o protejeze împotriva unor eventuale
atacuri, un motiv în plus, aşadar, să fie atent la reacţiile celor din jur.
169
3.12. Respectarea regulilor de politeţe
Atitudinea profesională implică omenie, tact şi respectarea demnităţii tuturor
persoanelor. În nici un caz poliţistul local nu trebuie să fie arogant, dar nici umil. El
trebuie să fie un fin psiholog, să acţioneze cu tact, adaptându-se la situaţie, fiindu-i
interzis să jignească persoanele din jurul său. Umilirea în public a unui tânăr faţă de
partenera sa, faţă de cei din anturajul său, a unui conducător auto faţă de pasageri sau a
unui funcţionar public faţă de clienţi, petiţionari, subordonaţi este cu totul neindicată,
ea ducând deseori la incitarea persoanei în cauză. Poliţistul local trebuie să se adreseze
persoanei cu care discută cu formula ,,doamnă", ,,domnişoară", ,,domnule". În situaţia
când poliţistul local are deja actul de identitate al persoanei asupra sa, va adăuga şi
numele persoanei respective. Un astfel de mod de adresare indică un anumit grad de
politeţe şi de bună-creştere. Aceste expresii sunt semnul respectului, modul de
exprimare mai sus-menţionat îl va obliga pe interlocutor la un răspuns cu formula
,,domnule poliţist local", precum şi la cooperare. Se pot ivi situaţii, în practică, în care
acest mod de adresare să fie inadecvat evenimentului creat, caz în care poliţistul trebuie
să-şi facă simţită prezenţa folosind o voce autoritară și energică. În acest sens va
utiliza expresiile: ,,În numele legii, încetaţi!", ,,retrageţi-vă" etc. Uneori, prezenţa
poliţistului local în uniformă este suficientă pentru dominarea persoanelor turbulente şi
pentru restabilirea ordinii.
3.13. Păstrarea unei ţinute corespunzătoare, autocontrolul gesturilor şi
al mimicii, al felului de a discuta, precum şi ignorarea observaţiilor ironice și
ascultarea cu atenție, răbdare și calm a relatărilor persoanelor implicate și ale
altora, tratarea cu mult tact a victimelor infracțiunilor, a bolnavilor psihic, a
minorilor și a femeilor
Indiferent de natura şi motivul intervenţiei, a măsurii ce urmează a fi luată, este
necesar ca poliţistul local să aibă un comportament caracterizat prin tact, politeţe, să
asculte cu atenţie şi mult calm mărturiile celor implicaţi în situaţia respectivă, pentru
clarificarea justă a acesteia. Lucrând cu oamenii, polițistul local trebuie să depună
eforturi pentru a-i înţelege, plecând de la cunoaşterea propriei personalităţi şi de la o
percepţie corectă a rolului şi statutului său în cadrul comunităţii.
Într-un fel va fi tratată o persoană violentă ori recalcitrantă, agresivă, aflată în
stare de ebrietate sau sub influenţa băuturilor alcoolice, şi în alt fel copiii, tinerii,
femeile, victimele unor infracţiuni; într-un mod o persoană izolată, faţă de una aflată în
grup, în cercul de prieteni, în anturajul colegilor sau al şefilor, al subordonaţilor, o
persoană normală faţă de o persoană bolnavă psihic etc.
3.14. Folosirea mijloacelor şi a procedeelor de imobilizare şi autoapărare se
va face numai în condiţiile legii şi dacă situaţia o impune
Poliţistul local execută serviciul doar în uniformă, având asupra sa dotarea
corespunzătoare, pe care o poartă, în permanenţă, pe centura aplicată peste
îmbrăcăminte, cu accesoriile fixate în tocurile şi dispozitivele special destinate, dispuse
după cum urmează:
- dreapta lateral: baston de cauciuc/tomfa, pistol;
- la spate: cătuşe, port carnet;
- lateral stânga: spray iritant lacrimogen;
- stânga faţă: staţie emisie recepţie.
170
Un bun poliţist local trebuie să se menţină într-o condiţie fizică optimă, lipsa
acesteia putându-l pune uneori în dificultate. Cu o gândire rapidă şi cu o rezistenţă
fizică corespunzătoare, poliţistul va fi capabil să aleagă şi să aplice forţa potrivită la
momentul potrivit. În primul rând, el trebuie să observe adversarul, ce obiecte are
asupra sa, pentru a-l domina şi dezarma - dacă este cazul. Dacă există obiecte pe care
oponentul le poate folosi ca armă, trebuie să se plaseze între acestea şi eventualul
atacator, pentru a-l împiedica să ajungă la ele. În asemenea situaţii, poliţistul local va
face apel la forţă, respectând principiile folosirii acesteia, acţionând până la înfrângerea
rezistenţei persoanei agresive, nu mai mult.
3.15. Declinarea competenţei în cazul unor conflicte de interese
După luarea primelor măsuri ce nu suferă amânare, poliţistul local va raporta în
scris orice situaţie în care trebuie să intervină împotriva unor persoane din cercul de
prieteni, rude apropiate, persoane care locuiesc în imediata vecinătate sau faţă de care
are obligaţii morale sau materiale. Munca de poliţie locală solicită personalităţi
puternice care să inspire respect şi încredere publicului. Prezenţa poliţistului local în
cadrul comunităţii implică din partea acestuia o comportare mult mai corectă şi mai
demnă decât a oricărui alt cetăţean.
Regulile generale de tactică poliţienească trebuie respectate şi aplicate în
funcţie de o multitudine de factori, cum sunt:
- situaţia concretă care impune intervenţia, acţiunea şi conduita persoanei faţă de
care se intervine;
- împrejurările de timp şi loc în care urmează să se acţioneze;
- scopul urmărit prin intervenţie, forţele aflate la dispoziţie şi experienţa sa.
Însuşirea și respectarea cu strictețe a regulilor generale de tactică polițienească
garantează reuşita intervenţiei şi îndeplinirea atribuţiilor de serviciu cu succes.
Din păcate în activitatea practică se întâmplă uneori ca unii poliţişti locali
să plătească ,,tribut" nerespectării regulilor de tactică mai sus menţionate, sau neatenţiei
de care trebuie să dea dovadă în executarea intervenţiei în anumite situaţii, motiv
pentru care ,,oameni ai legii" cu totul excepţionali au plătit cu viaţa.
Secțiunea a 4-a Interceptarea și legitimarea
4.1. Interceptarea persoanelor

Interceptarea este o măsură poliţienească preventivă ce presupune solicitarea
adresată unei persoane de a înceta o activitate în curs de desfăşurare, în scopul
clarificării unei situaţii ivite.
Poliţistul local ia măsura interceptării în următoarele situaţii:
- împotriva persoanelor care încalcă dispoziţiile legale;
- împotriva persoanelor despre care există indicii temeinice că pregătesc sau au
comis o faptă ilegală;
- împotriva persoanelor suspecte (persoane care după comportament, bagaje,
îmbrăcăminte, locul unde se află sau ora depistării, creează suspiciuni în rândul
poliţiştilor aflaţi în misiune);
- faţă de persoanele care pot da lămuriri în legătură cu fapte sau alte aspecte care
prezintă interes pentru rezolvarea sarcinilor de serviciu de către poliţişti.
171
Procedura interceptării persoanelor:
a) stabilirea unui set unitar de reguli pentru reglementarea interceptării de către
poliţiştii locali a persoanelor, în condiţiile prevăzute de lege;
b) stabilirea responsabilităţilor privind întocmirea documentelor aferente acestor
activităţi.
Procedura se aplică de către agenţii poliției locale și ofițerii și agenții Poliţiei
Române.
4.1.1. Descrierea procedurii:
1. Interceptarea este o măsură poliţienească ce presupune solicitarea adresată
unei persoane de a înceta o activitate în curs de desfăşurare, în scopul clarificării unei
situaţii ivite.
2. Măsura interceptării se ia în următoarele situaţii:
a) împotriva persoanelor care încalcă dispoziţiile legale;
b) împotriva persoanelor despre care există indicii temeinice că pregătesc sau au
comis o faptă ilegală;
c) împotriva persoanelor suspecte (persoane care după comportament, bagaje,
îmbrăcăminte, locul unde se află sau ora depistării, creează suspiciuni în rândul
poliţiştilor aflaţi în misiune);
d) faţă de persoanele care pot da lămuriri în legătură cu fapte sau alte aspecte
care prezintă interes pentru rezolvarea sarcinilor de serviciu de către poliţişti;
3. Se solicită persoanei în cauză, de la o distanţă convenabilă, pe un ton ferm,
convingător, să se oprească (înceteze) folosind formula „Bună ziua, sunt (gradul,
numele şi prenumele) de la (unitatea de poliţie locală) - „Vă rog să vă opriţi (să
încetaţi)!”.
Dacă este nevoie, poliţistul local se legitimează, păstrând o distanţă care să îi
permită să acţioneze în siguranţă.
4. Se acţionează ferm, dar cu tact, explicând persoanei motivul opririi, indicând
în continuare activitatea care urmează a se desfăşura (prezentarea actului de identitate,
a bagajelor pentru control etc.).
5. Pe timpul discuţiilor, persoana este supravegheată cu atenţie, poliţistul fiind
pregătit să acţioneze pentru autoapărare sau pentru prinderea acesteia.
6. Dacă activitatea este desfăşurată în echipă, partenerul se postează în poziţie
laterală, puţin în spatele persoanei interceptate (poziţia acestuia va fi condiţionată şi de
existenţa sau inexistenţa unor obstacole naturale aflate în imediata apropiere a
persoanei oprite: clădiri, ziduri sau garduri înalte etc., situaţie în care acesta va sta în
partea opusă unor astfel de obstacole).
Partenerul intervine cu promptitudine în situaţia în care persoana oprită se
manifestă violent sau încearcă să fugă. El va fi atent şi la ceea ce se întâmplă în zona
adiacentă pentru a preveni şi riposta contra unui eventual atac prin surprindere.
7. Se evită, pe cât posibil, interceptarea persoanei pe partea carosabilă a arterelor
rutiere (dacă aceasta nu poate fi evitată, se scoate persoana imediat în afara acesteia), în
locuri întunecoase sau accidentate, în zonele cu trafic intens de persoane sau în mijlocul
grupurilor (mulţimii), iar în caz de absolută necesitate persoana este condusă imediat
într-un loc mai sigur, propice pentru desfăşurarea activităţilor următoare.
172
8. Persoana oprită este atent supravegheată, păstrându-se tot timpul distanţa de
siguranţă (2-3 paşi), iar poliţistul local având mijloacele din dotare pregătite pentru a fi
folosite, dacă situaţia o impune.
De reţinut pe timpul interceptării:
Măsura interceptării, din câte se poate constata din cele de mai sus este în
aparenţă una foarte simplă. De modul în care este însă dusă la îndeplinire depind toate
celelalte măsuri pe care trebuie luate în continuare (legitimare, control corporal sau al
bagajelor, conducere la sediul poliției). Polițistul local trebuie să fie politicos dar ferm,
să comunice în permanenţă cu cel interceptat, observându-i în permanenţă
comportamentul. Fiind în echipă cu un alt poliţist local şi cu persoana interceptată,
trebuie folosite două tipuri de comportament:
A. Între poliţiştii locali:
- să păstreze partenerul tot timpul în câmpul vizual;
- mesajele către partener trebuie să fie clare, concise, fără neînţelegeri;
- dacă nu comunică verbal, trebuie folosit un cod al semnelor stabilit şi cunoscut
dinainte;
- pe cât posibil să se evite ca suspectul să înţeleagă mesajele pe care le schimbă
polițiștii locali între ei sau să audă ceea ce comunică dispecerul unităţii.
B. În raport cu suspectul:
- trebuie păstrată o prezenţă care să impună respect. Aceasta poate fi descrisă ca
acel grad de încredere de sine, câştigat prin îndelungi antrenamente, disciplină mentală
şi experienţă;
- scopul polițistului local este acela de a ţine suspectul sub control prin tehnici
verbale şi nu prin forţa fizică;
- trebuie păstrată distanța corespunzătoare pentru ca polițistul local să nu poată fi
lovit, să fie cu riscuri minime;
- întrebările și solicitările puse suspectului trebuie să fie clare şi concise;
- nu se va folosi un limbaj provocator;
- menirea polițistului local este să dezamorseze conflicte sau situaţii violente şi
nu să le provoace;
- tonul vocii trebuie să reflecte hotărârea polițistului local de a duce misiunea pe
care o are la bun sfârşit;
- prin tot ceea ce face, polițistul local trebuie să demonstreze clar că nu poate fi
păcălit, minţit sau convins să renunţe;
- polițistul local nu trebuie să-i dea persoanei motive şi ocazia să fugă, ci va
proceda în aşa fel încât să elimine orice posibilitate de a o face;
- dacă persoana interceptată devine violentă fizic, „nu i se va da motive să atace,
ci multe motive să nu o facă”.
Acele motive de a nu ataca nu sunt reprezentate doar de faptul că polițistul local
încearcă să-l calmeze, sau să deescaladeze situaţia. Ele includ şi simplul fapt că vă
atacă, va pierde. Acest lucru, persoană violentă trebuie să-l înţeleagă din atitudinea
polițiștilor locali, din simplul fapt că îi percepe hotărâţi, decişi să nu-l lase să atace sau
să scape.
Când poliţistul local are de-a face cu o persoană violentă, capacitatea acestuia de
a zădărnici acţiunea violentă este o parte esenţială a abilităţilor acestuia de a
173
deescalada. Aceasta este o strategie care asigură poliţistului local siguranţa sa atunci
când o foloseşte. Componente de bază ale deescaladării unei situaţii violente sunt atât
hotărârea de a folosi forţa fizică sau mijloacele din dotarea poliţistului local (doar dacă
este absolut necesar), cât şi capacitatea a le face în mod efectiv. Capacitatea poliţistului
local de a răspunde (reacţiona) nu este doar un factor de ajutor în deescaladarea
situaţiei violente ci şi un factor de reţinere pentru cel violent de a-şi continua acţiunea.
Capacitatea de a-l convinge să nu atace, se bazează şi pe faptul că nu-i va da
posibilitatea să obţină sau să ajungă la ceea ce are nevoie să atace (arme albe, de foc,
arme conjuncturale).
Având de-a face cu o asemenea persoană, folosirea forţei fizice sau a mijloacelor
din dotarea poliţistului local nu este ultima opţiune a acestuia, deoarece persoana în
cauză a ales violenţa ca primă soluţie.
Desigur că poliţistul local trebuie să prefere variantele comunicării, negocierii,
detensionării situaţiei dar el trebuie să fie pregătit permanent şi pentru alte opţiuni, cum
ar fi de exemplu tentativa de fugă a persoanei interceptate.
În asemenea situaţii violente, deescaladarea nu înseamnă neapărat intimidarea
persoanei până la supunere totală. Poate să însemne convingerea acesteia pentru a alege
o a doua variantă sau chiar o a treia dar principala metodă trebuie să rămână
comunicarea dintre cele două părţi. O bună metodă folosită de poliţiştii locali în scopul
de a-l „convinge” pe cel violent să renunţe la acţiunile sale este simpla solicitare, prin
staţia de emisie-recepţie sau telefonic, a sprijinului altor echipaje din teren, indicându-
le acestora locaţia în care se află suspectul, semnalmentele acestuia şi modul de
manifestare. Solicitarea sprijinului trebuie făcută cu voce suficient de puternică pentru
a fi auzită şi de suspect. De asemenea, este foarte important ca poliţistul local să nu-l
provoace pe suspect sub nicio formă, să nu-l insulte dar nici să ignore ceea ce se
întâmplă şi să lase ca lucrurile să se rezolve de la sine. Poliţistul trebuie să fie ferm,
stăpân pe sine şi capabil să-şi ducă misiunea la bun sfârşit cu intervenţia poliţienească
cu riscuri minime.
Pentru ca poliţistul local să poată deescalada situaţia, trebuie să înţeleagă de ce
devine acea persoană violentă? În primul rând, aceasta vrea ceva! Ceva ce crede că
poate obţine devenind violent (ex. recunoaşterea din partea poliţistului local, că el nu a
comis nimic, că este nevinovat; încercarea de a-l determina pe poliţistul local să
renunţe la a-l prinde şi reţine, acesta ştiind că în cele din urmă va ajunge la închisoare;
pur şi simplu dorinţa şi refuzul categoric al persoanei de-a nu avea de-a face cu poliţia,
considerând că aceştia nu sunt abilitaţi să-i rezolve situaţia; câştigarea „simpatiei”
publicului şi încercarea de a-l convinge pe acesta că el este nevinovat şi poliţia locală
acţionează „abuziv”...), ori poliţistul local trebuie să-l convingă că nu poate obţine ceea
ce vrea prin violenţă, dar dacă vrea cu adevărat acel lucru trebuie să o facă prin alte
mijloace paşnice. Comunicarea dintre poliţistul local şi cel violent devine esenţială în
acest caz, poliţistul local trebuie să-i prezinte persoanei în cauză posibilităţile prin care
poate să-şi atingă scopul propus dar şi să-i prezinte consecinţele posibile ale acţiunii
sale violente (riscul de a fi rănit ca urmare a ripostei poliţistului local, de a-l ultragia pe
poliţistul local sau de a-i cauza acestuia vătămări corporale, de a fi sancţionat pentru
acte de tulburare a ordinii şi liniştii publice...).
174
4.2. Legitimarea și stabilirea identității persoanei
Legitimarea şi stabilirea identităţii unei persoane reprezintă măsuri poliţienești
cu caracter preventiv ce constau în solicitarea şi verificarea actului de identitate sau a
altor documente de legitimare, pentru a i se cunoaşte datele de stare civilă, cetăţenia,
domiciliul ori reşedinţa.
Dreptul poliţiştilor locali de a legitima, precum şi categoriile de persoane care
pot fi identificate prin legitimare de către aceştia rezultă din prevederile legii privind
organizarea şi funcţionarea poliției locale. În conformitate cu prevederile legii,
poliţiştii locali au dreptul să legitimeze şi să stabilească identitatea persoanelor:
a) care încalcă dispoziţiile legale;
b) despre care există indicii că pregătesc sau au comis o faptă ilegală;
Conform Procedurii IGPR, poliţistul ia măsura legitimării atunci când:
a) persoanele încalcă dispoziţiile legale;
b) există indicii temeinice că persoanele pregătesc sau au comis o faptă ilegală;
c) persoanele sunt suspecte (după comportament, bagaje, îmbrăcăminte, locul
unde se află, creează suspiciuni în rândul poliţiştilor aflaţi în misiune);
d) persoanele pot da lămuriri în legătură cu fapte sau alte aspecte care prezintă
interes pentru rezolvarea sarcinilor de serviciu de către poliţişti;
e) persoana solicită intrarea într-un perimetru legal restricţionat.
f) persoana legitimată este folosită ca martor asistent în procesul penal.
Indiciile după care poliţistul local apreciază că o persoană pregăteşte sau a comis
o faptă ilegală sunt cele referitoare la modul de comportare, împrejurările şi condiţiile
în care aceasta este găsită.
De regulă, astfel de persoane sunt considerate de către poliţişti locali ca fiind
suspecte, urmând ca prin stabilirea identităţii şi prin verificare să le fie clarificată
situaţia.
Din categoria persoanelor suspecte pot face parte:
- persoanele care încearcă să evite întâlnirea cu poliţistul local;
- persoanele care încearcă să ascundă diferite obiecte;
- cele care încearcă să fugă ori să abandoneze bagajele pe care le transportă;
- persoanele prezente pe stradă la ore târzii sau în locuri dosnice;
- cele care dau răspunsuri inexacte la întrebările puse de poliţistul local;
- cele care ies din clădiri cu multă precauţie, în special pe scara de serviciu sau pe
ieşirile laterale;
- persoanele care au o înfăţişare dubioasă sau un mers anormal, nenatural,
indicând faptul că transportă lucruri ascunse sub îmbrăcăminte;
- cele precar sau sumar îmbrăcate, dar care duc bagaje luxoase şi grele;
- cele care au o înfăţişare neobişnuită: sunt roşii la faţă, transpirate, au priviri
nervoase, comportament neliniştit, poartă haine nepotrivite pentru anotimpul respectiv;
- cele care au un comportament nefiresc: privesc des înapoi pentru a vedea dacă
sunt urmărite, se plimbă des prin faţa unei anumite clădiri, cară haine care aparţin
sexului opus etc.
În activitatea practică, poliţiştii locali pot lua măsura legitimării şi faţă de alte
persoane, a căror identitate este necesară exercitării sarcinilor profesionale.
175
Din categoria persoanelor a căror identitate este necesară poliţiştilor locali
pentru rezolvarea unor atribuţii de serviciu, exemplificăm:
- persoanele ascultate ca reclamanţi, martori, învinuiţi, inculpaţi;
- persoanele găsite la faţa locului cu ocazia: efectuării de percheziţii domiciliare,
razii, acţiuni, controale, cercetării la faţa locului, executării mandatelor de aducere, de
executare a pedepsei etc.
4.2.1. Proceduri de identificare folosite de către poliţistul local în stabilirea
identităţii unei persoane
În vederea legitimării şi stabilirii identităţii persoanelor, poliţiştii locali pot
folosi unul din următoarele procedee:
a) verificarea actelor de identitate ale persoanelor (actele de identitate cu care se
legitimează cetăţenii români şi străini au fost prezentate la secţiunea privind actele de
identitate);
b) verificarea altui document emis de instituții sau autorități publice (legitimaţia
de serviciu, permis de conducere, permisul de armă, livretul militar, carnetul de student
etc.), prevăzute cu fotografie de dată recentă;
c) stabilirea identității unei persoane cu ajutorul altor cetăţeni care pot furniza
informații despre identitatea acesteia. În acest scop vor fi purtate discuţii cu cei care
însoţesc persoana care urmează să fie identificată, cu alţi cetăţeni care o cunosc (vecini,
colegi de muncă etc.), după ce, în prealabil, cetăţeanul respectiv a fost chestionat asupra
datelor de identitate, pentru a le putea compara cu datele obţinute în urma discuţiei cu
ceilalţi.
d) efectuarea de verificări în evidenţele/bazele de date ce pot fi accesate de către
Poliţia Română.
Persoana este condusă la sediul poliţiei, unde pe baza datelor declarate de
aceasta, în scris, vor fi efectuate verificări în evidenţele serviciului public comunitar de
evidenţă a persoanelor (la evidenţa populaţiei, evidenţa conducătorilor auto, evidenţa
deţinătorilor de paşapoarte), la evidenţa operativă, evidenţa deţinătorilor de arme, a
persoanelor date în urmărire etc., după caz.
În cazul în care există suspiciuni cu privire la autenticitatea actului prezentat, vor
fi efectuate verificări în teren, precum şi la serviciul public comunitar de evidenţă a
persoanelor, folosindu-se toate mijloacele, inclusiv elementele portretului vorbit
(compararea fotografiei din actul prezentat cu cea existentă în evidenţa serviciului
public comunitar de evidenţă a persoanelor, pe baza descrierii fizionomiei celui în
cauză). Dacă e nevoie, i se va cere persoanei să-şi realizeze semnătura, pentru a o
confrunta cu cea din actul de identitate prezentat.
4.2.2. Reguli de tactică poliţienească folosită la legitimarea şi stabilirea
identităţii unei persoane
Pe timpul efectuării legitimării şi al stabilirii identităţii persoanelor, poliţistul
local trebuie să respecte următoarele reguli:
1) interceptează persoana;
2) solicită actul de identitate folosindu-se formula: „Bună ziua, (Seara)! Vă rog
să vă opriți. Sunt agentul de poliție locală………..de la Poliția Locală……Vă rog
să prezentați actul de identitate” (prezentând şi legitimaţia de serviciu dacă este cazul
şi având grijă ca aceasta să nu-i fie smulsă din mână);
176
3) când legitimarea se efectuează de către doi poliţişti, şeful echipei verifică actul
de identitate, iar partenerul supraveghează comportarea celui legitimat, postându-se la
2-3 paşi de acesta, către înapoi şi lateral. După caz, poliţistul care supraveghează
persoana legitimată va avea pregătite mijloacele din dotare pentru intervenţie;
4) actul de identitate trebuie ţinut la o înălţime corespunzătoare, care să permită
atât supravegherea permanentă şi atentă a comportării persoanei, cât şi verificarea şi
citirea conţinutului acestuia;
5) întrebările cu privire la datele de identitate ale persoanei trebuie puse într-o
altă ordine decât cea în care sunt trecute în act (urmărindu-se concordanţa dintre
răspunsurile primite şi datele înscrise în documentul prezentat), totodată punându-i-se
întrebări şi cu privire la locul de unde vine şi unde se duce, precum şi cu privire la
justificarea prezenţei sale în acel loc;
Cu ocazia controlului actelor de identitate poliţiştii locali verifică:
- dacă actul de identitate prezentat pentru control este emis de organul
competent;
- dacă actul prezentat (buletinul de identitate) corespunde ca formă şi conţinut,
este completat corect, are timbru sec, este ştampilat, semnat, are toate filele şi dacă
acestea au aceeaşi serie şi număr, dacă hârtia este filigranată;
- dacă actul de identitate aparţine sau nu persoanei, în sensul că fotografia din act
corespunde cu fizionomia posesorului, şi dacă datele de stare civilă din act corespund
cu cele declarate de persoana în cauză. Acestui aspect trebuie să i se acorde o
importanţă deosebită, întrucât în activitatea practică se întâlnesc frecvent situaţii în care
infractorii folosesc acte de identitate furate ori găsite şi comit infracţiuni timp
îndelungat, sub identitate falsă;
- dacă actul de identitate are expirat termenul de valabilitate pentru care a fost
eliberat;
- dacă prezintă urme de falsificare, are ştersături, modificări, corecturi, adăugiri
ori conţine menţiuni nepermise, scrise ori ştampilate sau este deteriorat;
6) în cazul legitimării unui grup de persoane, acestea vor fi aşezate în linie, unul
dintre poliţişti va strânge actele de la fiecare, iar partenerul va supraveghea
comportamentul celor legitimaţi;
7) În situația în care actul de identitate verificat este în regulă și față de persoana
legitimată nu se impune luarea unei măsuri legale, polițistul local îi restituie actul,
salută și își continuă serviciul;
8) Dacă persoana legitimată nu are asupra sa documente de identitate dar
furnizează datele personale, polițistul local le verifică în bazele de date și după caz, ia
măsurile legale;
9) Polițistul evită, pe cât posibil, legitimarea în locuri aglomerate, unde această
măsură nu poate fi efectuată în bune condiţii din cauza curiozităţii persoanelor din jur
ori a intervenţiei nedorite a unora dintre acestea sau în locuri întunecoase. În cazuri
deosebite, când situaţia nu suferă amânare, legitimarea se execută şi în aceste locuri;
10) Dacă persoana refuză să se legitimeze sau să prezinte date privind identitatea,
poliţistul local îi aduce la cunoştinţă că, dacă are actul de identitate asupra sa şi refuză
să-l prezinte, fapta sa constituie contravenţie, conform prevederilor legii pentru
177
sancţionarea faptelor de încălcare a ordinii şi a liniştii publice, şi se sancţionează cu
amendă contravenţională.
11) Dacă persoana refuză în continuare să prezinte actul de identitate, i se va
efectua controlul corporal şi al îmbrăcămintei,cu respectarea prevederilor legale în
vigoare, iar în situaţia în care actul este găsit, după stabilirea identităţii i se va aplica
sancţiunea contravenţională.
12) În cazul în care în urma efectuării controlului corporal şi al îmbrăcămintei
actul de identitate nu se găseşte asupra persoanei și nu se poate stabili în niciun fel
identitatea acesteia, polițistul local va proceda la conducerea persoanei la sediul
poliţiei, cu respectarea prevederilor legale în vigoare pentru a i se stabili identitatea prin
verificări în evidenţele poliţiei.
Verificarea situației persoanei și luarea măsurilor legale, după caz, se realizează
în cel mult 24 de ore, ca măsură administrativă, polițistul local încercând să stabilească
identitatea prin celelalte procedee de identificare (IMAGETRAK, AFIS 2000 etc.).
13) În cazul conducerii persoanei la sediul poliției pentru stabilirea identității
acesteia, polițistul întocmește un proces-verbal de identificare.
14) Legitimarea se execută numai în scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu,
iar datele cu caracter personal obținute sunt ulterior prelucrate numai cu respectarea
prevederilor legii privind protecţia datelor cu caracter personal.
15) Dacă măsura legitimării este executată asupra unui cetățean străin, față de
care există suspiciuni cu privire la legalitatea intrării și șederii pe teritoriul României,
polițistul local solicită sprijinul structurilor din cadrul Inspectoratului General pentru
Imigrări.
16) Polițistul trebuie să fie în măsură ca la ieșirea din serviciu să menționeze în
raport datele de identitate ale persoanelor legitimate și măsurile dispuse.
Legitimarea şi stabilirea identităţii persoanelor sunt măsuri care, dacă se
execută cu simţ de răspundere şi cu respectarea tuturor regulilor tactice învăţate, pot
duce la obţinerea unor rezultate pozitive, cum ar fi:
- identificarea unor persoane urmărite, a infractorilor voiajori, a dezertorilor, a
persoanelor care au interdicţii judecătoreşti de a se afla în anumite localităţi ori de a le
părăsi;
- constatarea unor nereguli la regimul evidenţei populaţiei şi al actelor de
identitate.
Deşi măsura legitimării este în aparenţă simplă, nerespectarea regulilor tactice
de efectuare a acesteia poate avea consecinţe dintre cele mai grave, cum ar fi:
- ultragierea poliţistului local;
- dispariţia unor elemente infractoare periculoase;
- neidentificarea celor care prezintă acte falsificate sau care nu le aparţin;
- întocmirea unor acte de constatare pe baza documentelor false prezentate la
legitimare etc.
Recomandări:
Pe lângă regulile tactice prezentate mai sus, din munca de teren a poliţistului
local, voi prezenta câteva sfaturi practice de care trebuie să se ţină cont şi care
evident sunt menite a asigura reuşita în activitatea de legitimare a persoanei:
178
- după interceptarea persoanei, aceasta trebuie poziţionată astfel încât aceasta
să aibă soarele în faţă (pe lângă faptul că polițistul local o va putea vedea mai uşor,
soarele nu îl va „orbi”). Iar pe timp de noapte, persoana va fi poziţionată cu faţa
înspre sursa de lumină. Dacă bate vântul, trebuie făcut în așa fel încât cel interceptat
să aibă vântul în faţă;
- să nu se permită niciodată ca, pe timpul discuţiilor, persoana interceptată să
aibă mâinile în buzunare. Pe lângă faptul că este un aspect al comportamentului ce
ţine de bună creştere, persoana în cauză ar putea scoate din buzunare foarte uşor un
cuţit sau orice alt obiect cu care ar putea ataca;
- i se va explica persoanei interceptate motivul pentru care a fost oprită şi ceea
ce urmează să se desfăşoare;
- când se interceptează o persoană pentru legitimare, trebuie să se adopte o
poziţie naturală, firească, ca şi într-o conversaţie normală cu orice persoană, fără să
se scape niciun moment din vedere comportamentul persoanei;
- se va încerca să se poarte o discuţie permanentă cu persoana interceptată,
pauzele lungi între două întrebări dau de cele mai multe ori un sentiment de
nestăpânire de sine;
- nu trebuie ca prin postură şi gesturi să provoace sau să sfideze în vreun fel pe
cel din faţă. Pe timpul discuţiilor pe care le poartă cu persoana în cauză, polițistul
local să conştientizeze că el este cel care controlează situaţia, astfel că toate
întrebările pe care le adresează trebuie să fie politicoase, la obiect iar gesturile să fie
prietenoase. Din tonul vocii folosit trebuie să reiasă că activitatea desfăşurată nu este
de rutină ci una serioasă, impusă de munca specifică a poliţistului local;
- polițistul local să fie vigilent şi să observe orice semn de pericol ce poate veni
de la persoana din faţă sau din împrejurimi;
- orice semn de agitaţie din partea celui legitimat (priviri scurte în toate
direcţiile, stări de nervozitate, grabă etc.) sunt semne că ceva este în neregulă sau că
persoana va încerca eventual să fugă de la faţa locului;
- dacă pe timpul unei legitimări, persoana nu poate să prezinte un act de
identitate, dar există motive suspectare, că intenţionează să mintă în legătură cu
identitatea sa sau să ofere date de identificare false, polițistul local va asigura
persoana legitimată că îi se va cere date de stare civilă în mod aleator. Din moment
ce polițistul local s-a convins că cel din faţă a minţit, este indicat să fie condus la
unitatea de poliţie, pentru verificări şi cercetări suplimentare, cel în cauză poate fi un
urmărit ori un infractor periculos;
- a nu se uita că mulţi infractori periculoşi nu poartă asupra lor acte de
identitate, tocmai pentru că şi-au însuşit pe din afară datele de stare civilă ale
rudelor, prietenilor care nu au avut de-a face cu poliţia sau pur şi simplu datele unei
alte persoane necunoscute, care şi-a pierdut actul de identitate sau i-a fost furat,
astfel că atunci când sunt legitimaţi, pentru poliţistul local este destul de dificil să
stabilească adevărata identitate a celui din faţa sa, deşi datele oferite de acesta sunt
în aparenţă reale sau sunt confirmate de către dispecerul unităţii, atunci când
verifică persoana;
- dacă persoana care înmânează actul de identitate, se preface că îl „scapă”,
nu se va cădea în capcana de a se apleca să-l ridice Fie în acest interval de timp va
179
fugi fie vă va putea lovi ori să încerce în acest fel chiar să-l umilească pe polițistul
local, mai ales dacă se află într-un grup de persoane. De aceea, i se va solicita actul
de identitate, folosind un ton ferm;
- nu se vor tutui persoanele care cu care polițistul local are de-a face pe timpul
serviciului: tutuirea poate fi pe bună dreptate interpretată ca fiind o familiaritate
deplasată. Adesea, tutuirea le indispune pe persoanele oneste şi îi face pe delincvenţi
să se simtă în largul lor, ceea ce reprezintă contrariul efectului căutat.
Secțiunea a 5-a Controalele
5.1. Controlul corporal al persoanelor

5.1.1. Definiția controlului corporal
Controlul corporal al persoanei este o măsură poliţienească preventivă care
constă în verificarea prin pipăire şi observare a corpului, a îmbrăcămintei şi a
încălţămintei unei persoane, fără a scăpa din vedere controlul oricărui alt articol de
îmbrăcăminte sau accesoriu ce aparţine persoanei în cauză.
Controlul corporal al persoanei nu impune necesitatea autorizării de către un
magistrat, fiind un drept al poliţistului consacrat prin lege. Se execută în teren, de către
poliţistul local, ori de câte ori acesta apreciază că situaţia o impune, urmărind totodată
respectarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.
Poliţiştii locali au dreptul să efectueze controlul corporal al persoanei pentru
exercitarea atribuţiilor, asupra următoarelor categorii de persoane:
- cele cu privire la care există indicii temeinice că au săvârşit infracţiuni, că
pregătesc săvârşirea unor astfel de fapte sau că ar pregăti posibile acţiuni teroriste;
- cele care au încălcat dispoziţiile legale, se manifestă agresiv şi urmează să fie
conduse la sediul poliţiei;
- asupra acelora care încalcă ordinea publică şi sunt cunoscute cu un
comportament violent sau cu antecedente penale pentru fapte grave;
- asupra acelora care au săvârşit contravenţii, atunci când, potrivit legii, se
impune ridicarea bunurilor supuse confiscării;
- asupra celor care refuză să prezinte pentru control actele de identitate, în
vederea identificării lor;
- care sunt suspecte datorită locului şi timpului depistării, comportamentului ori
se află în atenţia poliţiei;
- asupra celor care se află în stare de inconştienţă şi este necesară identificarea
acesteia;
- când persoana participă la manifestări publice sau în alte locuri în care este
interzis accesul cu arme, produse ori substanţe periculoase.
5.1.2. Scopul controlului corporal al persoanei
Controlul corporal al persoanei are ca scop:
a) descoperirea de obiecte şi materiale care ar putea fi folosite la comiterea
infracţiunilor sau a contravenţiilor ori care provin din săvârşirea unor astfel de fapte;
b) găsirea de arme şi alte obiecte ori substanţe care sunt deţinute ilegal şi sunt
supuse confiscării;
180
c) descoperirea de obiecte cu ajutorul cărora ar putea fi atacat poliţistul local sau
alte persoane (cuţit, pumnal, box sau alte obiecte confecţionate special pentru tăiere,
împungere sau lovire) sau cu care s-ar putea răni;
d) găsirea actelor de identitate sau a altor documente pe care persoanele refuză să
le prezinte la cererea îndreptăţită a poliţistului local.
5.1.3. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia controlului corporal al
unei persoane
Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia controlului corporal al
persoanelor:
a) interceptarea şi legitimarea persoanei sau persoanelor, după regulile specifice
măsurilor poliţieneşti;
b) efectuarea controlului numai persoanelor de acelaşi sex. Persoanele de sex
feminin pot fi controlate de către poliţişti locali-bărbaţi, cerându-le să prezinte
conţinutul poşetei (genţii), să se descheie la sacou, pardesiu, palton etc., să scoată din
buzunare obiectele pe care le deţin asupra lor, fără să pună mâna pe persoana în cauză.
Dacă este necesară palparea îmbrăcămintei şi a corpului persoanei, se va apela la
sprijinul unei femei, care va fi instruită în mod corespunzător;
c) controlul se va realiza, de regulă, în locul în care persoana a fost depistată.
Dacă este necesar, persoana va fi condusă într-un loc ferit de accesul publicului (într-un
spaţiu închis ziua sau într-un loc bine iluminat - noaptea). Când controlul nu se
efectuează la locul depistării persoanei, pe timpul conducerii la locul efectuării
activităţii, persoana va fi supravegheată cu multă atenţie, pentru a nu avea posibilitatea
să atace, să fugă sau să abandoneze diferite obiecte;
d) se va evita, pe cât posibil, efectuarea controlului în locuri publice, aglomerate,
în mijloace de transport în comun, în încăperi în care are acces publicul, unde
atitudinea cetăţenilor faţă de măsura luată, în cele mai multe cazuri, nu este favorabilă,
ba uneori chiar ostilă sau în alte spaţii improprii unde posibilitatea de ripostă şi
autoapărare a poliţistului local, faţă de o eventuală agresiune din partea persoanei
controlate, este redusă;
e) va comunica persoanei respective motivul luării acestei măsuri, atenţionând-o
asupra obligaţiei de a se supune;
f) persoana va fi supravegheată în permanenţă, chiar dacă în aparenţă este calmă
şi supusă;
g) când controlul se efectuează de către doi poliţişti, şeful echipei efectuează
controlul propriu-zis, iar colegul asigură protecţia primului, prin supravegherea
persoanei şi a împrejurimilor. Poliţistul local care execută supravegherea persoanei şi a
împrejurimilor nu se va interpune între persoana controlată şi poliţistul local care ia
măsura;
h) se va solicita persoanei controlate să se aşeze într-o poziţie cât mai incomodă
(în poziţia înclinat-sprijinit, rezemat cu mâinile de un perete, pom, stâlp, gard
ori autovehicul şi cu picioarele cât mai depărtate), pentru a nu-i da posibilitatea să atace
sau să fugă şi să poată fi uşor dezechilibrată şi imobilizată. În funcţie de condiţiile
concrete existente la locul unde se efectuează controlul persoanelor, acesta se poate
face şi cu persoana aşezată în genunchi, cu mâinile în sus, pe cap sau la ceafă, în poziţia
culcat la sol, cu faţa în jos şi cu mâinile la ceafă sau la spate;
181
i) se va alege o poziţie care să permită o cât mai bună observare, stabilitate şi
mobilitate în folosirea mijloacelor din dotare, dacă este cazul;
j) controlul se va efectua, de regulă, din spatele persoanei, cu mâna coresponednă
părții controlate, iar cu cealaltă mână se va ţine persoana din spate, de gulerul cămăşii
sau de cureaua de la pantaloni. În situaţia executării unor măsuri de ordine, în cazul
unor adunări publice sau manifestaţii sportive, controlul se poate realiza, prin
vizualizare şi eventual palpare, şi din faţa persoanei;
k) se va controla, pe rând:
- capul (se scoate pălăria, căciula, şapca etc.), se caută în păr (dacă este cazul);
- braţul drept, de la umăr la încheietura mâinii;
- partea de la gât până la mijloc (faţă şi spate);
- partea dreaptă a corpului de la subţioară în jos;
- zona bazinului (faţă, spate);
- piciorul drept, de la şold la călcâi;
- manşeta şi încălţămintea (dacă este cazul). Apoi se palpează, în aceeaşi ordine,
partea stângă a corpului şi a îmbrăcămintei. Dacă este cazul, pentru a se uşura
activitatea de control se cere persoanei să dezbrace paltonul, haina sau să se descalţe;
l) când se controlează partea inferioară a corpului persoanei, polițistul local nu se
va apleca mult în faţă, pentru a nu fi lovit cu genunchiul de cel controlat;
m) se va arăta colegului, martorilor şi altor persoane interesate (persoanei
vătămate), obiectele găsite asupra persoanei;
n) în cazul descoperirii unor arme deţinute ilegal, se va încătuşa imediat
persoana, verificând dacă arma descoperită are muniţie în încărcător, este încărcată sau
este armată, o asigură și o predă colegului, pentru a fi păstrată în condiții de siguranță
deplină, și se continuă controlul, în scopul descoperirii altor eventuale obiecte;
o) în cazul controlului unui grup de persoane, acestea vor fi aşezate în linie, într-
o poziţie cât mai incomodă, cu distanţa de circa 2-3 paşi una faţă de cealaltă, colegul va
supraveghea una dintre extremităţile grupului, iar controlul îl va începe din cealaltă
parte. Pe măsură ce se controlează o persoană din grup, aceasta este trimisă în cealaltă
extremitate, astfel procedându-se până la terminarea operaţiunii;
p) obiectele descoperite asupra persoanei controlate, care ar putea fi folosite
pentru atac vor fi reținute, iar posesorul va fi chestionat asupra lor;
q) după efectuarea controlului, se încheie un proces-verbal, în care vor fi descrise
amănunţit cu caracteristici de identificare toate obiectele găsite, în prezența unui martor
asistent, dacă există, în caz contrar se va motiva absența acestuia.
Recomandări:
Din tot ceea ce este prezentat mai sus, dar şi din ceea cea am învăţat de la cei
care au greşit înaintea noastră, este de neconceput ca un poliţist local să fie rănit sau
chiar ucis datorită modului defectuos în care a efectuat un control corporal al unui
suspect. Acest control se termină atunci când toate părţile corpului său obiectele de
îmbrăcăminte purtate de acea persoană au fost minuţios controlate şi nu atunci când
a fost găsit ceva interzis sau care ar putea fi folosit pentru apărare sau atac.
Adeseori, când aceste obiecte au fost localizate şi găsite, controlul corporal se
termină ori este făcut pe jumătate, deoarece cel/cea care controlează se gândeşte că a
rezolvat deja o situaţie dificilă. De aceea trebuie să fie meticulos în executarea
182
acestei activităţi deoarece superficialitatea este întotdeauna dăunătoare muncii
5.2. Controlul bagajelor
5.2.1. Scopul controlul bagajelor
Controlul bagajelor este o măsură poliţienească având caracter preventiv ce
constă în verificarea amănunţită a interiorului şi a conţinutului bagajelor unei
persoane, având ca scop:
- descoperirea obiectelor cu ajutorul cărora ar putea fi atacat poliţistul local;
- descoperirea bunurilor provenite din săvârşirea unor infracţiuni sau
contravenţii;
- descoperirea bunurilor a căror deţinere şi circulaţie este interzisă.
Poliţiştii locali au dreptul să efectueze controlul bagajului, asupra
următoarelor categorii de persoane:
a) asupra persoanelor surprinse în flagrant la săvârşirea unor infracţiuni şi care au
asupra lor bunurile dobândite în urma săvârşirii faptei;
b) asupra persoanelor care sunt suspecte, din cauza împrejurărilor şi a locurilor
unde au fost găsite, precum şi a volumului obiectelor transportate;
c) asupra persoanelor care transportă bunuri a căror deţinere şi circulaţie sunt
interzise de lege (ca de exemplu: substanţe toxice, stupefiante, precum şi alte bunuri
materiale al căror regim este supus autorizării);
d) asupra persoanelor care participă la manifestări publice sau în alte locuri în
care este interzis accesul cu arme, produse ori substanţe periculoase;
e) asupra persoanelor care urmează să intre într-un obiectiv sau perimetru căruia i
se asigura paza sau protecţia;
f) cu ocazia controalelor antiteroriste;
g) care în momentul depistării sunt confuze privind explicaţiile date despre
conţinutul bagajelor.
5.2.2. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia controlului bagajelor
Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia controlului bagajelor:
a) se va intercepta, legitima şi comunica persoanei măsura ce urmează a fi luată,
solicitându-i să însoţească polițistul local la sediu poliției sau într-un loc unde poate fi
efectuat controlul bagajelor;
b) controlul bagajelor va fi executat cu colegul, în prezenţa a cel puţin un martor
asistent, care va fi identificat şi pus în temă cu activitatea ce urmează a se efectua;
c) controlul bagajelor se va executa, de regulă, în încăperi, spaţii ferite de
imixtiunea altor persoane sau la sediu, caz în care, pe timpul deplasării, persoana
respectivă va fi supravegheată cu multă atenţie, pentru a nu arunca obiectele sau
bunurile ce fac obiectul controlului;
d) colegul are sarcina de a asigura protecţia, fiind poziţionat în apropierea
persoanei controlate, astfel încât să blocheze ieșirea din încăpere, iar persoana în cauză
să fie ținută departe de obiectele cu care ar putea ataca, precum și de geamurile ce ar
putea fi escaladate.
e) în prezenţa martorului asistent, înainte de începerea controlului bagajului, se
va solicita persoanei în cauză să declare în scris ce obiecte se află în interiorul acestuia,
183
indicând unele elemente caracteristice ale acestora, cum ar fi: marcă, culoare, mărime,
uzura etc.;
f) persoana va fi atent supravegheată în timp ce aceasta îşi deschide bagajul;
g) după deschiderea bagajului se va examina fiecare obiect, confruntându-se cele
declarate de persoană, cu bunurile găsite la control;
h) după examinarea obiectelor se va studia ambalajul, pentru convingerea că nu
conţine şi alte obiecte şi pentru a descoperi eventualele ascunzători;
i) după controlul bagajelor, se va încheia un proces-verbal în care vor fi descrise
activităţile desfăşurate, obiectele examinate şi eventualele obiecţii ale participanţilor, la
care se va anexa, dacă este cazul, declaraţia celui controlat.
Procesul verbal se întocmeşte în două exemplare şi va fi semnat de poliţiştii
locali, martori şi persoana controlată, un exemplar fiind înmânat acesteia. Dacă asupra
persoanei controlate se găsesc bunuri care provin din săvârşirea unor infracţiuni sau a
unor contravenţii ori a căror deţinere este interzisă, se va face menţiune în procesul-
verbal despre ridicarea acestor obiecte în vederea cercetării sau a confiscării, precum şi
cu privire la locul de păstrare, în caz contrar se va menţiona că toate obiectele au fost
restituite deţinătorului.
Pentru efectuarea controlului bagajelor nu este necesară autorizarea
magistratului, poliţistul, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, putând recurge la această
măsură doar în cazurile şi în situaţiile strict prevăzute de lege şi de dispoziţiile interne,
cu respectarea legalităţii, a drepturilor persoanelor, precum şi a regulilor de fond şi
formă a documentelor ce se încheie.
5.3. Controlul vehiculelor
5.3.1. Scopul controlului vehiculelor
Controlul vehiculelor este activitatea care are drept scop verificarea minuţioasă a
acestora (inclusiv a portbagajului), a documentelor conducătorului auto şi, după caz, a
călătorilor şi pasagerilor, a bagajelor pe care le au asupra lor, precum şi legalităţii
transporturilor de bunuri sau persoane.
Poliţiştii locali pot să efectueze control asupra oricărui vehicul aflat în zona de
competenţă şi pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice pentru a preveni săvârşirea
unor infracţiuni sau pentru probarea acestora (cu excepţia celor ale
Corpului Diplomatic).
Oprirea şi controlul unui vehicul se execută când:
a) există date şi informaţii că s-au comis infracţiuni şi contravenţii;
b) există suspiciuni că vehiculele vizate transportă bunuri, valori provenite din
săvârşirea unor fapte ilicite ori persoane urmărite;
c) se execută acţiuni punctuale;
d) se aplică măsuri speciale (carantină, filtre, protecţia unor zone calamitate,
izolarea unor zone unde s-au produs catastrofe).
Cu ocazia controlului se urmăreşte descoperirea:
a) persoanelor ascunse în vehicul în scopul de a se sustrage urmăririi ori de a
intra ori ieşi în/din locuri interzise;
b) persoanelor răpite sau sechestrate, evadaţilor, dezertorilor;
c) bunurilor care provin din infracţiuni ori contravenţii sau care pot servi la
săvârşirea acestora ori a căror deţinere este interzisă prin lege.
184
5.3.2. Reguli tactice privind oprirea şi controlul vehiculelor
Reguli tactice privind oprirea şi controlul autovehiculelor:
a) se vor opri vehiculele în trafic prin folosirea mijloacelor de semnalizare
acustică, luminoase sau prin semnalele poliţistului local;
b) se va alege un loc adecvat care să permită poziţionarea vehiculelor în
afara părţii carosabile, în parcări ori alte spaţii, astfel încât să nu fie afectată fluenţa
traficului rutier. Pe timpul nopţii aceste locuri trebuie să fie, de regulă, iluminate,
evitându-se pe cât posibil, oprirea în locuri unde această manevră este interzisă prin
lege;
c) se va efectua semnalul de oprire cu braţul pe timp de zi, iar pe timp de noapte,
cu bastonul iluminat sau reflectorizant, iar în lipsa acestuia prin
balansarea în plan vertical a unui dispozitiv cu lumina de culoare roşie.
În ambele situaţii se poate folosi şi fluierul din dotare, urmat de următoarele
proceduri:
d) polițistul local se va posta pe banda de circulaţie a vehiculului ce urmează a fi
oprit, fără a depăşi însă axul longitudinal al drumului, iar noaptea cât mai aproape de
acostamentul acestuia, în momentul executării semnalului de oprire. Aceste poziţii
asigură protecţia şi permit conducătorului auto să observe din timp semnalul şi să
oprească în condiţii de siguranţă;
e) atunci când vehiculul ce urmează a fi oprit circulă în aceeaşi direcţie, se vor
pune în funcţiune semnalele luminoase de culoare roşu şi albastru şi pe cele sonore,
după care, de regulă, va circula în spatele vehiculului vizat până când conducătorul
acesta se conformează semnalelor şi opreşte. Oprirea se poate face şi prin punerea
în funcţiune a dispozitivului cu mesaje variabile, care va fi setat pe poziţia ,,Stop,
Poliţia" sau cu braţul;
f) în cazul în care conducătorul auto vizat nu dă curs semnalelor efectuate, se va
utiliza dispozitivul de amplificare a vocii, somându-l să oprească şi se va executa, după
caz şi semnalul regulamentar cu braţul, pe timp de zi, ori cu bastonul reflectorizant, pe
timp de noapte;
g) atunci când vehiculul ce urmează a fi oprit circulă din sens opus, se va executa
semnalul de oprire din vehicul, pe fereastra din stânga, prin balansarea în plan vertical a
braţului ori a bastonului reflectorizant;
h) în cazul în care conducătorul vehiculului nu opreşte, se va începe urmărirea
acestuia, concomitent cu anunţarea dispeceratului despre situaţia creată, a datelor de
identificare ale vehiculului şi a motivelor care au determinat luarea măsurii, solicitând
ajutorul efectivelor aflate în zonă;
i) în situaţia în care există date şi informaţii că s-au comis infracţiuni,
iar vehiculele vizate transportă bunuri, valori provenite din săvârşirea unor astfel de
fapte ori persoane urmărite, la controlul vehiculului trebuie respectate următoarele
reguli:
- după verificarea documentelor, se va solicita conducătorului auto şi pasagerilor
să iasă din vehicul, pe rând, supraveghindu-i cu atenţie;
- identificarea un martor asistent, dacă este posibil;
- controlarea interiorului vehiculului şi, după aceea, al portbagajului;
185
- în situaţia în care se găsesc bunuri, valori provenite din săvârşirea unor fapte
ilicite, le va inventaria şi le va ridica în vederea cercetărilor, în conformitate cu
prevederile legale. Această activitate se poate realiza la faţa locului sau la sediul poliţiei
locale;
- în cazul în care este depistată o persoană urmărită, o va conduce la sediul
poliţiei;
- dacă persoana refuză controlul în portbagaj şi habitaclu, se va solicita întăriri,
dacă este cazul şi va proceda la efectuarea controlului fără acordul acesteia. Dacă se
opune, se vor lua măsuri de imobilizare;
- în situaţia în care conducătorul vehiculului trebuie condus la sediul poliţiei,
vehiculul acestuia va rămâne staţionat în locul depistării, sistemele de închidere fiind
asigurate. Dacă este posibil, vehiculul va rămâne în custodia unei persoane,
consemnând datele de identificare ale acesteia. În cazul în care se impune aducerea
vehiculului la sediul poliţiei, acesta nu va fi condus de către conducătorul în cauză.
j) controlul se execută, de regulă, de minimum doi poliţişti, dintre care
cel puţin unul va avea rol de protecţie prin adoptarea unei poziţii favorabile
pentru a supraveghea atât partenerul său, cât şi pe ocupanţii vehiculului, fiind pregătit
să intervină imediat;
k) vehiculele controlate şi persoanele legitimate cu această ocazie vor fi înscrise
în raportul întocmit de poliţistul local la ieşirea din serviciu, menţionându-se numărul
de înmatriculare, numele şi prenumele proprietarului şi conducătorului vehiculului, ora,
locul, motivul opririi şi măsurile luate;
1) controlul vehiculelor se va executa în prezenţa a cel puţin un martor asistent
căruia i se va aduce la cunoştinţă despre activitatea ce urmează a se efectua;
m) după controlul vehiculului (cu excepţia cazurilor în care autovehiculele sunt
controlate ca urmare a unor acţiuni sau filtre) se va întocmi un proces verbal în care se
va descrie activitatea desfăşurată, obiecţiile participanţilor, precum şi eventualele
declaraţii ale deţinătorului;
n) procesul verbal va fi întocmit în două exemplare din care unul va fi înmânat
deţinătorului vehiculului;
o) în cazul în care în vehicul se găsesc bunuri interzise la deţinere, se va
menţiona despre acest lucru în procesul verbal, cu descrierea amănunţită a bunurilor.
Controlul vehiculului nu are caracterul unei percheziţii în sensul prevederilor din
Codul de procedură penală ci este o activitate poliţienească desfăşurată în momentul în
care există indicii temeinice cu privire la săvârşirea unor infracţiuni, fapte de natură
contravenţională, existenţa unor bunuri interzise la deţinere sau provenite din
infracţiuni.
Secțiunea a-6-a Conducerea persoanelor la sediul poliției
6.1. Descrierea procedurii

Conducerea persoanelor la sediul poliţiei este o măsură poliţienească având
caracter coercitiv, ce constă în însoţirea acestora de la locul interceptării până la sediul
poliţiei, în vederea luării măsurilor legale.
186
Poliţiştii locali au dreptul să conducă la sediul poliţiei, în vederea luării măsurilor
legale, următoarele categorii de persoane:
a) cele care prin acţiunile lor periclitează viaţa persoanelor, ordinea publică sau
alte valori sociale;
b) suspecte de săvârşirea unor fapte ilegale;
c) date în urmărire;/a fost scoasă;
d) a căror identitate nu a putut fi stabilită în condiţiile legii.
În cazul nerespectării dispoziţiilor date de poliţistul local, acesta este îndreptăţit
să folosească forţa împotriva persoanelor care se opun acestei măsuri.
Verificarea situaţiei acestor categorii de persoane şi luarea măsurilor legale, după
caz, se realizează în cel mult 24 de ore, ca măsură administrativă.
Persoana/persoanele conduse la sediul unităţii de poliţie are/au dreptul la un
apărător ales şi de a informa un membru al familiei cu privire la situaţia de fapt, în
cazul desfăşurării unor activităţi procesual penale.
La sediul poliţiei, poliţistul local va întocmi un proces-verbal, ce va fi înregistrat
conform dispoziţiilor în vigoare, în care se va consemna data, ora şi locul depistării,
măsurile luate, precum şi alte date de interes operativ. Procesul verbal se semnează şi
de către persoana condusă, iar în cazul refuzului acesteia, se va face menţiune despre
acest fapt. În această situaţie, procesul verbal va fi semnat de către un martor asistent,
cu respectarea legii.
În cazul în care pe numele persoanei conduse s-a întocmit un procesul verbal de
constatare a unei infracţiuni sau contravenţii, nu mai este necesar întocmirea procesului
verbal.
În cazul conducerii unei persoane împotriva căreia urmează a fi luate
măsuri/desfăşurate activităţi de către alţi poliţişti, aceasta va fi predată pe bază de
proces verbal, menţionându-se acest fapt în registrul persoanelor conduse.
Dacă, pe timpul conducerii la sediul poliţiei, persoana în cauză prezintă
manifestări evidente ce impun asistenţă medicală, poliţistul va solicita prezenţa
personalului medical.
Persoanele conduse la sediu vor fi înregistrate într-un registru special constituit şi
care va cuprinde:
- număr curent;
- data şi ora intrării/ieşirii din sediul unităţii de poliţie;
- gradul şi numele poliţistului local care a efectuat conducerea;
- numele, prenumele şi datele de identificare ale persoanei conduse;
- motivul conducerii;
- măsura luată;
- documente întocmite cu această ocazie (număr de înregistrare şi locul unde se
află materialul);
- observaţii cu privire la eventualele manifestări sau leziuni fizice vizibile ale
persoanei conduse, la intrarea/ieşirea în/din sediul unităţii de poliţie.
Registrul va fi înregistrat la secretariatul unităţii/subunităţii şi va fi completat de
către ofiţerul de serviciu sau, în lipsa acestuia, de către poliţistul care a condus
persoana. Poliţistul local care ia măsura conducerii persoanelor la sediul unităţii de
187
poliţie are obligaţia de a comunica ofiţerului de serviciu datele necesare completării
rubricilor prevăzute în acesta.
În cazul în care persoana condusă solicită eliberarea unui document care să ateste
prezenţa la poliţie, acestuia i se va înmâna o dovadă de către poliţistul local care a
condus-o.
Poliţiştii locali care efectuează conducerea au următoarele obligaţii:
- întocmesc procesul verbal şi documentele aferente;
- comunică datele persoanei conduse, ofiţerului de serviciu, în vederea
completării rubricilor registrului;
- eliberează dovada care să ateste prezenţa la poliţie a persoanei conduse.
În funcţie de împrejurări, condiţii şi dotare, conducerea persoanelor la sediul
poliţiei se poate efectua pe jos sau cu mijloace de transport auto.
6.2. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia conducerii pe jos a
persoanelor
Conducerea pe jos se execută, în general, când distanţa până la sediul poliţiei
este mai mică, situaţie în care se impune a fi respectate următoarele:
- executarea interceptării şi legitimării persoanei care urmează să fie condusă la
sediul poliţiei;
- înaintea începerii deplasării spre sediul poliţiei se va efectua obligatoriu
controlul persoanei care urmează să fie condusă şi, după caz, controlul bagajelor;
- se va atrage atenţia persoanei asupra modului de comportare pe timpul
deplasării, punându-i-se în vedere că, în cazul unei atitudini recalcitrante, se va folosi
împotriva sa forţa;
- când conducerea se realizează de către doi poliţişti locali, aceştia vor încadra
persoana condusă, pentru a putea preveni un eventual atac sau fuga acesteia;
- dacă se acționează de un singur polițist local, se va solicita sprijinul cetăţenilor
pe care îi va informa cu ceea ce au de făcut. În caz că acest lucru nu este posibil, va
acţiona singur, cu maximum de prudenţă, deplasându-se puţin în spatele persoanei,
stânga sau dreapta (în raport şi de existenţa, pe traseu, a unor obstacole naturale),
putând ţine chiar persoana de mâneca hainei sau de curea;
- când urmează a fi conduse mai multe persoane, acestea vor fi grupate în raport
de numărul, înălţimea şi gradul lor de periculozitate (cei mai înalţi în faţă, cei mai
periculoşi în mijloc), punându-le în vedere să nu vorbească pe timpul deplasării;
- se va supraveghea permanent şi cu atenţie persoana, atât pe timpul deplasării,
cât şi pe timpul opririlor, pentru a observa atitudinea şi comportamentul acesteia. De
asemenea, se va supraveghea şi împrejurimile, chiar dacă totul pare normal;
- în cazul în care echipa este dotată cu câine de serviciu, acesta va merge
întotdeauna cu conductorul său, în urma persoanei conduse;
- pe timpul conducerii, se va evita locurile întunecoase, aglomerate, cu vegetaţie
înaltă sau cele unde persoana este cunoscută;
- se va respecta regulile de circulaţie pentru pietoni, deplasarea făcându-se pe
trotuare pe partea exterioară a acestora sau pe partea stângă a drumurilor fără trotuare.
188
6.3. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia conducerii persoanelor cu
mijloace auto
Conducerea persoanelor cu mijloace auto este indicată în toate situaţiile, atunci
când distanţa până la sediul poliţiei este mare, când urmează a fi conduse mai multe
persoane ori acestea sunt agresive, periculoase. Pentru conducere pot fi folosite
mijloacele de transport ale poliţiei, precum şi cele ale unor persoane fizice sau juridice,
dacă acestea acceptă (de regulă, autovehicule care circulă în direcţia respectivă).
Pe timpul conducerii persoanelor la sediul poliţiei cu mijloace auto, se vor
respecta următoarele:
- se va executa interceptarea şi legitimarea persoanei care urmează să fie condusă
la sediul poliţiei;
- înaintea începerii deplasării spre sediul poliţiei se va efectua obligatoriu
controlul persoanei care urmează să fie condusă şi, după caz, controlul bagajelor;
- se va atrage atenţia persoanei asupra modului de comportare pe timpul
deplasării, punându-i în vedere că, în cazul unei atitudini recalcitrante, se va folosi
împotriva sa forţa;
- înainte de îmbarcare, se va verifica interiorul autovehiculului, pentru a nu exista
bunuri, obiecte sau substanţe ce ar putea fi folosite de către persoanele conduse pentru
atac sau pentru autoagresiune;
- la introducerea în vehicul, se va lua măsuri de protejare a persoanei pentru a nu
se lovi în mod intenţionat de portieră sau alte părţi metalice;
- pe timpul deplasării, se va menţine legătura radio cu sediul poliţiei;
- cu autovehiculul tip autoturism se vor conduce cel mult două persoane, caz în
care acestea vor fi îmbarcate numai pe bancheta din spate, iar unul din membrii patrulei
se va aşeza tot pe această banchetă, în spatele conducătorului auto pentru a supraveghea
permanent persoanele conduse şi dacă este posibil, portierele din spate vor fi blocate;
- conducerea mai multor persoane la sediul poliţiei se va face numai cu
autovehicule din dotarea poliţiei locale, special amenajate, acestea fiind îmbarcate în
compartimentul destinat acestui scop;
- odată ajunşi la sediul poliţiei, după debarcarea persoanei (persoanelor) din
autovehicul, se va controla interiorul acestuia, pentru a nu rămâne lucruri abandonate
de cel condus şi care pot constitui mijloace de probă.
Se va evita folosirea mijloacelor de transport în comun ori a celor în care se
găsesc bunuri materiale ce pot fi folosite pentru atac asupra poliţistului local, pentru
fugă sau sinucidere, cu excepţia situaţiei în care fapta a fost săvârşită în mijlocul de
transport în comun, iar poliţistul local, după informarea călătorilor, deviază
autovehiculul de la traseu.
Conducerea forţată la sediul poliţiei a persoanelor violente se face după
încătuşarea acestora cu mâinile la spate.
Este interzisă conducerea la sediul poliţiei folosind biciclete, motoscutere sau
motociclete, bărci, precum şi vehiculul proprietatea persoanei ce urmează a fi condusă.
În situaţia în care persoana condusă este conducător auto, măsura poliţienească se
va realiza fie pe jos, fie cu autovehiculul poliţiei.
189
Secțiunea a 7-a Somarea persoanei

Somaţia este o măsură poliţienească ce precede intervenţia imediată a poliţistului
local, prin folosirea mijloacelor individuale din dotare, efectuată în scopul:
a) prevenirii comiterii unor fapte ilicite;
b) întreruperii unor fapte antisociale în curs de desfăşurare;
c) reţinerii unor persoane suspecte;
d) eliminării manifestărilor de rezistenţă ale persoanelor agresive şi turbulente
îndreptate împotriva poliţiştilor locali aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
e) împiedicării evadării, a pătrunderii sau a ieşirii fără drept a unor persoane, în
sau din anumite obiective, perimetre delimitate vizibil.
7.2. Reguli tactice ce trebuie respectate la somarea unei persoane
Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia somării persoanelor:
a) somaţia se execută cu voce tare, prin cuvinte scurte, pronunţate energic, pe un
ton autoritar, de la o distanţă corespunzătoare faţă de cel somat, care să garanteze
securitatea poliţistului local;
b) se respectă cele două faze ale somaţiei. Prima fază are caracter preventiv, prin
care se solicită persoanei în cauză să execute o anumită acţiune, prezentându-se şi
autoritatea în numele căreia se face somaţia „Poliția locală! Stai”; „Poliția locală,
încetați!”;
c) a doua fază va repeta solicitarea faţă de persoana somată de a executa o
anumită acţiune, prezentând şi acţiunea poliţistului local în cazul nesupunerii acesteia
(„Stai că trag!” sau „Împrăștiați-vă, vom folosi...!”);
d) se păstrează un interval scurt de timp între fazele somaţiei, pentru a putea
observa reacţia celui somat şi pentru a-i lăsa timpul necesar să execute indicaţiile
poliţistului local; trecerea la faza următoare şi intervenţia propriu-zisă a poliţistului se
realizează numai în caz de nesupunere;
e) se supraveghează şi se observă permanent persoana somată, pentru a putea
anticipa mişcările acesteia şi pentru a interveni în caz de nevoie;
f) când se acţionează pe timp de noapte şi este necesară iluminarea persoanei
suspecte sau a împrejurimilor, în scopul asigurării securităţii, sursa de lumină este
ţinută depărtată de corp, astfel încât aceasta să nu constituie un indiciu al poziţiei
poliţistului local;
g) dacă persoana somată a încetat acţiunea, poliţistul local se apropie cu precauţie
de aceasta şi trece, după caz, la imobilizarea ei sau la executarea altor măsuri
poliţieneşti;
h) dacă la acţiunea executată pe timpul nopţii participă doi sau mai mulţi poliţişti
locali, se acţionează din direcţii diferite:
- cel însărcinat cu protecţia asigură iluminarea dintr-un loc acoperit, care să-i
asigure protecţia;
- celălalt/ceilalţi intervine/intervin în vederea imobilizării suspectului;
i) în cazul în care poliţistul presupune că persoana somată are asupra sa arme, o
somează dintr-un loc care să îi asigure acestuia protecţia;
190
j) în funcţie de folosirea diferitelor mijloace din dotare, se folosesc somaţii
specifice astfel:
- la folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritant-lacrimogene: „Încetați!
Vom folosi substanțe lacrimogene!”;
- la folosirea bastonului de autoapărare (tomfei): „Încetați, vom folosi forța!”;
- în cazul folosirii armamentului somaţia se face prin cuvintele „Poliția Locală!
Stai!”, iar în caz de nesupunere se repetă somaţia prin cuvintele „Stai că trag!”.
Mijloacele individuale din dotarea poliţiştilor locali pot fi folosite şi fără somaţie,
în situaţia în care este pusă în pericol iminent viaţa poliţistului local sau a altor
persoane şi lipseşte timpul necesar pentru efectuarea acesteia.
Recomandări:
Ordinul (somaţia) trebuie să fie clar, direct, energic şi viguros. Acesta
marchează adesea un punct de cotitură într-o confruntare. Există o explicaţie foarte
logică pentru folosirea lui înaintea intervenţiei propriu-zise a poliţistului local.
Atunci când suspectul aude acest ordin rostit clar şi răspicat el poate fi suficient de
intimidat pentru a nu opune rezistenţă şi astfel situaţia nu degenerează în violenţă.
Faptul că ordinul vine înainte ca suspectul să poată spune şi el ceva oferă
poliţistului local un avantaj tactic. Din start trebuie să avută o poziţie ofensivă şi nu
una defensivă. Dacă situaţia permite, se va repeta somaţia pentru a fi sigur că a fost
auzit. Nu se va interveni fizic asupra persoanei somate decât atunci aceasta se află în
poziţia cerută (culcată cu faţa la pământ şi mâinile la spate sau la ceafă, în genunchi
mâinile la spate sau la ceafă sau în orice altă poziţie prin care se poate asigura o
imobilizare eficientă a suspectului, poziţie din care, chiar dacă acesta încearcă să
atace, să nu poată cauza vătămări corporale. Protecţia personală să fie întotdeauna
pe primul plan.
Nu se va interveni pentru a-i despărţi pe cei ce se află într-o luptă decât după
ce au fost somați şi aceștia sunt conştienţi de prezenţa polițistului local. Dacă
polițistul local cunoaşte atacatorul după nume sau poreclă, nu va ezita să îi pronunțe
numele sau poreclei în timpul somaţiei. În caz contrar, dacă polițistul local va fi lovit,
autorul se va putea apăra invocând că nu l-a perceput pe acesta ca fiind poliţist local
(din cauza situaţiei confuze) şi astfel nu va putea fi acuzat de ultraj asupra
Secțiunea a 8-a Urmărirea şi prinderea infractorilor

Urmărirea este o măsură poliţienească cu caracter coercitiv ce se realizează în
scopul prinderii persoanelor suspecte sau a celor care, în urma săvârşirii unei fapte
ilicite, încearcă să fugă şi nu se supun somaţiei poliţistului local de a se opri.
În funcţie de condiţiile concrete din teren, precum şi de mijlocul de deplasare al
persoanei suspecte, urmărirea se poate realiza pe jos sau cu autovehiculul.
8.2. Urmărirea pe jos
Poliţistul local se deplasează de regulă în fugă, somând persoana suspectă cu
formula „Poliția locală! Stai!”, somaţie ce poate fi repetată în timpul urmăririi.
191
Somaţia are şi scopul avertizării eventualelor persoane din zona de acţiune în
scopul creării spaţiului necesar pentru deplasare.
8.2.1. Reguli tactice folosite la urmărirea pe jos al unei persoane
Pe timpul urmării pe jos, se vor respecta următoarele reguli tactice:
a) se informează ofiţerul de serviciu (dispeceratul) pentru anunţarea celorlalte
patrule din teren şi suplimentarea cu alte forţe în vederea prinderii şi identificării
persoanei în timp util;
b) acţiunea se execută, de regulă, de către doi poliţişti locali, care vor evita să se
disperseze (în cazul în care sunt mai mulţi suspecţi se va păstra un raport de forţe
favorabil);
c) poliţiştii locali vor fi atenţi la configuraţia şi detaliile terenului, elemente ce
pot influenţa acţiunea de urmărire, în sensul că aceasta poate fi favorizată sau
îngreunată;
d) faţă de persoana urmărită se păstrează o anumită distanţă, pentru a observa
eventualele obstacole ce pot exista în teren;
e) poliţiştii locali escaladează obstacolele, de regulă, prin aceleaşi puncte folosite
de suspect, cu precauţie, pentru a preveni un eventual atac din partea acestuia;
f) colţurile clădirilor se ocolesc la o distanţă de cel puţin 1 metru;
g) se evită urmărirea persoanelor mergând pe lângă ziduri prevăzute cu intrânduri
sau pe partea carosabilă a străzii;
h) dacă persoana intră într-o zonă întunecată (alee îngustă, culoar, pod, pivniţă)
poliţiştii locali se opresc pentru câteva momente ascultând cu atenţie eventualele
zgomote şi apoi reiau urmărirea, cu respectarea regulilor de securitate personală;
i) dacă la urmărirea persoanelor participă mai mulţi poliţişti locali, pot fi folosite
trasee diferite de deplasare, iar, dacă itinerarul este cunoscut, partenerul poate folosi o
scurtătură pentru a ajunge în faţa suspectului;
j) pe timpul urmăririi, poliţiştii locali nu aleargă cu arma în mână;
k) nu se foloseşte armamentul din dotare împotriva persoanei care fuge, cu
excepţia cazului în care aceasta a comis o infracţiune gravă şi a fost surprinsă în
flagrant.
8.3. Urmărirea cu autovehiculul
8.3.1. Descrierea procedurii
Atunci când persoana se află într-un vehicul şi se impune urmărirea acesteia,
poliţiştii locali se pot folosi atât de autovehiculele din dotarea poliţiei locale, cât şi de
cele aparţinând persoanelor fizice sau juridice, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
8.3.2. Reguli tactice folosite la urmărirea cu autovehicului al unei persoane
Pe timpul urmăririi cu autovehiculul, se vor respecta următoarele reguli
tactice:
a) deplasarea în vederea prinderii suspectului se efectuează cât mai aproape de
axul drumului, folosind mijloacele de avertizare sonoră şi luminoasă;
b) se realizează urmărirea unui vehicul ce nu a oprit la semnalul efectuat
regulamentar numai după anunţarea dispeceratului unităţii despre începerea acţiunii,
comunicând date referitoare la semnalmentele maşinii urmărite şi ale ocupanţilor
acesteia, precum şi cu privire la orice alt eveniment;
192
c) se păstrează o distanţă de siguranţă în spatele vehiculului urmărit, pentru ca
poliţiştii locali să nu fie surprinşi de o manevră neaşteptată şi se folosesc în continuare
semnalele acustice şi luminoase;
d) vehiculul nu se urmăreşte pe o distanţă prea lungă, se încercă blocarea acestuia
cu autovehiculul cu care se realizează urmărirea sau cu sprijinul altor forţe ce se vor
posta în anumite puncte de pe traseu;
e) vehiculul urmărit se opreşte prin depăşirea acestuia şi blocarea transversală a
drumului, manevră care nu se realizează imediat după depăşire, ci la o scurtă distanţă;
f) după blocarea drumului, poliţiştii locali părăsesc rapid vehiculul şi se
deplasează pe marginea carosabilului, pregătiţi să acţioneze pentru oprirea şi
imobilizarea suspectului, luând măsuri de protecţie personală;
g) nu se foloseşte armamentul din dotare asupra vehiculului urmărit pe străzile
localităţilor, în zonele aglomerate ori pe drumuri cu trafic intens, cu excepţia cazului în
care persoana urmărită este surprinsă în flagrant în momentul săvârşirii unei infracţiuni
grave sau când, prin modul de conducere, pune în pericol viaţa altor persoane;
h) după prinderea persoanei, se procedează la imobilizare şi încătuşare, se
efectuează controlul persoanei, al bagajelor şi al vehiculului şi apoi se conduce la sediul
poliţiei.
Secțiunea a 9-a Folosirea mijloacelor din dotare
9.1. Principii de folosire a forţei şi a mijloacelor din dotare

Folosirea mijloacelor din dotare impune respectarea următoarelor principii care
decurg din legi şi convenţii internaţionale:
9.1.1. Prezumţia de nevinovăţie
În orice situaţie, poliţistul trebuie să aibă în vedere că poate utiliza forţa fizică şi
mijloacele din dotare numai în cazul în care prin atitudinea, reacţiile sau acţiunile unei
persoane se încalcă în mod flagrant prevederile legale.
9.1.2. Limitarea şi proporţionalitatea folosirii forţei
Recurgerea la forţa fizică şi la mijloacele din dotare are loc numai dacă acest
lucru este strict necesar şi dacă acţiunile ilegale ale persoanei (persoanelor) nu au putut
fi înlăturate sau anihilate prin utilizarea celorlalte mijloace nonviolente. Acest lucru
presupune analiza situaţiei conjuncturale privind locul, timpul, persoanele prezente sau
aflate în apropiere, existenţa unui pericol potenţial, durata acţiunilor violente, evaluarea
raportului de forţe, în vederea asigurării efectivelor necesare.
Poliţistul trebuie să aibă în vedere ca nivelul forţei folosite să fie în strictă
conformitate cu nivelul real al opoziţiei, iar riposta fizică să înceteze îndată ce
agresorul a fost imobilizat sau când acţiunea care a determinat intervenţia s-a terminat.
9.1.3. Imparţialitatea
La intervenţia în forţă şi folosirea mijloacelor din dotare este exclusă
discriminarea persoanelor pe bază de rasă, cetăţenie, sex, religie, apartenenţă politică
ori statut social, singurul criteriu de diferenţiere a intensităţii măsurilor luate fiind
gradul de implicare şi vinovăţie pe care îl are fiecare persoană la comiterea faptei
ilicite, precum şi gradul de ripostă, mijloacele şi metodele folosite de aceasta.
193
9.1.4. Gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de intervenţie
Implică obligaţia poliţistului de a utiliza în mod progresiv formele, procedeele şi
mijloacele de acţiune, de la cele mai simple până la cele care presupun exercitarea unui
nivel ridicat de violenţă. Folosirea armelor de foc este considerată o metodă extremă.
Folosirea graduală a forţei nu implică o respectare strictă a etapelor progresive în
situaţia în care timpul material, starea de pericol în care se află poliţistul sau victima şi
mijloacele folosite de autor nu permit acest lucru.
9.1.5. Fermitatea
Presupune adoptarea unei atitudini hotărâte atât cât priveşte modul de adresare,
cât şi intervenţia propriu-zisă.
9.1.6. Legalitatea şi legitimitatea acţiunilor întreprinse
Constau în alegerea şi folosirea mijloacelor şi a metodelor adecvate, numai în
condiţiile legii.
9.1.7. Riscul minim
Atât pentru turbulenţi, cât şi pentru efectivele proprii constă în alegerea celor mai
adecvate mijloace de intervenţie, spre a se evita pe cât posibil vătămarea integrităţii
corporale a persoanelor împotriva cărora se acţionează.
9.1.8. Apărarea persoanelor
Presupune asigurarea protecţiei de către poliţişti, chiar dacă asupra persoanei s-a
acţionat în forţă, pentru aplicarea legii.
Acest principiu presupune:
- acordarea primului ajutor în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a
sănătăţii;
- nerecurgerea la violenţă ori rele tratamente faţă de persoanele reţinute ori
arestate.
9.2. Folosirea forţei fizice
Forţa fizică şi procedeele de luptă corp la corp pentru autoapărare şi imobilizare
se folosesc de către poliţist, dacă este necesar şi posibil, pentru înfrângerea atacurilor
violente de mică anvergură, îndreptate împotriva sa ori a altora, precum şi pentru
imobilizarea persoanelor suspecte care se opun executării unor măsuri poliţieneşti
(legitimare, controlul persoanelor, conducerea la sediul poliţiei) sau desfăşoară acţiuni
agresive, prin care tulbură ordinea şi liniştea publică.
Pentru înfrângerea acţiunilor agresive şi imobilizarea persoanelor turbulente se
vor folosi procedeele specifice luptei corp la corp, putându-se aplica şi lovituri cu
pumnul, mâinile şi picioarele, genunchii, coatele şi alte părţi ale corpului. Se va evita
aplicarea loviturilor în zone vitale şi cu o intensitate exagerată, de natură a provoca
vătămarea gravă a integrităţii corporale ori moartea persoanelor.
Forţa fizică şi procedeele de luptă corp la corp se vor folosi după somarea celor
care se manifestă violent să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună cererii
îndreptăţite a poliţistului, folosind formula: „Încetaţi, Poliţia!”. Nu este necesară
somaţia în cazul în care poliţistul este atacat prin surprindere sau integritatea corporală
a vreunei persoane este pusă în pericol imediat. Nu este necesară somaţia în cazul în
care poliţistul este atacat prin surprindere sau integritatea corporală sau viaţa vreunei
persoane este pusă în pericol imediat.
194
Forţa fizică şi mijloacele din dotarea poliţistului trebuie folosite doar în cazurile
şi situaţiile expres prevăzute de lege şi de dispoziţiile/procedurile interne, ţinându-se
cont şi de nivelul de rezistenţă al persoanei împotriva căreia se intervine.
Din acest punct de vedere, putem avea următoarele tipuri de comportament pe
care un poliţist local le poate întâlni în activitatea sa:
1. Cooperativ - În acest caz, nu există niciun fel de rezistenţă. Persoana răspunde
în mod pozitiv solicitărilor poliţistului şi se supune acestora. Aceasta reprezintă situaţia
ideală, dorită de orice poliţist.
2. Noncooperativ - Rezistenţa fizică este slabă sau inexistentă. Persoana nu se
supune solicitărilor poliţistului. Ea afişează o rezistenţă verbală şi o reacţie fizică slabe
sau nule. Ea poate, de exemplu, să refuze să execute ceea ce-i cere poliţistul, este sau
devine sarcastică faţă de acesta şi poate chiar să incite pe alţii să ignore solicitările
legitime ale poliţistului.
3. Rezistent - În acest caz, persoana manifestă rezistenţă contra controlului sau
măsurilor pe care poliţistul le execută, adoptând comportamente cum ar fi acela de a
părăsi locul respectiv, de a-l împinge pe poliţist pentru a reuşi să fugă.
4. Combativ - Persoana tinde să exercite ameninţări sau chiar să procedeze la
utilizarea forţei contra altei persoane sau chiar împotriva poliţistului.
5. Susceptibil de a cauza răniri corporale grave sau chiar moartea - În acest
caz, persoana acţionează într-o astfel de manieră încât poliţistul este adus în situaţia de
a se teme de răniri grave sau moartea aduse unui cetăţean sau chiar poliţistul însăşi. În
astfel de situaţii, poliţistul trebuie să fi atent la indicii de ameninţare, cum ar fi
tensiunea corporală a suspectului, încordarea sa, tonul vocii şi expresia facială,
obiectele au instrumentele de care se poate folosi pentru a-şi duce la îndeplinire
ameninţările pentru a putea fi în măsură să acţioneze sau să reacţioneze în mod corect.
Indicii de ameninţare arătaţi mai sus permit poliţistului să ştie dacă individul este
susceptibil să reziste mai mult sau mai puţin la o intervenţie în forţă a acestuia, folosind
evident mijloacele de intervenţie pe care acesta le are asupra sa.
9.3. Folosirea bastonului de autoapărare (tomfa)
Bastonul de autoapărare (tomfa) poate fi folosit:
a) ca mijloc de apărare pentru pararea loviturilor agresorului prin prindere şi
ţinerea în direcţia din care vin loviturile;
b) ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau recalcitrante, aplicând
primele lovituri persoanelor mai violente, urmărind determinarea încetării acţiunii şi
descurajarea celorlalte elemente agresive, retragerea şi împrăştierea lor;
c) ca mijloc de atac, prin aplicarea de lovituri agresorului în scopul de a-l obliga
să elibereze victima, să lase din mână obiectul folosit la atac ori să înceteze acţiunea. În
cazul mai multor agresori, primele lovituri se vor aplica celui mai periculos.
9.3.2. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia folosirii bastonului de
cauciuc (tomfei):
Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia folosirii bastonului de cauciuc
(tomfei):
1. La folosirea tomfei, se somează persoana să înceteze acţiunea violentă şi să se
supună măsurilor ordonate, folosind formula „ÎNCETAŢI, VOM (VOI) FOLOSI
195
FORŢA!”, loviturile fiind aplicate numai dacă persoana nu s-a conformat şi continuă
acţiunea violentă.
2. Loviturile se aplică rapid, fiind urmate de retragerea imediată, peste omoplaţi,
antebraţe, şezut (dacă persoana este cu spatele), membrele inferioare sau superioare,
pentru a para loviturile sau pentru a determina persoana să dea drumul unor obiecte
folosite pentru atac.
3. Pentru a se obţine efectul urmărit, loviturile se aplică prin surprindere.
4. Forţa loviturilor aplicate trebuie să fie în concordanţă cu gradul de împotrivire
a persoanei.
5. Bastonul de autoapărare (tomfa) se foloseşte în limita necesităţii, iar aplicarea
loviturilor încetează imediat ce agresorul a renunţat la acţiunea violentă şi s-a
conformat dispoziţiilor.
6. Nu se fac mişcări ample şi nu se ridică tomfa deasupra capului, întrucât prin
această mişcare se oferă posibilitatea celui împotriva căruia se foloseşte să sesizeze
intervenţia şi să se apere prin pararea loviturii.
7. Se evită aplicarea loviturilor cu tomfa în zona capului şi a feţei, asupra altor
părţi vitale ori sensibile ale corpului deoarece i s-ar putea provoca persoanei vătămări
corporale sau chiar moartea. În figura alăturată se pot observa zonele unde se pot aplica
lovituri asupra corpului uman şi intensitatea de aplicare a acestora.
În figura alăturată se pot observa zonele unde se pot aplica lovituri asupra corpului
uman şi intensitatea de aplicare a acestora.
Este interzisă folosirea acesteia în sediul poliţiei, cu excepţia cazului când au loc
acţiuni violente sau în grup, care pun în pericol viaţa poliţiştilor sau altor persoane ori
există pericolul distrugerii de bunuri aparţinând instituţiei.
8. În situaţia în care, în urma loviturilor aplicate cu tomfa, s-a produs vătămarea
corporală a persoanei, poliţistul este obligat să îi acorde primul ajutor, eventual o
transporte la o instituţie medicală, pentru acordarea de îngrijiri şi să raporteze ierarhic,
de urgenţă, despre eveniment.
196
9.4. Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritant - lacrimogene
Pulverizatorul este destinat imobilizării unor persoane recalcitrante, dispersării
unor grupului de agresori sau evacuării acestora din încăperi şi ascunzători, fără a le
produce vătămări corporale.
Acest mijloc de imobilizare se foloseşte numai după ce se execută somaţia
„Încetaţi vom (vom) folosi substanţe lacrimogene!”. Nu este necesară somaţia dacă
nu există timpul material necesar.
Poziţia poliţistului trebuie să fie defensivă şi să ofere posibilitatea persoanei să
coopereze.
Dacă aceasta nu cooperează, poliţistul pulverizează în rafale scurte spre faţa
persoanei, mutându-şi poziţia după fiecare pulverizare.
9.4.2. Reguli tactice ce trebuie respectate la folosirea pulverizatorului de
mână cu substanțe iritant - lacrimogene
Pulverizatorul cu substanţe iritant lacrimogene se foloseşte pe cât posibil de la o
distanţă de minim 1,5 metri şi maxim 3 metri.
Dacă persoana cooperează, poliţistul opreşte pulverizarea şi trece rapid la
imobilizarea acesteia.
Folosirea pulverizatorului cu substanţe iritant lacrimogene în spaţii aglomerate,
mijloace de transport în comun etc., se va efectua numai dacă utilizarea altor mijloace
de individuale de intervenţie nu este posibilă.
Este interzisă folosirea pulverizatorului în direcţia flăcărilor sau a obiectelor
incandescente.
Secțiunea a 10-a Imobilizarea persoanelor
Imobilizarea este o măsură poliţienească cu caracter coercitiv, întreprinsă în

scopul punerii persoanei/persoanelor care nu se supun somaţiei/solicitărilor legale în
imposibilitatea de a se manifesta agresiv, de a părăsi locul comiterii faptei sau de a se
sustrage măsurilor poliţieneşti.
10.1. Mijloacele individuale de intervenție
Mijloacele individuale de intervenţie - sunt obiectele, dispozitivele ori armele
omologate, din dotarea poliţiştilor locali, folosite, când situaţia impune, pentru
îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
Mijloacele individuale de intervenţie din dotarea unităţilor poliţiei locale,
utilizate pentru îndeplinirea activităţilor poliţieneşti, sunt: cătuşe, bastoane de
autoapărare (tomfa), bastoane cu energie electrostatică, arme de foc sau cu glonţ din
cauciuc, dispozitive cu substanţe iritant-lacrimogene, alte mijloace de imobilizare care
nu pun în pericol viaţa sau nu produc o vătămare corporală gravă.
Mijloacele individuale de intervenţie sunt utilizate în scopul imobilizării
persoanei/persoanelor care se manifestă agresiv, intenţionează să părăsească locul
comiterii faptei sau să se sustragă măsurilor poliţieneşti.
În timpul activităţilor curente, poliţiştii locali pot realiza imobilizarea prin
folosirea următoarelor mijloace şi procedee:
- procedee de autoapărare;
197
- mijloacele individuale de intervenţie sunt obiectele, dispozitivele ori armele
omologate, din dotarea poliţiştilor, folosite, când situaţia impune, pentru îndeplinirea
atribuţiilor de serviciu. Acestea sunt: cătuşe, baston de autoapărare (tomfă), bastoane cu
energie electrostatică, arme de foc sau cu glonţ din cauciuc, dispozitive cu substanţe
iritant lacrimogene, alte mijloace de imobilizare care nu pun în pericol viaţa sau nu
produc o vătămare corporală gravă
- cu ajutorul altor persoane.
Mijloacele individuale de intervenţie sunt utilizate în scopul imobilizării
persoanei/persoanelor care se manifestă agresiv, intenţionează să părăsească locul
comiterii faptei sau să se sustragă măsurilor poliţieneşti.
Mijloacele şi procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese în funcţie de:
- numărul persoanelor implicate şi care urmează a fi imobilizate;
- starea de agresivitate şi forţa fizică a acestora;
- modul de manifestare a agresivităţii;
- obiectele pe care le au asupra lor şi care ar putea fi folosite pentru atac asupra
poliţistului sau a altor persoane.
- locul în care se manifestă starea de agresivitate.
Înainte de luarea acestei măsuri, persoana va fi somată să înceteze acţiunea
agresivă şi să se supună solicitării poliţistului, recurgându-se la imobilizare numai dacă
individul nu s-a conformat.
Mijloacele de imobilizare pot fi folosite împotriva persoanelor care:
a) întreprind acţiuni care pun în pericol integritatea corporală, sănătatea sau
bunurile altor persoane;
b) blochează, în afara condiţiilor legii, căile publice de circulaţie, încearcă să
pătrundă, pătrund fără drept sau refuză să părăsească sediile autorităţilor publice, ale
partidelor politice, ale instituţiilor şi ale organizaţiilor de interes public ori privat,
periclitează în orice mod integritatea sau securitatea acestora ori a personalului sau
tulbură desfăşurarea normală a activităţii;
c) ultragiază persoanele cu funcţii ce implică exerciţiul autorităţii publice;
d) se opun sau nu se supun, prin orice mijloace, îndeplinirii solicitărilor legale ale
poliţistului, numai dacă există o temere legitimă că prin acţiunile lor pot pune în pericol
integritatea corporală sau viaţa poliţistului.
Folosirea mijloacelor de imobilizare împotriva participanţilor la acţiunile
agresive se face în mod gradual, după avertizarea prealabilă asupra utilizării unor
asemenea mijloace şi acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi
conformarea la solicitările legale ale poliţistului, excepţie făcând cazurile extreme.
În toate situaţiile, folosirea acestor mijloace nu trebuie să depăşească nevoile
reale pentru împiedicarea sau neutralizarea acţiunilor agresive. În situaţia în care, în
urma folosirii de către poliţist a oricărui mijloc individual de intervenţie, a rezultat
vătămarea vreunei persoane, acesta întocmeşte un raport privind folosirea mijloacelor
din dotare.
După imobilizare, poliţistul efectuează, obligatoriu, controlul corporal asupra
persoanei şi al bagajelor, iar dacă a rezultat rănirea gravă a vreunei persoane, acesta
solicită intervenţia personalului medical specializat.
198
În utilizarea mijloacelor individuale de intervenţie poliţistul trebuie să evite
aplicarea loviturilor în zone vitale şi cu o intensitate exagerată, de natură a provoca
vătămarea gravă a integrităţii corporale ori moartea persoanelor. Se evită, pe cât posibil
folosirea mijloacelor individuale de intervenţie din dotare împotriva minorilor,
femeilor, bătrânilor.
Este interzisă folosirea mijloacelor individuale de intervenţie din dotare în
următoarele cazuri:
a) împotriva copiilor, femeilor cu semne vizibile de sarcină, persoanelor cu
semne vădite de invaliditate, cu excepţia cazurilor în care aceştia înfăptuiesc un atac
armat sau în grup, care pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a uneia ori mai
multor persoane;
b) în situaţiile în care s-ar primejdui viaţa altor persoane;
c) s-ar viola teritoriul, spaţiul aerian sau apele naţionale ale unui stat vecin, în
cazul uzului de armă.
10.2. Folosirea cătuşelor
1. încătuşarea este o măsură poliţienească de prevedere şi siguranţă care constă în
aplicarea cătuşelor pe încheietura mâinilor unei persoane, în scopul limitării mobilităţii
fizice a acesteia.
2. încătuşarea se efectuează obligatoriu asupra următoarelor categorii de
persoane:
a) dezertori, evadaţi şi recidivişti periculoşi;
b) urmăriţi, reţinuţi, condamnaţi şi arestaţi preventiv, pe timpul transferării sau al
escortării;
c) autorii unor infracţiuni grave, comise cu violenţă, cu pericol social ridicat sau
cu consecinţe deosebite asupra vieţii persoanei (omor, tâlhărie, ultraj, viol etc.);
d) care se manifestă agresiv, sunt violente ori se opun măsurilor poliţieneşti, iar
rezistenţa lor nu poate fi înfrântă în alt mod;
e) care, datorită stării psihice în care se află, prezintă pericol pentru viaţa şi
integritatea lor corporală, a poliţistului sau a altor persoane, ori a bunurilor;
f) care urmează a fi conduse la sediul poliţiei în vederea luării măsurilor legale şi
se manifestă agresiv;
g) care, în urma controlului corporal, al bagajelor sau al vehiculelor, au fost
depistate ca având asupra lor bunuri deţinute ilegal sau provenite din săvârşirea unei
infracţiuni.
3. încătuşarea se execută rapid şi energic.
4. Cătuşele se aplică pe mâinile poziţionate la spate, pe cât posibil, cu sistemul de
închidere orientat în sus.
5. Încătuşarea se efectuează, de regulă, din poziţia în picioare, persoana fiind
aşezată în aşa fel încât să nu poată ataca. În cazul în care trebuie imobilizate mai multe
persoane, sau când acestea au un comportament violent, sunt aşezate în genunchi sau
culcate pe burtă, cu mâinile pe ceafa.
6. În cazul în care persoana opune rezistenţă, aceasta este încătuşată forţat.
7. După încătuşare, se efectuează, în mod obligatoriu, controlul persoanei.
8. Dacă persoana încătuşată continuă să se manifeste violent, poliţistul îi poate
imobiliza şi picioarele.
199
9. Cătuşele se scot numai dacă starea de sănătate a persoanei este alterată în mod
vizibil, pentru ca aceasta să-şi satisfacă unele necesităţi personale, precum şi la
depunerea acesteia în locurile de deţinere, sub supravegherea permanentă a
poliţistului/poliţiştilor.
10. În situaţia în care persoana imobilizată prin încătuşare urmează a fi
transportată cu un autovehicul, aceasta va fi încătuşată cu mâinile în faţă şi va fi aşezată
pe bancheta din spate a autoturismului, pe locul din dreapta, sau în compartimentele
special destinate. Deplasarea se va face numai în prezenţa unui al doilea poliţist, care se
va aşeza în vehicul lângă persoana încătuşată, supraveghind comportamentul acesteia,
pentru prevenirea eventualelor manifestări agresive.
11. în situaţia în care este necesară încătuşarea a două persoane prin folosirea
unei singure perechi de cătuşe, acestea vor fi poziţionate în linie, una lângă cealaltă,
cătuşele fiindu-le aplicate pe mâna dreaptă a uneia, respectiv mâna stângă a celeilalte.
12. Este interzisă ţinerea persoanelor încătuşate în poziţii nefireşti (în genunchi,
culcate etc.) după realizarea imobilizării, sau expunerea lor, având cătuşele aplicate la
vedere, în locuri publice sau în sediile de poliţie, pentru filmare (fotografiere) de către
reprezentanţii mass-media.
Recomandări:
Unele dintre cele mai periculoase momente din intervenţia unui poliţist sunt
secundele când suspectul realizează că este pe punctul de a fi încătuşat şi momentul
când este realmente încătuşat. El ştie că dacă este momentul să facă o mişcare, acela
este momentul! Cât de repede puteţi să vă deschideţi tocul din piele al cătuşelor, să
scoateţi cătuşele şi să i le aplicaţi pe mâinile suspectului? Este o activitate
importantă, care ar trebui practicată atunci când timpul vă permite pentru ca atunci
când întâlniţi un suspect sau infractor faţă de care trebuie să procedaţi la încătuşare,
să fiţi în stare să folosiţi eficient această tehnică. Vă veţi simţi mai confortabil, mai
stăpân pe dumneavoastră.
Cu posibilele excepţii ale unei femei gravide sau ale unui infractor care pot fi
încătuşaţi cu mâinile în faţă (atunci când se desfăşoară o activitate de reconstituire,
conducerea la faţa locului, cazuri în care trebuie poliţistul trebuie să manifeste
maximum de prudenţă), orice persoană pe care o va încătuşa, trebuie să fie
încătuşată cu mâinile la spate. Chiar şi în aceste situaţii, poliţistul trebuie să fie tot
timpul foarte atent la comportamentul şi intenţiile persoanei, să stea foarte aproape
de aceasta, să o ţină de o mână, de curea, de haină etc., pentru a nu-i da posibilitatea
să fugă.
Atunci când poliţistul conduce o persoană încătuşată la locul faptei în vederea
desfăşurării unor activităţi specific poliţieneşti, pe lângă faptul că trebuie să nu-i dea
posibilitatea acesteia să fugă, trebuie în acelaşi timp şi să-i acorde acesteia maximum
de protecţie vis-à-vis de un posibil atac din partea victimei, a rudelor acesteia sau a
altor persoane, care, profitând că au în faţa lor autorul faptei, lipsit de apărare,
imobilizat, vor dori să-şi „facă dreptate” sau să-i aplice acestuia o „corecţie”.
Poliţistul să nu uite niciodată că răspunde de integritatea fizică şi de sănătatea
persoanei pe care o are în custodie.
200
Secțiunea a 11-a Folosirea armamentului din dotare
11.1. Uzul de armă

Prin uz de armă, în sensul prezentei legi, se înțelege executarea tragerii cu arma
de foc asupra persoanelor, animalelor sau bunurilor de către personalul instituțiilor cu
atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale.
11.1.2. Condițiile uzului de armă
Se poate face uz de armă atunci când se îndeplinesc în mod cumulativ
- dacă este absolut necesar;
- dacă folosirea altor mijloace de împiedicare sau constrângere nu este posibilă
ori nu a dat rezultate.
Aceste condiţii relevă caracterul excepţional al măsurii uzului de armă care
implică mult discernământ, întrucât atât folosirea abuzivă, cât şi nefolosirea în cazurile
legale sunt sancţionate de lege.
În conformitate cu prevederile legii privind regimul armelor de foc și al
munițiilor, polițiștii locali pot face uz de armă, pentru îndeplinirea atribuţiilor de
serviciu, în următoarele cazuri:
a) împotriva celor care atacă poliţiştii locali aflaţi în serviciul de pază, escortă,
protecţie, menţinerea şi restabilirea ordinii de drept, precum şi împotriva celor care,
prin actul săvârşit, prin surprindere, pun în pericol obiectivul păzit;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ
1. există un atac material, direct, imediat şi injust, săvârşit prin surprindere
împotriva categoriilor de persoane menţionate;
2. prin actul săvârşit prin surprindere să fie pusă în pericol viaţa, integritatea
corporală sau sănătatea celor care execută serviciul de gardă, pază, escortă, protecţie,
menţinere şi restabilire a ordinii de drept;
3. dacă atacul este îndreptat asupra unui obiectiv păzit, prin acţiunea săvârşită
prin surprindere să fie pusă în pericol securitatea acestuia;
4. dacă datorită împrejurărilor concrete ale săvârşirii faptei, opunerea sau
acţiunea ilicită a persoanei nu poate fi înlăturată prin alte mijloace;
5. să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.
b) împotriva acelora care, atacă persoanele învestite cu exerciţiul autorităţii
publice sau cărora, potrivit legii, li se asigură protecţie de către poliţie;
1. persoana împotriva căreia se exercită atacul, să facă parte din categoria
persoanelor învestite cu exerciţiul autorităţii publice sau să i se asigure protecţie de
către poliţie;
2. există un atac material, direct, imediat şi injust, prin care este pusă în pericol
viaţa sau integritatea corporală a celor care fac parte din categoria persoanelor învestite
cu exerciţiul autorităţii publice sau din categoria celor cărora li se asigură protecţie de
către poliţie;
201
3. dacă datorită împrejurărilor concrete ale săvârşirii faptei, opunerea sau
acţiunea ilicită a persoanei nu poate fi înlăturată prin alte mijloace;
c) împotriva persoanelor care încearcă să pătrundă ori să iasă în mod ilegal în sau
din sediile de poliţie ori din perimetrele sau zonele acestora;
1. există un perimetru strict şi vizibil delimitat, stabilit prin consemn;
2. să existe o încercare de pătrundere sau de ieşire ilegală în sau din sediul
poliţiei, perimetru ori zonă păzită;
3. prin consemn scris s-a dat în răspundere paza unităţi, subunităţii, perimetrului
sau zonei;
c1) împotriva animalelor care pun în pericol viața sau integritatea corporală
proprie sau a altor persoane;.
d) pentru imobilizarea unei persoane care amenință cu comiterea cu violență a
unei fapte prevăzute de legea penală sau care, după comiterea acesteia, nu se supune
imobilizării, somațiilor sau încearcă să fugă, iar rămânerea acesteia în stare de libertate
poate pune în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor;
1. infractorul a fost surprins în flagrant în timpul săvârşirii unei infracţiuni grave
(contra libertăţii persoanei, contra patrimoniului, contra sănătăţii publice, infracţiuni
comise cu violenţă, deţinere ilegală de arme de foc, muniţii, explozivi, substanţe toxice,
radioactive, droguri, infracţiuni de contrabandă etc.);
2. după efectuarea somaţiei acesta încearcă să fugă, nesupunându-se cererii
poliţistului de a rămâne la locul faptei;
3. datorită împrejurărilor comiterii faptei, nu poate fi folosit în mod eficient un alt
mijloc pentru imobilizarea infractorului;
Gravitatea faptei va fi estimată în raport de prejudiciul produs, acţiunile violente
ale infractorului, frecvenţa acestor categorii de fapte, numărul de participanţi, obiectele
pe care le au asupra lor etc.
e) împotriva oricărui mijloc de transport folosit de agresorii prevăzuţi la lit. b) şi
c), precum şi împotriva conducătorilor acestora care refuză să oprească la semnalele
regulamentare ale polițistului local, existând indicii temeinice că au săvârşit o
infracţiune ori că este iminentă săvârşirea unei infracţiuni;
1. există certitudinea că ocupanţii acestor mijloace de transport săvârşesc sau au
săvârşit o infracţiune gravă, transportă bunuri dobândite în urma comiterii unor
infracţiuni şi nu se opresc la semnalul regulamentar al poliţistului;
2. poliţistul local să fie obligatoriu îmbrăcat în uniformă sau să fie identificat/
identificabil ca poliţist local;
202
3. datorită împrejurărilor comiterii faptei nu poate fi folosit în mod eficient un alt
mijloc pentru imobilizarea mijlocului de transport;
Focul asupra autovehiculelor se va executa numai asupra pneurilor.
f) pentru imobilizarea sau reţinerea persoanelor cu privire la care sunt probe ori
indicii temeinice că au săvârşit o infracţiune şi care ripostează ori încearcă să riposteze
cu arma ori cu alte obiecte sau substanţe care pot pune în pericol viaţa ori integritatea
corporală a persoanei;
1. să se fi săvârşit o infracţiune, iar persoana în cauză să opună rezistenţă sau să
riposteze cu arma sau cu alte obiecte care pot pune în pericol viaţa sau integritatea
corporală a poliţistului sau a altor persoane;
2. să existe un atac material, direct şi imediat asupra poliţistului local aflat în
exercitarea măsurilor legale sau împotriva altor persoane;
3. rezistenţa sau riposta persoanei în cauză să nu poată fi înfrântă în alt mod;
g) pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea persoanelor care, potrivit
legii, au fost private de libertate cu scopul înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea
publică".
1. să fie începută o acţiune de evadare din locurile legale de deţinere sau de sub escortă;
2. prinderea sau imobilizarea evadaţilor sau escortaţilor să nu poată fi realizată
prin alte mijloace;
g1) pentru imobilizarea unei persoane care se sustrage de la executarea unei
măsuri privative de libertate, dacă nu se supune imobilizării, somațiilor sau încearcă să
fugă și nu poate fi oprită prin alte mijloace.
h) împotriva grupurilor de persoane sau persoanelor izolate care încearcă să
pătrundă fără drept în sediile sau perimetrele autorităţilor şi instituţiilor publice;
1. să existe o încercare de pătrundere fără drept în sediile sau în perimetrele
autorităţilor sau ale instituţiilor publice;
2. atacul sau pătrunderea, după modul în care a fost conceputa(ă) şi se execută să
nu poată fi înlăturat(ă) prin alte mijloace sau metode;
i) împotriva celor care împiedică poliţiştii să execute misiuni specifice;
1. există un atac material, direct, imediat şi injust, săvârşit împotriva poliţiştilor
care să-i împiedice pe aceştia să-şi execute misiunile specifice;
2. atacul să nu poată fi înlăturat prin alte mijloace sau metode;
203
j) în executarea intervenției antiteroriste sau intervenției contrateroriste asupra
obiectivelor atacate sau capturate de teroriști, în scopul reținerii sau anihilării acestora,
eliberării ostaticilor sau altor persoane și restabilirii ordinii publice;.
1. să existe un atac terorist asupra unui obiectiv, acesta să fie capturat sau să fie
luaţi ostatici;
2. atacul sau deţinerea ostaticilor, datorită modului în care a fost conceput(ă) şi
executat(a), să nu poată fi înfrânt(ă) prin alte mijloace;
3. să nu fie pusă în pericol viaţa sau sănătatea ostaticilor sau a altor persoane.
k) în executarea intervenției în scopul eliberării persoanelor lipsite de libertate în mod
ilegal de către persoane înarmate.
În toate situaţiile prezentate, uzul de armă se face dacă sunt îndeplinite cumulativ
condiţiile prevăzute de prevederile legale în vigoare.
Potrivit legii, personalul instituțiilor cu atribuții în domeniul apărării, ordinii
publice și securității naționale autorizat să dețină, să poarte și să folosească arme de foc
din dotare poate face uz de armă, în legitimă apărare sau în stare de necesitate, potrivit
legii.
Uzul de armă se face numai după somația legală. Somația se face prin
cuvintele: «Stai, stai că trag!». În caz de nesupunere, se somează prin tragerea focului
de armă în plan vertical sau într-o altă direcție presupus sigură care să nu pericliteze
viața, integritatea corporală sau bunurile oricărei persoane.
În cazul în care, după executarea somației legale, persoana în cauză nu se supune,
se poate face uz de armă împotriva acesteia. În cazul prevăzut de lege, se face uz de
armă numai după ce s-a repetat de 3 ori, la intervale de timp suficiente pentru
dispersarea participanților, somația: «Părăsiți . . . . . . . . . ., vom folosi arme de foc!».
Prin excepție de la prevederile legii, se poate face uz de armă fără somație, dacă
lipsește timpul necesar pentru aceasta.
În cazul folosirii armelor împotriva mijloacelor de transport, focul se execută
asupra pneurilor sau componentelor ce asigură deplasarea, în scopul imobilizării
acestora."
Se va evita, pe cât posibil, uzul de armă împotriva minorilor, dacă vârsta acestora
este evidentă sau cunoscută, femeilor, bătrânilor și persoanelor cu handicap vizibil,
precum și în situația în care s-ar primejdui viața altor persoane, cu excepția:
a) cazurilor în care se înfăptuiește un atac armat izolat sau în grup împotriva
persoanelor;
b) situațiilor prevăzute de lege în care se interzice uzul de armă:
c) în situația în care s-ar viola, în mod intenționat, teritoriul, spațiul aerian sau
apele naționale ale unui stat vecin;
d) împotriva copiilor, femeilor vizibil gravide, cu excepția cazurilor în care
înfăptuiesc un atac armat izolat sau în grup, care pune în pericol viața sau integritatea
corporală a unei persoane.
Se interzice uzul de armă:
204
a) împotriva copiilor, femeilor vizibil gravide, cu excepția cazurilor în care
înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol viața sau integritatea
corporală a unei persoane;
b) în situațiile în care s-ar primejdui viața altor persoane ori s-ar viola teritoriul,
spațiul aerian sau apele naționale ale unui stat vecin.
Uzul de armă executat în condițiile și în situațiile prevăzute de prezenta lege
înlătură caracterul penal al faptei și răspunderea materială a personalului instituțiilor cu
atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale.
Instituțiile cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale
au obligația de a pregăti personalul autorizat să dețină, să poarte și să folosească arme
de foc cu privire la condițiile utilizării acestora și de a institui testări teoretice și
practice periodice ale acestui personal.
Prevederile de mai sus se aplică inclusiv instituțiilor care au încadrate persoane
care ocupă funcții ce implică exercițiul autorității publice, înarmate cu arme de foc, în
situațiile în care uzul de armă nu este reglementat prin lege specială."
Uzul de armă, în condițiile și situațiile prevăzute mai sus, se face în așa fel încât
să ducă la imobilizarea celor împotriva cărora se execută, încetarea atacului sau a stării
de pericol, punerea acestora în imposibilitatea de a mai acționa sau neutralizarea
acțiunilor ilegale, trăgându-se astfel încât să se evite, pe cât posibil, cauzarea morții
acestora.
Dacă uzul de armă și-a atins scopul prevăzut la alin. 1, se încetează recurgerea la
un asemenea mijloc.
Cel care a făcut uz de armă este obligat să acționeze în cel mai scurt timp posibil,
pentru a se acorda primul ajutor și asistență medicală persoanelor rănite.
Fiecare situație în care s-a făcut uz de armă se raportează de urgență, în mod
ierarhic. De îndată ce va fi posibil, raportul se întocmește în scris.
Dacă în urma uzului de armă s-a produs moartea sau vătămarea unei persoane,
fapta se comunică, de îndată, procurorului competent, potrivi legii, de către instituția
din care face parte persoana care a executat uzul de armă.
Cunoaşterea situaţiilor în care se poate face uz de armă constituie o primă
garanţie a evitării oricăror abuzuri sau încălcări ale legalităţii de către poliţişti.
Poliţiştii locali pot deţine, purta şi folosi armele şi muniţiile cu care au fost dotaţi
de către unităţile din care fac parte.
Armele de foc constituie mijlocul extrem folosit pentru imobilizarea persoanelor
şi se utilizează numai în condiţiile legii dacă celelalte metode nu au avut efectul
scontat. Nu se scoate armamentul din toc decât pentru a fi folosit în mod legal.
Pe timpul executării misiunilor, poliţiştii locali care poartă uniformă, în mod
obligatoriu, trebuie să aibă centura pe care vor fixa tocul cu pistolul din dotare şi cele
două încărcătoare.
Se interzice portul armamentului şi muniţiei aferente, în buzunare, mape, serviete
sau în alte locuri care nu-i asigură deplina securitate şi poate favoriza pierderea ori
sustragerea lor.
Agenţii de poliţie locală care poartă armamentul şi muniţia permanent asupra lor,
pe timpul cât se află la domiciliu sunt obligaţi să le asigure astfel încât să înlăture orice
posibilitate de pierdere sau de folosire a acestora de către membrii familiei sau de către
205
alte persoane, păstrându-le în casete metalice (muniţia separat de pistol) prevăzute cu
sisteme sigure de închidere.
Este interzis cu desăvârşire să se scoată pistolul din toc şi să se mânuiască în
prezenţa altor persoane, cu excepţia cazurilor de folosire legală a acestuia, precum şi
înmânarea acestuia persoanelor neautorizate.
Personalul instituțiilor cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și
securității naționale autorizat să dețină, să poarte și să folosească arme de foc din dotare
poate face uz de armă, în legitimă apărare sau în stare de necesitate, potrivit legii.
Poliţiştii locali dotaţi cu arme de foc, pot face uz de armă pentru îndeplinirea
sarcinilor de serviciu şi a misiunilor în temeiul legii privind regimul armelor de foc şi al
muniţiilor şi a dispoziţiilor interne.
11.1.3. Reguli tactice ce trebuie respectate la folosirea armamentului din
dotare
Reguli tactice ce trebuie respectate de poliţişti locali în cazul folosirii
armamentului din dotare:
a) înainte de a trece la acţiune, se va realiza o rapidă analiză a situaţiei existente
la faţa locului, pentru a stabili date concrete privind faptele săvârşite, eventualii
martori, autorii faptelor, dacă sunt sau nu înarmaţi, gradul de agresivitate, precum şi
comportamentul pe care îl au în momentul surprinderii;
b) folosirea armamentului din dotare numai după efectuarea somaţiilor legale.
Dacă cel în cauză nu se supune nici de această dată, somaţia se realizează prin
tragerea unui foc de avertisment în plan vertical. Dacă cei (cel) în cauză nu se supun
nici acestei somaţii legale, se va face uz de armă în direcţia acestora, trăgând, pe cât
posibil, la picioare, astfel încât să se realizeze imobilizarea şi să se evite uciderea
persoanelor.
Ca excepţie, se poate face uz de armă şi fără somaţie, în cazul atacului exercitat
prin surprindere asupra poliţistului local sau asupra altor persoane, precum şi pentru
reţinerea infractorilor care ripostează cu arme albe sau de foc, dacă lipseşte timpul
necesar pentru somaţie.
c) se va evita, pe cât posibil, folosirea armelor de foc în zonele aglomerate unde
pot fi periclitate viaţa sau integritatea corporală a altor persoane, exceptându-se focul
de avertisment în plan vertical;
d) în momentul imobilizării unei persoane şi al aplicării cătuşelor, se va introduce
armamentul în toc sau în hamul de susţinere, după caz;
e) se va folosi armamentul împotriva autovehiculelor numai dacă există
certitudinea că ocupanţii acestora săvârşesc sau au săvârşit o infracţiune gravă,
transportă bunuri dobândite în urma comiterii unor fapte ilicite şi nu opresc la semnalul
regulamentar al poliţistului în uniformă
f) împotriva vehiculelor care nu opresc la semnalul regulamentar al poliţistului
local îmbrăcat în uniformă se poate folosi armamentul şi atunci când, prin modul de
conducere, se pune în pericol în mod evident, viaţa sau integritatea corporală a
poliţistului local sau a altei (altor) persoane. Focul asupra autovehiculelor se va executa
numai asupra pneurilor;
g) se va raporta de urgenţă ierarhic fiecare situaţie în care s-a făcut uz de armă.
De îndată ce va fi posibil, se va întocmi raportul în scris. Dacă în urma uzului de armă
206
s-a produs moartea sau vătămarea unei persoane, fapta se comunică, de îndată
procurorului competent, potrivit legii;
h) în cazul folosirii armelor de foc pentru somaţie, ori dacă nu au rezultat victime
sau pagube materiale, în mod obligatoriu, evenimentul va fi raportat ierarhic şi se vor
efectua cercetări administrative în legătură cu condiţiile şi legalitatea uzului de armă;
i) împotriva persoanelor care ripostează cu arme, se va face uz de armă din
poziţia adăpostit, polițistul local va lua orice altă măsură pentru a se proteja;
j) dacă în urma uzului de armă au rezultat victime sau prejudicii materiale, se vor
lua următoarele măsuri:
- se va solicita intervenţia personalului specializat, sau, după caz, se va transporta
persoana la o instituţie medicală, pentru acordarea de îngrijiri;
- se va raporta imediat, prin orice mijloc, cazul şi urmările acestuia;
- se va asigura paza locului faptei, marcarea şi conservarea urmelor;
- se raportează ierarhic evenimentul şi se informează parchetul competent
teritorial pentru efectuarea cercetării la faţa locului.
În situaţii speciale, de pericol iminent pentru viaţa şi integritatea sa ori a altor
persoane, sau care afectează siguranţa naţională, ca urmare a acţiunilor violente ale
unor persoane ce folosesc sau intenţionează în mod vădit să folosească arme albe sau
de foc, polițistul local poate face uz de armă.
În toate cazurile de folosire a armamentului, focul se va executa în scopul
imobilizării, evitându-se lovirea zonelor vitale.
Executarea focului letal intenţionat asupra unei persoane nu poate fi făcută decât
în situaţiile limitative prevăzute de Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi
Libertăţilor Fundamentale. Focul letal intenţionat nu poate fi folosit decât în cazurile
expres enumerate de procedura din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Secțiunea a 12-a Măsurile ce se iau la fața locului în cazul comiterii de

infracțiuni

După primirea sesizării, dispecerul, sau ofiţerul de serviciu, cât mai urgent
posibil, va dirija, după caz, o patrulă aflată în teren mai aproape de locul evenimentului
pentru a se deplasa la fața locului în vederea verificării autenticității celor sesizate,
urmând a se lua operativ următoarele măsuri:
- salvarea victimelor și acordarea primului ajutor;
- prinderea și imobilizarea autorului faptei, asigurând apărarea vieții și a
integrității corporale a acestuia;
- marcarea locului faptei și conservarea urmelor, fără a aduce vreo modificare
acestora;
- eliminarea potențialelor pericole;
- raportarea evenimentului și asigurarea pazei locului faptei până la sosirea
echipei de cercetare căreia i se vor prezenta constatările făcute, măsurile luate și îi va fi
predat infractorul, respectiv mijloacele de probă stabilite;
207
- în situația în care infractorul se află într-un imobil sau într-o încăpere, polițistul
local va organiza paza tuturor căilor de acces în acel loc, solicitând ajutoare pentru a
putea pătrunde în interior și a imobiliza infractorul;
Pătrunderea în interior se face cu precauție, din mai multe direcții, fără a se
intra în grup și fără a se folosi alte persoane decât polițiști pentru imobilizarea
infractorului.
Dacă în timpul urmăririi infractorului acesta abandonează bunuri sau obiecte
provenite din infracțiune, se va asigura paza lor, sesizând ofițerul de serviciu pentru a
îndruma echipa de cercetare în vederea identificării urmelor existente pe acestea.
12.2. Reguli tactice ce trebuie respectate
În cazul săvârșirii unei infracțiuni într-o instituție cu profil financiar și
comercial, se va acționa respectând următoarele reguli tactice:
a) apropierea de obiectiv se va realiza concomitent din mai multe direcții,
observând cu atenție împrejurimile, autovehiculele staționate și în special cele care au
în interior persoane, reținând numerele de înmatriculare și elementele generale de
identificare (culoare, marcă, tip etc.);
b) nu se va interveni niciodată în interior sau foarte aproape de intrarea
principală, pentru a se evita luarea de ostatici sau atacarea polițiștilor locali;
c) dacă este posibil, va fi contactat personalul de deservire în mod discret, în
vederea informării asupra evenimentului sesizat;
d) informațiile obținute vor fi raportate operativ așteptând ordine dacă se
dovedește că situația este reală;
e) înainte de a acționa, va fi pus la punct în mod discret un dispozitiv de
observare, de protecție și de intervenție ulterioară, alcătuit din cel puțin patru polițiști;
f) nu se va încerca niciodată blocarea agresorilor în interiorul clădirii sau crearea
unei situații de înfruntare directă sau de sfidare a atacatorilor;
g) vor fi îndepărtați trecătorii sau curioșii;
h) dacă vreuna din persoanele aflate în interior părăsește obiectivul, acest lucru
va fi semnalat celorlalți, indicându-se direcția și modul de deplasare, precum și
semnalmentele generale, pentru ca aceștia să organizeze capturarea și imobilizarea
persoanei;
i) pe parcursul evoluției situației se vor transmite informații privind numărul
participanților, semnalmentele acestora și ale vehiculelor, armamentul întrebuințat,
direcția de deplasare a eventualilor fugari, dacă există sau nu ostatici;
j) după sosirea forțelor suplimentare și a celor care vor coordona activitatea,
polițiștii se vor integra în dispozitivul nou constituit;
k) datele și informațiile obținute până la sosirea forțelor suplimentare vor fi
raportate conducătorului acțiunii.
Secțiunea a 13-a Modul de acțiune a polițistului local în situațiile în care

trebuie să intre în locuințe, instituții și operatori economici
Intrarea în incinta locuințelor și instituțiilor se face cu respectarea prevederilor

legale în sensul evitării săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu.
208
Prin locuinţă se înţelege încăperea, dependinţa sau locul împrejmuit ţinând de
acesta, destinat efectiv uzului domestic al uneia sau mai multor persoane, ocupată în
mod legal. Nu este suficientă simpla destinaţie de locuinţă a unei încăperi, ci este
necesar să fie efectiv locuită. Nu sunt asimilate locuinţei mijloacele de transport
individuale (cu excepţia remorcilor, rulotelor, etc. care servesc drept locuinţă) sau în
comun, deoarece aici nu se îndeplinesc acte caracteristice vieţii domestice.
13.1. Situațiile în care polițistul local poate intra în locuință sau în incinta
instituțiilor, organizațiilor sau la bordul navelor și aeronavelor românești
Situaţiile în care poliţiştii locali pot intra în locuinţă sau în incinta unităţilor,
instituţiilor, organizaţiilor sau la bordul navelor şi aeronavelor româneşti sunt:
13.1.1. Pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei
hotărâri judecătoreşti
În această situaţie, actul normativ care derogă de la principiul inviolabilităţii
domiciliului conform Constituţiei, este Codul de procedură penală care prevede
că ducerea la îndeplinire a mandatelor se face de către organele de poliţie sau poliția
locală. În această situaţie poliţistul local pătrunde în locuinţa unei persoane fizice
sau în incinta unităţilor, instituţiilor, organizaţiilor sau în mijloacele de transport pentru:
- punerea în executare a unui mandat de arestare;
- punerea în executare a unui mandat de executare a unei pedepse;
- executarea unei percheziţii domiciliare, dispusă de judecător în condiţiile şi
formele prevăzute de lege;
- executarea altor hotărâri judecătoreşti (evacuare, măsuri de siguranţă, executare
silită).
13.1.2. Pentru înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică
sau bunurile unei persoane
În această situaţie, actul normativ care derogă de la principiul inviolabilităţii
domiciliului conform Constituției, este legea privind organizarea și funcționarea poliției
locale, care prevede că poliția ,,apără viaţa, integritatea corporală şi libertatea
persoanelor, proprietatea privată şi publică, celelalte drepturi şi interese legitime ale
cetăţenilor şi ale comunităţii".
Situaţia de intrare în locuinţa unei persoane, prevăzută în Constituţie, sau în
incinta unităţilor, instituţiilor, organizaţiilor sau mijloacelor de transport, cuprinde şi
cazurile în care legea nu ordonă, dar nici nu sancţionează pătrunderea în locuinţa unei
persoane fără învoirea acesteia.
Aceste cazuri formează în drept starea de necesitate, noţiune în sfera căreia sunt
cuprinse inundaţiile, cutremurele de pământ, incendiile etc. De asemenea, se
beneficiază de efectele stării de necesitate şi atunci când se pătrunde în locuinţa unei
persoane fizice sau în incinta unităţilor, instituţiilor, organizaţiilor sau mijloacelor de
transport, pentru a-i salva viaţa, în situaţia în care aceasta încercă să se sinucidă, este
accidentată sau în caz de strigăte de ajutor. Codul penal prevede că ,,nu constituie
infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de necesitate”.
13.1.3. La solicitarea persoanei care ocupă locuinţa în calitate de proprietar
sau chiriaş
Intrarea în locuinţa persoanei fizice sau în incinta unităţilor, instituţiilor,
organizaţiilor sau mijloacelor de transport se face la iniţiativa persoanei. Cele mai
209
frecvente cazuri în care poliţiştii locali sunt solicitaţi să pătrundă în locuinţa persoanei
fizice sau în incinta unităţilor, instituţiilor, organizaţiilor sau mijloacelor de transport
sunt:
- provocarea unui scandal;
- săvârşirea unor acte de violenţă asupra unor persoane din locuinţă sau din
incinta unităţilor, instituţiilor, organizaţiilor sau mijloacelor de transport;
- declanşarea unui incendiu;
- furturi din locuinţă sau din incinta unităţilor, instituţiilor, organizaţiilor sau
mijloacelor de transport;
- salvarea vieţii unei/unor persoane în cazul în care aceasta/acestea
doreşte/doresc să se sinucidă sau strigă după ajutor.
13.1.4. Când solicitarea vine din partea altor persoane, a vecinilor ori la
solicitarea conducerii unităţilor, instituţiilor, organizaţiilor sau al conducătorilor
mijloacelor de transport româneşti, în caz de pericol iminent
În această situaţie persoana este în imposibilitatea de a solicita ajutor,
poliţistul verifică dacă solicitarea este îndreptăţită şi temeinică, apoi după caz va soma
persoanele să înceteze acţiunile sau să deschidă uşa.
Dacă cei în cauză nu se supun somaţiei sau persoana nu poate răspunde, poliţistul
local poate pătrunde în locuinţă sau în incinta unităţilor, instituţiilor, organizaţiilor sau
mijloacelor de transport la nevoie prin forță, în prezența martorilor și a persoanei care a
făcut sesizarea, pentru luarea măsurilor legale ce se impun.
13.1.5. Când este sesizată o situaţie de urgenţă, pericol de explozii, incendii şi
nu răspunde nimeni din locuinţă
a) Pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii publice
Actele normative care stau la intrării în locuinţa persoanei fizice sau în incinta
unităţilor, instituţiilor, organizaţiilor ori a mijloacelor de transport, în această situaţie,
sunt legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, poliției locale şi Legea
nr. 61/1991, pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire
socială, a ordinii şi liniştii publice. Conform legii privind organizarea şi funcţionarea
poliţiei române, poliţistul și polițistul local pătrunde în locuinţa unei persoane fizice sau
în incinta unităţilor, instituţiilor, organizaţiilor ori a mijloacelor de transport în
- în cazul săvârşirii unei infracţiuni;
- în cazul urmăririi unor infractori;
- în cazul unei acţiuni teroriste.
În aceste cazuri este foarte clar vorba despre o infracţiune sau acţiune teroristă
flagrantă. Este flagrantă infracţiunea descoperită în momentul săvârşirii sau imediat
după săvârşire. De asemenea, e considerată flagrantă şi infracţiunea al cărui făptuitor,
imediat după săvârşire, este urmărit de persoana vătămată, de martorii oculari sau de
strigătul public, ori este surprins aproape de locul comiterii infracţiunii cu arme,
instrumente sau orice alte obiecte de natură a-l indica participant la infracţiune.
În aceste cazuri, orice persoană are dreptul să-l prindă pe făptuitor şi să-l conducă
înaintea autorității, iar polițistul local nu are nevoie de autorizația judecătorului sau de
consimțământul scris al persoanei pentru a intra în locuință. În cazul infracţiunilor
flagrante, se poate intra în locuinţa unei persoane fizice sau în incinta unităţilor,
210
instituţiilor, organizaţiilor ori a mijloacelor de transport, la orice oră fără
consimțământul acesteia/acestora sau autorizația judecătorului. În același mod se poate
intra pentru prinderea unui infractor urmărit, care s-a ascuns ori s-a refugiat acolo Dacă
există opunere intrarea se face în forţă, în prezenţa martorilor asistenţi.
Potrivit Legii nr. 61/1991, pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme
de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, polițistul local pătrunde în locuința
unei persoane fizice sau în incinta unităților, instituțiilor, organizațiilor ori a mijloacelor
de transport, în următoarele cazuri:
- pentru restabilirea ordinii publice;
- pentru restabilirea situaţiei anterioare, în cazul alungării din locuinţă.
Solicitarea trebuie să fie obligatoriu scrisă în cazul alungării din locuinţa comună
a soţului sau soţiei, a copiilor, precum şi a oricărei persoane aflate în întreţinere,
deoarece însăși legea permite împăcarea părților, părți care se pot întoarce, solidar,
împotriva polițistului local, acuzându-l de violare de domiciliu.
b) Pentru prevenirea răspândirii unei epidemii
Înainte de intrarea în locuință sau în incinta unităților, instituțiilor, organizațiilor
sau în mijloacele de transport, polițistul local trebuie să se documenteze pentru a
cunoaște:
- gradul de periculozitate al persoanei în cauză;
- care este starea ei de spirit;
- care sunt caracteristicile locuinţei;
- ce persoane pot fi prezente în locuinţă;
- orice alte date necesare pentru a preîntâmpina un eventual atac, opunere sau
fuga.
Proceduri ce trebuie respectate la intrarea în incinta locuințelor persoanelor
fizice, a agenților economici, a instituțiilor publice ori particulare, a organizațiilor
social-politice, la bordul oricăror mijloace de transport românești.
a) documentarea înainte de intrarea în locuinţă sau în incinta unităţilor,
instituţiilor, organizaţiilor sau mijloacelor de transport, pentru a cunoaşte:
- gradul de periculozitate al persoanei în cauză;
- care este starea ei de spirit;
- care sunt caracteristicile locuinţei;
- ce persoane pot fi prezente în locuinţă;
- orice alte date necesare pentru a preîntâmpina un eventual atac, opunere sau
fuga;
b) la intrarea în locuinţele persoanelor, în situaţiile legale, se va proceda la:
- verificarea la faţa locului dacă persoana care a solicitat prezenţa poliţiştilor este
îndreptăţită să facă reclamaţia;
- declinarea calității de poliţist local şi prezentarea legitimaţiei la cererea
persoanelor interesate;
- precizarea pentru cei interesaţi scopul pentru care polițistul local este prezent la
adresă şi solicitarea părţilor (acolo unde se impune) să se abţină de la manifestări
violente sau turbulente aducându-le la cunoştinţă repercusiunile legale;
- ori este surprins aproape de locul comiterii infracţiunii cu arme, instrumente sau
orice alte obiecte de natură a-l indica participant la infracţiune. În aceste cazuri, orice
211
persoană are dreptul să-l prindă pe făptuitor şi să-l conducă înaintea autorităţii, iar
poliţistul local nu are nevoie de autorizaţia judecătorului sau de consimţământul scris al
persoanei pentru a intra în locuinţă.
În cazul infracţiunilor flagrante, se poate intra în locuinţa unei persoane fizice sau
în incinta unităţilor, instituţiilor, organizaţiilor ori a mijloacelor de transport, la orice
oră fără consimtământul acesteia/acestora sau autorizația judecătorului. În același mod
se poate intra pentru prinderea unui infractor urmărit, care s-a ascuns ori s-a refugiat
acolo.
Dacă există opunere intrarea se face în forţă, în prezenţa martorilor asistenţi,
se procedează la:
- legitimarea persoanelor găsite la adresă şi îndepărtarea celor care nu au
legătură cu cauza;
- în cazul în care polițistul local este însoţit de către persoane ce implică
autoritatea de stat, va asigura protecţia acestora;
- se or lua măsuri de imobilizare şi îndepărtare a persoanelor recalcitrante sau
care se opun acţiunii legale;
- se vor lua măsurile necesare pentru asigurarea pazei şi securităţii locuinţei şi
bunurilor, de prevenire a furtului obiectelor din aceasta, în cazul în care se impune;
- în cazuri mai deosebite, se recomandă înregistrarea audio-video acţiunea;
- după finalizarea activităţilor se va întocmi un proces verbal.
c) executările silite, evacuările, luarea unor măsuri de siguranţă se vor face numai
în baza unor solicitări scrise la care vor fi ataşate toate materialele necesare inclusiv
hotărârea judecătorească care trebuie pusă în aplicare;
d) solicitarea va fi analizată de şeful unităţii sau înlocuitorul la comandă care va
dispune deplasarea la faţa locului a forţelor necesare;
e) în cazul în care polițistul local participă la aceste activităţi, va sprijini organul
de executare şi nu se va implica direct, nu va participa la forţarea sistemelor de
închidere şi la mutarea bunurilor din locuinţă;
f) în cazul evacuărilor în care există opoziţie şi manifestări violente, dacă sunt
indicii că persoanele în cauză vor ameninţa cu incendii sau folosirea de materiale
explozive, ofiţerul care a dispus deplasarea va solicita ca din echipa de acţiune să facă
parte cadre medicale, pompieri, specialişti pirotehnişti etc.;
g) în toate cazurile în care există opoziţie prin violenţă la executarea hotărâri lor
judecătoreşti este necesară înregistrarea video a acţiunilor;
h) se va solicita sprijin, forţe mărite, în cazul în care există informaţii că în
locuinţă sau în incinta unităţilor, instituţiilor, organizaţiilor sau la bordul navelor şi
aeronave lor se găsesc infractori periculoşi sau sunt mai mulţi infractori;
i) se va înmâna persoanei în cauză un exemplar al mandatului de arestare şi o va
conduce la judecătorul care a emis mandatul. Dacă persoana respectivă ridică obiecţii
împotriva executării mandatului, dar numai în ceea ce priveşte identitatea, o va conduce
în faţa instanţei competente teritorial în locul unde a fost găsită;
j) se va înştiinţa autoritatea competentă în vederea luării măsurilor de ocrotire
când persoana în cauză are sub ocrotire un minor, o persoană pusă sub interdicţie ori o
persoană care datorită vârstei, bolii sau altei cauze, are nevoie de ajutor.
212
Secțiunea a 14-a Modul de acțiune a polițistului local faţă de persoanele
aflate sub influenţa băuturilor alcoolice ori în stare de ebrietate
În activitatea lor zilnică, poliţiştii locali întâlnesc foarte des persoane aflate sub
influenţa băuturilor alcoolice sau în stare de ebrietate care încalcă prevederile legale şi
se află în postura de contravenienţi sau chiar infractori. Şi în acest caz, putem spune că
ne aflăm într-o situaţie delicată determinată de faptul că aceste persoane sunt de cele
mai multe ori iraţionale sau au un comportament jignitor ori agresiv.
Se va avea în vedere că unele din aceste persoane se simt jignite dacă li se fac
observaţii în legătură cu comportarea şi starea în care se află, reacţionând violent, iar
uneori pot ataca prin surprindere.
14.1. Reguli tactice
În astfel de situaţii se vor respecta următoarele reguli tactice:
a) se va proceda cu tact la oprirea acestora de la comiterea faptei, legitimarea şi
după caz sancţionarea, reţinerea sau atragerea atenţiei acestora asupra comportării pe
care trebuie să o manifeste;
b) vor fi îndrumate să se deplaseze către domiciliu, eventual însoţite de către o
altă persoană. Va fi legitimată persoana însoţitoare în cazul în care polițistul nu o
cunoaşte;
c) dacă sunt agresive şi nu se supun solicitărilor polițistului local, acestea vor fi
imobilizate și conduse la sediul poliției, în vederea identificării lor și luarea măsurilor
legale, existând suspiciuni că prin acţiunile lor vor pune în pericol integritatea corporală
a unor persoane sau vor tulbura grav ordinea publică;
d) va fi anunţată cea mai apropiată unitate sanitară, iar acolo unde se impune și
112 pentru acordarea îngrijirilor de specialitate, atunci când se apreciază că persoanele
găsite în stare de ebrietate pe străzi, în parcuri, pe carosabil ori în alte locuri publice se
află în pericol sau au nevoie de îngrijiri medicale;
e) dialogul se va purta pe un ton calm, atent, liniştitor, fără a tutui persoanele,
care să le determine să renunțe la opunerea de rezistență sau agresivitate, pentru luarea
măsurilor de constrângere sau sancționare, având în vedere faptul că, de regulă, aceste
persoane sunt mai curajoase şi mai surprinzătoare în acţiunile pe care le întreprind;
f) la acţiunile agresive, persoanele vor fi izolate și obligate să înceteze acțiunile
lor, apelând în acest sens la cetăţenii care le cunosc sau le însoţesc;
g) luarea măsurilor sancţionării contravenţionale, pe cât posibil, după ce
persoanele respective îşi revin din starea de beţie;
h) se va acţiona cu precauţie în cazul tinerilor aflaţi în această stare, deoarece
aceştia pot provoca altercaţii sau acte de dezordine de o mai mare amploare;
i) se va încerca dispersarea (izolarea) acestora, obligarea de a înceta acţiunile pe
care le desfăşoară sau imobilizarea acestora, cu sprijinul altor cetăţeni de bună credinţă
sau cunoscuţi ai acestora;
j) nu va fi minimalizată forţa fizică sau intenţiile acestor persoane, care uneori
par a fi docile, inofensive sau chiar cooperante şi care ulterior se simt jignite şi
reacţionează violent şi prin surprindere sau asupra cetăţenilor;
k) în toate cazurile, imobilizarea se face cu respectarea prevederilor procedurii
care reglementează această activitate.
213
Secțiunea a 15-a Modul de acțiune a polițistului local faţă de persoanele
bolnave psihic

Persoana cu tulburări mintale se reperează având în vedere: aparenţa
dezordonată, veşmintele neglijente, vorbirea fără interlocutor, comportamentul care
induce ideea că persoana nu ştie unde se găseşte sau este dezorientată.
Dacă trebuie să se intervină într-o asemenea situaţie pentru a stăpâni o
persoană care suferă de tulburări mintale, se va respecta următoarele reguli tactice:
a) prezentarea polițistului local şi asigurarea persoanei în cauză că poate fi
ajutată;
b) dialogul se va purta cu voce calmă, fermă şi călduroasă;
c) tratarea persoanei, care nu ştie ce se petrece sau nu recunoaşte calitatea de
poliţist, va fi făcută cu prietenie;
d) vor fi ascultate şi notate plângerile bolnavului;
e) polițistul local va fi vigilent, deoarece persoana în cauză poate trece brusc de
la o stare de linişte la un comportament agresiv. În acest caz aceasta va fi imobilizată
solicitându-se sprijin şi ajutor medical;
f) persoana care manifestă semne de boală mintală serioasă va fi transportată la o
unitate medicală, unde medicul specialist urmează a se pronunţa cu privire la starea
sănătăţii acesteia şi măsurile ce trebuie luate.
Dacă se impune transportul la o unitate medicală de specialitate, acesta se va face
obligatoriu cu ambulanţa în care se va afla şi un cadru medical, iar în cazul bolnavilor
periculoşi se va folosi cămaşa de forţă. În cazuri excepţionale, transportul se poate face
şi cu alte autovehicule, în care se va afla un membru al familiei sau un reprezentant al
serviciilor abilitate ale administraţiei publice locale precum şi personalul medical;
g) bolnavii psihici care au intenţia să se sinucidă trebuie împiedicați să pună
în aplicare hotărârea. Până la sosirea ajutoarelor şi a salvării, li se va vorbi convingător,
în cazul în care intervenţia în forţă nu este posibilă;
h) se va solicita internarea nevoluntară, conform legii, dacă, din cauza tulburării
psihice, există pericolul iminent de vătămare pentru sine sau pentru alte persoane. În
acest caz se va întocmi un proces verbal în care se va preciza motivele măsurii, datele
de stare civilă ale persoanelor implicate, modul de sesizare, datele de identificare ale
bolnavului, antecedente şi documente care să ateste boala, decizia medicului de
specialitate, alte date care să conducă la lămurirea situaţiei;
i) va fi sancţionat contravenţional tutorele legal, dacă acesta poate fi identificat.
Secțiunea a 16-a Modul de acțiune a polițistului local în cazul aglomerărilor

de public
16.1. În cazul întrunirilor şi manifestaţiilor spontane

16.1.1. Reguli tactice
În cazul întrunirilor şi manifestaţiilor spontane, se vor respecta următoarele
reguli tactice:
a) identificarea liderilor de grup sau persoanele ce par a fi lideri;
214
b) documentarea la faţa locului cu privire la numărul aproximativ, scopul şi
intenţiile participanţilor, solicitând acestora încetarea acţiunii sub motivaţia
nerespectării prevederilor legale;
c) raportarea pe cale ierarhică a situaţiei de fapt şi rezultatele documentării;
d) va asigura devierea circulaţiei rutiere, dacă se impune acest lucru;
e) se vor lua măsuri pentru prevenirea eventualelor acte de tulburare a ordinii
publice ori limitarea distrugerii unor bunuri materiale sau a unor valori;
f) se va coopera cu forţele de sprijin, după sosirea acestora la faţa locului.
16.2. În cazul conflictelor de natură salarială, interetnică şi interconfesională
16.2.1. Evaluarea stării de fapt
Evaluarea stării de fapt şi a riscurilor:
a) se va supraveghea grupul, pentru edificarea asupra stării de fapt şi obţinerea
primelor informaţii privind caracterul manifestaţiei, numărul aproximativ de
participanţi, dacă aceştia au intenţii agresive, identificarea iniţiatorilor acţiunii;
b) raportarea ierarhic a evenimentului;
c) nu se va interveni direct, deoarece uneori simpla prezenţă a polițistului poate
duce la reţinerea participanţilor de a comite fapte contrare legii;
d) nu se vor face comentarii de natură a incita participanţii şi nici aprecieri
referitoare la solicitările acestora, limitându-se numai la aspecte privind asigurarea
ordinii şi a liniştii publice;
e) persoanei care pare a fi ,,liderul" grupului, se va adresa pe un ton confidențial,
pentru a o determina să renunţe la actele de dezordine, explicându-i de ce fapte se face
vinovată şi ce consecinţe au acestea;
f) ascultarea tuturor persoanelor care solicită acest lucru, pe rând, fără a
le permite să vorbească în acelaşi timp;
g) dacă, prin discuţiile purtate cu liderii de grup, nu se reuşește aplanarea
conflictului şi încetarea acţiunilor membrilor grupurilor aflate în conflict, se va raporta
situaţia nou creată pentru a se cere intervenția efectivelor de jandarmi pentru asigurarea
măsurilor de ordine și siguranță publică și restabilirea acesteia dacă e cazul.
Menţinerea şi asigurarea ordinii şi siguranţei publice:
a) până la sosirea efectivelor de jandarmi, poliţiştii din dispozitiv menţin ordinea
şi siguranţa publică în zona respectivă prin patrularea în zona de conflict, fotografierea
acţiunilor membrilor grupurilor, dirijarea circulaţiei rutiere şi eventual restricţionarea
acesteia şi devierii pe alte rute ocolitoare;
b) în cazul în care grupurile de acest fel întreprind acţiuni agresive care tulbură
grav ordinea şi liniştea publică, poliţiştii locali care participă la misiunea de menţinere
şi asigurare a ordinii şi siguranţei publice vor folosi forţa fizică şi, mijloacele din
dotare, numai la dispoziţia şefului de dispozitiv şi în strictă concordanţă cu prevederile
legale în această privinţă;
c) toate persoanele agresive şi periculoase. vor fi izolate şi conduse la sediul
poliției pentru verificări;
d) după sosirea la faţa locului a efectivelor de jandarmi, şeful dispozitivului de
poliţie repartizează noi sarcini poliţiştilor locali, în noul context al forţelor participante.
215
16.3. La evenimentele desfășurate în comunităţile marginalizate, cu grad
ridicat de solidarizare
Intervenţia la evenimente în comunităţile marginalizate cu un grad ridicat de
solidarizare (ex: comunităţi de romi) nu diferă ca moduri de acţiune sau proceduri
legale faţă de celelalte tipuri de intervenţie, dar comportă unele particularităţi, de
aceea, se va avea în vedere apariţia următoarelor situaţii:
a) tendinţa de solidarizare a membrilor acestor comunităţi împotriva forţelor de
intervenţie;
b) apariţia rapidă a membrilor comunităţii la locul desfăşurării intervenţiei şi
organizarea acestora într-un grup compact;
c) plasarea în faţa grupului a femeilor, copiilor şi bătrânilor pentru descurajarea şi
îngreunarea intervenţiei forţelor de ordine;
d) existenţa unor persoane în cadrul grupului, care încearcă să creeze reacţii de
victimizare, martirizare, revoltă etc.;
e) apariţia unei reacţii de împotrivire la acţiunea poliţiei locale a persoanelor
pentru prinderea cărora se realizează intervenţia, deoarece aceasta se bazează pe
protecţia şi sprijinul comunităţii;
f) încercarea unor membrii ai grupului de a distrage, prin diferite metode, atenţia
poliţiştilor locali de la acţiunea propriu-zisă (ex: ameninţări cu automutilare, suicid
etc.);
g) folosirea violenţei verbale de către unii membrii ai grupului pentru a
determina forţele de ordine să folosească nejustificat forţa în intervenţie (ex: ameninţări
la adresa poliţiştilor şi a familiilor acestora);
h) folosirea violenţei fizice de către unii membrii ai grupului, aceasta constând în
îmbrânceli asupra poliţiştilor locali, ruperea uniformei, aruncări de obiecte, distrugerea
autoturismelor etc.
În funcţie de aceste situaţii, se vor respecta următoarele reguli tactice:
a) se va realiza o documentare în scopul cunoaşterii comunităţii cu privire la:
structura populaţiei, specificul comportamental al membrilor acesteia, persoane
cunoscute cu comportament agresiv care ar putea riposta, persoane cu care se poate
colabora, lideri recunoscuţi în zonă, posibilele surse de tensiune între membrii
comunităţii etc.;
b) se va menţine o legătură permanentă cu liderii comunităţilor în scopul
gestionării situaţiilor preconflictuale;
c) se va efectua, în prealabil, o recunoaştere a zonei în care se va desfăşura
acţiunea;
d) alegerea momentului oportun al intervenţiei;
e) se va planifica intrarea şi ieşirea în siguranţă din zonă (rute, trasee);
f) se va folosi un ton autoritar, dar fără a adresa cuvinte jignitoare sau ameninţări;
g) implicarea liderilor în gestionarea situaţiei şi prevenirea apariţiei
manifestărilor violente ale membrilor comunităţii la adresa polițistului local;
216
h) când printre curioşi se află persoane recalcitrante, care se manifestă agresiv
faţă de măsurile care se iau, vor fi avertizate să înceteze, vor fi scoase din mulţime și
izolate, după care se vor lua măsurile legale;
i) intervenţia către comunitate va fi explicată ca fiind o măsură normală şi legală,
care nu are nicio legătură cu răzbunarea, discriminarea, demonstraţia de forţe etc.
j) pe lângă somaţia legală ce trebuie folosită, este necesar ca în cazurile în care
grupuri de persoane aflate la momentul intervenţiei poliţiei locale pentru prinderea unor
infractori cunoscuţi ca deosebit de violenţi şi periculoşi, care ar putea pune poliţiştii
locali în situaţia de a folosi armamentul din dotare, avertizaţi explicit despre riscul la
care se expun dacă se va folosi armamentul din dotare;
k) se va asigura participarea la intervenţie în cazul în care nu există pericolul
deconspirării acţiunii a unui reprezentant al autorităţilor publice locale sau centrale cu
responsabilităţi în protejarea intereselor membrilor comunităţii.
În cazul în care poliţistul local de ordine publică apreciază ca nu poate controla
situaţia acesta va solicita sprijin pe cale ierarhică.
16.4. În cazul grupurilor de curioşi
Grupurile de curioşi se formează şi cresc cu mare repeziciune ori de câte ori are
loc vreun eveniment în locurile publice (accident de circulaţie, incendiu, scandal,
încăierare). Unii oameni stau deoparte şi privesc, în timp ce alţii, văzând aglomerarea,
devin curioşi şi se apropie foarte mult de locul în cauză. Această mulţime prezintă
anumite particularităţi, în sensul că forţele care acţionează pentru a acorda sprijin nu au
suficient spaţiu de lucru, autovehiculele salvării, ale pompierilor, ale poliţiei, sau ale
poliției locale nu pot circula existând riscul tamponării, circulaţia poate fi blocată, se
produc furturi din buzunare etc.
În cazul grupurilor de curioşi, vor fi aplicate următoarele proceduri tactice:
a) atenţionarea persoanelor în cauză despre necesitatea părăsirii locului unde s-a
produs evenimentul;
b) stabilirea unei limite în teren până la care persoanelor respective să aibă acces.
Aceasta se poate realiza prin folosirea unor indicatoare (jaloane, bandă colorată etc.)
care să delimiteze zona interzisă accesului;
c) evacuarea curioşilor de pe partea carosabilă a străzii, pentru a preîntâmpina
producerea de accidente şi pentru a se crea spaţiul de manevră necesar forţelor chemate
la intervenţie (salvare, pompieri, poliţie);
d) folosirea unui ton autoritar, dar fără a se adresa cuvinte jignitoare, insulte sau
ameninţări, care de cele mai multe ori îndârjesc oameni în loc să-i liniştească;
e) avertizarea, scoaterea din mulţime, izolarea, după care luarea măsurilor legale
împotriva persoanelor recalcitrante, care se manifestă agresiv faţă de măsurile ce se iau
de către polițist;
f) acţionarea pentru aplanarea scandalului, acordarea primului ajutor victimelor,
prinderea făptuitorilor, identificarea martorilor oculari şi asistenţi, ridicarea corpurilor
delicte iar în cazul în care se impune executarea cercetării locului faptei, luarea
măsurilor de conservare a urmelor, prin asigurarea acestuia, până la sosirea echipei de
cercetare.
217
g) în cazurile în care conflictul este de mare amploare necesitând intervenţia
forţelor de ordine pentru restabilirea ordinii publice, în sensul legii, se va solicita
sprijinul Jandarmeriei şi Poliţiei Române.
Secțiunea a 17-a Modul de acţiune a polițistului local în cazul conflictelor

inter şi intrafamiliale
17.1. În cazul conflictelor interfamiliale

Conflictele interfamiliale au, de regulă, loc în stradă sau la domiciliul uneia
dintre familii, fiind angrenate de obicei, un număr mai mare de persoane,
respectându-se următoarele reguli tactice:
a) informarea cu privire la natura conflictului, numărul aproximativ
al persoanelor angrenate, scopul şi intenţiile participanţilor etc.
b) raportarea pe cale ierarhică a situaţiei de fapt şi rezultatele documentării;
c) asigurându-se de securitatea sa, trebuie să intervină în echipă;
d) va solicita persoanelor implicate încetarea acţiunii sub motivaţia nerespectării
e) dacă persoanele nu încetează conflictul, va solicita sprijinul altor patrule sau a
forţelor de intervenţie;
f) se va asigura privind devierea circulaţiei rutiere, dacă se impune acest lucru;
g) se va folosi un ton autoritar, dar fără a se adresa cuvinte jignitoare, insulte sau
h) nu va face comentarii de natură a incita participanţii şi nici aprecieri
referitoare la solicitările acestora, limitându-se numai la aspecte privind asigurarea
ordinii şi a liniştii publice;
i) se vor lua măsuri pentru prevenirea eventualelor acte de tulburare a ordinii
publice ori limitarea distrugerii unor bunuri materiale sau a unor valori;
j) dacă se impune intrarea în locuinţa unor persoane, se vor respecta procedurile
legale referitoare la intrarea în locuinţa persoanelor fizice;
k) dacă persoanele se spun somaţiei şi încetează conflictul, vor fi separate
persoanele aflate în conflict, fără a se interpune între cele două tabere, pentru că s-ar
putea să fie atacat;
1) va încerca să obţină angajamentul persoanelor că se vor linişti şi nu
vor produce acte violente sau de tulburare a ordinii publice;
m) va identifica martorii oculari;
n) va îndepărta curioşii şi persoanele care nu sunt implicate în conflict;
o) va asculta toate persoanele din ambele tabere care solicită acest lucru, pe rând,
fără a le permite să vorbească în acelaşi timp;
p) va imobiliza persoanele recalcitrante, după care va lua măsurile legale ce se
impun;
q) va ridica în vederea cercetărilor obiectele, armele, instrumentele etc. folosite
în timpul altercaţiei;
r) va conduce persoanele imobilizate la sediul unităţii de poliţie;
218
s) va invita celelalte persoane implicate şi martorii oculari la sediul unităţii de
poliţie, pentru audieri şi luarea măsurilor legale;
t) va folosi forţa fizică şi mijloacele din dotare, numai dacă este nevoie şi în
strictă concordanţă cu prevederile legale;
u) va coopera cu forţele de sprijin, după sosirea acestora la faţa locului.
17.2. În cazul conflictelor intrafamiliale
Climatul familial conflictual este dat de stări accentuate de conflict care au
intensităţi diferite şi evoluează de la forme relativ simple, cum ar fi certurile,
contrazicerile acute sau refuzul unor obligaţii familiale, până la forme mai grave
respectiv agresiunea fizică, alungarea de la domiciliu etc.
Intervenţia poliţiei în astfel de cazuri este necesară, întrucât aceste stări
conflictuale pot degenera în ,,acte” agresive de tulburare a climatului de siguranţă
civică a membrilor comunităţii.
Legi speciale cum ar fi cea privitoare la constatarea şi sancţionarea
contravenţiilor referitoare la încălcarea unor norme de convieţuire socială a ordinii şi a
liniştii publice, prevăd expres intervenţia poliţiei prin luarea unor măsuri specifice în
astfel de situaţii.
Întrucât acest gen de evenimente au loc la domiciliul persoanelor fizice, cu
ocazia intervenţiei trebuie să se respecte următoarele reguli tactice:
a) informarea asupra naturii conflictului, despre persoanele angrenate, frecvenţa
incidente lor, modul de manifestare etc;
b) asigurându-și securitatea, polițistul trebuie să intervină în echipă;
c) va respecta principiul inviolabilităţii domiciliului şi nu va intra în locuinţă
decât în condiţiile legii, respectiv la solicitarea sau cu consimţământul scris al uneia din
persoanele implicate în conflict. Excepţia o constituie cazul când din interiorul
locuinţei se aud strigăte de ajutor care indică un pericol iminent pentru sănătatea sau
chiar viaţa unei persoane, având dreptul să intervină, folosind forţa dacă nu se permite
accesul în locuinţă. Accesul îl va face în prezenţa unor martori asistenţi pentru a nu fi
acuzat de violare de domiciliu;
d) nu va folosi avertizoarele sonore sau luminoase în apropierea imobilului unde
s-a semnalat conflictul;
e) se va plasaţi la o distanţă de 1-2 metri lateral de uşa apartamentului, fără a sta
grupaţi, unul oferind posibilitatea să fie văzut în vizor, iar celălalt alăturat zidului de
lângă uşă;
f) după deschiderea uşii, va saluta, se va prezenta şi va explica motivul prezenţei;
g) dacă este invitat, va pătrunde în interior pe rând, primul cel aflat lângă zid,
care va deschide uşa mai mult, permiţând pătrunderea şi celui de-al doilea, continuând
deplasarea împreună cu locatarul care a deschis uşa;
h) va purta discuţiile pe un ton corespunzător, fără ameninţări, insulte, cu calm;
i) va asculta mai întâi părţile, fără a se interveni, pentru a face să scadă tensiunea
conflictului, precum şi pentru a crea un climat de încredere, apoi, progresiv, va
încerca să discute deschis problemele care au degenerat conflictul, pentru a permite o
219
anumită descărcare nervoasă, dar nu va comenta nimic şi nu va emite judecăţi sau
aprecieri ce ar putea fi greşit interpretate;
j) va încerca să obţină angajamentul, persoanelor că se vor linişti şi nu vor
produce acte violente sau de tulburare a ordinii publice;
k) va invita părţile, în scris, la sediul poliţiei, după ce s-a realizat descărcarea
nervoasă şi s-a aplanat conflictul;
1) dacă în timpul intervenţiei a observat arme de foc sau arme albe ce au fost
folosite în timpul conflictului, acestea vor fi ridicate în vederea cercetării, dar în nici un
caz nu va efectua percheziţie domiciliară - fără existenţa unui mandat;
m) în cazul în care există riscul iminent şi evident ca respectivul conflict să se
soldeze cu vătămări ale sănătății și ale integrității corporale a persoanelor sau cu
tentative de sinucidere, nu va acționa direct și imediat, ci va adopta un dispozitiv care
să împiedice intrarea persoanelor străine şi să faciliteze accesul celor implicaţi
în rezolvarea cazului;
n) dacă se constată săvârşirea unei infracţiuni care necesită cercetarea la faţa
locului, va proceda la reţinerea suspectului (dacă este prezent), va solicita grupa
operativă, luând măsuri de protejare a locului faptei, identifica eventualii martori,
acordând primul ajutor victimelor. Dacă este cazul va lua legătura cu serviciile
specializate necesare;
o) pentru cazurile deosebite va întocmi un proces verbal în care va consemna
activităţile desfăşurate şi măsurile luate. Este indicat, ca pe timpul intervenţiei, să fie de
faţă şi un martor asistent, iar acolo unde se impune se vor folosi mijloacele audio
video;
p) pe timpul intervenţiei, în toate, situaţiile, va ignora comentariile negative ale
unor persoane şi glumele deplasate, dacă acestea nu constituie o încălcare a legii,
explicând necesitatea intervenţiei pentru menţinerea climatului de ordine şi siguranţă
publică.
q) când raportul de forţe este în defavoarea poliţiştilor locali, va solicita sprijin
dispeceratului sau personalului de serviciu pe unitate pentru a trimite forţe
suplimentare, cu excepţia cazurilor în care neintervenţia imediată poate avea drept
consecinţă urmări grave.
Secțiunea a 18-a Modul de acțiune a polițistului local în cazul încăierărilor
18.1. În cazul producerii de scandaluri şi încăierări în localuri publice

Scandalurile şi încăierările în localuri publice se numără printre actele de
dezordine cel mai frecvent întâlnite, prin diversitatea şi, uneori, amploarea lor, acestea
determinând ca intervenţia poliţiştilor locali să fie complexă, caracterizată de o serie de
particularităţi, în funcţie de circumstanţe.
Cauzele acestor conflicte sunt diverse, de la conflicte personale la altercaţii
spontane, fără nici un motiv. Cele mai multe au ca principală condiţie favorizantă
consumul excesiv de alcool, fapt ce necesită din partea poliţistului local o intervenţie
bine gândită şi adaptată cazului concret, precum şi o alegere chibzuită a mijloacelor şi a
procedeelor.
220
Poliţistul local sesizat cu privire la producerea unor acte de tulburare a ordinii
publice într-un local public se va informa despre:
- natura evenimentului;
- numărul persoanelor angrenate;
- căile de acces în local;
- numele proprietarului (administratorului);
- structura clientelei;
- dispunerea spaţiilor în interiorul şi exteriorul localului.
Pe timpul intervenţiei, se va respecta următoarele reguli tactice:
a) va anunţa evenimentul şi va solicita forţe suplimentare. Dacă este la un post de
poliţie comunal, va solicita sprijinul de la cea mai apropiată unitate cu serviciul de zi
permanent;
b) în cazul în care polițistul local se află în interiorul localului ori este pusă în
pericol viața sai integritatea corporală a unei persoane, va acţiona împreună cu
personalul localului, prin somare şi apoi, daca este cazul folosind bastonul şi spray-ul cu
substanţe iritant lacrimogene conform procedurilor în vigoare. La folosirea spray-ului
va purta o mască contra gazelor, pentru a vă asigura protecţia.
c) se va deplasa discret la faţa locului, fără a folosi sistemele de avertizare sonoră
sau luminoasă. Autoturismele de intervenţie nu vor staţiona în imediata apropiere a
localului;
d) va supraveghea în mod discret localul, până la sosirea forţelor
suplimentare, pentru a observa persoanele agresive şi eventualii lideri ai grupului;
e) nu va semnala prezenţa tuturor forţelor sosite la intervenţie, pentru a nu irita
persoanele turbulente;
f) va împărţi sarcinile, stabilind căile şi modul de acces pentru fiecare echipă
constituită şi semnalele folosite pentru avertizare;
g) vor intra în local simultan, prin toate punctele de acces în acesta,
având pregătite pentru intervenţie bastoanele de cauciuc şi spray-urile cu substanţe
iritant-lacrimogene;
h) va soma persoanele implicate să înceteze acţiunile violente folosind formula:
,,Poliția Locală! Încetați!", iar în caz de nesupunere va soma din nou
folosind formula: ,,Încetați vom folosi forța" .
i) în situaţia în care persoanele angrenate în eveniment nu se supun, va interveni
simultan, din mai multe puncte, folosind bastonul de cauciuc, căutând să ajungă la
elementele cele mai violente, pentru a le imobiliza, iar în cazul în care se încearcă
atacarea poliţistului se va folosi spray-ul cu substanţe iritant-lacrimogene. Este interzisă
folosirea armamentului în intervenţia la evenimentele din localurile publice;
j) după imobilizarea elementelor turbulente, va efectua controlul corporal al
persoanelor, acționând totodată pentru restabilirea ordinii, identificarea autorilor
scandalului şi stabilirea cauzelor care au dus la producerea evenimentului;
k) eventualele victime vor fi transportate la o unitate medicală, pentru acordarea
ajutorului de specialitate;
1) va conduce la sediul poliției persoanele turbulente pentru cercetări şi aplicarea
221
m) în funcție de rezultatul cercetărilor, va lua măsuri atât față de persoanele
angrenate în scandal, cât și față de patronul localului și personalul de deservire, dacă se
impune aceasta;
18.2. În cazul scandalurilor şi încăierărilor în locuri publice
Poliţistul sesizat cu privire la producerea unor acte de tulburare a ordinii publice
într-un loc public se va informa despre:
- natura evenimentului;
- numărul persoanelor angrenate;
- scopul şi intenţiile participanţilor.
Pe timpul intervenţiei, se vor respecta următoarele reguli tactice:
a) va anunţa evenimentul şi va solicita forţe suplimentare. Dacă este la un post
de poliţie comunal, va solicita sprijinul de la cea mai apropiată unitate cu serviciul de zi
permanent;
b) se va deplasa discret la faţa locului, fără a folosi sistemele de avertizare sonoră
sau luminoasă;
c) asigurându-și securitatea, va interveni în echipă, luând în calcul tendinţa de
solidarizare împotriva forţelor de intervenţie;
d) va supraveghea locul, până la sosirea forţelor suplimentare, pentru a observa
persoanele agresive şi eventualii lideri ai grupurilor;
e) va soma persoanele implicate să înceteze acţiunile, violente folosind formula:
,,Poliția Locală! Încetați!", iar în caz de nesupunere va soma din nou folosind
formula: ,,Încetați! Vom folosi bastonul de cauciuc și spray-urile lacrimogene !";
f) se va asigura de devierea circulaţiei rutiere, dacă se impune acest lucru;
g) va folosi un ton autoritar, dar fără a se adresa cuvinte jignitoare, insulte sau
h) va solicita sprijinul personalului de asistenţă medicală, acordând primul ajutor
victimelor şi luând măsuri de transportare a acestora la o unitate medicală;
i) va imobiliza persoanele, începând cu cele mai agresive în cazul în care
acţiunile violente nu încetează;
j) va îndepărta curioşii şi persoanele care nu sunt implicate în conflict;
k) va efectua controlul persoanelor implicate în scandal;
1) va identifica persoanele implicate şi martorii oculari;
m) va ridica în vederea cercetărilor obiectele, armele, instrumentele etc. folosite
în timpul altercaţiei;
n) va invita martorii oculari la sediul poliţiei;
o) va conduce la sediu poliției persoanele implicate în vederea continuării
cercetărilor şi luării măsurilor legale;
p) va folosi forţa fizică şi mijloacele din dotare, numai dacă este nevoie şi în
strictă concordanţă cu prevederile legale;
q) va coopera cu forţele de sprijin, după sosirea acestora la faţa locului.
222
Secțiunea a 19-a Modul de acțiune a polițistului local la evenimentele
produse în unităţile de învăţământ
Intervenţia la evenimentele produse în incinta sau zona adiacentă unităţilor de

învăţământ este procedura prin care, poliţiştii locali intervin în teren, din oficiu sau la
sesizarea adresată verbal ori în scris la sediul unităţii de poliție, sau telefonic la numărul
unic de urgenţă 112. Zona adiacentă unităţilor de învăţământ este suprafaţa de teren
situată înafara curţii interioare, incluzând perimetrul unităţii şi căile de acces colaterale
arterelor principale de circulaţie (rutieră/pietonală). Structurile poliţiei locale de ordine
publică având atribuţii pentru realizarea intervenţiei la astfel de evenimente sunt, după
caz: poliţiştii de proximitate, agenţii de siguranţă publică, în mediul urban şi poliţiştii
de la poliţiile, polițiștii locali şi posturile de poliţie comunale, în mediul rural.
19.1. În incinta sau zona adiacentă unităților de învățământ preuniversitar
din mediul urban
Atunci când poliţiştii locali sunt sesizaţi telefonic sau în scris ori se
autosesizează despre existenţa unui eveniment privind violenţa în unităţile de
învăţământ preuniversitar sau în zona adiacentă acestora, se deplasează la locul
faptei respectând următoarele reguli tactice:
a) deplasarea va fi efectuată în cel mai scurt timp de poliţiştii locali aflaţi cel mai
aproape de locul faptei.
Atunci când poliţiştii locali aflaţi în locul cel mai apropiat nu pot interveni din
motive temeinic justificate (luarea unor masuri legale, activităţi ce nu permit deplasarea
din dispozitiv etc.), vor comunica acest fapt ofiţerului de serviciu/dispecerului, care va
dirija alt echipaj din zona respectivă sau apropiată de locul producerii evenimentului;
b) pe timpul deplasării la eveniment, va solicita date suplimentare pentru
localizarea evenimentului (în curtea sau în interiorul unităţii de învăţământ) şi a căilor
de acces, despre persoanele implicate, cine a solicitat intervenţia etc.);
c) la locul comiterii faptei va realiza o scurtă analiză a evenimentului şi va
comunica imediat ofiţerului de serviciu al unităţii teritoriale de poliție sau, după
caz, dispecerului Centrului Operaţional şi Apeluri de Urgenţă:
- daca situaţia semnalată se confirmă;
- fapta comisă şi urmările ei, pe scurt;
- dacă sunt victime ce necesită îngrijiri medicale;
- dacă la faţa locului este necesar sprijinul altor poliţişti (patrula autospecială de
intervenţie) sau al altor forte de intervenţie (jandarmi, poliţie).
În cazul în care printre agresori sunt persoane violente provenite dintre elevii -
problemă sau din găşti de cartier (adolescenţi sau tineri cu vârsta peste 18 ani), va
solicita sprijin prin dispecerul sau ofiţerul deserviciu, pentru a preveni atât o
eventuală ultragiere, cât şi o intervenţie ineficientă.
Totodată se va documenta despre măsurile preliminare luate pentru soluţionarea
evenimentului semnalat (în caz de agresiuni fizice):
- dacă a fost anunţat serviciul de ambulanţă sau în caz de incendiu;
- dacă au fost informaţi pompierii).
223
În situaţia în care la faţa locului se află şi componenţi ai altor structuri
competente (jandarmi, poliţişti etc.), poliţiştii sosiţi la locul producerii evenimentului
vor coordona acţiunea tuturor forţelor participante, solicitând sprijin, după caz,
ofiţerului de serviciu;
d) va asigura primul ajutor victimelor, solicitând sprijinul conducerii şcolii,
cadrelor didactice, consilierului şcolar, personalului de pază, după care va lua măsuri
pentru transportarea victimei/victimelor la o unitate medicală de urgenţă;
e) va îndepărta elevii care nu sunt implicaţi în eveniment şi care, prin zgomote,
gesturi, îndemnuri, pot instiga sau amplifica dezordinea creată. Pentru aceasta va folosi
un ton autoritar, fără a adresa cuvinte jignitoare sau ameninţări, având în vedere vârsta
şi comportamentul elevilor. Pe cât posibil, va efectua fotografii ale grupului de
turbulenți, surprinzând prioritar autorii agresiunii, pentru identificarea lor ulterioară, în
cazul în care aceștia ar reuși să fugă și nu ar fi cunoscuți de elevi.
f) va soma persoanele implicate în scandal să înceteze acţiunea;
g) va imobiliza agresorii cei mai violenţi din grup, folosind, după caz, mijloacele
din dotare, în mod gradual. Va evita folosirea armamentului, având în vedere
împrejurările comiterii faptei într-un loc public, vârsta agresorilor, pericolul social al
faptei, posibilitatea identificării și reținerii lor ulterioară. Folosirea armamentului din
dotare se poate face numai în situaţii extreme, prevăzute de legislaţia în vigoare (de ex.
în caz de legitimă apărare etc.);
h) va efectua controlul corporal al făptuitorilor, pentru găsirea obiectelor corp
delict (arme albe, sprayuri lacrimogene, droguri etc.) şi va întocmi procesul-verbal;
i) va izola autorii faptei, conducându-i într-o încăpere din incinta sediului unităţii
de învăţământ, preferabil cu plasă la ferestre şi geamuri mate, care nu este situată către
stradă, pentru a preveni orice eventuală tentativă a infractorilor de a fugi sau
de comunicare cu cei din anturajul lor;
j) va conduce agresorii la sediul poliţiei, cât mai urgent posibil, pentru a degaja
locul de elemente turbulente şi a evita sosirea altor astfel de persoane, care să împiedice
îndeplinirea atribuţiile de serviciu.
Conducerea lor la sediul poliţiei se va efectua cu echipajele auto din dotare, pe un
traseu cât mai scurt şi mai sigur, evitând deplasarea prin zone locuite/frecventate de
persoane ce ar putea prin comportamentul lor să împiedice acţiune a forţelor de ordine
(în special când printre agresori sunt implicaţi romi);
k) va identifica martorii oculari (care au asistat la comiterea faptei);
1) va marca şi proteja locul faptei, luând măsuri de conservare a urmelor
materiale de la locul producerii infracţiunii;
m) va raporta (telefonic sau prin staţia radio-emisie-recepţie) ofiţerului de
serviciu sau dispecerului măsurile luate şi va solicita, dacă este cazul, deplasarea
echipei de cercetare la faţa locului;
n) va solicita sprijin cadrelor didactice pentru obţinerea datelor necesare
identificării elevilor implicaţi în comiterea faptei şi a părinţilor acestora (în cazul
elevilor minori);
o) va solicita părinţilor minorilor implicaţi să se prezinte de urgenţă la sediul
unităţii locale de poliţie;
224
p) în funcţie de natura evenimentului va aştepta sosirea echipei operative de
cercetare la faţa locului, luând şi alte măsuri legale ce se impun;
r) va raporta echipei de cercetare sosită la faţa locului toate datele şi informaţiile
cu privire la participanţii la comiterea infracţiunii, victime şi martori, precum şi
activităţile şi măsurile luate din momentul sosirii la locul faptei.
Aceste date şi informaţii vor fi menţionate (la terminarea programului de muncă)
într-un raport separat (întocmit de şeful patrulei), ce va fi predat şefului poliţiei, prin
ofiţerul de serviciu, pentru a fi exploatat de poliţiştii care vor primi cazul
spre soluţionare. Un aspect foarte important ce trebuie menţionat în raport este dacă
există riscul declanşării unui conflict interetnic (atunci când printre victime sau autori
sunt implicate persoane aparținând minorităților conlocuitoare), pentru a fi luate și alte
măsuri de aplanare a conflictului și de prevenire a escaladării acestuia;
s) va informa poliţistul de proximitate despre evenimentul produs;
t) va raporta la finalizarea intervenţiei ofiţerului de serviciu sau dispecerului.
19.2. În incinta sau zona adiacentă centrelor/campusurilor universitare
Intervenţia în incinta sau zona adiacentă centrelor/campusurilor universitare
se efectuează potrivit regulilor prezentate anterior respectarea şi a următoarelor
reguli tactice:
a) va interveni la astfel de sesizări cu respectarea prevederilor ,,Concepţiei de
acţiune a poliţiei privind preluarea apelurilor primite prin Serviciul unic de apel de
urgenţă 112 şi realizarea intervenţiei la locul evenimentului sesizat" şi a sarcinilor ce le
revin din Planul propriu de măsuri specifice întocmit la nivelul subunităţii de poliţie
locală căreia îi este subordonat din punct de vedere operativ, în scopul realizării unei
intervenții operative şi eficiente, precum şi al prevenirii cazurilor de ultragiere a
poliţiştilor;
b) acolo unde efectivele biroului de poliţie centru universitar sau ale
compartimentului de poliţie locală campus universitar nu pot interveni din motive
obiective (personal insuficient, lipsa mijloace auto, distanţa mare faţă de locul
producerii evenimentului etc.), intervenţia va fi asigurată de poliţiştii unităţii teritoriale
de poliţie, sau poliție locală pe al cărei teritoriu de competenţă se află centrul/
campusul universitar;
c) pentru evaluarea necesarului de forţe la intervenţie se va ţine seama de natura
faptei semnalate, numărul persoanelor implicate, forţele de poliţie aflate în serviciu din
cadrul secţiei de poliţie pe al cărei teritoriu de competenţă se află campusul universitar
unde se semnalează producerea evenimentului, precum şi de situaţia operativă
existentă;
d) în timpul serviciului, poliţiştii din cadrul birourilor de poliţie, centre
universitare şi cei din compartimentele de poliţie campusuri universitare și polițiștii
locali vor avea asigurată posibilitatea comunicării radio emisie-recepţie cu dispeceratul
central al DGPMB şi respectiv al poliţiei municipale ori după caz, al secţiei de poliţie
pe a cărei rază de competenţă teritorială se află. Astfel, ei pot asigura intervenţia la
evenimentele semnalate, până la inclusiv verificarea veridicităţii sesizării şi analiza
situaţiei de la faţa locului, în funcţie de care vor raporta ofiţerului de serviciu sau
225
dispecerului dacă se impune trimiterea altor poliţişti sau forțe de ordine la locul faptei
pentru soluţionarea cazului.
19.3. În incinta sau zona adiacentă unităților de învățământ preuniversitar
din mediul rural
Intervenţia în incinta sau zona adiacentă unităților de învățământ
preuniversitar din mediul rural se face potrivit regulilor prevăzute în cazul celei din
mediul urban, cu respectarea următoarelor particularități:
a) se va face deplasarea imediată la locul producerii evenimentului sesizat pentru
soluţionarea acestuia. Se va solicita, după caz, sprijinul birourilor/formațiunilor de
poliție rurală din cadrul polițiilor municipale sau orășenești care arondează postul sau al
lucrătorilor polițiilor comunale ori a posturilor de poliție comunale învecinate;
b) în situaţia în care nu se pot contacta lucrătorii poliţiei comunale sau ai postului
de poliţie pe raza căruia s-a produs evenimentul, ofiţerul de serviciu sau, după caz,
dispecerul, va contacta lucrătorii poliţiei comunale sau pe cei ai posturilor de poliție
învecinate, care se vor deplasa pentru verificarea veridicităţii apelului la 112 şi luarea
măsurilor preliminare până la sosirea echipelor de intervenție din cadrul biroului de
poliție rurală;
c) lucrătorii poliţiilor comunale/posturilor de poliţie se vor deplasa imediat la
evenimentele produse pe raza de competență teritorială a poliției comunale sau post de
poliție învecinat, atunci când este necesară sprijinirea de urgenţă a colegilor din
vecinătate, la solicitarea directă a acestora sau a ofiţerului de serviciu de la poliţiile
municipale/orăşeneşti care le arondează ori a dispecerului inspectoratului de poliţie
judeţean
Secțiunea a 20-a Modul de acțiune a polițistului local în cazul tulburării

ordinii publice în mijloacele de transport în comun

Înlăturarea stării de dezordine într-un mijloc de transport în comun ridică
probleme specifice, determinate de natura locului şi a împrejurări lor în care se produc
actele de tulburare a ordinii (busculade, aglomeraţie, spaţiu restrâns etc.). Nu în toate
situaţiile mijlocul de transport poate fi deviat de la traseu, călătorii grăbindu-se să
ajungă fiecare, în timp util, la locul dorit, orice întârziere ducând la iritarea acestora.
În cazul intervenţiei într-un mijloc de transport în comun se vor respecta
următoarele reguli tactice:
a) dacă este sesizat cu privire la producerea unor astfel de acte de tulburare a
ordinii publice se va informa (solicitând lămuriri ofiţerului de serviciu/dispecerului)
despre: tipul mijlocului de transport în comun, gradul de ocupare cu călători al acestuia,
pe cât posibil numărul persoanelor turbulente, starea lor (ebrietate, tulburări psihice ori
alţi factori care le influențează comportamentul) şi cu privire la mobilul care a generat
conflictul;
b) va solicita călătorilor folosind un ton ferm, dar politicos să-şi păstreze calmul
şi să nu îngreuneze luarea măsurilor ce se impun, explicându-le motivul intervenţiei;
226
c) va solicita acelaşi lucru eventualilor cunoscuţi ai turbulenţilor, pentru a evita o
posibilă asociere împotriva polițistului local;
d) în funcţie de tipul mijlocului de transport în comun (a numărului uşilor) va
solicita călătorilor să coboare pe cât posibil, creând astfel posibilitatea unui spaţiu mai
mare de manevră/intervenţie şi de folosire a mijloacelor din dotare pentru imobilizarea
turbulenţilor;
e) în cazul în care nu este posibilă evacuarea călătorilor va solicita acestora să
permită apropierea de persoana turbulentă sau agresivă. În acest fel va crea spaţiu de
manevră şi va acţiona astfel încât să distragă atenţia turbulentului, fie prin crearea
impresiei că discută cu alte persoane, fie că anunţă un pericol iminent din partea opusă
etc.;
f) pentru a nu prelungi timpul de staţionare, va cere sprijin conducătorului
mijlocului de transport respectiv sau altor cetăţeni aflaţi în acel mijloc de transport;
g) în momentul în care persoana vizată îşi va îndrepta atenţia spre acel loc, va
acţiona rapid pentru imobilizarea sa, prin aplicarea procedeelor de autoapărare, acolo
unde se permite acest lucru;
h) după imobilizare, dacă situaţia impune, va încătuşa persoana şi o va conduce
obligatoriu la sediul unităţii de poliţie, unde va lua măsurile legale;
i) va identifica persoanele agresate şi martorii oculari, notându-le datele şi
făcându-le invitaţiile la sediul poliţiei;
j) unul din poliţiştii locali va coborî din vehicul în faţa agresorului, fiind atent
şi pregătit pentru intervenţie, spre a nu fi atacat prin surprindere, iar celălalt va coborî
în urma acestuia;
k) va lua măsuri de sancţionare contravenţională în acel loc ori, după caz, la
sediul poliţiei;
1) în situaţii deosebite va solicita conducătorului auto să iasă din itinerarul normal
şi să conducă mijlocul de transport (autobuzul) la sediul poliţiei, informând călătorii
despre motivul luării acestei măsuri;
m) pe timpul intervenţiei, în toate situaţiile, va ignora comentariile negative ale
unor persoane şi glumele deplasate, dacă acestea nu constituie o încălcare a legii şi va
încerca să explice necesitatea intervenţiei pentru menţinerea climatului de ordine şi
siguranţă publică;
n) de fiecare dată când raportul de forţe dintre polițistul local şi persoanele asupra
cărora se impune luarea vreunei măsuri este defavorabil, va solicita sprijin
dispeceratului sau personalului de serviciu pe unitate pentru a trimite forţe
suplimentare, cu excepţia cazurilor în care neintervenţia imediată poate avea drept
consecinţă urmări grave.
Alte activităţi poliţieneşti impuse de situaţia existentă (folosirea mijloacelor de
intervenţie, somaţia, legitimarea etc.), vor fi desfăşurate conform procedurilor
specifice.
227
Secțiunea a 21-a Modul de acțiune a polițistului local în situații diferite
21.1. Modul de acțiune al polițistului lolcal, la locul unde s-a comis un

eveniment
Cea mai importantă sarcină a primului poliţist local, ajuns la faţa locului este de a
preveni distrugerea sau diminuarea valorii potenţialelor probe materiale ce pot conduce
la identificarea autorului.
Primul poliţist local ajuns la faţa locului este responsabil de toate acţiunile
imediate luate la faţa locului, ce nu pot fi amânate şi trebuie luate pentru a îndeplini
activităţile cerute de statutul forţelor de poliţie (asistența generală iniţială, respingerea
şi stoparea activităților periculoase etc.) și de codul de procedură penală (salvarea
victimilor, conservarea probelor etc.).
Dacă aceste regulamente stipulează că este necesară prezenţa unor specialişti, sau
dacă, în unele cazuri particulare, este necesară prezenţa unor specialişti, primul poliţist
la faţa locului trebuie să ia măsuri ca aceştia să fie anunţaţi.
Sarcinile primului poliţist local ajuns la faţa locului, până când ajunge echipa
de cercetare, sunt:
a) să salveze victimele în viaţă prin acordarea primului ajutor;
b) să anunțe de îndată Dispeceratul inspectoratului județean de poliție din zona
de competență despre eveniment (dacă sunt victime, numărul de persoane implicate,
măsurile luate etc.);
c) să identifice martorii oculari şi să procedeze la investigarea sumară a acestora
cu privire la date despre autori, trecând la organizarea urmăririi şi reţinerii acestora şi
transmiterea semnalmentelor la unitate a de poliţie;
d) să noteze cine era la locul faptei în momentul ajungerii sale: numele martorilor
şi a altor persoane ce au pătruns în locul faptei. Este important pentru
eliminarea amprentelor neconcludente;
e) să noteze ora la care a ajuns la faţa locului, ora la care fapta a fost comisă
precum şi ora la care a fost anunţată Poliţia. Acest lucru se poate dovedi important pe
parcursul anchetei, de exemplu pentru coroborarea afirmaţiilor martorilor sau a suspecţi
lor.
f) să stabilească unele aspecte de bază. O descriere a celor întâmplate este
importantă pentru că ajută echipa de cercetare să decidă asupra acţiunilor ulterioare.
Descrierea se face pe scurt, fără prea multe detalii şi fără
înserarea unor opinii personale, mai ales de faţă cu unii martori;
g) să separe autorul şi martorii când este posibil;
h) să instruiască martorii să nu discute evenimentele, cu alte persoane sau între
ei. Acest fapt previne distorsionarea faptelor prin sugestionare. Dacă se poate,
principalul martor trebuie separat de restul martorilor;
i) să nu discute fapta cu martorii sau cu trecătorii;
j) să asculte atent la tot ce se vorbeşte în jurul său;
k) să protejeze probele ce sunt în pericol de a fi distruse, modificate ori alterate
de condiţiile atmosferice existente sau de alte persoane;
228
Pe vreme urâtă (ploaie, ninsoare etc.) se deviază apa, se acoperă urmele (se
utilizează cutii, folii de plastic, cartoane etc.). Responsabilitatea primului poliţist local
ce intervine la faţa locului încetează în momentul în care şeful echipei de cercetare la
faţa locului preia oficial responsabilitatea pentru cercetarea la faţa locului. În acest caz,
primul poliţist local ajuns la faţa locului trebuie să prezinte şefului echipei toate
măsurile ce au fost întreprinse până în acel moment şi care a fost scopul şi rezultatul
acestora, dacă locul faptei a suferit modificări sau nu şi în ce constau acestea, precum şi
părerile profesionale pe care acesta şi le-a format. Dacă este necesar, primul poliţist
local de la faţa locului trebuie să asiste pe şeful echipei de cercetare sau pe criminalişti
pe întreaga durată a investigării.
21.2. Modul de acțiune al polițistului local în situațiile în care sunt persoane
rănite sau decedate
a) nu vor fi deplasate persoanele rănite grav, decât dacă este necesar să elimine
orice agravare a acestora;
b) acordarea primului ajutor;
c) la nevoie, va cere dispecerului să îi trimită în ajutor:
- serviciile de urgenţă;
- alţi poliţişti;
- serviciile specializate.
d) va consemna evenimentele importante (constatarea decesului, anunţarea
rudelor/părinţilor);
e) va pătrunde cu prudenţă în scena faptei:
- va căuta victimele, suspecţii şi armele;
- va acoperi de urgenţă corpurile persoanelor decedate;
- se va limita la un traseu restrâns în câmpul infracţiunii;
- va consemna deplasările în câmpul infracţiunii.
f) va culege următoarele informaţii preliminare: nume, adresă şi număr de telefon
ale martorilor oculari şi altor persoane prezente la faţa locului;
- ce fac acestea la sosirea polițistului local;
- identitatea suspecţilor, dacă aceştia sunt cunoscuţi.
g) va delimita scena evenimentului;
h) va conserva urmele prin acoperirea indiciilor din exterior cu ajutorul unor
cutii de carton, folii de plastic;
i) nu va atinge indiciile şi nu le va ridica de la locul faptei decât dacă se pot
deteriora rapid, dacă pot fi luate de către spectatori sau pot fi afectate de către alte
elemente;
j) va indicaţi altor persoane unde nu trebuie să staţioneze cu vehiculele lor;
k) nu va admiteţi decât persoanele strict necesare la locul faptei;
1) va consemnaţi sosirea şi plecarea diferitelor servicii şi persoane;
m) nu va părăsiţi locul înainte de sosirea şi intrarea în serviciu a schimbului;
n) va consemna numele poliţistului de schimb şi ora schimbării propriu-zise;
o) nu va discuta cazul cu media şi publicul dacă acest lucru;
p) va trimite cererile de informaţii ale media către un purtător de cuvânt;
q) va separa martorii de suspecţi pentru a împiedica modificarea declaraţiilor;
229
r) va chestiona martorii şi victimele, solicitând informaţii despre: suspecţi,
vehiculele folosite de aceştia, direcţia în care au fugit, armele utilizate, dacă este cazul;
s) va consemna orice element neobişnuit din scena evenimentului;
t) va consemna condiţiile de timp;
u) va face un desen al scenei infracţiunii.
21.3. Modul de acțiune al polițistului local în situații de agresiune sexuală
Dacă polițistul local trebuie să se intervină într-un caz de agresiune sexuală
trebuie să se respecte următoarele reguli tactice:
a) se va trata victima cu atenţie, calm, redându-i sentimentul de siguranţă;
b) va proteja victima şi locul faptei;
c) va asigura continuitatea posesiei mijloacelor de probă (victima trebuie să evite
să se spele);
d) va cere unui poliţist local de acelaşi sex cu victima, dacă este posibil, să facă
audierea, consemnând:
- detaliile agresiunii;
- semnalmentele suspectului;
- starea psiho-fizică a victimei;
e) va însoţi victima la spital unde va fi supusă unui examen medical, cu
consimţământul acesteia, pentru a obţine elemente de probă;
f) va cere victimei să-şi aducă veşminte de schimb;
g) va solicita unei persoane, capabile să îi asigure sprijinul moral, să însoţească
victima;
h) va lua măsurile necesare pentru a ajuta victima să părăsească spitalul;
i) va îndruma victima către serviciile comunitare de sprijin.
21.4. Modul de acțiune al polițistului local în situații de incendiu
Pe timpul intervenţiei determinate de un incendiu trebuie respectate
a) stabilirea zonei de siguranţă pentru a facilita intervenţia serviciilor
specializate;
b) va îndepărta orice sursă care poate alimenta incendiul;
c) va identifica şi conserva urmele şi mijloacele materiale de probă;
d) va identifica şi chestiona martorii cu privire la eveniment;
e) va încerca să stabilească dacă există un suspect, va asigura protecţia acestuia şi
îl va chestiona cu privire la eveniment;
f) va fotografia mulţimea, porţile şi ferestrele (deschise, închise, sparte sau
rupte), obiectele stranii, indiciile sau elementele de probă.
21.5. Modul de acțiune al polițistului local în situații de incendiere sau suicid
În cazul ameninţării cu autoincendierea, se vor respecta următoarele reguli
tactice:
- va raporta evenimentul şi va solicita intervenţia negociatorului, ambulanţei şi
pompierilor;
230
- va îndepărta curioşii şi va lua măsuri pentru procurarea unor mijloace
improvizate necesare stingerii focului în eventualitatea autoincendierii;
- va acţiona direct pentru imobilizarea persoanei numai dacă nu s-au făcut actele
pregătitoare pentru auto incendiere (stropirea cu benzină sau alte materiale incendiare,
folosirea unor recipiente cu asemenea conţinut etc.);
- va discuta cu persoana respectivă privind cauzele care au generat această
situaţie, dorinţele protestatarului, modul în care pot fi rezolvate etc.;
- în timpul discuţiilor, va căuta să se apropie cât mai mult de persoana în cauză,
distrăgându-i atenţia, în scopul imobilizării persoanei;
- nu va face promisiuni ce nu pot fi onorate;
- va acţiona în echipă având un extinctor, o pătură sau alte materiale specifice
aflate în dotarea patrulelor auto;
- în situaţia în care s-a declanşat auto incendierea, va înfăşura protestatarul cu
rapiditate în pătură, intervenind prin folosirea extinctorului;
- va acorda de urgenţă primul ajutor.
21.5.2. Categorii de suicid și regulile tactice specifice
Suicidul (sinuciderea) este o acţiune voluntară, îndreptată conştient în direcţia
suprimării propriei vieţi. În psihologia judiciară sunt definite trei categorii de suicid:
a) suicidul ameninţare - indivizii care ameninţă cu suicidul vor mai mult să
trăiască decât să moară, ameninţările lor reprezentând în fapt mijloace de atingere a
anumitor scopuri. În situaţia de neîndeplinire a scopurilor propuse este posibil ca unii
din aceştia să-şi spună în practică planurile de a-şi suprima viaţa;
b) suicidul tentativă - indivizii sunt mai puţin expliciţi, afirmând că nu
le pasă dacă mor sau trăiesc, motiv pentru care nu sunt luaţi în serios întotdeauna. Un
număr relativ mare dintre aceştia îşi finalizează intenţia;
c) suicidul reuşit - indivizii sunt extrem de hotărâţi să-şi ia viaţa, nerenunţând
până nu îşi duc la îndeplinire intenţia.
În cazul ameninţărilor cu sinuciderea (prin precipitare, arme albe sau de foc), se
vor respecta următoarele reguli tactice:
a) va iniţia şi întreţine discuţii privind cauzele care au determinat persoana
respectivă să recurgă la acest mod de manifestare;
b) va anunţa prin orice mijloace negociatorul, ambulanţa şi pompierii, după caz;
c) va invita la mediere persoanele apropiate celui care ameninţă cu sinuciderea,
în scopul de a-l determina să renunţe la punerea în aplicare a intenţiei exprimate.
d) va oferi posibilităţi de soluţionare a problemelor invocate de persoană;
e) nu va face promisiuni ce nu pot fi îndeplinite, chiar dacă unele cerinţe minore
vor fi rezolvate;
f) va încerca, dacă este posibil, imobilizarea subiectului;
g) va acorda primul ajutor subiectului;
h) în cazul suicidului reuşit, va delimita locul producerii evenimentului,
conservând urmele și raportând ierarhic evenimentul, iar la sosirea echipei de cercetare
la faţa locului se va puneţi la dispoziţia acesteia.
21.6. Modul de acțiune al polițistului local în situațiile de moarte suspectă
În acest caz se vor respecta următoarele reguli tactice:
231
a) se va stabili zona de siguranţă şi va îndepărta curioşii;
b) va asigura integritatea locului faptei, a indiciilor şi a mijloacelor de probă până
la sosirea serviciilor specializate;
c) va trata cazul ca pe o infracţiune deosebit de gravă;
d) va solicita intervenţia serviciilor specializate;
e) va rămâne la locul faptei până când un alt poliţist local îl va schimba.
21.7. Modul de acțiune al polițistului local în acordarea de sprijin
persoanelor cu funcţii ce implică exerciţiul autorităţii publice
Cu ocazia participării la activităţile de executare silită trebuie respectate
a) verificarea la faţa locului dacă persoanele prezente sunt cele învestite să facă
executarea silită;
b) își va face cunoscută calitatea de poliţist şi legitimându-se la cererea
persoanelor interesate;
c) își va preciza scopul pentru care este prezent la aceea adresă şi va
cere părţilor să se abţină de la manifestări violente aducându-le la cunoştinţă că
împotriva lor pot fi luate măsuri de sancţionare;
d) va legitima persoanele găsite la aceea adresă şi va îndepărta pe cele care nu au
legătură cu cauza (după consultarea executorului);
e) va însoţi organul de executare silită şi va asigura protecţia acestuia şi a
personalului adus pentru forţarea sistemelor de închidere;
f) va lua măsuri de imobilizare şi de îndepărtare a debitorului sau altor persoane
în caz de opunere din partea acestora;
g) va cere forţe suplimentare, dacă numărul de poliţişti locali nu este suficient
pentru a se asigura conducerea persoanelor la sediu;
h) în cazul opunerii cu violenţă, după imobilizarea şi conducerea la sediul unităţii
a persoanelor în cauză, va efectua cercetări, pentru comiterea infracţiunilor de ultraj şi
nerespectarea hotărârii judecătoreşti, după caz va încheia procesul-verbal de constatare
şi va audia martorii ori va lua măsuri de sancţionare contravenţională, conform legii
privind ordinea şi liniştea publică;
i) va asista la inventarierea bunurilor şi va urmări ca, în lipsa proprietarului să se
ia măsurile necesare pentru asigurarea pazei şi securităţii bunurilor găsite, atrăgând în
acest sens atenţia executorului şi urmărind ca acestea să fie trecute în procesul-verbal;
j) va verifica, în prealabil, în evidenţele poliţiei dacă debitorul ce urmează a fi
executat silit este învinuit sau cercetat în cauze penale în care s-au produs prejudicii, iar
în caz pozitiv, cu ocazia executării silite vor fi identificate şi alte bunuri
aparţinând celui în cauză, care pot acoperi, prin indisponibilizare, prejudiciul cauzat;
k) va proceda la ridicarea bunurilor, valorilor sau obiectelor a căror deţinere este
interzisă de lege, pe bază de proces-verbal;
1) nu se va implica direct în activitatea de executare silită și nu va participa la
forţarea sistemelor de închidere şi la mutarea bunurilor care fac obiectul executării;
m) va semna procesul verbal întocmit în cadrul procedurii executării silite;
n) va lua măsuri ca în componenţa echipei de acţiune să facă parte cadre medicale,
pompieri, speciali şi pirotehnişti etc., în cazul evacuărilor în care există opoziţie şi
232
manifestări violente, dacă sunt indicii că persoanele în cauză vor ameninţa cu incendii
sau folosirea de materiale explozive.
21.8. Modul de acțiune al polițistului local în situațiile privind constatarea şi
cercetarea locului faptei
Poliţiştii locali prim sesizaţi vor lua măsuri urgente de asigurare corespunzătoare
a locului faptei, vor anunţa dispeceratele de poliţie şi reprezentanţii operatorului de
transport, în vederea remedierii avariei şi repunerea în stare de funcţionare a
conductelor sau instalaţiilor tehnologice, concomitent cu asigurarea corespunzătoare
a locului faptei în vederea prevenirii oricărui eveniment grav, având în vedere riscul
ridicat de incendiere şi explozie a produselor petroliere.
Cercetarea la faţa locului va fi efectuată, de regulă, de acelaşi specialist
criminalist, care va fi desemnat din poliţiştii cu experienţă în specificul acestui gen de
infracţiune, iar echipa de cercetare dispusă de conducerea inspectoratului pentru fiecare
caz în parte va desfăşura activităţile specifice. Activităţile desfăşurate cu ocazia
cercetării locului faptei şi cele ulterioare legate de cercetarea penală a persoanelor
suspecte de comiterea de infracţiuni de gen vor fi atent monitorizate de ofiţerul
(poliţiştii biroului specializat) ce are (au) în responsabilitate linia de muncă, în vederea
efectuării corespunzătoare de activităţilor procedurale specifice domeniului petrolier:
- ridicarea probelor de produse petroliere;
- transportul, depozitarea, expertizarea produselor petroliere ridicate;
- depozitarea instalaţiilor artizanale şi a uneltelor folosite în activitatea
infracţională;
- indisponibilizarea unor bunuri sau mijloace de transport specifice folosite;
- interpretarea şi analizarea unor documente sau instrumente specifice
industriei petroliere în vederea documentării activităţii infracţionale a persoanelor
cercetate sau suspecte etc.
233
234
CAPITOLUL XVI
ORGANIZAREA ȘI EXECUTAREA SERVICIULUI DE PATRULARE
Secțiunea 1 Organizarea activităţii de patrulare

În conformitate cu prevederile legale privind organizarea şi funcţionarea poliţiei
locale, aceasta asigură menţinerea climatului de siguranţă şi ordine publică pe teritoriul
localităţilor urbane şi rurale.
Activitatea de menţinere a climatului de siguranţă publică se organizează în
scopul prevenirii şi combaterii infracţiunilor şi a altor fapte antisociale, apărării vieţii,
drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, a avutului privat şi public, pentru asigurarea
fluenţei traficului rutier, prevenirea accidentelor şi respectarea normelor privind
circulaţia vehiculelor pe drumurile publice.
Poliţiştii locali destinaţi să execute această activitate îndeplinesc funcţia de
funcţionar public, iar în funcţie de situaţia operativă existentă, dispozitivele în care
aceştia acţionează pot fi întărite şi cu jandarmi, elevi sau studenţi de unităţile de
învăţământ ale Ministerului Afacerilor Interne și personalul din sistemele de pază.
Menţinerea climatului de siguranţă publică se realizează prin dispunerea în
teren a tuturor elementelor poliţieneşti în cadrul dispozitivului de siguranţă publică,
care este compus din:
- dispozitivul de ordine;
- dispozitivul de supraveghere şi control al traficului rutier;
- dispozitivul de ordine din sistemul transporturilor feroviare, navale şi aeriene.
Toate aceste dispozitive sunt constituite din elemente ale poliției locale
amplasate în localităţi, trasee interurbane, staţii de cale ferată, care execută serviciul de
menţinere a ordinii publice, dirijare şi control al traficului rutier, prin posturi şi patrule
de ordine.
Elementul poliţienesc este constituit din poliţiştii locali care îşi desfăşoară
activitatea în teren pentru îndeplinirea atribuţiilor conferite de lege în posturi şi pe
itinerare de patrulare.
Postul reprezintă porţiunea de teren încredinţată unuia sau mai multor poliţişti
locali în care aceştia îşi îndeplinesc sarcinile prevăzute în consemnul general şi
particular stabilit.
Serviciul în post se execută pe unul, două sau trei schimburi, într-o zonă stabilită
prin planul de siguranţă publică ori prin buletinul posturilor, aprobat de şeful structurii
de poliţie locală.
Patrulele acţionează pe itinerare de patrulare. Itinerarul de patrulare reprezintă
traseul parcurs într-un interval de timp bine delimitat, stabilit prin planul de siguranţă
publică ori prin buletinul posturilor, în care poliţiştii locali îşi îndeplinesc sarcinile
prevăzute în consemnul general şi particular stabilit. Patrulele pe trenurile de călători
acţionează conform turnusului stabilit.
Prezenţa poliţiştilor locali în teren este cel mai important element al prevenirii
faptelor antisociale şi al asigurării siguranţei cetăţeanului.
235
Patrularea este activitatea tactică poliţienească organizată, prin care se realizează
prezenţa în teren a poliţiştilor locali, într-o anumită perioadă de timp pe un itinerar bine
stabilit, în raport cu cerinţele situaţiei operative de pe teritoriul de competenţă.
Menţinerea ordinii şi siguranţei publice reprezintă ansamblul măsurilor
întreprinse şi al activităţilor desfăşurate de către poliția locală, pentru protejarea şi
respectarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, funcţionarea normală a instituţiilor
statului, a normelor de conduită civică, regulilor de convieţuire socială, a celorlalte
valori supreme, precum şi a avutului public şi privat.
Pentru organizarea activităţii de patrulare se analizează situaţia operativă de pe
teritoriul de competenţă (configuraţia teritoriului, populaţia, obiectivele economice,
social-culturale, zonele de interes operativ, comerciale şi de agrement etc.) cât şi
resursele umane şi logistice avute la dispoziţie pentru activitatea de menţinere.
Se solicită analizele tactice privind evoluţia situaţiei operative în segmentul
stradal.
În funcţie de evoluţia situaţiei operative, zonele cu potenţial criminogen ridicat,
natura faptelor sau evenimentelor înregistrate, intervalul orar de producere, modurile de
operare, suspecţii etc., rezultate din analizele tactice care vizează criminalitatea stradală
se constituie dispozitivele de siguranţă publică şi patrulare prin stabilirea numărului
schimburilor, al patrulelor şi intervalul orar.
Se stabilesc itinerare de patrulare în cadrul sectoarelor/zonelor de siguranţă
publică.
Prin dispoziţia şefului poliţiei locale se pot constitui zone speciale de siguranţă
publică, în care se instituie dispozitive suplimentare de ordine şi siguranţă publică,
folosindu-se inclusiv personal de la alte structuri - investigaţii criminale, serviciile de
acţiuni speciale etc.
În funcţie de particularităţile elementelor situaţiei operative, se solicită forţe
suplimentare de la jandarmerie, poliţia de frontieră, poliţia română sau alte structuri cu
atribuţii în domeniu, care vor acţiona sub coordonarea poliţiei naționale.
În urma analizelor de risc, la nivelul fiecărei subunităţi, se stabilesc zonele în
care în mod obligatoriu vor fi folosite la intervenţie mai multe patrule.
Se stabilesc zonele cunoscute cu stare infracţională ridicată unde vor fi folosite şi
efective dotate cu câini de serviciu.
În cadrul activităţii de patrulare sunt şi cazuri în care membrii patrulei se pot
abate de la itinerarul de patrulare sau pot întrerupe activitatea de patrulare, acestea
fiind:
a) pentru urmărirea şi prinderea persoanelor care comit infracţiuni şi încearcă să
părăsească locul săvârşirii faptei sau a persoanelor date în urmărire;
b) pentru conducerea persoanelor infractoare sau suspecte, la sediul unităţii de
poliţie;
c) când sunt sesizaţi că se comit evenimente grave în afara itinerarului;
d) pentru a acorda ajutor altui poliţist sau cetăţenilor care se află în pericol, sunt
victime ale unui atac ori accident, sau aflaţi în situaţii limită;
e) pentru a preveni sau a lua măsuri în cazul comiterii unor infracţiuni;
f) pentru sprijinirea unităţilor medicale în vederea însoţirii unui bolnav psihic
periculos la spitalul de psihiatrie;
236
g) pentru a interveni urgent în caz de calamităţi, catastrofe sau alte dezastre
naturale;
h) în cazul îmbolnăvirii subite a unui membru component al patrulei;
i) când condiţiile atmosferice sau alte fenomene naturale fac imposibilă
continuarea misiunii;
j) când primeşte dispoziţii din partea şefului nemijlocit sau a personalului
principal de serviciu pe unitate/structură.
Pentru organizarea şi executarea activităţii de menţinere a siguranţei publice se
întocmesc planul unic de menţinere a siguranţei publice.
Planul unic de menţinere a siguranţei publice se întocmeşte de şeful poliţiei
locale. La întocmirea planului unic pot fi invitaţi şi consultaţi reprezentanţii unităţilor
teritoriale ale jandarmeriei şi poliţiei naţionale, precum şi reprezentanţi ai Comisiei
locale de ordine publică.
La nivelul municipiilor şi oraşelor se întocmeşte planul de siguranţă publică al
localităţilor urbane cuprinde:
- Analiza situaţiei operative:
- teritoriu;
- populaţie;
- evenimentele social economice, politice sau religioase;
- manifestări tradiţionale periodice etc.;
- starea infracţională şi contravenţională.
- Dispozitivul de siguranţă publică, inclusiv pentru centrele universitare, atât
posturile de ordine cât şi cele de supraveghere şi control a traficului rutier.
- Forţe la dispoziţie şi dotarea logistică a acestora.
- Modul de executare a instruirii şi controlului dispozitivului.
- Colaborarea şi cooperarea cu alte forţe (cu referire la formaţiunile de poliţie,
efectivele de poliţie din sectorul transporturilor feroviare, navale şi aeriene şi
subunităţile de intervenţie rapidă).
- Dispoziţii finale:
La plan se vor anexa:
- schiţa teritoriului cu amplasarea posturilor;
- tabelul posturilor şi patrulelor de ordine publică;
- tabelul posturilor şi patrulelor de poliţie rutieră;
- tabelul cu poliţiştii locali nominalizaţi pentru efectuarea controlului în
dispozitiv;
- consemnul general al postului.
Secțiunea a 2-a Executarea activităţii de patrulare
2.1. Itinerarul de patrulare și dispozitivul de siguranță publică

Serviciul pe itinerarul de patrulare se execută pe unul, două sau trei schimburi. În
funcţie de modul de deplasare se poate patrula pedestru, pe bicicletă, hipo, pe
motocicletă, pe tren, cu autoturismul, cu ambarcaţiuni navale (bărci, şalupe sau alte
mijloace de deplasare acvatice) sau cu elicopterul.
237
Prin planul de siguranţă publică se stabilesc patrulele în care poliţiştii locali vor
avea în dotare câini de serviciu. Posturile sau itinerarele de patrulare pot fi permanente
ori temporare.
Pe raza posturilor şi itinerarelor de patrulare se stabilesc locurile de interes
poliţienesc pe care poliţistul local trebuie să le cunoască şi să le supravegheze, în
vederea prevenirii şi descoperirii infracţiunilor şi altor fapte antisociale.
Poliţiştii locali care execută activităţi în dispozitivul de siguranţă publică se
subordonează nemijlocit, şefilor de schimb şi direct şefilor formaţiunilor de profil și
primarului. Ordinele privind executarea serviciului se transmit numai pe cale ierarhică,
prin şefii formaţiunilor de profil. Instruirea şi controlul dispozitivelor de siguranţă
publică se va executa zilnic, la intrarea în serviciu de poliţişti locali din formaţiunile de
profil, stabiliţi prin planificarea lunară aprobată de primar, precum şi de cadrele
eşaloanelor superioare împuternicite în acest sens.
În timpul serviciului, poliţiştii locali din dispozitivul de siguranţă publică
îndeplinesc obligaţiile stabilite prin consemnul general şi particular al postului.
Consemnul general cuprinde toate obligaţiile pe care le are orice poliţist local
repartizat într-un post sau itinerar de patrulare.
Consemnul particular cuprinde obligaţiile şi activităţile pe care trebuie să le
desfăşoare poliţistul, specifice fiecărui post sau itinerar de patrulare.
Consemnul general şi particular sunt prevăzute în planul de siguranţă publică şi
se înscriu în carnetul posturilor.
În vederea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, poliţiştii locali din dispozitivele de
siguranţă publică conlucrează cu cei din alte formaţiuni, militarii din trupele de
jandarmi şi colaborează cu personalul de pază, precum şi cu cetăţenii.
Poliţiştii locali din dispozitivul de siguranţă publică execută ori participă la
efectuarea de investigaţii, razii, controale poliţieneşti, pânde sau alte activităţi specifice,
în vederea prevenirii şi combaterii infracţiunilor şi altor fapte antisociale, a
evenimentelor rutiere, feroviare, navale şi aeriene, prinderii infractorilor şi a
persoanelor urmărite.
Pe timpul executării serviciului, poliţiştii locali sunt dotaţi cu armament, cătuşe,
bastoane de cauciuc, mijloace de comunicaţii, pulverizatoare de mână cu substanţe
iritant lacrimogene sau alte mijloace pentru protecţia fizică individuală şi port-carnet,
pe care le vor purta la vedere, pe centură, peste obiectele de îmbrăcăminte sau de
protecţie, precum şi fluiere, lanterne (pe timp de noapte), carnete de procese verbale de
constatare a contravenţiilor şi extrase din actele normative cu care lucrează frecvent. În
plus, poliţiştii locali care acţionează în dispozitivele de supraveghere şi control în
traficul rutier vor mai avea asupra lor baston reflectorizant ori sursă de lumină roşie (pe
timp de noapte), fluier, carnete de dovezi înlocuitoare pentru permisele de conducere şi
certificatele de înmatriculare reţinute.
În funcţie de locul unde îşi desfăşoară activitatea, pot fi echipaţi cu echipament
de protecţie care să semnalizeze prezenţa poliţistului local în zonă, făcându-l vizibil de
la distanţă (coafă albă, echipament reflectorizant sau alte obiecte de acest gen).
Mijloacele de transport auto-moto destinate patrulărilor vor fi inscripţionate şi
vor fi dotate cu mijloace de semnalizare acustică şi optică.
238
Dispozitivul de ordine cuprinde ansamblul posturilor de ordine constituite şi
schimburile în care funcţionează itinerare de patrulare acoperite cu patrule auto, hipo,
pedestre, cu animale de serviciu, cu militari jandarmi şi alte forţe. Nominalizarea
posturilor constituite, limitele, variantele de executare a patrulărilor, punctele de control
şi repaus, mijloacele de deplasare, consemnele particulare, precum şi care din acestea
folosesc animale de serviciu, va fi făcută în „Tabelul posturilor de ordine,,.
Dispozitivul de supraveghere şi control al traficului rutier cuprinde totalitatea
posturilor constituite, modul de acoperire a acestora, schimburile în care funcţionează,
itinerarele de patrulare acoperite cu patrule auto, moto sau pedestre.
De asemenea, se va prevede modul de asigurare a jocului posturilor, precum şi
modalităţi de întărire a dispozitivelor cu alte forţe, atunci când situaţia operativă
impune acest lucru. În cadrul capitolului
Planificarea poliţiştilor locali în dispozitivul de patrulare presupune
desfăşurarea următoarelor activităţi:
Şeful unităţii de poliţie locală stabileşte prin dispoziţie numărul schimburilor şi
intervalul orar al acestora.
Şeful biroului/secţiei de poliţie locală desemnat la conducerea formaţiunii de
ordine publică întocmeşte graficul lunar cu planificarea poliţiştilor locali în dispozitivul
de ordine şi siguranţă publică de la nivelul subunităţii.
Acesta se înregistrează la secretariatul subunităţii conform categoriilor de
clasificare a informaţiilor, se aprobă de către şeful subunităţii de poliţie locală, şi se
păstrează la dispecerat.
În funcţie de situaţiile neprevăzute apărute (concedii medicale, învoiri, permisii,
acţiuni dispuse etc.), graficul se modifică săptămânal sau ori de câte ori situaţia o
impune, cu aprobarea şefului subunităţii.
Actele în baza cărora se modifică planificarea poliţiştilor locali în dispozitiv vor
fi ataşate la grafic, iar schimbările survenite sunt aduse la cunoştinţa agenţilor de poliție
locală în timp util.
Şeful biroului desemnat la conducerea formaţiunii de ordine publică
consemnează efectivele planificate în serviciu, în ,,Registrul dispozitivului de ordine
publică.
Registrul se înregistrează la compartimentul secretariat şi documente clasificate.
Acesta se aprobă, zilnic, pentru ziua următoare, de către şeful subunităţii de
poliţie locală/înlocuitorul legal, şi va fi păstrat de către şeful biroului desemnat la
conducerea formaţiunii de ordine publică, până la terminarea programului, iar ulterior
la camera personalului principal de serviciu.
2.2. Instruirea efectivelor
Şeful unităţii/subunităţii de poliţie locală stabilește polițiștii locali care
efectuează instruirea premergătoare intrării în serviciu.
Şeful biroului de poliţie locală desemnat la conducerea formaţiunii de ordine
publică întocmeşte graficul cu agenţii de poliție locală desemnaţi, la începutul fiecărei
luni.
Acesta se înregistrează la structura de secretariat şi se aprobă de către şeful
unităţii/subunităţii de poliţie locală.
239
Documentul se aduce la cunoştinţa tuturor poliţiştilor locali desemnaţi, pe bază
de semnătură, şi se păstrează la dispecerat.
Poliţistul local care efectuează instructajul, desfăşoară următoarele activităţi:
- verifică prezenţa agenţilor din dispozitiv;
- verifică starea psiho-fizică a acestora, precum şi mijloacele individuale de
intervenţie din dotare, stabilind măsuri pentru ca fiecare membru al patrulei să nu intre
în serviciu fără a avea asupra sa dotarea aferentă şi echipamentul corespunzător;
- informează efectivele participante cu privire la evoluţia situaţiei operative şi
tehnicile infracţionale, diversele infracţiuni sau evenimente ce au avut loc în sectorul
(zona) de responsabilitate, măsurile de prevenire sau operative necesare reducerii
criminalităţii stradale, datele operative cu privire la persoane şi bunuri urmărite sarcini,
activităţi şi instrucţiuni pentru a fi puse în practică;
- îndrumă sub aspectul prezentării unor experienţe, idei, sugestii sau alte
procedee de prevenţie generale sau specifice, în vederea îndreptării eventualelor erori
de procedură şi reducerii fenomenului infracţional stradal;
- transmite componenţa echipelor (patrulelor), a sectoarelor/zonelor şi itinerarelor
de patrulare;
- transmite sarcini, activităţi şi instrucţiuni pentru a fi puse în practică;
- transmite informaţii noi referitoare la procedurile operative şi tehnicile
infracţionale.
Pe timpul activităţii de instruire, care se va realiza pe parcursul a maxim 15
minute din programul efectiv de lucru, nu se vor prezenta şi dezbate teme de pregătire
profesională.
Poliţiştii locali de ordine publică care au în subordine, voluntari sau alte forţe,
au următoarele obligaţii:
a) să verifice dacă sunt echipaţi regulamentar, dacă au asupra lor mijloacele din
dotare şi au starea fizică şi psihică necesară executării serviciului;
b) să execute instruirea lor practică la locul de serviciu, cu privire la cunoaşterea
zonei de siguranţă publică, modul de acţiune în diferite situaţii pentru îndeplinirea
misiunii;
c) să le interzică părăsirea misiunii, consumul de băuturi alcoolice, precum şi
intrarea nejustificată în localuri publice, locuinţe, instituţii sau sediile unor agenţii
economici;
d) să pretindă grijă faţă de păstrarea şi întreţinerea armamentului şi a mijloacelor
din dotare;
e) să raporteze şefului său nemijlocit orice abatere comisă de membrii patrulei.
Poliţiştii locali de ordine publică raportează pe cale ierarhică, de îndată, prin
orice mijloc, evenimentele ori situaţiile care impun intervenţia şi pot solicita sprijinul
altor forţe, precum şi părăsirea misiunii ce o execută în acel moment.
Pe timpul executării serviciului, poliţistului local de ordine publică îi este
interzis:
a) să părăsească zona de siguranţă publică sau misiunea stabilită cu următoarele
excepţii:
- pentru urmărirea şi prinderea persoanelor care comit infracţiuni şi încearcă să
părăsească locul săvârşirii faptei sau a persoanelor date în urmărire;
240
- pentru conducerea persoanelor infractoare sau suspecte, la sediul unităţii de
poliţie;
- când sunt sesizaţi că se comit evenimente grave în afara itinerarului;
- pentru a acorda ajutor altui poliţist sau cetăţenilor care se află în pericol, sunt
victime ale unui atac ori accident, sau aflaţi în situaţii limită;
- pentru a preveni sau a lua măsuri în cazul comiterii unor infracţiuni;
- pentru sprijinirea unităţilor medicale în vederea însoţirii unui bolnav psihic
periculos la spitalul de psihiatrie;
- pentru a interveni urgent în caz de calamităţi, catastrofe sau alte dezastre
naturale;
- în cazul îmbolnăvirii subite a unui membru component al patrulei;
- când condiţiile atmosferice sau alte fenomene naturale fac imposibilă
continuarea misiunii;
- când primeşte dispoziţii din partea şefului nemijlocit sau a personalului
principal de serviciu pe unitatea de poliție locală.
Înainte de a părăsi itinerarul de patrulare sau sectorul, poliţiştii locali de ordine
publică raportează, prin mijloacele avute la dispoziţie, şefului său nemijlocit despre
aceasta.
b) să consume băuturi alcoolice sau să doarmă;
c) să încredinţeze altor persoane armamentul, vehiculul şi celelalte mijloace din
dotare;
d) să intre în localuri publice, sediile instituţiilor sau ale agenţilor economici,
afară de cazul când sunt solicitaţi pentru intervenţie;
e) să folosească vehicule sau arme personale pentru intervenţie şi autoapărare;
f) să desfăşoare alte activităţi decât cele privind îndeplinirea atribuţiilor de
serviciu, să acorde interviuri sau să facă declaraţii în legătură cu sarcinile de serviciu, în
afara condiţiilor stabilite prin ordinele în vigoare.
2.3. Controlul dispozitivelor
Şefii unităţilor/subunităţilor pe raza căreia se efectuează patrularea desemnează
lunar, agenţi de poliţie locală care vor efectua controlul dispozitivului de ordine publică
şi patrulare.
Şeful structurii de ordine publică întocmeşte graficul cu poliţiştii locali desemnaţi
pentru control. În cazul patrulelor mixte, controlul se efectuează de către ofiţerii
desemnaţi din cadrul structurilor participante, conform unei planificării comune. Acesta
se aprobă de către şeful unităţii/subunităţii de poliţie şi se înregistrează la structura de
secretariat. Un exemplar se trimite din grafic la dispecerat/camera ofiţerului de serviciu.
Documentul se aduce la cunoştinţa ofiţerilor care fac controlul pe bază de
semnătură.
Şeful unităţii de poliţie stabileşte, modul de efectuare a controlului (ţinută, auto,
intervalul orar etc.).
Controlul se efectuează conform dispoziţiilor în vigoare.
În registrul destinat acestei activităţi, existent la dispecerat, se întocmeşte
procesul verbal cu aspectele constatate, problemele identificate, măsurile luate etc.
241
Registrul de control al dispozitivului de ordine publică şi patrulare se prezintă de
către dispecer/ofiţer de serviciu, la ieşirea din serviciu, şefului unităţii/subunităţii, care
dispune măsuri prin rezoluţie scrisă.
2.4. Colaborarea şi cooperarea cu alte forţe
Sunt menţionate forme şi metode de cooperare atât între formaţiunile de poliţie
locală cât şi poliţie naţională, personalul din sistemele de pază, jandarmi, pompieri,
poliţia de frontieră şi alte forţe din sistemul de ordine publică, precum şi modul de
acţiune în situaţii speciale, cum ar fi incendii de proporţii, explozii, catastrofe şi
calamităţi naturale, în cazul acţiunilor de apărare civilă, etc.
Actualizarea planurilor de siguranţă publică şi de supraveghere a traficului rutier
de ordine se face pe baza unei analize în urma căreia se stabilesc modificările ce se vor
aduce acestor documente. Pentru fiecare post (patrulă) prevăzut(ă) în plan se
întocmeşte carnetul posturilor.
Repartizarea în posturi a poliţiştilor locali din dispozitivul de siguranţă publică se
realizează în baza buletinului posturilor.
2.5. Buletinul posturilor
Buletinul posturilor se întocmeşte zilnic, în funcţie de situaţia operativă de şeful
formaţiunii de ordine publică şi/sau circulaţia pe drumurile publice, etc. şi se aprobă de
şeful organului de poliţie.
În buletinul posturilor se menţionează varianta de executare a serviciului, situaţia
numerică a efectivelor (pe schimburi), forţe suplimentare (jandarmi, alţi poliţişti locali
care execută activităţi de întărire a dispozitivului), animale de serviciu folosite,
autovehicule destinate patrulării şi evidenţa nominală a răspândirilor, repartizarea în
posturi, activitatea de control şi constatările efectuate. În consemnele patrulelor
pedestre auto de schimbul I şi II vor fi menţionate toate unităţile de învăţământ
stabilindu-se pe variante şi itinerarii, timpii de staţionare şi acţiune în zona fiecărei
şcoli sau unităţi de cazare, în funcţie de programul acestora, urmărind în special ca
prezenţa şi intervenţia poliţiştilor locali să se facă simţită în recreaţii şi pe stradă, în
momentele de sosire şi plecare a elevilor din şcolă.
Buletinul posturilor cuprinde:
- numărul de ordine al postului sau itinerarului de patrulare, limitele postului;
- numele şi prenumele poliţistului local repartizat în post, al militarului jandarm,
numele animalului de serviciu folosit;
- orele în care se execută serviciul;
- semnătura celor nominalizaţi să execute serviciul în post.
Fiecare poliţist local va avea un carnet personal, numerotat şi înregistrat, în care
se vor nota date privind:
- persoane, autovehicule şi obiecte urmărite;
- persoane legitimate, ora, locul şi motivul legitimării;
- autovehicule controlate şi constatări, motivul opririi;
- tema prelucrată la instruire, numele celui care a susţinut-o, precum şi alte
probleme prelucrate;
- alte însemnări făcute în timpul serviciului.
242
2.6. Drepturile şi obligaţiile polițiștilor locali care execută serviciul de
menţinere a climatului de siguranţă publică (patrulare)
Activitatea de evaluare şi apreciere a activităţii poliţiştilor locali, care se va
face având în vedere:
- numărul infracţiunilor constatate în flagrant;
- contribuţia la combaterea accidentelor de circulaţie;
- contribuţia la combaterea furturilor, inclusiv de şi din auto;
- modul de cunoaştere a situaţiei operative;
- activităţi educaţional-preventive desfăşurate;
- numărul informaţiilor culese şi valoare operativă a acestora;
- numărul persoanelor depistate, urmăriţi prinşi, bunuri date în urmărire şi
recuperate;
- rapoarte depuse pentru completarea supravegherii persoanelor în atenţie;
- sancţiuni contravenţionale aplicate, bunuri şi valori confiscate;
- conflicte aplanate;
- furturi prin spargere la unităţile comerciale, tâlhării, furturi prin smulgere,
accidente de circulaţie, scandaluri sau alte evenimente înregistrate în posturile
încredinţate;
- evenimente de tulburare a ordinii publice sau rutiere care au avut loc şi la care
sa intervenit cu întârziere;
- ţinuta şi comportarea faţă de cetăţeni;
- nivelul de pregătire de specialitate şi fizică;
- abateri comise.
Secțiunea a 3-a Modalităţi de executare a activităţii de patrulare
3.1. Activitatea de patrulare

Activitatea de patrulare se poate efectua pedestru sau prin utilizarea unor
vehicule rutiere din dotare, pe itinerarele de patrulare stabilite înainte de intrarea în
serviciu, care au o lungime diferenţiată, în funcţie de mijlocul de deplasare.
Activitatea de patrulare în localităţile urbane are un caracter permanent, în
schimburi.
Executarea serviciului de asigurare a climatului de siguranţă publică se realizează
în conformitate cu planurile de menţinere a siguranţei publice întocmite la nivelul
fiecărei unităţi şi subunităţi de poliție locală.
În cadrul dispozitivelor de ordine poliţiştii locali execută activităţii specifice de
asigurare a ordinii publice, apărare a vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii
persoanelor, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, a avutului public şi privat.
Dispozitivul de ordine este format din patrule şi posturi care pot fi:
- patrule pedestre;
- patrule auto;
- patrule hipo;
- posturi semimobile auto;
- posturi fixe.
243
3.2. Patrularea pedestră
3.2.1. Descriere procedură
Patrula pedestră este un element poliţienesc care acţionează pe teritoriul
municipiilor și oraşelor, pe itinerare de patrulare care sunt stabilite în funcţie de locurile
şi mediile favorabile săvârşirii infracţiunilor sau contravenţiilor, precum şi de locurile
unde se concentrează sau acţionează elemente infractoare.
Unul din poliţiştii locali este şef al patrulei, ceilalţi având obligaţia de a executa
ordinele şi a acorda sprijin în executarea atribuţiilor.
Pot fi componenţi ai patrulelor pedestre, personalul din alte sisteme de pază,
voluntari, care vor desfăşura activităţi sub îndrumarea şi controlul poliţiştilor locali.
Patrulele pedestre se vor angaja în zonă sau pe itinerarii de patrulare. Lungimea
itinerarului de patrulare este de 3-5 km, cuprinzând 2-3 variante de patrulare. Pe itinerar
se stabilesc intervale orare pentru anumite puncte obligatorii de trecere, determinate de
situaţia operativă. Itinerarul de patrulare va fi parcurs de cel puţin două ori pe schimb.
În timpul executării serviciului în teren poliţiştii locali au dreptul la 10 minute repaus
după fiecare oră de activitate.
Când temperatura aerului este sub -15o sau peste 30o la umbră, pauza se
efectuează la fiecare oră. Locul de repaus se stabileşte de către şeful formaţiunii la
propunerea poliţistului local, fiind menţionat în carnetul postului cu variante în caz de
timp nefavorabil (ploi în aversă, ninsori abundente, frig sau căldură mare).
Patrula pedestră se compune, de regulă, din cel puţin 2 poliţişti locali. Din
componenţa acesteia pot face parte şi studenţi/elevi ai instituţiilor de învăţământ ale
M.A.I., poliţişti, personal din alte sisteme de pază, voluntari.
3.2.1. Reguli tactice ce trebuie respectate
Reguli ce trebuie respectate la patrularea pedestră:
a) membrii patrulei se deplasează, unul lângă altul, iar acolo unde nu este posibil
acest lucru, unul după altul, respectându-se regulile privind circulaţia pe drumurile
publice;
b) deplasarea se face pe marginea exterioară a trotuarelor, pe partea stângă a
carosabilului ori pe mijlocul drumurilor mai puţin circulate;
c) pe timpul nopţii, trecerea prin locuri întunecoase, locuri acoperite, pe lângă
clădiri părăsite etc, se face după o observare prealabilă, cu prudenţă şi cu mijloacele din
dotare pregătite pentru intervenţie;
d) noaptea, pe timpul deplasării prin locuri neiluminate, în funcţie de situaţie, se
utilizează lanterna;
e) înainte de a intra în zone acoperite, întunecoase, se face o scurtă oprire,
evitându-se profilarea propriei siluete sau producerea de zgomote care să indice
prezenţa în acele zone a membrilor patrulei.
În vederea exercitării drepturilor şi obligaţiilor ce le revin, pe lângă atribuţiile
generale ale poliţiştilor locali de ordine publică, componenţii patrulelor pedestre au
următoarele obligaţii:
a) să acţioneze permanent pentru prevenirea furturilor din obiectivele de pe raza
de competenţă, a celor de şi din autoturisme, a telefoanelor publice stradale, precum şi
pentru prevenirea violurilor, tâlhăriilor, scandalurilor şi a altor manifestări prin care se
încalcă normele de convieţuire socială, ordinea publică, circulaţia pe drumurile publice
244
şi se aduce atingere drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, vieţii şi integrităţii corporale a
persoanei, avutului public şi privat, luând măsuri ferme, conform prevederilor legale,
atunci când aceste fapte s-au comis;
b) să participe şi să acţioneze în baza planificărilor şi a planurilor de acţiune la
acţiuni pentru prevenirea şi combaterea faptelor antisociale;
c) să acţioneze pentru depistarea şi luarea măsurilor legale împotriva persoanelor
care practică cerşetoria, vagabondajul, prostituţia, comerţul ambulant neautorizat etc.;
d) să menţină permanent legătura cu membrii celorlalte patrule pentru a face
schimb de informaţii, a cere şi acorda sprijin în soluţionarea unor situaţii ivite pe timpul
serviciului, de regulă prin staţia radio/telefonic;
e) să supravegheze persoane aflate în atenţia poliţiei ce domiciliază în zona de
responsabilitate;
f) să intervină pentru asigurarea fluenţei rutiere pe itinerariul de patrulare, atunci
când situaţia impune, dacă au calitatea de poliţist rutier;
g) să depisteze persoanele și bunurile urmărite în temeiul legii;
h) să verifice în baza de date, autovehiculele care sunt suspecte prin staţionarea
îndelungată sau prin starea de degradare;
i) să participe la menţinerea ordinii publice pe timpul producerii unor calamităţi
naturale, catastrofe, dezastre, precum şi pentru limitarea efectelor acestora prin luarea
primelor măsuri.
3.3. Patrularea auto
3.3.1. Descriere procedură
Patrula auto desfăşoară activităţi specifice pe teritoriul municipiilor și
oraşelor, acoperind în principal locurile unde frecvent se înregistrează infracţiuni
stradale. În acest sens:
a) desfăşoară activităţi specifice în sectorul/zona de ordine publică;
b) asigură legătura cu patrulele pedestre, care acţionează în acelaşi sector/zonă de
siguranţă publică.
Patrula auto execută serviciul numai cu autospeciale din dotare şi este formată
din cel puţin doi polițiști locali. Pe lângă aceştia, mai pot fi folosiţi studenţi/elevi ai
instituţiilor de învăţământ ai M.A.I., poliţişti, voluntari.
Reguli ce trebuie avute în vedere la patrularea auto:
a) conducătorul auto verifică starea tehnică a autovehiculului, documentele
necesare deplasării pe drumurile publice şi completează foaia de parcurs;
b) deplasarea se efectuează pe banda de lângă bordură sau acostamentul
drumului, pe partea dreaptă în direcţia de mers, iar pe raza localităţilor se recomandă
folosirea unei viteze reduse;
c) patrularea se efectuează cu semnalele luminoase în funcţiune, atât ziua cât şi
pe timpul nopţii, cu respectarea legislaţiei şi dispoziţiilor în vigoare;
d) în situaţia în care aceasta este întreruptă pentru deplasarea la un eveniment
semnalat sau pentru o activitate cu caracter de urgenţă, conducătorul autovehiculului,
va pune în funcţiune simultan mijloacele speciale de semnalizare sonore şi luminoase,
menţinându-le pe toată perioada deplasării;
245
e) membrii patrulelor auto asigură legătura cu patrulele pedestre, care acţionează
în acelaşi sector (zonă) de siguranţă publică şi intervin rapid, în sprijinul lor, precum şi
pentru transportul operativ la poliţie al persoanelor depistate.
În timpul executării serviciului în patrula auto, poliţiştii locali ce o compun vor
avea în vedere:
a) zonele unde locuiesc elementele agresive, turbulente, infractorii recidivişti,
gazdele de infractori şi alte asemenea persoane;
b) locurile favorabile săvârşirii infracţiunilor cu violenţă, precum şi cele unde de
obicei se întâlnesc sau îşi fac apariţia elemente parazitare, infractoare, discoteci, baruri
sau alte localuri de alimentaţie publică cu program nocturn;
c) locuinţele izolate ale persoanelor în vârstă, lipsite de apărare sau care prin
modul de viaţă şi comportare sunt potenţiale victime ale infractorilor;
d) arterele de circulaţie rutieră cu trafic intens ori unde se înregistrează frecvent
evenimente rutiere;
e) locurile de staţionare a taximetrelor şi intervenţia cu operativitate în cazul
evenimentelor deosebite;
f) grădiniţele, şcolile, azilurile de bătrâni etc.;
g) unităţile economice cu schimburi de noapte;
h) casele în construcţie, cabanele, cartierele nou construite în zone periferice.
3.4. Patrularea cu câini de serviciu
Folosirea câinilor de serviciu se execută în baza prevederilor legale existente, a
dispoziţiilor şefilor poliției locale, în funcţie de situaţiile create şi de specializările în
care aceştia sunt pregătiţi.
Câinii de serviciu (de însoţire) sunt daţi în dotarea poliţiştilor locali după ce
aceştia urmează un curs de iniţiere în creşterea şi dresajul câinilor.
Patrularea cu câini de însoţire se efectuează de regulă în zonele cunoscute cu
stare infracţională ridicată (violenţă, trafic şi consum stradal de droguri, etc.)
La orice ieşire în teren, câinele de serviciu este echipat cu botniţă şi pus în lesă,
fiind folosit, de regulă, numai de poliţistul care îl are în primire şi care l-a dresat.
Durata serviciului nu trebuie să depăşească 7 ore (pentru serviciul în ture 10 ore)
în 24 de ore.
Câinii de serviciu, indiferent de specializarea acestora nu vor fi folosiţi atunci
când temperatura atmosferică este sub -10º C şi peste 30º C.
Folosirea câinilor necalificaţi în serviciu este interzisă. Folosirea câinilor de
serviciu în alte misiuni decât cele pentru care au fost calificaţi este interzisă.
Poliţiştii locali, care au în dotare câini de serviciu, vor aloca 30 de minute din
timpul de lucru zilnic pentru îngrijirea şi hrănirea acestora.
Câinii de serviciu (de însoţire) sunt daţi în dotarea poliţiştilor după ce aceştia
urmează un curs de iniţiere în creşterea şi dresajul câinilor.
Patrularea cu câini de însoţire se efectuează de regulă în zonele cunoscute cu
stare infracţională ridicată (violenţă, trafic şi consum stradal de droguri etc.).
La orice ieşire în teren, câinele de serviciu este echipat cu botniţă şi pus în lesă,
fiind folosit, de regulă, numai de poliţistul care îl are în primire şi care l-a dresat.
În funcţie de situaţia creată, câinele de serviciu poate fi folosit:
246
a) cu botniţă şi fără lesă, pentru:
- paza locului faptei, a corpurilor delicte şi a persoanelor;
- cercetarea şi scotocirea terenurilor acoperite ori a locurilor greu accesibile;
b) fără botniţă şi în lesă, când:
- trebuie dispersat un grup ce prezintă pericol pentru ordinea publică;
- trebuie înlăturată opunerea violentă faţă de măsurile legale luate de poliţişti;
- este necesară asigurarea pazei persoanelor în timpul conducerii forţate la sediul
poliţiei;
- este necesară restabilirea ordinii în parcuri sau în alte locuri deschise.
c) fără botniţă şi fără lesă, pentru:
- semnalarea şi descoperirea persoanelor ascunse;
- înlăturarea unor atacuri care pun în pericol viaţa sau integritatea corporală a
poliţist ori a altor persoane, precum şi pentru prevenirea unor posibile atacuri de acest
gen;
- prinderea unor persoane suspecte de comiterea unor infracţiuni şi care nu se
supun somaţiei;
- prinderea evadaţilor şi altor persoane urmărite în temeiul legii.
Reguli tactice ce trebuie respectate la folosirea câinilor de serviciu:
a) folosirea câinilor de serviciu pentru imobilizare este precedată de somaţia
pentru încetarea acţiunilor şi avertizarea cu privire la folosirea acestui mijloc, prin
formula „ÎNCETAŢI, DISPERSAŢI-VĂ, VOM FOLOSI CÂINII DE
SERVICIU!”;
b) câinele poate fi folosit şi fără somaţie, dacă timpul necesar pentru această
activitate este insuficient, existând un pericol iminent;
c) poliţiştii, care au în dotare câini de serviciu, vor aloca 30 de minute din timpul
de lucru zilnic pentru îngrijirea şi hrănirea acestora.
3.5. Patrula hipo
Este un element al dispozitivului de ordine care execută serviciul de asigurare a
climatului de siguranţă publică, pe itinerarul de patrulare situate de regulă la periferia
localităţilor sau în zonele cu întindere mai mare şi acoperire naturală stabilite de şeful
organului de poliţie.
Patrula hipo se compune din 2 poliţişti cu câte un cal de serviciu. Itinerarul
patrule hipo nu poate depăşi 15 km.
Viteza medie de deplasare este de 4 km/h, iar în cazul când patrula se execută
noaptea sau pe terenuri greu accesibile, aceasta se reduce la 2 km/h. După parcurgerea
a circa 8 km se ia o pauză de 30 de minute, timp în care caii se odihnesc, iar poliţiştii,
prin rotaţie, execută activităţi specifice în stradă, la obiectivele din apropierea locului
de staţionare sau de repaus. Patrula hipo nu va fi folosită pe timp nefavorabil (viscol,
ploaie continuă ori furtună), precum şi în cazurile în care temperatura este sub –15º C.
În această situaţie, poliţiştii locali vor fi folosiţi în patrule pedestre.
Membrii patrulei hipo, în afara obligaţiilor generale, au următoarele sarcini
specifice:
247
a) să execute pânde şi controale în locurile obligatorii de trecere, în scopul
depistării autorilor furturilor de material lemnos, de pe câmp şi din livezi, a celor care
execută transporturi ilegale de mărfuri, etc.;
b) să depisteze persoanele care se ascund şi cele care sunt cazate ilegal în
dormitoarele comune ale unor ferme agricole;
c) să controleze și să supravegheze obiectivele Consiliului Local, să prevină
comiterea furturilor de cabluri telefonice şi electrice, stâlpi, instalaţii de irigat.
Poliţiştii locali care compun patrula hipo se ajută reciproc şi fac schimb de
informaţii cu cei care execută serviciul în posturile fixe sau în zonele de patrulare aflate
pe itinerar sau în vecinătatea acestora.
Caii folosiţi pentru patrulare sunt dotaţi cu harnaşamentul necesar, care se
compune din: şa, pătură sau pâslă şi frâu (căpeţea şi dârlogi).
În timpul nopţii, pe căpeţea se aplică o bandă reflectorizantă, iar pe picioarele din
stânga jambiere reflectorizante.
Atunci când este necesar, la ordinul şefului structurii de poliţie locală, patrula
hipo participă la acţiunile de menţinere a ordinii publice, cu ocazia unor adunări
publice, manifestări cultural-artistice sau sportive, pentru prevenirea şi lichidarea
actelor de dezordine, îndepărtarea persoanelor expuse pericolului sau care forţează
dispozitivul de ordine creat, blocarea unor căi de acces spre locul manifestaţiei şi
scoaterea din zonă a elementelor suspecte ori a grupurilor turbulente, care nu-şi
justifică prezenţa acolo.
În asemenea situaţii, patrula hipo se plasează în spatele poliţiştilor locali şi a
celorlalte forţe care constituie dispozitivul de ordine în locul respectiv, ieşind în faţa
acestuia numai la ordinul comandantului dispozitivului, când se impune intervenţia,
pentru realizarea vreuneia din măsurile arătate la alineatul precedent.
De regulă, poliţiştii locali vor conduce caii astfel încât aceştia să se găsească în
poziţie laterală faţă de grupul de persoane care trebuie menţinut pe aliniamentul stabilit
ori îndepărtat din zonă, evitând lovirea sau călcarea vreuneia dintre persoanele aflate în
preajma lor. În asemenea acţiuni nu vor fi folosiţi caii care muşcă sau lovesc.
Pe tot parcursul executării misiunii, poliţiştii locali sunt obligaţi să acţioneze
astfel încât să evite intrarea în busculade şi să prevină rănirea sau lovirea cailor de către
persoanele recalcitrante sau violente, folosind în acest scop, cu tact şi discernământ,
mijloacele din dotare.
Poliţiştii locali care au în dotare cai de serviciu răspund, potrivit prevederilor
legale, de încălcarea normelor referitoare la îngrijirea, hrănirea şi folosirea acestora.
3.6. Postul semimobil auto
Postul semimobil auto este un element de dispozitiv poliţienesc cu servituţi şi
atribuţii principale de ordine publică destinat să acţioneze conform competenţelor
legale ale poliţiei locale într-o zonă delimitată prin locul de staţionare şi cele 3 variante
de itinerare de patrulare pentru asigurarea ordinii publice şi normalităţii civic–urbane, a
avutului public și privat şi a mediului, constatarea contravenţiilor, rezolvarea
solicitărilor punctuale ale cetăţenilor ori îndrumarea acestora la sediu.
248
Posturile semimobile vor fi constituite pe fiecare schimb, din câte 3 poliţişti
locali (din care unul, conducător auto) şi vor fi întărite, la schimburile la care se
apreciază necesar cu încă unul - doi poliţişti din rândul agenţilor de poliţie locală.
Posturile semimobile auto vor acţiona astfel:
- 30 minute patrulare auto pe o variantă de itinerar de cel mult 3-4 km;
- 90 minute staţionare în locul de dispunere;
- 30 minute patrulare auto pe a doua variantă de itinerar, tot de cel mult 3-4 km;
- 90 minute staţionare în acelaşi punct;
- 30 minute patrulare auto pe a treia variantă de itinerar;
- 90 minute staţionare în punctul iniţial până la schimbare.
Pe timpul staţionării poliţiştii locali vor executa patrulare pedestră pe itinerare
limitate cu vedere la locul de dispunere a autoturismului, desfăşurând activităţi
poliţieneşti curente.
Pe timpul patrulării auto, pe variantele de itinerar, rularea se va efectua cu viteză
redusă şi cu staţionări scurte în locuri în care aceasta se impune, realizând intervenţii
poliţieneşti necesare în situaţiile constatate.
Variantele itinerarelor de patrulare, câte 3 pentru fiecare post semimobil auto se
stabilesc în raport de situaţia operativă, locurile de interes poliţienesc şi obiectivele din
raza de competenţă şi se menţionează în anexa la Planul de siguranţă publică.
Posturile semimobile auto vor acţiona pe autoturisme inscripţionate, prevăzute cu
girofar şi staţie radio, poliţiştii locali fiind echipaţi în uniformă şi dotaţi cu mijloacele
din dotare, având aceleaşi atribuţii ca şi poliţiştii locali din patrulele auto.
3.7. Postul fix
Postul fix este un element al dispozitivului de siguranţă publică şi reprezintă
porţiunea de teren încredinţată unuia sau mai multor poliţişti locali, în care aceştia îşi
îndeplinesc sarcinile prevăzute în consemnul general şi particular stabilit.
Serviciul în post fix se execută în situaţii bine determinate, pe unul, două sau trei
schimburi, într-un loc anume stabilit prin planul de siguranţă publică ori prin buletinul
postului, aprobat de şeful structurii de poliţie locală.
Atribuţiile poliţistului local din postul fix se stabilesc prin consemnul general şi
particular al postului, acesta având drepturile şi obligaţiile specifice poliţiştilor care
asigură serviciul în dispozitivul de siguranţă.
În cazul în care surprinde săvârşirea vreunei infracţiuni al cărei autor a fost prins
în flagrant, poliţistul local din postul fix îl legitimează, efectuează controlul corporal al
îmbrăcămintei şi al bagajelor, după care, fără a părăsi postul, raportează deîndată, prin
orice mijloc şefului său nemijlocit, sau personalului de serviciu al organului de poliţie.
Până la sosirea ajutorului solicitat, opreşte pe făptuitor odată cu predarea
acestuia, raportează datele constatate, necesare pentru întocmirea procesului-verbal și îl
predă Poliției Naționale.
Cunoaşterea postului sau itinerariului de patrulare de către poliţistul local din
dispozitivul de siguranţă publică Poliţistul local trebuie să cunoască limitele şi
particularităţile postului sau itinerariului de patrulare, precum şi elementele
caracteristice cu privire la teritoriu şi populaţia din zona în care îşi execută serviciul.
249
Cunoaşterea situaţiei operative din itinerarul de patrulare se realizează prin:
- instructajul executat înainte de intrarea în serviciu;
- luarea în primire a postului repartizat ori a itinerariului de patrulare;
- datele şi informaţiile comunicate din schimbul anterior;
- legătura cu factorii responsabili din obiectivele de pe itinerariul de patrulare;
- datele şi informaţiile furnizate de poliţiştii formaţiunilor operative şi sectoriştii
în a căror zonă de responsabilitate se situează postul sau itinerariul de patrulare;
- activitatea proprie de patrulare, control şi investigare a postului şi
împrejurimilor acestuia ori a itinerariului de patrulare, precum şi culegerea de
informaţii, contactul cu cetăţenii, şi personalul din sistemele de pază. În legătură cu
teritoriul, poliţistul local trebuie să cunoască:
- denumirea şi topografia străzilor, căile de acces pe rute mai scurte, mijloacele
de transport în comun şi traseele pe care circulă acestea, intensitatea traficului rutier şi
specificul acestuia, amplasarea semnelor de circulaţie;
- amplasarea, profilul activităţii, punctele de acces şi sistemele de pază ale
obiectivelor din zonă, agenţilor economici, cât şi locurile de cazare în comun etc.;
- timpul, locurile şi mediile favorabile comiterii de infracţiuni, precum şi cele în
care se constată încălcări frecvente ale ordinii publice sau unde se pot valorifica obiecte
provenite din infracţiuni: pieţe, terenuri unde se organizează bâlciuri, târguri, oboare,
parcuri, locuri de agrement, punctele obligatorii de trecere, monumente istorice şi altele
de acest fel;
- unităţile unde se colectează ori se păstrează valori monetare, muzeistice, de artă
ori de altă natură;
- sediile unor partide politice sau unităţi ale administraţiei publice, centrale şi
locale;
- locuri de parcare auto, păzite şi nepăzite;
- unităţi în care se produc şi se desfac băuturi alcoolice, săli de jocuri electronice
etc.;
- alte date stabilite de către şeful organului de poliţie.
Poliţistul local trebuie să cunoască populaţia sub următoarele aspecte:
- structura socială şi tradiţiile populare din zonă;
- liberaţii din penitenciare, recidiviştii, elementele cu antecedente penale, cele
violente şi agresive, suspecţii care domiciliază în raza să de activitate;
- bolnavii psihic periculoşi, gazdele de infractori, tăinuitorii şi plasatorii de
bunuri provenite din infracţiuni;
- persoanele care îl pot ajuta la îndeplinirea unor sarcini de serviciu;
- persoanele la care se organizează şi se practică jocuri de noroc;
- minorii-problemă, proxeneţii şi prostituatele;
- persoanele în vârstă, lipsite de apărare sau care prin modul de viaţă pot deveni
victime ale infractorilor;
- persoane care prin funcţiile pe care ocupă necesită, conform legii, măsuri de
protecţie, atât pentru ele cât şi pentru familiile lor.
Asigurarea şi menţinerea climatului de siguranţă publică pe teritoriul localităţilor
constituie una din atribuţiile de bază ale poliţiei locale.
250
Activitatea are ca scop prevenirea şi combaterea infracţiunilor, apărarea vieţii, a
drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, a avutului public şi privat, asigurarea liniştii
publice.
De aceea, toţi poliţiştii locali, indiferent de formaţiunea din care fac parte, dacă
se găsesc sau nu în timpul serviciului, sunt obligaţi să acorde sprijin celor din
dispozitivele de siguranţă publică, atunci când aceştia îşi exercită atribuţiile de serviciu
şi solicită sprijin.
De modul cum se aduc la îndeplinire atribuţiile referitoare la menţinerea
climatului de siguranţă depinde desfăşurarea normală a activităţilor din cadrul
comunităţilor ce compun localităţile respective, precum şi încrederea populaţiei în
instituţia poliţiei locale.
3.8. Documente întocmite pentru organizarea activităţii de patrulare
Patrularea se poate desfăşura pe timpul executării serviciului sau ca o acţiune de
sine stătătoare în funcţie de situaţia operativă.
Când patrularea se execută în timpul serviciului, aceasta are la bază Registrul
dispozitivelor de ordine şi siguranţă publică.
Acesta conţine următoarele rubrici:
- organizarea dispozitivului de siguranţă publică şi patrulare
pentru ziua de......................... (de formă tabelară):
- efective în serviciu/prevăzut încadrat/pe schimburi/ răspândiri (nominal);
- repartizarea în teren;
- patrule auto speciale de intervenţie.
- sectoare/zone acoperite cu alte forţe (de formă tabelară şi pentru cele două
rubrici anterioare):
- sectorul/ zona;
- nume şi prenume;
- în serviciu (pe schimburi);
- semnătura.
- poliţiştii locali desemnaţi să coordoneze activitatea din schimburi (de formă
tabelară):
- nume şi prenume;
- în serviciu (pe schimburi);
- semnătura.
Activitatea de patrulare ca răspuns la situaţia operativă, se organizează şi
hotărăşte, în mediul urban, de către şeful biroului/formaţiunii de ordine publică şi se
execută ziua sau noaptea, prin rotaţie, de poliţişti înarmaţi, constituiţi în patrule.
Pentru stabilirea activităţii de patrulare se va face o analiză temeinică, ţinându-se
cont de:
- obiectivele economice şi comerciale de pe teritoriul de competenţă;
- locurile propice comiterii de infracţiuni;
- prezenţa unor elemente suspecte;
- existenţa unor locuri publice, campinguri etc.;
- densitatea populaţiei;
- numărul poliţiştilor locali.
251
Indiferent de modul în care se execută activitatea de patrulare, înainte de se trece
la executarea acesteia, şeful patrulei va întocmi un plan de patrulare.
252
CAPITOLUL XVIII
PREVENIREA ACCIDENTELOR ȘI ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR DE

CĂTRE POLIȚISTUL LOCAL
Secțiunea 1 Prevenirea accidentelor
O altă responsabilitate a polițistului local este prevenirea accidentelor în zona în

care își desfășoară activitatea și acordarea primului ajutor în caz de urgență. Accidente
de muncă reprezintă un potențial mare de vătămare corporală, pierderea productivității
și a stabilității, iar în cele din urmă a scăderii profitului companiei. Fiind conștienți de
potențialele zone de pericol, care reprezintă cel mai mare risc, polițiștii locali trebuie să
fie capabili să prevină incidente, exercitând un rol util și atent. Una dintre
responsabilitățile polițistului local este de a avertiza persoanele asupra potențialelor
pericole care le pot întâlni. În cazul în care factorul de risc este deosebit de mare,
polițistul local trebuie să ia în considerare, escortarea persoanelor din zona de pericol și
plasarea acestora în zone sigure, restricționând accesul în zonă, până când pericolul a
trecut.
Acordarea de prim ajutor este parte integrantă a programului de siguranță și plan
de răspuns de urgență, care trebuie să fie organizat în funcție de accident, prioritate
având acțiunea de prevenire, mai degrabă decât serviciile medicale acordate după
accidentare. În cazul în care totuși accidentul se produce, trebuie să fie consultat
personalul medical calificat cu privire la aspectele privind tratamentul necesar cât și în
elaborarea unor proceduri de urgență. Este esențial ca persoana care coordonează
acțiunea de prim ajutor să fie responsabilă pentru coordonarea tuturor aspectelor și
punerea în aplicare a procedurilor ce se impun în situația dată.
Primul-ajutor este ajutorul de urgență acordat unei persoane rănite sau bolnave
folosind materiale ușor disponibile, care poate fi simplu, cum ar fi tratarea unei
zgârieturi de la un deget și punerea unui bandaj, sau poate fi complicat, ca îngrijirea
numeroaselor victime într-o coliziune de vehicul cu motor și predarea lor către
personalul medical. Dar, indiferent de situație, obiectivele de prim ajutor sunt
întotdeauna aceleași.
Prin acordarea primului ajutor se încearcă:
- păstrarea vieții;
- prevenirea ca rănirea sau boala să nu se agraveze;
- promovarea recuperării.
Primul-ajutor este alcătuit atât din cunoștințe cât și din abilități. O parte din
cunoștințe vom găsi în acest manual și pot fi învățate prin studierea acestuia.
Aptitudinile sunt diferite. Cel mai bun mod de a dobândi abilități de prim ajutor este de
a urma un curs de prim ajutor recunoscut, coordonat de un instructor calificat.
Într-un caz de urgență în cazul în care există leziuni, capacitatea polițistului local
de a acționa calm, în a evalua situația și a acorda primul ajutor adecvat, va depinde de
abilitățile de a acorda prim ajutor.
Oricine poate fi de prim ajutor. De exemplu când este cineva în trecere și observă
un accidentat, oferindu-se să-l ajute. Un părinte poate fi un prim-ajutor pentru copilul
253
său, un pompier poate fi un prim-ajutor la un pieton vătămat, sau un angajat poate fi
antrenat ca un prim-ajutor pentru locul său de muncă. Un prim-ajutor este pur și simplu
cineva care în situații de urgență se oferă să dea primul ajutor. Acesta nu
diagnostichează și nu tratează leziunile și bolile (cu excepția când acestea sunt foarte
mici), ci suspectează leziunile și bolile și dă primul ajutor.
Polițistul local ce acordă primul-ajutor, poate face, mult mai mult. Într-un caz
urgență, unde există confuzie și teamă, acțiunile de calm și liniște poate face ca
persoanele rănite să treacă mai ușor prin clipele durerilor traumatice.
Pe lângă faptul că acordă primul-ajutor, polițistul local agentul poate:
- proteja bunurile;
- ține la distanță persoanele curioase, care nu sunt necesare;
- asigură familia și prietenii accidentatului că o să fie totul bine;
- curăță spațiul de urgență, pentru a se putea lucra în condiții sigure.
O politică de prin ajutor poate lua în considerare următoarele intenții:
- a asigura cel mai bun tratament posibil, cât mai repede pentru orice rănit;
- a oferi personal calificat în acordarea de prim-ajutor în toate domeniile;
- a asigura că echipamentele și facilitățile de prim ajutor sunt în mod
corespunzător, întreținute și ușor accesibile în cazul în care sunt răniți;
- a integra formarea de prim-ajutor cu programe de prevenire a accidentelor.
Secțiunea a 2-a Acordarea primului ajutor
2.1. Eficiența primului ajutor

Eficiența primului ajutor acordat se apreciază nu după graba cu care este
evacuată victima de la locul accidentului ci după urgenţa și competența cu care s-a
intervenit pentru realizarea unor condiții care să contribuie la salvarea sănătății și vieții,
aplicarea măsurilor de reanimare, protejarea leziunilor și solicitarea echipei de salvare.
Numai cazurile ușoare pot fi evacuate de la locul accidentului cu mijloace de ocazie,
cele severe fiind evacuate obligatoriu cu autosanitara, singura capabilă să asigure o
asistență terapeutică și preventivă calificată.
2.2. Principiile primului ajutor
Primul ajutor constă în acordarea unui tratament în urma unui accident prin
folosirea deprinderilor, facilităţilor şi materialelor disponibile.
Primul ajutor se acordă în scopul:
- salvării vieţii;
- prevenirii agravării unei stări precare;
- favorizării revenirii la starea normală.
2.3. Nivele de prim ajutor
1. Salvarea vieţii şi minimalizarea rănilor cu:
- salvator calificat;
- reanimare cardio-pulmonară;
- reanimare prin metoda gură la gură.
2. Tratamentul de prim ajutor pentru rănile uşoare presupune, salvator
competent capabil să pună bandaje, să cureţe rănile, să aplice picături etc.
254
Măsurile primului ajutor în situaţii de urgenţă reprezintă primii paşi care se iau la
descoperirea unei persoane rănite şi sunt următoarele:
2.4. Evaluarea rănitului
Dacă acordarea asistenţei de prim ajutor pune polițistul local într-o situaţie
riscantă, trebuie să ia în consideraţie implicaţiile rănirii proprii şi consecinţele posibile
ale acestei răniri pentru victimă dacă încercarea eşuează.
Întotdeauna înainte de acordarea primului ajutor se raportează şefului ierarhic, înainte
de a risca propria securitate.
Evaluarea rănilor - Dacă nu există risc, polițistul local se apropie de răniţi şi
evaluează gravitatea rănilor. Această evaluare permite descoperirea rănilor aparente
cum ar pierderea cunoştinţei, leşin, sângerare, răni la cap, fracturi, dificultăţi de
respiraţie, stop cardio-respirator, plăgi tăiate sau împuşcate etc.
Evaluarea cauzelor - Determină dacă cauza rănirilor este cunoscută sau
evidentă cum ar fi cădere, asfixiere, incendiu etc. Dacă aceasta poate fi rezolvată fără
risc ca de exemplu oprirea alimentării cu gaz, atunci ia măsuri necesare pentru a
diminua riscul de răniri suplimentare.
Evaluarea zonei - Dacă există risc de răniri suplimentare pentru accidentaţi cum
ar fi folosirea furtunului de incendiu la foc sau fum şi cauza nu poate fi înlăturată se
impune deplasarea rănitului în loc sigur fără expunere. Informaţiile de mai sus
constituie un ajutor precis pentru serviciile de intervenţie şi de aceea este important să
le transmită la sosirea lor la locul incidentului.
În situaţia că g polițistul local este singur, pentru a acorda asistenţă unui rănit este
absolut necesar să caute încă o sursă de ajutor, să semnaleze toate urmările incidentului
înainte chiar de a întreprinde măsuri care îi pot afecta siguranţa proprie. Aceste
precauţii reduc posibilitatea de a exista două victime în acelaşi timp fără şansa să
primească ajutor.
Polițistul local trebuie să rămână calm şi eficient şi să manifeste siguranţă, ceea
ce va reduce riscul de panică.
2.5. Verificarea trusei de prim ajutor
Trusa de prim ajutor trebuie să existe la fiecare loc de muncă. Cu excepţia
componentelor suplimentare pentru riscuri speciale conţinutul unei truse de prim
ajutor include:
- bandaje de diferite dimensiuni;
- pansamente de diverse dimensiuni;
- plasturi adezivi;
- comprese;
- picături pentru ochi;
- tampoane pentru ochi;
- foarfece;
- ace de siguranţă;
- mănuşi medicale.
Este recomandat ca în trusa de prim ajutor să nu existe alifii, tablete sau pilule în
afară de situaţiile în care cei responsabili de aceste truse sunt calificaţi şi au suficientă
experienţă pentru a le distribui.
255
Echipamentul va mai conţine lichide speciale, sprayuri şi creme pentru tratarea
petelor sau arsurilor produse de substanţe chimice care pot apărea în astfel de mediu.
2.6. Clasificarea rănirilor
Contuzii - şocuri, căderi sau agresiuni.
Răni la ochi - contact cu scântei, aşchii sau stropiri.
După ce gravitatea rănilor a fost estimată, etapa următoare constă în a decide
asupra tratamentului. În continuare prezentăm tratamentele iniţiale recomandate în
cazul rănilor cele mai frecvente.
Rănile la cap - Reprezintă consecinţa unei căderi sau loviri de diferite obiecte în
cădere. Se acoperă rana cu un tifon curat; dacă pielea este deplasată se curăţă şi se
aşează la loc, fiind acoperită cu un tifon curat şi un bandaj în jurul capului pentru a opri
sângerarea. Rănitul este lăsat într-o poziţie confortabilă cu umerii sprijiniţi mai sus de
restul corpului.
Dificultăţile de respiraţie din cauza panicii sau anxietăţii - Apare ca rezultat
al asistării la producerea unui accident sau tâlhărie, stare de perturbare într-o
aglomeraţie sau zgomotului. Afectarea posibilă a plămânilor ca urmare a inhalării de
fum sau de vapori chimici. Persoana se aşează într-o poziţie în care respiră mai uşor. I
se vorbeşte calm dar ferm pentru a-l linişti şi va fi aşezat într-un loc liniştit pentru a-i
reduce anxietatea. Dacă dificultăţile de respiraţie sunt cauzate de inhalarea de fum,
rănitul va fi scos la aer curat, căile nazale vor fi curăţate şi va fi ajutat să se aşeze într-o
poziţie confortabilă pentru respiraţie
Arsuri - Au diverse grade şi sunt produse de foc, stropi chimici sau contacte cu
elemente fierbinţi cum ar fi conducte, părţi de maşini sau şocuri electrice. Se răceşte
zona afectată, cu apă rece. Se va menţine răcirea zece minute (timpul se poate ridica la
20 de minute în cazul stropirii cu substanţe chimice). Se îndepărtează îmbrăcămintea şi
bijuteriile din zona afectată căci rana se poate umfla. Nu se atinge zona afectată şi nici
nu se va aplica vreo loţiune sau cremă. Nu se îndepărtează nici o aderenţă de pe piele.
Se acoperă zona afectată cu tifon curat sau compresă sterilă. În cazul arsurilor la faţă se
va uda cu apă rece până soseşte asistenţa medicală, iar arsura nu se acoperă.
Şocuri electrice - Sunt produse prin apropierea sau contactul cu echipamentul
electric aflat sub tensiune. Se întrerupe curentul sau se scoate aparatul din priză (după
caz). Dacă nu este posibilă decuplarea sursei de curent, cel care acordă primul ajutor
pune picioarele pe un material uscat cum ar fi o cutie din lemn, o grămadă de ziare sau
ştergător din cauciuc tip auto. Se foloseşte o bucată de lemn cum ar fi mânerul unei
perii de mână pentru a îndepărta victima de echipamentul electric aflat sub tensiune. Se
poate folosi de asemenea o frânghie uscată care se înfăşoară în jurul gleznei victimei
care e trasă afară Se verifică starea victimei, dacă este conştientă sau în stare de
inconştienţă, se tratează rănile la fel ca în cazul arsurilor. Lemnul şi produsele din lemn
nu sunt bune conductoare electrice, în schimb este interzisă folosirea oricărui metal,
cârpe sau alte materiale umede sau ude.
Fracturi ale oaselor - Provocate de căderi sau obiecte în cădere. Victima nu se
mişcă decât în caz că se află în pericol. Nu se încearcă manevrarea sau mişcarea
membrului fracturat. Nu se bandajează membrul fracturat decât în cazul rănirii pielii
sau sângerării (bandajul se pune pentru a proteja zona de infecţii, opri sau încetini
256
hemoragia. Partea afectată va fi legată cu o curea (eşarfă) pentru braţe sau sprijinită pe
perne pentru picioare într-o poziţie cât mai confortabilă.
Răniri ale spatelui - Căderi sau ridicări de obiecte în mod greşit. Victima trebuie
să stea liniştită, imobilizată în jurul capului şi corpului de perne, prosoape etc. fără să
facă mişcări forţate sau însoţite de contacte dureroase.
Sângerări, tăieturi etc. - Contact cu obiecte ascuţite. Se îndepărtează
îmbrăcămintea şi bijuteriile de zona afectată. Se aplică un bandaj ferm în jurul rănii. Se
asigură pansamentul ţinându-l cu o mână sau prin legarea prin bandaj. Se ridică zona
afectată mai sus de nivelul inimii. Victima trebuie culcată pe jos pentru că poate leşina
sau să-şi pierde cunoştinţa, dacă sângele continuă să curgă în jurul primului pansament
se mai adaugă alt pansament fără a-l înlătura pe primul.
Rănirea ochilor - Aceştia nu se ating şi nu se şterg, iar victima este sfătuită să
stea liniştită şi cu ambii ochi închişi. Victima va trebui să stea jos deoarece are
echilibrul instabil şi poate cădea. Capul va fi sprijinit pe genunchi sau pe materiale moi.
I se dă victimei o compresă moale pentru a o ţine uşor pe ochi.
Pierderea cunoştinţei - Cauzate de căldură sau starea de sănătate. Se culcă
rănitul pe spate. I se ridică picioarele pentru a favoriza fluxul sanguin spre creier. Se
asigură rănitului cât mai mult aer curat. Victima este ajutată să stea jos sau în picioare
după ce şi-a revenit. Nu se forţează victima să stea în picioare deoarece prin reducerea
fluxului sanguin la creier îşi va reveni mai lent. Dacă leşinul a condus la căderea
victimei se verifică dacă nu are răni.
Şocuri - I se asigură victimei condiţii de confort se acoperă cu o pătură, i se
ridică şi se sprijină picioarele cât mai sus posibil. Se degajează şi desface
îmbrăcămintea din jurul gâtului, pieptului şi mijlocului. În toate situaţiile se verifică
dacă victima este in stare confortabilă şi sigură, calmă şi că asistenţa medicală este
anunţată.
2.7. Măsurile de prim ajuror
2.7.1. Poziţii propice de restabilirea funcţiilor și aplicarea de urgență a
măsurilor de prim ajutor - Există o serie de poziţii de restabilire în funcţie de tipul
rănii sau de eventualele riscuri.
Principalul rol al acestor poziţii este:
- să reducă riscul de cădere;
- să ajute respiraţia;
- să reducă riscul de şoc;
- să reducă pierderea de sânge;
- să uşureze durerea şi disconfortul;
- să protejeze rana.
Cea mai uzuală poziţie de recuperare implică aşezarea victimei pe o parte cu o
mână sub obraz pentru a susţine capul şi cu cealaltă mână întinsă spre spate, piciorul de
deasupra va fi îndoit cu genunchiul înainte şi sprijinit pe pământ. Această poziţie va
asigure victimei stabilitate şi accesibilitate.
Polițistul local trebuie să fie pregătit să acorde primul ajutor medical care să
permită rănitului să supravieţuiască până la sosirea medicilor. A nu cunoaşte aceste
reguli şi a nu acţiona în timp util ar însemna să nu îşi îndeplinească misiunea.
257
Orice plan de măsuri de protecţie trebuie să conţină şi prevederi de urmat pentru
transportarea persoanei protejate la un centru medical în timpul cel mai scurt, însă
polițistul local trebuie să fie în măsură să acorde primul ajutor, în care trebuie să
intervină sunt cele de urgenţă, care dacă nu se intervine, poate duce la moartea
persoanei, înainte de a putea fi îngrijită de experţi medicali.
În ordinea priorităţii situaţiile critice sunt următoarele:
- pierderea respiraţiei;
- criza cardiacă;
- hemoragia;
- şocul.
Oricare dintre aceste situaţii poate antrena moartea în decurs de 30 minute. De
aceea este esenţial să se ştie ce este de făcut în acest caz.
Într-o situaţie de urgenţă în care este necesar să se acorde ajutor, primul lucru
care trebuie făcut este să se determine situaţia victimei, sens în care trebuie verificată
starea victimei:
a) dacă şi-a pierdut cunoştinţa;
b) dacă respiră;
c) dacă are puls;
d) dacă are hemoragie etc.
Rezultatele acestei prime verificări vor determina măsurile ce vor trebui luate în
continuare.
Măsurile medicale de urgenţă sunt:
a) degajarea căilor respiratorii;
b) restabilirea respiraţiei;
c) restabilirea circulaţiei.
Oprirea hemoragiilor
Vederea sângelui este pentru majoritatea persoanelor o experienţă tulburătoare şi
înfricoşătoare. În acelaşi timp însă acesta este în principiu, indiciul cel mai vizibil că un
individ a fost rănit, iar salvatorii fără experienţă au tendinţa să îngrijească plăgile
deschise. Acest lucru este adesea o greşeală. Dacă victima nu mai respiră sau dacă
inima a încetat să-i mai bată, pot surveni complicaţii cerebrale foarte grave sau chiar
moartea. Cu toate acestea este important de reţinut că dacă hemoragia provine de la o
arteră principală, moartea poate surveni în 5-10 minute. De aceea trebuie examinată
victima şi determinată originea hemoragiei, pentru a se putea stabili dacă rana trebuie
tratată cu prioritate.
Următoarele elemente pot ajuta să se determine dacă hemoragia poate antrena
moartea:
1. Volumul - o mare pierdere de sânge în timp scurt.
2. Culoarea - sângele este roşu deschis.
3. Scurgerea - sângele se scurge ţâşnind din rană.
Rănile importante şi rănile în care o arteră sau o venă a fost ruptă sau spartă,
necesită a fi tratată imediat.
258
2.7.2. Metodele de oprire a sângelui
Apăsarea directă - trebuie pus un pansament steril (sau o bucată de ţesătură
curată sau mâna proprie) direct pe rană şi apăsat cu putere. Pansamentul trebuie aplicat
ferm şi nu trebuie scos decât de medic.
Punct de apăsat - în cazul în care locul sau tipul de rană nu permite aplicarea
unui pansament prin presiunea directă, se poate recurge la metoda punctelor de apăsare.
Un punct de apăsare este un loc al corpului în care o arteră trece pe deasupra unei
suprafeţe osoase sau este aproape de suprafaţa pielii. Apăsând pe aceste puncte se poate
limita temporar volumul de sânge care se scurge. Poziţia acestor puncte pe corp trebuie
studiate din timp.
Garouri - în cazurile extreme în care măsurile descrise mai sus nu au reuşit să
oprească hemoragia, aceasta poate fi redusă cu ajutorul unui garou. Această metodă se
poate aplica decât în cazul unui membru (mână sau picior). În acest caz, se pune o
centură sau bandă în jurul membrului rănit şi se strânge până când încetinesc pierderile
de sânge.
Imediat ce s-a oprit hemoragia, victima trebuie îngrijită pentru a nu deceda din
cauza şocului.
2.7.3. Acordarea primului ajutor în tratarea unui şoc
Cuvântul şoc, în sens medical, înseamnă prăbuşirea sistemului cardio-vascular.
Această prăbuşire poate fi cauzată de numeroşi factori. De reţinut este că victima care
suferă un şoc poate deceda, de aceea persoana rănită trebuie să primească îngrijire
pentru a evita această situaţie.
Simptomele unui şoc sunt următoarele:
1. Puls rapid, dar slab;
2. Piele rece şi umedă;
3. Transpiraţia abundentă;
4. Ten pal şi cenuşiu care devine apoi albastru;
5. Respiraţie dificilă sau slabă;
6. Pupilele dilatate;
7. Leşin sau pierderea cunoştinţei.
În principiu, pentru îngrijirea persoanelor care au suferit un şoc, trebuie luate
următoarele măsuri:
- menţinerea unui ritm normal al respiraţiei (poate fi necesar să se recurgă la
respiraţie artificială);
- ridicarea capului şi a picioarelor, dacă acest lucru nu este contraindicat pentru
răni;
- ținerea victimei la căldură, fără însă a exagera, victima trebuie să stea la o
temperatură confortabilă;
- să nu i se dea nimic de băut sau de mâncat. Dacă se urmează aceste reguli
simple şi dacă se aplică şi celelalte măsuri de urgenţă starea victimei va rămâne stabilă
până la sosirea medicului.
Tactica de evacuare și de îngrijire, precum şi aspecte generale de prim ajutor,
sunt verificarea funcţii vitale ale corpului, primul ajutor de bază, deschiderea căilor
respiratorii, oprirea sângerărilor și protejarea plăgilor, luarea de măsuri de prim ajutor
259
în cazuri de leziuni, răni abdominale, fracturi, mușcături sau înțepături, vaccinarea
pacientului, ajutor psihologic, și de formare a echipei de prim-ajutor de urgență.
- oricât de impresionant s-ar înfățișa tabloul unui accident, polițistul local nu are
voie să-și piardă cumpătul;
- evaluarea rapidă a situației (natura accidentului și numărul victimelor) și luarea
măsurilor de oprire a extinderii agresiunii primare (explozie, incendiu, înec etc);
- trierea rapidă a victimelor în funcție de gravitatea leziunilor și a perturbărilor
funcționale pe care le prezintă. De cele mai multe ori victimele unui accident prezintă
afecțiuni mixte: lezionale (plăgi, fracturi, hemoragii etc) și tulburări funcționale (comă,
șoc etc);
- la nevoie, victimele se scot cu grijă din locul accidentului;
- se acordă primele măsuri de ajutor în ordinea: prevenirea asfixiei, combaterea
sincopei cardio-respiratorii, oprirea hemoragiei și imobilizarea provizorie a fracturilor.
Nici un accidentat, cu excepția celor cu hemoragii interne, nu se evacuează de la locul
accidentului înainte de a i se echilibra funcțiile vitale (respirația și circulația sangvină);
- evacuarea accidentatului se va face către cea mai apropiată și dotată unitate
medicală, întotdeauna însoțită de o persoană competentă în a-i acorda ajutorul în caz de
necesitate.
Importanţa însuşirii modului de a acorda primului ajutor în situaţii de urgenţă
este majoră şi din acest punct de vedere se impune pregătirea gărzii de corp pentru a
acţiona cu competenţă şi a stimula iniţiativa în cazul situaţiilor grave, în locul adoptării
unei atitudini pasive.
Înainte de toate rolul agentului de securitate este de a alarma serviciile de
urgenţă, să nu abandoneze răniţii grav, de a ţine mulţimea la distanţă, şi de a rămâne
calmă.
În vederea acordării primului ajutor victimelor unor accidente, trebuie să urmeze
un curs de instruire în acest sens, mai ales pentru situaţiile mai grave, în care victima
este în comă sau şi-a pierdut cunoştinţa.
În astfel de situaţii trebuie să acţioneze rapid. Asistenţa poate fi considerată,
solicitarea unei ambulanţe, unui medic sau personal calificat ca asistent medical. Dacă
victima este rănită sau în dificultate şi insistă să părăsească locul nu trebuie oprită fizic.
Este preferabil să se insiste ca victima să nu părăsească totuşi locul şi dacă este posibil
să se identifice martori care să confirme eforturile făcute. Se raportează imediat
problema apărută conducerii companiei sau superiorilor.
Se cheamă ambulanţa sau medicul/asistentul în caz că victima se prăbuşeşte sau
delirează şi se comunică ce acţiuni de prim ajutor au fost încercate, chiar dacă victima
nu a fost dispusă să accepte primul ajutor.
În situaţia în care victima este unul dintre atacatori, i se va acorda aceeaşi atenţie
ca unui vizitator rănit.
Au prioritate persoanele rănite în incintă indiferent dacă prezenţa lor este
justificată sau nu.
2.7.4. Acordarea primului ajutor în caz de fracturi
Fracturile sunt ruperi totale sau parțiale ale unui os fiind frecvent întâlnite în cazul
accidentelor rutiere, iarna sau în cazul altercațiilor în care sunt folosite corpuri
contondente.
260
Primul ajutor acordat de polițistul local urmărește:
- evitarea complicațiilor ce pot interveni în zona fracturii, prin lezarea vaselor de
sânge, nervilor, pielii sau a unor organe (plămâni, ficat, splină, măduva spinării etc), de
către capetele ascuțite ale oaselor fracturate;
- diminuarea durerilor și implicit scăderea suferinței accidentatului;
- asigurarea condițiilor necesare transportării victimei la cel mai apropiat spital.
Orice fractură se caracterizează prin:
- dureri vii într-un punct fix;
- deformație, datorită deplasării unghiului fragmentelor osoase;
- tumefacție, datorită edemului și hemoragiei;
- poziție vicioasă a membrului, prin scurtare (datorită suprapunerii fragmentelor),
răsucire în direcții opuse etc.;
- mobilități anormale a oaselor;
- impotența funcțională, ca urmare a lipsei de continuitate a pârghiei osoase.
Fracturile pot fi închise sau deschise (cu răni prin care se pot vedea capetele
oaselor). În cazul fracturilor deschise, mai întâi se oprește hemoragia, se pansează rana
pentru a nu se infecta, apoi se trece la imobilizarea acesteia.
Suprimarea durerii se realizează prin administrarea de calmante (algocalmin,
antinevralgic etc).
Imobilizarea provizorie a fracturii se va realiza folosindu-se atele din lemn,
plastic sau carton, din trusele de prim ajutor sau cu mijloace improvizate cum ar fi:
bucăți de scândură, bastoane, crengi, șipci etc.
Se vor folosi două atele plasate pe fețele opuse ale membrului rănit și legate prin
mijlocirea unor fese, curele, cordoane, cravate etc.
Pe timpul acordării primului ajutor trebuie avute în vedere următoarele:
- atelele sau mijloacele improvizate să aibă o lungime corespunzătoare, spre a
imobiliza atât osul fracturat cât și articulațiile de la ambele capete ale acestuia;
- atelele sau mijloacele improvizate să fie înfășurate cu fese sau alt material
textil, pentru a nu provoca răni în regiunea imobilizată;
- în timpul transportului victimei se va urmări să nu să producă deplasări ale
fragmentelor osoase, care ar putea determina complicații;
- manevrele pentru tratament, pansament și imobilizare trebuie făcute cu multă
blândețe, deoarece orice manevră bruscă provoacă o durere vie și spasm muscular ce
poate duce la dislocarea fragmentelor osoase, transformând o fractură închisă într-una
deschisă.
Orice accidentat care prezintă o leziune osoasă nu va fi evacuat la spital înainte de
a se fi realizat imobilizarea fracturii.
Victimele la care se constată fracturi de bazin sau de coloană vertebrală vor primi
primul ajutor și vor fi transportate numai de către echipa de pe autosanitară.
2.7.5. Acordarea primului ajutor în cazul plăgilor
Primul ajutor în caz de rănire se acordă chiar la locul accidentului și constă în
aplicarea pe plagă a unui pansament în vederea opririi curgerii sângelui (hemostază) și
a evitării infectării acesteia. O atenție deosebită trebuie acordată plăgii împușcate
rezultată ca urmare a penetrării de către glonț a pielii și țesuturilor moi. Rana este de
regulă adâncă și îngustă, însoțită de sângerare redusă cantitativ, caracteristică care
261
sporește pericolul suprainfecțiilor, germenii patogeni pătrunşi în plagă nefiind spălați
de fluxul sangvin.
În cazul rănirii, se îndepărtează hainele, se aplică pansamentul și apoi, mai ales
în sezonul rece, se acoperă rănitul pentru evitarea hipotermiei.
Dacă rana este la piept și se aude un zgomot de intrare și de ieșire a aerului
(amestecat cu sânge) iar rănitul respiră foarte greu, este semn că peretele toracic este
străpuns până la plămân. În această situație se aplică un pansament cât mai etanș sau se
fixează mâna rănitului pe rană pentru a-i permite să respire și se așează într-o poziție
mai ridicată a toracelui
În caz de rănire a abdomenului se aplică pansament circular, iar rănitul se așează
pe spate.
Cu excepția răniților la abdomen, tuturor li se dă să bea apă sau alte lichide, mai
puțin alcool (pentru a compensa pierderea sângelui).
Pentru pansare se vor folosi, cu precădere, pansamentele sterile aflate în trusele
de prim ajutor sau mijloace improvizate (batista, cravata, fâșii din lenjeria proprie sau a
rănitului, etc.).
Oprirea hemoragiilor se va realiza prin metode și mijloace accesibile, în
funcție de felul acestora, astfel:
- în cazul hemoragiilor arteriale, în care sângele de o culoare roșu-aprins țâșnește
în jet sacadat în același ritm cu pulsațiile inimii, compresiunea se va face deasupra
leziunii (rănii), pentru a întrerupe astfel circulația sângelui de la inimă spre artera
lezată;
- în cazul hemoragiilor venoase, în care sângele curge uniform având culoare
roșu închis, compresiunea se va face sub locul leziunii sau al rănii, deoarece circulația
venoasă are loc în sens invers celei arteriale;
- pansamentul compresiv se aplică direct pe rană sau pe leziunea din care apare
hemoragia și va fi strâns atât cât este necesar pentru a realiza oprirea sângelui, În cazul
lezării unui vas de sânge de la cap (tâmplă) sau gât.
Dacă polițistul local nu poate, din diferite motive, să însoțească victima la spital,
atunci se notează pe o bucată de hârtie ora și minutul aplicării garoului și se pune la loc
vizibil.
Garoul nu poate fi menținut strâns mai mult de 1,5-2 ore, deoarece întreruperea
circulației sângelui peste această limită duce la cangrenarea țesuturilor din zona
respectivă.
Dacă până la primirea ajutorului medical calificat trec mai mult de două ore, se
va desface garoul din 15 în 15 minute pe perioade scurte (30 - 60 secunde), asigurându-
se hrănirea porțiunii vătămate.
2.7.6. Acordarea primului ajutor în cazul unui stop cardio-respirator
(infarct)
În cazul perturbărilor funcționale, polițistul local trebuie să știe să deosebească
următoarele cinci categorii de manifestări:
1. accidentatul este afectat de eveniment, dar conștient și cu funcțiile vitale
neafectate;
262
2. accidentatul este conștient sau semiconștient, dar cu respirația mai frecventă și
superficială, pulsul accelerat și slab, tensiunea arterială coborâtă. Starea poartă numele
de ”șoc”;
3. accidentatul și-a pierdut cunoștința în primele minute de la accident dar își
revine, recuperând în scurt timp funcțiile vitale;
4. accidentatul este inconștient, însă are funcțiile vitale (respirație și circulație)
păstrate. Starea poartă numele de ,,comă" și survine cel mai frecvent în cazul unui
traumatism cranio-cerebral;
5. accidentatul zace nemișcat, inconștient, fără respirație și cu absența bătăilor
inimii. Această stare poartă denumirea de ,,moarte clinică" și este determinată de o
sincopă cardio-respiratorie.
În toate cele cinci cazuri, accidentații pot prezenta diferite plăgi, fracturi,
hemoragii, arsuri, pierderea controlului sfincterelor, etc.
În primele patru situații (când funcțiile vitale nu sunt compromise) primul ajutor
constă, în principal, în efectuarea hemostazei provizorii, imobilizarea fracturilor,
pansarea plăgilor etc.
În situația instalării morții clinice, polițistul local va interveni în primul rând
pentru restabilirea respirației și a circulației sangvine, procedând la aplicarea
manevrelor de resuscitare (respirație artificială și masajul cardiac).
Moartea clinică durează 3-5 minute (apoi se instalează moartea biologică) și
poate fi recunoscută după următoarele semne:
- pierderea cunoștinței;
- oprirea mișcărilor respiratorii;
- încetarea bătăilor inimii;
- absența pulsului la artera carotidă;
- paloarea extremă a tegumentelor;
- lărgirea pupilelor și globii oculari imobili;
- relaxarea completă a musculaturii și pierderea necontrolată de urină și materii
fecale.
Avându-se în vedere frecvența mare a cazurilor în care accidentații mor prin
obstrucția căilor respiratorii superioare, primul ajutor trebuie să înceapă prin asigurarea
libertății căilor respiratorii superioare, astfel:
- plasarea capului în hiperextensie (victima se culcă pe spate, iar agentul de
securitate îi ridică ceafa cu o mână, în timp ce cu cealaltă așezată pe frunte îi împinge
capul spre spate);
- controlul libertății căilor respiratorii (folosindu-se de indexul mâinii cu care
verifică, agentul de securitate înlătură din cavitatea bucală corpii străini și asigură
permeabilitatea orificiului glotic);
- propulsia mandibulei împreună cu baza limbii pentru degajarea orificiului glotic
(se realizează prin împingerea mandibulei spre înainte, în așa fel încât arcada dentară
inferioară să ajungă să depășească în înălțime pe cea superioară, asigurându-se
eliberarea orificiului glotic).
Pentru realizarea respirației artificiale se pot folosi două procedee diferite:
- metoda internă - prin insuflație activă a aerului în căile respiratorii;
- metoda externă - prin compresiunea activă, ritmică a toracelui din exterior.
263
Cea mai eficientă metodă este cea internă: este mai operativă în aplicare, este mai
ușor de executat, este mai eficientă (la fiecare insuflare se asigură accidentatului un
volum de 1500 ml aer, în comparație cu volumul maxim de 300 ml cât asigură metoda
externă).
Metoda internă de respirație artificială - se bazează pe insuflația aerului direct în
căile respiratorii ale victimei prin mai multe procedee:
- procedeul ,,gură la gură” - se execută după următoarea tehnică:
- se asigura libertatea căilor respiratorii;
- se așterne pe fața victimei un material de protecție din pânză (batistă, tifon etc);
- se pensează nasul cu mâna stângă, pentru a preveni pierderea aerului;
- se insuflă aer în plămânii victimei (agentul de securitate efectuează o inspirație,
o expirație și încă o inspirație profundă, urmată de o apnee voluntară; ulterior, aplică
circumferința buzelor sale peste buzele victimei și insuflă cu putere aerul în plămânii
acesteia).
Frecvența insuflării aerului în plămânii victimei este de 16-18 ori/minut (similar
unei respirații normale).
- procedeul gură la gură cu ,,batista salvatorului" - este utilizat mai ales atunci
când victima are căile respiratorii inundate de sânge, secreții sau conținut gastric. În
această situație se utilizează (din considerente de ordin subiectiv) ,,batista salvatorului",
o folie de plastic cu un tub cu diametrul de 20 mm și lungimea de 25 mm. Tubul de
plastic se introduce în gura victimei, între arcadele dentare, iar folia se întinde pe falca
acestuia.
Algoritmul de efectuare a respirației artificiale este același ca la procedeul
anterior.
- procedeul de respirație artificială cu ajutorul ,,dispozitivului din trusa
medicală a automobilistului" - acest dispozitiv este format dintr-un tub gofrat, bloc de
supape și o piesă de gură. Se respectă același algoritm de efectuare a respirației
artificiale cu specificația că agentul de securitate insuflă cu putere aerul prin capătul
liber al tubului gofrat, iar piesa de gură se aplică accidentatului. Blocul de supape
asigură realizarea respirației artificiale, în ritmul 16-18 respirații pe minut, fără ca
agentul de securitate să-și ridice gura de pe tubul gofrat.
Metoda externă de respirație artificială - se bazează pe compresiunea manuală
ritmică a cutiei toracice. Compresiunea se realizează prin apăsarea energică a bazei
toracelui (din față sau din spate) în timp ce victima se află culcată la orizontală.
Eficiența metodei de respirație artificială se poate aprecia și după starea
pupilelor. Micșorarea pupilelor în cursul manevrelor de reanimare este semnul unei
evoluții favorabile, dilatarea lor, în schimb, trebuie considerată ca un semn de evoluție
gravă.
În majoritatea cazurilor, sincopa respiratorie este urmată la un interval de 1-2
minute de sincopă cardiacă, care se însoțește de consecințele incomparabil mai grave și
mai greu de combătut.
Există două procedee de resuscitare cardiacă și anume:
Masajul cardiac - scopul masajului cardiac este acela de a înlocui, pe durata
sincopei, contracțiile spontane ale inimii, pentru a iriga cu sânge organele vitale, mai
ales creierul.
264
Masajul cardiac se executa astfel:
- palma mâinii stângi se aplică pe stern, în treimea inferioară a acestuia, cu
degetele răsfirate în aer;
- mâna dreaptă se așează în același mod peste cea stângă;
- se execută ritmic aproximativ 60 de compresiuni pe minut, scurt și energic,
apăsând sternul astfel încât el să se deplaseze pe o distanță de 4-6 cm, spre interior.
În practica curentă, când ajutorul este dat de un singur agent de securitate, se
efectuează 10 compresiuni presternale de masaj cardiac la 2 insuflații succesive. Atunci
când sunt doi agenți de securitate, se efectuează 5 compresiuni, la fiecare insuflație
profundă a plămânilor.
Percuția presternală - este recomandată a fi utilizată de unii specialiști la
începutul reanimării oricărei sincope cardio-respiratorii.
Metoda constă în aplicarea unei singure lovituri cu pumnul în segmentul mijlociu
al regiunii presternale de la o înălțime de 20-40 cm.
Vibrațiile mecano-electrice realizate pe această cale în aria cordului pot provoca
uneori excitația centrului automat al inimii și restabilirea funcției sale. Se trece apoi
imediat la executarea respirației artificiale. În caz de insucces, se aplică tehnicile de
respirație artificială și masaj cardiac extern.
O deosebită grijă trebuie să manifeste polițistul local în susținerea moralului
accidentatului și în liniștirea acestuia cu cuvinte de îmbărbătare. În primele momente
ale accidentului domină surpriza, deruta și chiar panica. Ca atare, polițistul local trebuie
să manifeste stăpânire de sine, curaj și să acționeze cu fermitate și pricepere în sensul
reabilitării fizice și psihice a celor accidentați și la instalarea unui sentiment colectiv de
securitate sanitară și socială.
2.7.7. Solicitarea ambulanței
În momentul solicitării ambulanței trebuie furnizate următoarele informații
necesare:
- locul și adresa unde s-a petrecut accidentul;
- ce s-a întâmplat;
- numărul răniților (adulți, copii, sex, alte date solicitate);
- de unde se dă alarma (numele persoanei care solicită intervenția ambulanței,
adresa și numărul de telefon).
265
266
ANEXA 1 - LEGISLAȚIE UTILĂ POLIȚIȘTILOR LOCALI
Constituția României
Titlul I Principii generale

Art. 1. Statul român
(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.
(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului,
drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi
pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale
poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor -
legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.
(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
Art. 2. Suveranitatea
(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale
reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin
referendum.
(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.
Art. 3. Teritoriul
(1) Teritoriul României este inalienabil.
(2) Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a
celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional.
(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În
condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.
(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.
Art. 4. Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni
(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi.
(2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire
de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de
apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.
Art. 5. Cetăţenia
(1) Cetăţenia română se dobândeşte, se păstrează sau se pierde în condiţiile prevăzute
de legea organică.
(2) Cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naştere.
Art. 6. Dreptul la identitate
(1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale
dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale,
lingvistice şi religioase.
(2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea
identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu
principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români.
Art. 7. Românii din străinătate
267
Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor ţării şi acţionează
pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi
religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt.
Art. 8. Pluralismul şi partidele politice
(1) Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei
constituţionale.
(2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele
contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând
suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile
democraţiei.
Art. 9. Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale
Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară
activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea
drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale
membrilor lor.
Art. 10. Relaţii internaţionale
România întreţine şi dezvoltă relaţii paşnice cu toate statele şi, în acest cadru, relaţii de
bună vecinătate, întemeiate pe principiile şi pe celelalte norme general admise ale
dreptului internaţional.
Art. 11. Dreptul internaţional şi dreptul intern
(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i
revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde
dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea
Constituţiei.
Art. 12. Simboluri naţionale
(1) Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare
începând de la lance: albastru, galben, roşu.
(2) Ziua naţională a României este 1 Decembrie.
(3) Imnul naţional al României este ,,Deşteaptă-te române".
(4) Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.
Art. 13. Limba oficială
În România, limba oficială este limba română.
Art. 14. Capitala
Capitala României este municipiul Bucureşti.
Titlul II Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale
Capitolul I Dispoziţii comune
Art. 15. Universalitatea
(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin
alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale
mai favorabile.
Art. 16. Egalitatea în drepturi
268
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără
discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii,
de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează
egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.
(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care
îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile
administraţiei publice locale.
Art. 17. Cetăţenii români în străinătate
Cetăţenii români se bucură în străinătate de protecţia statului român şi trebuie să-şi
îndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din
ţară.
Art. 18. Cetăţenii străini şi apatrizii
(1) Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecţia generală
a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi.
(2) Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a
convenţiilor internaţionale la care România este parte.
Art. 19. Extrădarea şi expulzarea
(1) Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România.
(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii români pot fi extrădaţi în
baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază
de reciprocitate.
(3) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii
internaţionale sau în condiţii de reciprocitate.
(4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.
Art. 20. Tratatele internaţionale privind drepturile omului
(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi
interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,
cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile
fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate
reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne
conţin dispoziţii mai favorabile.
Art. 21. Accesul liber la justiţie
(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a
intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.
Capitolul II Drepturile şi libertăţile fundamentale
Art. 22. Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică
(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt
garantate.
269
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament
inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.
Art. 23. Libertatea individuală
(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în
cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.
(3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.
(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal.
(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30
de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să
depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.
(6) În faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice periodic, şi
nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună,
de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat
arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care
să justifice menţinerea privării de libertate.
(7) Încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac
prevăzute de lege.
(8) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege,
motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se
aduce la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor
măsuri au dispărut, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.
(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie,
sub control judiciar sau pe cauţiune.
(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana
este considerată nevinovată.
(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul
legii.
(13) Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.
Art. 24. Dreptul la apărare
(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit
din oficiu.
Art. 25. Libera circulaţie
(1) Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte
condiţiile exercitării acestui drept.
(2) Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în
orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.
Art. 26. Viaţa intimă, familială şi privată
(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi
libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.
Art. 27. Inviolabilitatea domiciliului
270
(1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în
domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele
situaţii:
- executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;
- înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
- apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice;
- prevenirea răspândirii unei epidemii.
(3) Percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în condiţiile şi în formele
prevăzute de lege.
(4) Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară de cazul infracţiunilor flagrante.
Art. 28. Secretul corespondenţei
Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice
şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.
Art. 29. Libertatea conştiinţei
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi
îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere
la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă
şi de respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în
condiţiile legii.
(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de
învrăjbire religioasă.
(5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia,
inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în
azile şi în orfelinate.
(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia
copiilor minori a căror răspundere le revine.
Art. 30. Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea
creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte
mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a
persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune,
la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism
teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor
moravuri.
(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică
271
revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice,
proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în
condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.
Art. 31. Dreptul la informaţie
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi
îngrădit.
(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure
informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de
interes personal.
(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau
securitatea naţională.
(4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure
informarea corectă a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze
grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea
acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege
organică.
Art. 32. Dreptul la învăţătură
(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin
învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin
alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.
(2) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. În condiţiile legii,
învăţământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională.
(3) Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă
şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalităţile de
exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.
(4) Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii
copiilor şi tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi celor instituţionalizaţi, în
condiţiile legii.
(5) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi
confesionale, în condiţiile legii.
(6) Autonomia universitară este garantată.
(7) Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui
cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.
Art. 33. Accesul la cultură
(1) Accesul la cultură este garantat, în condiţiile legii.
(2) Libertatea persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorile culturii
naţionale şi universale nu poate fi îngrădită.
(3) Statul trebuie să asigure păstrarea identităţii spirituale, sprijinirea culturii naţionale,
stimularea artelor, protejarea şi conservarea moştenirii culturale, dezvoltarea
creativităţii contemporane, promovarea valorilor culturale şi artistice ale României în
lume.
Art. 34. Dreptul la ocrotirea sănătăţii
(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.
272
(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.
(3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală,
accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a
activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi
mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.
Art. 35. Dreptul la mediu sănătos
(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi
echilibrat ecologic.
(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
(3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul
înconjurător.
Art. 36. Dreptul de vot
(1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor
inclusiv.
(2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele
condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.
Art. 37. Dreptul de a fi ales
(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile
prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide
politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).
(2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin
23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice
locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de
ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României.
Art. 38. Dreptul de a fi ales în Parlamentul European
În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii români au dreptul de a
alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European.
Art. 39. Libertatea întrunirilor
Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot
organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.
Art. 40. Dreptul de asociere
(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte
forme de asociere.
(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează
împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a
integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.
(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii
poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de
funcţionari publici stabilite prin lege organică.
(4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.
Art. 41. Munca şi protecţia socială a muncii
(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei,
precum şi a locului de muncă este liberă.
(2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi
sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui
273
salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea
muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii
specifice, stabilite prin lege.
(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.
(4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.
(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al
convenţiilor colective sunt garantate.
Art. 42. Interzicerea muncii forţate
(1) Munca forţată este interzisă.
(2) Nu constituie muncă forţată:
activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfăşurate, potrivit
legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conştiinţă;
munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie
sau de libertate condiţionată;
prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care
fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege.
Art. 43. Dreptul la grevă
(1) Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi
sociale.
(2) Legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile
necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate.
Art. 44. Dreptul de proprietate privată
(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.
onţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de
titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra
terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi
din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în
condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită
potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate
publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de
altă natură discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei
proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse
solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile
autorităţii.
(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu
proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi
asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii
sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se
prezumă.
274
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi
confiscate numai în condiţiile legii.
Art. 45. Libertatea economică
Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea
acestora în condiţiile legii sunt garantate.
Art. 46. Dreptul la moştenire
Dreptul la moştenire este garantat.
Art. 47. Nivelul de trai
(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de
natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală
în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale
publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă
socială, potrivit legii.
Art. 48. Familia
(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora
şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea
copiilor.
(2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.
Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.
(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.
Art. 49. Protecţia copiilor şi a tinerilor
(1) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în
realizarea drepturilor lor.
(2) Statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori
cu handicap. Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin
lege.
(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii,
moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise.
(4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi.
(5) Autorităţile publice au obligaţia să contribuie la asigurarea condiţiilor pentru
participarea liberă a tinerilor la viaţa politică, socială, economică, culturală şi sportivă a
ţării.
Art. 50. Protecţia persoanelor cu handicap
Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei
politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului,
în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii,
respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.
Art. 51. Dreptul de petiţionare
(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai
în numele semnatarilor.
(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele
colectivelor pe care le reprezintă.
(3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.
275
(4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile
stabilite potrivit legii.
Art. 52. Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică
(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate
publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei
cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului
legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.
(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea
magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
Art. 53. Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi
numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a
sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea
instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru
ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică.
Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în
mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
Capitolul III Îndatoririle fundamentale
Art. 54. Fidelitatea faţă de ţară
(1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră.
(2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de
îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune
jurământul cerut de lege.
Art. 55. Apărarea ţării
(1) Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România.
(2) Condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică.
(3) Cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani şi până la vârsta de 35 de ani, cu
excepţia voluntarilor, în condiţiile legii organice.
Art. 56. Contribuţii financiare
(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile
publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii
excepţionale.
Art. 57. Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor
Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi
libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile
celorlalţi.
Capitolul IV Avocatul Poporului
Art. 58. Numirea şi rolul
276
(1) Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani pentru apărarea drepturilor şi
libertăţilor persoanelor fizice. Adjuncţii Avocatului Poporului sunt specializaţi pe
domenii de activitate.
(2) Avocatul Poporului şi adjuncţii săi nu pot îndeplini nici o altă funcţie publică sau
privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
(3) Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului se stabilesc prin lege
organică.
Art. 59. Exercitarea atribuţiilor
(1) Avocatul Poporului îşi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor
lezate în drepturile şi în libertăţile lor, în limitele stabilite de lege.
(2) Autorităţile publice sunt obligate să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar
în exercitarea atribuţiilor sale.
Art. 60. Raportul în faţa Parlamentului
Avocatul Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la
cererea acestora. Rapoartele pot conţine recomandări privind legislaţia sau măsuri de
altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.
Titlul III Autorităţile publice
Capitolul I Parlamentul
Secțiunea 1 Organizare şi funcţionare
Art. 61. Rolul şi structura
(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica
autoritate legiuitoare a ţării.
(2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.
Art. 62. Alegerea Camerelor
(1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi
liber exprimat, potrivit legii electorale.
(2) Organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care nu întrunesc în
alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la câte un loc
de deputat, în condiţiile legii electorale. Cetăţenii unei minorităţi naţionale pot fi
reprezentaţi numai de o singură organizaţie.
(3) Numărul deputaţilor şi al senatorilor se stabileşte prin legea electorală, în raport cu
populaţia ţării.
Art. 63. Durata mandatului
(1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se
prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă, până la
încetarea acestora.
(2) Alegerile pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat se desfăşoară în cel mult 3 luni
de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului.
(3) Parlamentul nou ales se întruneşte, la convocarea Preşedintelui României, în cel
mult 20 de zile de la alegeri.
(4) Mandatul Camerelor se prelungeşte până la întrunirea legală a noului Parlament. În
această perioadă nu poate fi revizuită Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau
abrogate legi organice.
(5) Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a
Parlamentului precedent îşi continuă procedura în noul Parlament.
277
Art. 64. Organizarea internă
(1) Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu.
Resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea.
(2) Fiecare Cameră îşi alege un birou permanent. Preşedintele Camerei Deputaţilor şi
preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalţi membri ai
birourilor permanente sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor
permanente pot fi revocaţi înaintede expirarea mandatului.
(3) Deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit
regulamentului fiecărei Camere.
(4) Fiecare Cameră îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de
anchetă sau alte comisii speciale. Camerele îşi pot constitui comisii comune.
(5) Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei
politice a fiecărei Camere.
Art. 65. Şedinţele Camerelor
(1) Camera Deputaţilor şi Senatul lucrează în şedinţe separate.
(2) Camerele îşi desfăşoară lucrările şi în şedinţe comune, potrivit unui regulament
adoptat cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, pentru:
- primirea mesajului Preşedintelui României;
- aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat;
- declararea mobilizării totale sau parţiale;
- declararea stării de război;
- suspendarea sau încetarea ostilităţilor militare;
- aprobarea strategiei naţionale de apărare a ţării;
- examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;
- numirea, la propunerea Preşedintelui României, a directorilor serviciilor de informaţii
şi exercitarea controlului asupra activităţii acestor servicii;
- numirea Avocatului Poporului;
- stabilirea statutului deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte
drepturi ale acestora;
- îndeplinirea altor atribuţii care, potrivit Constituţiei sau regulamentului, se exercită în
şedinţă comună.
Art. 66. Sesiuni
(1) Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc în două sesiuni ordinare pe an. Prima
sesiune începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii iunie. A doua sesiune
începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie.
(2) Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc şi în sesiuni extraordinare, la cererea
Preşedintelui României, a biroului permanent al fiecărei Camere ori a cel puţin o treime
din numărul deputaţilor sau al senatorilor.
(3) Convocarea Camerelor se face de preşedinţii acestora.
Art. 67. Actele juridice şi cvorumul legal
Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, în prezenţa majorităţii
membrilor.
Art. 68. Caracterul public al şedinţelor
(1) Şedinţele celor două Camere sunt publice.
(2) Camerele pot hotărî ca anumite şedinţe să fie secrete.
278
Secțiunea a 2-a Statutul deputaţilor şi al senatorilor
Art. 69. Mandatul reprezentativ
(1) În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului.
(2) Orice mandat imperativ este nul.
Art. 70. Mandatul deputaţilor şi al senatorilor
(1) Deputaţii şi senatorii intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a
Camerei din care fac parte, sub condiţia validării alegerii şi a depunerii jurământului.
Jurământul se stabileşte prin lege organică.
(2) Calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirii legale a Camerelor
nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de
incompatibilitate ori de deces.
Art. 71. Incompatibilităţi
(1) Nimeni nu poate fi, în acelaşi timp, deputat şi senator.
(2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii
publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului.
(3) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.
Art. 72. Imunitatea parlamentară
(1) Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru
opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
(2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu
au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar
nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac
parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai
de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de
judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(3) În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi
percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra
reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei
pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.
Secțiunea a 3-a Legiferarea
Art. 73. Categorii de legi
(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.
(2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.
(3) Prin lege organică se reglementează:
- sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente;
- organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice;
- statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale
acestora;
- organizarea şi desfăşurarea referendumului;
- organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;
- regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război;
- regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă;
- infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;
- acordarea amnistiei sau a graţierii colective;
- statutul funcţionarilor publici;
279
- contenciosul administrativ;
- organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor
judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi;
- regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;
- organizarea generală a învăţământului;
- organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general
privind autonomia locală;
- regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia
social;
- statutul minorităţilor naţionale din România;
- regimul general al cultelor;
- celelalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice.
Art. 74. Iniţiativa legislativă
(1) Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui
număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care îşi manifestă
dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării,
iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie
înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.
(2) Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu
caracter internaţional, amnistia şi graţierea.
(3) Guvernul îşi exercită iniţiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către
Camera competentă să îl adopte, ca primă Cameră sesizată.
(4) Deputaţii, senatorii şi cetăţenii care exercită dreptul la iniţiativă legislativă pot
prezenta propuneri legislative numai în forma cerută pentru proiectele de legi.
(5) Propunerile legislative se supun dezbaterii mai întâi Camerei competente să le
adopte, ca primă Cameră sesizată.
Art. 75. Sesizarea Camerelor
(1) Se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată,
proiectele de legi şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor
acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate
sau acorduri, precum şi proiectele legilor organice prevăzute la articolul 31 alineatul
(5), articolul 40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3),
articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102
alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul 118
alineatele (2) şi (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126 alineatele (4) şi (5) şi
articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun
dezbaterii şi adoptării, ca primă Cameră sesizată, Senatului.
(2) Prima Cameră sesizată se pronunţă în termen de 45 de zile. Pentru coduri şi alte legi
de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. În cazul depăşirii acestor
termene se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate.
(3) După adoptare sau respingere de către prima Cameră sesizată, proiectul sau
propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv.
(4) În cazul în care prima Cameră sesizată adoptă o prevedere care, potrivit alineatului
(1), intră în competenţa sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă şi cea
de-a doua Cameră este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivă,
280
legea se întoarce la prima Cameră sesizată, care va decide definitiv în procedură de
urgenţă.
(5) Dispoziţiile alineatului (4) referitoare la întoarcerea legii se aplică în mod
corespunzător şi în cazul în care Camera decizională adoptă o prevedere pentru care
competenţa decizională aparţine primei Camere.
Art. 76. Adoptarea legilor şi a hotărârilor
(1) Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul
majorităţii membrilor fiecărei Camere.
(2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi
(3) La cererea Guvernului sau din proprie iniţiativă, Parlamentul poate adopta proiecte
de legi sau propuneri legislative cu procedură de urgenţă, stabilită potrivit
regulamentului fiecărei Camere.
Art. 77. Promulgarea legii
(1) Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui României. Promulgarea legii se
face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.
(2) Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată,
reexaminarea legii.
(3) Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea
constituţionalităţii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii
adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i
s-a confirmat constituţionalitatea.
Art. 78. Intrarea în vigoare a legii
Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data
publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.
Art. 79. Consiliul Legislativ
(1) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care
avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării şi coordonării
întregii legislații. El ține evidența oficială a legislației României.
(2) Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ se stabilesc prin lege
organică.
Capitolul II Preşedintele României
Art. 80. Rolul Preşedintelui
(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei
naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.
(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a
autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între
puterile statului, precum şi între stat şi societate.
Art. 81. Alegerea Preşedintelui
(1) Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber
exprimat.
(2) Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de
voturi ale alegătorilor înscrişi în listele electorale.
(3) În cazul în care nici unul dintre candidaţi nu a întrunit această majoritate, se
organizează al doilea tur de scrutin, între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea
281
numărului de voturi obţinute în primul tur. Este declarat ales candidatul care a obţinut
cel mai mare număr de voturi.
(4) Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al României decât pentru
cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive.
Art. 82. Validarea mandatului şi depunerea jurământului
(1) Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României este validat de Curtea
Constituţională.
(2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa Camerei Deputaţilor şi a
Senatului, în şedinţă comună, următorul jurământ:
,,Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială
a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi
libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi
integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!".
Art. 83. Durata mandatului
(1) Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii
jurământului.
(2) Preşedintele României îşi exercită mandatul până la depunerea jurământului de
Preşedintele nou ales.
(3) Mandatul Preşedintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de
război sau de catastrofă.
Art. 84. Incompatibilităţi şi imunităţi
(1) În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi
nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată.
(2) Preşedintele României se bucură de imunitate. Prevederile articolului 72 alineatul
(1) se aplică în mod corespunzător.
Art. 85. Numirea Guvernului
(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi
numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.
(2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă
şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.
(3) Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a
Guvernului, Preşedintele României va putea exercita atribuţia prevăzută la alineatul (2)
numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru.
Art. 86. Consultarea Guvernului
Preşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de
importanţă deosebită.
Art. 87. Participarea la şedinţele Guvernului
(1) Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat
probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii
publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii.
(2) Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la care participă.
Art. 88. Mesaje
Preşedintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele
probleme politice ale naţiunii.
Art. 89. Dizolvarea Parlamentului
282
(1) După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor
parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a
acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la
prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.
(2) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.
(3) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui
României şi nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă.
Art. 90. Referendumul
Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi
exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.
Art. 91. Atribuţii în domeniul politicii externe
(1) Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de
Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte
tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii
stabilite prin lege.
(2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii
diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului
misiunilor diplomatice.
(3) Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă Preşedintele
României.
Art. 92. Atribuţii în domeniul apărării
(1) Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de
preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
(2) El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau
totală a forţelor armate. Numai în cazuri excepţionale, hotărârea Preşedintelui se
supune ulterior aprobării Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare.
(3) În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele României ia
măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neîntârziat la cunoştinţă Parlamentului,
printr-un mesaj. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24
de ore de la declanşarea agresiunii.
(4) În caz de mobilizare sau de război Parlamentul îşi continuă activitatea pe toată
durata acestor stări, iar dacă nu se află în sesiune, se convoacă de drept în 24 de ore de
la declararea lor.
Art. 93. Măsuri excepţionale
(1) Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă
în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului
încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.
(2) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore
de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata
acestora.
Art. 94. Alte atribuţii
Preşedintele României îndeplineşte şi următoarele atribuţii:
conferă decoraţii şi titluri de onoare;
acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral;
numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege;
283
acordă graţierea individuală.
Art. 95. Suspendarea din funcţie
(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei,
Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de
Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după
consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu
privire la faptele ce i se impută.
(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din
numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui.
(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se
organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.
Art. 96. Punerea sub acuzare
(1) Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, cu votul a cel puţin două treimi
din numărul deputaţilor şi senatorilor, pot hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui
României pentru înaltă trădare.
(2) Propunerea de punere sub acuzare poate fi iniţiată de majoritatea deputaţilor şi
senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui României pentru a putea
da explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.
(3) De la data punerii sub acuzare şi până la data demiterii Preşedintele este suspendat
de drept.
(4) Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Preşedintele este
demis de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Art. 97. Vacanţa funcţiei
(1) Vacanţa funcţiei de Preşedinte al României intervine în caz de demisie, de demitere
din funcţie, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces.
(2) În termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al
României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Preşedinte.
Art. 98. Interimatul funcţiei
(1) Dacă funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din
funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile,
interimatul se asigură, în ordine, de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei
Deputaţilor.
(2) Atribuţiile prevăzute la articolele 88-90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului
funcţiei prezidenţiale.
Art. 99. Răspunderea preşedintelui interimar
Dacă persoana care asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al României săvârşeşte
fapte grave, prin care se încalcă prevederile Constituţiei, se aplică articolul 95 şi
articolul 98.
Art. 100. Actele Preşedintelui
(1) În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică
în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului.
(2) Decretele emise de Preşedintele României în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute
în articolul 91 alineatele (1) şi (2), articolul 92 alineatele (2) şi (3), articolul 93 alineatul
(1) şi articolul 94 literele a), b) şi d) se contrasemnează de primul-ministru.
Art. 101. Indemnizaţia şi celelalte drepturi
284
Indemnizaţia şi celelalte drepturi ale Preşedintelui României se stabilesc prin lege.
Capitolul III Guvernul
(1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură
realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a
administraţiei publice.
(2) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale
interesate.
(3) Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege
organică.
Art. 103. Învestitura
(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în
urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu
există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.
(2) Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la
desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a
Guvernului.
(3) Programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de Senat, în
şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii
deputaţilor şi senatorilor.
Art. 104. Jurământul de credinţă
(1) Primul-ministru, miniştrii şi ceilalţi membri ai Guvernului vor depune individual, în
faţa Preşedintelui României, jurământul de la articolul 82.
(2) Guvernul în întregul său şi fiecare membru în parte îşi exercită mandatul, începând
de la data depunerii jurământului.
(1) Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcţii
publice de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator. De asemenea, ea este
incompatibilă cu exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională salarizate în
cadrul organizaţiilor cu scop comercial.
(2) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.
Art. 106. Încetarea funcţiei de membru al Guvernului
Funcţia de membru al Guvernului încetează în urma demisiei, a revocării, a pierderii
drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum şi în alte cazuri
prevăzute de lege.
Art. 107. Primul-ministru
(1) Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia,
respectând atribuţiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei Deputaţilor sau
Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu
prioritate.
(2) Preşedintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru.
(3) Dacă primul-ministru se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolul 106, cu
excepţia revocării, sau este în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele
României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru
a îndeplini atribuţiile primului-ministru, până la formarea noului Guvern. Interimatul,
285
pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor, încetează dacă primul-ministru îşi reia
activitatea în Guvern.
(4) Prevederile alineatului (3) se aplică în mod corespunzător şi celorlalţi membri ai
Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.
Art. 108. Actele Guvernului
(1) Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.
(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
(3) Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în
condiţiile prevăzute de aceasta.
(4) Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se
contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în
Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a
ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor
interesate.
Art. 109. Răspunderea membrilor Guvernului
(1) Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate.
Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru
activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.
(2) Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară
urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei
lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea
acestora din funcţie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage
suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie.
(3) Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt
reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.
Art. 110. Încetarea mandatului
(1) Guvernul îşi exercită mandatul până la data validării alegerilor parlamentare
generale.
(2) Guvernul este demis la data retragerii de către Parlament a încrederii acordate sau
dacă primul-ministru se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolul 106, cu
excepţia revocării, ori este în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 45
de zile.
3) În situaţiile prevăzute în alineatul (2) sunt aplicabile prevederile articolului 103.
(4) Guvernul al cărui mandat a încetat potrivit alineatelor (1) şi (2) îndeplineşte numai
actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului
de membrii noului Guvern.
Capitolul IV Raporturile Parlamentului cu Guvernul
Art. 111. Informarea Parlamentului
(1) Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice, în cadrul controlului
parlamentar al activităţii lor, sunt obligate să prezinte informaţiile şi documentele
cerute de Camera Deputaţilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul
preşedinţilor acestora. În cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea
prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea
informării este obligatorie.
286
(2) Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită
prezenţa, participarea lor este obligatorie.
Art. 112. Întrebări, interpelări şi moţiuni simple
(1) Guvernul şi fiecare dintre membrii săi au obligaţia să răspundă la întrebările sau la
interpelările formulate de deputaţi sau de senatori, în condiţiile prevăzute de
regulamentele celor două Camere ale Parlamentului.
(2) Camera Deputaţilor sau Senatul poate adopta o moţiune simplă prin care să-şi
exprime poziţia cu privire la o problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu
privire la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări.
Art. 113. Moţiunea de cenzură
(1) Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, pot retrage încrederea acordată
Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii deputaţilor şi
senatorilor.
(2) Moţiunea de cenzură poate fi iniţiată de cel puţin o pătrime din numărul total al
deputaţilor şi senatorilor şi se comunică Guvernului la data depunerii.
(3) Moţiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când a fost prezentată în
şedinţa comună a celor două Camere.
(4) Dacă moţiunea de cenzură a fost respinsă, deputaţii şi senatorii care au semnat-o nu
mai pot iniţia, în aceeaşi sesiune, o nouă moţiune de cenzură, cu excepţia cazului în
care Guvernul îşi angajează răspunderea potrivit articolului 114.
Art. 114. Angajarea răspunderii Guvernului
(1) Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în
şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui
proiect de lege.
(2) Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la
prezentarea programului, a declaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege, a
fost votată în condiţiile articolului 113.
(3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat,
modificat sau completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se consideră
adoptat, iar aplicarea programului sau a declaraţiei de politică generală devine
obligatorie pentru Guvern.
(4) În cazul în care Preşedintele României cere reexaminarea legii adoptate potrivit
alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face în şedinţa comună a celor două Camere.
Art. 115. Delegarea legislativă
(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite
ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot
emite ordonanţe.
(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului,
potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea
termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.
(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror
reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul
acestora.
(5) Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în
287
procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în
Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în
mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen
de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra
ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide
de asemenea în procedură de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de
natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).
(6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot
afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle
prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a
unor bunuri în proprietate publică.
(7) Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege
în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).
(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul,
măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a
ordonanţei.
Capitolul V Administraţia publică
Secțiunea 1 Administraţia publică centrală de specialitate
Art. 116. Structura
(1) Ministerele se organizează numai în subordinea Guvernului.
(2) Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a
ministerelor sau ca autorităţi administrative autonome.
Art. 117. Înfiinţarea
(1) Ministerele se înfiinţează, se organizează şi funcţionează potrivit legii.
(2) Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot înfiinţa organe de
specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaşte această competenţă.
(3) Autorităţi administrative autonome se pot înfiinţa prin lege organică.
Art. 118. Forţele armate
(1) Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii,
a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei
constituţionale. În condiţiile legii şi ale tratatelor internaţionale la care România este
parte, armata contribuie la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară şi participă
la acţiuni privind menţinerea sau restabilirea păcii.
(2) Structura sistemului naţional de apărare, pregătirea populaţiei, a economiei şi a
teritoriului pentru apărare, precum şi statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege
organică.
(3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi celorlalte
componente ale forţelor armate stabilite potrivit legii.
(4) Organizarea de activităţi militare sau paramilitare în afara unei autorităţi statale este
interzisă.
(5) Pe teritoriul României pot intra, staţiona, desfăşura operaţiuni sau trece trupe străine
numai în condiţiile legii sau ale tratatelor internaţionale la care România este parte.
Art. 119.
Consiliul Suprem de Apărare a Ţării
288
Consiliul Suprem de Apărare a Ţării organizează şi coordonează unitar activităţile care
privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii
internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la
acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii.
Secțiunea a 2-a Administraţia publică locală
Art. 120 Principii de bază
(1) Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe
principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.
(2) În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi
naţionale au o pondere semnificativă se asigură folosirea limbii minorităţii naţionale
respective în scris şi oral în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu
serviciile publice deconcentrate, în condiţiile prevăzute de legea organică.
Art. 121. Autorităţi comunale şi orăşeneşti
(1) Autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în
comune şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii.
(2) Consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi.
(3) Autorităţile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui şi în subdiviziunile
administrativ-teritoriale ale municipiilor.
Art. 122. Consiliul judeţean
(1) Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea
activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de
interes judeţean.
(2) Consiliul judeţean este ales şi funcţionează în condiţiile legii.
Art. 123. Prefectul
(1) Guvernul numeşte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.
(2) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale
din unităţile administrativ-teritoriale.
(3) Atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege organică.
(4) Între prefecţi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeţene
şi preşedinţii acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.
(5) Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al
consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul
ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.
Capitolul VI Autoritatea judecătorească
Secțiunea 1 Instanţele judecătoreşti
Art. 124. Înfăptuirea justiţiei
(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.
(2) Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.
(3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.
Art. 125. Statutul judecătorilor
(1) Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii.
(2) Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea
judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile
legii sale organice.
289
(3) Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu
excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
Art. 126. Instanţele judecătoreşti
(1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe
judecătoreşti stabilite de lege.
(2) Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai
prin lege.
(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de
către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale.
(4) Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia
se stabilesc prin lege organică.
(5) Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organică pot fi
înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz,
a unor persoane din afara magistraturii.
(6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea
contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu
Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de
contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate
prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.
Art. 127. Caracterul public al dezbaterilor
Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.
Art. 128. Folosirea limbii materne şi a interpretului în justiţie
(1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba română.
(2) Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în
limba maternă în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile legii organice.
(3) Modalităţile de exercitare a dreptului prevăzut la alineatul (2), inclusiv prin
folosirea de interpreţi sau traduceri, se vor stabili astfel încât să nu împiedice buna
administrare a justiţiei şi să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi.
(4) Cetăţenii străini şi apatrizii care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul
de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a
pune concluzii, prin interpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod
gratuit.
Art. 129. Folosirea căilor de atac
Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita
căile de atac, în condiţiile legii.
Art. 130. Poliţia instanţelor
Instanţele judecătoreşti dispun de poliţia pusă în serviciul lor.
Secțiunea a 2-a Ministerul Public
Art. 131. Rolul Ministerului Public
(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii
şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
(2) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în
condiţiile legii.
(3) Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată, conduc şi supraveghează
activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii.
290
Art. 132. Statutul procurorilor
(1) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii
şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.
(2) Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu
excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
Secțiunea a 3-a Consiliul Superior al Magistraturii
(1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:
- 14 sunt aleşi în adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Senat; aceştia fac
parte din două secţii, una pentru judecători şi una pentru procurori; prima secţie este
compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori;
- 2 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, care se bucură de
înaltă reputaţie profesională şi morală, aleşi de Senat; aceştia participă numai la
lucrările în plen;
- ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general
al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(3) Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un
an, ce nu poate fi reînnoit, dintre magistraţii prevăzuţi la alineatul (2) litera a).
(4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani.
(5) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret.
(6) Preşedintele României prezidează lucrările Consiliului Superior al Magistraturii la
care participă.
(7) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive şi irevocabile, cu
excepţia celor prevăzute la articolul 134 alineatul (2).
Art. 134. Atribuţii
(1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în
funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin
secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor,
potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. În aceste situaţii, ministrul justiţiei,
preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot.
(3) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate
la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(4) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa
organică, în realizarea rolului său de garant al independenţei justiţiei.
Titlul IV Economia şi finanţele publice
Art. 135. Economia
(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi
concurenţă.
(2) Statul trebuie să asigure:
- libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de producţie;
- protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;
291
- stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de
autor;
- exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional;
- refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului
ecologic;
- crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii;
- aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii
Europene.
Art. 136. Proprietatea
(1) Proprietatea este publică sau privată.
(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau
unităţilor administrativ-teritoriale.
(3) Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial
energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale
ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea
organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.
(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi
date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate
ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate
publică.
(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.
Art. 137. Sistemul financiar
(1) Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale
statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt
reglementate prin lege.
(2) Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. În condiţiile aderării
la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoaşte circulaţia şi înlocuirea
monedei naţionale cu aceea a Uniunii Europene.
Art. 138. Bugetul public naţional
(1) Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat
şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor.
(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor sociale
de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului.
(3) Dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost
adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în
continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent,
până la adoptarea noilor bugete.
(4) Bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii.
(5) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.
Art. 139. Impozite, taxe şi alte contribuţii
(1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului
asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.
(2) Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi
în condiţiile legii.
292
(3) Sumele reprezentând contribuţiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în
condiţiile legii, numai potrivit destinaţiei acestora.
Art. 140. Curtea de Conturi
(1) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi
de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. În condiţiile
legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de
instanţele judecătoreşti specializate.
(2) Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de
gestiune ale bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzând şi
neregulile constatate.
(3) La cererea Camerei Deputaţilor sau a Senatului, Curtea de Conturi controlează
modul de gestionare a resurselor publice şi raportează despre cele constatate.
(4) Consilierii de conturi sunt numiţi de Parlament pentru un mandat de 9 ani, care nu
poate fi prelungit sau înnoit. Membrii Curţii de Conturi sunt independenţi în exercitarea
mandatului lor şi inamovibili pe toată durata acestuia. Ei sunt supuşi
incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători.
(5) Curtea de Conturi se înnoieşte cu o treime din consilierii de conturi numiţi de
Parlament, din 3 în 3 ani, în condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii.
(6) Revocarea membrilor Curţii de Conturi se face de către Parlament, în cazurile şi
condiţiile prevăzute de lege.
Art. 141. Consiliul Economic şi Social
Consiliul Economic şi Social este organ consultativ al Parlamentului şi al Guvernului în
domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organică de înfiinţare, organizare şi
funcţionare.
Titlul V Curtea Constituţională
Art. 142. Structura
(1) Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.
(2) Curtea Constituţională se compune din nouă judecători, numiţi pentru un mandat de
9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.
(3) Trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de
Preşedintele României.
(4) Judecătorii Curţii Constituţionale aleg, prin vot secret, preşedintele acesteia, pentru
o perioadă de 3 ani.
(5) Curtea Constituţională se înnoieşte cu o treime din judecătorii ei, din 3 în 3 ani, în
condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii.
Art. 143. Condiţii pentru numire
Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă
competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în
învăţământul juridic superior.
Funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă cu oricare altă funcţie
publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul juridic superior.
Art. 145. Independenţa şi inamovibilitatea
Judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi
inamovibili pe durata acestuia.
293
Art. 146. Atribuţii
Curtea Constituţională are următoarele atribuţii:
- se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la
sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a
Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr
de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra
iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
- se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, la
sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de
deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
- se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea
unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr
de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
- hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele,
ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de
neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului;
- soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la
cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a
primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;
- veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă
rezultatele sufragiului;
- constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de
Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;
- dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui
României;
- veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului
şi confirmă rezultatele acestuia;
- verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către
cetăţeni;
- hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic;
îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.
Art. 147. Deciziile Curţii Constituţionale
(1) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente,
constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la
publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau
Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile
Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale
sunt suspendate de drept.
(2) În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea
acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea
lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale.
(3) În cazul în care constituţionalitatea tratatului sau acordului internaţional a fost
constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepţii
de neconstituţionalitate. Tratatul sau acordul internaţional constatat ca fiind
neconstituţional nu poate fi ratificat.
294
(4) Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la
data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Titlul VI Integrarea euroatlantică
Art. 148. Integrarea în Uniunea Europeană
(1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul
transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al exercitării în comun
cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege
adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două
treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.
(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene,
precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de
dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru aderarea
la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.
(4) Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească
garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din
prevederile alineatului (2).
(5) Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu
caracter obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării instituţiilor Uniunii
Europene.
Art. 149. Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord
Aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord se face prin lege adoptată în
şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din
numărul deputaţilor şi senatorilor.
Titlul VII Revizuirea Constituţiei
Art. 150. Iniţiativa revizuirii
(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea
Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi
de
(2) Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin
jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti
trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.
Art. 151. Procedura de revizuire
(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de
Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.
(2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor şi
Senatul, în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul
deputaţilor şi senatorilor.
(3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult
30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.
Art. 152. Limitele revizuirii
(1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi
indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea
teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma
obiectul revizuirii.
295
(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea
drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.
(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă şi
nici în timp de război.
Titlul VIII Dispoziţii finale şi tranzitorii
Art. 153. Intrarea în vigoare
Prezenta Constituţie intră în vigoare la data aprobării ei prin referendum. La aceeaşi
dată, Constituţia din 21 august 1965 este şi rămâne în întregime abrogată.
Art. 154. Conflictul temporal de legi
(1) Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu
contravin prezentei Constituţii.
(2) Consiliul Legislativ, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii sale de
organizare, va examina conformitatea legislaţiei cu prezenta Constituţie şi va face
Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.
Art. 155. Dispoziţii tranzitorii
(1) Proiectele de legi şi propunerile legislative în curs de legiferare se dezbat şi se
adoptă potrivit dispoziţiilor constituţionale anterioare intrării în vigoare a legii de
revizuire.
(2) Instituţiile prevăzute de Constituţie, existente la data intrării în vigoare a legii de
revizuire, rămân în funcţiune până la constituirea celor noi.
(3) Prevederile alineatului (1) al articolului 83 se aplică începând cu următorul mandat
prezidenţial.
(4) Dispoziţiile cu privire la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie vor fi aduse la îndeplinire
în cel mult 2 ani de la data intrării în vigoare a legii de revizuire.
(5) Judecătorii în funcţie ai Curţii Supreme de Justiţie şi consilierii de conturi numiţi de
Parlament îşi continuă activitatea până la data expirării mandatului pentru care au fost
numiţi. Pentru asigurarea înnoirii Curţii de Conturi din 3 în 3 ani, la expirarea
mandatului actualilor consilieri de conturi aceştia vor putea fi numiţi pentru încă un
mandat de 3 ani sau de 6 ani.
(6) Până la constituirea instanţelor judecătoreşti specializate, litigiile rezultate din
activitatea Curţii de Conturi vor fi soluţionate de către instanţele judecătoreşti ordinare.
Art. 156. Republicarea Constituţiei
Legea de revizuire a Constituţiei se publică în Monitorul Oficial al României în termen
de 5 zile de la data adoptării. Constituţia, modificată şi completată, după aprobarea prin
referendum, se republică de către Consiliul Legislativ, cu reactualizarea denumirilor,
dându-se textelor o nouă numerotare.
296
Legea nr. 155/2010, republicată a poliției locale
(mofificată și completată prin Ordonanța de urgență nr. 65/2014; Ordonanța de

urgență nr. 2/2015; Ordonanța nr. 7/2015; Legea nr. 138/2015; Ordonanța de
urgență nr. 69/2017)
Capitolul I Dispoziții generale

Art. 1. (1) Poliția locală se înființează în scopul exercitării atribuțiilor privind apărarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice,
prevenirea și descoperirea infracțiunilor, în următoarele domenii:
a) ordinea și liniștea publică, precum și paza bunurilor;
b) circulația pe drumurile publice;
c) disciplina în construcții și afișajul stradal;
d) protecția mediului;
e) activitatea comercială;
f) evidența persoanelor;
g) alte domenii stabilite prin lege.
(2) Poliția locală își desfășoară activitatea pe baza principiilor: legalității, încrederii,
previzibilității, proximității și proporționalității, deschiderii și transparenței, eficienței și
eficacității, răspunderii și responsabilității, imparțialității și nediscriminării.
Art. 2. (1) Poliția locală își desfășoară activitatea:
a) în interesul comunității locale, exclusiv pe baza și în executarea legii, precum și a
actelor autorității deliberative și ale celei executive ale administrației publice locale;
b) în conformitate cu reglementările specifice fiecărui domeniu de activitate, stabilite
prin acte administrative ale autorităților administrației publice centrale și locale.
(2) Poliția locală comunică, de îndată, organelor abilitate datele cu privire la aspectele
de încălcare a legii, altele decât cele stabilite în competența sa, de care a luat cunoștință
cu ocazia îndeplinirii misiunilor și activităților specifice.
(3) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, poliția locală cooperează cu unitățile, respectiv
cu structurile teritoriale ale Poliției Române, ale Jandarmeriei Române, ale Poliției de
Frontieră Române și ale Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, cu celelalte
autorități ale administrației publice centrale și locale și colaborează cu organizații
neguvernamentale, precum și cu persoane fizice și juridice, în condițiile legii.
(4) Poliția locală solicită intervenția unităților/structurilor teritoriale competente ale
Poliției Române sau ale Jandarmeriei Române pentru orice alte situații ce excedează
atribuțiilor ce îi revin, potrivit prezentei legi.
(5) Poliția locală poate încheia cu alte autorități și instituții publice protocoale de
cooperare având ca obiect detalierea modalităților prin care, în limitele competențelor
legale ale fiecărei structuri, acestea își oferă sprijin în îndeplinirea activităților sau a
misiunilor specifice.
Art. 3. (1) La nivelul comunei, al orașului, al municipiului sau al sectorului
municipiului București, după caz, unde este înființată poliția comunitară conform
prevederilor Legii nr. 371/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Poliției
Comunitare, cu modificările și completările ulterioare**), aceasta se reorganizează ca
structură de poliție locală, potrivit prevederilor art. 4.
297
Notă
**) Legea nr. 371/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Poliției
Comunitare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 27
septembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată de art. 45
alin. (3) din Legea nr. 155/2010, cu modificările ulterioare, cu excepția art. 20 și 21
referitoare la serviciile publice destinate asigurării pazei obiectivelor de interes
județean.
(2) La nivelul comunei, al orașului, al municipiului sau al sectorului municipiului
București, după caz, unde nu este înființată poliție comunitară conform
prevederilor Legii nr. 371/2004, cu modificările și completările ulterioare, se poate
organiza structură de poliție locală, potrivit prevederilor art. 4.
Capitolul II Organizarea poliției locale
Art. 4. (1) Poliția locală se organizează și funcționează, prin hotărâre a autorității
deliberative a administrației publice locale, ca un compartiment funcțional în cadrul
aparatului de specialitate al primarului/primarului general sau ca instituție publică de
interes local, cu personalitate juridică.
(2) În municipiul București, poliția locală se organizează și funcționează după cum
urmează:
a) prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului București, pentru Poliția Locală
a Municipiului București;
b) prin hotărâre a fiecărui consiliu local al sectorului municipiului București, pentru
poliția locală a sectorului respectiv.
(3) Poliția locală dintr-o unitate/subdiviziune administrativ-teritorială poate detașa
polițiști locali la poliția locală dintr-o altă unitate/subdiviziune administrativ-teritorială,
în condițiile prevăzute de hotărârile adoptate de consiliile locale interesate și în baza
acordurilor încheiate între unitățile/subdiviziunile administrativ-teritoriale respective.
Unitatea/Subdiviziunea administrativ-teritorială de la nivelul căreia se detașează
polițiștii locali încheie acorduri cu fiecare unitate/subdiviziune administrativ-teritorială
care beneficiază de serviciile polițiștilor locali ce fac obiectul detașării.
Unitatea/Subdiviziunea administrativ-teritorială la care se detașează polițiștii locali
prevede în buget sursele de finanțare.
(4) Modul de organizare, structura funcțională, statul de funcții, numărul de posturi și
categoriile de personal încadrat, normele de înzestrare și consum de materiale ale
poliției locale se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare, elaborat pe
baza Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a poliției locale.
(5) Numărul de posturi pentru personalul contractual cu atribuții de pază se stabilește în
funcție de numărul și importanța obiectivelor care trebuie asigurate cu pază.
(6) Poliția locală din comunele, orașele, municipiile și sectoarele municipiului
București se organizează prin preluarea posturilor și personalului poliției comunitare,
precum și ale structurilor din aparatul de specialitate al primarului/primarului general
responsabil cu controlul privind disciplina în construcții, protecția mediului și comerț,
după caz, cu încadrarea în numărul de posturi stabilit în condițiile prevăzute la alin.
(4) și (5).
(7) Regulamentul de organizare și funcționare a poliției locale se aprobă prin hotărâre a
autorității deliberative a administrației publice locale, în conformitate cu
298
prevederile Legii administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, cu avizul consultativ al comisiei locale de ordine
publică, constituită potrivit prevederilor art. 28.
Art. 5. Poliția locală se organizează pe compartimente funcționale, la nivel de direcții
generale, direcții, servicii și/sau birouri, conform prevederilor Regulamentului-cadru de
organizare și funcționare a poliției locale.
Capitolul III Atribuțiile poliției locale
Art. 6. În domeniul ordinii și liniștii publice, precum și al pazei bunurilor, poliția
locală are următoarele atribuții:
a) menține ordinea și liniștea publică în zonele și locurile stabilite prin planul de ordine
și siguranță publică al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale, aprobat în
condițiile legii;
b) menține ordinea publică în imediata apropiere a unităților de învățământ publice, a
unităților sanitare publice, în parcările auto aflate pe domeniul public sau privat al
unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale, în zonele comerciale și de agrement, în
parcuri, piețe, cimitire, precum și în alte asemenea locuri publice aflate în proprietatea
și/sau în administrarea unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale sau a altor
instituții/servicii publice de interes local, stabilite prin planul de ordine și siguranță
publică;
c) participă, împreună cu autoritățile competente prevăzute de lege, potrivit
competențelor, la activități de salvare și evacuare a persoanelor și bunurilor periclitate
de calamități naturale ori catastrofe, precum și de limitare și înlăturare a urmărilor
provocate de astfel de evenimente;
d) acționează pentru identificarea cerșetorilor, a copiilor lipsiți de supravegherea și
ocrotirea părinților sau a reprezentanților legali, a persoanelor fără adăpost și
procedează la încredințarea acestora serviciului public de asistență socială în vederea
soluționării problemelor acestora, în condițiile legii;
e) constată contravenții și aplică sancțiuni, potrivit competenței, pentru nerespectarea
legislației privind regimul de deținere a câinilor periculoși sau agresivi, a celei privind
programul de gestionare a câinilor fără stăpân și a celei privind protecția animalelor și
sesizează serviciile specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân despre existența
acestor câini și acordă sprijin personalului specializat în capturarea și transportul
acestora la adăpost;
f) asigură protecția personalului din aparatul de specialitate al primarului/primarului
general, din instituțiile sau serviciile publice de interes local la efectuarea unor
controale ori acțiuni specifice;
g) participă, împreună cu alte autorități competente, la asigurarea ordinii și liniștii
publice cu ocazia mitingurilor, marșurilor, demonstrațiilor, procesiunilor, acțiunilor de
pichetare, acțiunilor comerciale promoționale, manifestărilor cultural-artistice, sportive,
religioase sau comemorative, după caz, precum și a altor asemenea activități care se
desfășoară în spațiul public și care implică aglomerări de persoane;
h) asigură paza bunurilor și obiectivelor aflate în proprietatea unității/subdiviziunii
administrativ-teritoriale și/sau în administrarea autorităților administrației publice
locale sau a altor servicii/instituții publice de interes local, stabilite de consiliul
local/Consiliul General al Municipiului București;
299
i) constată contravenții și aplică sancțiuni pentru nerespectarea normelor legale privind
conviețuirea socială stabilite prin legi sau acte administrative ale autorităților
administrației publice centrale și locale, pentru faptele constatate în raza teritorială de
competență;
j) execută, în condițiile legii, mandatele de aducere emise de organele de urmărire
penală și instanțele de judecată care arondează unitatea/subdiviziunea administrativ-
teritorială, pentru persoanele care locuiesc pe raza de competență;
k) participă, alături de Poliția Română, Jandarmeria Română și celelalte forțe ce
compun sistemul integrat de ordine și siguranță publică, pentru prevenirea și
combaterea infracționalității stradale;
l) cooperează cu centrele militare zonale în vederea înmânării ordinelor de chemare la
mobilizare și/sau de clarificare a situației militare a rezerviștilor din Ministerul Apărării
Naționale;
m) asigură măsuri de protecție a executorilor judecătorești cu ocazia executărilor silite;
n) acordă, pe teritoriul unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, sprijin
imediat structurilor competente cu atribuții în domeniul menținerii, asigurării și
restabilirii ordinii publice.
Art. 7. În domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are următoarele
atribuții:
a) asigură fluența circulației pe drumurile publice din raza teritorială de competență,
având dreptul de a efectua semnale regulamentare de oprire a conducătorilor de
autovehicul exclusiv pentru îndeplinirea atribuțiilor conferite de prezenta lege în
domeniul circulației pe drumurile publice;
b) verifică integritatea mijloacelor de semnalizare rutieră și sesizează nereguli
constatate privind funcționarea semafoarelor, starea indicatoarelor și a marcajelor
rutiere și acordă asistență în zonele unde se aplică marcaje rutiere;
c) participă la acțiuni comune cu administratorul drumului pentru înlăturarea efectelor
fenomenelor naturale, cum sunt: ninsoare abundentă, viscol, vânt puternic, ploaie
torențială, grindină, polei și alte asemenea fenomene, pe drumurile publice;
d) participă, împreună cu unitățile/structurile teritoriale ale Poliției Române, la
asigurarea măsurilor de circulație ocazionate de adunări publice, mitinguri, marșuri,
demonstrații, procesiuni, acțiuni de pichetare, acțiuni comerciale promoționale,
manifestări cultural-artistice, sportive, religioase sau comemorative, după caz, precum
și de alte activități care se desfășoară pe drumul public și implică aglomerări de
persoane;
e) sprijină unitățile/structurile teritoriale ale Poliției Române în asigurarea măsurilor de
circulație în cazul transporturilor speciale și al celor agabaritice pe raza teritorială de
competență;
f) acordă sprijin unităților/structurilor teritoriale ale Poliției Române în luarea
măsurilor pentru asigurarea fluenței și siguranței traficului;
g) asigură, în cazul accidentelor soldate cu victime, paza locului acestor accidente și ia
primele măsuri ce se impun pentru conservarea urmelor, identificarea martorilor și a
făptuitorilor și, dacă se impune, transportul victimelor la cea mai apropiată unitate
sanitară;
300
h) constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind
oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a
dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar;
i) constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind
masa maximă admisă și accesul pe anumite sectoare de drum, având dreptul de a
efectua semnale de oprire a conducătorilor acestor vehicule;
j) constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor rutiere de către
pietoni, bicicliști, conducători de mopede și vehicule cu tracțiune animală;
k) constată contravenții și aplică sancțiuni pentru nerespectarea prevederilor legale
referitoare la circulația în zona pietonală, în zona rezidențială, în parcuri și zone de
agrement, precum și pe locurile de parcare adaptate, rezervate și semnalizate prin
semnul internațional pentru persoanele cu handicap;
l) aplică prevederile legale privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau
abandonate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului ori al
unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale;
m) cooperează cu unitățile/structurile teritoriale ale Poliției Române pentru
identificarea deținătorului/utilizatorului autovehiculului ridicat ca urmare a staționării
neregulamentare sau al autovehiculelor abandonate pe domeniul public.
Art. 8. În domeniul disciplinei în construcții și al afișajului stradal, poliția locală
are următoarele atribuții:
a) efectuează controale pentru identificarea lucrărilor de construcții executate fără
autorizație de construire sau desființare, după caz, inclusiv a construcțiilor cu caracter
provizoriu;
b) efectuează controale pentru identificarea persoanelor care nu respectă autorizația de
executare a lucrărilor de reparații ale părții carosabile și pietonale;
c) verifică respectarea normelor legale privind afișajul publicitar, afișajul electoral și
orice altă formă de afișaj/reclamă, inclusiv cele referitoare la amplasarea firmei la locul
de desfășurare a activității economice;
d) participă la acțiunile de demolare/dezmembrare/ dinamitare a construcțiilor
efectuate fără autorizație pe domeniul public sau privat al unității/subdiviziunii
administrativ-teritoriale ori pe spații aflate în administrarea autorităților administrației
publice locale sau a altor instituții/servicii publice de interes local, prin asigurarea
protecției perimetrului și a libertății de acțiune a personalului care participă la aceste
operațiuni specifice;
e) constată, după caz, conform atribuțiilor stabilite prin lege, contravențiile privind
disciplina în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții și înaintează
procesele-verbale de constatare a contravențiilor, în vederea aplicării sancțiunii, șefului
compartimentului de specialitate care coordonează activitatea de amenajare a
teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean, primarului
unității administrativ-teritoriale ori al sectorului municipiului București în a cărui rază
de competență s-a săvârșit contravenția sau persoanei împuternicite de aceștia.
Art. 9. În domeniul protecției mediului, poliția locală are următoarele atribuții:
a) controlează respectarea prevederilor legale privind condițiile de ridicare, transport și
depozitare a deșeurilor menajere și industriale;
301
a1) supraveghează depozitele de deșeuri aflate în circumscripția teritorială a
unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale pentru prevenirea declanșării unor
incendii, cu consecințe negative pentru viața oamenilor, mediu și bunuri materiale;
b) sesizează autorităților și instituțiilor publice competente cazurile de nerespectare a
normelor legale privind nivelul de poluare, inclusiv fonică;
c) participă la acțiunile de combatere a zoonozelor deosebit de grave și a epizootiilor;
d) identifică bunurile abandonate pe domeniul public sau privat al unității/subdiviziunii
administrativ-teritoriale sau pe spații aflate în administrarea autorităților administrației
publice locale ori a altor instituții/servicii publice de interes local și aplică procedurile
legale pentru ridicarea acestora;
e) verifică igienizarea surselor de apă, a malurilor, a albiilor sau cuvetelor acestora;
f) verifică asigurarea salubrizării străzilor, a căilor de acces, a zonelor verzi, a rigolelor,
îndepărtarea zăpezii și a gheții de pe căile de acces, dezinsecția și deratizarea
imobilelor;
g) verifică existența contractelor de salubrizare încheiate de către persoane fizice sau
juridice, potrivit legii;
h) verifică ridicarea deșeurilor menajere de operatorii de servicii de salubrizare, în
conformitate cu graficele stabilite;
i) verifică și soluționează, potrivit competențelor specifice ale autorităților
administrației publice locale, sesizările cetățenilor privind nerespectarea normelor
legale de protecție a mediului și a surselor de apă, precum și a celor de gospodărire a
localităților;
j) constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale specifice
realizării atribuțiilor prevăzute la lit. a)-i), stabilite în sarcina autorităților administrației
publice locale.
Art. 10. În domeniul activității comerciale, poliția locală are următoarele atribuții:
a) acționează pentru respectarea normelor legale privind desfășurarea comerțului
stradal și a activităților comerciale, respectiv a condițiilor și a locurilor stabilite de
autoritățile administrației publice locale;
b) verifică legalitatea activităților de comercializare a produselor desfășurate de
operatori economici, persoane fizice și juridice autorizate și producători particulari în
piețele agroalimentare, târguri și oboare, precum și respectarea prevederilor legale de
către administratorii piețelor agroalimentare;
c) verifică existența la locul de desfășurare a activității comerciale a autorizațiilor, a
aprobărilor, a documentelor de proveniență a mărfii, a buletinelor de verificare
metrologică pentru cântare, a avizelor și a altor documente stabilite prin legi sau acte
administrative ale autorităților administrației publice centrale și locale;
d) verifică respectarea normelor legale privind comercializarea obiectelor cu caracter
religios;
e) verifică respectarea normelor legale privind amplasarea materialelor publicitare și a
locurilor de comercializare a produselor din tutun și a băuturilor alcoolice;
f) verifică respectarea prevederilor legale privind orarul de aprovizionare și funcționare
al operatorilor economici;
g) identifică mărfurile și produsele abandonate pe domeniul public sau privat al unității
administrativ-teritoriale și pe raza sectoarelor municipiului București sau pe spații
302
aflate în administrarea autorităților administrației publice locale ori a altor
servicii/instituții de interes local și aplică procedurile legale de ridicare a acestora;
h) verifică respectarea regulilor și normelor de comerț și prestări de servicii stabilite
prin acte normative în competența autorităților administrației publice locale;
i) cooperează și acordă sprijin autorităților de control sanitar, de mediu și de protecție a
consumatorilor în exercitarea atribuțiilor de serviciu specifice domeniului de activitate
al acestora;
j) verifică respectarea obligațiilor ce revin operatorilor economici cu privire la afișarea
prețurilor, a produselor comercializate și a serviciilor și sesizează autoritățile
competente în cazul în care identifică nereguli;
k) verifică și soluționează, în condițiile legii, petițiile primite în legătură cu activități de
producție, comerț sau prestări de servicii desfășurate în locuri publice cu încălcarea
normelor legale;
l) constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale specifice
realizării atribuțiilor prevăzute la lit. a)-j), stabilite în sarcina autorităților administrației
publice locale.
Art. 11. În domeniul evidenței persoanelor, poliția locală are următoarele
atribuții:
a) înmânează cărțile de alegător persoanelor la împlinirea vârstei de 18 ani;
b) cooperează cu alte autorități competente în vederea verificării, la cererea acestora, a
unor date cu caracter personal, dacă solicitarea este justificată prin necesitatea
îndeplinirii unei atribuții prevăzute de lege, cu respectarea reglementărilor legale
privind prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date;
c) constată contravenții și aplică sancțiuni pentru nerespectarea normelor legale privind
domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, inclusiv asupra
obligațiilor pe care le au persoanele prevăzute la art. 38 alin. (2) din Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de
identitate ale cetățenilor români, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
d) cooperează cu serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor pentru
punerea în legalitate a persoanelor cu acte de identitate expirate și a minorilor cu vârstă
peste 14 ani, care nu au acte de identitate.
Art. 12. În cazul infracțiunilor flagrante, personalul poliției locale procedează
conform dispozițiilor art. 293 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură
penală, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 13. În cazul executării în comun cu unitățile/structurile Poliției Române sau
cu cele ale Jandarmeriei Române a unor misiuni în domeniul menținerii sau
asigurării ordinii publice ori pentru dirijarea circulației rutiere, efectivele poliției
locale acționează sub coordonarea directă a Poliției Române sau a Jandarmeriei
Române, după caz.
Capitolul IV Statutul personalului poliției locale
Art. 14. (1) Personalul poliției locale este compus din:
a) funcționari publici care ocupă funcții publice specifice de polițist local;
b) funcționari publici care ocupă funcții publice generale;
c) personal contractual.
303
(2) Pot ocupa funcții publice specifice de polițist local funcționarii publici care
îndeplinesc atribuții de natura celor prevăzute la art. 6, cu excepția art. 6 lit. h), și la art.
7-11.
(3) Personalul din cadrul poliției locale care îndeplinește atribuțiile prevăzute la art. 6
lit. h) are statut de personal contractual.
(4) Încadrarea în clase și pe grade profesionale a funcției publice specifice de polițist
local se face conform prevederilor referitoare la funcțiile publice generale din Legea nr.
188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și
Art. 15. Șeful poliției locale și adjunctul acestuia sunt numiți în funcția de conducere în
conformitate cu prevederile Legii nr. 215/2001, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, și ale Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și
Art. 16. (1) Raporturile de serviciu ale polițiștilor locali și ale funcționarilor publici
care ocupă funcții publice generale se stabilesc, se modifică, se suspendă și încetează în
condițiile stabilite potrivit prevederilor prezentei legi și ale Legii nr. 188/1999,
republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Raporturile de muncă ale personalului contractual din cadrul poliției locale se
stabilesc, se modifică, se suspendă și încetează în condițiile prevăzute de legislația
muncii, iar cele ale personalului contractual cu atribuții în domeniul pazei bunurilor și a
obiectivelor de interes local și cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr.
333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor,
republicată.
Art. 17. (1) În timpul serviciului, polițiștii locali și personalul contractual din poliția
locală cu atribuții în domeniul pazei bunurilor și a obiectivelor de interes local poartă
uniformă și exercită atribuțiile prevăzute în fișa postului, potrivit prevederilor prezentei
legi.
(2) Polițistul local este învestit cu exercițiul autorității publice, pe timpul și în legătură
cu îndeplinirea atribuțiilor și a îndatoririlor de serviciu, în limitele competențelor
stabilite prin lege, și beneficiază de dispozițiile legii penale cu privire la persoanele
care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
Art. 18. (1) După numirea în funcție, polițiștii locali care au atribuții în domeniul
ordinii și liniștii publice, precum și cei cu atribuții în domeniul circulației rutiere,
proveniți din structurile poliției comunitare, sunt obligați ca, în termen de 6 ani, să
urmeze un program de formare inițială organizat într-o instituție de învățământ din
cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
(2) După numirea în funcție, polițiștii locali care au atribuții în domeniul ordinii și
liniștii publice, precum și cei cu atribuții în domeniul circulației rutiere, selecționați
ulterior operaționalizării structurilor poliției locale, în condițiile art. 3 alin. (1), precum
și cei selecționați în vederea încadrării posturilor structurilor de poliție locală înființate
în condițiile art. 3 alin. (2) sunt obligați ca, în termen de un an, să urmeze un program
de formare inițială organizat într-o instituție de învățământ din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne.
(3) Fac excepție de la prevederile alin. (1) și (2) polițiștii locali care provin din
structurile de ordine și siguranță publică ale Ministerului Afacerilor Interne, precum și
304
cei care au urmat un program de pregătire inițială într-o instituție de învățământ din
cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
(4) Durata programelor de formare prevăzute la alin. (1) și (2) este de minimum 3 luni.
(5) Finalizarea programelor de formare prevăzute la alin. (1) și (2) se face prin examen
de absolvire, conform planului de învățământ. În urma promovării examenului,
polițiștii locali obțin un certificat de absolvire eliberat, în condițiile legii, de către
instituția organizatoare.
(6) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, dacă, după expirarea perioadei de 5 ani prevăzute la alin. (1),
respectiv a celei de un an prevăzute la alin. (2), polițistul local nu a absolvit programul
de formare inițială, acesta este eliberat din funcția publică.
(7) Contravaloarea cheltuielilor de școlarizare individuale ale polițiștilor locali aferente
programelor de formare prevăzute la alin. (1) și (2) se suportă din bugetul poliției locale
sau din bugetul local, după caz.
(8) Modul de organizare a programelor de formare prevăzute la alin. (1) și (2) și
structura programelor de învățământ se stabilesc prin Regulamentul-cadru de
(9) Formarea profesională a personalului cu atribuții în domeniul pazei bunurilor și a
obiectivelor de interes local se realizează în condițiile Legii nr. 333/2003, republicată.
(10) Condițiile de încadrare pentru personalul din compartimentele responsabile cu
protecția mediului și activitatea comercială, precum și a personalului cu atribuții de
control pe linia disciplinei în construcții se stabilesc prin regulamentul propriu de
organizare și funcționare, pe baza prevederilor legale în domeniu și ale
Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a poliției locale.
Art. 19. Pentru reprezentarea propriilor interese în relațiile cu autoritățile administrației
publice centrale și locale, funcționarii publici și personalul contractual din poliția locală
se pot asocia, în condițiile legii.
Capitolul V Drepturile și obligațiile polițistului local
Art. 20. (1) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, polițistul local are
următoarele drepturi principale:
a) să efectueze control preventiv asupra persoanei și/sau bagajului acesteia în
următoarele situații: există indicii clare că s-a săvârșit, se săvârșește sau se pregătește
săvârșirea unei infracțiuni sau persoana participă la manifestări publice organizate în
locuri în care este interzis accesul cu arme, produse ori substanțe periculoase;
b) să invite la sediul poliției locale persoanele a căror prezență este necesară pentru
îndeplinirea atribuțiilor, prin aducerea la cunoștință, în scris, a scopului și a motivului
invitației;
c) să solicite sprijinul cetățenilor pentru identificarea, urmărirea și prinderea
persoanelor care au comis fapte de natură penală sau contravențională;
d) să poarte și să folosească, în condițiile prezentei legi și numai în timpul serviciului,
armamentul, muniția și celelalte mijloace de apărare și intervenție din dotare;
e) să circule gratuit, pe baza legitimației de serviciu, în timpul serviciului, în zona de
competență, cu mijloacele de transport în comun locale, pentru executarea unor misiuni
care nu pot fi îndeplinite altfel;
305
f) să folosească forța, în condițiile legii, proporțional cu starea de fapt care justifică
utilizarea acesteia, în cazul nerespectării dispozițiilor pe care le-a dat în exercitarea
atribuțiilor de serviciu;
g) să legitimeze și să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispozițiile legale
ori sunt indicii că acestea pregătesc sau au comis o faptă ilegală;
h) să conducă la sediul poliției locale sau al unităților/structurilor teritoriale ale Poliției
Române pe cei care prin acțiunile lor periclitează integritatea corporală, sănătatea sau
viața persoanelor, ordinea publică ori alte valori sociale, precum și persoanele suspecte
de săvârșirea unor fapte ilegale, a căror identitate nu a putut fi stabilită în condițiile
legii. Verificarea situației acestor categorii de persoane și luarea măsurilor legale, după
caz, se realizează în cel mult 12 ore din momentul depistării, ca măsură administrativă.
(2) Pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu, polițiștii locali au acces, în condițiile
legii, la bazele de date ale Ministerului Afacerilor Interne. În acest scop, poliția locală
sau unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială, după caz, și structurile abilitate din
cadrul Ministerului Afacerilor Interne încheie protocoale de colaborare în care se
reglementează infrastructura de comunicații, măsurile de securitate, protecție și de
asigurare a confidențialității datelor, nivelul de acces și regulile de folosire.
Art. 21. (1) În exercitarea atribuțiilor de serviciu, polițistul local este obligat:
a) să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de
Constituția României, republicată, și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și
a libertăților fundamentale;
b) să respecte principiile statului de drept și să apere valorile democrației;
c) să respecte prevederile legilor și ale actelor administrative ale autorităților
administrației publice centrale și locale;
d) să respecte și să aducă la îndeplinire ordinele și dispozițiile legale ale șefilor
ierarhici;
e) să respecte normele de conduită profesională și civică prevăzute de lege;
f) să își decline, în prealabil, calitatea și să prezinte insigna de polițist și legitimația de
serviciu, cu excepția situațiilor în care rezultatul acțiunii este periclitat. La intrarea în
acțiune sau la începutul intervenției ce nu suferă amânare, polițistul local este obligat să
se prezinte, iar după încheierea oricărei acțiuni sau intervenții să se legitimeze și să
declare funcția și unitatea de poliție locală din care face parte;
g) să intervină și în afara orelor de program, în limita mijloacelor aflate la dispoziție,
pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu, în raza teritorială de competență, când ia la
cunoștință de existența unor situații care justifică intervenția sa;
h) să se prezinte de îndată la sediul poliției locale sau acolo unde este solicitat, în
situații de catastrofe, calamități ori tulburări de amploare ale ordinii și liniștii publice
sau alte asemenea evenimente, precum și în cazul instituirii stării de urgență ori a stării
de asediu sau în caz de mobilizare și de război;
i) să respecte secretul profesional, precum și confidențialitatea datelor dobândite în
timpul desfășurării activității, în condițiile legii, cu excepția cazurilor în care
îndeplinirea sarcinilor de serviciu, nevoile justiției sau legea impun dezvăluirea
acestora;
306
j) să manifeste corectitudine în rezolvarea problemelor personale, în așa fel încât să nu
beneficieze și nici să nu lase impresia că beneficiază de datele confidențiale obținute în
calitatea sa oficială.
(2) Polițistului local îi este interzis:
a) să facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori să desfășoare
propagandă în favoarea acestora;
b) să exprime opinii sau preferințe politice la locul de muncă sau în public;
c) să participe la mitinguri, demonstrații, procesiuni sau orice alte întruniri cu caracter
politic;
d) să adere la secte, organizații religioase sau la orice alte organizații interzise de lege;
e) să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activități de comerț ori să participe
la administrarea sau conducerea unor operatori economici, cu excepția calității de
acționar;
f) să exercite activități de natură să lezeze onoarea și demnitatea polițistului local sau a
instituției din care face parte;
g) să dețină orice altă funcție publică sau privată pentru care este salarizat, cu excepția
funcțiilor didactice din cadrul instituțiilor de învățământ, a activităților de cercetare
științifică și creație literar-artistică;
h) să participe la efectuarea oricărei forme de control în vreo entitate publică sau
privată, în cazul în care, direct ori prin intermediari, este implicat sau are interese de
natură contrară activității specifice de poliție;
i) să provoace suferințe fizice sau psihice unor persoane, în scopul obținerii de la
acestea ori de la o terță persoană de informații sau mărturisiri;
j) să primească, să solicite, să accepte, direct sau indirect, ori să facă să i se promită,
pentru sine sau pentru alții, în considerarea calității sale oficiale, daruri ori alte
avantaje;
k) să rezolve cereri care nu sunt de competența sa ori care nu i-au fost repartizate de
șefii ierarhici sau să intervină pentru soluționarea unor asemenea cereri, în scopurile
prevăzute la lit. j);
l) să colecteze sume de bani de la persoane fizice sau juridice;m) să redacteze, să
imprime sau să difuzeze materiale ori publicații cu caracter politic, imoral sau ilegal.
(3) Polițistul local cu funcție de conducere răspunde pentru ordinele și dispozițiile date
subordonaților. El este obligat să verifice dacă acestea au fost transmise și înțelese
corect și să controleze modul de ducere la îndeplinire.
(4) Polițistul local cu funcție de conducere este obligat să sprijine propunerile și
inițiativele motivate ale personalului din subordine, în vederea îmbunătățirii activității
poliției locale în care își desfășoară activitatea, precum și a calității serviciilor publice
oferite cetățenilor.
(5) Polițistul local răspunde, în condițiile legii, pentru modul în care își exercită
atribuțiile de serviciu. Încălcarea de către polițistul local a atribuțiilor de serviciu
angajează răspunderea sa disciplinară, patrimonială, civilă sau penală, după caz,
potrivit legii.
(6) Polițistul local are obligația să se abțină de la orice faptă care ar putea aduce
prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului poliției locale și/sau
autorităților publice.
307
Art. 22. În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de prezenta lege, personalul poliției locale
își exercită competența pe raza unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale unde își
desfășoară activitatea.
Art. 23. Pentru contribuții deosebite la apărarea ordinii și liniștii publice, a drepturilor
și a libertăților fundamentale ale cetățenilor și la prevenirea faptelor antisociale, pentru
îndeplinirea exemplară a atribuțiilor de serviciu, polițiștilor locali li se pot acorda
recompense morale sau materiale, în condițiile stabilite prin Regulamentul-cadru de
Capitolul VI Folosirea mijloacelor din dotare și uzul de armă
Art. 24. (1) Pentru descurajarea, împiedicarea și neutralizarea acțiunilor agresive ale
persoanelor care tulbură ordinea și liniștea publică, acțiuni ce nu au putut fi înlăturate
sau anihilate prin utilizarea altor mijloace, polițiștii locali pot folosi arme neletale
destinate pentru autoapărare, bastoane din cauciuc sau tomfe, bastoane cu energie
electrostatică, dispozitive cu substanțe iritant-lacrimogene și paralizante, cătușe, câini
de serviciu, precum și alte mijloace de imobilizare care nu pun în pericol viața sau nu
produc o vătămare corporală gravă.
(2) Mijloacele prevăzute la alin. (1) pot fi folosite împotriva persoanelor care:
a) întreprind acțiuni care pun în pericol integritatea corporală, sănătatea sau bunurile
altor persoane;
b) blochează, în afara condițiilor legii, căile publice de circulație, încearcă să pătrundă,
pătrund fără drept sau refuză să părăsească sediile autorităților publice, ale partidelor
politice, ale instituțiilor și organizațiilor de interes public ori privat, periclitează în orice
mod integritatea sau securitatea acestora ori a personalului sau tulbură desfășurarea
normală a activității;
c) ultragiază persoanele cu funcții ce implică exercițiul autorității publice;
d) se opun sau nu se supun, prin orice mijloace, îndeplinirii solicitărilor legale ale
polițiștilor locali, numai dacă există o temere legitimă că prin acțiunile lor pot pune în
pericol integritatea corporală sau viața polițiștilor locali.
(3) Folosirea mijloacelor prevăzute la alin. (1) împotriva participanților la acțiunile
agresive se va face în mod gradual, după avertizarea prealabilă asupra utilizării unor
asemenea mijloace și acordarea timpului necesar pentru încetarea acțiunilor și
conformarea la solicitările legale ale polițiștilor locali. Orice acțiune în public se face
prin anunțare: ,,Poliția!".
(4) Folosirea mijloacelor prevăzute la alin. (1) nu trebuie să depășească nevoile reale
pentru împiedicarea sau neutralizarea acțiunilor agresive.
Art. 25. (1) Polițistul local dotat cu arme letale de apărare și pază poate face uz de armă
în caz de legitimă apărare, stare de necesitate potrivit legii ori pentru îndeplinirea
atribuțiilor de serviciu.
(2) Personalul contractual care desfășoară activități de pază, dotat cu arme letale de
apărare și pază, poate face uz de armă în caz de legitimă apărare ori stare de necesitate
potrivit legii.
(3) În sensul prezentei legi, prin uz de armă se înțelege tragerea cu arma letală de
apărare și pază asupra persoanelor, animalelor sau bunurilor.
308
(4) Atunci când folosirea altor mijloace de imobilizare sau constrângere nu a dat
rezultate, polițistul local poate face uz de armă în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în
următoarele situații:
a) pentru asigurarea apărării oricărei persoane împotriva unor violențe iminente, prin
care se poate provoca moartea sau rănirea gravă ori care constituie amenințare gravă
asupra vieții sau integrității corporale a unei persoane;
b) pentru imobilizarea unei persoane care, după comiterea unei infracțiuni prin
violență, se opune sau încearcă să fugă, iar rămânerea acesteia în stare de libertate
poate pune în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor.
(5) Uzul de armă se face numai după somația: ,,Poliția, stai!". În caz de nesupunere, se
somează din nou prin cuvintele: ,,Stai, că trag!". Dacă cel în cauză nu se supune nici
de această dată, se somează prin tragerea focului de armă în sus, în plan vertical.
(6) În cazul în care, după executarea somației legale, potrivit alin. (5), persoana în
cauză nu se supune, se poate face uz de armă împotriva acesteia.
(7) Uzul de armă, în condițiile și în situațiile prevăzute de alin. (4)-(6), se face în așa fel
încât să ducă la imobilizarea celor împotriva cărora se folosește arma, trăgându-se, pe
cât posibil, la picioare, pentru a evita cauzarea morții acestora.
(8) În cazurile de legitimă apărare sau stare de necesitate se pot folosi armele letale de
apărare și pază, fără somație, dacă nu există timpul necesar pentru aceasta.
Art. 26. Fiecare situație în care s-a făcut uz de armă se raportează de urgență ierarhic.
De îndată ce va fi posibil, raportul se întocmește în scris. Dacă în urma uzului de armă
s-a produs moartea sau vătămarea unei persoane, fapta se comunică de îndată
procurorului competent, potrivit legii.
Art. 27. (1) Se interzice folosirea mijloacelor prevăzute la art. 24 și 25:
a) împotriva copiilor, femeilor cu semne vizibile de sarcină și a persoanelor cu semne
vizibile de invaliditate, cu excepția cazurilor în care aceștia săvârșesc un atac armat sau
în grup, care pune în pericol viața ori integritatea corporală a persoanei;
b) în situațiile în care s-ar primejdui viața altor persoane ori s-ar viola teritoriul, spațiul
aerian sau apele naționale ale unui stat vecin.
(2) Folosirea mijloacelor prevăzute la art. 24 și 25 pentru îndeplinirea atribuțiilor de
serviciu, în condițiile și în situațiile prevăzute de prezenta lege, înlătură caracterul penal
al faptei.
(3) Persoanelor rănite li se dă primul ajutor și se iau imediat măsuri pentru acordarea
îngrijirilor medicale.
Capitolul VII Atribuțiile autorităților administrației publice locale în privința
organizării și funcționării poliției locale
Art. 28. (1) La nivelul fiecărei comune, al fiecărui oraș, municipiu și sector al
municipiului București unde funcționează poliția locală se organizează și funcționează
comisia locală de ordine publică, prin hotărâre a consiliului local, respectiv a
Consiliului General al Municipiului București, denumită în continuare comisia locală,
care este un organism cu rol consultativ.
(2) Comisia locală este constituită, după caz, din: primar, respectiv primarul general în
cazul municipiului București, șeful unității/structurii teritoriale a Poliției Române sau
reprezentantul acestuia, șeful poliției locale, secretarul unității administrativ-teritoriale
309
și 3 consilieri locali, respectiv consilieri generali în cazul municipiului București,
desemnați de autoritatea deliberativă.
(3) Ședințele comisiei locale sunt conduse de primar, respectiv de primarul general în
cazul municipiului București.
(4) Modul de funcționare a comisiei locale se stabilește prin regulamentul de organizare
și funcționare a acesteia, adoptat de consiliul local, respectiv de Consiliul General al
Municipiului București.
Art. 29. (1) Comisia locală are următoarele atribuții:
a) asigură cooperarea dintre instituțiile și serviciile publice cu atribuții în domeniul
ordinii și al siguranței publice la nivelul unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale;
b) avizează proiectul regulamentului de organizare și funcționare a poliției locale;
c) elaborează proiectul planului de ordine și siguranță publică al unității/subdiviziunii
administrativ-teritoriale, pe care îl actualizează anual;
d) analizează periodic activitățile de menținere a ordinii și siguranței publice la nivelul
unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale și face propuneri pentru soluționarea
deficiențelor constatate și pentru prevenirea faptelor care afectează climatul social;
e) evaluează cerințele specifice și face propuneri privind necesarul de personal al
poliției locale;
f) prezintă autorității deliberative rapoarte anuale asupra modului de îndeplinire a
prevederilor planului de ordine și siguranță publică al unității/subdiviziunii
administrativ-teritoriale. În baza concluziilor desprinse din analizele efectuate, propune
autorităților administrației publice locale inițierea unor proiecte de hotărâri prin care să
se prevină faptele care afectează climatul social.
(2) Secretariatul comisiei locale este asigurat de persoane cu atribuții în acest sens din
aparatul de specialitate al primarului, respectiv al primarului general al municipiului
București.
(3) Comisia locală se reunește trimestrial sau ori de câte ori este necesar, la convocarea
primarului/primarului general al municipiului București sau a unei treimi din numărul
consilierilor locali/consilierilor generali.
Art. 30. În privința organizării și funcționării poliției locale, autoritatea deliberativă a
administrației publice locale are următoarele atribuții:
a) aprobă regulamentul de organizare și funcționare a poliției locale, în conformitate cu
prevederile Legii nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și
ale prezentei legi;
b) stabilește, în conformitate cu prevederile Legii nr. 215/2001, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, procedurile și criteriile pentru organizarea
concursului, în vederea ocupării funcției de șef al poliției locale, acolo unde la data
intrării în vigoare a prezentei legi nu este ocupată funcția de șef al poliției comunitare,
ca urmare a promovării concursului organizat în acest scop;
c) stabilește, în condițiile legii, criterii specifice pentru evaluarea activității poliției
locale;
d) aprobă, potrivit competențelor sale, condițiile materiale și financiare necesare pentru
funcționarea poliției locale;
e) analizează, împreună cu comisia locală, activitatea poliției locale, în condițiile legii,
și stabilește măsuri de îmbunătățire a activității acesteia;
310
f) stabilește, la propunerea comisiei locale, măsurile necesare pentru buna funcționare a
poliției locale și pentru încadrarea activității acesteia în normele și procedurile stabilite
de unitatea de reglementare;
g) aprobă, la propunerea comisiei locale, planul de ordine și siguranță publică al
unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale.
Art. 31. (1) În privința organizării și funcționării poliției locale, primarul/primarul
general al municipiului București are următoarele atribuții:
a) numește, sancționează și dispune suspendarea, modificarea și încetarea raporturilor
de serviciu sau, după caz, ale raporturilor de muncă ale personalului poliției locale,
inclusiv ale șefului acesteia, în cazul organizării poliției locale în aparatul propriu de
specialitate, și numai pentru șeful poliției locale și adjunctul acestuia, în situația
organizării acesteia ca instituție publică de interes local;
b) supune spre aprobare autorității deliberative resursele materiale și financiare
necesare desfășurării activității poliției locale;
c) îndrumă, supraveghează, controlează și analizează activitatea poliției locale, ca
serviciu public de interes local;
d) asigură ducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local/Consiliului General al
Municipiului București privind organizarea și funcționarea poliției locale;
e) evaluează activitatea poliției locale, potrivit criteriilor specifice stabilite de
autoritatea deliberativă a administrației publice locale;
f) prezintă autorității deliberative, anual sau ori de câte ori este necesar, informări
privind modul de funcționare a poliției locale;
g) supune spre aprobare autorității deliberative regulamentul de organizare și
funcționare a poliției locale;
h) supune spre aprobare autorității deliberative procedurile și criteriile pentru
organizarea concursului în vederea ocupării funcției de șef al poliției locale;
i) organizează periodic consultări cu membrii comunității locale, cu participarea
reprezentanților unității/structurii teritoriale a Poliției Române și ai organizațiilor
neguvernamentale, cu privire la prioritățile și activitatea poliției locale;
j) primește și soluționează sesizările cu privire la deficiențele constatate în activitatea
poliției locale, precum și cu privire la îmbunătățirea activității de pază și menținere a
ordinii și liniștii publice;
k) împuternicește, prin dispoziție, polițiștii locali ca agenți constatatori, în oricare
dintre situațiile în care această calitate îi este stabilită, prin acte normative,
primarului/primarului general al municipiului București.
(2) În cazul poliției locale organizate ca instituție publică de interes local cu
personalitate juridică, șeful poliției locale, în condițiile legii, numește, sancționează și
dispune suspendarea, modificarea și încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a
raporturilor de muncă ale personalului, cu excepția sa și a adjunctului său.
Capitolul VIII Dotarea și finanțarea poliției locale
Art. 32. (1) Poliția locală poate deține, administra și/sau folosi, după caz, în condițiile
legii, imobile, mijloace de transport personalizate și dotate cu dispozitive de avertizare
sonore și luminoase de culoare albastră, mijloace de transport anume destinate
transporturilor bunurilor și valorilor dotate potrivit legii, armament, muniție,
311
echipamente și aparatură tehnică specifică, necesare pentru exercitarea atribuțiilor
prevăzute de lege.
(2) Proprietatea asupra oricăror bunuri materiale din dotarea poliției locale aparține
unității administrativ-teritoriale, cu excepția celor închiriate, luate în administrare sau
în folosință de la alte entități publice sau private, după caz.
(3) Personalizarea echipamentelor, a mijloacelor, a uniformelor și a însemnelor
distinctive ale poliției locale cuprinde obligatoriu denumirea unității/subdiviziunii
administrativ-teritoriale pe raza căreia se organizează și funcționează.
(4) Poliția locală poate constitui, în condițiile stabilite prin Regulamentul-cadru de
organizare și funcționare a poliției locale, dispecerate pentru coordonarea activității
personalului și intervenție, cu echipaje proprii, la obiectivele date în competență.
Art. 33. (1) Personalul poliției locale este dotat cu uniformă, însemne distinctive și,
după caz, cu:
a) arme letale de apărare și pază sau arme neletale destinate pentru autoapărare;
b) mijloace individuale de apărare, intervenție și imobilizare prevăzute la art. 24 alin.
(1), în cazul polițiștilor locali, sau cele prevăzute de art. 43*) din Legea nr. 333/2003,
republicată, în cazul personalului contractual.
Notă
*) Art. 45 a devenit art. 43 ca urmare a renumerotării Legii nr. 333/2003 privind paza
obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 18 martie 2014.
(2) Structurile de poliție locală sunt autorizate să procure și să dețină arme letale de
apărare și pază și arme neletale destinate pentru autoapărare, precum și muniția
corespunzătoare, pentru înarmarea personalului propriu, în condițiile art. 69*) din
Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, republicată, cu
modificările ulterioare.
Notă
*) Art. 68 a devenit art. 69 ca urmare a renumerotării Legii nr. 295/2004 privind
regimul armelor și al munițiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 814 din 17 noiembrie 2011.
(3) Polițiștii locali cu atribuții în domeniul asigurării ordinii și liniștii publice care au
obținut certificatul de absolvire a programului de formare inițială prevăzut la art. 18
alin. (1) și (2), precum și personalul contractual care desfășoară activități de pază și
care a fost atestat profesional potrivit prevederilor Legii nr. 333/2003, republicată, pot
fi dotați cu arme letale de apărare și pază sau cu arme neletale destinate pentru
autoapărare, în vederea desfășurării activităților specifice, cu aplicarea corespunzătoare
a prevederilor art. 70 și 71**) din Legea nr. 295/2004, republicată, cu modificările
ulterioare.
Notă
**) Art. 69 a devenit art. 70 și art. 70 a devenit art. 71 ca urmare a renumerotării Legii
nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 814 din 17 noiembrie 2011.
(4) Până la completarea prin achiziții proprii a întregului necesar de armament și
muniții, dotarea poliției locale cu aceste categorii de mijloace tehnice se poate asigura
prin închiriere de la Ministerul Afacerilor Interne, în condițiile stabilite prin ordin al
312
ministrului afacerilor interne, sau de la Ministerul Apărării Naționale, în condițiile
stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale.
(5) Prin Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a poliției locale se stabilesc,
potrivit legii, normele de dotare, categoriile de personal care sunt dotate cu mijloace
individuale de apărare, intervenție, imobilizare, armament și muniție, tipurile de arme,
portul, modul de păstrare, manipulare, securitate și evidență ale acestora.
Art. 34. Drepturile salariale ale personalului poliției locale se stabilesc potrivit
prevederilor legale aplicabile personalului din aparatul de specialitate al primarului,
respectiv al primarului general al municipiului București.
Art. 35. În afara drepturilor salariale prevăzute la art. 34, polițistul local mai are dreptul
și la:
a) decontarea cheltuielilor de transport în cazul deplasării în interesul serviciului;
b) încadrarea activității în condiții deosebite, speciale sau alte condiții de muncă,
potrivit legii;
c) asigurarea de către consiliul local al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale,
respectiv de Consiliul General al Municipiului București, a asistenței juridice a
polițistului local pentru fapte săvârșite de acesta în exercitarea, potrivit legii, a
atribuțiilor de serviciu, în condițiile stabilite prin regulamentul de organizare și
funcționare a poliției locale;
d) asigurarea despăgubirilor de viață, de sănătate și de bunuri în condițiile stabilite prin
Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a poliției locale și în limita bugetului
aprobat de consiliul local/Consiliul General al Municipiului București.
Art. 351. (1) Autoritățile administrației publice locale pot acorda în limita bugetului
aprobat, prin hotărâre a consiliului local, norma de hrană personalului poliției locale
conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în
timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și
siguranță națională, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Metodologia și regulile de aplicare a drepturilor prevăzute la alin. (1) se stabilesc
prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Dezvoltării Regionale și
Administrației Publice.
Art. 36. În cazul decesului unui polițist local în timpul sau în legătură cu exercitarea
atribuțiilor de serviciu, se acordă familiei acestuia sau persoanei care a suportat
cheltuielile ocazionate de deces, după caz, un ajutor suplimentar de deces egal cu 3
salarii de bază avute la data decesului.
Art. 37. (1) În exercitarea atribuțiilor de serviciu, polițistul local beneficiază de
protecție specială, în condițiile legii, similară cu a polițistului din cadrul Poliției
Române.
(2) Polițistul local și membrii familiei sale au dreptul la protecție, în condițiile legii, din
partea structurilor specializate ale statului față de amenințările sau violențele la care ar
putea fi supuși ca urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu.
Art. 38. (1) Polițistului local și personalului contractual din poliția locală, cu atribuții în
domeniul pazei bunurilor și obiectivelor de interes local, li se asigură gratuit uniforma
și echipamentul de protecție adecvat misiunilor specifice pe care le îndeplinesc, iar în
cazul în care, ca urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu, li s-a degradat sau distrus
îmbrăcămintea ori alte bunuri personale, au dreptul la despăgubiri corespunzătoare.
313
(2) Uniforma personalului prevăzut la alin. (1), forma și conținutul însemnelor, precum
și ale documentelor de legitimare ale acestuia sunt cele prevăzute în Regulamentul-
cadru de organizare și funcționare a poliției locale.
(3) La încetarea raporturilor de serviciu sau de muncă, personalul prevăzut la alin.
(1) are obligația de a preda, de îndată, uniforma, însemnele, echipamentul de protecție
și documentele de legitimare.
(4) Încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului local din motive imputabile
acestuia, în termen de 5 ani de la absolvirea programului de formare inițială prevăzut
la art. 18 alin. (1) și (2), atrage plata de către acesta a contravalorii cheltuielilor de
școlarizare, proporțional cu perioada rămasă.
Art. 39. (1) Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale poliției locale care
funcționează ca instituție publică cu personalitate juridică se asigură din venituri proprii
și subvenții de la bugetul local.
(2) În cazul în care poliția locală se organizează ca un compartiment funcțional în
cadrul aparatului de specialitate al primarului/primarului general al municipiului
București, activitatea acesteia se finanțează integral din bugetul local.
Capitolul IX Dispoziții finale și tranzitorii
Art. 40. (1) În vederea operaționalizării structurilor de poliție locală înființate potrivit
prevederilor prezentei legi, se pot detașa funcționari publici cu statut special, în
condițiile Statutului polițistului***), de la unitățile teritoriale ale Poliției Române, până
la ocuparea posturilor, pe o perioadă de până la un an.
Notă
***) A se vedea Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările și completările
ulterioare.
(2) Numărul funcționarilor publici cu statut special detașați se stabilește în urma unei
analize comune efectuate de unitatea/structura teritorială a Poliției Române și de
autoritățile administrației publice locale respective.
(3) Detașarea funcționarilor publici cu statut special se face în baza protocolului
încheiat între consiliul local al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale respective,
respectiv Consiliul General al Municipiului București, și unitatea/structura teritorială a
Poliției Române, în conformitate cu prevederile Statutului polițistului.
(4) Atribuțiile funcționarilor publici cu statut special, detașați potrivit alin. (1), se
stabilesc în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(5) Funcționarilor publici cu statut special, detașați de la unitățile/structurile teritoriale
ale Poliției Române, li se aplică prevederile Statutului polițistului și ale actelor
normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Art. 41. Poliția locală din unitățile/subdiviziunile administrativ-teritoriale în care
aceasta se organizează ca instituție publică de interes local cu personalitate juridică
preia, în condițiile legii, patrimoniul actualelor structuri de poliție comunitară.
Art. 42. Bugetul poliției locale se stabilește conform reglementărilor în vigoare și se
aprobă prin hotărâre a autorității deliberative, la propunerea primarului/primarului
general al municipiului București.
Art. 43. (1) Poliția locală care are în structură compartimente funcționale cu atribuții în
domeniul circulației rutiere încheie protocoale cu administratorul bazei de date, asigură
314
mijloacele tehnice necesare și instruirea personalului destinat acestei activități, în
vederea introducerii în baza de date a punctelor de penalizare aplicate ca urmare a
constatării unor abateri la regimul circulației rutiere, în termen de cel mult un an de la
intrarea în vigoare a prezentei legi.
(2) Până când compartimentele prevăzute la alin. (1) pun în aplicare măsurile prevăzute
la alin. (1), procesele-verbale de constatare a contravențiilor încheiate de polițiștii locali
cu atribuții în domeniul circulației rutiere pentru abateri care presupun aplicarea de
puncte de penalizare se comunică în termen de 24 de ore, în copie, la
unitățile/structurile teritoriale ale Poliției Române, pentru a fi introduse în baza de date,
în baza protocolului încheiat între părți. În municipiul București, toate procesele-
verbale care cuprind sancțiunile contravenționale complementare, prin aplicarea de
puncte de penalizare, în condițiile legislației privind circulația pe drumurile publice, se
comunică brigăzii de poliție rutieră, respectiv secțiilor de poliție competente teritoriale,
pentru a fi introduse în baza de date.
(3) Structurile de poliție locală desemnează personalul însărcinat cu introducerea
punctelor de penalizare în baza de date, care va lucra timp de un an împreună cu
persoanele desemnate din cadrul poliției rutiere, în vederea specializării.
(4) Polițiștii locali specializați în domeniul circulației rutiere își exercită atribuțiile
împreună cu structurile specializate ale Poliției Române, pe o perioadă de un an de la
data înființării poliției locale în unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială
respectivă.
Art. 44. (1) În situația în care primarul/primarul general al municipiului București
apreciază că sarcinile ce revin autorităților administrației publice locale pe linie de
poliție locală nu sunt îndeplinite corespunzător sau are indicii/sesizări cu privire la
încălcarea prevederilor legale de către polițiștii locali, poate solicita prefectului
sprijinul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor, în vederea efectuării unui
control de specialitate.
(2) Controlul asupra activității poliției locale se poate dispune și prin ordin al
ministrului afacerilor interne, la inițiativa acestuia, sau, după caz, a prefectului, a
directorului general al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București ori a
inspectorului-șef al inspectoratului de poliție județean, numai după încunoștințarea
prealabilă a primarului/primarului general al municipiului București.
(3) Orice control se rezumă strict la asigurarea respectării principiilor constituționale și
a legalității specifice. Rezultatele controlului se transmit primarului/primarului general
al municipiului București și se prezintă în proxima ședință a consiliului
local/Consiliului General al Municipiului București.
Art. 441. (1) Ziua de 21 mai se declară Ziua poliției locale.
(2) Autoritățile administrației publice locale și organizațiile neguvernamentale
interesate pot sprijini organizarea manifestărilor dedicate sărbătoririi acestei zile.
(2) În termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al
României, Partea I, Ministerul Administrației și Internelor elaborează, cu consultarea
structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale, Regulamentul-
cadru de organizare și funcționare a poliției locale, care se aprobă prin hotărâre a
Guvernului*).
315
Notă
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.332/2010 privind aprobarea Regulamentului-
cadru de organizare și funcționare a poliției locale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 882 din 29 decembrie 2010.
(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 371/2004 privind
înființarea, organizarea și funcționarea Poliției Comunitare, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 27 septembrie 2004, cu modificările și
completările ulterioare, cu excepția prevederilor art. 20 și 21 referitoare la serviciile
publice destinate asigurării pazei obiectivelor de interes județean.
316
HG 1332/2010 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și
funcționare a poliției locale
(modificat și completat cu Decizia nr. 20/2018 a Avocatului Poporului)

Art. 1. Prevederile prezentului regulament-cadru reglementează modul de organizare și
funcționare a poliției locale și se aplică personalului poliției locale organizate în
conformitate cu dispozițiile Legii poliției locale nr. 155/2010.
Art. 2. În baza prezentului regulament-cadru, consiliile locale/Consiliul General al
Municipiului București adoptă, cu respectarea prevederilor Legii nr. 155/2010, hotărâri
pentru aprobarea regulamentului de organizare și funcționare a poliției locale înființate
la nivelul unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale.
Capitolul II Organizarea poliției locale și categorii de funcționari publici
Art. 3. (1) La nivelul comunei, al orașului, al municipiului sau al sectoarelor
municipiului București, poliția locală se organizează, în condițiile legii, după caz, ca:
a) un compartiment funcțional, fără personalitate juridică, la nivel de direcție generală,
direcție, serviciu sau birou, în cadrul aparatului de specialitate al primarului/primarului
general;
b) instituție publică de interes local, cu personalitate juridică.
(2) În cadrul poliției locale se organizează:
a) structura de ordine și liniște publică și pază a bunurilor;
b) structura din domeniul circulației pe drumurile publice;
c) structura de disciplină în construcții și afișajul stradal;
d) structura de protecție a mediului;
e) structura de activitate comercială;
f) structura cu atribuții pe linie de evidență a persoanelor.
Art. 4. (1) Funcțiile publice din poliția locală, inclusiv funcțiile publice specifice de
polițist local, în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării, se clasifică după cum
urmează:
a) clasa I cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare sunt necesare studii
superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licență sau echivalent;
b) clasa a II-a cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare sunt necesare studii
superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă;
c) clasa a III-a cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare sunt necesare studii
liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diplomă de bacalaureat.
(2) Funcționarii publici din poliția locală numiți în funcțiile publice prevăzute pentru
clasele a II-a și a III-a pot ocupa numai funcții publice de execuție.
Art. 5. (1) După nivelul atribuțiilor, funcționarii publici din cadrul poliției locale pot fi:
a) funcționari publici de conducere;
b) funcționari publici de execuție.
(2) Funcționarii publici de conducere din cadrul poliției locale sunt numiți, în
conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, în una dintre următoarele funcții
publice:
317
e) șef serviciu;
f) șef birou.
Art. 6. Funcția publică de execuție este structurată pe grade profesionale astfel:
b) principal;
c) asistent;
d) debutant.
Capitolul III Selecționarea, pregătirea și numirea personalului poliției locale
Art. 7. (1) Funcționarii publici din poliția locală pot fi numiți debutanți sau definitivi,
în condițiile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(2) La terminarea perioadei de stagiu, activitatea funcționarilor publici debutanți din
Art. 8. (1) La înființarea poliției locale, personalul acesteia se preia de la poliția
comunitară, precum și de la structurile din aparatul de specialitate al primarului,
prevăzute de Legea nr. 155/2010, după caz, cu încadrarea în numărul de posturi aprobat
de consiliul local.
(2) Preluarea personalului potrivit alin. (1) se face pe funcții publice de aceeași
categorie, clasă sau același grad profesional, prin hotărâre a autorității deliberative a
administrației publice locale.
Art. 9. (1) Funcțiile publice vacante din cadrul poliției locale se ocupă potrivit
prevederilor Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Condițiile de organizare și de desfășurare a concursului sau a examenului se
stabilesc prin hotărâre a consiliului local, respectiv a Consiliului General al
Municipiului București, la propunerea primarului/primarului general, cu respectarea
Art. 10. Personalul contractual din cadrul poliției locale care exercită atribuțiile
prevăzute la art. 6 lit. h) din Legea nr. 155/2010 trebuie să îndeplinească și condițiile
prevăzute la art. 39 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor,
valorilor și protecția persoanelor, cu modificările și completările ulterioare. Angajarea
acestuia se face cu respectarea prevederilor art. 40 din Legea nr. 333/2003, cu
modificările și completările ulterioare.
Art. 11. (1) Instituțiile de specialitate din cadrul Ministerului Administrației și
Internelor în care se desfășoară programe de formare inițială prevăzute la art. 18 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 155/2010, numărul cursanților și perioadele în care se realizează
aceste programe de formare inițială, precum și cuantumul cheltuielilor de
școlarizare/cursant se stabilesc anual prin ordin al ministrului administrației și
internelor.
(2) Pentru stabilirea cadrului organizatoric prevăzut la alin. (1), structura Ministerului
Administrației și Internelor cu atribuții în relația cu comunitățile locale centralizează
propunerile instituțiilor beneficiare și prezintă la structura centrală de pregătire de la
318
nivelul Ministerului Administrației și Internelor repartizarea numerică și pe județe a
acestor solicitări.
(3) Programele de formare inițială sunt structurate pe module, parcurse prin cursuri la
zi cu durata de 3 luni.
(4) Pentru funcțiile publice de conducere, în programele de studiu se prevede
obligatoriu un modul de management, cu durata de minimum 30 de ore.
(5) Instituțiile de specialitate din cadrul Ministerului Administrației și Internelor
stabilite potrivit alin. (1) constituie seriile de pregătire a cursanților, în baza solicitărilor
instituțiilor beneficiare transmise acestora de către structura centrală de pregătire, în
limita numărului de locuri, în ordinea transmiterii cererilor.
(6) Pentru a se constitui o grupă de studiu în cadrul seriei de pregătire este necesar un
număr minim de 15 cursanți. În situația în care nu se poate constitui nicio grupă în
cadrul seriei de pregătire, precum și în situația în care numărul înscrierilor depășește
numărul de locuri aprobat, cei înscriși se redistribuie la alte instituții organizatoare, în
limita numărului de locuri prevăzut pentru acestea, cu acordul instituțiilor beneficiare.
(7) Finalizarea programelor de formare se face prin examen de absolvire, conform
planului de învățământ.
(8) Examenul de absolvire a programelor de formare inițială se susține în fața unei
comisii numite prin dispoziție a șefului sau ordin al comandantului instituției
organizatoare, după caz. Comisia este constituită din 2 sau 3 specialiști din afara
instituției organizatoare și 1-3 reprezentanți ai acesteia care au organizat programul de
formare profesională. La examen pot asista și reprezentanți ai beneficiarilor
programelor de formare profesională care au delegație solicitată în acest sens și
eliberată de către structura de specialitate din cadrul Ministerului Administrației și
Internelor.
(9) În urma promovării examenului, polițiștii locali obțin un certificat de absolvire
eliberat în condițiile legii de către instituția organizatoare de specialitate, cu
menționarea competențelor profesionale dobândite, cuantificate în credite transferabile.
Certificatele de absolvire sunt tipărite cu antetul Ministerului Administrației și
Internelor și au regimul prevăzut de lege pentru documentele de studii.
Art. 12. Polițiștii locali care promovează programele de formare inițială prevăzute la
art. 11 alin. (1) încheie un angajament de serviciu prin care se obligă să lucreze în
poliția locală o perioadă de cel puțin 5 ani de la data promovării examenului.
Art. 13. (1) La numirea în funcția publică, funcționarii publici din poliția locală depun
jurământul de credință prevăzut de Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și
(2) Refuzul depunerii jurământului prevăzut la alin. (1) se consemnează în scris și
atrage revocarea actului administrativ de numire în funcția publică, în condițiile legii.
(3) Jurământul de credință este semnat de către funcționarul public din poliția locală în
două exemplare, unul păstrându-se la dosarul personal, iar cel de-al doilea se
înmânează semnatarului.
(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică și funcționarilor publici din poliția locală
proveniți din rândul polițiștilor comunitari, în măsura în care nu au depus jurământul
prevăzut la art. 23 din Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a Poliției
Comunitare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 2.295/2004.
319
Art. 14. Dacă funcționarului public din poliția locală numit în funcția publică îi
încetează raporturile de serviciu din motive imputabile acestuia, înaintea expirării
perioadei prevăzute în angajamentul de serviciu, se aplică prevederile art. 38 alin.
(4) din Legea nr. 155/2010.
Capitolul IV Atribuțiile personalului poliției locale
Art. 15. (1) Șeful poliției locale își îndeplinește atribuțiile în mod nemijlocit sub
autoritatea și controlul primarului și are următoarele atribuții:
a) organizează, planifică și conduce întreaga activitate a poliției locale;
b) întreprinde măsurile necesare pentru încadrarea cu personal corespunzător;
c) asigură cunoașterea și aplicarea întocmai de către întregul personal a prevederilor
legale;
d) răspunde de pregătirea profesională continuă a personalului din subordine;
e) aprobă planurile de pază întocmite pentru obiectivele din competență;
f) studiază și propune unităților beneficiare de pază introducerea amenajărilor tehnice și
a sistemelor de alarmare împotriva efracției;
g) analizează trimestrial activitatea poliției locale și indicatorii de performanță stabiliți
de comisia locală de ordine publică;
h) asigură informarea operativă a consiliului local/Consiliului General al Municipiului
București, a structurii teritoriale corespunzătoare a Poliției Române, precum și a
Jandarmeriei Române despre evenimentele deosebite ce au avut loc în cadrul activității
poliției locale;
i) reprezintă poliția locală în relațiile cu alte instituții ale statului, cu celelalte autorități
ale administrației publice centrale și locale și colaborează cu organizații
neguvernamentale, precum și cu persoane fizice și juridice pentru îndeplinirea
atribuțiilor stabilite de lege;
j) asigură ordinea interioară și disciplina în rândul personalului din subordine, având
dreptul să propună acordarea de recompense și aplicarea de sancțiuni în condițiile legii;
k) propune primarului/primarului general adoptarea de măsuri pentru eficientizarea
activității;
l) asigură măsurile pentru rezolvarea operativă a cererilor, a sesizărilor și a
reclamațiilor cetățenilor, în conformitate cu prevederile legale;
m) organizează și participă la audiențele cu cetățenii;
n) întocmește sau aprobă aprecierile de serviciu ale personalului, potrivit competenței;
o) coordonează activitatea de evidență, aprovizionare, de repartizare, de întreținere și
de păstrare, în condiții de siguranță, a armamentului și a muniției din dotare;
p) urmărește modul de echipare a personalului cu uniforme și însemnele distinctive de
ierarhizare, repartizarea și utilizarea corespunzătoare a acestora;
q) întreprinde măsuri de aprovizionare și menținere în stare de funcționare a aparaturii
de pază și alarmare, radiocomunicații și a celorlalte amenajări destinate serviciului de
pază și ordine;
r) menține legătura permanentă cu beneficiarii privind modul în care se desfășoară
activitatea de pază, semnalează neregulile referitoare la îndeplinirea obligațiilor
contractuale și propune măsurile necesare pentru creșterea eficienței pazei;
320
s) analizează contribuția funcționarilor publici din poliția locală la menținerea ordinii și
liniștii publice, la constatarea contravențiilor în domeniile prevăzute de lege și ia
măsuri de organizare și îmbunătățire a acesteia;
ș) organizează și execută controale tematice și inopinate asupra modului în care sunt
îndeplinite atribuțiile de serviciu de către funcționarii publici din poliția locală;
t) organizează sistemul de alarmare a personalului în cazuri deosebite;
ț) organizează activitățile de protecție a muncii, de prevenire și stingere a incendiilor;
u) îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin lege.
(2) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, șeful poliției locale emite decizii cu caracter
obligatoriu pentru întregul personal din subordine.
Art. 16. Conducătorul structurii de ordine și liniște publică și pază a bunurilor se
subordonează șefului poliției locale și are următoarele atribuții specifice, în funcție de
responsabilitățile încredințate:
a) organizează, planifică, conduce și controlează activitatea personalului poliției locale
cu atribuții în menținerea ordinii și liniștii publice și asigurarea pazei bunurilor;
b) întocmește planurile de pază ale obiectivelor din competență;
c) asigură cunoașterea și aplicarea întocmai de către personalul din subordine a
prevederilor legale ce reglementează activitatea de pază, menținerea ordinii și a liniștii
publice, regulile de conviețuire socială și integritatea corporală a persoanelor;
d) ține evidența sancțiunilor contravenționale aplicate de personalul din subordine;
e) asigură pregătirea de specialitate a personalului din subordine, în conformitate cu
tematica stabilită;
f) informează de îndată conducerea poliției locale despre toate evenimentele deosebite
înregistrate în activitatea de pază și menținere a ordinii publice și ține evidența
acestora;
h) întreprinde măsuri eficiente pentru ca întregul personal să execute corespunzător
i) participă, alături de conducerea poliției locale, la întocmirea sau reactualizarea
planului de ordine și siguranță publică al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale;
j) întocmește zilnic nota cu principalele evenimente și o prezintă șefului poliției locale;
k) asigură instruirea zilnică a polițiștilor locali cu privire la cunoașterea situației
operative din zona de competență.
Art. 17. (1) Conducătorul structurii din domeniul circulației pe drumurile publice se
a) stabilește, în colaborare cu șeful serviciului rutier, respectiv al Brigăzii Rutiere din
cadrul Poliției Române, itinerarele de patrulare și intervalele orare de patrulare în
zonele de competență;
b) organizează, planifică, conduce și controlează activitatea personalului din subordine
cu atribuții în domeniul circulației pe drumurile publice;
c) asigură continuitatea dispozitivului rutier în zona de competență, pe bază de grafice
de control, întocmite în colaborare cu șeful serviciului rutier, respectiv al Brigăzii
Rutiere din cadrul Poliției Române;
321
d) coordonează activitatea personalului din subordine la acțiuni proprii și participă,
conform solicitării, la acțiunile organizate de unitățile/structurile teritoriale ale Poliției
Române sau de către administratorul drumului public;
e) propune șefului serviciului rutier, respectiv al Brigăzii Rutiere din cadrul Poliției
Române, în situații deosebite, luarea unor măsuri de reglementare, cum ar fi închidere,
restricționare pentru anumite categorii de participanți la trafic a circulației, în anumite
zone sau sectoare ale drumului public;
f) asigură cunoașterea și aplicarea întocmai de către personalul din subordine a
prevederilor legislației rutiere;
g) asigură instruirea zilnică a polițiștilor locali cu privire la cunoașterea situației
operative din zona de competență și periodic instruiește personalul din subordine cu
privire la cunoașterea și respectarea regulilor de circulație și, cu precădere, cu privire la
modul de poziționare pe partea carosabilă și la semnalele pe care trebuie să le adreseze
h) ia măsuri pentru ca în exercitarea atribuțiilor ce le revin polițiștii locali care execută
activități în domeniul circulației pe drumurile publice să poarte uniforma specifică cu
înscrisuri și însemne distinctive, conform prevederilor legale;
i) ține evidența proceselor-verbale de constatare a contravențiilor întocmite de
personalul din subordine și monitorizează punerea în executare a amenzilor
contravenționale, cu respectarea prevederilor legale în domeniu;
j) organizează și execută controale asupra activității desfășurate de efectivele din
subordine;
k) analizează lunar activitatea desfășurată de personalul din subordine în domeniul
circulației pe drumurile publice;
l) ia măsuri pentru ca personalul din subordine să execute sarcinile ce îi revin în
conformitate cu prevederile legale, să aibă un comportament civilizat, să respecte
regulile disciplinare stabilite, propunând recompense sau, după caz, sancțiuni
corespunzătoare;
m) întocmește zilnic nota cu principalele evenimente și o prezintă șefului poliției
locale.
(2) În exercitarea atribuțiilor ce le revin, polițiștii locali care desfășoară activități în
domeniul circulației pe drumurile publice sunt obligați:
a) să poarte peste uniforma specifică, în funcție de anotimp, vestă sau scurtă cu
elemente reflectorizante, pe care este imprimată emblema "POLIȚIA LOCALĂ";
b) să poarte caschetă cu coafă albă;
c) să efectueze semnalele adresate participanților la trafic, potrivit dispozițiilor legale
care reglementează circulația pe drumurile publice.
Art. 18. Conducătorul structurii de disciplină în construcții și afișajul stradal se
cu atribuții în verificarea și menținerea disciplinei în construcții, respectiv în verificarea
respectării normelor legale privind afișajul stradal;
b) asigură cunoașterea și aplicarea întocmai de către subordonați a prevederilor legale
ce reglementează activitatea compartimentului;
322
c) asigură pregătirea de specialitate a personalului din subordine, în conformitate cu
d) asigură și răspunde de utilizarea tehnicii aflate în dotarea compartimentului;
e) gestionează și asigură circulația și operarea documentelor, inclusiv arhivarea
acestora;
f) informează de îndată conducerea poliției locale despre toate evenimentele survenite
în activitatea compartimentului și ține evidența acestora;
h) desfășoară activități pentru ca întregul personal să execute corespunzător sarcinile ce
îi revin, să aibă o comportare civilizată, să respecte regulile disciplinare stabilite,
propunând recompense și sancțiuni corespunzătoare;
i) întocmește zilnic nota cu principalele evenimente și o prezintă șefului poliției locale.
Art. 19. Conducătorul structurii de protecție a mediului din cadrul poliției locale se
cu atribuții în verificarea și asigurarea respectării legii în domeniul protecției mediului,
conform atribuțiilor prevăzute de lege;
e) stabilește măsurile referitoare la utilizarea tehnicii aflate în dotarea compartimentului
și răspunde de modul de îndeplinire a acestora;
acestora;
g) informează de îndată conducerea poliției locale despre toate evenimentele survenite
i) desfășoară activități pentru ca întregul personal să execute corespunzător sarcinile ce
j) întocmește zilnic nota cu principalele evenimente și o prezintă șefului poliției locale.
Art. 20. Conducătorul structurii de activitate comercială se subordonează șefului
poliției locale și are următoarele atribuții specifice, în funcție de responsabilitățile
încredințate:
cu atribuții în verificarea activității comerciale;
323
e) stabilește măsurile referitoare la utilizarea tehnicii aflate în dotarea compartimentului
și răspunde de modul de îndeplinire a acestora;
acestora;
g) informează de îndată conducerea poliției locale despre toate evenimentele survenite
i) desfășoară activități pentru ca întregul personal să execute corespunzător sarcinile ce
j) întocmește zilnic nota cu principalele evenimente și o prezintă șefului poliției locale.
Art. 21. Conducătorul structurii cu atribuții pe linie de evidență a persoanelor se
cu atribuții în domeniul evidenței persoanelor;
b) asigură cunoașterea și aplicarea întocmai de către funcționarii publici din poliția
locală, din subordine, a actelor normative ce reglementează activitatea de evidență a
persoanelor;
c) asigură cunoașterea și respectarea întocmai de către întregul personal din poliția
locală a prevederilor legale ce reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal și
libera circulație a acestor date;
d) participă, alături de conducerea poliției locale, la încheierea protocoalelor standard
de cooperare cu serviciile publice comunitare locale de evidență a persoanelor pe linia
distribuirii de cărți de alegător și a punerii în legalitate a persoanelor cu acte de
identitate expirate și a minorilor peste 14 ani, care nu au acte de identitate;
e) colaborează cu șefii serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor în
vederea realizării sarcinilor privind distribuirea cărților de alegător și a punerii în
legalitate a persoanelor cu acte de identitate expirate și a minorilor peste 14 ani, care nu
au acte de identitate;
f) urmărește și răspunde de punerea în aplicare de către funcționarii publici din poliția
locală, din subordine, a prevederilor protocoalelor standard încheiate cu serviciile
publice comunitare locale de evidență a persoanelor;
g) ține evidența sancțiunilor contravenționale aplicate de personalul din subordine;
h) întocmește zilnic nota cu principalele evenimente și o prezintă șefului poliției locale.
Art. 22. Personalul contractual care execută activități de pază are următoarele atribuții
specifice:
a) verifică, în timpul serviciului, locurile și punctele vulnerabile, existența și starea
încuietorilor, a amenajărilor tehnice și a sistemelor de pază și alarmare și ia, în caz de
nevoie, măsurile care se impun;
b) cunoaște prevederile legale privind accesul în obiective și regulile stabilite în
planurile de pază;
c) supraveghează ca persoanele cărora li s-a permis accesul în incintă, pe baza
324
d) nu părăsește postul încredințat decât în situațiile și condițiile prevăzute în consemnul
postului;
e) verifică obiectivul încredințat spre pază, cu privire la existența unor surse care ar
putea produce incendii, explozii sau alte evenimente grave. În cazul în care acestea s-au
produs, ia primele măsuri de salvare a persoanelor și a bunurilor, precum și pentru
limitarea consecințelor acestor evenimente și sesizează organele competente;
f) în cazul săvârșirii unei infracțiuni flagrante, ia măsuri de predare a făptuitorului
structurilor Poliției Române competente potrivit legii. Dacă făptuitorul a dispărut,
asigură paza bunurilor, nu permite pătrunderea în câmpul infracțional a altor persoane
și anunță unitatea de poliție competentă, întocmind totodată proces-verbal cu cele
constatate;
g) face uz de armamentul din dotare numai cu respectarea strictă a prevederilor legale.
Art. 23. În executarea atribuțiilor prevăzute de lege în domeniul ordinii și liniștii
publice, polițiștii locali desfășoară următoarele activități:
a) acționează în zona de competență stabilită prin planul de ordine și siguranță publică
al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale pentru prevenirea și combaterea
faptelor antisociale, precum și pentru menținerea ordinii și liniștii publice sau curățeniei
localității;
b) intervin la solicitările dispeceratului la evenimentele semnalate prin Serviciul de
urgență 112, pe principiul "cel mai apropiat polițist de locul evenimentului intervine",
în funcție de specificul atribuțiilor de serviciu stabilite prin lege și în limita competenței
teritoriale;
c) acționează, în condițiile art. 6 lit. k) din Legea nr. 155/2010, pentru depistarea
persoanelor și a bunurilor urmărite în temeiul legii;
d) participă la executarea măsurilor stabilite în situații de urgență;
e) în cazul constatării în flagrant a unei fapte penale, imobilizează făptuitorul, iau
măsuri pentru conservarea locului faptei, identifică martorii oculari, sesizează imediat
organele competente și predau făptuitorul structurii Poliției Române competente
teritorial, pe bază de proces-verbal, în vederea continuării cercetărilor;
f) conduc la sediul poliției locale/structurii Poliției Române competente persoanele
suspecte a căror identitate nu a putut fi stabilită, în vederea luării măsurilor ce se
impun;
g) verifică și soluționează sesizările și reclamațiile primite din partea cetățenilor
unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, legate de problemele specifice
compartimentului.
h) îndeplinesc orice alte atribuții stabilite prin lege.
Art. 24. Aspectele referitoare la modul de elaborare a planului de ordine și siguranță
publică al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale se reglementează prin ordin al
ministrului administrației și internelor, emis în termen de 30 de zile de la data intrării în
vigoare a prezentului regulament-cadru.
Art. 25. Polițiștii locali cu atribuții în domeniul protecției mediului desfășoară
a) verifică respectarea programului de lucrări privind asigurarea curățeniei stradale de
către firmele de salubritate;
325
b) verifică respectarea măsurilor de transportare a resturilor vegetale rezultate de la
toaletarea spațiilor verzi, de către firmele abilitate;
c) verifică respectarea obligațiilor privind întreținerea curățeniei de către instituțiile
publice, operatorii economici, persoanele fizice și juridice, respectiv curățenia
fațadelor, a locurilor de depozitare a diferitelor materiale, a anexelor gospodărești, a
terenurilor aferente imobilelor pe care le dețin sau în care funcționează, a trotuarelor, a
rigolelor, a căilor de acces, a parcărilor, a terenurilor din apropierea garajelor și a
spațiilor verzi;
d) verifică respectarea normelor privind păstrarea curățeniei în locurile publice;
e) veghează la respectarea standardelor și a normelor privind nivelul de zgomot și
poluarea sonoră;
f) verifică respectarea normelor privind păstrarea curățeniei albiilor râurilor și a
cursurilor de ape ce traversează unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială;
g) veghează la respectarea normelor privind protejarea și conservarea spațiilor verzi;
h) veghează la aplicarea legislației în vigoare privind deversarea reziduurilor lichide și
solide pe domeniul public, în ape curgătoare și în lacuri;
i) verifică respectarea prevederilor legale de mediu de către operatorii economici, în
limita competențelor specifice autorităților administrației publice locale;
j) constată contravenții și aplică sancțiuni contravenționale pentru încălcarea
prevederilor lit. a)-i).
Art. 26. Polițiștii locali cu atribuții în domeniul activității comerciale desfășoară
a) constată contravenții și aplică sancțiuni contravenționale pentru încălcarea regulilor
de comerț stabilite prin lege, în limita competențelor specifice autorităților
administrației publice locale;
b) urmăresc dezvoltarea ordonată a comerțului și desfășurarea activităților comerciale
în locuri autorizate de primar în vederea eliminării oricărei forme privind comerțul
ambulant neautorizat;
c) controlează respectarea normelor legale privind comercializarea produselor
agroalimentare și industriale în piețe, în târguri și în oboare;
d) colaborează cu organele de control sanitare, sanitar-veterinare și de protecție a
consumatorilor, în exercitarea atribuțiilor de serviciu;
e) controlează modul de respectare a obligațiilor ce revin operatorilor economici cu
privire la afișarea prețurilor;
f) verifică dacă în incinta unităților de învățământ, a căminelor și a locurilor de cazare
pentru elevi și studenți, precum și pe aleile de acces în aceste instituții se
comercializează sau se expun spre vânzare băuturi alcoolice, tutun;
g) verifică modul de respectare a normelor legale privind amplasarea materialelor
publicitare la tutun și băuturi alcoolice;
h) verifică și soluționează sesizările și reclamațiile primite din partea cetățenilor, legate
Art. 27. Polițiștii locali cu atribuții în domeniul disciplinei în construcții și afișajului
stradal desfășoară următoarele activități:
326
a) constată contravenții în cazul nerespectării normelor privind executarea lucrărilor de
construcții și stabilesc măsurile necesare intrării în legalitate, în condițiile legii;
b) verifică existența autorizației de construire și respectarea documentației tehnice
autorizate pentru lucrările de construcții;
c) verifică legalitatea amplasării materialelor publicitare;
d) verifică și identifică imobilele și împrejmuirile aflate în stadiu avansat de degradare;
e) verifică și soluționează sesizările și reclamațiile primite din partea cetățenilor, legate
Art. 28. Polițiștii locali cu atribuții în domeniul evidenței persoanelor desfășoară
a) cooperează în vederea verificării datelor cu caracter personal cu autoritățile
administrației publice centrale și locale competente, cu respectarea prevederilor
Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu
caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările și completările
ulterioare;
b) constată contravențiile date în competență și aplică sancțiunile, potrivit legii;
c) verifică și soluționează sesizările și reclamațiile primite din partea cetățenilor, legate
Art. 29. Personalul contractual din cadrul poliției locale asigură paza bunurilor și
obiectivelor stabilite de consiliul local/Consiliul General al Municipiului București,
prin hotărâri, cu respectarea prevederilor legale în domeniu.
Art. 30. Poliția locală poate asigura, în condițiile legii, paza transporturilor bunurilor și
a valorilor, constând în sume de bani, titluri de credite, cecuri sau alte înscrisuri de
valoare, bijuterii, metale și pietre prețioase, aparținând comunei, orașului, municipiului
sau sectorului municipiului București.
Art. 31. (1) Pe timpul desfășurării activităților de serviciu, pe raza comunelor, a
orașelor, a municipiilor, a sectoarelor municipiului București, personalul poliției locale
poate folosi autovehicule cu însemnul distinctiv "POLIȚIA LOCALĂ", urmat de
denumirea unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale din care face parte. Literele
care compun inscripția trebuie să fie de culoare neagră, pe fond alb, și să aibă aceleași
dimensiuni.
(2) Însemnele nu trebuie să creeze confuzii cu denumirea altor instituții sau autorități
publice și sunt amplasate pe toate laturile autovehiculului, portiere, portbagaj și capotă,
pentru a fi vizibile din orice poziție.
(3) Autovehiculele de patrulare sunt echipate, în mod obligatoriu, cu dispozitive de
iluminare pentru emiterea de semnale speciale de avertizare luminoasă, de culoare
albastră și cu mijloace speciale de avertizare sonoră.
Art. 32. (1) Personalul poliției locale care a făcut uz de armă este obligat să acționeze
imediat pentru a se acorda primul ajutor și asistență medicală persoanelor rănite.
(2) Personalul poliției locale care a făcut uz de armă este obligat să anunțe de îndată cel
mai apropiat organ de poliție din cadrul Poliției Române, indiferent dacă au rezultat sau
nu victime ori pagube materiale, conform prevederilor Legii nr. 295/2004 privind
regimul armelor și al munițiilor, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Fiecare situație în care s-a făcut uz de armă se raportează de urgență pe cale
ierarhică. De îndată ce este posibil, raportul se întocmește în scris.
327
(4) Dacă în urma uzului de armă se produce moartea sau vătămarea unei persoane,
fapta se comunică de îndată procurorului competent, potrivit legii.
Art. 33. Atribuțiile personalului, altul decât cel prevăzut în prezentul capitol, încadrat
în poliția locală se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare aprobat de
către consiliul local/Consiliul General al Municipiului București.
Capitolul V Înființarea și funcționarea dispeceratelor în cadrul poliției locale
Art. 34. Poliția locală poate înființa dispecerate proprii pentru:
a) coordonarea activității personalului propriu și intervenția la evenimente, verificarea
în baza de date a Ministerului Administrației și Internelor a persoanelor și
autovehiculelor oprite pentru verificări, în condițiile legii și ale protocoalelor de
colaborare încheiate cu structurile abilitate din cadrul ministerului;
b) intervenția la obiectivele asigurate cu pază aflate în proprietatea
unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale și/sau în administrarea autorităților
administrației publice locale sau a altor servicii/instituții publice de interes local.
Art. 35. (1) Proiectarea, modificarea, instalarea, conectarea și întreținerea sistemelor de
alarmare la obiectivele asigurate cu pază de către poliția locală se realizează de către
societăți licențiate în domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracției, în condițiile
stabilite de cadrul legal privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția
persoanelor.
(2) În funcționare, dispeceratele de monitorizare ale poliției locale prevăzute la art.
34 lit. b) asigură preluarea directă a semnalelor de la sistemele conectate, verificarea și
alertarea echipajelor de intervenție, astfel încât să fie respectați timpii contractuali
asumați și cei maximali stabiliți de cadrul legal privind paza obiectivelor, bunurilor,
valorilor și protecția persoanelor.
(3) La dispeceratele de monitorizare ale poliției locale prevăzute la art. 34 lit. b) se
conectează doar obiectivele asigurate cu pază de poliția locală.
Art. 36. (1) Poliția locală poate monitoriza sistemele de alarmare la obiectivele
asigurate cu pază de către aceasta, dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) deține tehnica necesară recepționării semnalelor de la sistemele proprii, în
conformitate cu standardele europene sau naționale în vigoare;
b) deține personal angajat și avizat, necesar pentru asigurarea programului permanent al
dispeceratului;
c) dispune de un sediu corespunzător standardelor europene sau naționale în vigoare;
d) deține echipamente de comunicații pentru alertarea echipajelor mobile de intervenție
cu posibilitatea asigurării timpilor stabiliți.
(2) Convorbirile dispecerului se înregistrează și se arhivează pe o perioadă de 30 de
zile.
Art. 37. (1) Regulamentul de organizare și funcționare a dispeceratului prevăzut la art.
34 lit. b) face parte integrantă din regulamentul de organizare și funcționare a poliției
locale.
(2) Intervenția la obiectivele asigurate cu pază de către poliția locală se realizează prin
personalul contractual care îndeplinește atribuțiile prevăzute la art. 6 lit. h) din Legea
nr. 155/2010, precum și prin polițiști locali.
Capitolul VI Mijloacele din dotare
328
Art. 38. (1) Polițiștii locali și personalul contractual din poliția locală cu atribuții în
domeniul pazei bunurilor și obiectivelor de interes local au dreptul la uniformă de
serviciu de protecție specifică locului și condițiilor de desfășurare a serviciului, care se
acordă gratuit din resursele financiare ale unităților/subdiviziunilor administrativ-
teritoriale acestora sau din veniturile poliției locale, cu personalitate juridică, după caz.
(2) Articolele din care se compune uniforma și durata maximă de uzură sunt prevăzute
în anexa nr. 1.
(3) Descrierea uniformei de serviciu, a legitimației de serviciu și a însemnelor
distinctive de ierarhizare ale polițiștilor locali și ale personalului contractual cu atribuții
în domeniul pazei bunurilor și a obiectivelor de interes local sunt prevăzute în anexa nr.
2.
(4) Uniforma și însemnele distinctive se poartă în timpul executării serviciului, iar în
situația în care sediile nu sunt dotate cu vestiare, acestea pot fi purtate și pe timpul
deplasării până la serviciu și de la serviciu la domiciliu sau la reședință, după caz.
Art. 39. Procurarea de arme și muniții pentru dotarea personalului propriu al poliției
locale se face în condițiile art. 68 din Legea nr. 295/2004, cu modificările și
Art. 40. Evidențele și modul de păstrare și asigurare a securității armelor și a munițiilor
deținute de poliția locală se realizează în condițiile art. 68 din Legea nr. 295/2004, cu
modificările și completările ulterioare, și ale prezentului regulament-cadru.
Art. 41. (1) Polițiștii locali cu atribuții în domeniul asigurării ordinii și liniștii publice
care au obținut certificatul de absolvire a programului de formare inițială prevăzut la
art. 11 alin. (9) pot fi dotați cu arme letale de apărare și pază sau cu arme neletale
destinate pentru autoapărare, în vederea desfășurării activităților specifice, cu aplicarea
(2) Personalul contractual care desfășoară activități de pază și care a fost atestat
profesional potrivit prevederilor Legii nr. 333/2003, cu modificările și completările
ulterioare, poate fi dotat cu arme letale de apărare și pază sau cu arme neletale destinate
pentru autoapărare, în vederea desfășurării activităților specifice, cu aplicarea
Art. 42. (1) În exercitarea atribuțiilor de serviciu, polițiștii locali și personalul
contractual cu atribuții în domeniul pazei bunurilor și a obiectivelor de interes local pot
purta în timpul serviciului o singură armă din dotare, precum și cantitatea de cel mult
12 cartușe.
(2) Arma prevăzută la alin. (1) poate fi purtată numai de către titular, cu îndeplinirea
condițiilor prevăzute la art. 33 alin. (3) din Legea nr. 295/2004, cu modificările și
Art. 43. În vederea asigurării manipulării armamentului din dotare în condiții de
securitate, structurile de poliție locală sunt obligate:
a) să desfășoare activități de verificare a personalului dotat cu arme și muniții, precum
și a stării tehnice a armelor și a munițiilor, în condițiile art. 71 din Legea nr. 295/2004,
cu modificările și completările ulterioare;
329
b) să prezinte, la solicitarea inspectoratului de poliție județean, respectiv a Direcției
Generale de Poliție a Municipiului București pe raza căruia/căreia aceasta funcționează
fiecare armă letală de apărare și pază deținută, împreună cu câte 5 cartușe
corespunzătoare calibrului fiecărei arme, în vederea înregistrării proiectilului și a
tubului-martor în evidențele operative ale Inspectoratului General al Poliției Române.
Art. 44. Conducerea poliției locale trebuie să ia măsurile ce se impun pentru
organizarea unei evidențe riguroase a armamentului, a munițiilor și a mijloacelor cu
acțiune iritant- lacrimogenă din dotarea personalului și a structurilor proprii, păstrarea
în condiții de deplină siguranță, portul, manipularea și folosirea lor în strictă
conformitate cu dispozițiile legale, în scopul prevenirii pierderii, sustragerii,
înstrăinării, degradării și producerii de accidente sau orice alte evenimente negative,
potrivit legilor, ordinelor și instrucțiunilor de specialitate în vigoare.
Art. 45. (1) Locurile de păstrare a armamentului, a munițiilor și a mijloacelor cu
acțiune iritant-lacrimogenă din dotarea personalului și a structurilor proprii, precum și
gestionarea materialelor respective se stabilesc la începutul fiecărui an calendaristic și
ori de câte ori este necesar, prin dispoziția primarului.
(2) Dotarea individuală a personalului și asigurarea cu armament, muniții și mijloace cu
acțiune iritant-lacrimogenă se stabilesc în strictă conformitate cu prevederile normelor,
ale tabelelor de înzestrare și cu dispozițiile tehnice de aplicare a acestora.
Art. 46. (1) Odată cu primirea armamentului, a muniției și a mijloacelor cu acțiune
iritant-lacrimogenă, personalul se instruiește de către șefii nemijlociți asupra modului
de predare-primire, purtare și păstrare, funcționare, asupra regulilor de mânuire, a
condițiilor legale în care se poate face uz de armă și a măsurilor de prevenire și limitare
a accidentelor.
(2) Înaintea și după executarea misiunilor, a ședințelor de pregătire și tragere, de
instrucție și a altor activități la care se folosesc armamentul și munițiile se verifică
existența și starea tehnică a acestora, precum și modul cum sunt cunoscute și respectate
regulile de păstrare, purtare și manipulare a lor.
Art. 47. Personalul care are în dotare armament, muniții și mijloace cu acțiune iritant-
lacrimogenă, precum și cel care participă la exploatarea acestor categorii de bunuri
materiale este obligat să respecte regulile prevăzute în precizările și dispozițiile tehnice
specifice, precum și pe cele stabilite în documentația tehnică a fiecărui mijloc în parte.
Pe timpul îndeplinirii misiunilor personalul este obligat să manifeste maximum de
vigilență în scopul înlăturării oricărei posibilități de sustragere, înstrăinare sau folosire
de către persoane neautorizate ori de producere a unor accidente sau alte evenimente
negative.
Art. 48. (1) Armamentul, munițiile și mijloacele cu acțiune iritant-lacrimogenă se
păstrează în încăperi special destinate, care prezintă o deplină siguranță și au amenajate
dulapuri rastel, fișete sau lăzi din metal, prevăzute cu un sistem de închidere sigură,
încuiate și sigilate.
(2) Un rând de chei de la sistemul de închidere a acestor încăperi se păstrează
permanent, în plicuri sau cutii sigilate, la ofițerul de serviciu.
Art. 49. (1) Încăperile destinate păstrării armamentului, munițiilor și mijloacelor cu
acțiune iritant-lacrimogenă trebuie prevăzute cu gratii și grilaje, montate la toate
ferestrele și ușile de acces, iar gurile de aerisire cu plase sau site metalice. În situația în
330
care ușile de acces sunt confecționate din metal de cel puțin 5 mm grosime, nu este
obligatorie montarea grilajelor.
(2) Ușile și grilajele sunt prevăzute cu câte două încuietori sigure.
(3) Grosimea barelor gratiilor și a grilajelor trebuie să fie de minimum 10 mm, iar
dimensiunile maxime ale ochiurilor acestora de 150 x 150 mm. Gratiile și grilajele
trebuie să fie încastrate în zid, iar balamalele se montează astfel încât să nu permită
scoaterea lor.
(4) Zilnic, la începutul și la terminarea programului de lucru, gestionarii bunurilor
materiale verifică starea sigiliilor și a sistemului de alarmă.
(5) Șefii polițiilor locale unde nu sunt asigurate condiții de păstrare regulamentare
pentru armament și muniții sunt obligați să facă demersurile legale, conform
competențelor, pentru asigurarea acestora.
Art. 50. (1) Ușile de acces în depozitele, magaziile și încăperile unde se păstrează
armament, muniții și mijloace cu acțiune iritant-lacrimogenă, precum și ferestrele
acestora trebuie prevăzute cu sisteme de alarmă contra efracției.
(2) Sistemele de alarmare trebuie cuplate la camera ofițerului de serviciu.
Art. 51. (1) Pe timpul cât nu se află asupra polițiștilor locali și asupra personalului
contractual cu atribuții în domeniul pazei bunurilor și a obiectivelor de interes local,
armamentul și muniția din dotarea individuală, precum și mijloacele cu acțiune iritant-
lacrimogenă se păstrează în încăperi special amenajate sau la ofițerul de serviciu.
Armamentul se păstrează în rastele, fișete sau lăzi metalice prevăzute cu tabele
aprobate de șefii polițiilor locale, ce cuprind seria armamentului și deținătorul.
(2) Muniția se păstrează în încăperi separate de armament, în lăzi metalice prevăzute cu
încuietori adecvate. În documentul de predare-preluare a serviciului de zi se
consemnează cantitativ armamentul și muniția existente la ofițerul de serviciu.
(3) Acolo unde nu se pot asigura încăperi separate, muniția și mijloacele cu acțiune
iritant-lacrimogenă se păstrează în aceeași cameră cu armamentul, în lăzi metalice
separate, având grosimea pereților de cel puțin 3 mm, prevăzute cu încuietori sigure.
Mijloacele cu acțiune iritant-lacrimogenă se păstrează în ambalajele originale.
Art. 52. Pistoalele și muniția aferentă din dotarea structurilor poliției locale care nu au
organizat serviciul de zi permanent se păstrează în spații special amenajate, unde este
organizat serviciu de zi permanent și sunt asigurate condiții pentru păstrarea în deplină
siguranță.
Art. 53. Distribuirea armamentului, a munițiilor și a mijloacelor cu acțiune iritant-
lacrimogenă din dotarea personalului poliției locale cu drept de utilizare a acestor
mijloace de apărare, precum și retragerea acestora se fac, indiferent de situație, pe bază
de tichet înlocuitor, semnătură în registrul special destinat și/sau documente
justificative.
Art. 54. Predarea armamentului și a munițiilor se face numai personalului nominalizat
sau înlocuitorilor de drept ai acestuia.
Art. 55. (1) Tichetele înlocuitoare pentru predarea-preluarea armamentului și a
munițiilor din dotarea individuală a personalului se iau în evidență în registrele special
destinate lucrului cu documente clasificate.
(2) Tichetele înlocuitoare se eliberează separat pentru predarea-preluarea
armamentului, respectiv a munițiilor din dotare, și cuprind următoarele mențiuni:
331
denumirea poliției locale, gradul, numele și prenumele polițiștilor locali și ale
personalului contractual cu atribuții în domeniul pazei bunurilor și a obiectivelor de
interes local, tipul și seria armei, respectiv numărul de cartușe, semnătura șefului
poliției locale cu ștampila unității, precum și semnătura de primire a posesorului.
(3) Cu ocazia inventarierii documentelor clasificate, la controale, convocări și alte
asemenea activități, se verifică existența și starea tichetelor și se iau măsuri de înlocuire
a celor necorespunzătoare.
Art. 56. (1) Portul armamentului, al munițiilor și al mijloacelor cu acțiune iritant-
lacrimogenă din dotarea individuală a personalului este permis numai în interes de
serviciu, cu aprobarea șefilor poliției locale din care face parte.
(2) La terminarea misiunii sau a serviciului, armamentul, munițiile și mijloacele cu
acțiune iritant-lacrimogenă se predau ofițerilor de serviciu de la care au fost primite.
Art. 57. (1) La uniforma de serviciu, pistolul se poartă, în mod obligatoriu, numai în
toc, pe centură.
(2) Încărcătoarele cu cartușe se păstrează unul introdus în pistol, iar celălalt în locașul
prevăzut din tocul de purtare.
Art. 58. (1) Pierderea, sustragerea, înstrăinarea, degradarea sau folosirea abuzivă a
armamentului, a munițiilor și a mijloacelor cu acțiune iritant-lacrimogenă din dotare
constituie evenimente deosebite, abateri de la normele legale, ordinea interioară și
disciplină, care atrag, potrivit legii, după caz, răspunderea materială, disciplinară sau
penală.
(2) Cazurile de pierdere, sustragere, înstrăinare, degradare sau folosire abuzivă a
armamentului, a munițiilor și a mijloacelor cu acțiune iritant-lacrimogenă se raportează
imediat, pe cale ierarhică, iar șefii compartimentelor funcționale, împreună cu
persoanele desemnate, dispun măsuri de cercetare pentru elucidarea completă a
cazurilor și sancționarea celor vinovați, potrivit competențelor.
Art. 59. Șeful poliției locale dispune retragerea armamentului și a munițiilor din
dotarea personalului care se află în cercetare penală, dacă se constată că prezintă
pericol pentru siguranța proprie sau a altor persoane ori în alte situații care impun
această măsură.
Art. 60. Poliția locală care deține bunuri, valori, suporturi de stocare a documentelor, a
datelor și a informațiilor secret de stat trebuie să asigure paza, mijloacele mecano-fizice
de protecție și sistemele de alarmă împotriva efracției în locurile de păstrare, depozitare
și manipulare a acestora.
Art. 61. Normele de dotare cu armament și mijloace specifice de protecție a polițiștilor
locali și a personalului cu atribuții în domeniul pazei bunurilor și a obiectivelor de
interes local sunt prevăzute în anexa nr. 3.
Capitolul VII Drepturile și recompensele care se pot acorda polițiștilor locali
Art. 62. (1) Recompensarea polițiștilor locali se realizează în scopul recunoașterii
publice în cadrul comunității profesionale și în societate, dacă este cazul, a meritelor
celor care se evidențiază în îndeplinirea atribuțiilor, a misiunilor sau pe timpul
acțiunilor organizate în zona de competență a poliției locale.
(2) Recompensele au caracter moral sau material, după caz.
332
(3) Recompensarea polițiștilor locali trebuie să se bazeze pe principii care vizează
obiectivitatea, echitatea și principialitatea acordării recompenselor.
Art. 63. La stabilirea și acordarea de recompense sau la formularea de propuneri în
acest sens se au în vedere următoarele elemente:
a) comportamentul polițistului local;
b) prestația profesională generală a polițistului local și modul de îndeplinire a
atribuțiilor/misiunilor;
c) efectul motivator pe care recompensarea îl poate produce asupra celorlalți polițiști
locali;
d) posibilitatea ca recompensa acordată să determine eficientizarea activității
Art. 64. Recompensele care se pot acorda polițiștilor locali sunt următoarele:
a) ridicarea unei sancțiuni disciplinare aplicate anterior - precedă acordarea unei alte
recompense. Se acordă pe timpul perioadei cât sancțiunea își produce efectele și
determină încetarea imediată a acestora. Se acordă de șeful care a aplicat sancțiunea
disciplinară ce urmează a fi ridicată sau de către noul șef care îndeplinește atribuțiile
aceleiași funcții. În situația în care polițistul local a fost mutat, ridicarea sancțiunii se
acordă ca recompensă de către șeful care îndeplinește funcția similară celui care a
aplicat sancțiunea disciplinară;
b) felicitările - pot fi scrise sau verbale, se acordă pentru îndeplinirea deosebită a
atribuțiilor și a misiunilor și se aduc la cunoștință individual sau în fața personalului;
c) titlurile de onoare - se conferă polițiștilor locali pentru acte de eroism, curaj deosebit,
devotament și pentru merite deosebite în îndeplinirea unor atribuții sau a unor misiuni;
d) însemnele onorifice, de tipul ecusoanelor, al insignelor sau altele asemenea, și
diplomele de merit - se acordă pentru obținerea de rezultate foarte bune la absolvirea
unor cursuri, competiții sportive, manifestări cultural-artistice și sociale cu prilejul unor
aniversări și la finalizarea unor acțiuni/misiuni;
e) recompensele materiale - se acordă polițiștilor locali care s-au evidențiat prin
obținerea de rezultate exemplare în activitate, în conformitate cu legea-cadru privind
salarizarea unitară a personalului plătit prin fonduri publice.
Art. 65. Modalitatea de acordare a asistenței juridice, precum și cuantumul acesteia se
stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare aprobat prin hotărâre a
autorității deliberative, la propunerea primarului.
Art. 66. (1) Polițiștii locali au dreptul la despăgubiri de viață, de sănătate și de bunuri,
pentru daunele suferite în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
(2) Asigurarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) implică acordarea unor sume de
bani pentru polițiștii locali sau, în cazul decesului, pentru familiile acestora, în situația
producerii riscurilor specifice activității de poliție locală.
Art. 67. (1) Despăgubirile se acordă, în limita bugetului aprobat de consiliile
locale/Consiliul General al Municipiului București, pentru următoarele categorii de
riscuri:
a) rănirea polițistului local;
b) invaliditate de gradul I;
c) invaliditate de gradul II;
d) invaliditate de gradul III;
333
e) deces;
f) prejudicii aduse bunurilor.
(2) În sensul alin. (1), termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) polițist local rănit - polițistul local supus în timpul sau în legătură cu exercitarea
atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, în
urma cărora îi este afectată integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului;
b) polițist local invalid - polițistul local rănit clasat inapt pentru îndeplinirea atribuțiilor
de serviciu de către comisiile de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă;
c) polițist local decedat - polițistul local care și-a pierdut viața în urma unui accident, în
timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu;
d) bun - construcții cu destinația de locuit pentru polițist și familia sa, precum și
anexele acestora, vehicule aflate în proprietatea sau folosința polițistului.
Art. 68. (1) Despăgubirile acordate în situația producerii riscului prevăzut la art. 67
alin. (1) lit. a) acoperă, în limita bugetului aprobat de consiliul local/Consiliul General
al Municipiului București, toate cheltuielile legate de:
a) tratamentul în țară sau în străinătate, în cazul în care acesta nu poate fi efectuat în
țară;
b) tratamentul de recuperare în unități medicale din țară sau din străinătate;
c) protezele, ortezele și alte dispozitive medicale de profil din țară sau din străinătate;
d) transportul dus-întors până la/de la unitatea medicală care va asigura efectuarea
tratamentului, atât pentru polițistul local, cât și pentru însoțitor, când situația o impune.
(2) În situația producerii și a unuia dintre riscurile prevăzute la art. 67 alin. (1) lit. b) -
d), polițistului local i se acordă, în limita bugetului aprobat de consiliul local/Consiliul
General al Municipiului București, și despăgubiri în sumă de până la:
a) 10.000 euro, echivalentul în lei la data plății - pentru invaliditate de gradul I;
b) 8.000 euro, echivalentul în lei la data plății - pentru invaliditate de gradul al II-lea;
c) 6.000 euro, echivalentul în lei la data plății - pentru invaliditate de gradul al III-lea.
(3) Despăgubirea acordată în situația producerii riscului prevăzut la art. 67 alin. (1) lit.
e) constă într-o sumă de până la 20.000 euro, echivalentul în lei la data plății, și se
plătește familiei polițistului local decedat.
(4) Despăgubirea acordată în situația producerii riscului prevăzut la art. 67 alin. (1) lit.
f) nu poate depăși suma necesară pentru aducerea bunului în starea inițială sau
înlocuirii acestuia în caz de distrugere.
Art. 69. (1) Despăgubirile acordate în baza prezentului regulament-cadru constituie
forme de sprijin cu destinație specială.
(2) Despăgubirile prevăzute la art. 68 se acordă pentru fiecare eveniment asigurat în
parte.
(3) Despăgubirile prevăzute la art. 68 alin. (4) nu se acordă în cazul în care prejudiciul
prevăzut la art. 67 alin. (1) lit. f) este acoperit parțial sau în totalitate ca urmare a
existenței unei asigurări în sistemul privat.
Art. 70. Pentru toate sumele de bani plătite ca despăgubiri în temeiul prezentului
regulament-cadru, autoritățile administrației publice locale vor iniția demersuri pentru
recuperarea sumelor plătite de la persoanele care se fac vinovate de producerea
prejudiciilor.
334
Capitolul VIII Patrimoniul, soluționarea drepturilor și obligațiilor născute din
contracte
Art. 71. În vederea preluării de către poliția locală din unitățile/subdiviziunile
administrativ-teritoriale în care aceasta se organizează ca instituție publică de interes
local cu personalitate juridică a patrimoniului structurilor de poliție comunitară, se
constituie, în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentului regulament-
cadru, comisii de inventariere constituite prin dispoziția primarului/primarului general.
Art. 72. (1) Comisiile constituite conform art. 71 analizează drepturile și obligațiile
rezultate din contractele încheiate de poliția comunitară și prezintă primarului o
informare cu privire la acestea, precum și eventuale propuneri de amendare a
contractelor, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 155/2010.
(2) Drepturile și obligațiile prevăzute la alin. (1) se preiau de către poliția locală, în
termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului regulament-cadru, în
limita efectivului existent.
(3) În situația în care efectivele poliției locale sunt insuficiente, obiectivele asigurate cu
pază de personalul poliției comunitare vor fi asigurate cu alte sisteme de securitate,
conform legii.
Art. 73. Asigurarea tehnico-materială a poliției locale la nivelul
unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale se realizează conform reglementărilor
proprii, stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale.
Capitolul IX Dispoziții finale
Art. 74. În vederea preluării personalului poliției comunitare, precum și a personalului
din structurile aparatului de specialitate al primarului/primarului general responsabil cu
controlul privind disciplina în construcții, protecția mediului și comerț, în conformitate
cu prevederile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 155/2010, autoritățile administrației publice
locale au obligația de a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici echivalarea
funcțiilor specifice de polițist local cu funcții publice generale, în conformitate cu
prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și
Art. 75. Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentul regulament-cadru.
335
ANEXA Nr. 1 la regulamentul-cadru
Articolele din care se compune uniforma polițiștilor locali și a personalului

contractual cu atribuții în domeniul pazei bunurilor și a obiectivelor de interes
local și durata maximă de uzură
Durata maximă de
Nr.
Denumirea articolului uzură
crt.
- an -
1 Costum de vară 2
2 Costum de iarnă 3
3 Șapcă pentru costum de vară 2
4 Șapcă pentru costum de iarnă 3
5 Basc 2
6 Șepcuță cu cozoroc 2
7 Pălărie (femei) 2
8 Căciulă 3
9 Cravată 1
10 Fular 3
11 Cămașă 1/2
12 Cămașă-bluză 1
13 Scurtă de vânt 2
14 Pulover 2
15 Costum de intervenții de vară 2
16 Costum de intervenții de iarnă 2
17 Pelerină de ploaie 3
18 Geacă/Scurtă îmblănită 3
19 Mănuși din piele 3
20 Pantofi de vară de culoare neagră 1
21 Pantofi de iarnă de culoare neagră 2
22 Ghete/Bocanci din piele de culoare neagră 2
23 Centura din piele 6
24 Curea din piele 6
25 Portcarnet 6
26 Portbaston din piele 6
27 Emblema pentru șapcă, basc, căciulă, pălărie și 1
șepcuță
336
28 Ecuson 1
29 Insignă pentru piept 1
30 Epoleți
31 Portcătușe din piele 6
32 Fes 1
33 Vestă 1
34 Tricou 1/2
NOTE:
1. Însemnele distinctive se asigură pentru fiecare articol de echipament (haină, cămașă-
bluză, scurtă de vânt, scurtă îmblănită, pulover, pelerină de ploaie).
2. După expirarea duratei de uzură sau după încetarea raporturilor de muncă, articolele
de uniformă nu pot fi înstrăinate.
337
Descrierea uniformei de serviciu, a legitimației de serviciu și a însemnelor

distinctive de ierarhizare ale polițiștilor locali și ale personalului contractual cu
atribuții în domeniul pazei bunurilor și a obiectivelor de interes local
A. Uniforma de serviciu
Uniforma de serviciu pentru personalul poliției locale este confecționată în varianta
vară-iarnă și se compune din:
1, 2. Haina/Sacoul se confecționează din stofă/tergal de culoare neagră, în varianta de
vară, respectiv iarnă.
Croiala este dreaptă, puțin cambrată în talie (pentru a acoperi în întregime bazinul). Se
încheie la un rând de nasturi.
Spatele hainei se confecționează din două bucăți, având cusătura pe mijloc, fără șliț.
Are în partea inferioară, lateral, două buzunare ascunse, prevăzute cu clapă.
Haina/Sacoul este prevăzută/prevăzut pe umeri cu platcă pentru epoleți. Haina/Sacoul
se poartă cu cămașă de culoare bleu și cravată de culoare neagră.
Pantalonul, în varianta vară-iarnă, se confecționează din aceleași materiale ca și haina,
fiind de culoare neagră, cu vipușcă de culoare gri inclusă în cusătură. Are croiala
dreaptă, fără manșetă, lungimea poate ajunge până la partea superioară a tocului
încălțămintei, iar lărgimea ei este între 210-250 mm, în raport cu talia.
Pantalonul este prevăzut cu două buzunare laterale și un buzunar la spate, închis cu
clapă și nasture.
Pantalonul se confecționează cu betelie obișnuită și este prevăzut cu 4 găici lungi de 70
mm și late de 20 mm, prinse în partea superioară prin cusătura beteliei, iar în partea
inferioară prinse cu nasture de format mic, astfel încât pantalonul să permită portul
centurii a cărei lățime este de 50 mm.
Fusta, în variantă de vară, se confecționează, din același material ca și haina, fiind de
culoare neagră. Croiala este dreaptă, lărgimea stabilindu-se în raport cu talia, iar
lungimea este de 50 milimetri sub rotula genunchiului. Se poartă în locul pantalonului
numai la costumul de vară.
3,4. Șapca se confecționează din același material cu costumul de vară sau de iarnă,
după caz.
Calota șepcii este de formă ovală, cu distanța de 20 mm între diametrul lățimii și
diametrul lungimii, este întinsă cu ajutorul unei sârme din oțel, pentru a-și menține
forma.
Banda are diametrul ce rezultă din mărimea șepcii și se confecționează din carton tare.
Pe partea exterioară a benzii se aplică o bandă de culoare gri țesută cu frunze de stejar.
Șapca este căptușită cu țesătură de culoare asortată calotei.
Cozorocul este de culoare neagră, de formă ovalizată, și se fixează la șapcă, înclinat.
Șapca este prevăzută deasupra cozorocului cu un șnur dublu de culoare neagră.
Capetele șnurului sunt prinse pe linia colțurilor cozorocului cu câte un buton de culoare
galbenă. Șapca are aplicată, în față - la centru - pe bandă, emblema.
Cozorocul de la șapca șefului poliției locale este prevăzut cu 3 rânduri de frunze de
stejar, pentru șefii de servicii cu două rânduri de frunze de stejar, pentru șefii de birouri
338
și compartimente cu un rând de frunze de stejar, iar pentru funcționarii publici de
execuție acesta este simplu.
Frunzele de stejar se confecționează din metal de culoare gri-argintiu.
5. Bascul se confecționează din stofă tip postav, este de culoare neagră, iar în lateral, pe
partea stângă, se aplică emblema.
6. Șepcuța cu cozoroc se confecționează din țesătură tip bumbac (tercot) de culoare
neagră. Calota se confecționează în clini și are inscripționat pe mijlocul ei "POLIȚIA
LOCALĂ".
La spate este prevăzută cu un sistem reglabil de strângere.
În față, sub inscripția "POLIȚIA LOCALĂ", este aplicată emblema pentru coifură.
7. Pălăria pentru persoanele de sex feminin se confecționează din material textil (fetru)
de culoare neagră; deasupra borului se montează o bandă pe care se aplică emblema
specifică.
8. Căciula este de culoare neagră, confecționată din stofă tip postav, prevăzută cu două
clape din blană naturală de ovine.
Clapa din față este rotunjită, iar cea din spate formează două urechi laterale, prevăzute
cu doi nasturi și o bentiță pentru încheierea acestora deasupra capului sau sub bărbie.
La mijlocul clapei din față se aplică emblema.
Căciula este căptușită cu țesătură, asortată la culoarea calotei.
Pentru șeful poliției locale, blana de la căciulă este din astrahan (caracul).
9. Cravata se confecționează din țesătură tip mătase și este de culoare neagră.
10. Fularul se confecționează din fire acrilice tip lână, de culoare neagră.
11. Cămașa se confecționează din țesătură tip bumbac (poplin sau tercot) de culoare
bleu; mâneca este scurtă sau lungă.
Se poartă cu cravată sub veston sau scurtă de vânt.
12. Cămașa-bluză se confecționează din țesătură tip bumbac (poplin sau tercot) de
culoare bleu, închisă la gât și încheiată cu 5 nasturi; în partea superioară are două
buzunare cu burduf și clape care se încheie cu câte un nasture de format mic.
Cămașa este prevăzută pe umeri cu platcă pentru epoleți.
Cămașa-bluză se poartă deschisă la gât (sau cu cravata), cu partea inferioară introdusă
în pantaloni sau în fustă. Poate fi purtată și sub haină, cu cravată.
13. Scurta de vânt se confecționează din tercot impermeabilizat, de culoare neagră.
Se poartă deschisă la gât, putând fi purtată și închisă datorită croiului cu revere
răsfrânte; se încheie cu fermoar pe interior și la 4 nasturi pe exterior.
În partea de jos și la mâneci este prevăzută cu elastic.
Scurta de vânt este prevăzută cu două buzunare oblice ascunse, care se încheie cu
fermoar, iar deasupra acestora, în partea superioară, sunt prevăzute cu banda
reflectorizantă de 10 mm. Pe interior, în partea dreaptă, este prevăzută cu un buzunar
care se încheie cu un nasture.
Scurta de vânt este prevăzută pe umeri cu platcă pentru epoleți.
Spatele este confecționat din 3 părți, una în partea de sus și două în partea de jos,
prevăzute cu pense.
Lungimea trebuie să depășească talia cu 100-120 mm.
14. Puloverul se confecționează din fire acrilice tip lână, de culoare neagră cu anchior,
cu sau fără mâneci.
339
Pe spatele mânecii sunt prevăzute cotiere din același material. La 5 cm de umeri pe
mânecă se aplică ecusonul "POLIȚIA LOCALĂ".
15,16. Costumul de intervenție vară/iarnă este compus din bluzon și pantalon și se
confecționează din material textil (tercot), de culoare neagră.
Bluzonul este confecționat la partea superioară a spatelui și piepților cu platcă
matlasată și se încheie cu fermoar. Este prevăzut cu două buzunare cu clapă pe părțile
superioare ale piepților.
Gulerul este tip tunică.
Mâneca este prevăzută cu manșetă și bazoane de protecție în dreptul coatelor. Pe
mâneca dreaptă se aplică un buzunar cu clapă.
Bluzonul este prevăzut cu epoleți din material fond, fixați la un capăt în cusătura de
îmbinare mânecă - umăr.
Pantalonul are croială dreaptă, iar la partea inferioară este prevăzut cu sistem de
ajustare pentru a fi purtat în ghete/bocanci. În regiunea genunchilor și la partea
superioară a reperelor spate este prevăzut cu bazoane. Pe betelie sunt aplicate găici
pentru centură.
Costumul de intervenție pentru iarnă este dublat cu material nețesut, termoizolant.
17. Pelerina de ploaie are croiala tip raglan și este deschisă la gât, cu posibilitatea de a
fi purtată și închisă.
Se încheie în față la un rând cu 4 nasturi ascunși, iar ajustarea în talie se face cu ajutorul
unui cordon cu două catarame din metal sau înlocuitori.
Mâneca are croială raglan. Pelerina este prevăzută cu două buzunare așezate oblic
(ascunse) cu nasturi (de 170-180 mm lungime și de 40 mm lățime) sub guler și se
prinde cu 3 nasturi mici.
Gluga este confecționată din același material.
Pelerina de ploaie este de culoare neagră și se confecționează din material textil
impermeabil.
În partea stângă sus are o bentiță cusută în exterior (lungă de 100 mm și lată de 30 mm)
și prinsă cu un nasture sub rever, pe care se aplică tresele pentru ierarhizare.
18. Scurta îmblănită se confecționează din tercot impermeabilizat, de culoare neagră,
ușor matlasată, cu mesada detașabilă, de culoare asortată cu fața scurtei.
Modelul este tip sport, se încheie cu fermoar în interior și cu butoni în exterior, are
guler pe gât, prevăzut cu șnur ascuns.
În talie și în partea de jos, pentru ajustare pe corp, este prevăzută tot cu șnur ascuns.
Lateral (stânga-dreapta), în partea de jos, sunt dispuse două buzunare aplicate, drepte,
cu clape care se încheie cu nasturi. În partea de sus (stânga-dreapta) va fi prevăzută cu
buzunare drepte cu clape care se închid cu nasturi.
Pe clapa buzunarului de sus, din partea stângă, este prevăzută o bentiță (100 mm
lungime și 30 mm lățime) cusută în partea dinspre umăr și prinsă cu un nasture în
partea interioară, pe care se aplică tresele de ierarhizare.
Scurta îmblănită este prevăzută cu platcă pentru epoleți.
Lărgimea scurtei îmblănite se stabilește în raport cu talia, acoperind în întregime
bazinul.
19. Mănușile sunt din piele de culoare neagră.
340
20, 21. Pantofii sunt din piele de culoare neagră, prevăzuți cu bombeuri, fără
ornamentație, și se încheie cu șireturi. Pentru sezonul de vară se pot confecționa pantofi
perforați, iar pentru femei aceștia pot avea decupaj.
22. Bocancii sau ghetele sunt din piele de culoare neagră, prevăzuți cu bombeuri, au
talpă și tocuri din cauciuc și se încheie cu șireturi sau cu fermoar.
23. Centura este de culoare neagră, fără diagonală, are lățimea de 50 mm și se încheie
cu o cataramă din metal de culoare argintie. Pentru cei din domeniul rutier centura este
de culoare albă, fără diagonală, are lățimea de 50 de mm și se încheie cu o cataramă din
metal de culoare argintie.
24. Cureaua este din piele de culoare neagră.
25. Portcarnetul se confecționează din piele sau din înlocuitori, de culoare neagră, și se
compune din două fețe prinse printr-un burduf. Partea din spate se rabatează sub formă
de capac și se încheie în față printr-un buton sau tic-tuc. Se poartă fixat pe centură prin
două găici.
26. Portbaston din piele
27. Emblema se aplică pe articole de coifură de către personalul poliției locale cu drept
de a purta uniformă. Se confecționează din metal de culoare argintie sau material textil
pe fond bleu, de formă ovală, cu diametrul de 40 de mm, la mijloc având stema
României, încadrată cu frunze de stejar.
Pentru șeful poliției locale, adjunctul și șefii de servicii emblema este încadrată cu 3
rânduri de frunze de stejar, este bombată, având în centrul său stema României, și are
imprimată în relief, în partea superioară, inscripția de culoare albă "ROMÂNIA", iar în
partea inferioară "POLIȚIA LOCALĂ".
28. Ecusonul pentru mânecă se confecționează din material textil, pe fond de culoare
bleu, având în partea superioară inscripția "POLIȚIA LOCALĂ", sub care este trecut
numele localității, la mijloc stema României, încadrată cu un rând de lauri, iar în partea
inferioară se scrie "ROMÂNIA". Se poartă pe brațul stâng de către întregul personal cu
drept de uniformă și se aplică la 5 cm de cusătura umărului.
29. Insigna pentru piept se confecționează din metal, pe fond de culoare bleu, având în
partea superioară inscripția "POLIȚIA LOCALĂ", sub care este trecut numele
localității, la mijloc stema României, încadrată cu un rând de lauri, iar în partea
inferioară se înscriu numărul matricol și inscripția "ROMÂNIA".
30. Epoleții sunt confecționați din material textil, de culoare neagră, cu margine gri-
argintiu, pe care sunt aplicate gradele profesionale.
31. Portcătușe din piele
32. Fesul se confecționează din fire acrilice de culoare neagră.
33. Vesta multifuncțională se confecționează din material textil de culoare neagră.
34. Tricoul se confecționează din tricot de bumbac de culoare neagră. Croiala este cu
guler sau la baza gâtului, are mâneca scurtă și este prevăzut pe umeri cu epoleți din
material fond.
B. Legitimația de serviciu
Legitimația de serviciu se confecționează din imitație de piele (ecologică), cu
dimensiunile de 200 x 80 mm, cu deschidere pe verticală, cuprinzând următoarele
mențiuni:
341
a) rândul întâi central - tricolorul României, încadrat într-un chenar dreptunghiular cu
dimensiunile de 5 x 65 mm;
b) în partea de sus central, rândul al doilea - ROMÂNIA, sub denumirea țării -
JUDEȚUL;
c) rândul al treilea - COMUNA/ORAȘUL/MUNICIPIUL/SECTORUL;
d) rândul al patrulea, aliniat stânga - POLIȚIA LOCALĂ;
e) rândul al patrulea, aliniat stânga LEGITIMAȚIE;
f) rândul al cincilea categoria de personal din care face parte deținătorul (POLIȚIST
LOCAL/FUNCȚIONAR PUBLIC/PERSONAL CONTRACTUAL);
g) rândul al șaselea aliniat stânga - numărul legitimației;
h) după aceasta se înscriu, unele sub altele, numele și prenumele deținătorului, numărul
matricol, data emiterii legitimației, semnătura șefului poliției locale din care face parte
deținătorul și ștampila structurii;
i) în colțul din dreapta jos va fi aplicată fotografia deținătorului;
j) în partea inferioară a legitimației se alocă 6 spații orizontale pentru aplicarea vizelor
anuale care se semnează de către șeful poliției locale.
Fotografia titularului utilizată are dimensiunile de 3 cm x 4 cm și este executată color
(în uniforma de serviciu/sau într-o ținută decentă, pentru persoanele încadrate în poliția
locală care nu poartă uniformă).
C. Însemnele distinctive de ierarhizare
În raport cu funcțiile îndeplinite, însemnele distinctive de ierarhizare au următoarele
forme și mărimi:
a) șeful poliției locale - 3 stele tip octogon metalice sau textile, cu lățimea de 25 mm, de
culoare gri-argintiu, așezate pe epolet;
b) adjunctul șefului - două stele tip octogon metalice sau textile, cu lățimea de 25 mm,
de culoare gri-argintiu, așezate pe epolet;
c) șeful de serviciu - o stea tip octogon metalică sau textilă, cu lățimea de 25 mm, de
culoare gri-argintiu, așezată pe epolet;
d) șeful de birou sau compartiment - 3 trese din metal sau textil, de culoare gri-argintiu,
în formă de V, cu lățimea de 5 mm, așezate paralel pe epolet, având între ele o distanță
de 3 mm;
e) funcționarul public superior - două trese din metal sau textil, de culoare gri-argintiu,
în formă de V, cu lățimea de 5 mm, așezate paralel pe epolet, având între ele o distanță
de 3 mm;
f) funcționarul public principal - o tresă din metal sau textil, de culoare gri-argintiu, în
formă de V, cu lățimea de 5 mm, așezată pe epolet;
g) funcționarul public asistent - epolet fără tresă.
342
Norme de dotare cu armament și mijloace specifice de protecție a polițiștilor locali

și a personalului contractual cu atribuții în domeniul pazei bunurilor și a
obiectivelor de interes local
Nr.
Denumirea materialelor U/M Criterii de dotare și mod de repartizare
crt.
1. Pistol Cpl. Câte unul pentru fiecare polițist local cu atribuții în
domeniul asigurării ordinii și liniștii publice și
fiecare personal contractual care desfășoară
activități de pază
2. Pistol cu muniție neletală Cpl. Câte unul pentru 40-60 % din efectivele de polițiști
locali cu atribuții în domeniul asigurării ordinii și
liniștii publice și fiecare personal contractual care
desfășoară activități de pază, ce execută misiuni cu
un grad scăzut de risc
3. Cartuș pentru pistol Buc. Câte 24 pentru fiecare pistol
4. Cartuș pentru pistolul cu Buc. Câte 30 pentru fiecare pistol cu gaze
gaze
5. Baston pentru Buc. Câte unul pentru fiecare polițist local cu atribuții în
autoapărare domeniul asigurării ordinii și liniștii publice și
fiecare personal contractual care desfășoară
activități de pază
6. Baston cu șoc electric Buc. Câte unul pentru 40-60 % din efectivele de polițiști
locali cu atribuții în domeniul asigurării ordinii și
liniștii publice și fiecare personal contractual care
desfășoară activități de pază, ce execută misiuni cu
un grad scăzut de risc
7. Portbaston Buc. Câte unul pentru fiecare baston din cauciuc
8. Cătușă pentru mâini Buc. Câte unul pentru fiecare polițist local cu atribuții în
domeniul asigurării ordinii și liniștii publice
9. Portcătușe Buc. Câte unul pentru fiecare cătușă
10. Pulverizator de mână cu Buc. Câte unul pentru fiecare polițist local cu atribuții în
substanță iritant- domeniul asigurării ordinii și liniștii publice,
lacrimogenă polițist local cu atribuții în domeniul circulației pe
drumurile publice și fiecare personal contractual
care desfășoară activități de pază
11. Vestă (ham) cu elemente Buc. Câte unul pentru fiecare polițist local cu atribuții în
reflectorizante domeniul circulației pe drumurile publice
12. Costum (bluză + Cpl. Câte unul pentru fiecare polițist local cu atribuții în
pantaloni) de protecție domeniul circulației pe drumurile publice
împotriva ploii, cu
343
elemente reflectorizante
13. Costum de protecție Cpl. Câte unul pentru fiecare polițist local cu atribuții în
pentru iarnă (scurtă domeniul ordinii și liniștii publice, precum și în
matlasată și pantaloni) domeniul mediului, care execută misiuni în teren
14. Costum de protecție Cpl.
pentru vară (bluză +
pantaloni)
15. Mănuși albe Per. Câte unul pentru fiecare polițist local cu atribuții în
16. Scurtă reflectorizantă Buc. Câte unul pentru fiecare polițist local cu atribuții în
17. Vestă pentru protecție Buc. Câte unul pentru fiecare polițist local cu atribuții în
împotriva frigului domeniul circulației pe drumurile publice care
execută misiuni în teren
18. Fluier Buc. Câte unul pentru fiecare polițist local cu atribuții în
domeniul ordinii și liniștii publice, al circulației pe
drumurile publice, precum și în domeniul pazei
bunurilor care execută misiuni în teren
19. Radiotelefon portabil Cpl. Câte unul pentru fiecare polițist local cu atribuții în
domeniul ordinii și liniștii publice, al circulației pe
drumurile publice/personal contractual cu atribuții
în domeniul pazei bunurilor și obiectivelor de
interes local care execută misiuni
20. Portcarnet Buc. Câte unul pentru fiecare polițist local/personal
contractual cu atribuții în domeniul pazei bunurilor
și obiectivelor de interes local care execută misiuni
în teren
21. Uniformă de serviciu Cpl. Câte unul pentru fiecare polițist local/personal
contractual cu atribuții în domeniul pazei bunurilor
și obiectivelor de interes local
344
Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
(modificată și completată prin Legea nr. 203/2018)
CAPITOLUL I Dispoziții generale

Art. 1. Legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea
penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin
lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului
local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a
consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.
Art. 2. (1) Prin legi, ordonanțe ori hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa
contravenții în toate domeniile de activitate.
(2) Prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc
și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le
sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt
stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.
(3) Consiliile locale ale sectoarelor municipiului București pot stabili și sancționa
contravenții în următoarele domenii: salubritate; activitatea din piețe, curățenia și
igienizarea acestora; întreținerea parcurilor și spațiilor verzi, a spațiilor și locurilor de
joacă pentru copii; amenajarea și curățenia spațiilor din jurul blocurilor de locuințe,
precum și a terenurilor virane; întreținerea bazelor și obiectivelor sportive aflate în
administrarea lor; întreținerea străzilor și trotuarelor, a școlilor și altor instituții de
educație și cultură, întreținerea clădirilor, împrejmuirilor și a altor construcții;
depozitarea și colectarea gunoaielor și a resturilor menajere.
(4) Consiliul General al Municipiului București poate stabili și alte domenii de
activitate din competența consiliilor locale ale sectoarelor, în care acestea pot stabili și
sancționa contravenții.
(5) Hotărârile consiliilor locale sau județene ori, după caz, ale sectoarelor municipiului
București, prin care s-au stabilit contravenții cu nesocotirea principiilor prevăzute la
alin. (2) - (4), sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanța de contencios
administrativ competentă, la cererea oricărei persoane interesate.
Art. 3. (1) Actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea
faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare
dintre acestea; în cazul sancțiunii cu amendă se vor stabili limita minimă și maximă a
acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori; se pot stabili și tarife de
determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârșirea contravențiilor.
(2) Persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de
actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții.
Art. 4. (1) Dispozițiile din actele normative prin care se stabilesc și se sancționează
contravențiile intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării, iar în cazul
hotărârilor consiliilor locale sau județene, punerea în aplicare se face și cu respectarea
condițiilor prevăzute la art. 50 alin. (2) din Legea administrației publice locale nr.
215/2002.
(2) În cazuri urgente se poate prevedea intrarea în vigoare într-un termen mai scurt, dar
nu mai puțin de 10 zile.
345
(3) Hotărârile autorităților administrației publice locale sau județene prevăzute la art. 1,
prin care se stabilesc și se sancționează contravenții, pot fi aduse la cunoștință publică
prin afișare sau prin orice altă formă de publicitate în condițiile Legii nr. 215/2001.
Art. 5. (1) Sancțiunile contravenționale sunt principale și complementare.
(2) Sancțiunile contravenționale principale sunt:
a) avertismentul;
b) amenda contravențională;
c) prestarea unei activități în folosul comunității.
d)Abrogat.
(3) Sancțiunile contravenționale complementare sunt:
a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții;
b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizației de
exercitare a unei activități;
c) închiderea unității;
d) blocarea contului bancar;
e) suspendarea activității agentului economic;
f) retragerea licenței sau a avizului pentru anumite operațiuni ori pentru activități de
comerț exterior, temporar sau definitiv;
g) desființarea lucrărilor și aducerea terenului în starea inițială.
(4) Prin legi speciale se pot stabili și alte sancțiuni principale sau complementare.
(5) Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei
săvârșite.
(6) Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei.
(7) Pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune
contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare.
Art. 6. - (1) Avertismentul și amenda contravențională se pot aplica oricărui
contravenient persoană fizică sau juridică.
(2) Prestarea unei activități în folosul comunității se poate aplica numai
contravenienților persoane fizice.
Art. 7. Recursuri în interesul legii - soluții de admitere.
(1) Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra
pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile
legale.
(2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
(3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și
sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
(1) Amenda contravențională are caracter administrativ.
(2) Limita minimă a amenzii contravenționale este de 25 lei RON, iar limita maximă nu
poate depăși: 11/12/2019 - Derogare prin Lege 206/2019.
a) 100.000 lei RON, în cazul contravențiilor stabilite prin lege și ordonanță;
b) 50.000 lei RON, în cazul contravențiilor stabilite prin hotărâri ale Guvernului;
c) 5.000 lei RON, în cazul contravențiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor județene
ori ale Consiliului General al Municipiului București;
346
d) 2.500 lei RON, în cazul contravențiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale ale
comunelor, orașelor, municipiilor și ale sectoarelor municipiului București.
(3) Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice în conformitate cu
legislația în vigoare se fac venit integral la bugetul de stat, cu excepția celor aplicate,
potrivit legii, de autoritățile administrației publice locale și amenzilor privind circulația
pe drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale ale
unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale în care contravenientul își are domiciliul
sau sediul, după caz.
(4) Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu
legislația în vigoare se fac venit integral la bugetele locale ale unității/subdiviziunii
administrativ-teritoriale în care contravenientul își are domiciliul.
(5) Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice fără domiciliu în
România și persoanelor juridice fără sediu în România se fac venit la bugetul de stat.
(1) Prestarea unei activități în folosul comunității poate fi stabilită numai prin lege și
numai pe o durată ce nu poate depăși 300 de ore.
(2) Sancțiunea prevăzută la alin. (1) se stabilește alternativ cu amenda.
(3) În cazul în care contravenientul persoană fizică nu a achitat amenda în termen de 30
de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite,
organul de specialitate al unității administrativ-teritoriale prevăzut la art. 39 alin. (2) lit.
a) în a cărui rază teritorială domiciliază contravenientul va sesiza instanța
judecătorească în a cărei circumscripție domiciliază acesta, în vederea înlocuirii
amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul
comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.
(4) La primul termen de judecată, instanța, cu citarea contravenientului, poate acorda
acestuia, la cerere, un termen de 30 de zile, în vederea achitării integrale a amenzii.
(5) În cazul în care contravenientul nu achită amenda în termenul prevăzut la alin. (4),
instanța procedează la înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării la prestarea unei
activități în folosul comunității. 29/12/2008 - alineatul a fost declarat parțial
neconstituțional prin Decizie 1354/2008.
(6) Hotărârea prin care s-a aplicat sancțiunea prestării unei activități în folosul
comunității este supusă numai apelului.
Art. 10. (1) Dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se
aplică pentru fiecare contravenție.
(2) Când contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile
contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut
pentru contravenția cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta
ordonanță pentru prestarea unei activități în folosul comunității.
(3) În cazul în care la săvârșirea unei contravenții au participat mai multe persoane,
sancțiunea se va aplica fiecăreia separat.
Art. 11. (1) Caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări,
stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității,
beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu
fapta săvârșită.
(2) Minorul sub 14 ani nu răspunde contravențional.
347
(3) Pentru contravențiile săvârșite de minorii care au împlinit 14 ani minimul și
maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate.
(4) Minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani nu poate fi sancționat cu prestarea unei
activități în folosul comunității.
(5) Cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei se constată numai de
instanța de judecată.
Art. 12. (1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea
nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a
noului act normativ.
Declarat parțial neconstituțional la data de 13/03/2007 prin Decizia nr. 228/2007
referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1)
din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (M.Of.
partea I nr. 283 din 27/04/2007) D E C I D E: -
Admite excepția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art. 12 alin. (1) din
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt
neconstituționale în măsura în care prin sintagma "nu se mai sancționează" prevăzută în
text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
Excepția a fost invocată de Societatea Comercială "P.D. Gemma Com" - S.R.L. din
Oravița în Dosarul nr. 5.285/115/2006 al Tribunalului Caraș-Severin.
(2) Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta.
În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită
anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data
săvârșirii acesteia.
Art. 13. (1) Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6
luni de la data săvârșirii faptei. 11/12/2019 - Derogare prin Lege 206/2019.
(2) În cazul contravențiilor continue, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data
încetării săvârșirii faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea
obligației legale durează în timp.
(3) Când fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit că ea constituie
contravenție, prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a
aflat în fața organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în fața instanței de
judecată, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la alin. (1) sau (2).
Prescripția operează totuși dacă sancțiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la
data săvârșirii, respectiv constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel.
(4) Prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea
sancțiunilor contravenționale.
Art. 14. (1) Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal
de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel
mult două luni de la data aplicării sancțiunii.
(2) Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de
instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
CAPITOLUL II Constatarea contravenției
Art. 15. (1) Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele
anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția,
denumite în mod generic agenți constatatori.
348
(2) Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de
Interne, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți
conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai
consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și
de alte persoane prevăzute în legi speciale.
(3) Ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne constată contravenții
privind: apărarea ordinii publice; circulația pe drumurile publice; regulile generale de
comerț; vânzarea, circulația și transportul produselor alimentare și nealimentare,
țigărilor și băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin
hotărâre a Guvernului.
(1) Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și
locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte
agentul constatator; numele, prenumele, domiciliul și codul numeric personal ale
contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului
în care a fost săvârșită, precum și arătarea împrejurărilor care pot servi la aprecierea
gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului
normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de
asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de
circulație; posibilitatea achitării, în termen de 15 zile de la data înmânării sau
comunicării procesului-verbal, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul
normativ; termenul de exercitare a căii de atac și instanța la care se depune plângerea.
(11) În cazul contravenienților cetățeni străini, persoane fără cetățenie sau cetățeni
români cu domiciliul în străinătate, în procesul-verbal vor fi cuprinse și următoarele
date: seria și numărul pașaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat,
data eliberării acestuia și statul emitent.
(2)Abrogat.
(3)Abrogat.
(4)Abrogat.
(5) În cazul în care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde și numele,
prenumele și domiciliul părinților sau ale altor reprezentanți ori ocrotitori legali ai
acestuia.
(6) În situația în care contravenientul este persoană juridică în procesul-verbal se vor
face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul
comerțului și codul fiscal ale acesteia, precum și datele de identificare a persoanei care
o reprezintă.
(7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la
cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului
de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte
mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Lipsa uneia dintre mențiunile privind numele și prenumele agentului constatator,
numele și prenumele contravenientului, codul numeric personal pentru persoanele care
au atribuit un asemenea cod, iar, în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a
sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii
349
agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din
oficiu.
Art. 18. Contravenientul este obligat să prezinte agentului constatator, la cerere, actul
de identitate ori documentele în baza cărora se fac mențiunile prevăzute la art. 16 alin.
(1) și (11). În caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului, agentul constatator
poate apela la polițiști, jandarmi sau polițiști locali.
Art. 19. (1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de
contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să
semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să
fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele
personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la
încheierea procesului-verbal în acest mod.
Art. 20. (1) Dacă o persoană săvârșește mai multe contravenții constatate în același
timp de același agent constatator, se încheie un singur proces-verbal.
(2)Abrogat.
CAPITOLUL III Aplicarea sancțiunilor contravenționale
Art. 21. (1) În cazul în care prin actul normativ de stabilire și sancționare a
contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de
constatare, aplică și sancțiunea.
(2) Dacă, potrivit actului normativ de stabilire și sancționare a contravenției, agentul
constatator nu are dreptul să aplice și sancțiunea, procesul-verbal de constatare se
trimite de îndată organului sau persoanei competente să aplice sancțiunea. În acest caz
sancțiunea se aplică prin rezoluție scrisă pe procesul-verbal.
(3) Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie
proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de
împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a
acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale
ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Art. 22. - (1)Abrogat.
(2)Abrogat.
(3)Abrogat.
Art. 23. (1) În cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă și există
tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancțiunea stabilește și
despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând mențiunea
corespunzătoare în procesul-verbal.
(2) Dacă nu există tarif de evaluare a pagubei persoana vătămată își va putea valorifica
pretențiile potrivit dreptului comun.
Art. 24. (1) Persoana împuternicită să aplice sancțiunea dispune și confiscarea
bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții. În toate situațiile agentul
constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscării și va lua în privința
lor măsurile de conservare sau de valorificare prevăzute de lege, făcând mențiunile
corespunzătoare în procesul-verbal.
350
(2) În cazul în care bunurile nu se găsesc contravenientul este obligat la plata
contravalorii lor în lei.
(3) Agentul constatator are obligația să stabilească cine este proprietarul bunurilor
confiscate și, dacă acestea aparțin unei alte persoane decât contravenientul, în procesul-
verbal se vor menționa, dacă este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se
vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibilă.
Art. 25. (1) Procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie,
contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor
confiscate.
(2) Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel
mult două luni de la data aplicării acesteia.
(3) Procesul-verbal de constatare a contravenției este titlu de creanță și înștiințare de
plată.
Art. 26. (1) Dacă agentul constatator aplică și sancțiunea, iar contravenientul este
prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta se înmânează
contravenientului, făcându-se mențiune în acest sens în procesul-verbal.
Contravenientul va semna de primire.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și față de celelalte persoane cărora trebuie să li se
comunice copia de pe procesul-verbal, dacă sunt prezente la încheierea acestuia.
(3) În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze
procesul-verbal, comunicarea acestuia se face de către agentul constatator, în termen de
cel mult două luni de la data încheierii.
Art. 27. Comunicarea procesului-verbal se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin
afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se
consemnează într-un proces-verbal, semnat de cel puțin un martor.
Art. 28. (1) Contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data
înmânării sau comunicării procesului- verbal, jumătate din minimul amenzii prevăzute
de actul normativ, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în
procesul-verbal.
(2) Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate, prin mijloace de plată
online, în conturile dedicate, la instituțiile de credit autorizate cu care există încheiate
convenții sau la unitățile Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor locale se
achită, prin mijloace de plată online, prin instituții de credit autorizate cu care există
încheiate convenții sau la casieriile autorităților administrației publice locale ori ale
altor instituții publice abilitate să administreze veniturile bugetelor locale indiferent de
localitatea pe a cărei rază acestea funcționează, de cetățenia, domiciliul sau de reședința
contravenientului ori de locul săvârșirii contravenției, precum și la ghișeul unic din
punctele de trecere a frontierei de stat a României. O copie de pe chitanță se predă de
către contravenient agentului constatator sau se trimite prin poștă sau electronic, prin e-
mail, organului din care acesta face parte, potrivit dispozițiilor alin. (1).
(3) Plata amenzilor contravenționale achitate prin intermediul sistemelor electronice de
plată prevăzute de lege se dovedește prin prezentarea extrasului de cont al plătitorului
sau a dovezii de plată emise de către sistemele de plăți, aceasta specificând data și ora
efectuării plății; în aceste situații se elimină obligativitatea pentru plătitor de a preda o
351
copie de pe extrasul de cont sau de pe dovada de plată emisă de sistemul de plăți către
agentul constatator sau organul din care acesta face parte.
Art. 29. Dispozițiile art. 28 se aplică și în cazurile prevăzute la art. 10 alin. (2), dacă
contravenientul achită jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ
pentru fiecare dintre contravențiile constatate, fără ca prin totalizare să se depășească
maximul prevăzut pentru contravenția cea mai gravă.
Art. 30. (1) Dacă persoana împuternicită să aplice sancțiunea apreciază că fapta a fost
săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, constituie infracțiune, sesizează
organul de urmărire penală competent.
(2) În cazul în care fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit de către
procuror sau de către instanță că ea ar putea constitui contravenție, actul de sesizare sau
de constatare a faptei, împreună cu o copie de pe rezoluția, ordonanța sau, după caz, de
pe hotărârea judecătorească, se trimite de îndată organului în drept să constate
contravenția, pentru a lua măsurile ce se impun conform legii.
(3) Termenul de 6 luni pentru aplicarea sancțiunii în cazul prevăzut la alin. (2) curge de
la data sesizării organului în drept să aplice sancțiunea.
CAPITOLUL IV Căile de atac
(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii
se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării
acestuia.
(2) Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce privește despăgubirea, iar cel
căruia îi aparțin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce
privește măsura confiscării.
Art. 32. (1) Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită
contravenția.
(2) Controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și
complementare este de competența exclusivă a instanței prevăzute la alin. (1).
(3) Plângerea suspendă executarea. Plângerea persoanelor prevăzute la art. 31 alin. (2)
suspendă executarea numai în ceea ce privește despăgubirea sau, după caz, măsura
confiscării.
Art. 33. (1) Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăși 30 de zile, și va
dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a
organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal sau în
plângere, precum și a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea
temeinică a cauzei.
(2) În cazul în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație,
judecătoria va cita și societatea de asigurări menționată în procesul-verbal de constatare
a contravenției.
Art. 34. (1) Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta
a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate,
dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare
în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra
sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Dispozițiile art.
2361 și ale art. 405 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.
352
(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea
poate fi atacată numai cu apel. Apelul se soluționează de secția de contencios
administrativ și fiscal a tribunalului. Motivarea apelului nu este obligatorie. Motivele
de apel pot fi susținute și oral în fața instanței. Apelul suspendă executarea hotărârii.
Art. 35. Plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a
contravențiilor se soluționează cu precădere.
Art. 36. Pentru plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a
contravenției, pentru recursul formulat împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a
soluționat plângerea, precum și pentru orice alte cereri incidente se percep taxele
judiciare de timbru prevăzute de lege.
CAPITOLUL V Executarea sancțiunilor contravenționale
Art. 37. Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea
judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu,
fără vreo altă formalitate.
(1) Avertismentul se adresează oral atunci când contravenientul este prezent la
constatarea contravenției și sancțiunea este aplicată de agentul constatator.
(2) În celelalte cazuri avertismentul se socotește executat prin comunicarea procesului-
verbal de constatare a contravenției, cu rezoluția corespunzătoare.
(3) Dacă sancțiunea a fost aplicată de instanță prin înlocuirea amenzii contravenționale
cu avertisment, comunicarea acesteia se face prin încunoștințare scrisă.
Art. 39. (1) Punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale se face astfel:
a) de către organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu se exercită
calea de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției în termenul
prevăzut de lege;
b) de către instanța judecătorească, în celelalte cazuri.
(2) În vederea executării amenzii, organele prevăzute la alin. (1) vor comunica din
oficiu procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, neatacat
cu plângere în termenul legal, în termen de 30 de zile de la data expirării acestui
termen, ori, după caz, dispozitivul hotărârii judecătorești definitive prin care s-a
soluționat plângerea, în termen de 30 de zile de la data la care hotărârea a devenit
definitivă, astfel:
a) pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de specialitate
ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială domiciliază
contravenientul persoană fizică sau, după caz, își are domiciliul fiscal contravenientul
persoană juridică;
b) pentru sumele care se fac venit integral la bugetul de stat, organelor de specialitate
ale unităților subordonate Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de
Administrare Fiscală, în a căror rază teritorială își are domiciliul fiscal contravenientul
persoană juridică.
(3) Executarea se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea
silită a creanțelor fiscale.
(31) În cazul în care contravenientul își schimbă domiciliul fiscal, organul fiscal local
de la domiciliul anterior transferă organului fiscal local de la noul domiciliu dosarul
fiscal al contravenientului cuprinzând titlurile executorii provenite din sancțiuni
353
contravenționale, neîncasate sau încasate parțial pentru diferență, precum și orice alte
acte de executare silită întocmite cu respectarea prevederilor legale.
(32) Organul fiscal local de la noul domiciliu continuă procedura de executare silită în
baza actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local de la domiciliul fiscal
anterior al contravenientului.
(33) Sumele încasate în cursul procedurii de executare silită prevăzute la alin. (32) se fac
venit la bugetul local al unității administrativ-teritoriale de la noul domiciliu fiscal al
contravenientului."
(4) Împotriva actelor de executare se poate face contestație la executare, în condițiile
legii.
Art. 391. (1) În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de
zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite,
acesta va sesiza instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția, în vederea
înlocuirii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, ținându-
se seama, după caz, și de partea din amendă care a fost achitată.
(2) În cazul în care contravenientul, citat de instanță, nu a achitat amenda în termenul
prevăzut la alin. (1), instanța procedează la înlocuirea amenzii cu sancțiunea prestării
unei activități în folosul comunității pe o durată maximă de 50 de ore, iar pentru minori
începând cu vârsta de 16 ani, de 25 de ore.
(3) Hotărârea prin care s-a aplicat sancțiunea prestării unei activități în folosul
comunității este supusă recursului.
(4) Urmărirea punerii în executare a sentințelor se realizează de către serviciul de
executări civile de pe lângă judecătoria în a cărei rază s-a săvârșit contravenția, în
colaborare cu serviciile specializate din primării.
Art. 40. Executarea sancțiunilor contravenționale complementare se face potrivit
dispozițiilor legale.
Art. 41. (1) Confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus această
măsură, în condițiile legii.
(2) În caz de anulare sau de constatare a nulității procesului-verbal bunurile confiscate,
cu excepția celor a căror deținere sau circulație este interzisă prin lege, se restituie de
îndată celui în drept.
(3) Dacă bunurile prevăzute la alin. (2) au fost valorificate, instanța va dispune să se
achite celui în drept o despăgubire care se stabilește în raport cu valoarea de circulație a
bunurilor.
Art. 42. În scopul executării despăgubirii stabilite pe bază de tarif actele prevăzute la
art. 39 alin. (2) se comunică și părții vătămate, care va proceda potrivit dispozițiilor
legale referitoare la executarea silită a creanțelor.
Art. 43. - Abrogat.
CAPITOLUL VI Dispoziții speciale și tranzitorii
Art. 44. (1) Sancțiunile prevăzute în prezenta ordonanță nu se aplică în cazul
contravențiilor săvârșite de militarii în termen. Procesul-verbal de constatare se trimite
comandantului unității din care face parte contravenientul, pentru a i se aplica măsuri
disciplinare, dacă se constată că acesta este întemeiat.
(2) Dacă prin contravenția săvârșită de un militar în termen s-a produs o pagubă sau
dacă sunt bunuri supuse confiscării, organul competent potrivit legii va stabili
354
despăgubirea pe bază de tarif și va dispune asupra confiscării. Câte o copie de pe
procesul-verbal se comunică contravenientului, părții vătămate și celui căruia îi aparțin
bunurile confiscate.
Art. 45. - Abrogat.
Art. 46. Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, precum și celelalte
autorități ale administrației publice care au structuri militare vor stabili prin
regulamentele interne organele competente să constate și să aplice sancțiunile în cazul
contravențiilor săvârșite de cadrele militare și de angajații civili în legătură cu serviciul.
Art. 47. Dispozițiile prezentei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului penal
și ale Codului de procedură civilă, după caz.
Art. 48. Ori de câte ori într-o lege specială sau în alt act normativ anterior se face
trimitere la Legea nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor,
trimiterea se va socoti făcută la dispozițiile corespunzătoare din prezenta ordonanță.
Art. 49. - Cauzele aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a prezentei
ordonanțe vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul constatării
contravenției.
Art. 50. Actele normative prin care se stabilesc contravenții, în vigoare la data
publicării prezentei ordonanțe în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor fi
modificate sau completate, dacă este cazul, în termen de 3 luni, potrivit prevederilor
acesteia.
Art. 51. (1) Prezenta ordonanță va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data
publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Pe aceeași dată se abrogă Legea nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea
contravențiilor, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 148 din 14 noiembrie 1968,
cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare.
355
356
Legea nr. 61/1991, republicată, pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor
norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice
(modificată și completată prin Legea nr. 192/2019; Legea nr. 11/2020)
Art. 1. Pentru asigurarea climatului de ordine și liniște publică necesar desfășurării

normale a activității economice și social-culturale și promovarea unor relații civilizate
în viața cotidiană, cetățenii sunt obligați să aibă un comportament civic, moral și
responsabil, în spiritul legilor țării și al normelor de conviețuire socială.
Art. 2. Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu
sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate
infracțiuni:
1) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii
jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau
bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace
indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora;
2) constituirea unui grup format din trei sau mai multe persoane, în scopul de a săvârși
acțiuni ilicite, contrare ordinii și liniștii publice și normelor de conviețuire socială,
precum și actele de încurajare sau sprijinire, sub orice formă, a unor astfel de grupuri de
persoane, care incită la dezordine socială;
3) apelarea, în mod repetat, la mila publicului, de către o persoană aptă de muncă,
precum și determinarea unei persoane la săvârșirea unor astfel de fapte;
4) aruncarea asupra unei persoane, construcții sau asupra unui mijloc de transport cu
obiecte de orice fel, cu substanțe inflamante, iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant,
corosive sau care murdăresc, dacă nu s-au produs vătămări ale integrității corporale sau
sănătății, ori pagube materiale;
5) organizarea, îngăduirea sau participarea la jocuri de noroc - altele decât cele
autorizate potrivit legii - de natură să lezeze bunele moravuri;
6) atragerea de persoane, sub orice formă, săvârșită în localuri, parcuri, pe străzi sau în
alte locuri publice în vederea practicării de raporturi sexuale cu acestea spre a obține
foloase materiale, precum și îndemnul sau determinarea, în același scop, a unei
persoane la săvârșirea unor astfel de fapte;
7) acceptarea sau tolerarea practicării faptelor prevăzute la pct. 6) în hoteluri, moteluri,
campinguri, baruri, restaurante, cluburi, pensiuni, discoteci sau în anexele acestora de
către patronii sau administratorii ori conducătorii localurilor respective;
8) comercializarea armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a arbaletelor,
arcurilor pentru tir, pescuit sau vânătoare în alte locuri decât în magazinele autorizate
să efectueze operațiuni cu arme de foc și muniții;
9) vânzarea armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a arbaletelor, arcurilor
pentru tir, pescuit sau vânătoare persoanelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani,
persoanelor care au săvârșit acte de violență menționate în cazierul judiciar, precum și
persoanelor care suferă de boli neuropsihice menționate în certificatul de sănătate
eliberat de policlinica teritorială;
10) neținerea evidenței de către magazinele autorizate a cumpărătorilor armelor
prevăzute la pct. 8) în registre speciale, vizate de organele de poliție, în care vor fi
357
menționate datele de stare civilă, domiciliul, seria și numărul actului de identitate ale
cumpărătorului, numărul cazierului judiciar, numărul certificatului de sănătate
neuropsihică, cu denumirea policlinicii teritoriale, precum și caracteristicile armei
vândute.Dacă cumpărătorul este titular al unui permis de armă, este scutit de obligația
de a prezenta cazierul judiciar și certificatul de sănătate neuropsihică, iar dacă
cumpărătorul este titular al unui permis de conducere, acesta este obligat să prezinte
numai cazierul judiciar;
11) alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol
ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau,
după caz, prin solicitarea intervenției la fața locului, fără motiv întemeiat;
12) întreruperea curentului electric sau stingerea, fără drept, a lămpilor ce servesc la
iluminatul public pe străzi, în parcuri, săli de spectacol sau în alte locuri publice;
13) pătrunderea, cu încălcarea normelor legale de acces, în sediile autorităților publice
centrale și locale, instituțiilor publice, instituțiilor de învățământ și spațiilor aparținând
acestora, indiferent de destinația lor, regiilor autonome, societăților reglementate
de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, partidelor
sau altor formațiuni politice, organizațiilor guvernamentale și neguvernamentale,
ambasadelor și reprezentanțelor altor state ori ale organizațiilor internaționale de pe
teritoriul României, precum și ocuparea fără drept a terenurilor aparținând ambasadelor
și reprezentanțelor sau a terenurilor situate în perimetrul acestora ori refuzul de a le
părăsi la cererea organelor de ordine;
14) scrierea sau desenarea, fără drept, pe pereții clădirilor, pe garduri sau pe obiecte de
folosință comună aflate în locuri publice, deteriorarea prin orice mijloc a acestora,
precum și dezlipirea sau distrugerea, fără drept, a reclamelor, anunțurilor și afișelor
legal expuse în locuri anume destinate;
15) nerespectarea măsurilor de ordine sau a regulilor stabilite pentru buna desfășurare a
manifestărilor cultural-sportive;
16) deteriorarea, ridicarea sau mutarea, fără drept, a semnelor sau indicatoarelor de
orientare turistică și rutieră ori a celor care semnalează existența unui pericol pentru
viața persoanelor;
17) lăsarea în libertate ori fără supraveghere a animalelor care pot prezenta pericol
pentru persoane sau bunuri;
18) refuzul consumatorului de a părăsi un local public în care se consumă băuturi
alcoolice, după ora de închidere sau la cererea îndreptățită a unui salariat al localului;
19) servirea consumatorilor cu băuturi alcoolice în localurile publice și în afara
acestora, în zilele și la orele când, potrivit dispozițiilor legale, acestea sunt închise sau
este interzisă desfacerea băuturilor alcoolice ori după ora de închidere stabilită prin
autorizația de funcționare;
20) servirea și consumul băuturilor alcoolice în localuri publice și în afara acestora pe
timpul desfășurării adunărilor publice, grevelor, manifestărilor sportive, cu excepția
spațiilor în care sunt organizate evenimente pentru celebrarea revelionului, zilelor
unităților administrativ-teritoriale, ale categoriilor socio-profesionale sau pentru
promovarea unor produse alimentare sau nealimentare, precum și a perimetrelor special
amenajate și delimitate unde se desfășoară manifestări cultural-artistice cu acces
controlat;
358
21) desfacerea, comercializarea și consumul băuturilor alcoolice în locurile publice, la
intrarea în curțile și în interioarele lor, cum sunt: spitale și alte unități sanitare, centre de
plasament al minorilor, unități și instituții de învățământ și educație, lăcașuri de cult și
instituții religioase aferente cultelor care interzic consumul băuturilor alcoolice în
practicarea religiei respective, pe trotuarele sau aleile de acces ale acestora;
22) servirea cu băuturi alcoolice, în localurile publice, a consumatorilor aflați în vădită
stare de ebrietate, precum și a minorilor;
23) consumul de băuturi alcoolice în următoarele locuri publice: drumuri publice,
parcuri, stadioane și terenuri sportive, instituții culturale, săli de spectacole, instituții
sau unități economice, toate mijloacele de transport în comun, autogări, gări și
aeroporturi, de stat și private, sau alte locuri prevăzute de lege. În incinta acestor locuri
publice se pot consuma băuturi alcoolice prin delimitarea unor spații special amenajate
pentru consumarea băuturilor alcoolice, prin hotărârea conducerilor locurilor publice
respective. Sunt exceptate localurile de alimentație publică și turism, cum sunt:
restaurante, baruri și discoteci. În locurile publice enumerate se interzice cu desăvârșire
consumul de băuturi alcoolice de către persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani;
24) provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice;
25) tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice
aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă;
26) tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00-8,00 și 13,00-14,00 de către orice
persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect
ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor
juridice, în locuințele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinația
de locuințe ori situat în imediata vecinătate a acestora;
27) organizarea de petreceri cu caracter privat și utilizarea de aparatură muzicală la
intensitate de natură a tulbura liniștea locuitorilor, în corturi, alte amenajări sau în
spațiu neacoperit, situate în perimetrul apropiat imobilelor cu destinația de locuințe sau
cu caracter social, în mediul urban;
28) alungarea din locuința comună a soțului sau soției, a copiilor, precum și a oricărei
alte persoane aflate în întreținere;
29) nerespectarea măsurilor de ordine luate de organele competente în caz de calamități
naturale sau alte pericole publice;
30) nerespectarea măsurii de suspendare, dispusă conform dispozițiilor art. 3 alin.
(3) și (4);
31) refuzul unei persoane de a furniza date pentru stabilirea identității sale sau de a se
prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire
penală sau a organelor de ordine publică, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu;
32) îndemnul sub orice formă al minorilor la săvârșirea de contravenții;
33) neluarea de către părinți sau de către persoanele cărora li s-a încredințat spre
creștere și educare un minor în vârstă de până la 16 ani sau care au în îngrijire un
alienat ori debil mintal a măsurilor necesare pentru a-l împiedica de la fapte de
vagabondaj, cerșetorie sau prostituție;
34) lăsarea fără supraveghere a unui bolnav mintal periculos, de către persoanele care
au îndatorirea de a-l îngriji sau de a-l păzi, precum și neanunțarea organelor sanitare
sau ale poliției în caz de scăpare de sub pază sau supraveghere;
359
35) neasigurarea de către responsabili sau patroni, prin personal propriu ori specializat,
a ordinii publice în localuri publice, hoteluri, moteluri, campinguri, cluburi, pensiuni,
discoteci și în alte locuri de distracție sau de agrement pe care le conduc, precum și
refuzul acestora de a acorda sprijin organelor în drept pentru restabilirea în locurile
respective a ordinii publice ori pentru luarea măsurilor împotriva persoanelor care au
încălcat legea;
36) împiedicarea, sub orice formă, a organelor însărcinate cu menținerea ordinii publice
de a-și îndeplini obligațiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei
persoane la sediul poliției ori al altui organ de stat sau de a lua măsurile necesare pentru
menținerea ori restabilirea ordinii publice.
Art. 3. (1) Contravențiile prevăzute la art. 2 se sancționează după cum urmează:
a) cu amendă de la 100 lei la 500 lei, cele prevăzute la pct.
3), 4), 11), 14), 17), 18), 22), 33) și 34);
b) cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct.
1), 12), 16), 24), 25) și 28);
c) cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei, cele prevăzute la pct. 2), 5)-
10), 13), 15), 19), 20), 26), 29), 31) și 32);
d) cu amendă de la 2.000 lei la 3.000 lei, fapta prevăzută la pct. 27) și 30);
e) cu amendă de la 100 lei la 500 lei, faptele prevăzute la pct. 21) și 23);
f) cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei, faptele prevăzute la pct. 35) și 36).
(2) În cazurile în care faptele prevăzute la pct. 1), 2), 4) și 24) ale art. 2 sunt săvârșite în
incinta unei instituții de învățământ, a unei instituții de sănătate ori destinate ocrotirii
speciale a unor categorii de persoane defavorizate, sancțiunile aplicabile sunt amenzile
de la 1.000 lei la 3.000 lei.
(3) În cazul săvârșirii contravențiilor prevăzute la art. 2 pct. 7) și 20) se dispune și
măsura suspendării activității localului public pe o perioadă cuprinsă între 10 și 30 de
zile.
(4) În cazul repetării contravențiilor prevăzute la art. 2 pct. 19), 21), 22) și 26) se
dispune, de asemenea, măsura suspendării activității localului public pe o perioadă
cuprinsă între 10 și 30 de zile.
(5) În cazul săvârșirii contravenției prevăzute la art. 2 pct. 30) se dispune retragerea
autorizației de funcționare a localului public.
(6) Suspendarea activității localului public ori retragerea autorizației de funcționare a
acestuia se dispune de către organul care a eliberat autorizația, la propunerea organului
constatator, căruia i se comunică în scris măsura luată, în termen de 5 zile de la data
sesizării.
(7) În cazul contravențiilor prevăzute la art. 2 pct. 32), 33) și 34), sesizarea se poate
face și de către organele de ocrotire socială.
(8) Sancțiunea amenzii poate fi aplicată și persoanei juridice.
Art. 4. (1) Sunt supuse confiscării lucrurile care au servit la săvârșirea contravențiilor
prevăzute la art. 2 pct. 4) și 5), dacă sunt ale contravenientului, precum și lucrurile
dobândite prin săvârșirea contravențiilor, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate.
(2) În cazul contravenției prevăzute la art. 2 pct. 28) este necesară plângerea părții
vătămate. Retragerea plângerii ori împăcarea părților înlătură răspunderea făptuitorului.
Organele constatatoare sunt abilitate să restabilească situația anterioară.
360
Art. 41. Repetarea contravențiilor prevăzute la art. 2 pct. 1), 25)-27), într-un interval de
24 de ore de la constatarea primei fapte, se sancționează după cum urmează:
a) cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei sau prestarea a 50-100 de ore de activități în
folosul comunității, faptele prevăzute la pct. 1) și 25);
b) cu amendă de la 2.000 lei la 3.000 lei sau prestarea a 70-120 de ore de activități în
folosul comunității, faptele prevăzute la pct. 26);
c) cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei sau prestarea a 100-150 de ore de activități în
folosul comunității, faptele prevăzute la pct. 27).
Art. 5. (1) Contravențiile se constată de către primar, împuterniciții acestuia, de către
ofițerii sau agenții de poliție ori de către ofițerii, maiștrii militari și subofițerii din
jandarmerie, precum și, pentru faptele constatate în zona specifică de competență, de
către polițiștii de frontieră.
(2) În cazul contravențiilor pentru care legea prevede sancțiunea amenzii, agentul
constatator, odată cu constatarea, aplică și sancțiunea.
Art. 6. Împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor prin care s-a aplicat
sancțiunea amenzii se poate face plângere în termen de 15 zile de la comunicarea
acestuia.
Art. 7. (1) Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se
soluționează de judecătorie.
(2) *) Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează plângerea este
definitivă și irevocabilă.
Notă
*) Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 174/2013, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 315 din 31 mai 2013, a constatat că dispozițiile art. 8 alin. (2)
din Legea nr. 61/1991, devenit, în urma renumerotării, art. 7 alin. (2), sunt
neconstituționale.
Art. 8. (1) În cazul în care contravențiile prevăzute în prezenta lege sunt săvârșite de un
militar, procesul-verbal de constatare se trimite comandantului unității din care face
parte contravenientul, spre a i se aplică, dacă procesul-verbal este întemeiat, sancțiuni
potrivit Regulamentului disciplinei militare.
(2) În situația în care contravenientul este încorporat pentru îndeplinirea serviciului
militar înainte de pronunțarea hotărârii judecătorești ori înainte de începerea executării
sancțiunii închisorii contravenționale, procesul-verbal sau, după caz, hotărârea se
trimite, de asemenea, comandantului unității din care face parte contravenientul, spre a
i se aplică o sancțiune potrivit Regulamentului disciplinei militare.
Art. 9. Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Ordonanței Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și
completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 10. Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Decretul nr. 153 din 24
martie 1970 pentru stabilirea și sancționarea unor contravenții privind regulile de
conviețuire socială, ordinea și liniștea publică, art. 6 din Decretul nr. 76 din 15 iulie
1975, precum și orice alte dispoziții contrare.
361
362
Ordonanța de urgență nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
(modificată și completată prin Legea nr. 203/2018; OUG nr. 96/2018; Legea nr.
345/2018; Legea nr. 349/2018; Legea nr. 130/2019; OG nr. 11/2019)
CAPITOLUL I Dispoziții generale

Art. 1. (1) Circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte
categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin
persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației
publice, instituții și organizații sunt supuse dispozițiilor prevăzute în prezenta
ordonanță de urgență.
(2) Dispozițiile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență au ca scop asigurarea
desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și
ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau
aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale
persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
(3) Autoritatea competentă în domeniul circulației pe drumurile publice privind
inițierea și avizarea unor reglementări, precum și aplicarea și exercitarea controlului
privind respectarea normelor din acest domeniu este Ministerul Administrației și
Internelor, prin Inspectoratul General al Poliției Române.
(4) Reglementările privind circulația pe drumurile publice se emit, după caz, de către
autoritățile publice centrale sau locale cu atribuții în acest domeniu, numai cu avizul
Inspectoratului General al Poliției Române și cu respectarea acordurilor și convențiilor
internaționale la care România este parte.
(5) Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se aplică tuturor participanților la trafic,
precum și autorităților care au atribuții în domeniul circulației și siguranței pe
drumurile publice și în domeniul protecției mediului.
Art. 2. Îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe
drumurile publice se fac de către poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al
Poliției Române, care are obligația să ia măsurile legale în cazul în care constată
încălcări ale acestora.
Art. 3. Circulația pe drumurile publice din zona de frontieră și din alte zone pentru
care, potrivit legii, s-au stabilit restricții se face cu respectarea reglementărilor instituite
pentru acele zone.
Art. 4. Controlul circulației vehiculelor aparținând instituțiilor din sistemul de apărare,
ordine publică și siguranță națională se efectuează de către poliția rutieră, precum și de
personalul desemnat de către aceste instituții.
Art. 5. (1) Administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor,
conform competențelor ce îi revin, cu avizul poliției rutiere, este obligat să instaleze
indicatoare ori alte dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice,
conform standardelor în vigoare, și să le mențină în stare corespunzătoare.
(2) Administratorul drumului public ori, după caz, antreprenorul sau executantul
lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice
obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește ori pune în pericol siguranța
circulației, și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia.
363
(3) Autoritățile publice locale sunt obligate să amenajeze stațiile mijloacelor de
transport public de persoane, prevăzute cu alveole sau refugii, cu avizul poliției rutiere.
(4) Se interzic amplasarea construcțiilor de orice fel și practicarea actelor de comerț pe
trotuar sau pe acostament, în parcările amenajate sau pe partea carosabilă, în condițiile
în care acestea ar afecta siguranța circulației pietonilor și vehiculelor.
(5) În perimetrul stațiilor mijloacelor de transport public de persoane pot fi amenajate
doar spații:
a) de așteptare pentru călători;
b) pentru comercializarea legitimațiilor de călătorie.
(6) În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice
necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării
necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe
acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor
răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.
(7) Orice măsură de restricție a circulației pe drumurile publice se dispune de către
administratorul drumului numai cu avizul poliției rutiere.
(8) Prin excepție de la alin. (7), în cazuri temeinic justificate, poliția rutieră poate
dispune, fără acordul administratorului drumului public, măsuri temporare de restricție
a circulației pe drumurile publice.
(9) În scopul asigurării desfășurării în condiții de siguranță a circulației pe drumurile
publice, poliția rutieră poate solicita administratorului drumului public executarea sau,
după caz, desființarea de amenajări rutiere.
Art. 6. În sensul prezentei ordonanțe de urgență, expresiile și termenii de mai jos au
următorul înțeles:
1. acordare a priorității - obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua
deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți
participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza
de deplasare ori să oprească;
2. acostament - fâșia laterală cuprinsă între limita părții carosabile și marginea
platformei drumului;
3. amenajări rutiere - totalitatea construcțiilor, dispozitivelor și oricăror mijloace
tehnice, altele decât cele destinate semnalizării, amplasate pe drumul public în scopul
asigurării securității rutiere;
4. ansamblu de vehicule - vehiculul cu motor cuplat cu unul sau două vehicule, care
circulă pe drum ca o unitate;
5. autostradă - drumul național de mare capacitate și viteză, semnalizat special,
rezervat exclusiv circulației autovehiculelor, cu sau fără remorci, care nu servește
proprietății riverane, prevăzut cu două căi unidirecționale, separate printr-o zonă
mediană sau, în mod excepțional, prin alte modalități, cu excepția unor locuri speciale
sau cu caracter temporar, având cel puțin două benzi de circulație pe sens și bandă de
urgență, intersecții denivelate și accese limitate, intrarea și ieșirea fiind permise numai
prin locuri special amenajate;
6. autovehicul - orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obișnuit
pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a
vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor. Vehiculele care se
364
deplasează pe șine, denumite tramvaie, precum și tractoarele agricole sau forestiere nu
sunt considerate autovehicule. Troleibuzele sunt considerate autovehicule;
61. anvelope de iarnă - anvelope omologate conform Directivei 92/23/CE a Consiliului
din 31 martie 1992 privind pneurile autovehiculelor și ale remorcilor acestora, precum
și montarea lor, Regulamentului Comisiei Economice pentru Europa a Organizației
Națiunilor Unite (CEE-ONU) nr. 30 sau Regulamentului Comisiei Economice pentru
Europa a Organizației Națiunilor Unite CEE-ONU nr. 54, după caz.
7. bandă de circulație - subdiviziunea longitudinală a părții carosabile, materializată
prin marcaje rutiere sau alte mijloace, dacă are o lățime corespunzătoare pentru
circulația într-un sens a unui șir de vehicule, altele decât vehiculele care se deplasează
pe două roți;
8. bandă de urgență - subdiviziunea longitudinală suplimentară, situată la extremitatea
din partea dreaptă a autostrăzii, în sensul de circulație, destinată exclusiv staționării
autovehiculelor în cazuri justificate, precum și circulației autovehiculelor cu regim
prioritar care se deplasează la intervenții sau în misiuni cu caracter de urgență;
9. bandă reversibilă - banda de circulație, marcată și semnalizată, situată lângă axa
drumului, destinată circulației autovehiculelor într-un sens sau în altul, în funcție de
intensitatea traficului;
10. bicicletă - vehiculul prevăzut cu două roți, propulsat exclusiv prin forța musculară,
cu ajutorul pedalelor sau manivelelor;
11. coloană oficială - unul sau mai multe vehicule care circulă pe drumul public și sunt
însoțite de unul sau mai multe autovehicule ale poliției rutiere, care au în funcțiune
semnale speciale de avertizare sonore și luminoase de culoare roșie;
12. conducător - persoana care conduce pe drum un grup de persoane, un vehicul sau
animale de tracțiune, animale izolate sau în turmă, de povară ori de călărie;
13. Abrogat.
14. drum public - orice cale de comunicație terestră, cu excepția căilor ferate, special
amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice; drumurile care
sunt închise circulației publice sunt semnalizate la intrare cu inscripții vizibile;
15. unități de asistență medicală autorizate - unitățile sanitare cu personal calificat și
cu dotare corespunzătoare pentru examinarea medicală ambulatorie a candidaților la
obținerea permisului de conducere și a conducătorilor de autovehicule, de tractoare
agricole sau forestiere ori de tramvaie, autorizate de autoritatea de sănătate publică
județeană sau de cea a municipiului București, după caz;
16. intersecție - orice încrucișare, joncțiune sau bifurcare de drumuri la nivel, inclusiv
spațiile formate de acestea;
161. înmatriculare/înregistrare - operațiunea administrativă prin care se atestă că un
vehicul poate circula pe drumurile publice. Dovada atestării înmatriculării/înregistrării
este certificatul de înmatriculare/înregistrare și numărul de înmatriculare/înregistrare
atribuit;
162. înmatriculare/înregistrare permanentă - operațiunea de
înmatriculare/înregistrare prin care se atribuie certificat de înmatriculare/înregistrare și
număr de înmatriculare/ înregistrare pentru o perioadă nedeterminată;
163. înmatriculare temporară - operațiunea de înmatriculare prin care se acordă
certificat de înmatriculare și număr de înmatriculare pentru o perioadă determinată;
365
17. localitate - cătunul, satul, comuna, orașul și municipiul ale căror intrări și ieșiri sunt
semnalizate în conformitate cu prevederile legale;
18. masă totală maximă autorizată - masa maximă a unui vehicul încărcat, declarată
admisibilă în urma omologării de către autoritatea competentă;
19. mijloc tehnic certificat - dispozitivul care dovedește consumul de substanțe
psihoactive ori prezența în aerul expirat a alcoolului sau prin care se probează încălcări
ale unor reguli de circulație;
20. mijloc tehnic omologat și verificat metrologic - dispozitivul care stabilește
concentrația de alcool în aerul expirat ori destinat măsurării vitezei;
21. moped - autovehicul, cu două sau trei roți, a cărui viteză maximă prin construcție
este mai mare de 25 km/h, dar nu depășește 45 km/h și care este echipat cu un motor cu
ardere internă, cu aprindere prin scânteie, cu o capacitate cilindrică ce nu depășește 50
cmc sau cu un alt motor cu ardere internă ori, după caz, electric, a cărui putere
nominală continuă maximă nu depășește 4 kW, iar masa proprie a vehiculului nu
depășește 350 kg, neincluzând masa bateriilor în cazul vehiculului electric. Este
asimilat mopedului cvadriciclul ușor, astfel cum este definit la pct. 6 partea A din anexa
nr. 1 la secțiunea 4 din Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de
identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la
acestea - RNTR 2, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor
și locuinței nr. 211/2003, cu modificările și completările ulterioare;
22. motocicletă - autovehiculul cu două roți, cu sau fără ataș, echipat cu un motor care
are o capacitate cilindrică mai mare de 50 cm3 și/sau a cărui viteză maximă, prin
construcție, depășește 45 km/h;
23. parte carosabilă - porțiunea din platforma drumului destinată circulației
vehiculelor; un drum poate cuprinde mai multe părți carosabile complet separate una de
cealaltă printr-o zonă despărțitoare sau prin diferență de nivel;
24. participant la trafic - persoana fizică ce utilizează, la un moment dat, drumul
public;
25. pistă pentru biciclete - subdiviziunea părții carosabile, a trotuarului ori a
acostamentului sau pistă separată de drum, special amenajată, semnalizată și marcată
corespunzător, destinată numai circulației bicicletelor și mopedelor;
26. prioritate de trecere - dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalți
participanți la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale
privind circulația pe drumurile publice;
27. remorcă - vehiculul fără motor destinat a fi tractat de un autovehicul sau de un
tractor agricol sau forestier;
28. remorcă ușoară - remorca a cărei masă totală maximă autorizată nu depășește 750
kg;
29. semiremorcă - remorca a cărei masă totală maximă autorizată este preluată în parte
de către un autovehicul sau de către un tractor agricol sau forestier;
291. suspendarea înmatriculării - operațiune administrativă care constă în interzicerea
temporară a dreptului de a pune în circulație și a utiliza un vehicul pe drumul public;
30. tractor agricol sau forestier - orice vehicul cu motor, care circulă pe roți sau pe
șenile, având cel puțin două axe, a cărui principală funcție constă în puterea sa de
tracțiune, conceput în special pentru a trage, a împinge, a transporta ori a acționa
366
anumite echipamente, utilaje sau remorci utilizate în exploatarea agricolă ori forestieră
și a cărui utilizare pentru transportul pe drum al persoanelor sau al mărfurilor ori pentru
tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau al
mărfurilor nu este decât o funcție secundară. Sunt asimilate tractorului agricol sau
forestier vehiculele destinate efectuării de servicii ori lucrări, denumite mașini
autopropulsate;
31.Abrogat.
32. trecere la nivel - încrucișarea la nivel dintre un drum public și o cale ferată sau
linie de tramvai, care dispune de o platformă independentă;
321. triciclu cu motor - autovehicul cu trei roți dispuse simetric, a cărui viteză maximă
prin construcție depășește 45 km/h, care este echipat cu un motor având o cilindree de
peste 50 cm3, în cazul unui motor cu ardere internă, sau cu un motor electric cu putere
nominală continuă ce depășește 4 kW;
33. trotuar - spațiul longitudinal situat în partea laterală a drumului, separat în mod
vizibil de partea carosabilă prin diferență sau fără diferență de nivel, destinat circulației
pietonilor;
34. deținător mandatat - persoana fizică sau juridică care folosește un vehicul în baza
unui contract de leasing sau contract de închiriere;
35. vehicul - sistemul mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de
autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane și/sau bunuri ori
pentru efectuarea de servicii sau lucrări;
351. vehicul nou - vehicul care nu a mai fost niciodată înmatriculat;
36. vehicul cu mase sau dimensiuni de gabarit depășite - vehiculul care, datorită
dimensiunilor sale ori mărfurilor transportate, depășește masele totale maxime admise
sau dimensiunile de gabarit admise, prevăzute în reglementările legale;
37. vehicul în circulație internațională sau în trafic internațional - vehiculul care,
prin deplasarea sa, depășește cel puțin o frontieră de stat;
38. zona drumului public cuprinde suprafața de teren ocupată de elementele
constructive ale drumului, zona de protecție și zona de siguranță. Limitele zonelor
drumurilor se stabilesc în conformitate cu prevederile legale;
39. zonă pietonală - perimetrul care cuprinde una sau mai multe străzi rezervate
circulației pietonilor, unde accesul vehiculelor este supus unor reguli speciale de
circulație, având intrările și ieșirile semnalizate în conformitate cu prevederile legale;
40. zonă rezidențială - perimetrul dintr-o localitate unde se aplică reguli speciale de
circulație, având intrările și ieșirile semnalizate în conformitate cu prevederile legale.
CAPITOLUL II Vehiculele
SECȚIUNEA 1 Condițiile privind circulația vehiculelor și controlul acestora
Art. 7. Orice vehicul care circulă pe drumurile publice trebuie să corespundă normelor
tehnice privind siguranța circulației rutiere, protecția mediului și utilizarea conform
destinației.
Art. 8. Pentru a fi conduse pe drumurile publice, fiecare autovehicul, tractor agricol sau
forestier și tramvai trebuie sa fie dotat cu trusă medicală de prim ajutor, două
triunghiuri reflectorizante și un stingător de incendiu, omologate.
367
Art. 9. (1) Pentru a fi înmatriculate, înregistrate sau admise în circulație, autovehiculele
și tractoarele agricole sau forestiere, remorcile și tramvaiele trebuie să fie omologate în
condițiile legii.
(2) Categoriile de vehicule care pot fi admise în circulație fără a fi omologate se
stabilesc prin ordin al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului, cu avizul
Ministerului Administrației și Internelor - Inspectoratul General al Poliției Române,
care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Documentul care atestă omologarea este cartea de identitate a vehiculului, eliberată
în condițiile legii.
(4) Pentru a fi menținute în circulație, vehiculele înmatriculate sau înregistrate, cu
excepția mașinilor autopropulsate cu o viteză maximă constructivă care nu depășește 25
km/h, a autovehiculelor cu șenile, a tramvaielor și a vehiculelor cu tracțiune animală, se
supun inspecției tehnice periodice, conform legislației în vigoare.
(5) Inspecția tehnică periodică se efectuează în stații autorizate sau în reprezentanțe
R.A.R., conform legislației în vigoare.
(6) Pentru autovehiculele și tractoarele agricole sau forestiere aparținând instituțiilor
din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, inspecția tehnică
periodică se poate efectua și în stații proprii, autorizate potrivit legii.
Art. 10. (1) Este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu
corespund din punct de vedere tehnic, a celor neasigurate obligatoriu de răspundere
civilă auto pentru pagube produse terților prin accidente de circulație, a celor pentru
care a intervenit suspendarea înmatriculării, precum și a vehiculelor înregistrate al căror
termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat ori este anulată.
(2) Constatarea deficiențelor vehiculelor se face de către poliția rutieră, iar verificarea
stării tehnice a vehiculelor aflate în trafic pe drumurile publice se face de către poliția
rutieră, împreună cu instituțiile abilitate de lege.
SECȚIUNEA a 2-a Înmatricularea, înregistrarea și radierea vehiculelor
Art. 11. (1) Proprietarii de vehicule sau deținătorii mandatați ai acestora sunt obligați
să le înmatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulație,
conform prevederilor legale.
(2) Înmatricularea vehiculelor este continuă, de la admiterea în circulație până la
scoaterea definitivă din circulație a unui vehicul din categoria celor supuse acestei
condiții, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, și presupune următoarele
operațiuni:
a) înscrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului
de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar;
b) transcrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a tuturor
transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul.
(3) Operațiunile prevăzute la alin. (2) se realizează pe baza datelor de identificare ale
vehiculului și ale proprietarului și condiționează eliberarea de către autoritățile
competente, potrivit legii, a unui certificat de înmatriculare, precum și a plăcuțelor cu
numărul de înmatriculare atribuit și transcrierile necesare în certificatul de
înmatriculare și în cartea de identitate a vehiculului.
(4) În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului
proprietar se înscriu în Registrul național de evidență a permiselor de conducere și a
368
vehiculelor înmatriculate constituit de Direcția Regim Permise de Conducere și
Înmatriculare a Vehiculelor simultan cu menționarea încetării calității de titular al
înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni, noul proprietar
este obligat să solicite autorității competente de înmatriculare transcrierea transmiterii
dreptului de proprietate, în termen de 90 de zile de la data dobândirii dreptului de
proprietate asupra vehiculului.
(41) Organul fiscal care operează scoaterea vehiculului din evidența fiscală a fostului
proprietar are obligația de a notifica înstrăinarea acestuia în cadrul schimbului de
informații prevăzut de reglementările în materie fiscală, în termen de 5 zile lucrătoare,
autorității competente de înmatriculare. Aceasta face mențiunea privind înstrăinarea
vehiculului în Registrul național de evidență a permiselor de conducere și a vehiculelor
înmatriculate constituit de Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a
Vehiculelor, în termen de 30 de zile de la primirea notificării.
(42) De la data înregistrării notificării prevăzute la alin. (41), autoritatea competentă de
înmatriculare, respectiv Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a
Vehiculelor, transmite instituțiilor interesate datele noului proprietar, la solicitarea
acestora.
(43) În situația în care noul proprietar nu solicită transcrierea transmiterii dreptului de
proprietate în termenul prevăzut la alin. (4), înmatricularea vehiculului se suspendă de
drept până la data transcrierii transmiterii dreptului de proprietate.
(44) În cazul în care până la transcriere intervin transmiteri succesive ale dreptului de
proprietate asupra vehiculului, termenul prevăzut la alin. (4) curge de la data primei
transmiteri a dreptului de proprietate.
(45) Suspendarea de drept a înmatriculării vehiculului intervine și la data expirării sau,
după caz, a anulării inspecției tehnice periodice și încetează la data la care vehiculul
trece o nouă inspecție tehnică periodică.
(46) În cazurile prevăzute la alin. (43) și (45), autoritatea competentă de înmatriculare,
respectiv Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor,
înregistrează suspendarea înmatriculării în Registrul național de evidență a permiselor
de conducere și a vehiculelor înmatriculate. Datele referitoare la suspendare se șterg
după 5 ani de la data încetării acesteia.
(47) Înregistrarea suspendării înmatriculării potrivit alin. (46) în cazul prevăzut la alin.
(45) se realizează pe baza datelor referitoare la inspecția tehnică periodică a vehiculului
existente în Registrul național de evidență a permiselor de conducere și a vehiculelor
înmatriculate, respectiv comunicate Direcției Regim Permise de Conducere și
Înmatriculare a Vehiculelor de către Registrul Auto Român în condiții stabilite prin
protocol.
(48) În scopul verificării efectuării inspecției tehnice periodice a vehiculului, respectiv a
valabilității acesteia, poliția rutieră are drept de acces pentru consultarea Registrului
național de evidență a permiselor de conducere și a vehiculelor înmatriculate în
condițiile stabilite prin protocolul încheiat între Inspectoratul General al Poliției
Române și Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
(5) Solicitanții unei operațiuni de înscriere a dreptului de proprietate în evidențele
autorităților competente pentru un vehicul rutier utilizat dobândit din alt stat trebuie să
facă dovada certificării autenticității vehiculului de către Registrul Auto Român.
369
Certificarea autenticității vehiculului atestă faptul că formularul-tip al documentului
care confirmă înmatricularea anterioară a vehiculului, eliberat de autoritățile
competente din țara de proveniență, este autentic.
(6)Abrogat.
(7) Cu ocazia realizării oricărei operațiuni privind înmatricularea unui vehicul,
verificarea efectuării inspecției tehnice periodice și a asigurării obligatorii de
răspundere civilă, respectiv a valabilității acestora, se poate face și pe cale informatică,
în condițiile stabilite prin protocol încheiat între autoritatea competentă din subordinea
Ministerului Administrației și Internelor cu atribuții de organizare și coordonare a
activității de evidență și eliberare a certificatelor de înmatriculare și a plăcuțelor cu
numere de înmatriculare și Registrul Auto Român, respectiv Comisia de Supraveghere
a Asigurărilor.
(8)Abrogat.
(9) Societățile abilitate să comercializeze vehicule noi și societățile de leasing din
România pot solicita, pe cale informatică, înmatricularea sau autorizarea provizorie
pentru circulație a vehiculelor, prin intermediul unei aplicații informatice puse la
dispoziție, în condițiile stabilite prin protocol, de către autoritatea competentă din
subordinea Ministerului Administrației și Internelor cu atribuții de organizare și
coordonare a activității de evidență și eliberare a certificatelor de înmatriculare și a
plăcuțelor cu numere de înmatriculare.
(10) Proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să solicite
autorității competente înscrierea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a
oricărei modificări a datelor de identificare a vehiculului respectiv sau, după caz, ale
proprietarului, în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea.
(11) Cu ocazia realizării operațiunilor prevăzute la alin. (2), autoritățile competente de
înmatriculare înscriu în Registrul național de evidență a permiselor de conducere și a
vehiculelor înmatriculate constituit de Direcția Regim Permise de Conducere și
Înmatriculare a Vehiculelor următoarele date în format electronic:
a) datele de identificare a proprietarului și, după caz, a deținătorului mandatat ori a altei
persoane, în condițiile art. 15 alin. (11);
b) datele de identificare a vehiculului.
(12) Datele de identificare prevăzute la alin. (11) lit. a) sunt:
a) pentru persoanele fizice: numele de familie, prenumele, codul numeric personal sau,
dacă este cazul, echivalentul acestuia, potrivit legislației naționale aplicabile, respectiv
numărul de identificare fiscală, locul și data nașterii, domiciliul/reședința, precum și,
opțional, un număr de telefon și adresa de poștă electronică ale persoanei;
b) pentru persoanele juridice: denumirea, sediul, codul de identificare fiscală, numărul
de înregistrare în registrul comerțului, dacă este cazul, sau codul unic de înregistrare,
potrivit legii naționale aplicabile, precum și, opțional, un număr de telefon și adresa de
poștă electronică ale reprezentantului acestora.
(13) Datele de identificare a vehiculului care se înscriu în Registrul național de evidență
a permiselor de conducere și a vehiculelor înmatriculate și codurile armonizate aferente
acestora se stabilesc și se actualizează prin ordin al ministrului afacerilor interne, care
se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(14) Datele prevăzute la alin. (11) se șterg după 10 ani de la data radierii vehiculului.
370
(15) Registrul național de evidență a permiselor de conducere și a vehiculelor
înmatriculate se actualizează pe baza datelor furnizate în sistem informatizat de către
Registrul Auto Român, referitoare la inspecția tehnică periodică a vehiculelor.
Transmiterea datelor se face cu titlu gratuit.
(16) Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor este
autorizată să facă schimb de date cu autoritățile competente de înmatriculare din statele
membre ale Uniunii Europene, prin obținerea, respectiv furnizarea datelor necesare, în
scopul verificării, înaintea înmatriculării unui vehicul, a statutului legal al acestuia în
statul în care a fost înmatriculat anterior, în cazul în care există îndoieli asupra situației
reale sau juridice a vehiculului. Verificarea împreună cu autoritățile competente de
înmatriculare din statele membre ale Uniunii Europene se poate realiza inclusiv prin
utilizarea unei platforme informatice în scopul facilitării schimbului de informații.
Art. 111. (1) Autoritățile competente să realizeze operațiuni de înmatriculare, autorizare
provizorie și eliberare a permiselor de conducere încasează tarifele aferente
confecționării și valorificării plăcilor cu numere de înmatriculare permanentă, de probă,
temporare și provizorii, atribuirii unui număr de înmatriculare preferențial, păstrării
combinației numărului de înmatriculare, precum și contravaloarea certificatelor de
înmatriculare, a autorizațiilor provizorii și a permiselor de conducere.
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) pot fi achitate prin virament, prin mijloace de plată
online, prin intermediul POS-urilor instalate la unitățile Trezoreriei Statului sau la
sediile instituțiilor publice beneficiare ale sumelor și prin alte modalități de plată
reglementate de acte normative în vigoare, prin mandat poștal sau în numerar la
ghișeele serviciilor publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a
vehiculelor din cadrul instituțiilor prefectului, la casieriile unităților Trezoreriei
Statului, în condițiile legii. Pentru sumele încasate prin intermediul POS-urilor instalate
la unitățile Trezoreriei Statului, comisioanele se suportă de la bugetul de stat, prin
bugetul instituțiilor publice din structura cărora fac parte unitățile Trezoreriei Statului,
iar pentru cele încasate prin intermediul POS-urilor instalate la sediile instituțiilor
publice beneficiare, comisioanele se suportă din bugetele acestora.
(3) Sumele prevăzute la alin. (1) se încasează într-un cont distinct de disponibil deschis
la unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului pe numele instituției prefectului din care
face parte serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a
vehiculelor.
(4) Unitățile Trezoreriei Statului la care își au deschise conturile instituțiile prefectului
din care fac parte serviciile publice comunitare regim permise de conducere și
înmatriculare a vehiculelor încasează sumele prevăzute la alin. (1) în numerar, în contul
prevăzut la alin. (3).
(5) Sumele încasate în numerar la ghișeele serviciilor publice comunitare regim
permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor se depun la casieriile instituțiilor
prefectului în aceeași zi, la terminarea programului de lucru.
(6) Sumele predate la instituțiile prefectului potrivit alin. (5) se depun de către acestea
în contul distinct de disponibil prevăzut la alin. (3) în următoarea zi lucrătoare.
(7) Sumele încasate în contul prevăzut la alin. (3) se virează de către instituțiile
prefectului în contul de venituri al bugetului activității finanțate integral din venituri
proprii «Venituri din prestări servicii» al Direcției Regim Permise de Conducere și
371
Înmatriculare a Vehiculelor pentru tarifele prevăzute la alin. (1), respectiv în contul
Regiei Autonome «Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat» pentru
contravaloarea documentelor prevăzute la alin. (1) în termen de cel mult două zile
lucrătoare de la încasare.
(8) Restituirea sumelor prevăzute la alin. (1), achitate eronat sau pentru care nu au fost
prestate serviciile aferente, se face de către Direcția Regim Permise de Conducere și
Înmatriculare a Vehiculelor, respectiv de către Regia Autonomă «Administrația
Patrimoniului Protocolului de Stat», la cererea scrisă a plătitorului adresată acestora
însoțită de documentul prin care s-a efectuat plata.
Art. 12. (1) Pentru a circula pe drumurile publice, vehiculele, cu excepția celor trase
sau împinse cu mâna și a bicicletelor, trebuie să fie înmatriculate ori înregistrate, după
caz, și să poarte plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare, cu forme,
dimensiuni și conținut prevăzute de standardele în vigoare.
(2) Vehiculele care nu sunt supuse înmatriculării sau înregistrării pot circula pe
drumurile publice numai în condițiile prevăzute prin regulament.
Art. 13. (1) Autovehiculele, cu excepția mopedelor și a troleibuzelor, precum și
remorcile se înmatriculează permanent sau temporar la autoritatea competentă în a cărei
rază teritorială proprietarii își au domiciliul, reședința ori sediul, în condițiile stabilite
prin reglementările în vigoare.
(2) Autovehiculele, remorcile și tractoarele agricole sau forestiere din dotarea
Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Afacerilor Interne, precum și cele ale
Serviciului Român de Informații se înregistrează la aceste instituții. Autovehiculele și
remorcile pot, după caz, să fie înmatriculate în condițiile prevăzute la alin. (1).
(3) Până la înmatriculare, vehiculele prevăzute la alin. (1) pot circula cu numere
provizorii, pe baza unei autorizații speciale eliberate de autoritatea competentă.
(4) La cerere, persoanelor juridice care fabrică, asamblează, carosează ori testează
autovehicule, remorci sau tractoare agricole ori forestiere li se pot elibera pentru
acestea autorizații și numere pentru probă.
(5) Evidența vehiculelor înmatriculate se ține la autoritatea competentă pe raza căreia
proprietarul își are domiciliul, reședința sau sediul.
Art. 14. (1) Tramvaiele, troleibuzele, mopedele, tractoarele agricole sau forestiere,
altele decât cele prevăzute la art. 13 alin. (2), inclusiv remorcile destinate a fi tractate de
acestea, precum și vehiculele cu tracțiune animală se înregistrează la nivelul primarilor
comunelor, ai orașelor, ai municipiilor și ai sectoarelor municipiului București, care,
prin compartimentele de specialitate, țin și evidența acestora.
(2)Abrogat.
Art. 15. (1) Odată cu realizarea operațiunilor de înmatriculare a vehiculului, autoritatea
competentă eliberează proprietarului sau deținătorului mandatat un certificat de
înmatriculare, conform categoriei din care face parte vehiculul respectiv, precum și
plăcuțe cu numărul de înmatriculare.
(11) La cererea scrisă a proprietarului unui vehicul, în certificatul de înmatriculare sau
de înregistrare se poate înscrie și o altă persoană decât proprietarul, specificându-se
calitatea în care aceasta poate utiliza vehiculul, în virtutea unui drept legal. În cazul în
care proprietarul vehiculului este o societate de leasing, este obligatorie menționarea în
372
certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și a datelor de identificare ale
deținătorului mandatat.
(2)Abrogat.
(3) Pentru vehiculele prevăzute la art. 13 alin. (2) și art. 14 alin. (1), autoritatea care le
înregistrează eliberează proprietarilor acestora certificate și plăcuțe cu numere de
înregistrare, conform categoriei din care fac parte vehiculele respective.
(4) Forma, dimensiunile și conținutul certificatului de înmatriculare și ale certificatului
de înregistrare se stabilesc prin ordin al ministrului administrației și internelor, care se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(5) Este interzisă punerea în circulație a unui vehicul, înmatriculat sau înregistrat, care
nu are montate plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare atribuite de
autoritatea competentă ori dacă acestea nu sunt conforme cu standardele în vigoare,
precum și în cazul în care certificatul de înmatriculare sau de înregistrare este reținut,
iar dovada înlocuitoare a acestuia este eliberată fără drept de circulație sau termenul de
valabilitate a expirat.
Art. 16. Înmatricularea, înregistrarea sau atribuirea numărului provizoriu ori pentru
probe a unui vehicul se anulează de către autoritatea care a efectuat-o, dacă se constată
că au fost încălcate normele legale referitoare la aceste operațiuni.
Art. 17. (1) Radierea din evidență a vehiculelor se face de către autoritatea care a
efectuat înmatricularea sau înregistrarea doar în cazul scoaterii definitive din circulație
a acestora, la cererea proprietarului, în următoarele cazuri:
a) proprietarul dorește retragerea definitivă din circulație a vehiculului și face dovada
depozitării acestuia într-un spațiu adecvat, deținut în condițiile legii;
b) proprietarul face dovada dezmembrării, casării sau predării vehiculului la unități
specializate în vederea dezmembrării;
c) la scoaterea definitivă din România a vehiculului respectiv;
d) în cazul furtului vehiculului.
(2) Radierea din evidență a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea
altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea
proprietarului, în condițiile legii.
(3) Este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor radiate din evidență.
(4) Vehiculele declarate, potrivit legii, prin dispoziție a autorității administrației publice
locale, fără stăpân sau abandonate se radiază din oficiu în termen de 30 de zile de la
primirea dispoziției respective.
(5) Radierea din evidență a unui vehicul se face, din oficiu, de către autoritatea care a
efectuat înmatricularea, și în următoarele situații:
a) în cazul notificării primite de la autorități competente sau operatori economici
autorizați să emită certificatul de distrugere, care atestă faptul că vehiculul a fost
definitiv scos din uz;
b) în cazul notificării primite de la autorități competente, care atestă faptul că vehiculul
a fost înmatriculat permanent în alt stat.
(6) În termen de 30 de zile de la data radierii vehiculului în condițiile prevăzute la alin.
(5), autoritatea competentă îl informează pe titularul certificatului de înmatriculare cu
privire la efectuarea acestei operațiuni.
373
Art. 18. În cazul pierderii, furtului, schimbării numelui ori deteriorării certificatului de
înmatriculare sau de înregistrare, proprietarul vehiculului respectiv este obligat să
solicite autorității competente eliberarea unui nou certificat de înmatriculare sau de
înregistrare, în condițiile stabilite de autoritatea competentă, în termen de 30 de zile de
la data declarării pierderii sau furtului, de la data schimbării numelui ori de la data
constatării deteriorării, după caz.
Art. 19. Procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de
circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor se stabilesc prin ordin al ministrului
administrației și internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
CAPITOLUL III Conducătorii de vehicule
SECȚIUNEA 1 Dispoziții generale
Art. 20. (1) Pentru a conduce pe drumurile publice autovehicule, tramvaie ori tractoare
agricole sau forestiere, conducătorii acestora trebuie să posede permis de conducere
corespunzător.
(2) Permisele de conducere se eliberează pentru următoarele categorii de vehicule: AM,
A1, A2, A, B1, B, BE, C1, C1E, C, CE, D1, D1E, D, DE, Tr, Tb sau Tv.
(3) Descrierea categoriilor de vehicule prevăzute la alin. (2), pentru care se eliberează
permise de conducere, este prevăzută în anexa nr. 1.
(4) Vârsta minimă pentru obținerea permisului de conducere este de:
a) 16 ani împliniți, pentru categoriile de vehicule AM, A1 și B1;
b) 18 ani împliniți, pentru categoriile de vehicule A2, B, BE, C1, C1E și Tr;
c) 20 de ani împliniți, dacă persoana are o experiență de cel puțin 2 ani de conducere a
motocicletelor din categoria A2, sau 24 de ani împliniți, pentru motocicletele din
categoria A;
d) 21 de ani pentru categoriile de vehicule C, CE, D1 și D1E, precum și pentru
triciclurile cu motor din categoria A;
e) 24 de ani pentru categoriile de vehicule D, DE, Tb și Tv.
Art. 21. (1) Conducătorii de autovehicule, de tractoare agricole sau forestiere ori de
tramvaie trebuie să aibă cunoștințele și îndemânarea necesare conducerii și să fie apți
din punct de vedere medical și psihologic.
(2) Conducătorii de autovehicule, de tractoare agricole sau forestiere ori de tramvaie
vor fi verificați periodic din punct de vedere medical și al capacităților psihologice, în
condițiile stabilite de reglementările în vigoare.
Art. 22. (1) Examinarea medicală se realizează în scopul certificării stării de sănătate și
a calităților fizice necesare unui conducător de autovehicul, tractor agricol sau forestier
ori tramvai.
(2) Afecțiunile medicale incompatibile cu calitatea de conducător de autovehicule,
tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se stabilesc de către Ministerul Sănătății
Publice și se aprobă prin ordin al ministrului, care se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
(3) Examinarea medicală se realizează în vederea:
a) aprobării prezentării la examen pentru obținerea permisului de conducere;
b) obținerii certificatului de atestare profesională pentru conducătorii de autovehicule,
de tractoare agricole sau forestiere ori de tramvaie stabiliți prin prezenta ordonanță de
urgență;
374
c) verificării periodice, conform reglementărilor în vigoare.
d) efectuarea unei examinări medicale de specialitate la trimiterea medicului, în
condițiile alin. (6).
(4) Examinarea medicală a solicitanților prevăzuți la alin. (3) lit. a) și b), precum și a
conducătorilor de autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se
realizează în unități de asistență medicală autorizate, existente la nivelul fiecărui județ,
care au obligația luării în evidență a acestora.
(5) Lista unităților de asistență medicală autorizate se stabilește și se actualizează prin
ordin al ministrului sănătății, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Lista se publică și pe pagina de internet a Ministerului Sănătății.
(6) Orice medic, atunci când constată că un conducător de autovehicul, de tractor
agricol sau forestier ori tramvai, aflat în evidența sau îngrijirea sa, prezintă afecțiuni
medicale prevăzute în ordinul ministrului sănătății emis conform alin. (2), este obligat
să emită bilet de trimitere către o unitate de asistență medicală autorizată prevăzută la
alin. (4), cu diagnosticele constatate și cu datele de contact ale unității medicale în care
medicul trimițător își desfășoară activitatea și să consemneze acest lucru în fișa
medicală a conducătorului. Biletul de trimitere va fi comunicat conducătorului, de
îndată, prin orice mijloc de comunicare prevăzut de Legea nr. 134/2010 privind Codul
de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În baza
biletului de trimitere, în termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea acestuia,
persoana care posedă permis de conducere este obligată să se prezinte la unitatea de
asistență medicală autorizată pentru a efectua examinarea medicală de specialitate.
(61) În cazul în care unitatea de asistență medicală autorizată, în urma realizării
examenului de specialitate necesar, stabilește că persoana care posedă permis de
conducere este inaptă medical pentru a conduce un autovehicul, tractor agricol sau
forestier ori tramvai, aceasta este obligată, în termen de o zi de la data constatării, să
comunice rezultatul examinării către poliția rutieră în a cărei rază teritorială unitatea își
desfășoară activitatea, către medicul trimițător, precum și persoanei declarate inaptă din
punct de vedere medical pentru a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier
ori tramvai. În cazul în care persoana care posedă permis de conducere este declarată
aptă medical, unitatea de asistență medicală autorizată comunică, în termen de 15 zile
de la constatare, rezultatul examinării către medicul trimițător.
(62) În cazul în care, în termen de 30 zile de la data comunicării biletului de trimitere în
condițiile alin. (6), medicul trimițător nu este înștiințat de către unitatea de asistență
medicală autorizată asupra rezultatului examinării, acesta este obligat să comunice
poliției rutiere pe a cărei rază teritorială acesta își desfășoară activitatea numele,
prenumele și codul numeric personal al persoanei aflate în evidența sau îngrijirea sa,
precum și informația că aceasta a fost trimisă să se prezinte pentru o examinare
medicală în conformitate cu prevederile alin. (6).
(63) La data primirii comunicării prevăzute la alin. (61) teza I sau, după caz, la alin. (62),
poliția rutieră retrage permisul de conducere al persoanei respective, făcând mențiune
despre aceasta în evidența permiselor de conducere reținute și a sancțiunilor aplicate
conducătorilor de autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie. Măsura
dispusă i se comunică, de îndată, conducătorului prevăzut la alin. (6).
375
(64) Persoana care posedă permis de conducere, declarată inaptă medical pentru a
conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, nu mai are dreptul de a
conduce de la data comunicării acestui fapt de către poliția rutieră în condițiile alin.
(63). În termen de maximum 3 zile lucrătoare de la această dată, conducătorul este
obligat să se prezinte la sediul poliției rutiere pentru a preda permisul de conducere, în
vederea retragerii acestuia, până la încetarea cauzelor pentru care s-a luat această
măsură.
(7) Verificarea medicală se efectuează în condițiile stabilite prin ordin al ministrului
sănătății publice, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(8) Permisul de conducere al persoanei care este declarată inaptă psihologic pentru a
conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se retrage de către
poliția rutieră și poate fi redobândit numai după încetarea motivului pentru care s-a luat
această măsură.
(9) Avizul de apt sau inapt medical poate fi contestat doar pe baza unei expertize
efectuate de instituțiile medico-legale, la solicitarea și pe cheltuiala părților interesate.
SECȚIUNEA a 2-a Permisul de conducere
Art. 23. (1) Dreptul de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori
tramvai pe drumurile publice îl are numai persoana care posedă permis de conducere
valabil, corespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, sau dovada
înlocuitoare a acestuia cu drept de circulație.
(2) Au dreptul de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie
pe drumurile publice, în condițiile stabilite prin regulament, și persoanele care urmează
un curs de pregătire practică, în vederea obținerii permisului de conducere, numai în
prezența și sub supravegherea directă a unui instructor auto atestat în acest sens,
precum și a examinatorului din cadrul autorității competente în timpul desfășurării
probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere pentru
oricare dintre categoriile ori subcategoriile prevăzute de lege.
(3) Pe parcursul activității de pregătire practică sau de examinare în vederea obținerii
permisului de conducere, instructorul auto atestat ori, după caz, examinatorul împreună
cu persoana pe care o supraveghează sau o examinează răspund pentru încălcarea de
către aceasta a regulilor de circulație sau, după caz, pentru pagubele produse terților ca
urmare a producerii unui accident de circulație.
(31) Pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de
conducere este precedată de o evaluare obligatorie a capacităților psihologice solicitate
în activitatea de conducere a autovehiculelor, tractoarelor agricole sau forestiere ori
tramvaielor. Evaluarea psihologică este obligatorie în vederea obținerii certificatului de
atestare profesională pentru conducătorii de autovehicule și de tramvaie stabiliți prin
prezenta ordonanță de urgență.
(32) Conducătorii de autovehicule sau de tramvaie, deținători ai certificatului de atestare
profesională, vor fi evaluați periodic din punct de vedere al capacităților psihologice
solicitate în activitatea de conducere a autovehiculelor sau tramvaielor, în condițiile
stabilite de reglementările în vigoare.
(33) Evaluarea psihologică se efectuează în condițiile stabilite prin ordin al ministrului
transporturilor, construcțiilor și turismului, în condițiile legii, care se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
376
(34) Evaluarea psihologică se realizează în laboratoare de specialitate autorizate din
cadrul instituțiilor abilitate.
(35) Lista laboratoarelor de specialitate autorizate se stabilește și se actualizează prin
ordin al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului, care se publică în
(4) Persoanele care solicită prezentarea la examen pentru obținerea permisului de
conducere sau a unor noi categorii ori subcategorii ale acestuia trebuie să îndeplinească,
potrivit legii, condițiile de vârstă, să fie apte din punct de vedere medical și să facă
dovada pregătirii teoretice și practice prin cursuri organizate de unități autorizate,
potrivit legii.
(5)Abrogat.
(6) Pot fi atestați ca profesori de legislație sau instructori auto pentru pregătirea
practică, fără școlarizare și susținerea examenului de atestare, polițiștii rutieri cu grad
de ofițer cărora le-au încetat raporturile de serviciu și care și-au desfășurat activitatea
neîntrerupt în ultimii 10 ani în structurile poliției rutiere.
(7) Polițiștii rutieri care nu au grad de ofițer pot fi atestați ca instructori auto pentru
pregătirea practică, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (6).
(8)Abrogat.
(9) Examenul pentru obținerea permisului de conducere constă în susținerea unei probe
teoretice de verificare a cunoștințelor și a unei probe practice de verificare a
aptitudinilor și comportamentului, corespunzător categoriei de permis solicitat. Proba
practică pentru categoria AM constă numai în verificarea aptitudinilor în poligoane
special amenajate. Condițiile de obținere a permisului de conducere se stabilesc prin
regulament.
(91) Pentru asigurarea și verificarea legalității examenului de obținere a permisului de
conducere, modul de desfășurare a probei teoretice se înregistrează video, iar în cazul
probei practice atât video, cât și audio, cu sisteme tehnice de monitorizare. Pentru
proba practică, sistemele tehnice de monitorizare se instalează pe autovehiculele
folosite la susținerea probei practice.
(92) Prin excepție de la prevederile alin. (91), nu se înregistrează audio sau video proba
practică susținută pentru categoriile AM, A1, A2 și A.
(93) Sistemele tehnice de monitorizare prevăzute la alin. (1) se asigură de către serviciul
public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor care
organizează examenul de obținere a permisului de conducere.
(94) Procedura și condițiile tehnice în care se realizează și stochează înregistrările
prevăzute la alin. (91), precum și măsurile pentru protejarea acestora și a datelor cu
caracter personal se stabilesc, în condițiile legii, prin ordin al ministrului afacerilor
interne.
(10) Procedura de examinare pentru obținerea permisului de conducere se stabilește
prin ordin al ministrului administrației și internelor, care se publică în Monitorul Oficial
al României, Partea I.
Art. 231. (1) Persoanele cu domiciliul sau reședința în România ori care dovedesc că se
află la studii în România de cel puțin 6 luni pot solicita obținerea permisului de
conducere autorităților competente să le examineze.
377
(2) În sensul prezentei ordonanțe de urgență, pentru procedurile aferente permisului de
conducere, au domiciliul sau reședința în România persoanele care se află în una dintre
a) locuiesc în mod obișnuit cel puțin 185 de zile într-un an calendaristic la o adresă sau
la adrese din România datorită unor legături personale și profesionale ori datorită unor
legături personale care relevă legături strânse cu adresa sau adresele din România, dacă
persoanele nu au legături profesionale;
b) revin periodic la o adresă din România datorită unor legături personale cu adresa
respectivă, deși locuiesc alternativ în locuri diferite, situate în două sau mai multe state
membre ale Uniunii Europene ori ale Spațiului Economic European ori în Confederația
Elvețiană, deoarece legăturile lor profesionale sunt într-un loc diferit de cel al
legăturilor personale;
c) locuiesc în mod obișnuit la o adresă din România datorită legăturilor personale cu
adresa respectivă, deși locuiesc temporar și în alt stat membru al Uniunii Europene ori
al Spațiului Economic European ori în Confederația Elvețiană pentru îndeplinirea unei
activități sau misiuni cu durată determinată.
(3) Persoanele care și-au stabilit domiciliul sau reședința în România potrivit
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința
și actele de identitate ale cetățenilor români, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, pot solicita obținerea permisului de conducere autorităților competente să le
examineze, dacă se află în una dintre situațiile prevăzute la alin. (2).
(4) Participarea la studii în cadrul unei universități sau școli din România nu implică
transferul domiciliului sau al reședinței în România.
(5) Dovada încadrării în una dintre situațiile prevăzute la alin. (2), precum și a studiilor
în România se face, în condițiile stabilite prin ordinul ministrului afacerilor interne
prevăzut la art. 23 alin. (10), cu documente:
a) prevăzute de actele normative care reglementează domiciliul, reședința și actele de
identitate ale cetățenilor români, libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor
statelor membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European și a cetățenilor
Confederației Elvețiene sau regimul străinilor în România;
b) emise de instituția/instituțiile de învățământ, acreditată/acreditate în condițiile legii,
care să ateste că persoana urmează studii în România de cel puțin 6 luni;
c) alte documente justificative, după caz.
Art. 24. (1) Examinarea pentru obținerea permisului de conducere și eliberarea acestuia
se realizează de către autoritatea competentă pe raza căreia solicitanții își au domiciliul
ori reședința în sensul art. 231 alin. (2) sau, în cazul celor aflați la studii în România de
cel puțin 6 luni, de către autoritatea competentă pe raza căreia se află adresa unde
locuiesc.
(11) Prin excepție de la prevederile alin. (1), candidații care solicită obținerea
categoriilor Tr, Tb sau Tv, precum și candidații cu dizabilități fizice pot fi examinați de
autoritatea competentă pe raza căreia se află școala de conducători auto autorizată unde
aceștia au absolvit cursurile de pregătire teoretică și practică.
(2) Forma și conținutul permisului de conducere se stabilesc prin ordin al ministrului
administrației și internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
378
(3) În localitățile în care autoritatea competentă autorizează desfășurarea cursurilor de
pregătire și susținerea examenului pentru obținerea permisului de conducere, acestea se
pot organiza, la cerere, și în limba minorității naționale respective.
(4) În cazul cetățenilor străini și al cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene
care își stabilesc domiciliul ori reședința în România sau, după caz, se află la studii în
România, examinarea la proba teoretică pentru obținerea permisului de conducere se
poate efectua, la cerere, într-o limbă de circulație internațională.
(5) Valabilitatea administrativă a permiselor de conducere, pe categorii de vehicule,
este următoarea:
a) 5 ani pentru permisele de conducere eliberate pentru vehiculele din categoriile C1,
C1E, C, CE, D1, D1E, D, DE, Tr, Tb și Tv;
b) 10 ani pentru permisele de conducere eliberate pentru vehiculele din categoriile AM,
A1, A2, A, B, Bl și BE.
(51) În cazul pierderii, furtului sau al deteriorării permiselor de conducere ori al
schimbării numelui titularului, autoritățile competente eliberează, după caz, un duplicat
a cărui valabilitate nu poate depăși valabilitatea administrativă a documentului înlocuit
sau alt permis de conducere.
(52) Eliberarea unui nou permis de conducere cu o nouă valabilitate administrativă se
realizează numai după efectuarea examinării medicale prevăzute la art. 22.
(53) În cazurile prevăzute la alin. (51) și (52), eliberarea permiselor de conducere
respective se realizează fără susținerea unui nou examen, la cererea persoanelor care au
domiciliul sau reședința în România în sensul art. 231 alin. (2) ori care dovedesc că se
află la studii în România de cel puțin 6 luni și care dețin permis de conducere eliberat
de autoritățile competente române, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului
afacerilor interne, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(6) Nu are dreptul să se prezinte la examen pentru obținerea permisului de conducere
persoana care a fost condamnată, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru
o infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice sau pentru o infracțiune care a
avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, săvârșită ca urmare a
nerespectării regulilor de circulație, cu excepția cazurilor când a intervenit una dintre
situațiile prevăzute la art. 116 alin. (1).
(7) La eliberarea permisului de conducere, serviciile publice comunitare regim permise
de conducere și înmatriculare a vehiculelor înscriu în Registrul național de evidență a
permiselor de conducere și a vehiculelor înmatriculate constituit de Direcția Regim
Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor următoarele date în format
electronic:
a) datele de identificare a titularului permisului de conducere românesc, care sunt:
numele de familie, prenumele, codul numeric personal sau, dacă este cazul,
echivalentul acestuia, potrivit legislației naționale aplicabile, fotografia și semnătura
titularului, locul și data nașterii, domiciliul sau reședința, precum și, opțional, un număr
de telefon și adresa de poștă electronică ale persoanei;
b) categoriile de vehicule pentru care posedă drept de conducere;
c) codurile armonizate ale Uniunii Europene;
d) datele de identificare a permisului de conducere.
379
(8) Permisele de conducere românești care au fost preschimbate cu documente similare
în alte state își pierd valabilitatea. Notificările de preschimbare transmise de statele
emitente se înscriu în Registrul național de evidență a permiselor de conducere și a
vehiculelor înmatriculate de către Direcția Regim Permise de Conducere și
Înmatriculare a Vehiculelor sau de către serviciile publice comunitare regim permise de
conducere și înmatriculare a vehiculelor.
(9) Datele prevăzute la alin. (7) se șterg după 10 ani de la data încetării valabilității
permisului de conducere.
Art. 241. (1) Permisele de conducere se eliberează după cum urmează:
a) pentru categoriile C1, C, D1 și D - conducătorilor auto care dețin permis de
conducere categoria B și care au promovat examenul corespunzător categoriei
solicitate;
b) pentru categoriile BE, C1E, CE, D1E și DE - conducătorilor auto care dețin permis
de conducere pentru categoriile B, C1, C, D1, respectiv D și care au promovat
examenul corespunzător categoriei solicitate.
(2) Permisele de conducere dau dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice,
după cum urmează:
a) permisele de conducere eliberate pentru categoriile C1E, CE, D1E sau DE sunt
valabile pentru ansamblurile de vehicule din categoria BE;
b) permisele de conducere eliberate pentru categoria CE sunt valabile pentru categoria
DE, dacă titularii dețin permis de conducere pentru categoria D;
c) permisele de conducere eliberate pentru categoria CE, respectiv categoria DE sunt
valabile pentru ansamblurile de vehicule din categoria C1E, respectiv categoria D1E;
d) permisele de conducere eliberate pentru orice categorie sunt valabile pentru
vehiculele din categoria AM;
e) permisele de conducere eliberate pentru categoria A2 sunt valabile și pentru
categoria A1;
f) permisele de conducere eliberate pentru categoria A sunt valabile și pentru
categoriile A1 și A2, cele eliberate pentru categoria B sunt valabile și pentru categoria
B1, cele eliberate pentru categoria C sunt valabile și pentru categoria C1, iar cele
eliberate pentru categoria D sunt valabile și pentru categoria D1;
g) permisele de conducere eliberate pentru categoria B sunt valabile pentru triciclurile
cu motor având o putere de peste 15 kW, cu condiția ca deținătorii permiselor să aibă
vârsta de 21 de ani împliniți.
h) permisele de conducere eliberate pentru una dintre categoriile B, BE, C sau CE sunt
valabile și pentru categoria Tr, în anumite cazuri specifice;
i) permisele de conducere eliberate numai pentru categoria Tr sunt valabile și pentru
ansamblul format dintr-un vehicul din categoria Tr și una sau două remorci;
j) permisele de conducere eliberate pentru categoriile D sau DE sunt valabile și pentru
vehiculele din categoria Tb.
(21) Cazurile specifice pentru care se consideră îndeplinită condiția prevăzută la alin.
(2) lit. h) pentru a da dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice sunt
următoarele:
380
a) permisul de conducere pentru categoria B este valabil pentru vehicule din categoria
Tr cu masa totală maximă autorizată de până la 3.500 kg, la care se poate atașa o
remorcă a cărei masă totală maximă autorizată să fie mai mică de 750 kg;
b) permisul de conducere pentru categoria BE este valabil pentru vehicule din categoria
Tr cu masa totală maximă autorizată de până la 3.500 kg, la care se poate atașa o
remorcă a cărei masă totală maximă autorizată să fie mai mică de 3.500 kg;
c) permisul de conducere pentru categoria C este valabil pentru vehicule din categoria
Tr cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3.500 kg, la care se poate atașa o
remorcă a cărei masă totală maximă autorizată să fie mai mică de 750 kg;
d) permisul de conducere pentru categoria CE este valabil pentru vehicule din categoria
Tr cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3.500 kg, la care se poate atașa o
remorcă a cărei masă totală maximă autorizată să fie mai mare de 750 kg.
(3) Persoanele care posedă permis de conducere categoria B au dreptul de a conduce
ansamblurile de vehicule prevăzute la lit. f) pct. 3 din anexa nr. 1, în cazul în care
ansamblul depășește 3.500 kg, numai dacă fac dovada că au absolvit un curs de formare
în cadrul unei unități autorizate de pregătire a conducătorilor de vehicule.
Art. 25. (1) Pentru conducătorii de autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori
tramvaie care au o vechime mai mică de un an de la obținerea permisului de conducere
se stabilesc prin regulament reguli suplimentare de circulație.
(2) Autovehiculele și tractoarele agricole sau forestiere conduse de persoanele
prevăzute la alin. (1) vor purta un semn distinctiv, în condițiile stabilite prin
regulament.
Art. 26. Proprietarii sau deținătorii mandatați de autovehicule care efectuează transport
public de persoane sau de mărfuri periculoase sunt obligați să asigure testarea anuală a
conducătorilor de autovehicule atestați profesional, în scopul însușirii corecte și al
respectării de către aceștia a dispozițiilor legale care reglementează circulația pe
drumurile publice.
(2)Abrogat.
(3)Abrogat.
(4)Abrogat.
Art. 28. Evidența permiselor de conducere reținute și a sancțiunilor aplicate
conducătorilor de autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se ține de
către poliția rutieră, în condiții stabilite prin ordin al ministrului internelor și reformei
administrative.
Art. 281. Prelucrările de date cu caracter personal se realizează cu respectarea
prevederilor legale privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor
cu caracter personal și libera circulație a acestor date.
CAPITOLUL IV Semnalizarea rutieră
Art. 29. (1) Circulația pe drumurile publice se desfășoară în conformitate cu regulile de
circulație și cu respectarea semnificației semnalizării rutiere realizate prin mijloacele de
semnalizare, semnalele și indicațiile polițistului rutier care dirijează circulația,
semnalele speciale de avertizare luminoase sau sonore, de semnalizare temporară și
semnalele conducătorilor de vehicule.
381
(2) Participanții la trafic sunt obligați să respecte și semnalele polițiștilor de frontieră,
ale îndrumătorilor de circulație ai Ministerului Apărării Naționale, ale organelor fiscale
din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală aflați în îndeplinirea atribuțiilor
de serviciu, ale agenților căilor ferate, ale persoanelor desemnate pentru dirijarea
circulației pe sectoarele de drum pe care se execută lucrări de reabilitare a acestora, ale
membrilor patrulelor școlare de circulație care acționează în imediata apropiere a
unităților de învățământ, precum și ale nevăzătorilor, potrivit prevederilor din
regulament.
Art. 30. (1) Mijloacele de semnalizare rutieră sunt:
a) sistemele de semnalizare luminoasă sau sonoră;
b) indicatoarele;
c) marcajele;
d) alte dispozitive speciale.
(2) Mijloacele de semnalizare rutieră se constituie într-un sistem unitar, se realizează și
se instalează astfel încât să fie observate cu ușurință și de la o distanță adecvată, atât pe
timp de zi, cât și pe timp de noapte, de cei cărora li se adresează și trebuie să fie în
deplină concordanță între ele, precum și într-o stare tehnică de funcționare
corespunzătoare.
(3) Semnalele luminoase pentru dirijarea circulației în intersecții au următoarele
semnificații:
a) semnalul de culoare verde permite trecerea;
b) semnalul de culoare roșie interzice trecerea;
c) semnalul de culoare galbenă împreună cu cel de culoare roșie interzic trecerea.
(4) Mijloacele de semnalizare rutieră, precum și alte dispozitive speciale de acest fel se
asigură, se instalează și se întrețin prin grija administratorului drumului public respectiv
ori al căii ferate, după caz. Instalarea mijloacelor de semnalizare rutieră și a
dispozitivelor speciale se execută numai cu avizul prealabil al poliției rutiere.
(5) Mijloacele de semnalizare și presemnalizare a intersecțiilor dintre două drumuri de
categorii diferite se asigură, se instalează și se întrețin de către administratorul fiecărui
drum, cu respectarea modului de reglementare a circulației stabilit în nodul rutier
respectiv.
(6) Mijloacele de semnalizare rutieră pot fi însoțite și de dispozitive speciale de
avertizare.
(7) Se interzic:
a) amplasarea, în zona drumului public, de construcții, panouri sau dispozitive ce pot fi
confundate cu indicatoarele sau cu instalațiile ce servesc la semnalizarea rutieră ori
realizarea de amenajări sau alte obstacole care sunt de natură să limiteze vizibilitatea
ori eficacitatea acestora, să stânjenească participanții la trafic sau să le distragă atenția,
punând în pericol siguranța circulației;
b) lipirea de afișe, inscripții sau înscrisuri pe indicatoarele ori dispozitivele ce servesc
la semnalizarea rutieră, inclusiv pe suporturile acestora.
Art. 31. Participanții la trafic trebuie să respecte regulile de circulație, semnalele,
indicațiile și dispozițiile polițistului rutier, precum și semnificația diferitelor tipuri de
mijloace de semnalizare rutieră, în următoarea ordine de prioritate:
a) semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier;
382
b) semnalele speciale de avertizare, luminoase sau sonore ale autovehiculelor,
prevăzute la art. 32 alin. (2) lit. a) și b);
c) semnalizarea temporară care modifică regimul normal de desfășurare a circulației;
d) semnalele luminoase sau sonore;
e) indicatoarele;
f) marcajele;
g) regulile de circulație.
Art. 32. (1) Semnalele speciale de avertizare luminoase sunt emise intermitent de
dispozitivele de iluminare montate pe autovehicule și au următoarele semnificații:
a) lumina roșie obligă participanții la trafic să oprească în direcția de mers cât mai
aproape de marginea drumului;
b) lumina albastră obligă participanții la trafic să acorde prioritate de trecere;
c) lumina galbenă obligă participanții la trafic să circule cu atenție.
(2) Sunt autorizate să utilizeze semnale speciale de avertizare luminoase:
a) pentru lumina roșie - autovehiculele aparținând poliției și pompierilor;
b) pentru lumina albastră - autovehiculele aparținând poliției, jandarmeriei, poliției de
frontieră, serviciului de ambulanță sau medicină legală, protecției civile, Ministerului
Apărării Naționale, unităților speciale ale Serviciului Român de Informații și ale
Serviciului de Protecție și Pază, Administrației Naționale a Penitenciarelor din cadrul
Ministerului Justiției, atunci când se deplasează în acțiuni de intervenție sau în misiuni
care au caracter de urgență;
c) pentru lumina galbenă - autovehiculele cu mase și/sau dimensiuni de gabarit depășite
ori care însoțesc asemenea vehicule, cele care transportă anumite mărfuri sau substanțe
periculoase, cele destinate întreținerii, reparării ori verificării unor lucrări efectuate în
partea carosabilă sau executării unor lucrări de drumuri, curățeniei străzilor,
deszăpezirii sau tractării, transportului și depanării autovehiculelor rămase în pană sau
avariate, precum și tractoarele agricole sau forestiere care tractează utilajele agricole si
tehnologice cu dimensiuni de gabarit depășite.
(3) Autovehiculele prevăzute la alin. (2) lit. a) și b) trebuie să fie echipate și cu
mijloace speciale sonore de avertizare.
(4) Pe autovehiculele aparținând poliției și pe cele prevăzute la alin. (2) lit. c) pot fi
instalate și dispozitive luminoase cu mesaje variabile, destinate participanților la trafic.
(41) Pe autovehiculele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, inscripționate vizibil
cu denumirea și sigla instituției din care fac parte, pot fi instalate dispozitive luminoase
cu mesaje variabile, de care se poate face uz pentru oprirea în trafic a autovehiculelor în
scopul exercitării atribuțiilor de control specifice, potrivit legii.
(5) Mijloacele speciale de avertizare, luminoase sau sonore, se certifică sau se
omologhează de autoritatea competentă, potrivit legii. Condițiile de utilizare a acestora
se stabilesc prin regulament.
Art. 33. (1) Semnalizarea și amenajările rutiere necesare pe drumurile publice se
asigură de către administratorul drumului respectiv și se efectuează numai cu avizul
poliției rutiere.
(2) Semnalizarea lucrărilor care se execută pe drumurile publice este obligatorie.
Aceasta este însoțită pe timpul nopții de lămpi cu lumină galbenă intermitentă sau în
cascadă și se efectuează de către executantul lucrărilor, cu avizul poliției rutiere, astfel
383
încât să asigure deplasarea în siguranță a tuturor participanților la trafic, conform
reglementărilor în vigoare.
(3) Semnalizarea și amenajările rutiere se definesc și se realizează în condițiile stabilite
prin regulament, în conformitate cu reglementările tehnice în vigoare.
Art. 34. Condițiile de circulație pe viaducte și în tunele, precum și semnalizarea
acestora se stabilesc prin regulament, în conformitate cu reglementările tehnice în
vigoare.
CAPITOLUL V Reguli de circulație
SECȚIUNEA 1 Obligațiile participanților la trafic
Art. 35. (1) Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze
fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a
persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.
(2) Participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze
acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de
înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la
bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.
(3) În exercitarea atribuțiilor care îi revin, polițistul rutier are dreptul să verifice
vehiculul, precum și identitatea conducătorului sau a pasagerilor aflați în interiorul
acestuia atunci când există indicii despre săvârșirea unei fapte de natură
contravențională sau penală.
(4) În exercitarea atribuțiilor de dirijare a circulației rutiere, polițiștii rutieri sunt
obligați să poarte uniformă cu înscrisuri și însemne distinctive.
(41) Funcționarii din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care în scopul
exercitării atribuțiilor de control specifice efectuează semnale de oprire pentru
conducătorii autovehiculelor, sunt obligați să poarte uniformă cu înscrisuri și însemne
distinctive și mijloace de protecție fluorescent-reflectorizante pe fond de culoare roșie,
stabilite prin hotărâre a Guvernului.
(5) Polițiștii de frontieră, îndrumătorii de circulație ai Ministerului Apărării, agenții
căilor ferate, personalul autorizat din zona lucrărilor pe drumurile publice, precum și
membrii patrulelor școlare de circulație sunt obligați ca, pe timpul exercitării
atribuțiilor, să poarte echipament de protecție-avertizare fluorescent-reflectorizant.
(6) Conducătorii autovehiculelor și tractoarelor agricole sau forestiere cu masa maximă
autorizată mai mare de 3,5 tone sunt obligați să poarte echipament de protecție-
avertizare fluorescent-reflectorizant atunci când execută intervenții la vehiculul care se
află pe partea carosabilă a drumului public.
(7) Nevăzătorii sunt obligați să poarte în deplasarea pe drumurile publice baston de
culoare albă.
Art. 36. (1) Conducătorii de autovehicule și tractoare agricole sau forestiere și
persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de
siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu
excepția cazurilor prevăzute în regulament.
(11) Conducătorii de autovehicule având locuri prevăzute prin construcție cu centuri de
siguranță trebuie să informeze pasagerii cu privire la obligația legală de a le purta în
timpul circulației pe drumurile publice.
384
(12) Conducătorii de autovehicule având locuri prevăzute prin construcție cu centuri de
siguranță au obligația să se asigure că, pe timpul conducerii vehiculului, minorii poartă
centurile de siguranță sau sunt transportați numai în dispozitive de fixare în scaune
pentru copii omologate, în condițiile prevăzute de regulament.
(13) Conducătorilor de autovehicule le este interzis să transporte copii în vârstă de până
la 3 ani în autovehicule care nu sunt echipate cu sisteme de siguranță, cu excepția celor
destinate transportului public de persoane, precum și a taxiurilor dacă în acestea din
urmă ocupă orice alt loc decât cel de pe scaunul din față, în condițiile prevăzute în
regulament. Copiii cu vârsta de peste 3 ani, având o înălțime de până la 150 cm, pot fi
transportați în autovehicule care nu sunt echipate cu sisteme de siguranță doar dacă
ocupă, pe timpul transportului, orice alt loc decât cel de pe scaunul din față.
(2) Pe timpul deplasării pe drumurile publice, conducătorii motocicletelor, mopedelor
și persoanele transportate pe acestea au obligația să poarte cască de protecție
omologată.
(3) În timpul conducerii pe drumurile publice a unui vehicul aflat în mișcare,
conducătorului acestuia îi este interzisă ținerea în mână sau folosirea cu mâinile în orice
mod a telefonului mobil sau a oricărui dispozitiv mobil prevăzut cu funcția de
înregistrare ori redare text, foto sau video.
Art. 37. (1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să oprească imediat, pe acostament
sau, în lipsa acestuia, cât mai aproape de marginea drumului sau bordura trotuarului, în
sensul de deplasare, la apropierea și la trecerea autovehiculelor cu regim de circulație
prioritară care au în funcțiune mijloacele speciale de avertizare luminoasă de culoare
roșie și sonore.
(2) Conducătorii de vehicule sunt obligați să reducă viteza, să circule cât mai aproape
de marginea drumului în sensul de deplasare și să acorde prioritate la trecerea
autovehiculelor cu regim de circulație prioritară care au în funcțiune mijloacele speciale
de avertizare luminoasă de culoare albastră și sonore.
(3) În situațiile prevăzute la alin. (1) și (2), pietonilor le sunt interzise traversarea și
circulația pe carosabil până la trecerea vehiculelor respective.
Art. 38. Conducătorii vehiculelor, cu excepția celor trase sau împinse cu mâna,
instructorii auto atestați să efectueze instruirea practică a persoanelor pentru obținerea
permisului de conducere, precum și examinatorul autorității competente, în timpul
desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere,
sunt obligați să se supună testării aerului expirat și/sau recoltării probelor biologice în
vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de substanțe psihoactive, la solicitarea
polițistului rutier.
Proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să comunice poliției
rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a
încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.
Art. 40. - Regulile de circulație pe drumurile publice aplicabile autovehiculelor și
tractoarelor agricole sau forestiere destinate transporturilor de mărfuri, celor cu mase
sau cu dimensiuni de gabarit depășite ori care transportă mărfuri sau produse
periculoase se stabilesc prin regulament, în conformitate cu reglementările în vigoare.
SECȚIUNEA a 2-a Reguli pentru circulația vehiculelor
385
§1. Poziții în timpul mersului și circulația pe benzi
Art. 41. (1) Vehiculele și animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le
este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul
de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației
semnalizării rutiere și a regulilor de circulație.
(2) Numerotarea benzilor de circulație pe fiecare sens se efectuează în ordine
crescătoare de la marginea din partea dreaptă a drumului către axa acestuia. În cazul
autostrăzilor, banda de urgență nu intră în numerotarea benzilor de circulație.
(3) Dacă un drum este prevăzut cu o pistă specială destinată circulației bicicletelor,
acestea vor fi conduse numai pe pista respectivă.
Art. 42. Când circulația se desfășoară pe două sau mai multe benzi pe sens, acestea se
folosesc de către conducătorii de vehicule în funcție de intensitatea traficului și viteza
de deplasare, având obligația să revină pe prima bandă ori de câte ori acest lucru este
posibil, dacă aceasta nu este destinată vehiculelor lente sau transportului public de
persoane.
Art. 43. (1) Dacă un drum este prevăzut cu o bandă destinată vehiculelor lente sau
transportului public de persoane, semnalizată ca atare, acestea vor circula numai pe
banda respectivă.
(2) Conducătorul de vehicul care circulă pe banda situată lângă marginea părții
carosabile trebuie să acorde prioritate de trecere vehiculelor care efectuează transport
public de persoane numai atunci când conducătorii acestora semnalizează intenția de a
reintra în trafic din stațiile prevăzute cu alveole și s-au asigurat că prin manevra lor nu
pun în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
§2. Mijloacele de avertizare folosite de conducătorii de vehicule
Art. 44. (1) În circulația pe drumurile publice conducătorii de vehicule pot folosi, în
condițiile prevăzute de regulament, mijloacele de avertizare sonoră și luminoasă aflate
în dotare și omologate.
(2) În circulația pe autostrăzi, pe drumurile expres și pe cele naționale europene (E)
conducătorii de autovehicule și tractoare agricole sau forestiere sunt obligați să
folosească și în timpul zilei luminile de întâlnire sau luminile pentru circulația diurnă.
(3) Conducătorii motocicletelor și mopedelor sunt obligați să folosească luminile de
întâlnire pe toată durata deplasării acestora pe drumurile publice.
(4) În circulația pe drumurile publice se interzice deținerea la vedere, montarea și
folosirea mijloacelor speciale de avertizare sonoră și luminoasă pe și în alte
autovehicule decât cele prevăzute la art. 32 alin. (2), precum și deținerea, montarea sau
folosirea pe autovehicule a sistemelor care perturbă buna funcționare a dispozitivelor
de supraveghere a traficului.
(5) Conducătorii de autovehicule pot fi avertizați de poliția rutieră în legătură cu
prezența în trafic a dispozitivelor de măsurare a vitezei, prin mass-media sau panouri de
avertizare. Conducătorii de autovehicule pot folosi mijloace proprii de detectare a
dispozitivelor de măsurare a vitezei.
§3. Depășirea
Art. 45. (1) Depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori
pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de
mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial.
386
(2) Conducătorul vehiculului care se angajează în depășire trebuie să se asigure că
vehiculul care circulă în fața sau în spatele lui nu a inițiat o asemenea manevră.
(3) Atunci când prin manevra de depășire se trece peste axa care separă sensurile de
circulație, conducătorii de vehicule trebuie să se asigure că din sens opus nu se apropie
un vehicul și că dispun de spațiu suficient pentru a reintra pe banda inițială, unde au
obligația să revină după efectuarea manevrei de depășire.
(4) Nu constituie depășire, în sensul alin. (1), situația în care un vehicul circulă mai
repede pe una dintre benzi decât vehiculele care circulă pe altă bandă în același sens de
circulație.
(5) Depășirea se efectuează numai pe partea stângă a vehiculului depășit. Tramvaiul sau
vehiculul al cărui conducător a semnalizat intenția și s-a încadrat corespunzător
părăsirii sensului de mers spre stânga se depășește prin partea dreaptă.
(6) Tramvaiul aflat în mers poate fi depășit și pe partea stângă atunci când drumul este
cu sens unic sau când între șina din dreapta și marginea trotuarului nu există spațiu
suficient.
Art. 46. Obligațiile conducătorilor vehiculelor care efectuează depășirea și ale
conducătorilor vehiculelor care sunt depășite, precum și cazurile în care depășirea este
interzisă se stabilesc prin regulament.
§4. Trecerea pe lângă vehiculele care circulă din sens opus
Art. 47. Conducătorii vehiculelor care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze
între vehicule o distanță laterală suficientă și să circule cât mai aproape de marginea din
dreapta a benzii de circulație respective.
§5. Viteza și distanța dintre vehicule
Art. 48. Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o
adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în
condiții de siguranță.
Art. 49. (1) Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
(2) Pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului
poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A și B, și limite de viteză superioare,
dar nu mai mult de 80 km/h. Limitele de viteză mai mari de 50 km/h se stabilesc numai
cu avizul poliției rutiere.
(3) Pe anumite sectoare de drum, ținând seama de împrejurări și de intensitatea
circulației, administratorul drumului, cu avizul poliției rutiere, poate stabili și limite de
viteză inferioare, dar nu mai puțin de 10 km/h pentru tramvaie și de 30 km/h pentru
toate autovehiculele.
(4) Limitele maxime de viteză în afara localităților sunt:
a) pe autostrăzi - 130 km/h;
b) pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) - 100 km/h;
c) pe celelalte categorii de drumuri - 90 km/h.
Art. 50. (1) Vitezele maxime admise în afara localităților pentru categoriile și
subcategoriile de autovehicule prevăzute la art. 15 alin. (2) sunt următoarele:
a) 130 km/h pe autostrăzi, 100 km/h pe drumurile expres sau pe cele naționale europene
(E) și 90 km/h pe celelalte categorii de drumuri, pentru autovehiculele din categoriile A
și B;
387
b) 110 km/h pe autostrăzi, 90 km/h pe drumurile expres sau pe cele naționale europene
(E) și 80 km/h pe celelalte categorii de drumuri, pentru autovehiculele din categoriile
C, D și subcategoria D1;
c) 90 km/h pe autostrăzi, 80 km/h pe drumurile expres sau pe cele naționale europene
(E) și 70 km/h pentru celelalte categorii de drumuri, pentru autovehiculele din
subcategoriile A1, B1 și C1;
d) 45 km/h, pentru tractoare agricole sau forestiere și mopede.
(2) Viteza maximă admisă în afara localităților pentru autovehiculele care tractează
remorci sau semiremorci este cu 10 km/h mai mică decât viteza maximă admisă pentru
categoria din care face parte autovehiculul trăgător.
(3) Viteza maximă admisă pentru autovehicule cu mase și/sau gabarite depășite ori care
transportă produse periculoase este de 40 km/h în localități, iar în afara localităților de
70 km/h.
(4) Viteza maximă admisă în afara localităților pentru autovehiculele ai căror
conducători au mai puțin de un an practică de conducere sau pentru persoanele care
efectuează pregătirea practică în vederea obținerii permisului de conducere este cu 20
km/h mai mică decât viteza maximă admisă pentru categoria din care fac parte
autovehiculele conduse.
Art. 51. Conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a
păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii.
Art. 52. (1) Este interzisă desfășurarea de concursuri, antrenamente ori întreceri pe
drumurile publice, cu excepția celor autorizate de administratorul drumului respectiv și
avizate de poliția rutieră.
(2) Organizatorii concursurilor, antrenamentelor ori întrecerilor autorizate sunt obligați
să ia toate măsurile necesare pentru desfășurarea în siguranță a acestora, precum și
pentru protecția celorlalți participanți la trafic.
(3) În caz de producere a unui eveniment rutier, ca urmare a neîndeplinirii atribuțiilor
prevăzute la alin. (2), organizatorii acestora răspund administrativ, contravențional,
civil sau penal, după caz.
Art. 53. Autoritățile publice locale, cu autorizația administratorului drumului public și
cu avizul poliției rutiere sau la solicitarea acesteia, sunt obligate să ia măsuri pentru
realizarea de amenajări rutiere destinate circulației pietonilor, bicicliștilor, vehiculelor
cu tracțiune animală și calmării traficului, semnalizate corespunzător, în apropierea
unităților de învățământ, piețelor, târgurilor, spitalelor, precum și în zonele cu risc
sporit de accidente.
§6. Reguli referitoare la manevre
Art. 54. (1) Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției
de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea
rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga
sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să
semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să
pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
(2) Semnalizarea schimbării direcției de mers trebuie să fie menținută pe întreaga
durată a manevrei.
§7. Intersecții și obligația de a ceda trecerea
388
Art. 55. Intersecțiile sunt:
a) cu circulație nedirijată;
b) cu circulație dirijată. În această categorie sunt incluse și intersecțiile în care
circulația se desfășoară în sens giratoriu.
Art. 56. La apropierea de o intersecție conducătorul de vehicul trebuie să circule cu o
viteză care să îi permită oprirea, pentru a acorda prioritate de trecere participanților la
trafic care au acest drept.
Art. 57. (1) La intersecțiile cu circulație nedirijată, conducătorul de vehicul este obligat
să cedeze trecerea vehiculelor care vin din partea dreaptă, în condițiile stabilite prin
regulament.
(2) La intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte
semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele
polițistului rutier.
(3) Pătrunderea unui vehicul într-o intersecție este interzisă dacă prin aceasta se
produce blocarea intersecției.
(4) În intersecțiile cu sens giratoriu, semnalizate ca atare, vehiculele care circulă în
interiorul acestora au prioritate față de cele care urmează să pătrundă în intersecție.
Art. 58. În cazul vehiculelor care pătrund într-o intersecție dintre un drum închis
circulației publice și un drum public, au prioritate acele vehicule care circulă pe drumul
public.
Art. 59. (1) În intersecțiile cu circulație nedirijată, conducătorul de vehicul este obligat
să acorde prioritate de trecere vehiculelor care circulă pe șine. Acestea pierd prioritatea
de trecere când efectuează virajul spre stânga sau când semnalizarea rutieră din acea
zonă stabilește o altă regulă de circulație.
(2) În intersecții, conducătorii vehiculelor care virează spre stânga sunt obligați să
acorde prioritate de trecere vehiculelor cu care se intersectează și care circulă din partea
dreaptă.
(3) În intersecțiile cu circulație dirijată prin indicatoare de prioritate, regula priorității
de dreapta se respectă numai în cazul în care două vehicule urmează să se întâlnească,
fiecare intrând în intersecție de pe un drum semnalizat cu un indicator având aceeași
semnificație de prioritate sau de pierdere a priorității.
(4) Când un semafor cu trei culori are o lumină verde intermitentă suplimentară,
montată la același nivel cu lumina verde normală a semaforului, sub forma unei săgeți
verzi pe fond negru, cu vârful spre dreapta, aprinderea acesteia semnifică permisiunea
pentru vehicule de a-și continua drumul în direcția indicată de săgeată, indiferent de
culoarea semaforului electric, cu condiția acordării priorității de trecere vehiculelor și
pietonilor care au drept de circulație.
§8. Trecerea la nivel cu calea ferată
Art. 60. (1) Participanții la trafic trebuie să dea dovadă de prudență sporită la
apropierea și traversarea liniilor de cale ferată curentă sau industrială, după caz.
(2) La trecerea la nivel cu o cale ferată curentă, prevăzută cu bariere sau semibariere,
conducătorii de vehicule sunt obligați să oprească în dreptul indicatorului ce obligă la
oprire, dacă acestea sunt în curs de coborâre ori în poziție orizontală și/sau semnalele
sonore și luminoase care anunță apropierea trenului sunt în funcțiune.
389
(3) La trecerea la nivel cu o cale ferată industrială, semnalizată corespunzător,
conducătorii de vehicule sunt obligați să se conformeze semnificației semnalelor
agentului de cale ferată.
§9. Autovehicule cu regim de circulație prioritară
Art. 61. (1) Au regim de circulație prioritară numai autovehiculele prevăzute la art. 32
alin. (2) lit. a) și b), atunci când se deplasează în acțiuni de intervenție sau în misiuni
care au caracter de urgență. Pentru a avea prioritate de trecere, aceste autovehicule
trebuie să aibă în funcțiune semnalele luminoase și sonore.
(2) Conducătorii autovehiculelor aparținând instituțiilor prevăzute la art. 32 alin. (2) lit.
a) și b) pot încălca regimul legal de viteză sau alte reguli de circulație, cu excepția celor
care reglementează trecerea la nivel cu calea ferată, atunci când se deplasează în acțiuni
de intervenție sau în misiuni care au caracter de urgență.
(3) Când pe drumul public circulația este dirijată de un polițist rutier, conducătorii
autovehiculelor prevăzute la alin. (1) trebuie să respecte semnalele, indicațiile și
dispozițiile acestuia.
Art. 62. (1) La intrarea în intersecțiile unde lumina roșie a semaforului este în
funcțiune ori indicatoarele obligă la acordarea priorității de trecere, conducătorii
autovehiculelor prevăzute la art. 61 alin. (1) trebuie să reducă viteza și să circule cu
atenție sporită pentru evitarea producerii unor accidente de circulație, în caz contrar
urmând să răspundă potrivit legii.
(2) Când două autovehicule cu regim de circulație prioritară, care se deplasează în
misiune având semnalele luminoase și sonore în funcțiune, se apropie de o intersecție,
venind din direcții diferite, vehiculul care circulă din partea dreaptă are prioritate.
§10. Oprirea, staționarea și parcarea
Art. 63. (1) Se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public,
pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată, imobilizarea se consideră
staționare.
(2) Nu se consideră oprire:
a) imobilizarea vehiculului atât timp cât este necesară pentru îmbarcarea sau debarcarea
unor persoane, dacă prin această manevră nu a fost perturbată circulația pe drumul
public respectiv;
b) imobilizarea autovehiculului având o masă totală maximă autorizată de până la 3,5
tone, atât timp cât este necesar pentru operațiunea de distribuire a mărfurilor alimentare
la unitățile comerciale.
(3) Pentru autovehiculele care transportă mărfuri, altele decât cele prevăzute la alin. (2)
lit. b), administratorul drumului public împreună cu autoritățile administrației publice
locale, cu avizul poliției rutiere, vor stabili programe sau intervale orare pe timpul
nopții, în care oprirea sau staționarea este permisă pentru distribuirea mărfurilor.
(4) Se consideră parcare staționarea vehiculelor în spații special amenajate sau stabilite
și semnalizate corespunzător.
(5) Vehiculul oprit sau staționat pe partea carosabilă trebuie așezat lângă și în paralel cu
marginea acesteia, pe un singur rând, dacă printr-un alt mijloc de semnalizare nu se
dispune altfel. Motocicletele fără ataș, mopedele și bicicletele pot fi oprite sau
staționate și câte două, una lângă alta.
390
Art. 64. (1) Poliția rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate
neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri
special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către
administratorul drumului public, după caz.
(2) Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul și depozitarea vehiculului
staționat neregulamentar se suportă de către deținătorul acestuia.
(3) Ridicarea vehiculelor dispusă de poliția rutieră în condițiile prevăzute la alin. (1) se
realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament.
Art. 65. Cazurile și condițiile în care oprirea, staționarea sau parcarea pe drumul public
este permisă se stabilesc prin regulament, în conformitate cu prevederile prezentei
ordonanțe de urgență.
§11. Circulația vehiculelor destinate transportului de mărfuri sau transportului
public de persoane
Art. 66. (1) Atestatul profesional este obligatoriu pentru conducătorul autovehiculului
care efectuează transport de mărfuri periculoase, transport public de persoane, transport
în cont propriu de persoane cu microbuze și autobuze, transporturi agabaritice, precum
și pentru autovehiculele de transport marfă cu masa maximă autorizată mai mare de 3,5
tone, care circulă în trafic intern și internațional.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică conducătorilor de autovehicule aparținând
Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de
Informații, Serviciului de Protecție și Pază și Administrației Naționale a
Penitenciarelor.
(3) Condițiile de obținere a certificatului de atestare profesională se aprobă prin ordin al
ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului, în conformitate cu prevederile
legale în vigoare.
(4) Certificatul de atestare profesională care conferă titularului dreptul de a efectua
activitatea pentru care a fost eliberat este valabil numai însoțit de permisul de
conducere corespunzător categoriei din care face parte vehiculul condus.
Art. 67. Se interzice transportul pe drumurile publice al mărfurilor și produselor
periculoase în vehicule care nu au dotările și echipamentele necesare sau care nu
îndeplinesc condițiile tehnice și de agreere prevăzute în Acordul european referitor la
transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase (A.D.R.), încheiat la Geneva la
30 septembrie 1957, la care România a aderat prin Legea nr. 31/1994, ori pentru care
conducătorul vehiculului nu deține certificat A.D.R. corespunzător.
Art. 68. (1) Autovehiculul care transportă mărfuri sau produse periculoase poate
circula pe drumurile publice numai în condițiile prevăzute de reglementările în vigoare.
(2) Vehiculele care, prin construcție sau datorită încărcăturii transportate, depășesc
masa și/sau gabaritul prevăzute de normele legale pot circula pe drumul public numai
pe traseele stabilite de administratorul drumului public sau, după caz, de autoritățile
administrației publice locale, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Art. 69. Autovehiculele cu mase și/sau gabarite depășite, cele care transportă mărfuri
sau produse periculoase, precum și cele de însoțire trebuie să aibă montate semnalele
speciale de avertizare cu lumină galbenă, prevăzute la art. 32 alin. (1) lit. c), iar
conducătorii acestora trebuie să le mențină în funcțiune pe toată perioada deplasării pe
drumul public.
391
SECȚIUNEA a 3-a Reguli pentru alți participanți la trafic
Art. 70. (1) Pentru a conduce un moped pe drumurile publice, conducătorul acestuia
trebuie să aibă vârsta de cel puțin 16 ani.
(2) Pentru a conduce o bicicletă pe drumurile publice, conducătorul acesteia trebuie să
aibă vârsta de cel puțin 14 ani.
(3) Bicicletele și mopedele care circulă pe drumurile publice trebuie să fie echipate cu
mijloace de iluminare și dispozitive reflectorizant-fluorescente. Este interzisă circulația
acestora pe timp de noapte fără aceste mijloace și dispozitive în stare de funcționare.
Art. 71. (1) Sunt interzise accesul și deplasarea vehiculelor cu tracțiune animală, a
mașinilor și utilajelor autopropulsate utilizate în lucrări de construcții, agricole și
forestiere, a animalelor de povară, de tracțiune sau de călărie, precum și a animalelor
izolate sau în turmă pe drumurile naționale, în municipii și pe drumurile la începutul
cărora există indicatoare de interzicere a accesului.
(2) Autoritățile administrației publice locale au obligația să amenajeze, cu acordul
administratorului drumului public și avizul poliției rutiere, drumuri laterale, căi de
acces către aceste drumuri, precum și locuri de traversare a drumurilor publice destinate
circulației animalelor și vehiculelor prevăzute la alin. (1), semnalizate corespunzător.
(3) Pentru a circula pe drumurile publice pe care accesul le este permis, animalele,
vehiculele trase sau împinse cu mâna, animalele de povară, de tracțiune și de călărie
vor avea câte un conducător, iar vehiculele cu tracțiune animală vor fi echipate și cu
mijloace de iluminare și dispozitive reflectorizant-fluorescente, în conformitate cu
prevederile regulamentului.
Art. 72. (1) Pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia,
pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcția lor de mers. Când și
acostamentul lipsește, pietonii sunt obligați să circule cât mai aproape de marginea din
partea stângă a părții carosabile, în direcția lor de mers.
(2) Pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când
sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și
semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.
(3) Traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia,
numai prin locurile special amenajate și semnalizate corespunzător, iar în lipsa
acestora, în localități, pe la colțul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără
pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic.
(4) Pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la
culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite
de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care
conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin
acel sector.
(5) Sunt asimilate pietonilor persoanele care conduc un scaun rulant de construcție
specială, cele care conduc vehicule destinate exclusiv tragerii sau împingerii cu mâna,
precum și cele care se deplasează pe patine sau dispozitive cu role.
(6) Se exceptează de la respectarea regulilor stabilite pentru pietoni polițistul rutier și
persoanele care se află pe platforma drumului public și sunt autorizate, în exercitarea
atribuțiilor de serviciu, să îndrume sau să dirijeze circulația rutieră, în condițiile
stabilite prin regulament.
392
(7) Este interzisă ocuparea trotuarelor cu vehicule imobilizate, iar când aceasta este
permisă, conform indicatoarelor sau marcajelor, lățimea minimă a trotuarului lăsat la
dispoziția pietonilor trebuie să fie de cel puțin un metru.
Art. 73. Regulile privind circulația pe drumurile publice a bicicletelor, vehiculelor cu
tracțiune animală, a conducătorilor de coloane militare, cortegii, grupuri organizate,
precum și de animale se stabilesc prin regulament.
SECȚIUNEA a 4-a Circulația pe autostrăzi
Art. 74. (1) Pe autostrăzi este interzisă circulația pietonilor, a autovehiculelor cu
gabarite sau mase depășite, fără autorizație specială de transport eliberată de
administratorul drumului public, conform reglementărilor în vigoare, a vehiculelor cu
tracțiune animală, a animalelor, a vehiculelor trase sau împinse cu mâna, a bicicletelor
și mopedelor, a tractoarelor agricole sau forestiere și a mașinilor autopropulsate pentru
lucrări agricole, precum și a vehiculelor care, prin construcție sau din alte cauze, nu pot
depăși viteza de 50 km/h.
(2) De asemenea, pe autostrăzi sunt interzise învățarea conducerii unui vehicul,
încercările prototipurilor de șasiuri și de autovehicule, manifestațiile, defilările,
caravanele publicitare, antrenamentele și competițiile sportive de orice fel, precum și
cortegiile.
(3) Se interzice circulația, oprirea sau staționarea autovehiculelor pe banda de urgență,
cu excepția cazurilor justificate, precum și a autovehiculelor cu regim de circulație
prioritar.
(4) Circulația autovehiculelor destinate transportului public de persoane sau de mărfuri
se efectuează, de regulă, numai pe banda marginală din partea dreaptă a autostrăzii, în
sensul de mers.
SECȚIUNEA a 5-a Obligații în caz de accident
Art. 75. Accidentul de circulație este evenimentul care întrunește cumulativ
următoarele condiții:
a) s-a produs pe un drum deschis circulației publice ori și-a avut originea într-un
asemenea loc;
b) a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel
puțin unui vehicul sau alte pagube materiale;
c) în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare;
d)Abrogat.
Art. 76. (1) Vehiculele înmatriculate sau înregistrate, cu excepția celor cu tracțiune
animală, care circulă pe drumurile publice, trebuie să aibă asigurare obligatorie pentru
răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, conform
legii.
(2) Poliția rutieră dispune măsura reținerii certificatului de înmatriculare sau
înregistrare și retragerea plăcuțelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare a
vehiculelor neasigurate, aflate în trafic, eliberând dovadă fără drept de circulație.
(3) Dacă deținătorul vehiculului nu face dovada asigurării acestuia, după 30 de zile de
la data aplicării măsurii prevăzute la alin. (2), poliția rutieră dispune radierea din
evidență a vehiculului.
Art. 77. (1) Conducătorul unui vehicul implicat într-un accident de circulație în urma
căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei
393
persoane este obligat să ia măsuri de anunțare imediată a poliției, să nu modifice sau să
șteargă urmele accidentului și să nu părăsească locul faptei.
(2) Orice persoană care este implicată sau are cunoștință de producerea unui accident
de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a
sănătății uneia sau a mai multor persoane, precum și în situația în care în eveniment
este implicat un vehicul care transportă mărfuri periculoase este obligată să anunțe de
îndată poliția și să apeleze numărul național unic pentru apeluri de urgență 112, existent
în rețelele de telefonie din România.
(3) Este interzis oricărei persoane să schimbe poziția vehiculului implicat într-un
accident de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității
corporale ori a sănătății uneia sau a mai multor persoane, să modifice starea locului sau
să șteargă urmele accidentului fără încuviințarea poliției care cercetează accidentul.
Art. 78. (1) Conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai,
instructorului auto atestat care se află în procesul de instruire practică a unei persoane
pentru obținerea permisului de conducere, precum și examinatorului autorității
competente în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea
permisului de conducere sau pentru oricare dintre categoriile ori subcategoriile
acestuia, implicați într-un accident de circulație, le este interzis consumul de alcool sau
de substanțe psihoactive după producerea evenimentului și până la testarea
concentrației alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice.
(2) În situația în care nu sunt respectate dispozițiile alin. (1), se consideră că rezultatele
testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflectă starea conducătorului, a
instructorului auto sau a examinatorului respectiv în momentul producerii accidentului.
Art. 79. (1) Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma
căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați:
a) să scoată imediat vehiculele în afara părții carosabile ori, dacă starea vehiculelor nu
permite acest lucru, să le deplaseze cât mai aproape de bordură sau acostament,
semnalizându-le prezența;
b) să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul
în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea
documentelor de constatare.
(2) Se exceptează de la obligațiile prevăzute la alin. (1) lit. b):
a) conducătorii vehiculelor care încheie o constatare amiabilă de accident, în condițiile
legii;
b) conducătorul de vehicul care deține o asigurare facultativă de avarii auto, iar
accidentul de circulație a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul.
Art. 80. (1) Proprietarul, deținătorul mandatat sau conducătorul auto al cărui
autovehicul și tractor agricol sau forestier, remorcă ori tramvai a fost avariat în alte
împrejurări decât într-un accident de circulație este obligat să se prezinte în 24 de ore
de la constatare la unitatea de poliție pe raza căreia s-a produs evenimentul, pentru
întocmirea documentelor de constatare.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) sunt exceptate de la obligația prezentării la unitatea
de poliție dacă există o asigurare facultativă în baza căreia pot fi despăgubite pentru
avarierea vehiculelor respective.
394
Art. 801. În situațiile prevăzute la art. 79 și 80, repararea vehiculelor se face pe baza
documentului de constatare eliberat de unitatea de poliție ori, după caz, de societățile
din domeniul asigurărilor.
Art. 802. Persoanele fizice sau juridice autorizate să execute lucrări de reparații la
vehicule avariate au obligația să țină evidența proprie a reparațiilor executate, potrivit
legii, și să comunice de îndată, la cererea poliției rutiere, datele înregistrate solicitate de
aceasta.
Art. 81. (1) În vederea întocmirii dosarelor pentru despăgubire, la solicitarea
societăților din domeniul asigurărilor, autoritatea care are în evidență vehiculele
înmatriculate sau înregistrate comunică acestora datele referitoare la proprietarii sau
deținătorii mandatați ai vehiculelor.
(2) La solicitarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sau a societăților din
domeniul asigurărilor, poliția rutieră comunică acestora copii ale documentelor de
constatare a evenimentelor.
(3) La solicitarea poliției rutiere, societățile din domeniul asigurărilor comunică în
termenul stabilit de aceasta copii ale documentelor referitoare la constatările amiabile
de accidente înregistrate în evidența acestora sau alte date expres cerute, în condițiile
legii.
SECȚIUNEA a 6-a Circulația autovehiculelor în traficul internațional
Art. 82. (1) Autovehiculele, tractoarele agricole sau forestiere și remorcile
înmatriculate în România pot trece frontiera de stat pe drumurile publice, dacă
îndeplinesc condițiile cerute pentru a fi admise în circulația internațională, iar
conducătorii lor posedă permis de conducere valabil în condițiile stabilite prin tratatele
la care România este parte sau care este eliberat de autoritățile competente ale statelor
membre ale Uniunii Europene ori Spațiului Economic European sau a cărui valabilitate
este recunoscută în aceste state pe bază de reciprocitate.
(2) Autovehiculele, tractoarele agricole sau forestiere și remorcile înmatriculate în alte
state pot trece frontiera de stat și pot circula pe drumurile publice din România, dacă
îndeplinesc condițiile tehnice prevăzute în Convenția asupra circulației rutiere,
încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968 și ratificată de România prin Decretul nr.
318/1980, dar numai pe perioada cât sunt asigurate pentru cazurile de răspundere civilă
ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de autovehicule.
(3)Abrogat.
(4) Autovehiculele, tractoarele agricole sau forestiere și remorcile înmatriculate în alte
state, deținute de persoane care au sediul sau domiciliul în România, pot fi conduse pe
drumurile publice pe o perioadă de maximum 90 de zile de la introducerea acestora în
țară, dacă sunt asigurate pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor
produse prin accidente de circulație.
(5) Persoanele care și-au stabilit domiciliul ori reședința în România pot să își
înmatriculeze autovehiculele sau remorcile la autoritatea competentă pe raza căreia au
domiciliul ori reședința, după caz.
(6) Autovehiculele și tractoarele agricole sau forestiere înmatriculate în statele care nu
sunt semnatare ale Convenției asupra circulației rutiere, prevăzută la alin. (2), sunt
obligate să poarte în partea din spate semnul distinctiv al statului care a efectuat
înmatricularea.
395
Art. 83. (1) Au dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice din România,
dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 20 și art. 23 alin. (1), titularii permiselor de
conducere naționale valabile, eliberate de autoritățile:
a) statelor membre ale Convenției asupra circulației rutiere, prevăzută la art. 82 alin.
(2);
b) statelor membre ale Uniunii Europene;
c) statelor cu care România a încheiat un tratat privind recunoașterea reciprocă a
permiselor de conducere auto.
(2) Pentru a conduce un autovehicul pe teritoriul României, persoanele care sunt
titulare ale unui permis de conducere național eliberat de autoritățile unui stat care nu
este membru al Convenției asupra circulației rutiere și nici membru al Uniunii
Europene ori cu care România nu a încheiat un tratat privind recunoașterea reciprocă a
permiselor de conducere auto trebuie să posede și permis de conducere internațional.
(3) Permisele de conducere naționale eliberate de autoritățile prevăzute la alin. (1),
precum și cele a căror valabilitate este recunoscută de România în mod unilateral,
deținute de persoane care au domiciliul sau reședința în România în sensul art. 231 alin.
(2), pot fi preschimbate cu documente similare românești, în condițiile stabilite prin
ordin al ministrului afacerilor interne, care se publică în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
CAPITOLUL VI Infracțiuni și pedepse
Art. 84. - Abrogat.
(2)Abrogat.
(3)Abrogat.
(4)Abrogat.
(2)Abrogat.
(3)Abrogat.
(2)Abrogat.
(3)Abrogat.
(4)Abrogat.
(5)Abrogat.
Art. 88. (1) Recoltarea mostrelor biologice se face numai în prezența unui polițist
rutier, în condițiile art. 190 alin. (8) din Codul de procedură penală, în următoarele
spații ale instituțiilor medicale:
a) în interiorul unităților de asistență medicală autorizate;
b) în ambulanțe având echipaj cu medic ori autospeciale cu această funcție aparținând
Serviciului mobil de urgență, reanimare și descarcerare;
c) în interiorul unităților medico-legale.
(11) Medicul, asistentul medical sau persoana cu pregătire medicală de specialitate din
echipajul ambulanței sau autospecialei aparținând Serviciului mobil de urgență,
reanimare și descarcerare, care intervine la evenimentele în legătură cu traficul rutier,
poate recolta mostre biologice în măsura în care prin aceasta nu se afectează acordarea
asistenței medicale de urgență sau de prim ajutor, precum și în situația în care persoana
396
implicată într-un accident de circulație refuză transportul de urgență la o unitate
sanitară sau starea sa de sănătate nu impune acest transport.
(12) Recoltarea mostrelor biologice se face cu respectarea normelor stabilite potrivit art.
125 lit. c).
(13) Transportul mostrelor biologice, recoltate în condițiile alin. (11), la unitatea
medico-legală în vederea realizării analizei toxicologice, va fi efectuat de către
polițistul rutier.
(2) Stabilirea concentrației de alcool sau a prezenței în organism de substanțe
psihoactive se face în instituțiile medicolegale autorizate, în conformitate cu normele
metodologice elaborate de Ministerul Sănătății.
(3) Stabilirea prezenței alcoolului în aerul expirat sau testarea preliminară a prezenței în
organism a unor substanțe psihoactive se face de către poliția rutieră, cu ajutorul unor
mijloace tehnice certificate.
(4) Stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat se face de către poliția rutieră, cu
ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
(5) Persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede
obligativitatea deținerii permisului de conducere, testată de polițistul rutier cu un mijloc
tehnic omologat și verificat metrologic și depistată ca având o concentrație de până la
0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, îi poate solicita acestuia să i se recolteze mostre
biologice în cadrul unităților sau instituțiilor medicale prevăzute la alin. (1), în vederea
stabilirii îmbibației de alcool în sânge.
(6) Persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede
obligativitatea deținerii permisului de conducere, testată cu un mijloc tehnic omologat
și verificat metrologic și depistată ca având o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur
în aerul expirat, este obligată să se supună recoltării mostrelor biologice, în vederea
stabilirii îmbibației de alcool în sânge.
(7) Conducătorilor de vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii
permisului de conducere, testați în trafic cu un mijloc certificat care indică prezența în
organism a unor substanțe psihoactive, li se recoltează obligatoriu mostre biologice.
(2)Abrogat.
(3)Abrogat.
(4)Abrogat.
(5)Abrogat.
(2)Abrogat.
Art. 91. - Abrogat.
(2)Abrogat.
(3)Abrogat.
(4)Abrogat.
(5)Abrogat.
(2)Abrogat.
397
(2)Abrogat.
(3)Abrogat.
(4)Abrogat.
CAPITOLUL VII Răspunderea contravențională
Art. 95. (1) Încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele
care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se
sancționează cu avertisment ori cu amendă ca sancțiune principală și, după caz, cu una
dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2).
(2) Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului, însoțită
de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
(3)Abrogat.
(4) Sancțiunile contravenționale prevăzute la alin. (1) se stabilesc și se aplică
contravenienților, persoane fizice ori juridice.
Art. 96. (1) Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei
stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin
același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau
avertismentului.
(2) Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele:
a) aplicarea punctelor de penalizare;
b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat;
c) confiscarea bunurilor destinate săvârșirii contravențiilor prevăzute în prezenta
ordonanță de urgență ori folosite în acest scop;
d) imobilizarea vehiculului;
e) radierea din oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului, în cazurile prevăzute
la art. 17 alin. (4);
f)Abrogat.
(3) Pentru încălcarea unor norme la regimul circulației, pe lângă sancțiunea principală
sau, după caz, una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la alin.
(2) lit. c), d) și f), în cazurile prevăzute la art. 108 alin. (1) se aplică și un număr de 2, 3,
4 sau 6 puncte de penalizare.
(4) În cazul cumulului de 15 puncte de penalizare suspendarea exercitării dreptului de a
conduce se dispune de către șeful poliției rutiere din județul sau municipiul București
care îl are în evidență pe titularul permisului de conducere.
(5) Confiscarea se dispune de către poliția rutieră prin procesul-verbal de constatare a
contravenției, odată cu aplicarea sancțiunii amenzii.
(6) Sunt supuse confiscării:
a) mijloacele speciale de avertizare luminoase și sonore deținute, montate și folosite pe
alte autovehicule decât cele prevăzute la art. 32 alin. (2) și (3);
b) dispozitivele care perturbă funcționarea mijloacelor tehnice de supraveghere a
traficului;
c) plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare care nu corespund
standardelor în vigoare și care sunt montate pe vehicule;
d)Abrogat.
398
(7) Imobilizarea unui vehicul constă în scoaterea acestuia în afara părții carosabile, pe
acostament sau cât mai aproape de marginea drumului, și punerea lui în imposibilitate
de mișcare prin folosirea unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare.
(8) Imobilizarea unui vehicul se dispune de către polițistul rutier, ca urmare a săvârșirii
de către conducătorul acestuia a uneia dintre faptele prevăzute la art. 117 alin. (1).
Art. 97. (1) În cazurile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, polițistul rutier
dispune și una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative:
a) reținerea permisului de conducere și/sau a certificatului de înmatriculare ori de
înregistrare sau, după caz, a dovezii înlocuitoare a acestora;
b) retragerea permisului de conducere, a certificatului de înmatriculare sau înregistrare
ori a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare;
c) anularea permisului de conducere.
d) ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar.
(2) Reținerea permisului de conducere ori a certificatului de înmatriculare sau de
înregistrare se face de către polițistul rutier, de regulă odată cu constatarea faptei,
eliberându-se titularului o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație.
(3) Perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un
autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai se consideră perioadă de
suspendare a exercitării dreptului de a conduce.
(4) Retragerea permisului de conducere se dispune de către poliția rutieră în cazurile
prevăzute la art. 22 alin. (63) și (8).
(5) Anularea permisului de conducere se dispune de către poliția rutieră pe a cărei rază
de competență s-a produs una dintre faptele prevăzute la art. 114.
(6) Procedura aplicării măsurilor tehnico-administrative se stabilește prin regulament.
Art. 98. (1) Amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de
valoarea numărului punctelor-amendă aplicate.
(2) Un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie,
stabilit prin hotărâre a Guvernului.
(21) Prin excepție de la prevederile alin. (2), în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2018
un punct-amendă este 145 lei.
(22) Prin excepție de la prevederile alin. (2), în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2019
un punct-amendă este 145 lei.
(3) Contravențiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență li se stabilesc clase de
sancțiuni cărora le corespunde un număr de puncte-amendă, în funcție de gravitatea
faptelor și de pericolul social pe care acestea îl prezintă.
(4) Clasele de sancțiuni sunt următoarele:
a) clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă;
b) clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă;
c) clasa a III-a - de la 6 la 8 puncte-amendă;
d) clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă;
e) clasa a V-a - de la 21 la 100 puncte-amendă.
(5) Contravențiile prevăzute la clasa a V-a de sancțiuni se aplică persoanelor juridice.
Art. 99. (1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de
sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice:
399
1. conducerea unui autovehicul în mod nejustificat cu o viteză cu cel puțin 10 km/h sub
limita minimă obligatorie stabilită pe tronsonul de drum respectiv;
2. nerespectarea obligației de semnalizare a manevrei de schimbare a direcției de mers;
3. nerespectarea de către pietoni a normelor privind circulația pe drumurile publice;
4. neîndeplinirea obligației proprietarului sau a utilizatorului de autovehicul și tractor
agricol sau forestier de a solicita documentul de constatare a avariilor produse acestuia
în alte împrejurări decât în urma unui accident de circulație;
5. nerespectarea normelor privind circulația pe drumurile publice de către conducătorii
coloanelor militare, ai grupurilor organizate autorizate și cortegiilor;
6. nerespectarea semnificației semnalului luminos intermediar de forma uneia sau a
unor săgeți de culoare galbenă ori albă cu vârful orientat în jos spre dreapta, care
anunță schimbarea semnalului de culoare verde în cazul benzilor cu circulație
reversibilă;
7. conducerea unui vehicul avariat peste termenul de 30 de zile de la data eliberării
documentului de constatare a avariei;
8. nerespectarea obligației pasagerilor aflați într-un autovehicul și tractor agricol sau
forestier de a purta, în timpul deplasării pe drumurile publice, centura sau dispozitivele
de siguranță omologate;
9. nerespectarea obligației de către persoana transportată pe motocicletă sau pe moped
de a purta, în timpul deplasării pe drumurile publice, casca de protecție omologată;
10. nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a lăsa liber traseul tramvaiului
la apropierea acestuia, când drumul are o singură bandă;
11. nerespectarea regulilor de circulație de către conducătorii de animale;
12. nerespectarea obligației de a aplica semnul distinctiv pe autovehicule și tractoare
agricole sau forestiere conduse de persoane care au mai puțin de un an vechime de la
dobândirea permisului de conducere;
13. lăsarea liberă în timpul conducerii a volanului, ghidonului sau a manetei de
comandă a vehiculului;
14. nerespectarea de către pasageri sau călători a obligațiilor ce le revin atunci când se
află în vehicule;
15. nerespectarea semnificației culorii galbene a semaforului;
16. conducerea unui vehicul ale cărui plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de
înregistrare sunt deteriorate, murdare ori acoperite cu gheață sau zăpadă de natură a
împiedica identificarea numărului de înmatriculare sau de înregistrare;
17. conducerea unui vehicul pe ale cărui plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de
înregistrare sunt aplicate folii sau alte dispozitive care nu permit citirea numărului de
înmatriculare ori plăcuțele nu corespund standardelor în vigoare;
18. conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu deficiențe majore, altele decât
cele prevăzute la art. 101 alin. (1) pct. 11.
(2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de
autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care săvârșește o faptă pentru care
se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a).
Art. 100. (1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a
II-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice:
400
1. nerespectarea semnalelor polițiștilor de frontieră în punctele de trecere a frontierei de
stat a României, ale îndrumătorilor de circulație ai Ministerului Apărării Naționale, ale
organelor fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ale agenților
de cale ferată, ale persoanelor desemnate pentru dirijarea circulației, pe sectoarele de
drum pe care se execută lucrări de reabilitare a acestora, precum și cele ale patrulelor
școlare de circulație și ale nevăzătorilor;
2. nerespectarea regulilor de utilizare a mijloacelor de avertizare sonoră de către
conducătorii de vehicule, cu excepția celor care conduc autovehicule prevăzute la art.
32 alin. (2) lit. a) și b);
3. nerespectarea semnificației indicatoarelor și marcajelor de obligare;
4. neîndeplinirea obligației de a solicita autorității competente, în termenul prevăzut de
lege, eliberarea unui nou permis de conducere sau certificat de înmatriculare ori de
înregistrare, în cazul în care acestea au fost declarate furate, pierdute, deteriorate sau nu
mai corespund din punctul de vedere al formei și conținutului celor în vigoare;
5. lipsa dotărilor specifice la autovehiculele și tractoarele agricole sau forestiere
destinate învățării conducerii auto, prevăzute în reglementările în vigoare;
6. conducerea unui autovehicul și tractor agricol sau forestier care are montate anvelope
cu alte dimensiuni sau caracteristici decât cele prevăzute în certificatul de înmatriculare
sau de înregistrare ori sunt uzate peste limita admisă;
7. conducerea unui autovehicul și tractor agricol sau forestier care, în mers sau
staționare, poluează fonic sau emană noxe peste limita legal admisă;
8. nerespectarea traseelor stabilite de poliția rutieră pentru pregătirea practică sau
susținerea examenului pentru obținerea permisului de conducere;
9. nerespectarea obligației de a circula pe un singur șir, indiferent de direcția de
deplasare, într-o intersecție în care circulă și tramvaie și de a lăsa liber traseul
tramvaiului atunci când spațiul dintre șina din dreapta și trotuar nu permite circulația pe
două șiruri;
10. efectuarea de către conducătorul unui vehicul a unor activități de natură a-i distrage
atenția de la conducere ori folosirea instalațiilor de sonorizare la un nivel de zgomot
care afectează deplasarea în siguranță a lui și a celorlalți participanți la trafic;
11. nerespectarea obligației ce revine conducătorului de motocicletă sau moped de a
avea în funcțiune, în timpul zilei, luminile de întâlnire în circulația pe drumurile
publice;
12. neutilizarea echipamentului de protecție-avertizare fluorescent-reflectorizant de
către persoana care execută lucrări în zona drumului public sau de către agentul de cale
ferată care asigură trecerea la nivel;
13. conducerea unui autovehicul și tractor agricol sau forestier care nu este dotat cu
trusă medicală, triunghiuri reflectorizante și stingător pentru incendii, omologate.
se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b).
(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de
sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării
exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către
401
conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor
fapte:
a) depășirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roșie a semaforului sau la
trecerile la nivel cu calea ferată;
b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a
drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de
deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului;
c) neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept;
d) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului;
e) nerespectarea regulilor privind depășirea;
f) nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în
exercitarea atribuțiilor de serviciu;
g) neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident
de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor
prevăzute la art. 79 alin. (2).
h) ținerea în mână sau folosirea cu mâinile în orice mod, în timpul conducerii pe
drumurile publice a unui autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai aflate în
mișcare, a telefonului mobil sau a oricărui dispozitiv mobil prevăzut cu funcția de
înregistrare ori redare text, foto sau video, concomitent cu încălcarea unei reguli pentru
circulația vehiculelor.
III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice:
1. conducerea unui autovehicul și tractor agricol sau forestier cu permis de conducere a
cărui valabilitate a expirat;
2.Abrogat.
3. conducerea unui autovehicul de către o persoană cu domiciliul în România care nu a
preschimbat permisul de conducere obținut în alt stat, în termenul prevăzut de lege;
4. neîndeplinirea obligațiilor de preschimbare a certificatului de înmatriculare sau de
înregistrare a autovehiculului și tractorului agricol sau forestier ori remorcii în cazurile
prevăzute de lege;
5. nepăstrarea distanței laterale suficiente față de vehiculul care circulă din sens opus;
6. nerespectarea de către conducătorul de vehicul a semnificației indicatoarelor și
marcajelor de interzicere sau restricție ori a celor temporare, cu excepția celor care
interzic accesul sau depășirea care se încadrează în altă clasă de sancțiuni;
7. nerespectarea obligației de a permite părăsirea intersecției conducătorului vehiculului
rămas în interiorul acesteia;
8. nerespectarea normelor privind circulația bicicletelor;
9. nereducerea vitezei în cazurile prevăzute de regulament;
10. montarea la autovehicul și tractor agricol sau forestier, remorcă sau tramvai a
luminilor de altă culoare sau intensitate, a altor lumini ori dispozitive de avertizare
sonoră sau accesorii ori modificări neomologate;
11. conducerea unui autovehicul, tractor agricol sau forestier, remorcă sau tramvai cu
deficiențe majore la sistemul de frânare sau mecanismul de direcție, la sistemul de
iluminare sau de avertizare sonoră ori când acestea lipsesc;
402
12. nerespectarea regulilor în cazul imobilizării involuntare în pasaje subterane și
tuneluri;
13. nerespectarea regulilor privind transportul persoanelor și al obiectelor în sau pe
vehicule;
14. pornirea de pe loc a autovehiculului sau tramvaiului cu ușile deschise, circulația cu
ușile deschise ori deschiderea acestora în timpul mersului; deschiderea ușilor
autovehiculului atunci când acesta este oprit sau staționat, fără asigurarea că nu se pune
în pericol siguranța deplasării celorlalți participanți la trafic;
15. oprirea autovehiculelor destinate transportului public de persoane în alte locuri
decât în stațiile semnalizate ca atare;
16. nerespectarea regulilor privind circulația pe benzi;
17. conducerea pe drumurile publice a vehiculelor cu două roți, fără a se asigura
contactul cu partea carosabilă pe ambele roți.
18. nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele
19. ținerea în mână sau folosirea cu mâinile în orice mod, în timpul conducerii pe
drumurile publice a unui vehicul pentru care nu este prevăzută obligativitatea deținerii
permisului de conducere, aflat în mișcare, a telefonului mobil sau a oricărui dispozitiv
mobil prevăzut cu funcția de înregistrare ori redare text, foto sau video, de către
conducătorul acestuia.
se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. c).
(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de
sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării
dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul
de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:
a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la
culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din
care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;
b) nerespectarea interdicției temporare de circulație instituite pe un anumit segment de
drum public;
c) nerespectarea regulilor de circulație la trecerea unei coloane oficiale sau intercalarea
într-o astfel de coloană;
d) circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar
manevra de depășire.
IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice:
1. conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care prezintă deficiențe periculoase
sau al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat;
2.Abrogat.
3. conducerea unui vehicul cu tracțiune animală neînregistrat;
4. neefectuarea radierii vehiculelor din evidență, în cazurile și termenele prevăzute de
lege;
403
5. conducerea unui autovehicul destinat transportului public de persoane sau de mărfuri
fără a deține atestatul profesional;
6. neefectuarea verificării medicale periodice;
7.Abrogat.
8. deținerea simultană a două permise de conducere naționale, dintre care unul eliberat
de o autoritate competentă străină;
9. lipirea de afișe, inscripții sau înscrisuri pe indicatoarele sau dispozitivele ce servesc
la semnalizarea rutieră, inclusiv pe suporturile acestora;
10.Abrogat.
11. deținerea, montarea sau folosirea în circulația pe drumurile publice a dispozitivelor
care perturbă funcționarea normală a dispozitivelor de măsurare a vitezei;
12. folosirea nejustificată a mijloacelor speciale de avertizare luminoase sau sonore de
către conducătorii autovehiculelor care au regim de circulație prioritară;
13.Abrogat.
14. necomunicarea de către proprietarul sau utilizatorul unui vehicul, la solicitarea
poliției rutiere, a identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul spre a fi condus;
15. neîndeplinirea obligațiilor ce îi revin conducătorului de vehicule care efectuează
transport public de persoane sau de mărfuri;
16. nerespectarea obligațiilor ce revin conducătorilor de vehicule cu tracțiune animală;
17. nerespectarea dispozițiilor art. 74 privind circulația pe autostrăzi;
18.Abrogat.
19. efectuarea transportului de mărfuri sau persoane cu autovehicule și tractoare
agricole sau forestiere și remorci care circulă în baza autorizației pentru probe;
20. conducerea unui autovehicul și tractor agricol sau forestier care circulă în baza
autorizației pentru probe în afara județului sau a municipiului București în raza căruia
își are sediul titularul autorizației;
21. nerespectarea semnificației luminii roșii a dispozitivelor instalate pentru
semnalizarea benzilor cu circulație reversibilă;
22. săvârșirea de către conducătorii de vehicule sau pasagerii acestora de gesturi
obscene, proferarea de injurii, adresarea de expresii jignitoare sau vulgare
23. aruncarea, lăsarea ori abandonarea pe drumul public de obiecte, materiale, substanțe
sau vehicule, după caz;
24. nerespectarea regulilor privind remorcarea vehiculelor;
25. neprezentarea, în mod nejustificat, în termenul stabilit la unitatea de poliție rutieră
la care au fost invitate pentru soluționarea oricărei probleme legate de calitatea de
participant la trafic sau de proprietar ori utilizator de vehicul;
26. pătrunderea pe drumurile publice modernizate cu un vehicul care are pe roți sau pe
caroserie noroi ce se depune pe partea carosabilă ori din care cad sau se scurg produse,
substanțe sau materiale ce pun în pericol siguranța circulației;
27. transportul animalelor pe locurile din față ale vehiculelor;
28. conducerea autovehiculului pe drumurile publice acoperite cu zăpadă, gheață sau
polei, fără ca acesta să fie dotat cu anvelope de iarnă, iar în cazul autovehiculului de
transport marfă cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone și al
autovehiculului de transport persoane cu mai mult de 9 locuri pe scaune, inclusiv cel al
404
conducătorului auto, fără ca acestea să fie echipate cu anvelope de iarnă pe roțile
axei/axelor de tracțiune sau fără a avea montate pe aceste roți lanțuri sau alte
echipamente antiderapante certificate;
29. neaplicarea, în partea din spate a unui autovehicul și tractor agricol sau forestier
înmatriculat într-un stat care nu este semnatar al Convenției asupra circulației rutiere, a
semnului distinctiv al statului care a efectuat înmatricularea;
30.Abrogat.
31. lovirea, deteriorarea sau ocolirea porților de gabarit instalate înaintea trecerii la
nivel cu calea ferată;
32. lovirea și/sau deteriorarea pasajelor superioare de pe drumurile publice, prin
nerespectarea gabaritului de liberă trecere semnalizat corespunzător;
33. montarea pe autovehicul a unui sistem antifurt sonor a cărui durată a semnalului
depășește mai mult de un minut consecutiv, iar intensitatea semnalului depășește pragul
fonic prevăzut de lege;
34. neaplicarea, în partea din spate a vehiculului care efectuează transport public de
persoane sau de mărfuri, a indicatorului cu limitele de viteză admise pentru categoria
din care face parte vehiculul condus;
35. aplicarea tratamentelor chimice sau a foliilor pe parbriz, lunetă sau pe geamurile
laterale, cu excepția celor omologate și/sau certificate de către autoritatea competentă și
care sunt marcate corespunzător;
36. aplicarea de afișe, reclame publicitare, înscrisuri sau accesorii pe parbriz, lunetă sau
geamurile laterale care restrâng sau estompează vizibilitatea sub limita legal admisă ori
împiedică sau diminuează eficacitatea dispozitivelor de iluminare și semnalizare
luminoasă ori citirea numărului de înmatriculare;
37. încălcarea obligațiilor referitoare la circulația pe drumurile publice a vehiculelor
care transportă produse sau mărfuri periculoase ori a vehiculelor cu masa și/sau
gabaritul depășit.
38. nerespectarea obligației de comunicare prevăzute la art. 801 și la art. 81 alin. (3) sau
comunicarea de date inexacte ori incomplete.
39. conducerea unui vehicul a cărui înmatriculare este suspendată.
40. neîndeplinirea de către medic a obligației prevăzute la art. 22 alin. (6) și alin. (62).
se aplică 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. d).
(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de
sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de
a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de
autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:
a) conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii,
infracțiune;
b) conducerea vehiculului cu deficiențe periculoase la sistemul de frânare sau la
mecanismul de direcție;
c) neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt
coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roșii și/sau sonore sunt în
funcțiune;
405
d)Abrogat.
e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum
respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată,
potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
f) deținerea, montarea sau folosirea în circulația pe drumurile publice a mijloacelor
speciale de avertizare sonoră sau luminoasă pe vehiculele care nu au acest drept.
Art. 103. (1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule și tractoare
agricole sau forestiere se dispune:
a) pentru o perioadă de 30 de zile, dacă titularul permisului de conducere a săvârșit
contravenții care cumulează 15 puncte de penalizare;
b) pentru o perioadă de 60 de zile, dacă titularul permisului de conducere cumulează
din nou cel puțin 15 puncte de penalizare în următoarele 12 luni de la data expirării
ultimei suspendări a exercitării dreptului de a conduce.
c) pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai
a fost urmărită ca infracțiune contra siguranței circulației pe drumurile publice și
procurorul sau instanța de judecată a dispus clasarea în condițiile art. 16 alin. (1) lit. b)
teza a II-a din Codul de procedură penală, renunțarea la urmărirea penală, renunțarea la
aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei dacă nu a fost dispusă obligația
prevăzută la art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal;
d) pentru o perioadă de 90 de zile în cazul accidentului de circulație din care a rezultat
decesul sau vătămarea corporală a unei persoane dacă a fost încălcată o regulă de
circulație pentru care prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării
dreptului de a conduce și instanța de judecată sau procurorul a dispus clasarea în
condițiile art. 16 alin. (1) lit. b), e) și g) din Codul de procedură penală, renunțarea la
urmărirea penală, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei dacă
nu a fost dispusă obligația prevăzută la art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal ori
încetarea procesului penal în condițiile art. 16 alin. (1) lit. e) și g) din Codul de
procedură penală;
e) pentru o perioadă de 90 de zile, când titularul permisului de conducere a fost
condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru infracțiunile
prevăzute la art. 334 alin. (1) și (3) din Codul penal.
(11) În situația prevăzută la alin. (1) lit. c), suspendarea exercitării dreptului de a
conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se dispune de către
șeful poliției rutiere pe raza căreia a fost săvârșită fapta.
(2) În cazul în care conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai
săvârșește, într-un interval de două luni de la data restituirii permisului de conducere,
din nou o nouă faptă prevăzută la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3) și art. 102 alin. (3),
perioada de suspendare se majorează cu încă 30 de zile.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2) hotărârea de suspendare a exercitării
dreptului de a conduce se comunică titularului de către serviciul poliției rutiere, care are
în evidență contravenientul, în termen de 10 zile de la data constatării ultimei
contravenții.
(4) Punctele de penalizare se anulează la împlinirea termenului de 6 luni de la data
constatării contravenției.
406
(5) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce anulează toate punctele de
penalizare acumulate până în acel moment.
(6) În cazurile prevăzute la alin. (1), contravenientul este obligat să se prezinte la
unitatea de poliție pe raza căreia domiciliază sau își are reședința în sensul art. 23 1 alin.
(2) ori, după caz, locuiește, în situația persoanelor aflate la studii în România, în termen
de 5 zile de la primirea înștiințării scrise, pentru a preda permisul de conducere.
(7) Neprezentarea contravenientului în termenul prevăzut la alin. (6), în mod
nejustificat, atrage majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării
dreptului de a conduce, prevăzută la alin. (1) lit. a) și b).
(8) În situația în care autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat instanța
de judecată potrivit art. 114 alin. (1) lit. e), autoritatea emitentă a permisului de
conducere va dispune prin ordin suspendarea exercitării dreptului de a conduce
autovehicule și tractoare agricole sau forestiere, suspendare ce operează până la
rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești. În acest caz, titularul este
obligat să se prezinte la unitatea de poliție pe raza căreia domiciliază, are reședința sau,
după caz, locuiește, în situația persoanelor aflate la studii în România, în termen de 5
zile de la comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere.
Art. 104. (1) La cererea titularului permisului de conducere, perioadele de suspendare
se reduc de către șeful poliției rutiere a județului sau a municipiului București pe raza
căreia a fost săvârșită fapta ori de către șeful poliției rutiere din Inspectoratul General al
Poliției Române.
(2) Perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se reduce, la cererea
titularului, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:
a) a fost declarat admis la testul de verificare a cunoașterii regulilor de circulație;
b) a obținut permisul de conducere cu cel puțin un an înainte de săvârșirea faptei.
(3) Perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se reduce la 30 de zile,
la cererea titularului, pentru săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor
agricol sau forestier ori tramvai a faptelor prevăzute la art. 101 alin. (3), art. 102 alin.
(3) lit. a) și art. 103 alin. (1) lit. c). Pentru fapta prevăzută la art. 102 alin. (3) lit. e),
perioada de suspendare se reduce la 30 de zile, la cererea titularului:
a) dacă depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru
categoria din care face parte autovehiculul condus este cu 70 km/h;
b) dacă depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru
categoria din care face parte autovehiculul condus este cu mai mult de 70 km/h, doar
dacă fapta a fost săvârșită o singură dată în 12 luni.
(4) Perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se reduce la 45 de zile,
la cererea titularului, în cazul prevăzut la art. 103 alin. (2) și la art. 118 alin. (5).
(5) Dispozițiile alin. (3) și (4) se aplică în mod corespunzător și cazului prevăzut la art.
1041 alin. (1), în situația în care faptele respective fac parte din cele prevăzute la art.
101 alin. (3), art. 102 alin. (3) lit. a) și e), art. 103 alin. (1) lit. c), art. 103 alin. (2) și art.
118 alin. (5).
(6) Conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai nu beneficiază
de reducerea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, dacă:
a) a cumulat, din nou, cel puțin 15 puncte de penalizare în următoarele 12 luni de la
data expirării ultimei suspendări a exercitării dreptului de a conduce;
407
b) a fost implicat într-un accident de circulație din care au rezultat numai pagube
materiale, iar rezultatul testării aerului expirat sau al probelor biologice a stabilit că a
condus vehiculul în timp ce se afla sub influența alcoolului;
c) sancțiunea contravențională complementară s-a dispus ca urmare a neopririi la
trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în
curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roșii și/sau sonore sunt în funcțiune.
Art. 1041. (1) În cazul săvârșirii a două sau a mai multor contravenții care atrag și
suspendarea exercitării dreptului de a conduce, constatate prin același proces-verbal,
perioada de suspendare se calculează prin însumarea perioadelor prevăzute pentru
fiecare faptă, fără ca aceasta să depășească 90 de zile.
(2) Când o persoană căreia i-a fost reținut permisul de conducere pentru o faptă
prevăzută cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce săvârșește, în perioada în
care are drept de circulație, o nouă contravenție pentru care se dispune suspendarea
exercitării dreptului de a conduce, se aplică suprapunerea perioadelor de suspendare
dispuse pentru fiecare contravenție.
(3) Dacă o persoană căreia i-a fost reținut permisul de conducere pentru o faptă
prevăzută cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce săvârșește, în perioada în
care are drept de circulație, în timpul valabilității dovezii de reținere a permisului de
conducere, o nouă contravenție pentru care se dispune suspendarea exercitării dreptului
de a conduce, se aplică distinct perioade de suspendare pentru fiecare contravenție.
(4) Prevederile alin. (2) și (3) se aplică și în cazul suspendării exercitării dreptului de a
conduce prevăzut la art. 103 alin. (1) lit. c).
Art. 105. Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a V-a
de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane juridice:
1. nesemnalizarea sau semnalizarea necorespunzătoare a drumului public sau a
trecerilor la nivel cu calea ferată, conform standardelor în vigoare; neînlăturarea
obstacolelor care împiedică vizibilitatea conducătorilor de vehicule la trecerile la nivel
cu calea ferată;
2. neîndeplinirea obligațiilor de instalare a mijloacelor de semnalizare rutieră, precum
și a dispozitivelor speciale de acest fel;
3. nesemnalizarea sau semnalizarea necorespunzătoare, conform standardelor în
vigoare, a obstacolelor sau lucrărilor aflate în zona drumului public;
4. neasigurarea stării de viabilitate a părții carosabile potrivit standardelor în vigoare,
precum și neluarea măsurilor de înlăturare a obstacolelor aflate pe partea carosabilă;
5. amplasarea în zona drumului public de dispozitive care pot fi confundate cu
indicatoarele ori instalațiile care servesc la semnalizarea rutieră ori realizarea de
construcții sau instalații ori crearea de alte obstacole de natură să le limiteze
vizibilitatea sau eficacitatea;
6. instituirea de restricții de circulație pe drumurile publice fără autorizația
administratorului drumului și avizul poliției rutiere;
7. nerespectarea termenelor și condițiilor stabilite de administratorul drumului public și
de poliția rutieră privind amplasarea și executarea de lucrări în zona drumului public;
8. nerespectarea obligațiilor de către executant sau, după caz, beneficiar ca, după
terminarea lucrărilor în partea carosabilă, acostament sau trotuar, să readucă drumul
public cel puțin la starea inițială;
408
9. neîndeplinirea obligațiilor ce le revin, potrivit normelor legale, în legătură cu
vehiculele și conducătorii acestora;
10. necomunicarea, în termen, la cererea poliției rutiere, a identității persoanei căreia i-a
încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice;
11. lipsa dotărilor specifice obligatorii pentru admiterea și menținerea în circulație a
vehiculelor;
12. neasigurarea însoțirii deplasării vehiculelor care efectuează transport de mărfuri sau
produse periculoase, precum și a celor cu mase sau gabarite depășite;
13. nerespectarea obligației de a echipa personalul de execuție a lucrărilor în zona
drumului public cu echipamente de protecție-avertizare fluorescent-reflectorizant;
14. amplasarea stațiilor mijloacelor de transport public de persoane fără avizul poliției
rutiere;
15. nerespectarea obligațiilor de a efectua orele de educație rutieră în unitățile de
învățământ;
16. practicarea actelor de comerț pe trotuar, pe acostament sau pe partea carosabilă, iar
în afara localităților, în zona de siguranță a drumului public;
17. refuzul nejustificat de a înmatricula sau de a înregistra un vehicul ori de a elibera
plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare ori de a menționa în
certificatul de înmatriculare datele de identificare a utilizatorului;
18. neîndeplinirea, de către proprietarul sau deținătorul mandatat al vehiculului, a
obligației de a solicita autorității competente înscrierea în certificatul de înmatriculare
sau de înregistrare a datelor de identificare a utilizatorului;
19. neîndeplinirea obligațiilor ce revin organizatorilor întrecerilor autorizate de a lua
toate măsurile necesare pentru desfășurarea în siguranță a acestora, precum și pentru
protecția celorlalți participanți la trafic;
20. neîndeplinirea obligației, de către autoritățile publice locale, de a efectua amenajări
rutiere destinate circulației pietonilor, bicicliștilor, vehiculelor cu tracțiune animală și
calmării traficului, precum și nesemnalizarea sau semnalizarea necorespunzătoare a
acestora;
21. încredințarea unui vehicul destinat transportului public de persoane sau de mărfuri
pentru a fi condus pe drumurile publice de către un conducător de autovehicul sau
tramvai care nu are atestat profesional;
22. dispunerea efectuării transportului de mărfuri și produse periculoase sau a
vehiculelor cu masa și/sau gabaritul depășit fără autorizație specială emisă în condițiile
legii ori pe alte trasee decât cele stabilite de autoritatea competentă;
23. neîndeplinirea obligației de înștiințare a poliției rutiere de pe a cărei rază de
competență pleacă transportul de mărfuri sau produse periculoase cu privire la traseul
stabilit și localitatea de destinație;
24. neîndeplinirea obligației de către autoritățile administrației publice locale de a
amenaja drumuri laterale în condițiile art. 71 alin. (2);
25. nerespectarea obligației administratorului drumului public sau autorității publice
locale de a executa sau, după caz, de a desființa amenajările rutiere, în termenul stabilit
împreună cu poliția rutieră;
409
26. punerea în aplicare a planurilor de urbanism generale, zonale sau de detaliu, fără ca
acestea să fie avizate în prealabil de către administratorul drumului public și poliția
rutieră;
27. încălcarea dispozițiilor legale privind efectuarea de modificări și completări în
certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori în cartea de identitate a vehiculului,
precum și verificarea tehnică periodică a acestuia fără solicitarea prezentării de către
proprietar a dovezii existenței asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse
terților prin accidente de autovehicule;
28. neîndeplinirea obligației de întreținere a drumului public pe timp de iarnă, potrivit
reglementărilor în vigoare.
30. neîndeplinirea de către unitatea medicală autorizată a obligației de a comunica în
termenul prevăzut la art. 22 alin. (61) faptul că persoana este inaptă medical pentru a
conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai poliției rutiere pe a
cărei rază teritorială își desfășoară activitatea, precum și medicului trimițător.
Art. 106. (1) Titularul unui permis de conducere eliberat de către o autoritate română
sau străină susține, la cerere, testul de verificare a cunoașterii regulilor de circulație
prevăzut la art. 104 alin. (2) lit. a) până în a 30-a zi, inclusiv, sau până în a 45-a zi,
inclusiv, a perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pentru care
poate solicita reducerea potrivit art. 104 alin. (3) sau art. 104 alin. (4), după caz.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător în situația în care se solicită
reducerea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce potrivit art. 104
alin. (5).
Art. 1061. (1) Titularul unui permis de conducere eliberat de către o autoritate română
sau străină susține, în mod obligatoriu, până la expirarea perioadei de suspendare a
exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori
tramvaie stabilită prin procesul-verbal de constatare a contravenției, un test de
verificare a cunoașterii regulilor de circulație, atunci când suspendarea a fost aplicată
pentru:
a) conducerea sub influența băuturilor alcoolice;
b) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la
culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din
care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.
(2) Testul de verificare a cunoașterii regulilor de circulație se susține, în mod
obligatoriu, și în cazurile în care s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a
conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie pentru o perioadă
de 90 de zile, potrivit art. 103 alin. (1) lit. c), până la expirarea acesteia.
(3) Perioadele de suspendare a exercitării dreptului de a conduce prevăzute la alin. (1)
și (2) se prelungesc, de drept, fără vreo altă formalitate, cu 30 de zile, dacă titularul
permisului de conducere nu promovează testul de cunoaștere a regulilor de circulație
sau nu se prezintă pentru susținerea acestuia până la expirarea perioadei de suspendare.
(4) În cazul formulării, potrivit art. 104 alin. (3) sau (5), a cererii de reducere a
perioadei de suspendare stabilite în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) sau (2),
testul de verificare se susține până în a 30-a zi, inclusiv, a perioadei de suspendare a
exercitării dreptului de a conduce.
410
Art. 1062. (1) Testul de verificare a cunoașterii regulilor de circulație se susține,
potrivit art. 106 sau 1061, la serviciul poliției rutiere care are în evidență titularul
permisului de conducere sau la serviciul poliției rutiere pe raza căruia a fost constatată
contravenția ori au fost constatate prin același proces-verbal contravențiile.
(2) Verificarea cunoașterii regulilor de circulație se poate efectua, la cerere, în una
dintre limbile în care se poate susține, în România, examinarea la proba teoretică pentru
obținerea permisului de conducere.
(3) Evidența permiselor de conducere eliberate de o autoritate străină reținute pe
teritoriul României și a sancțiunilor aplicate titularilor acestora se ține în condițiile
stabilite de ordinul ministrului afacerilor interne prevăzut la art. 28.
Art. 107. Sancțiunile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3),
art. 103 alin. (2) și la art. 106 se aplică și instructorului auto atestat, aflat în procesul de
instruire practică a persoanelor pentru obținerea permisului de conducere, ori
examinatorului aflat în timpul desfășurării probei practice a examenului pentru
obținerea permisului de conducere.
Art. 108. (1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau
forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea
amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:
a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:
1. folosirea incorectă a luminilor de drum la întâlnirea cu un autovehicul și tractor
agricol sau forestier care circulă din sens opus;
2.Abrogat.
3. nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura
de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz;
4. depășirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv
pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu
mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;
5. circulația pe un sector de drum pe care accesul este interzis;
6. nerespectarea regulilor privind manevra de întoarcere, mersul înapoi, schimbarea
benzii de circulație sau a direcției de mers;
7. nerespectarea obligației de a folosi luminile de întâlnire și pe timpul zilei ori a
luminilor pentru circulația diurnă, pe autostrăzi, drumuri expres și pe drumuri naționale
europene (E);
8. oprirea neregulamentară;
9. folosirea incorectă a luminilor de drum față de autovehiculul și tractorul agricol sau
forestier care circulă în fața sa, în aceeași direcție de mers.
b) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:
1. oprirea nejustificată sau circulația pe banda de urgență a autostrăzilor ori oprirea pe
partea carosabilă a drumurilor expres sau a drumurilor naționale europene (E);
3. nerespectarea regulilor privind manevra de întoarcere, mersul înapoi, schimbarea
benzii de circulație sau a direcției de mers, dacă prin aceasta s-a produs un accident din
care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;
411
4. nepăstrarea unei distanțe corespunzătoare față de vehiculul care îl precede, dacă prin
aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte
pagube materiale;
5. nerespectarea semnificației indicatorului "ocolire", instalat pe refugiul stațiilor de
tramvai;
6. pătrunderea într-o intersecție atunci când circulația în interiorul acesteia este blocată;
7. staționarea neregulamentară;
8. folosirea luminilor de ceață în alte condiții decât pe timp de ceață;
9. nerespectarea obligației conducătorului de autovehicul de se asigura că persoanele
minore poartă centuri de siguranță sau sunt transportate în dispozitive de fixare în
scaune pentru copii omologate, în condițiile prevăzute de regulament;
10. nerespectarea dispozițiilor art. 36 alin. (13) sau a condițiilor prevăzute de
regulament privind transportul copiilor în autovehicule care nu sunt echipate cu sisteme
de siguranță;
c) 4 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:
1. nerespectarea obligațiilor care îi revin în cazul vehiculelor rămase în pană sau
avariate;
2. refuzul înmânării actului de identitate, permisului de conducere, certificatului de
înmatriculare sau de înregistrare, a celorlalte documente prevăzute de lege, la cererea
polițistului rutier, precum și refuzul de a permite verificarea vehiculului;
4. circulația în timpul nopții sau ziua, pe timp de ceață, ninsoare abundentă sau ploaie
torențială, cu un autovehicul și tractor agricol sau forestier fără lumini sau fără
semnalizare corespunzătoare;
5. conducerea unui autovehicul și tractor agricol sau forestier sau tractarea unei remorci
atunci când dovada înlocuitoare a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare este
eliberată fără drept de circulație sau durata acesteia a expirat;
6. ținerea în mână sau folosirea cu mâinile în orice mod, în timpul conducerii pe
drumurile publice a unui autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai aflate în
mișcare, a telefonului mobil sau a oricărui dispozitiv mobil prevăzut cu funcția de
înregistrare ori redare text, foto sau video.
d) 6 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:
1. refuzul de a permite imobilizarea vehiculului sau verificarea tehnică a acestuia;
2. nerespectarea semnificației semnalelor regulamentare ale agenților de cale ferată care
dirijează circulația la trecerile la nivel cu calea ferată;
4. conducerea pe drumurile publice a unui vehicul fără a avea montată una dintre
plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare ori dacă plăcuțele cu numărul
de înmatriculare ori de înregistrare nu sunt fixate în locurile special destinate;
5. circulația sau staționarea pe spațiul interzis care separă sensurile de circulație pe
autostradă;
412
6. staționarea ori parcarea autovehiculelor pe autostradă în alte locuri decât cele special
amenajate și semnalizate;
7. executarea pe autostradă a manevrei de întoarcere sau de mers înapoi, circulația sau
traversarea de pe un sens de circulație pe celălalt prin zonele interzise, respectiv prin
zona mediană sau racordurile dintre cele două părți carosabile;
8. nerespectarea semnificației indicatoarelor Trecere la nivel cu o cale ferată simplă,
fără bariere; Trecere la nivel cu o cale ferată dublă, fără bariere sau Oprire, instalate la
trecerea la nivel cu o cale ferată;
9. schimbarea direcției de mers prin viraj spre stânga, dacă prin aceasta se încalcă
marcajul longitudinal continuu care separă sensurile de circulație;
10. pătrunderea într-o intersecție dirijată prin semafoare, dacă prin aceasta se produce
blocarea circulației în interiorul intersecției.
(2) Procedura de înregistrare a punctelor de penalizare se stabilește prin regulament.
Art. 109. Hotărâri prealabile - soluții de admitere.
(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul
rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de
frontieră.
(2) Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice
certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se
aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia și în lipsa
contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se
aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
(4) Modelul procesului-verbal de constatare a contravenției se stabilește prin ordin al
ministrului afacerilor interne, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea
I.
(5)Abrogat.
(6)Abrogat.
(7)Abrogat.
(8)Abrogat.
(9) Prevederile prezentei ordonanțe de urgență referitoare la contravenții se
completează cu cele ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu
modificările și completările ulterioare, dacă prin prezenta ordonanță de urgență nu se
dispune altfel.
Art. 110. În cazul în care împotriva titularului permisului de conducere s-a luat măsura
de siguranță prevăzută la art. 108 lit. c) din Codul penal, suspendarea exercitării
dreptului de a conduce se dispune pe întreaga perioada cât durează interzicerea
dreptului de a exercita profesia sau ocupația de conducător de autovehicul.
Art. 111. (1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține în
a) la cumularea a cel puțin 15 puncte de penalizare;
b) când titularul acestuia a săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 334, art.
335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1) și la art. 339 alin. (2), (3) și (4) din Codul
penal;
413
c) la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin.
(3), art. 102 alin. (3) și în situația prevăzută la art. 115 alin. (1);
d) când titularul acestuia a fost declarat inapt pentru a conduce autovehicule, tractoare
agricole sau forestiere ori tramvaie;
e) când prezintă modificări, ștersături sau adăugări ori este deteriorat;
f) când se află în mod nejustificat asupra altei persoane;
g) când perioada de valabilitate a expirat.
(2) La reținerea permisului de conducere, în cazurile prevăzute la alin. (1), titularului
acestuia i se eliberează o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație.
(3) În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) și d), la art. 102 alin. (3) lit. a) și c) din
prezenta ordonanță de urgență, precum și în cele menționate la art. 334 alin. (2) și (4),
art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) și (4) din Codul
penal, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de
circulație.
(4) Permisul de conducere al conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier
ori tramvai, implicat într-un accident de circulație din care a rezultat uciderea sau
vătămarea corporală a unei persoane, se reține de către poliția rutieră dacă acesta a
încălcat o regulă de circulație, eliberându-se dovada înlocuitoare fără drept de
circulație, în situația în care regula de circulație încălcată este una dintre cele prevăzute
la art. 102 alin. (3) lit. a) și c), sau dovada înlocuitoare cu drept de circulație pentru o
perioadă de 15 zile, în celelalte cazuri.
(5) În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. e) și g) și la alin. (3) lit. b) și e) din prezenta
ordonanță de urgență, la art. 100 alin. (3), la art. 101 alin. (3), precum și la art. 334 alin.
(1) și (3) din Codul penal, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează
cu drept de circulație pentru o perioadă de 15 zile.
(6) La cererea titularului permisului de conducere reținut în condițiile alin. (1) lit. b)
sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită
supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanța de judecată învestită cu
soluționarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulație, cu câte cel mult
30 de zile, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire
penală ori încetării urmăririi penale sau, după caz, până la rămânerea definitivă a
hotărârii judecătorești. Modul de soluționare a cererii de prelungire a dreptului de
circulație se comunică și șefului poliției rutiere pe raza căreia s-a comis fapta.
(7) Alineatele (3) - (5) se aplică în mod corespunzător și în situația în care se reține
dovada înlocuitoare a permisului reținut pentru o faptă săvârșită anterior, aflată în
termenul de valabilitate. Termenul de valabilitate al noii dovezi nu îl poate depăși pe
cel al primei dovezi.
(8) În cazul suspendării permisului de conducere pentru o perioadă determinată, cu
eliberarea unei dovezi înlocuitoare cu drept de conducere pentru 15 zile, suspendarea
exercitării dreptului de a conduce vehicule începe în unul din următoarele cazuri:
a) din momentul expirării termenului de valabilitate a dovezii înlocuitoare;
b) din momentul depunerii dovezii înlocuitoare, de către conducătorul auto, la oricare
unitate de poliție rutieră în una din zilele din intervalul perioadei de valabilitate a
acesteia.
414
Art. 112. (1) Certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori dovada înlocuitoare a
acestuia se reține de către poliția rutieră în următoarele cazuri:
a) vehiculul înregistrat nu are efectuată inspecția tehnică periodică valabilă ori aceasta
este anulată;
b) nu sunt respectate normele tehnice constructive referitoare la transportul produselor
periculoase;
c) vehiculul circulă noaptea fără faruri sau lămpi de semnalizare, dispozitivele de
iluminare și semnalizare luminoase, mijloacele fluorescent-reflectorizante, prevăzute în
normele tehnice în vigoare;
d) vehiculul circulă cu deficiențe majore sau periculoase la sistemele de iluminare-
semnalizare sau cu alte dispozitive decât cele omologate;
e) sistemul de frânare de serviciu prezintă deficiențe majore sau periculoase;
f) sistemul de frânare de securitate sau de staționare prezintă deficiențe majore sau
periculoase;
g) mecanismul de direcție prezintă deficiențe majore sau periculoase;
h) anvelopele au alte dimensiuni sau caracteristici decât cele prevăzute în cartea de
identitate a vehiculului, prezintă tăieturi sau rupturi ale cordului ori sunt uzate peste
limita legal admisă;
h1) autovehiculul nu este dotat, la circulația pe drumurile publice acoperite cu zăpadă,
gheață sau polei, cu anvelope de iarnă, iar autovehiculul de transport marfă cu o masă
totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone și autovehiculul de transport persoane cu
mai mult de 9 locuri pe scaune, inclusiv cel al conducătorului auto, nu sunt echipate cu
anvelope de iarnă pe roțile axei/axelor de tracțiune ori nu au montate pe aceste roți
lanțuri sau alte echipamente antiderapante certificate;
i) zgomotul în mers sau staționare depășește limita legal admisă pentru tipul respectiv
de vehicul;
j) motorul emite noxe poluante peste limitele legal admise;
k) elementele dispozitivului de cuplare pentru remorcare prezintă uzuri pronunțate ori
nu sunt compatibile, fiind de natură să provoace desprinderea remorcii sau
dezechilibrarea ansamblului;
l) autovehiculul, tractorul agricol sau forestier ori tramvaiul au aplicate pe parbriz,
lunetă sau geamurile laterale afișe sau reclame publicitare, folii neomologate și/sau
nemarcate corespunzător ori accesorii care restrâng sau estompează vizibilitatea în
timpul mersului, atât din interior, cât și din exterior;
m) autovehiculul și tractorul agricol sau forestier au aplicate pe partea frontală și/sau
posterioară a acestuia afișe, înscrisuri sau reclame care diminuează eficacitatea
dispozitivelor de iluminare și semnalizare luminoasă ori citirea numărului de
înmatriculare;
n) autovehiculul și tractorul agricol sau forestier prezintă scurgeri semnificative de
carburant sau lubrifiant;
o) plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare nu sunt conforme cu
standardul ori au aplicate dispozitive de iluminare, altele decât cele omologate;
p) datele din certificatul de înmatriculare sau de înregistrare nu concordă cu
caracteristicile tehnice ale vehiculului;
415
r) vehiculul nu a fost radiat din circulație în cazurile prevăzute în prezenta ordonanță de
urgență;
s) vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin
accidente de circulație, conform legii;
t) deținătorul vehiculului nu a preschimbat certificatul de înmatriculare sau de
înregistrare, în conformitate cu prevederile legale;
u) vehiculul nu are montată una dintre plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau de
înregistrare;
v) vehiculul are lipsă elemente ale caroseriei ori aceasta este într-o stare avansată de
degradare;
x) lipsa dotărilor obligatorii pe autovehicule și tractoare agricole sau forestiere destinate
învățării conducerii autovehiculelor în procesul instruirii persoanelor în vederea
obținerii permisului de conducere, prevăzute de reglementările în vigoare.
y) înmatricularea vehiculului este suspendată, în condițiile legii.
(2) În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), e), g), h1), k), o), p), r), s) și y), la
reținerea certificatului de înmatriculare sau de înregistrare, polițistul rutier eliberează
conducătorului de vehicul o dovadă înlocuitoare fără drept de circulație, iar în cazurile
prevăzute la alin. (1) lit. a), d), f), h), i), j), l), m), n), t), u), v) și x), o dovadă
înlocuitoare cu drept de circulație pentru 15 zile.
(3) În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b), o), p), r), s) și y), odată cu reținerea
certificatului de înmatriculare polițistul rutier retrage și plăcuțele cu numărul de
înmatriculare sau de înregistrare.
(4) Certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și plăcuțele cu numărul de
înmatriculare sau de înregistrare, cu excepția celor care nu corespund standardelor, se
restituie proprietarului sau utilizatorului vehiculului de către poliția rutieră, la
prezentarea de către acesta a dovezii încetării motivului pentru care documentul a fost
reținut, în condițiile prevăzute în regulament, precum și la încetarea suspendării
înmatriculării vehiculului.
(5) În cazul în care certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a fost reținut ca
urmare a săvârșirii unei contravenții privind conducerea pe drumurile publice a unui
vehicul cu deficiențe majore sau periculoase, acesta se restituie proprietarului sau
utilizatorului de către poliția rutieră la prezentarea dovezii eliberate de către Registrul
Auto Român din care rezultă că deficiența a fost remediată.
Art. 113. (1) Permisul de conducere se restituie titularului:
a) la expirarea perioadei de suspendare;
b)Abrogat.
c) la încetarea măsurii de siguranță prevăzute la art. 108 lit. c) din Codul penal;
d)Abrogat.
e) în baza hotărârii judecătorești rămase definitive prin care s-a dispus achitarea
inculpatului ori procesul-verbal de constatare a contravenției a fost anulat;
f) la încetarea cauzelor pentru care a fost retras permisul de conducere în condițiile art.
97 alin. (4), certificată printr-un act medico-legal.
(11) Titularul permisului de conducere eliberat de o autoritate străină, împotriva căruia
s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce, poate solicita șefului poliției rutiere pe
raza căreia a fost constatată fapta, restituirea documentului, înainte de expirarea
416
perioadei de suspendare, cu cel mult o zi lucrătoare înainte de data părăsirii teritoriului
României.
(12) În situația restituirii permisului de conducere potrivit alin. (11), Inspectoratul
General al Poliției Române comunică sancțiunea aplicată autorității străine care a
eliberat documentul.
(2) Permisul de conducere se restituie de către poliția rutieră în condițiile stabilite în
regulament.
Art. 114. (1) Anularea permisului de conducere se dispune în următoarele cazuri:
a) titularul permisului de conducere a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească
rămasă definitivă pentru o infracțiune care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea
corporală a unei persoane, săvârșită ca urmare a nerespectării regulilor de circulație;
b) titularul permisului de conducere a fost condamnat, printr-o hotărâre judecătorească
rămasă definitivă, pentru infracțiunile prevăzute la art. 334 alin. (2) și (4), art. 335 alin.
(2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) și (4) din Codul penal;
c)Abrogat.
d) titularului permisului de conducere i s-a aplicat, printr-o hotărâre judecătorească
rămasă definitivă, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce
anumite categorii de vehicule stabilite de instanță prevăzută la art. 66 alin. (1) lit. i) din
Codul penal.
e) permisul de conducere a fost obținut cu încălcarea normelor legale, situație
constatată de instanța competentă.
f) permisul de conducere a fost obținut în perioada în care titularul era cercetat sau
judecat în cadrul unui proces penal pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul
circulației pe drumurile publice, atunci când acesta a fost condamnat printr-o hotărâre
judecătorească rămasă definitivă.
(2) Permisul de conducere se anulează și în cazul în care titularul acestuia a decedat.
(3) Procedura anulării permisului de conducere se stabilește prin regulament.
Art. 115. (1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce sau anularea permisului de
conducere se dispune de către poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al
Poliției Române și în cazul în care împotriva titularului acestuia s-a hotărât o astfel de
măsură de către o autoritate străină competentă pentru o faptă săvârșită pe teritoriul
altui stat, în condițiile stabilite prin Convenția europeană cu privire la efectele
internaționale ale interzicerii exercitării dreptului de a conduce un vehicul cu motor,
adoptată la Bruxelles la 3 iunie 1976, ratificată de România prin Legea nr. 126/1997.
(2) Hotărârea asupra suspendării exercitării dreptului de a conduce un vehicul sau
anulării permisului de conducere se comunică titularului de către poliția rutieră care a
dispus măsura.
Art. 116. (1) Persoana al cărei permis de conducere a fost anulat ca urmare a rămânerii
definitive a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru una dintre faptele
prevăzute la art. 114 alin. (1) și la art. 115 alin. (1) se poate prezenta la examen pentru
obținerea unui nou permis de conducere, pentru toate categoriile avute anterior, după
caz, dacă a intervenit una dintre situațiile următoare:
a) au trecut 6 luni de la data executării pedepsei amenzii sau a pedepsei în regim de
privare de libertate ori la locul de muncă;
417
b) a trecut un an de la data grațierii pedepsei sau a rămânerii definitive a hotărârii
judecătorești prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;
c) a intervenit amnistia;
d) interzicerea dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță
prevăzută la art. 66 alin. (1) lit. i) din Codul penal, a expirat sau a fost revocată.
(2) Persoana căreia i-a fost anulat permisul de conducere, înainte de intrarea în vigoare
a prezentei ordonanțe de urgență, ca urmare a săvârșirii, într-un interval de 6 luni de la
restituirea permisului de conducere, a unei fapte care atrăgea suspendarea exercitării
dreptului de a conduce, se poate prezenta la examen în vederea obținerii unui nou
permis de conducere, fără a fi necesară trecerea vreunui termen de la data aplicării
măsurii administrative.
(21) Persoana căreia i-a fost anulat permisul de conducere, ca urmare a condamnării
pentru o infracțiune care a fost dezincriminată, în condițiile art. 4 din Codul penal, se
poate prezenta la autoritatea competentă pe raza căreia își are domiciliul sau reședința,
pentru eliberarea unui nou permis de conducere, în condițiile ordinului ministrului
afacerilor interne prevăzut la art. 24 alin. (53), fără a mai susține examen și cu
prezentarea documentului care atestă o astfel de situație.
(22) În situația în care anularea permisului de conducere nu a fost dispusă până la
depunerea cererii de restituire de către titularul permisului de conducere, condamnat
definitiv pentru o infracțiune care a fost dezincriminată, în condițiile art. 4 din Codul
penal, șeful serviciului rutier competent dispune restituirea acestuia, în baza
documentului care atestă o astfel de situație.
(3) Pentru prezentarea la examen în vederea obținerii unui nou permis de conducere,
persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) și (2) trebuie să facă dovada
că:
a) este aptă din punct de vedere medical;
b) nu a fost condamnată prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru una
dintre infracțiunile prevăzute la art. 24 alin. (6), cu excepția cazurilor în care a
intervenit una dintre situațiile prevăzute la alin. (1).
Art. 117. (1) Imobilizarea unui vehicul se dispune de către polițistul rutier în cazul
săvârșirii de către conducătorul acestuia a uneia dintre următoarele fapte:
a) conducerea unui vehicul neînmatriculat sau neînregistrat ori cu număr de
înmatriculare sau de înregistrare fals ori fără a avea montate plăcuțele cu numărul de
înmatriculare sau de înregistrare;
b) conducerea unui vehicul care deteriorează drumul public sau afectează mediul ori
care prezintă deficiențe periculoase la sistemul de frânare sau la mecanismul de
direcție;
c) conducerea unui vehicul cu încălcarea regulilor referitoare la transportul mărfurilor
periculoase ori cu gabarite și/sau mase depășite;
d) conducerea unui vehicul despre care există date sau indicii că face obiectul unei
fapte de natură penală;
e) refuză să se legitimeze;
f) se află sub influența băuturilor alcoolice, a substanțelor psihoactive, iar conducerea
vehiculului nu poate fi asigurată de o altă persoană;
g) nu respectă timpii de conducere și de odihnă prevăzuți de lege.
418
(2) Imobilizarea unui vehicul se dispune și în cazul în care conducătorul acestuia ori
unul dintre pasageri săvârșește o faptă de natură penală sau este urmărit pentru
săvârșirea unei infracțiuni.
(3) Pentru oprirea forțată sau imobilizarea în cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), poliția
rutieră poate utiliza dispozitive speciale omologate.
(4) Procedura de imobilizare a vehiculelor în cazurile prevăzute la alin. (1) și (2) se
stabilește prin regulament.
CAPITOLUL VIII Căi de atac împotriva procesului-verbal de constatare a
contravenției
Art. 118. (1) Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se
poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei
rază de competență a fost constatată fapta.
(2) Plângerea suspendă executarea amenzii și a sancțiunii contravenționale
complementare dispuse prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției
de la data înregistrării la judecătoria prevăzută la alin. (1).
(3) Dovada înregistrării plângerii se prezintă de către contravenient, personal sau prin
reprezentant legal, la unitatea de poliție din care face parte agentul constatator. La data
prezentării dovezii înregistrării plângerii, unitatea de poliție din care face parte agentul
constatator va efectua mențiunile în evidențe și va restitui permisul de conducere,
reținând dovada înlocuitoare.
(4) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce se reia în ziua următoare celei în
care a fost predat permisul de conducere, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data
rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea
împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Sancțiunea
contravențională complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce își
produce efectele fără îndeplinirea vreunei alte formalități.
(5) Predarea permisului de conducere de către contravenient se face personal, prin
reprezentant legal sau prin servicii de curierat, cu aviz de primire, în termenul prevăzut
la alin. (4), la serviciul/biroul poliției rutiere, care îl va înainta unității de poliție care îl
are în evidență.
(6) Se consideră îndeplinită obligația de predare a permisului de conducere și în cazul
în care documentul este transmis prin servicii de curierat, cu aviz de primire, în
termenul prevăzut la alin. (4) la serviciul/biroul poliției rutiere. Data care se ia în
considerare este data predării permisului către serviciul de curierat. Dovada
înlocuitoare se eliberează la data prezentării titularului înăuntrul termenului de
suspendare a dreptului de a conduce la serviciul/biroul poliției rutiere la care a înaintat
permisul de conducere.
(7) În cazul în care contravenientul nu predă permisul de conducere în termenul
prevăzut la alin. (4), durata de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se
majorează de drept cu 30 de zile, fără îndeplinirea vreunei alte formalități.
(8) În sensul prezentului articol, prin serviciu al poliției rutiere se înțelege serviciul
poliției rutiere din structura unui inspectorat județean de poliție, Brigada Rutieră din
cadrul Direcției Generale a Municipiului București sau biroul de poliție autostrăzi din
cadrul Brigăzii Autostrăzi și Misiuni Speciale din structura Inspectoratului General al
Poliției Române.
419
Art. 119. În cazul în care fapta unui conducător de autovehicul, tractor agricol sau
forestier ori tramvai a avut ca urmare producerea unui accident de circulație, instanța de
judecată învestită cu soluționarea cauzei va cita unitatea de poliție din care face parte
agentul constatator, părțile implicate în eveniment și societatea de asigurare.
Art. 120. (1) Procesul-verbal neatacat în termen de 15 zile de la data comunicării
acestuia, precum și, după caz, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat
plângerea constituie titluri executorii, fără vreo altă formalitate.
(2)Abrogat.
(3)Abrogat.
(2) Executarea sancțiunii contravenționale complementare se prescrie în același termen
în care se prescrie sancțiunea contravențională principală.
CAPITOLUL IX Atribuții ale unor ministere și ale altor autorități ale
administrației publice
Art. 122. Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului are următoarele
atribuții:
a) ia măsuri pentru menținerea permanentă în stare tehnică bună a drumurilor pe care le
administrează;
b) ia măsuri pentru instalarea, aplicarea și întreținerea mijloacelor de semnalizare
rutieră, precum și a echipamentelor destinate siguranței circulației pe drumurile din
administrarea sa, cu respectarea standardelor în vigoare;
c) autorizează efectuarea lucrărilor în zonele de siguranță și protecție a drumurilor din
administrarea sa, verifică modul de executare și respectarea termenelor stabilite;
d) stabilește condițiile tehnice și metodologia de omologare și certificare a
echipamentelor, pieselor de schimb și materialelor de exploatare pentru vehicule;
e) autorizează înființarea și funcționarea stațiilor de inspecție tehnică periodică,
supraveghează și controlează activitatea acestora și atestă personalul care efectuează
inspecția tehnică periodică;
f) stabilește norme metodologice și organizează pregătirea, examinarea și atestarea
profesională a instructorilor și profesorilor de legislație în domeniul pregătirii
candidaților pentru obținerea permisului de conducere, în condițiile legii;
g) stabilește condițiile tehnice și metodologice de omologare pentru circulația pe
drumurile publice a vehiculelor, de inspecție tehnică periodică, de certificare a
autenticității, de identificare, precum și de verificare tehnică în trafic a vehiculelor;
h) autorizează înființarea și funcționarea școlilor pentru pregătirea conducătorilor de
autovehicule și tractoare agricole sau forestiere;
i) stabilește norme obligatorii privind organizarea și desfășurarea transporturilor rutiere
și controlează respectarea acestora;
j) elaborează reglementări specifice în domeniul transporturilor rutiere;
k) omologhează vehicule pentru circulație;
l) certifică și/sau omologhează echipamentele, piesele de schimb și materialele de
exploatare pentru vehiculele fabricate în țară sau importate;
m) autorizează agenții economici care desfășoară activități de reparații, de reglări, de
modificări constructive, de reconstrucție a vehiculelor, precum și de dezmembrare a
acestora;
420
n) asigură efectuarea certificării autenticității sau a identificării vehiculelor rutiere, în
vederea înmatriculării acestora;
o) asigură eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere;
p) stabilește normele metodologice și organizează pregătirea și examinarea
conducătorilor auto, în vederea obținerii certificatelor de atestare profesională.
q) elaborează, în condițiile legii, norme privind evaluarea capacităților psihologice
solicitate în activitatea de conducere a autovehiculelor, tractoarelor agricole sau
forestiere ori tramvaielor.
Art. 123. Ministerul Apărării are următoarele atribuții:
a) îndrumă, supraveghează și controlează circulația pe drumurile publice a vehiculelor
aparținând acestui minister și controlează respectarea de către conducătorii de vehicule
din subordine a regulilor de circulație;
b) cooperează cu poliția rutieră pentru realizarea acțiunilor de însoțire a coloanelor
oficiale militare, precum și a vehiculelor din parcul propriu;
c) înregistrează vehiculele din parcul propriu și ține evidența acestora;
d) pregătește personalul din subordine pentru conducerea vehiculelor ministerului și
autorizează personalul didactic din școlile de pregătire a conducătorilor auto din
sistemul propriu, în vederea obținerii permisului de conducere;
e) organizează și execută inspecția tehnică periodică a vehiculelor din unitățile aflate în
subordinea sa;
f) elaborează, împreună cu Ministerul Administrației și Internelor, norme privind
condițiile în care pot circula pe drumul public vehiculele speciale de luptă din parcul
propriu;
g) elaborează, împreună cu Ministerul Administrației și Internelor, norme privind
controlul circulației autovehiculelor aparținând Ministerului Apărării și însoțirea
coloanelor militare.
Art. 124. Ministerul Educației și Cercetării are următoarele atribuții:
a) asigură, prin programa școlară, educația rutieră a preșcolarilor și elevilor din
învățământul preuniversitar;
b) asigură, în unitățile de învățământ specializate, pregătirea cursanților în vederea
obținerii permisului de conducere;
c) îndrumă, coordonează și controlează, prin inspectoratele școlare, activitatea de
educație rutieră în unitățile de învățământ, inclusiv de pregătire și de perfecționare a
cadrelor didactice desemnate să execute astfel de activități;
d) asigură materialul didactic pentru laboratoarele de educație rutieră și parcurile-școală
proprii de circulație.
Art. 125. Ministerul Sănătății Publice are următoarele atribuții:
a) elaborează norme referitoare la examinarea medicală a candidaților la examenul
pentru obținerea permisului de conducere și a conducătorilor de vehicule;
b) stabilește măsurile ce trebuie luate de unitățile sanitare, în scopul prevenirii
accidentelor de circulație generate de cauze medicale;
c) elaborează norme privind examinarea medicală a conducătorilor de autovehicule,
tractoare agricole sau forestiere și tramvaie, precum și norme privind prelevarea
probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a
421
substanțelor psihoactive asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule,
tractoare agricole sau forestiere și tramvaie;
d) stabilește semnul distinctiv ce se aplică pe ambalajul medicamentelor contraindicate
conducerii vehiculelor;
e) stabilește și certifică conținutul truselor medicale de prim ajutor.
Art. 126. Comisia pentru Supraveghere a Asigurărilor împreună cu poliția rutieră
întocmesc programe de prevenție rutieră și îndrumă, coordonează și controlează modul
de aplicare a acestora. Fondurile necesare desfășurării acestor programe se asigură de
către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor împreună cu societățile de asigurare
autorizate.
Art. 127. (1) În scopul coordonării unei strategii unitare, multidisciplinare în domeniul
siguranței circulației rutiere, în subordinea Guvernului funcționează Consiliul
Interministerial pentru Siguranța Rutieră*).
(2) Atribuțiile Consiliului Interministerial pentru Siguranța Rutieră se stabilesc prin
În prezent, potrivit art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 437/1995 privind înființarea
Consiliului Interministerial pentru Siguranța Rutieră, acesta este organ consultativ al
Guvernului, care asigură concepția de ansamblu și coordonarea pe plan național a
activităților privind îmbunătățirea fluenței circulației și siguranței rutiere.
Art. 128. (1) Autoritățile administrației publice locale au următoarele atribuții:
a) iau măsuri pentru menținerea permanentă în stare tehnică bună a drumurilor pe care
le administrează, precum și pentru iluminarea corespunzătoare a acestora, conform
legii;
b) iau măsuri pentru instalarea, aplicarea și întreținerea mijloacelor de semnalizare
rutieră și a echipamentelor destinate siguranței circulației, conform standardelor în
vigoare, ținând evidența acestora;
c) întocmesc și actualizează planurile de organizare a circulației pentru localitățile
urbane și iau măsuri pentru realizarea lucrărilor ce se impun în vederea asigurării
fluenței și siguranței traficului, precum și a reducerii nivelurilor de emisii poluante, cu
avizul poliției rutiere;
d) stabilesc reglementări referitoare la regimul de acces și circulație, staționare și
parcare pentru diferite categorii de vehicule, cu avizul poliției rutiere;
e) iau măsuri pentru amenajarea de trotuare și drumuri laterale pentru circulația
pietonilor, vehiculelor cu tracțiune animală, a tractoarelor agricole sau forestiere, de
piste pentru biciclete, precum și de benzi destinate exclusiv transportului public de
persoane pe drumurile pe care le administrează, cu avizul poliției rutiere;
f) înregistrează și țin evidența vehiculelor nesupuse înmatriculării;
g) iau măsuri pentru ridicarea și depozitarea, în spații special amenajate, a
autovehiculelor, remorcilor, caroseriilor sau subansamblurilor acestora, devenite
improprii din punct de vedere tehnic pentru a circula pe drumurile publice, abandonate
sau părăsite pe domeniul public;
h) iau măsuri pentru asigurarea spațiului și depozitării vehiculelor cu tracțiune animală,
depistate circulând pe drumurile publice pe care le este interzis accesul;
i) sprijină activitățile organizate de Ministerul Educației și Cercetării și de Ministerul
Administrației și Internelor pentru educația rutieră a elevilor.
422
(2) Proiectele de sistematizare a localităților, de reglementare a circulației, precum și a
drumurilor publice din interiorul și din afara acestora, elaborate de autoritățile publice
locale, vor fi avizate de șeful poliției rutiere a județului, municipiului București sau,
după caz, al poliției rutiere din Inspectoratul General al Poliției Române.
Art. 129. (1) Ministerul Administrației și Internelor și autoritățile administrației publice
locale iau măsuri pentru popularizarea regulilor de circulație în rândul tuturor
persoanelor care folosesc drumurile publice și în acest scop vor prevedea în planurile
anuale fondurile necesare.
(2) În unitățile de învățământ preșcolar, primar și gimnazial obligatoriu se desfășoară
cel puțin o oră de educație rutieră pe săptămână, pe parcursul anului școlar.
(3) Mass-media poate sprijini acțiunile Ministerului Administrației și Internelor și ale
autorităților administrației publice locale în legătură cu popularizarea regulilor de
circulație pe drumurile publice.
(4) Poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române se va implica în
realizarea programelor de siguranță rutieră, stabilite de Comisia Economică pentru
Europa a Organizației Națiunilor Unite.
Art. 130. Orele de educație rutieră din instituțiile de învățământ preșcolar, primar și
gimnazial se desfășoară potrivit programei aprobate prin ordin comun al ministrului
educației și cercetării și al ministrului administrației și internelor, care se publică în
CAPITOLUL X Dispoziții finale
Art. 131. În desfășurarea activităților de prevenire a accidentelor rutiere, poliția rutieră
poate solicita sprijinul unor asociații profesionale și al unor conducători de
autovehicule și tractoare agricole sau forestiere, care consimt să participe voluntar la
acestea, conform legii.
Art. 132. Anual se stabilesc fonduri din bugetul Ministerului Administrației și
Internelor, destinate campaniilor și activităților de educație rutieră.
Art. 133. (1) Modelele indicatoarelor, marcajelor și semnalelor luminoase, precum și
semnalele polițiștilor rutieri sunt prevăzute în anexa nr. 2.
(2) Anexa prevăzută la alin. (1) poate fi modificată și completată prin hotărâre a
Guvernului, pe baza modificărilor și completărilor aduse convențiilor și acordurilor
internaționale în domeniu, la care România este parte.
Art. 1331. Substanțele ori produsele stupefiante prevăzute în prezenta ordonanță de
urgență, precum și medicamentele cu efecte similare acestora se stabilesc și se
actualizează periodic, prin lege, la propunerea Ministerului Sănătății.
Art. 134. (1) Prezenta ordonanță de urgență se aplică începând cu data de 1 februarie
2003. Pe aceeași dată se abrogă Decretul nr. 328/1966 privind circulația pe drumurile
publice, cu modificările ulterioare, republicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 49 din
28 iunie 1984, precum și orice alte dispoziții contrare prezentei ordonanțe de urgență.
(2) În termen de 30 de zile de la data publicării Ministerul Administrației și Internelor
va elabora regulamentul de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență, care se aprobă
prin hotărâre a Guvernului.
În termen de 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a
legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență*), la propunerea Ministerului
423
Administrației și Internelor, Guvernul va emite hotărârea de modificare și completare a
Hotărârii Guvernului nr. 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile
publice, denumit regulament în cuprinsul prezentei ordonanțe de urgență, care se va
publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
*) Legea nr. 49/2006 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.
195/2002 privind circulația pe drumurile publice a fost publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006.
Art. 136. În termen de 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României,
Partea I, a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență, ministerele cu atribuții în
domeniul circulației pe drumurile publice vor elabora, vor aproba și vor publica în
Monitorul Oficial al României, Partea I, normele de aplicare a prevederilor prezentei
ordonanțe de urgență, după cum urmează:
a) Ministerul Administrației și Internelor, pentru prevederile art. 15 alin. (4), art. 23
alin. (10), art. 24 alin. (2) și ale art. 83 alin. (4);
b) Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, pentru prevederile art. 23
alin. (33) și (35) și ale art. 66 alin. (3);
c) Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Ministerul Administrației
și Internelor, pentru prevederile art. 9 alin. (2) și ale art. 14 alin. (2);
d) Ministerul Sănătății, pentru prevederile art. 22 alin. (2), (5) și (7) și ale art. 125 litera
a);
e)Abrogat.
f) Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Ministerul Educației și
Cercetării și Ministerul Administrației și Internelor, pentru prevederile art. 23 alin. (5)
și (8);
g) Ministerul Apărării și Ministerul Administrației și Internelor, pentru prevederile art.
123 lit. f) și g);
h) Ministerul Educației și Cercetării și Ministerul Administrației și Internelor, pentru
prevederile art. 130.
Art. 137. Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
*
Prezenta ordonanță de urgență transpune în legislația națională prevederile art. 4 alin.
(1) teza finală și alin. (4) paragrafele 1 și 2, art. 6 alin. (2) lit. f), art. 7 alin. (1) lit. e) și
alin. (3) lit. b), art. 11 alin. (1) teza întâi și alin. (5) teza întâi și art. 12 din Directiva
2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind
permisele de conducere (reformată), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,
seria L, nr. 403 din 30 decembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare, ale
art. 2 alin. (1) lit. a) pct. (i) teza întâi și teza finală și pct. (iii) și alin. (2) lit. a) teza întâi
și lit. b) din Directiva 91/671/CEE a Consiliului din 16 decembrie 1991 privind
utilizarea obligatorie a centurilor de siguranță și a sistemelor de fixare a copiilor în
scaune în vehicule, publicată în Jurnalul Oficial, seria L, nr. 373 din 31 decembrie
1991, astfel cum a fost modificată prin Directiva de punere în aplicare 2014/37/UE a
Comisiei din 27 februarie 2014 de modificare a Directivei 91/671/CEE a Consiliului
privind utilizarea obligatorie a centurilor de siguranță și a sistemelor de siguranță
pentru copii în vehicule, precum și ale art. 2 lit. e), art. 3 alin. (4), art. 3a alin. (3) și art.
424
9 din Directiva 1999/37/CE a Consiliului din 29 aprilie 1999 privind documentele de
înmatriculare pentru vehicule, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria
L, nr. 138 din 1 iunie 1999, astfel cum a fost modificată și completată prin Directiva
2003/127/CE a Comisiei din 23 decembrie 2003, publicată în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene, seria L, nr. 10 din 16 ianuarie 2004, prin Directiva 2006/103/CE a
Consiliului din 20 noiembrie 2006, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,
seria L, nr. 363 din 20 decembrie 2006, prin Directiva 2013/22/UE a Consiliului din 13
mai 2013, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 158 din 10
iunie 2013, și prin Directiva 2014/46/UE a Parlamentului European și a Consiliului din
3 aprilie 2014, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 127 din 29
aprilie 2014.
NOTĂ:
Reproducem mai jos textul art. II din Legea nr. 49/2006 pentru aprobarea Ordonanței
de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care nu a
fost inclus în forma republicată a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002:
"Art. II. - Prezenta lege intră în vigoare în termen de 6 luni de la publicarea în
Monitorul Oficial al României, Partea I."
425
ANEXA Nr. 1
Categorii de vehicule pentru care se eliberează permisul de conducere
Categoriile de vehicule pentru care se eliberează permisul de conducere, prevăzute la

art. 20 alin. (2), se definesc astfel:
a) categoria AM: mopede;
b) categoria A1:
1. motociclete cu cilindree maximă de 125 cm3, cu puterea maximă de 11 kW și cu un
raport putere/greutate de cel mult 0,1 kW/kg;
2. tricicluri cu motor cu puterea maximă de 15 kW;
c) categoria A2: motociclete cu puterea maximă de 35 kW, cu un raport putere/greutate
care nu depășește 0,2 kW/kg și care nu sunt derivate dintr-un vehicul având mai mult
de dublul puterii sale;
d) categoria A: motociclete cu sau fără ataș și tricicluri cu motor cu puterea de peste 15
kW;
e) categoria B1: cvadricicluri a căror masă proprie nu depășește 400 kg (550 kg pentru
vehiculele destinate transportului de mărfuri), neincluzând masa bateriilor în cazul
vehiculelor electrice și care sunt echipate cu motor cu ardere internă a cărui putere netă
maximă nu depășește 15 kW sau cu motor electric a cărui putere nominală continuă
maximă nu depășește 15 kW;
f) categoria B:
1. autovehiculul a cărui masă totală maximă autorizată nu depășește 3.500 kg și al cărui
număr de locuri pe scaune, în afara conducătorului, nu este mai mare de 8;
2. ansamblul format dintr-un autovehicul trăgător din categoria B și o remorcă a cărei
masă totală maximă autorizată nu depășește 750 kg;
3. ansamblul de vehicule a căror masă totală maximă autorizată nu depășește 4.250 kg,
format dintr-un autovehicul trăgător din categoria B și o remorcă a cărei masă totală
maximă autorizată depășește 750 kg;
g) categoria BE: ansamblul de vehicule a căror masă totală maximă autorizată
depășește 4.250 kg, format dintr-un autovehicul trăgător din categoria B și o remorcă
sau semiremorcă a cărei masă totală maximă autorizată nu depășește 3.500 kg;
h) categoria C1: autovehiculul, altul decât cel din categoria D sau D1, a cărui masă
totală maximă autorizată depășește 3.500 kg, dar nu mai mare de 7.500 kg, și care este
proiectat și construit pentru transportul a maximum 8 pasageri în afară de conducătorul
auto. Autovehiculului din această categorie i se poate atașa o remorcă a cărei masă
totală maximă autorizată nu depășește 750 kg;
i) categoria C1E:
1. ansamblul de vehicule constând dintr-un autovehicul trăgător din categoria C1 și o
remorcă sau semiremorcă a cărei masă totală maximă autorizată este mai mare de 750
kg, cu condiția ca masa totală maximă autorizată a ansamblului să nu depășească
12.000 kg;
2. ansamblurile de vehicule în care vehiculul trăgător face parte din categoria B, iar
remorca sau semiremorca sa are o masă totală maximă autorizată de peste 3.500 kg, cu
condiția ca masa totală maximă autorizată a ansamblului să nu depășească 12.000 kg;
j) categoria C:
426
1. autovehiculul, altul decât cele din categoria D sau D1, a cărui masă totală maximă
autorizată este mai mare de 3.500 kg și care este proiectat și construit pentru transportul
a maximum 8 pasageri în afara conducătorului auto;
2. ansamblul format dintr-un autovehicul din categoria C și o remorcă a cărei masă
totală maximă autorizată nu depășește 750 kg;
k) categoria CE: ansamblul de vehicule constând dintr-un autovehicul trăgător din
categoria C și o remorcă sau semiremorcă a cărei masă totală maximă autorizată este
mai mare de 750 kg;
l) categoria D1:
1. autovehiculul proiectat și construit pentru transportul a maximum 16 pasageri în
afară de conducătorul auto și a cărui lungime maximă nu depășește 8 m;
2. ansamblul de vehicule format dintr-un autovehicul trăgător din categoria D1 și o
remorcă a cărei masă totală maximă autorizată nu depășește 750 kg;
m) categoria D1E: ansamblul de vehicule constând dintr-un autovehicul trăgător din
categoria D1 și o remorcă a cărei masă totală maximă autorizată este mai mare de 750
kg. Remorca nu trebuie să fie destinată transportului de persoane;
n) categoria D: autovehiculul destinat transportului de persoane având mai mult de 8
locuri pe scaune, în afara locului conducătorului. Autovehiculului din această categorie
i se poate atașa o remorcă a cărei masă totală maximă autorizată nu depășește 750 kg;
o) categoria DE: ansamblul de vehicule constând dintr-un autovehicul trăgător din
categoria D și o remorcă a cărei masă totală maximă autorizată este mai mare de 750
kg. Remorca nu trebuie să fie destinată transportului de persoane;
p) categoria Tr: tractoare agricole sau forestiere.
r) categoria Tb: troleibuz;
s) categoria Tv: tramvai.
427
428
Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii -
republicată
(modificată și actualizată prin Legea nr. 292/2018; Legea 117/2019;Legea nr.

193/2019)
Capitolul I Autorizarea executarii lucrarilor de constructii

Art. 1. (1) Executarea lucrarilor de constructii este permisa numai pe baza unei
autorizatii de construire sau de desfiintare, emisa in conditiile prezentei legi, la
solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren si/sau constructii -
identificat prin numar cadastral, in cazul in care legea nu dispune altfel.
(2) Constructiile civile, industriale, inclusiv cele pentru sustinerea instalatiilor si
utilajelor tehnologice, agricole sau de orice alta natura se pot realiza numai cu
respectarea autorizatiei de construire, emisa in conditiile prezentei legi, si a
reglementarilor privind proiectarea si executarea constructiilor.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), executarea lucrarilor de constructii cu
caracter special, care se realizeaza in baza tratatelor/acordurilor in vigoare la care
Romania este parte, se reglementeaza prin aranjamentele de implementare/acordurile
tehnice/intelegerile/memorandumurile de implementare a tratatelor respective, adoptate
potrivit legislatiei in vigoare, cu conditia avizarii documentatiei tehnice potrivit
legislatiei in vigoare.
Art. 2. (1) Autorizatia de construire constituie actul final de autoritate al administratiei
publice locale pe baza caruia este permisa executarea lucrarilor de constructii
corespunzator masurilor prevazute de lege referitoare la amplasarea, conceperea,
realizarea, exploatarea si postutilizarea constructiilor.
(2) Autorizatia de construire se emite in baza documentatiei pentru autorizarea
executarii lucrarilor de constructii, elaborata in conditiile prezentei legi, in temeiul si cu
respectarea prevederilor documentatiilor de urbanism, avizate si aprobate potrivit legii.
(21) Procedura de autorizare a executarii lucrarilor de constructii incepe odata cu
depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism in scopul obtinerii, ca act
final, a autorizatiei de construire si cuprinde urmatoarele etape:
a) emiterea certificatului de urbanism;
b) emiterea punctului de vedere al autoritatii competente pentru protectia mediului
pentru investitiile care nu se supun procedurilor de evaluare a impactului asupra
mediului;
c) notificarea de catre solicitant a autoritatii administratiei publice competente cu
privire la mentinerea solicitarii de obtinere, ca act final, a autorizatiei de construire,
pentru investitiile la care autoritatea competenta pentru protectia mediului a stabilit
necesitatea evaluarii impactului asupra mediului si a emis indrumarul conform
legislatiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra
mediului;
d) emiterea avizelor si acordurilor, precum si a actului administrativ al autoritatii pentru
protectia mediului competente privind investitiile evaluate din punctul de vedere al
impactului asupra mediului;
429
e) elaborarea documentatiei tehnice necesare pentru autorizarea executarii lucrarilor de
constructii, denumita in continuare documentatie tehnica - D.T.;
f) depunerea documentatiei pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii la
autoritatea administratiei publice competente;
g) emiterea autorizatiei de construire.
(3) Autorizatiile de construire pentru retele magistrale, cai de comunicatie, amenajari
pentru imbunatatiri funciare, retele de telecomunicatii ori alte lucrari de infrastructura,
care se executa in extravilanul localitatilor, se emit cu respectarea planurilor de
amenajare a teritoriului, avizate si aprobate potrivit legii.
(31) Autorizatiile de construire pentru instalarea retelelor de comunicatii electronice,
precum si autorizatiile de construire pentru instalarea infrastructurilor fizice necesare
acestor retele se emit cu respectarea normativelor tehnice prevazute de legislatia
privind regimul infrastructurii fizice a retelelor de comunicatii electronice, precum si,
dupa caz, pe baza normativelor tehnice privind proiectarea si realizarea constructiilor
pe care se amplaseaza acestea.
(4) Prin exceptare de la prevederile alin. (2) se pot emite autorizatii de construire si fara
documentatii de amenajare a teritoriului si de urbanism aprobate, pentru:
a) lucrari de modificare, de reparare, de protejare, de restaurare si de conservare a
cladirilor de orice fel, cu conditia mentinerii aceleiasi functiuni, a suprafetei construite
la sol si a volumetriei acestora;
a1) lucrari de supraetajare a cladirilor cu inca un nivel, o singura data, in suprafata de
maximum 20% din suprafata construita desfasurata a cladirilor, cu conditia situarii
acestora in afara zonelor construite protejate sau a zonelor de protectie a
monumentelor, dupa caz;
a2) lucrari de extindere a cladirilor sociale, de invatamant, de sanatate, de cultura si
administrative apartinand domeniului public si privat al statului si unitatilor
administrativ-teritoriale, daca extinderea se incadreaza in prevederile regulamentului
local de urbanism aferent planului urbanistic general - PUG sau planului urbanistic
zonal - PUZ, aprobat, in vigoare;
a3) schimbarea folosintei constructiilor existente, daca noua folosinta corespunde
prevederilor regulamentului local de urbanism aferent planului urbanistic general -
PUG sau planului urbanistic zonal - PUZ, aprobat, in vigoare;
b) lucrari de reparare privind cai de comunicatie, dotari tehnico-edilitare si altele
asemenea, fara modificarea traseului si, dupa caz, a functionalitatii acestora;
c) lucrari de reparare privind imprejurimi, mobilier urban, amenajari de spatii verzi,
parcuri si gradini publice, piete pietonale si celelalte lucrari de amenajare a spatiilor
publice;
d) lucrari de cercetare si de prospectare a terenurilor - foraje si excavari -, necesare in
vederea efectuarii studiilor geotehnice, exploatarilor de cariere, balastierelor, sondelor
de gaze si petrol, precum si altor exploatari;
e) organizarea de tabere de corturi.
Art. 3. (1) Constructiile civile, industriale, agricole, cele pentru sustinerea instalatiilor
si utilajelor tehnologice, pentru infrastructura de orice fel sau de oricare alta natura se
pot realiza numai cu respectarea autorizatiei de construire, precum si a reglementarilor
privind proiectarea si executarea constructiilor, pentru:
430
a) lucrari de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare,
schimbare de destinatie sau de reparare a constructiilor de orice fel, precum si a
instalatiilor aferente acestora, cu exceptia celor prevazute la art. 11;
b) lucrari de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare,
restaurare, conservare, precum si orice alte lucrari, indiferent de valoarea lor, care
urmeaza sa fie efectuate la toate categoriile de monumente istorice prevazute de lege -
monumente, ansambluri, situri - inclusiv la anexele acestora, identificate in
acelasi imobil - teren si/sau constructii, la constructii amplasate in zone de protectie a
monumentelor si in zone construite protejate, stabilite potrivit legii, ori la constructii cu
valoare arhitecturala sau istorica deosebita, stabilite prin documentatii de urbanism
aprobate;
c) lucrari de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare si
reabilitare privind caile de comunicatie de orice fel, drumurile forestiere, lucrarile de
arta, retelele si dotarile tehnico-edilitare, bransamente si racorduri la retele de utilitati,
lucrarile hidrotehnice, amenajarile de albii, lucrarile de imbunatatiri funciare, lucrarile
de instalatii de infrastructura, lucrarile pentru noi capacitati de producere, transport,
distributie a energiei electrice si/sau termice, precum si de reabilitare si retehnologizare
a celor existente;
d) imprejmuiri si mobilier urban, amenajari de spatii verzi, parcuri, locuri de joaca si
agrement, piete si alte lucrari de amenajare a spatiilor publice;
e) lucrari de foraje si excavari necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice si a
prospectiunilor geologice, proiectarea si deschiderea exploatarilor de cariere si
balastiere, a sondelor de gaze si petrol, precum si a altor exploatari de suprafata,
subterane sau subacvatice;
f) lucrari, amenajari si constructii cu caracter provizoriu necesare in vederea organizarii
executarii lucrarilor, in conditiile prevazute la art. 7 alin. (1) si (13);
g) organizarea de tabere de corturi, casute sau de rulote;
h) lucrari de constructii cu caracter provizoriu: chioscuri, tonete, cabine, spatii de
expunere, corpuri si panouri de afisaj, firme si reclame, copertine si pergole situate pe
caile si spatiile publice, anexe gospodaresti, precum si anexele gospodaresti ale
exploatatiilor agricole situate in extravilan;
i) cimitire - noi si extinderi.
(2) In vederea simplificarii procedurii de autorizare a executarii lucrarilor de constructii
provizorii prevazute la alin. (1) lit. d), g) si h), autorizatia de construire se emite in baza
documentatiilor tehnice - D.T. cu continut simplificat in raport cu continutul-cadru
prevazut in anexa nr. 1.
Art. 4. Autorizatiile de construire se emit de presedintii consiliilor judetene, de
primarul general al municipiului Bucuresti, de primarii municipiilor, sectoarelor
municipiului Bucuresti, ai oraselor si comunelor pentru executarea lucrarilor definite la
art. 3, dupa cum urmeaza:
a) de presedintii consiliilor judetene, cu avizul primarilor, pentru lucrarile care se
executa:
1. pe terenuri care depasesc limita unei unitati administrativ-teritoriale;
2. in intravilanul si extravilanul unitatilor administrativ-teritoriale ale caror primarii nu
au niciun angajat - functionar public cu atributii in domeniul urbanismului, amenajarii
431
teritoriului si autorizarii executarii lucrarilor de constructii, in structurile de specialitate
organizate conform legii;
a1) de presedintii consiliilor judetene, cu avizul prealabil al secretarului unitatii
administrativ-teritoriale sau al persoanei numite de catre prefect in conditiile art. 55
alin. (81) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, in situatiile exceptionale in care lucrarile se
executa la imobile situate pe raza unitatilor administrativ-teritoriale unde consiliul local
este dizolvat si primarul nu isi poate exercita atributiile:
1. ca urmare a incetarii sau suspendarii mandatului in conditiile legii;
2. In situatia in care fata de primar au fost dispuse potrivit legii penale masuri
preventive, altele decat cele care determina suspendarea mandatului si care fac
imposibila exercitarea de catre acesta a atributiilor prevazute de lege;
b) de primarii municipiilor, pentru lucrarile care se executa in teritoriul administrativ al
acestora, cu exceptia celor prevazute la lit. a) pct. 1;
c) de primarul general al municipiului Bucuresti, dupa solicitarea de catre acesta a
avizului primarilor sectoarelor municipiului Bucuresti, pentru:
1. executarea lucrarilor de constructii pentru investitii ce se realizeaza pe terenuri care
depasesc limita administrativ-teritoriala a unui sector si/sau care se realizeaza in
extravilan;
2. lucrari de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare,
restaurare, conservare, precum si orice alte lucrari, indiferent de valoarea lor, care vor fi
executate la: cladiri, constructii sau parti din constructii impreuna cu instalatiile,
componentele artistice, parte integranta din acestea, impreuna cu terenul aferent
delimitat topografic, inclusiv la anexele acestora, precum si alte constructii, identificate
in cadrul aceluiasi imobil, clasate individual ca monument potrivit Legii nr. 422/2001
privind protejarea monumentelor istorice, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare, imobile teren si/sau constructii, identificate prin numar cadastral, amplasate
in zone construite protejate stabilite potrivit legii, cladiri cu valoare arhitecturala sau
istorica deosebita, stabilite prin documentatii de urbanism aprobate, imobile teren si/sau
constructii, identificate prin numar cadastral, cuprinse in parcelarile incluse in Lista
monumentelor istorice;
3. lucrari de modernizare, reabilitare, extindere de retele edilitare municipale,
de transport urban subteran sau de suprafata, de transport si distributie pentru:
apa/canal, gaze, electrice, termoficare, comunicatii - inclusiv fibra optica, executate pe
domeniul public sau privat al municipiului Bucuresti, precum si lucrari de modernizare
si/sau reabilitare de strazi, care sunt in administrarea Consiliului General al
Municipiului Bucuresti;
d) de primarii sectoarelor municipiului Bucuresti, pentru lucrarile care se executa in
teritoriul administrativ al sectoarelor, cu exceptia celor prevazute la lit. c), inclusiv
monumente istorice din categoria ansamblurilor si siturilor, bransamente si racorduri
aferente retelelor edilitare.
e) de primarii unitatilor administrativ-teritoriale care au in aparatul de specialitate
angajati - functionari publici cu atributii in domeniul urbanismului, amenajarii
teritoriului si autorizarii executarii lucrarilor de constructii pentru lucrarile care se
432
executa:
1. in teritoriul administrativ al acestora, cu exceptia celor prevazute la lit. a) pct. 1;
2. la constructiile reprezentand monumente istorice clasate sau aflate in procedura de
clasare potrivit legii, aflate pe teritoriul administrativ, in conditiile art. 10 lit. a) si ale
art. 45 alin. (4) si cu avizul arhitectului-sef al judetului;
f) Abrogat.
(5) Abrogat.
(6) Prin exceptie de la prevederile art. 2 alin. (1), executarea lucrarilor de foraje
necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice si a prospectiunilor geologice,
proiectarea si deschiderea exploatarilor de gaze si petrol, a altor exploatari subacvatice,
precum si a lucrarilor de construire a retelelor submarine de transport energetic si de
comunicatii, in marea teritoriala, zona contigua sau zona economica exclusiva a Marii
Negre, dupa caz, este permisa in baza actului de autoritate al autoritatii competente
desemnate prin legea speciala, care tine loc de autorizatie de construire/desfiintare si se
emite in conditiile legislatiei specifice din domeniul gazelor, petrolului, energiei
electrice si comunicatiilor, din care fac parte lucrarile, dupa caz.
Art. 5. (1) Avizele si acordurile stabilite prin certificatul de urbanism se solicita de
catre investitor/beneficiar si se obtin de la autoritatile competente in domeniu inaintea
depunerii documentatiei pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii la
autoritatile administratiei publice competente pentru:
a) asigurarea si racordarea/bransarea la infrastructura edilitara, in conditiile impuse de
caracteristicile si amplasamentul retelelor de distributie/transport energetic din zona de
amplasament;
b) racordarea la reteaua cailor de comunicatii;
c) securitatea la incendiu, protectia civila si protectia sanatatii populatiei;
d) cerintele specifice unor zone cu restrictii stabilite prin reglementari speciale.
(2) Actele de autoritate emise de autoritatile competente pentru protectia mediului
prevazute la art. 2 alin. (21) lit. b) si d) se solicita si se obtin de investitor/solicitant in
conditiile legii.
(3) Avizele si acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, impreuna cu punctul de
vedere al autoritatii competente pentru protectia mediului sau, dupa caz, actul
administrativ al acesteia, obtinute potrivit prevederilor alin. (1) si (2), se anexeaza si
devin parte integranta din autorizatia de construire.
Art. 6. (1) Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritatile
prevazute la art. 4 si la art. 43 lit. a):
a) fac cunoscute solicitantului informatiile privind regimul juridic, economic si tehnic
al terenurilor si constructiilor existente la data solicitarii, in conformitate cu prevederile
planurilor urbanistice si ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de
amenajare a teritoriului, dupa caz, avizate si aprobate potrivit legii;
b) stabilesc cerintele urbanistice care urmeaza sa fie indeplinite in functie de specificul
amplasamentului;
c) stabilesc lista cuprinzand avizele/acordurile necesare in vederea autorizarii;
d) incunostinteaza investitorul/solicitantul cu privire la obligatia de a contacta
autoritatea competenta pentru protectia mediului, in scopul obtinerii punctului de
vedere si, dupa caz, al actului administrativ al acesteia, necesare in vederea autorizarii.
433
(11) Punctul de vedere al autoritatii competente pentru protectia mediului reprezinta
documentul scris emis de aceasta dupa etapa de evaluare initiala, respectiv dupa etapa
de incadrare a investitiei in procedura de evaluare a impactului asupra mediului, iar
actul administrativ al autoritatii competente pentru protectia mediului este, dupa caz,
acordul de mediu sau avizul Natura 2000.
(12) In cazul vanzarii sau cumpararii de imobile, certificatul de urbanism cuprinde
informatiile privind consecintele urbanistice ale operatiunii juridice.
(2) Certificatul de urbanism se emite de autoritatile abilitate sa autorizeze lucrarile de
constructii prevazute la art. 4 si art. 43 lit. a) si se elibereaza solicitantului in termen de
cel mult 30 de zile de la data inregistrarii cererii, mentionandu-se in mod obligatoriu
scopul emiterii acestuia.
(21) Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a acorda in termen de 15
zile suport tehnic de specialitate autoritatilor prevazute la art. 43 lit. a) in procesul de
emitere a certificatului de urbanism, pentru stabilirea cerintelor urbanistice care
urmeaza sa fie indeplinite in functie de specificul amplasamentului.
(3) Certificatul de urbanism se semneaza de catre presedintele consiliului judetean sau
de primar, dupa caz, de secretar si de arhitectul-sef sau de catre persoana
cu responsabilitate in domeniul amenajarii teritoriului si urbanismului din aparatul
propriu al autoritatii administratiei publice emitente, responsabilitatea emiterii acestuia
revenind semnatarilor, potrivit atributiilor stabilite conform legii.
(31) Pentru autoritatile prevazute la art. 43 lit. a) , certificatul de urbanism se semneaza
de catre persoanele cu responsabilitate in domeniu, desemnate prin ordin intern al
conducatorului autoritatii.
(4) In vederea eliberarii certificatului de urbanism, solicitantul - orice persoana
fizica sau juridica interesata - se va adresa autoritatilor prevazute la art. 4 cu
o cerere care va cuprinde atat elementele de identificare a imobilului pentru care se
solicita certificatul de urbanism, respectiv localitate, numar cadastral si numar de carte
funciara, unde este cazul, daca legea nu dispune altfel, cat si elementele care definesc
scopul solicitarii.
(5) Certificatul de urbanism nu confera dreptul de a executa lucrari de constructii.
(6) Certificatul de urbanism se emite si in urmatoarele situatii:
a) in vederea concesionarii de terenuri, potrivit legii;
b) in vederea adjudecarii prin licitatie a proiectarii lucrarilor publice in faza de "Studiu
de fezabilitate", potrivit legii;
c) pentru cereri in justitie si operatiuni notariale privind circulatia imobiliara, atunci
cand operatiunile respective au ca obiect:
- comasarea, respectiv dezmembrarea terenurilor din/in cel putin 3 parcele;
- imparteli ori comasari de parcele solicitate in scopul realizarii de lucrari de constructii
si de infrastructura;
- constituirea unei servituti de trecere cu privire la un imobil.
Operatiunile juridice mentionate, efectuate in lipsa certificatului de urbanism, sunt
lovite de nulitate. Solicitarea certificatului de urbanism este facultativa atunci cand
operatiunile de imparteli ori comasari de parcele fac obiectul iesirii din indiviziune, cu
exceptia situatiei in care solicitarea este facuta in scopul realizarii de lucrari de
constructii si/sau de lucrari de infrastructura.
434
Art. 61. (1) Masurile specifice pentru protectia mediului stabilite prin actul
administrativ al autoritatii competente pentru protectia mediului vor fi avute in vedere
la elaborarea documentatiei tehnice - D.T. si nu pot fi modificate prin procedura de
autorizare ori prin autorizatia de construire.
(2) In situatia in care o investitie urmeaza sa se realizeze etapizat sau sa se amplaseze
pe terenuri aflate in raza teritoriala a mai multor unitati administrativ-teritoriale
invecinate, evaluarea efectelor asupra mediului se realizeaza pentru intreaga investitie.
Art. 7. (1) Autorizatia de construire se emite pentru executarea lucrarilor de baza si a
celor aferente organizarii executarii lucrarilor, in cel mult 30 de zile de la data
depunerii documentatiei pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii, care
cuprinde, in copie, urmatoarele documente:
a) certificatul de urbanism;
b) dovada, in copie legalizata, a titlului asupra imobilului, teren si/sau constructii si,
dupa caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi si extrasul de carte funciara
de informare actualizat la zi, in cazul in care legea nu dispune altfel;
c) documentatia tehnica - D.T pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii;
d) avizele si acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al
autoritatii competente pentru protectia mediului si, dupa caz, actul administrativ al
acesteia;
d1) pentru proiectele de infrastructura transeuropeana de transport, avizele/si acordurile
stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autoritatii competente pentru
protectia mediului si, dupa caz, actul administrativ al acestuia, avizele/acordurile de
principiu sau, dupa caz, avizele de amplasament favorabile conditionate pentru
relocarea sistemelor/retelelor de transport si de distributie a energiei electrice, gazelor
naturale si a titeiului, precum si a altor retele de utilitati situate pe coridorul
de expropriere.
e) Abrogat.
f) dovada privind achitarea taxelor aferente certificatului de urbanism si a autorizatiei
de construire.
(11) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), pentru constructiile reprezentand anexele
gospodaresti ale exploatatiilor agricole termenul de emitere a autorizatiei de construire
este de 15 zile de la data inregistrarii cererii.
(12) Documentatia pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii se depune si se
inregistreaza la autoritatea administratiei publice competente numai daca solicitantul
prezinta toate documentele prevazute la alin. (1).
(13) Cu respectarea legislatiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si
private asupra mediului, in situatia in care apar modificari pentru care este necesara
emiterea unei autorizatii de construire distincta pentru organizarea executarii lucrarilor,
aceasta se emite numai daca autoritatea competenta pentru protectia mediului constata
ca modificarile aduse se inscriu in limitele actului administrativ emis anterior. In caz
contrar, autoritatea competenta pentru protectia mediului reface evaluarea efectelor
lucrarilor de baza si a celor aferente organizarii executarii lucrarilor si emite un nou act
administrativ.
(14) Se excepteaza de la prevederile alin. (1) lit. b) lucrarile de constructii care privesc
realizarea, dezvoltarea sau relocarea sistemelor/retelelor nationale de transport si de
435
distributie a energiei electrice, a gazelor naturale si a titeiului, gazolinei, etanului,
condensatului, realizate de catre titularii de licente, autorizatii si acorduri petroliere
pentru care licenta, acordul de concesiune sau acordul petrolier sunt documentele pe
baza carora se elibereaza autorizatia de construire, cu notificarea si acordarea de
indemnizatii, rente, despagubiri, dupa caz, proprietarilor, impreuna cu dovada
indeplinirii urmatoarelor obligatii:
a) in cazul in care proprietarii sunt identificati, prin incheierea, in prealabil, a unei
conventii intre parti, termenul de plata fiind de 30 de zile de la incheierea conventiei;
b) in cazul in care proprietarii nu sunt identificati, prin dovada consemnarii prealabile
in conturi deschise pe numele titularilor de licente, autorizatii si acorduri petroliere a
sumelor de bani aferente despagubirilor, indemnizatiilor si rentelor, dupa caz, pentru
respectivele imobile;
c) in cazul in care, desi proprietarii sunt identificati, refuza sa incheie conventia,
dovada consemnarii prealabile la dispozitia acestora, in termen de 60 de zile de la data
la care acestia au fost notificati sa se prezinte in vederea semnarii conventiilor, dar nu
s-au prezentat sau au refuzat incheierea conventiei, a sumelor aferente despagubirilor,
indemnizatiilor si rentelor, dupa caz.
(15) In cazurile in care autorizatia de construire s-a emis in baza avizelor prevazute la
alin. (1) lit. d1), beneficiarul are obligatia depunerii la emitentul autorizatiei de
construire a avizelor/acordurilor sau, dupa caz, a avizelor de amplasament, pentru
scoaterea terenurilor din fondul forestier sau pentru relocarea sistemelor/retelelor
de transport si de distributie a energiei electrice, gazelor naturale si a titeiului, precum
si a altor retele de utilitati situate pe coridorul de expropriere pana la data semnarii
procesului-verbal de receptie la terminarea lucrarilor.
(16) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), la solicitarea justificata a beneficiarilor,
autorizatiile de construire se emit in regim de urgenta in termen de pana la 15 zile.
(2) Documentatia tehnica - D.T pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii
este extras din proiectul tehnic si se elaboreaza in conformitate cu continutul-cadru
prevazut in anexa nr. 1, in concordanta cu cerintele certificatului de urbanism, cu
continutul avizelor si al acordurilor cerute prin acesta, si se intocmeste, se semneaza si
se verifica, potrivit legii.
(21) Documentatiile tehnice - D.T. aferente investitiilor pentru care
autoritatea competenta pentru protectia mediului a evaluat efectele asupra mediului si a
emis actul administrativ se verifica in mod obligatoriu pentru cerinta esentiala de
calitate in constructii "c) igiena, sanatate si mediu", potrivit legii.
(22) In situatia in care, dupa emiterea actului administrativ al autoritatii competente
pentru protectia mediului si inaintea depunerii documentatiei pentru autorizarea
executarii lucrarilor de constructii, investitia sufera modificari care nu au facut obiectul
evaluarii privind efectele asupra mediului, acestea vor fi mentionate de catre
verificatorul de proiecte atestat pentru cerinta esentiala "c) igiena, sanatate si mediu" in
raportul de verificare a documentatiei tehnice aferente investitiei, iar
solicitantul/investitorul are obligatia sa notifice autoritatea publica pentru protectia
mediului emitenta, cu privire la aceste modificari, potrivit prevederilor legislatiei
privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului.
436
(23) Documentatiile tehnice - D.T. pentru reabilitarea termica a cladirilor se verifica in
mod obligatoriu pentru cerinta esentiala de calitate in constructii "f) economie de
energie si izolare termica", potrivit legii.
(3) In situatia depunerii unei documentatii tehnice incomplete, acest lucru se notifica in
scris solicitantului, in termen de 5 zile de la data inregistrarii, cu mentionarea
elementelor necesare in vederea completarii acesteia.
(31) Persoanele fizice cu atributii in verificarea documentatiilor si elaborarea/emiterea
autorizatiilor de construire raspund material, contraventional, civil si penal, dupa caz,
pentru nerespectarea termenelor prevazute la alin. (1) si (3).
(4) Executarea lucrarilor de constructii se poate face numai pe baza proiectului tehnic si
a detaliilor de executie.
(5) Autoritatea emitenta a autorizatiei de construire stabileste o perioada de valabilitate
de cel mult 24 de luni de la data emiterii, interval in care solicitantul are dreptul sa
inceapa lucrarile. Valabilitatea autorizatiei se extinde de la data consemnata in
instiintarea prevazuta la alin. (8) pe toata durata de executie a lucrarilor prevazute prin
autorizatie, in conformitate cu proiectul tehnic.
(51) Pentru proiectele de infrastructura transeuropeana de transport, autorizatiile de
construire, certificatele de urbanism, avizele, acordurile, dupa caz, avizele de
amplasament isi mentin valabilitatea pe toata perioada implementarii proiectelor, pana
la finalizarea executarii lucrarilor pentru care au fost eliberate, respectiv pana la data
semnarii procesului-verbal de receptie finala a lucrarilor, cu conditia inceperii executiei
lucrarilor in termen de 12 luni de la data emiterii autorizatiei de construire.
(52) Prevederile alin. (51) nu se aplica daca pe parcursul executiei lucrarilor sunt
identificate elemente noi care sa impuna reluarea procedurilor de avizare prevazute de
lege, necunoscute la data emiterii acestora, precum si/sau modificari ale conditiilor care
au stat la baza emiterii acestora, dupa caz.
(6) Neinceperea lucrarilor ori nefinalizarea acestora in termenele stabilite conduce la
pierderea valabilitatii autorizatiei, fiind necesara emiterea unei noi autorizatii de
construire. In situatia in care caracteristicile nu se schimba fata de autorizatia initiala, se
va putea emite o noua autorizatie de construire, fara a fi necesar un nou certificat de
urbanism.
(7) Prin exceptie de la prevederile alin. (6), in cazul justificat in care lucrarile de
constructii nu pot fi incepute ori nu pot fi executate integral la termenul
stabilit, investitorul poate solicita autoritatii emitente prelungirea valabilitatii
autorizatiei cu cel putin 15 zile inaintea expirarii acesteia. Prelungirea valabilitatii
autorizatiei se poate acorda o singura data si pentru o perioada nu mai mare de 12 luni.
(8) Investitorul are obligatia sa instiinteze autoritatea emitenta a autorizatiei de
construire, precum si inspectoratul teritorial in constructii asupra datei de incepere a
lucrarilor autorizate. In caz contrar, daca constatarea faptei de incepere a lucrarilor fara
instiintare s-a facut in termenul de valabilitate a autorizatiei, data inceperii lucrarilor se
considera ca fiind ziua urmatoare datei de emitere a autorizatiei.
(9) Autorizatia de construire se emite daca sunt indeplinite cumulativ conditiile cerute
prin prezenta lege. Autoritatea emitenta a autorizatiei nu este responsabila pentru
eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenta, in momentul emiterii actului, a
437
unor litigii aflate pe rolul instantelor judecatoresti privind imobilul - teren si/sau
constructii -, responsabilitatea apartinand solicitantului.
(10) Lucrarile de consolidare la cladirile incadrate prin raport de expertiza tehnica ori
prin nota tehnica justificativa in clasa I de risc seismic si care prezinta pericol public se
autorizeaza in regim de urgenta, in conditiile prevazute la alin. (16).
(11) In conditiile prezentei legi nu se emit autorizatii provizorii.
(12) Autorizatiile de construire/desfiintare se emit numai pe baza unei documentatii
complete, in conformitate cu continutul-cadru prevazut in anexa nr. 1, cu exceptia
situatiilor prevazute la alin. (16).
(13) Autorizatia de construire se semneaza de presedintele consiliului judetean sau de
primar, dupa caz, de secretar si de arhitectul-sef sau de persoana cu responsabilitate in
domeniul amenajarii teritoriului si urbanismului din aparatul propriu al autoritatii
administratiei publice emitente, responsabilitatea emiterii autorizatiilor revenind
semnatarilor, potrivit atributiilor stabilite conform legii.
(131) Prin exceptie de la prevederile alin. (13) , autorizatia de construire, emisa de
institutiile abilitate sa autorizeze lucrarile de constructii cu caracter special potrivit art.
43 lit. a), se semneaza de catre conducatorul institutiei emitente sau de persoana
delegata de acesta, de seful structurii de specialitate cu atributii privind autorizarea
executarii lucrarilor de constructii din aparatul propriu al institutiei emitente si de o
persoana din cadrul structurii de specialitate care indeplineste cerintele de formare
profesionala prevazute de art. 361 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea
teritoriului si urbanismul, cu modificarile si completarile ulterioare, responsabilitatea
emiterii acesteia revenind semnatarilor, potrivit atributiilor stabilite conform legii.
(14) Valabilitatea autorizatiei se mentine in cazul schimbarii investitorului, inaintea
finalizarii lucrarilor, cu conditia respectarii prevederilor acesteia si a inscrierii in cartea
funciara a modificarilor intervenite cu privire la drepturile reale imobiliare.
(15) In situatia in care in timpul executarii lucrarilor si numai in perioada de valabilitate
a autorizatiei de construire survin modificari de tema privind lucrarile de constructii
autorizate, care conduc la necesitatea modificarii acestora, titularul are obligatia de a
solicita o noua autorizatie de construire, potrivit prevederilor prezentei legi.
(151) Pentru obtinerea unei noi autorizatii de construire, potrivit prevederilor alin. (15) ,
solicitantul va depune o noua documentatie tehnica - D.T, elaborata in conditiile
modificarilor de tema survenite, urmand ca autoritatea administratiei publice locale
competente sa decida, dupa caz:
a) emiterea noii autorizatii de construire, daca lucrarile corespunzatoare modificarilor
de tema se inscriu in limitele actului administrativ al autoritatii competente pentru
protectia mediului, precum si ale avizelor si acordurilor obtinute pentru autorizatia de
construire initiala;
b) reluarea procedurii de autorizare in conditiile prezentei legi, daca lucrarile
corespunzatoare modificarilor de tema depasesc limitele actului administrativ al
autoritatii competente pentru protectia mediului, precum si ale avizelor si acordurilor
obtinute pentru autorizatia de construire initiala.
(152) Verificarea incadrarii lucrarilor corespunzatoare modificarilor de tema in limitele
avizelor si acordurilor obtinute pentru autorizatia de construire initiala se realizeaza de
catre structurile de specialitate ale autoritatii administratiei publice competente, precum
438
si de verificatorii de proiecte atestati in conditiile legii, pentru fiecare cerinta esentiala
de calitate in constructii, cu participarea reprezentantilor institutiilor avizatoare.
(153) Verificarea incadrarii lucrarilor corespunzatoare modificarilor de tema in limitele
actului administrativ al autoritatii competente pentru protectia mediului se realizeaza de
catre aceasta potrivit prevederilor legislatiei privind evaluarea impactului anumitor
proiecte publice si private asupra mediului.
(154) pentru proiectele de infrastructura de transport de interes national, verificarea
incadrarii lucrarilor corespunzatoare modificarilor de tema de proiectare in limitele
avizelor si acordurilor obtinute pentru autorizatia de construire initiala se realizeaza de
Ministerul Transporturilor, precum si de verificatorii de proiecte atestati in conditiile
legii, pentru fiecare cerinta esentiala de calitate in constructii, cu participarea
reprezentantilor institutiilor avizatoare afectate de modificari. Convocarea
reprezentantilor institutiilor avizatoare se face de catre Ministerul
Transporturilor. Minuta sedintei impreuna cu toate documentele solicitate de lege stau
la baza emiterii autorizatiei de construire.
(16) Cu respectarea legislatiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si
private asupra mediului, in cazul constructiilor care prezinta pericol public, autorizatia
de construire pentru executarea lucrarilor de interventie in prima urgenta, care constau,
in principal, in sprijiniri ale elementelor structurale/nestructurale avariate, demolari
partiale si consolidari la structura de rezistenta, obligatorii in cazuri de avarii, accidente
tehnice, calamitati ori alte evenimente cu caracter exceptional, se emite imediat de catre
autoritatea administratiei publice competente potrivit prezentei legi, urmand ca
documentatiile tehnico-economice corespunzatoare fiecarei faze de proiectare -
expertiza tehnica, studiu de fezabilitate/documentatie de avizare, documentatie tehnica
D.T., proiect tehnic - P.T., detalii de executie D.E sa fie elaborate si aprobate pe
parcursul sau la incheierea executarii lucrarilor, cu respectarea avizelor si acordurilor,
precum si, dupa caz, a actului administrativ al autoritatii competente pentru protectia
mediului.
(161) Prevederile alin. (16) se aplica in mod corespunzator si constructiilor prevazute la
art. 3 alin. (1) lit. b) care prezinta pericol public.
(162) Pentru proiectele de infrastructura transeuropeana de transport, autorizatiile de
construire se pot elibera in baza documentelor prevazute la alin. (1) si a avizelor de
principiu pentru scoaterea definitiva din fondul forestier national.
(17) Primariile pot dezafecta constructiile, proprietate a unitatii administrativ-
teritoriale, aflate in stare avansata de degradare si care pun in pericol siguranta publica,
cu exceptia constructiilor monument istoric, pe baza de autorizatie de desfiintare emisa
in conditiile alin. (16), cu obligatia de a se intocmi documentatii specifice in
conformitate cu prevederile cuprinse in anexa nr. 1.
(18) Taxa pentru eliberarea autorizatiei de construire se calculeaza potrivit legii.
(19) Taxa pentru prelungirea valabilitatii autorizatiei de construire se calculeaza la 30
% din valoarea initiala a taxei de autorizare.
(20) Institutiile/Operatorii economici abilitate/abilitati prin lege sa emita
avizele/acordurile prevazute la art. 5 alin. (1) au urmatoarele obligatii:
a) sa stabileasca continutul-cadru al documentatiilor specifice necesare pentru emiterea
avizelor/acordurilor, precum si lista altor documente si conditii specifice necesare, pe
439
care le pun la dispozitia publicului si autoritatilor administratiei publice competente pe
pagina proprie de internet si prin afisare la sediu;
b) sa emita avizele/acordurile, in termen de maximum 15 zile de la data inregistrarii
cererii/documentatiei specifice complete, sub sanctiunea aplicarii prevederilor legale
privind aprobarea tacita, fara alte proceduri prealabile.
b1) sa ia masurile necesare pentru gestionarea legala a informatiilor clasificate,
continute de documentatiile solicitate pentru emiterea avizelor-acordurilor prevazute
prin certificatul de urbanism emis de institutiile prevazute la art. 43 lit. a) , inclusiv prin
stabilirea unui continut-cadru specific adaptat al acestora, cu respectarea termenului
prevazut la lit. b);
c) pentru proiectele de infrastructura transeuropeana de transport, sa emita
avizele/acordurile de principiu pentru scoaterea terenurilor din fondul forestier sau,
dupa caz, avizele de amplasament favorabile conditionate pentru relocarea
sistemelor/retelelor de transport si de distributie a energiei electrice, gazelor naturale si
a titeiului, precum si a altor retele de utilitati situate pe coridorul de expropriere, in
maximum 10 zile de la data depunerii solicitarii la autoritatea emitenta pe baza planului
de amplasament al obiectivului de investitii, si memoriului tehnic, care vor cuprinde in
mod obligatoriu pozitionarea retelelor de utilitati sau a terenurilor afectate de scoaterea
din fondul forestier.
(201) Prevederile alin. (20) lit. b) nu sunt aplicabile actelor de autoritate emise de catre
autoritatile pentru protectia mediului competente, respectiv punctului de vedere si
actului administrativ al acestora, care se emit potrivit legislatiei privind evaluarea
impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului.
(21) Autorizatia de construire si anexele acesteia au caracter public si se pun la
dispozitia publicului spre informare pe pagina proprie de internet a autoritatii
administratiei publice emitente sau prin afisare la sediul acesteia, dupa caz.
(211) Se excepteaza de la prevederile alin. (21) autorizatiile de construire pentru
lucrarile de constructii cu caracter special, daca acestea intra sub incidenta regimului
informatiilor clasificate.
(22) In aplicarea prevederilor alin. (21), autoritatile prevazute la art. 4 au obligatia de a
respecta restrictiile impuse de legislatia in vigoare in legatura cu secretul comercial si
industrial, proprietatea intelectuala, protejarea interesului public si privat, precum si
fara a se aduce atingere garantarii si protejarii drepturilor si libertatilor fundamentale
ale persoanelor fizice cu privire la dreptul la viata intima, familiala si privata, potrivit
legii.
(23) Autoritatile prevazute la art. 4 fac publica emiterea autorizatiei de construire sau,
dupa caz, a actului de respingere a cererii pentru autorizarea executarii lucrarilor de
constructii si pun la dispozitia publicului urmatoarele informatii:
a) continutul autorizatiei de construire si al anexelor aferente, care includ toate
conditiile necesare a fi indeplinite de solicitanti, sau, dupa caz, continutul actului de
respingere a cererii pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii;
b) principalele motive si considerente pe care se bazeaza emiterea autorizatiei de
construire sau, dupa caz, a actului de respingere a cererii pentru autorizarea executarii
lucrarilor de constructii, ca urmare a examinarii comentariilor si opiniilor exprimate de
public, inclusiv informatii cu privire la desfasurarea procesului de consultare a
440
publicului;
c) descrierea, dupa caz, a principalelor masuri pentru evitarea, reducerea si, daca este
posibil, compensarea efectelor negative majore, conform actului administrativ emis de
autoritatea competenta pentru protectia mediului.
(24) Autorizarea de construire pentru construirea unui drum public nou sau modificarea
substantiala a unui drum public existent, cuprins in reteaua rutiera, nu se va emite in
conditiile in care proiectele de infrastructura respective nu contin rapoartele de audit de
siguranta rutiera sau de evaluare de impact asupra sigurantei rutiere, dupa caz, realizate
in conformitate cu prevederile Legii nr. 265/2008 privind gestionarea sigurantei
circulatiei pe infrastructura rutiera, cu modificarile si completarile ulterioare.
(25) La cererea beneficiarului proiectului de infrastructura transeuropeana
de transport se pot emite autorizatii de construire pe loturi, sectiuni, sectoare sau
obiecte de lucrari, conditionat de depunerea documentatiilor tehnice complete insotite
de punctul de vedere al autoritatii competente pentru protectia mediului/actul
administrativ al acesteia, avizele/acordurile prevazute de certificatul de urbanism sau de
avizele/acordurile de principiu/avizele de amplasament favorabile conditionate
aferente, dupa caz.
Art. 71. (1) In vederea eliberarii certificatului de urbanism, precum si a autorizatiei de
construire pentru executarea lucrarilor de constructii necesare derularii operatiunilor de
exploatare/prospectare geologica si exploatare a petrolului si gazelor naturale, precum
si pentru executarea lucrarilor de constructii care privesc realizarea, dezvoltarea,
modernizarea, retehnologizarea, reabilitarea si revizia sistemelor nationale/retelelor
de transport al energiei electrice, al gazelor naturale si al titeiului, gazolinei, etanului,
condensatului, la solicitarea titularilor de licente/permise/autorizatii:
a) prin exceptie de la prevederile art. 6 alin. (4) si art. 7 alin. (1) lit. b), terenurile care
nu sunt inscrise in evidentele de cadastru si carte funciara se pot identifica prin numarul
de tarla si de parcela, prin titlu de proprietate si proces-verbal de punere in posesie,
precum si prin orice alta modalitate de identificare prevazuta de lege;
b) prin exceptie de la prevederile art. 7 alin. (1) lit. b), autorizatia de construire se
elibereaza, cu notificarea si acordarea de despagubiri/indemnizatii proprietarilor, in
conditiile legii, pe baza oricaruia dintre urmatoarele documente: contractul de
inchiriere, licenta, acordul de concesiune sau acordul petrolier.
(2) Pentru executarea lucrarilor de constructii necesare derularii operatiunilor de
exploatare/prospectare geologica si exploatare a petrolului si gazelor naturale, precum
si pentru executarea lucrarilor de constructii care privesc realizarea, dezvoltarea,
modernizarea, retehnologizarea, reabilitarea si revizia sistemelor nationale/retelelor
de transport al energiei electrice, al gazelor naturale si al titeiului, gazolinei, etanului,
condensatului realizate de catre titularii de licente, autorizatii si acorduri petroliere,
pentru care oricare dintre urmatoarele documente: contractul de inchiriere, licenta,
acordul de concesiune sau acordul petrolier tine loc de titlu asupra imobilului pentru
obtinerea autorizatiei de construire, este necesara depunerea de catre beneficiar
a urmatoarelor dovezi privind indeplinirea obligatiilor de notificare si acordare de
indemnizatii/despagubiri, dupa cum urmeaza:
441
a) contractul de inchiriere/conventie intre parti, termenul de plata al
indemnizatiilor/despagubirilor fiind de 30 de zile de la incheierea contractului de
inchiriere/conventiei, in cazul in care proprietarii sunt identificati;
b) dovada consemnarii prealabile, in conturi deschise pe numele titularilor de licente,
autorizatii si acorduri petroliere, a sumelor de bani aferente despagubirilor,
indemnizatiilor, dupa caz, pentru respectivele imobile, in cazul in care proprietarii nu
sunt identificati;
c) dovada consemnarii prealabile, la dispozitia acestora, in termen de 60 de zile de la
data la care au fost notificati sa se prezinte in vederea semnarii conventiilor, dar nu s-au
prezentat sau au refuzat incheierea conventiei, a sumelor aferente
despagubirilor/indemnizatiilor, in cazul in care proprietarii sunt identificati, dar nu se
prezinta sau refuza sa incheie conventia.
(3) Prevederile alin. (1) si (2) se aplica si in situatia in care este necesara, pentru
realizarea proiectelor de infrastructura de transport, relocarea retelelor de utilitati (retele
de distributie a energiei electrice, a gazelor naturale, apa, canal) si a sistemelor
nationale/retelelor de transport al energiei electrice, al gazelor naturale si al titeiului,
gazolinei, etanului, condensatului.
(4) La incetarea contractelor de inchiriere, titularii de licente/permise/autorizatii
prevazuti la alin. (2) au obligatia repunerii in starea anterioara a terenurilor care au
facut obiectul acestor contracte, daca partile nu au convenit altfel.
Art. 72. In vederea eliberarii certificatului de urbanism, precum si a autorizatiei de
construire pentru executarea de lucrari de constructii privind instalarea si dezvoltarea
de retele de comunicatii electronice si de infrastructuri fizice aferente acestora, precum
si racordarea la energie electrica, la solicitarea furnizorilor de retele de comunicatii
electronice:
a) prin exceptie de la prevederile art. 6 alin. (4) si art. 7 alin. (1) lit. b), terenurile pe
care urmeaza a fi instalate sau dezvoltate retele de comunicatii electronice sau elemente
de infrastructura fizica necesare sustinerii acestora, care nu sunt inscrise in evidentele
de cadastru si carte funciara, se pot identifica prin numarul de tarla si de parcela,
prin titlu de proprietate si proces-verbal de punere in posesie, precum si prin orice alta
modalitate de identificare prevazuta de lege;
b) prin exceptie de la prevederile art. 7 alin. (1) lit. b), constituie titluri pentru emiterea
certificatului de urbanism si a autorizatiei de construire contractele de inchiriere
incheiate de furnizorii de retele de comunicatii electronice cu proprietarii, alti detinatori
de drepturi reale principale, administratorii, concesionarii, locatorii, titularii dreptului
de folosinta cu titlu gratuit a terenurilor sau constructiilor pe care urmeaza a fi instalate
sau dezvoltate retele de comunicatii electronice sau elemente de infrastructura fizica
necesare sustinerii acestora, precum si racordarea la energie electrica, daca respectivele
contracte cuprind explicit acordul proprietarilor pentru executarea lucrarilor de
constructii, ori, in lipsa acestor contracte de inchiriere, hotararile judecatoresti
definitive care tin loc de contract intre parti.
Art. 8. (1) Demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea, partiala sau totala, a
constructiilor si instalatiilor aferente constructiilor, a instalatiilor si utilajelor
tehnologice, inclusiv elementele de constructii de sustinere a acestora, inchiderea de
cariere si exploatari de suprafata si subterane, precum si a oricaror amenajari se fac
442
numai pe baza autorizatiei de desfiintare obtinute in prealabil de la autoritatile
prevazute la art. 4.
(2) Autorizatia de desfiintare se emite in aceleasi conditii ca si autorizatia de construire,
in conformitate cu prevederile planurilor urbanistice si ale regulamentelor aferente
acestora, potrivit legii, cu exceptiile prevazute la art. 11.
(3) Prin exceptare de la prevederile art. 2 alin. (21), pentru emiterea autorizatiei de
desfiintare a lucrarilor/constructiilor nu este necesara emiterea punctului de vedere al
autoritatii competente pentru protectia mediului ori a actului administrativ al acesteia.
Art. 9. (1) Documentatiile tehnice - D.T. si proiectele tehnice se elaboreaza de
colective tehnice de specialitate, se insusesc si se semneaza de cadre tehnice cu
pregatire superioara numai din domeniul arhitecturii, urbanismului, constructiilor si
instalatiilor pentru constructii, astfel:
a) de arhitect cu diploma recunoscuta de statul roman, pentru proiectarea partii de
arhitectura pentru obiective de investitii cuprinse la toate categoriile de importanta a
constructiilor supraterane si a celor subterane;
b) de ingineri constructori si de instalatii, cu diploma recunoscuta de statul roman,
pentru partile de inginerie in domeniile specifice, pentru obiective de investitii cuprinse
la toate categoriile de importanta a constructiilor supraterane si subterane, precum si la
instalatiile aferente acestora;
c) de conductor arhitect, urbanist si/sau de subinginer de constructii, cu diploma
recunoscuta de statul roman, pentru cladiri de importanta redusa si aflate in afara
zonelor protejate, stabilite conform legii.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica si pentru documentatia de executie.
(3) Semnarea documentatiilor de catre persoanele prevazute la alin. (1) angajeaza
raspunderea acestora in conditiile legii.
Art. 10. Pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii in zonele asupra carora s-
a instituit, potrivit legii, un anumit regim de protectie prevazut in planurile de
amenajare a teritoriului si in documentatiile de urbanism aprobate, se va proceda dupa
cum urmeaza:
a) in zonele construite protejate, in zonele de protectie a monumentelor istorice,
definite potrivit legii, si in ansamblurile de arhitectura si siturile arheologice,
solicitantul va obtine avizul conform al Ministerului Culturii si Cultelor, pe baza
documentatiilor de urbanism avizate si aprobate conform legii;
b) in cazul lucrarilor de interventii asupra constructiilor monumente istorice, pe langa
avizul Ministerului Culturii si Cultelor se vor obtine avizele specifice cerintelor de
calitate a constructiilor, potrivit prevederilor legale;
c) Abrogat.
d) in zonele de siguranta si de protectie a infrastructurilor de transport de interes public,
precum si in zonele aferente construirii cailor de comunicatie, stabilite prin
documentatiile de amenajare a teritoriului si/sau de urbanism, se va obtine si autorizatia
Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, conform prevederilor legale;
d1) in perimetrele limitrofe constructiilor reprezentand anexele gospodaresti ale
exploatatiilor agricole, delimitate prin planuri urbanistice cu respectarea distantelor
prevazute de normele sanitare in vigoare, in care s-a instituit un regim de restrictie
privind amplasarea cladirilor de locuit si a obiectivelor socioeconomice, solicitantul va
443
obtine avizul directiei pentru agricultura si dezvoltare rurala judetene, respectiv a
municipiului Bucuresti.
e) in zonele unde s-a instituit alt tip de restrictie solicitantul va obtine avizul
organismelor competente.
Art. 11. (1) Se pot executa fara autorizatie de construire urmatoarele lucrari care nu
modifica structura de rezistenta si/sau aspectul arhitectural al constructiilor:
a) reparatii la imprejmuiri, acoperisuri, invelitori sau terase, atunci cand nu se schimba
forma acestora si materialele din care sunt executate;
b) reparatii si inlocuiri de tamplarie interioara si exterioara, daca se pastreaza forma,
dimensiunile golurilor si tamplariei, inclusiv in situatia in care se schimba materialele
din care sunt realizate respectivele lucrari, cu exceptia cladirilor declarate monumente
istorice, in conditiile legii;
c) reparatii si inlocuiri de sobe de incalzit;
d) zugraveli si vopsitorii interioare;
e) zugraveli si vopsitorii exterioare, daca nu se modifica elementele de fatada si culorile
cladirilor;
f) reparatii la instalatiile interioare, la bransamentele si racordurile exterioare, de orice
fel, aferente constructiilor, in limitele proprietatii, montarea sistemelor locale de
incalzire si de preparare a apei calde menajere cu cazane omologate, precum si
montarea aparatelor individuale de climatizare si/sau de contorizare a consumurilor de
utilitati;
g) reparatii si inlocuiri la pardoseli;
h) lucrari de reparatii, inlocuiri ori reabilitari fara modificarea calitatii si formei
arhitecturale a elementelor de fatada, daca aceste lucrari nu se executa la constructiile
prevazute la art. 3 alin. (1) lit. b), astfel:
1. finisaje interioare si exterioare - tencuieli, placaje, altele asemenea;
2. trotuare, ziduri de sprijin ori scari de acces;
3. lucrari de reabilitare energetica a anvelopei si/sau a acoperisului - daca nu se
schimba sistemul constructiv al acestuia, respectiv terasa/sarpanta - la cladiri de locuit
individuale cu cel mult 3 niveluri, care nu sunt monumente istorice clasate sau
in curs de clasare, respectiv situate in afara zonelor de protectie a monumentelor si/sau
a zonelor construite protejate stabilite potrivit legii;
i) lucrari de intretinere la caile de comunicatie si la instalatiile aferente;
j) lucrari de investigare, cercetare, expertizare, conservare si restaurare a
componentelor artistice ale constructiilor prevazute la art. 3 lit. b), cu avizul
Ministerului Culturii si Cultelor si al autoritatii administratiei publice judetene sau
locale, dupa caz;
k) lucrari de foraje si sondaje geotehnice pentru constructii de importanta normala sau
redusa, situate in afara zonelor de protectie instituite pentru zacaminte acvifere;
l) lucrari de constructii funerare subterane si supraterane, cu avizul administratiei
cimitirului.
m) lucrari de compartimentare provizorie nestructurala.
n) schimbarea de destinatie, numai in situatia in care pentru realizarea acesteia nu sunt
necesare lucrari de constructie pentru care legea prevede emiterea autorizatiei de
construire.
444
o) lucrari pentru amplasarea de structuri usoare demontabile pentru acoperirea
terenurilor de sport existente sau destinate desfasurarii evenimentelor culturale care vor
fi realizate in baza unui aviz de amplasare.
(2) Se pot executa fara autorizatie de construire si lucrari pentru amplasarea de tonete,
pupitre acoperite sau inchise, destinate difuzarii si comercializarii presei, cartilor si
florilor, care sunt amplasate direct pe sol, fara fundatii si platforme, precum si fara
racorduri si/sau bransamente la utilitati urbane, cu exceptia energiei electrice, precum si
lucrari de reparatii/reabilitari/retehnologizari, inclusiv modificarea, inlocuirea sau
adaugarea de echipamente retelelor de comunicatii electronice in cazul in care pentru
acestea nu sunt necesare si lucrari asupra infrastructurilor fizice de sustinere, efectuate
de beneficiarii regimului de autorizare generala din domeniul comunicatiilor
electronice si/sau de operatorii de retea.
(21) La constructiile cu caracter special avand destinatia de unitati sanitare care sunt
monumente istorice, amplasate in zone de protectie a monumentelor si in zone
construite protejate, stabilite potrivit legii, se pot executa fara autorizatie de construire
lucrari care nu modifica structura de rezistenta si/sau aspectul arhitectural al
constructiilor de finisaje interioare si exterioare, reparatii si inlocuiri de tamplarie
interioara si exterioara, daca se pastreaza forma, dimensiunile golurilor si tamplariei,
reparatii la acoperisuri, invelitori sau terase, atunci cand nu se schimba forma acestora
si materialele din care sunt executate, reparatii si inlocuiri la pardoseli si la instalatiile
interioare.
(22) In cazul monumentelor istorice, se pot executa lucrarile prevazute la alin. (21) doar
in baza si cu respectarea obligatiei privind folosinta monumentului istoric, intocmita si
eliberata potrivit legii. Obligatia se va elibera in termen de 30 de zile de la solicitare,
nerespectarea termenului creand posibilitatea executarii lucrarilor in absenta obligatiei.
(23) Ministerul Culturii va fi notificat inaintea inceperii lucrarilor prevazute la alin. (2 1)
si va putea verifica conformitatea acestora cu prevederile legii.
(24) Prin exceptie de la prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) se pot executa
fara autorizatie de construire lucrari de reparatii la finisaje interioare si inlocuiri de
tamplarie interioara, precum si reparatii si inlocuiri la pardoseli si la instalatiile
interioare, care se executa la constructiile amplasate in zone de protectie a
monumentelor istorice si in zone construite protejate, stabilite potrivit legii, daca
acestea nu reprezinta constructii cu valoare arhitecturala sau istorica, stabilite prin
documentatii de urbanism aprobate.
(3) Daca lucrarile prevazute la alin. (1) , cu exceptia celor prevazute la lit. e) si j), se
executa la constructiile mentionate la art. 3 lit. b), este obligatorie emiterea autorizatiei
de construire.
Art. 12. (1) Autorizatiile de construire sau de desfiintare, emise cu incalcarea
prevederilor legale, pot fi anulate de catre instantele de contencios administrativ,
potrivit legii. Anularea autorizatiilor de construire sau de desfiintare poate fi ceruta, in
conditiile legii, si de catre prefect, inclusiv la sesizarea expresa a organelor de control
ale Inspectoratului de Stat in Constructii.
(2) O data cu introducerea actiunii se pot solicita instantei judecatoresti suspendarea
autorizatiei de construire sau desfiintare si oprirea executarii lucrarilor, pana la
solutionarea pe fond a cauzei.
445
Capitolul II Concesionarea terenurilor pentru constructii
Art. 13. (1) Terenurile apartinand domeniului privat al statului sau al unitatilor
administrativ-teritoriale, destinate construirii, pot fi vandute, concesionate ori inchiriate
prin licitatie publica, potrivit legii, in conditiile respectarii prevederilor documentatiilor
de urbanism si de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii, in vederea realizarii
de catre titular a constructiei.
(2) Terenurile apartinand domeniului public al statului sau al unitatilor administrativ-
teritoriale se pot concesiona numai in vederea realizarii de constructii sau de obiective
de uz si/sau de interes public, cu respectarea documentatiilor de urbanism aprobate
potrivit legii.
(3) Concesionarea se face pe baza de oferte prezentate de catre solicitanti, cu
respectarea prevederilor legale, urmarindu-se valorificarea superioara a potentialului
terenului.
Art. 14. Pana la reglementarea prin lege a situatiei juridice, nu pot face obiectul
concesiunii terenurile libere de constructii, aflate in administrarea consiliilor locale si
care pot fi revendicate de fostii proprietari.
Art. 15. Prin exceptie de la prevederile art. 13 alin. (1), terenurile destinate construirii
se pot concesiona fara licitatie publica, cu plata taxei de redeventa stabilite potrivit
legii, ori pot fi date in folosinta pe termen limitat, dupa caz, in urmatoarele situatii:
a) pentru realizarea de obiective de utilitate publica sau de binefacere, cu caracter
social, fara scop lucrativ, altele decat cele care se realizeaza de catre colectivitatile
locale pe terenurile acestora;
b) pentru realizarea de locuinte de catre Agentia Nationala pentru Locuinte, potrivit
legii;
c) pentru realizarea de locuinte pentru tineri pana la implinirea varstei de 35 de ani;
d) pentru stramutarea gospodariilor afectate de dezastre, potrivit legii;
e) pentru extinderea constructiilor pe terenuri alaturate, la cererea proprietarului sau cu
acordul acestuia;
f) pentru lucrari de protejare ori de punere in valoare a monumentelor istorice definite
potrivit legii, cu avizul conform al Ministerului Culturii si Cultelor, pe baza
documentatiilor de urbanism avizate potrivit legii.
Art. 16. (1) Terenurile prevazute la art. 13, ce fac obiectul licitatiei, se aduc la
cunostinta publica de catre primarii unitatilor administrativ-teritoriale unde sunt situate,
printr-o publicatie afisata la sediul acestora si tiparita in cel putin doua ziare de larga
circulatie, cu minimum 20 de zile inainte de data licitatiei.
(2) Publicatiile privind licitatia vor cuprinde data si locul desfasurarii acesteia,
suprafata si destinatia terenului, stabilite prin documentatiile de urbanism, precum si
taxa anuala minimala de redeventa.
(3) Oferta solicitantilor va fi insotita de un studiu de prefezabilitate sau de fezabilitate,
dupa caz, cuprinzand in mod obligatoriu elementele tehnice necesare pentru
caracterizarea functionalitatii si a capacitatii constructiei, a gradului de ocupare a
terenului, precum si a celorlalte elemente cuprinse in certificatul de urbanism. Nu vor fi
acceptate decat oferte care corespund prevederilor documentatiilor de urbanism,
aprobate potrivit legii.
446
(4) Licitatia se efectueaza, in conditiile legii, de comisiile instituite in acest scop,
prin hotarare a consiliilor locale si/sau judetene, respectiv a Consiliului General al
Municipiului Bucuresti, in conformitate cu competentele de autorizare stabilite la art. 4.
Comisiile functioneaza la sediul consiliilor locale in a caror raza administrativ-
teritoriala sunt situate terenurile.
Art. 17. Limita minima a pretului concesiunii se stabileste, dupa caz, prin hotararea
consiliului judetean, a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului
local, astfel incat sa asigure recuperarea in 25 de ani a pretului de vanzare al terenului,
in conditii de piata, la care se adauga costul lucrarilor de infrastructura aferente.
Art. 18. Terenurile prevazute la art. 13, ce se concesioneaza pentru realizarea de
locuinte si spatii construite asociate acestora, in functie de prevederile regulamentelor
locale de urbanism, aprobate potrivit legii, vor avea urmatoarele suprafete:
a) in localitatile urbane:
1. pana la 450 m2 pentru un apartament intr-o cladire cu parter sau parter si etaj;
2. pana la 300 m2 pentru un apartament intr-o cladire cu parter si etaj, cu doua
apartamente;
3. pana la 250 m2 pentru un apartament, in cazul cladirilor cu parter si mai multe etaje,
avand cel mult 6 apartamente;
4. pentru cladirile cu mai mult de 6 apartamente, suprafata de teren va fi stabilita
potrivit documentatiilor de urbanism;
b) in localitatile rurale, pana la 1.000 m2 pentru o locuinta.
Art. 19. Pentru realizarea unei case de vacanta se poate concesiona un teren in
suprafata de pana la 250 m2.
Art. 20. Impotriva licitatiei, pana la momentul adjudecarii, se va putea face contestatie,
de catre orice persoana interesata, la judecatoria in a carei raza teritoriala are loc
licitatia. Contestatia suspenda desfasurarea licitatiei pana la solutionarea sa definitiva.
Art. 21. Pe baza procesului-verbal de adjudecare a licitatiei sau a hotararii consiliului
local, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, pentru situatiile
prevazute la art. 15, se va incheia actul de concesiune, care se va inregistra de
catre concesionar in evidentele de publicitate imobiliara, in termen de 10 zile de la data
adjudecarii sau emiterii hotararii.
Art. 22. (1) Concesionarea terenurilor prevazute la art. 13-19 se face in conformitate cu
prevederile legii, durata acesteia fiind stabilita de catre consiliile locale, consiliile
judetene, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucuresti, in functie de
prevederile documentatiilor de urbanism si de natura constructiei.
(2) Anterior concesionarii terenurile vor fi inscrise in cartea funciara.
Art. 23. (1) Intravilanul localitatilor se stabileste prin planurile generale de urbanism -
PUG -, aprobate potrivit legii.
(2) Ulterior aprobarii Planului General de Urbanism - PUG - pot fi introduse in
intravilanul localitatilor si unele terenuri din extravilan, numai in conditii temeinic
fundamentate pe baza de planuri urbanistice zonale - PUZ -, aprobate potrivit legii.
(3) Terenurile destinate construirii, evidentiate in intravilan, se scot din circuitul
agricol, definitiv, prin autorizatia de construire. In cazul in care proprietarul terenului
doreste sa scoata din circuitul agricol doar o parte din terenul detinut, pentru
447
indeplinirea acestei proceduri, autorizatia de construire va fi insotita de documentatia
tehnica cadastrala.
Capitolul III Raspunderi si sanctiuni
Art. 24. Constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la un an sau
cu amenda urmatoarele fapte:
a) executarea fara autorizatie de construire sau de desfiintare ori cu nerespectarea
prevederilor acesteia a lucrarilor prevazute la art. 3 alin. (1) lit. b), c), e) si g), cu
exceptiile prevazute de lege;
b) continuarea executarii lucrarilor dupa dispunerea opririi acestora de catre organele
de control competente, potrivit legii;
c) intocmirea ori semnarea documentatiilor tehnice - D.T. necesare pentru autorizarea
executarii lucrarilor de constructii, precum si a proiectelor tehnice si a documentatiilor
de executie, pentru alte specialitati decat cele certificate prin diploma universitara, in
conditiile prevazute la art. 9.
Art. 241. (1) Instanta de judecata, prin hotararea prin care solutioneaza fondul cauzei,
poate dispune incadrarea lucrarilor in prevederile autorizatiei sau desfiintarea
constructiilor realizate nelegal.
(2) Procurorul sau instanta de judecata poate dispune, din oficiu sau la cerere, oprirea
temporara a executarii lucrarilor, pe tot parcursul procesului penal.
Art. 25. Abrogat.
Art. 26. (1) Constituie contraventii urmatoarele fapte, daca nu au fost savarsite in astfel
de conditii incat, potrivit legii, sa fie considerate infractiuni:
a) executarea sau desfiintarea, totala ori partiala, fara autorizatie a lucrarilor prevazute
la art. 3, cu exceptia celor mentionate la lit. b), c), e) si g), de catre investitor si
executant;
b) executarea sau desfiintarea, cu nerespectarea prevederilor autorizatiei si a proiectului
tehnic, a lucrarilor prevazute la art. 3, cu exceptia celor prevazute la lit. b), c), e) si g),
precum si continuarea executarii lucrarilor autorizate fara solicitarea unei noi autorizatii
de construire in situatiile prevazute la art. 7 alin. (15), de catre investitor si executant;
c) aprobarea furnizarii de utilitati urbane, ca urmare a executarii de lucrari de
bransamente si racorduri la retele pentru constructii noi neautorizate;
d) mentinerea dupa expirarea termenului prevazut prin autorizatie sau dupa terminarea
lucrarilor autorizate ori adaptarea in alte scopuri fata de cele prevazute in autorizatie a
constructiilor, lucrarilor si amenajarilor cu caracter provizoriu;
e) neaducerea terenului la starea initiala de catre investitor, dupa terminarea lucrarilor
prevazute la art. 3 lit. c), precum si nerealizarea lucrarilor de curatare, amenajare ori
degajare, dupa caz, a amplasamentului si/sau a terenurilor adiacente ocupate temporar
pe durata executiei, o data cu incheierea lucrarilor de baza;
e1) neindeplinirea obligatiei de repunere in starea anterioara a terenurilor care au facut
obiectul contractelor de inchiriere de catre titularii de licente/permise/autorizatii,
prevazuti la art. 71 alin. (2), la desfiintarea acestora.
f) impiedicarea ori sustragerea de la efectuarea controlului, prin interzicerea accesului
organelor de control abilitate sau prin neprezentarea documentelor si a actelor
solicitate;
448
g) neanuntarea datei inceperii lucrarilor de constructii autorizate, in conformitate cu
prevederile art. 7 alin. (8);
h) neemiterea certificatelor de urbanism in termenul prevazut la art. 6 alin. (2) , precum
si emiterea de certificate de urbanism incomplete ori cu date eronate, care nu contin
lista cuprinzand avizele si acordurile legale necesare in raport cu obiectivul de
investitii, sau eliberarea acestora conditionat de elaborarea prealabila a unei
documentatii de urbanism sau a oricaror documentatii tehnice de definire a scopului
solicitarii, cu depasirea termenului legal, sau refuzul nejustificat ori conditionarea
furnizarii informatiilor de interes public prevazute la art. 6 alin. (1);
h1) neemiterea autorizatiilor de construire in termenul prevazut la art. 7 alin. (1);
i) emiterea de autorizatii de construire/desfiintare:
- in lipsa unui drept real asupra imobilului, care sa confere dreptul de a solicita
autorizatia de construire/desfiintare;
- in lipsa sau cu nerespectarea prevederilor documentatiilor de urbanism, aprobate
potrivit legii;
- in baza unor documentatii incomplete sau elaborate in neconcordanta cu prevederile
certificatului de urbanism, ale Codului civil, ale continutului-cadru al documentatiei
tehnice - D.T. pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii, care nu contin
avizele si acordurile legale necesare sau care nu sunt verificate potrivit legii;
- in lipsa expertizei tehnice privind punerea in siguranta a intregii constructii, in cazul
lucrarilor de consolidare;
- in baza altor documente decat cele cerute prin prezenta lege;
j) neorganizarea si neexercitarea controlului privind disciplina in autorizarea si
executarea lucrarilor de constructii de catre compartimentele abilitate din cadrul
aparatului propriu al consiliilor judetene si al primariilor, in unitatile lor administrativ-
teritoriale, potrivit prevederilor art. 27 alin. (3) si (4), precum si neurmarirea modului
de indeplinire a celor dispuse de Inspectoratul de Stat in Constructii, potrivit
dispozitiilor art. 29 alin. (3);
k) neindeplinirea, la termenul stabilit, a masurilor dispuse de Inspectoratul de Stat in
Constructii la controlul anterior;
l) refuzul nejustificat sau obstructionarea sub orice forma a accesului persoanelor fizice
sau al reprezentantilor persoanelor juridice la documentele prevazute la art. 34 alin. (7);
m) Abrogat.
n) neefectuarea receptiei la terminarea lucrarilor de constructii in conditiile prevederilor
art. 37 alin. (2).
(2) Contraventiile prevazute la alin. (1), savarsite de persoanele fizice sau juridice, se
sanctioneaza cu amenda dupa cum urmeaza:
- de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele prevazute la lit. a);
- de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevazute la lit. f);
- de 10.000 lei, cele prevazute la lit. c);
- de la 50.000 lei la 100.000 lei, cele prevazute la lit. b) , d) , e) si e1);
- de la 5.000 lei la 30.000 lei, cele prevazute la lit. h) , h1) si i);
- de la 1.000 lei la 5.000 lei, cele prevazute la lit. j) si k);
- de 2.000 lei, cele prevazute la lit. l) si n);
- de 1.000 lei, cele prevazute la lit. g).
449
(3) Cuantumul amenzilor se actualizeaza anual prin hotarare a Guvernului.
(4) Sanctiunea amenzii poate fi aplicata si reprezentantului persoanei juridice.
(5) Sanctiunea amenzii pentru faptele prevazute la alin. (1) lit. h) si i) se aplica
functionarilor publici responsabili de verificarea documentatiilor care stau la baza
emiterii certificatelor de urbanism si a autorizatiilor de construire sau de desfiintare,
precum si semnatarilor, potrivit atributiilor stabilite conform legii.
(6) In conditiile prezentei legi nu se aplica sanctiunea avertisment.
Art. 27. (1) Presedintii consiliilor judetene, primarii si organele de control din cadrul
autoritatilor administratiei publice locale si judetene au obligatia sa urmareasca
respectarea disciplinei in domeniul autorizarii executarii lucrarilor in constructii in
cadrul unitatilor lor administrativ-teritoriale si, in functie de incalcarea prevederilor
legale, sa aplice sanctiuni sau sa se adreseze instantelor judecatoresti si organelor de
urmarire penala, dupa caz.
(11) Pe langa autoritatile prevazute la alin. (1), pentru lucrarile aferente infrastructurii
de transport de interes national, organele de control desemnate din cadrul Ministerului
Transporturilor au obligatia sa urmareasca respectarea disciplinei in domeniul
autorizarii executarii lucrarilor in constructii si, in functie de incalcarea prevederilor
legale, sa aplice sanctiuni sau sa se adreseze instantelor judecatoresti si organelor de
urmarire penala, dupa caz.
(2) Arhitectul-sef al judetului si personalul imputernicit al compartimentului de
specialitate din subordinea acestuia urmaresc respectarea disciplinei in domeniul
autorizarii executarii lucrarilor de constructii pe teritoriul administrativ al judetului,
precum si respectarea disciplinei in urbanism si amenajarea teritoriului legata de
procesul de autorizare a constructiilor.
(3) Contraventiile prevazute la art. 26 alin. (1), cu exceptia celor de la lit. h), h1), i) -k),
se constata si se sanctioneaza de catre compartimentele de specialitate cu atributii de
control ale autoritatilor administratiei publice locale ale judetelor, municipiilor,
sectoarelor municipiului Bucuresti, oraselor si comunelor, pentru faptele savarsite in
unitatea lor administrativ-teritoriala sau, dupa caz, in teritoriul administrativ al
sectoarelor municipiului Bucuresti, potrivit competentelor de emitere a autorizatiilor de
construire/desfiintare.
(31) Pe langa autoritatile prevazute la alin. (3), pentru lucrarile aferente infrastructurii
de transport de interes national, autorizate de catre Ministerul Transporturilor,
contraventiile prevazute la art. 26 alin. (1), cu exceptia celor de la lit. c), d), h) -l), se
constata si se sanctioneaza si de catre organele de control desemnate ale Ministerului
Transporturilor.
(4) Contraventiile prevazute la art. 26 alin. (1) lit. h) , h1) , i) -k) se constata si se
sanctioneaza numai de catre organele de control ale Inspectoratului de Stat in
Constructii.
(5) Procesele-verbale de constatare a contraventiilor, incheiate de organele de control
ale administratiei publice locale, se inainteaza, in vederea aplicarii sanctiunii, sefului
compartimentului care coordoneaza activitatea de amenajare a teritoriului si de
urbanism sau, dupa caz, presedintelui consiliului judetean ori primarului unitatii
administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului Bucuresti in a carui raza s-a
savarsit contraventia.
450
(6) Abrogat.
Art. 28. (1) O data cu aplicarea amenzii pentru contraventiile prevazute la art. 26 alin.
(1) lit. a) si b) se dispune oprirea executarii lucrarilor, precum si, dupa caz, luarea
masurilor de incadrare a acestora in prevederile autorizatiei sau de desfiintare a
lucrarilor executate fara autorizatie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, intr-
un termen stabilit in procesul-verbal de constatare a contraventiei.
(2) Decizia mentinerii sau a desfiintarii constructiilor realizate fara autorizatie de
construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de catre autoritatea
administratiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice si a regulamentelor
aferente, avizate si aprobate in conditiile legii, sau, dupa caz, de instanta. Pentru lucrari
ce se executa la cladirile prevazute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului
Culturii si Cultelor.
(21) Pentru lucrarile aferente infrastructurii de transport de interes national, decizia
mentinerii sau a desfiintarii constructiilor realizate fara autorizatie de construire sau cu
nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de catre Ministerul Transporturilor pe baza
unor expertize tehnice intocmite in conditiile legii sau, dupa caz,
de instanta judecatoreasca.
(22) In vederea fundamentarii deciziei privitoare la mentinerea sau desfiintarea
constructiilor executate fara autorizatie de construire sau cu nerespectarea prevederilor
acesteia, rezultatele expertizei tehnice se supun aprobarii Consiliului tehnico-economic
al Ministerului Transporturilor pentru analiza conformitatii lucrarilor executate cu
proiectul tehnic de executie elaborat conform legii si cu respectarea conditiilor din
acordul de mediu sau punctul de vedere al autoritatii competente emis cu respectarea
legislatiei privind protectia mediului. Decizia mentinerii/desfiintarii constructiilor se
aproba prin ordin al ministrului transporturilor si sta la baza emiterii autorizatiilor de
(3) Masura desfiintarii constructiilor se aplica si in situatia in care, la expirarea
termenului de intrare in legalitate stabilit in procesul-verbal de constatare a
contraventiei, contravenientul nu a obtinut autorizatia necesara.
Art. 29. (1) Controlul statului in amenajarea teritoriului, urbanism si autorizarea
executarii lucrarilor de constructii se exercita de Inspectoratul de Stat in Constructii, pe
intregul teritoriu al tarii, si de inspectoratele teritoriale ale acestuia, care dispun
masurile si sanctiunile prevazute de prezenta lege.
(2) Inspectoratul de Stat in Constructii si inspectoratele teritoriale pot dispune oprirea
executarii lucrarilor de construire sau de desfiintare, dupa caz, atunci cand constata ca
acestea se realizeaza cu incalcarea dispozitiilor legale, a cerintelor privind asigurarea
calitatii in constructii, fara proiect tehnic ori pe baza unor autorizatii nelegal emise.
(3) Inspectoratul de Stat in Constructii si inspectoratele teritoriale incunostinteaza
autoritatea administratiei publice pe teritoriul careia s-a efectuat controlul si Ministerul
Transporturilor, dupa caz, asupra constatarilor si masurilor dispuse. In aceasta situatie,
organele de control ale consiliilor judetene, locale sau ale Ministerului Transporturilor,
dupa caz, au obligatia sa urmareasca modul de conformare privind cele dispuse de
Inspectoratul de Stat in Constructii.
Art. 30. (1) Cheltuielile pentru controlul statului in amenajarea teritoriului, urbanism si
autorizarea executarii lucrarilor de constructii se suporta de catre investitori, in valoare
451
echivalenta cu o cota de 0,1 % din valoarea lucrarilor autorizate, cu exceptia celor
prevazute la art. 3 lit. b) si a lacasurilor de cult.
(2) Virarea sumelor stabilite conform dispozitiilor alin. (1) se face in contul
inspectoratelor teritoriale in constructii, judetene, respectiv al municipiului Bucuresti,
dupa caz, o data cu transmiterea instiintarii privind data inceperii lucrarilor, astfel cum
se prevede la art. 7 alin. (8). Intarzierea la plata a cotei prevazute la alin. (1) se
penalizeaza cu 0,15 % pe zi de intarziere, fara a se depasi suma datorata.
Disponibilitatile la finele anului din veniturile extrabugetare se reporteaza in anul
urmator si au aceeasi destinatie.
(3) Cota stabilita la alin. (1) se aplica si diferentelor rezultate din actualizarea valorii
lucrarilor autorizate, care se face o data cu receptia la terminarea lucrarilor.
Art. 301. Abrogat.
Art. 31. Dreptul de a constata contraventiile si de a aplica amenzile prevazute la art. 26
se prescrie in termen de 3 ani de la data savarsirii faptei .
Art. 32. (1) In cazul in care persoanele sanctionate contraventional au oprit executarea
lucrarilor, dar nu s-au conformat in termen celor dispuse prin procesul-verbal de
constatare a contraventiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat
sanctiunea va sesiza instantele judecatoresti pentru a dispune, dupa caz:
a) incadrarea lucrarilor in prevederile autorizatiei;
b) desfiintarea constructiilor realizate nelegal.
(2) In cazul admiterii cererii, instanta va stabili termenele limita de executare a
masurilor prevazute la alin. (1).
(3) In cazul nerespectarii termenelor limita stabilite, masurile dispuse de instanta, in
conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la indeplinire prin grija primarului, cu
sprijinul organelor de politie, cheltuielile urmand sa fie suportate de catre persoanele
vinovate.
(4) In situatiile prevazute la art. 24, organele de control vor putea cere organelor
judiciare sa dispuna masurile mentionate la alin. (1). Organele de control competente,
potrivit legii, pot cere organelor de urmarire penala sesizate si, dupa caz, instantei sa
dispuna oprirea temporara a executarii lucrarilor, pe tot parcursul procesului penal.
(5) Persoanele care au beneficiat de subventie pentru construirea unei locuinte si pentru
care s-a dispus masura prevazuta la alin. (1) lit. b) vor restitui subventiile primite, cu
plata dobanzilor legale pentru perioada in care le-au folosit.
Art. 33. (1) Prin exceptie de la prevederile art. 32, constructiile executate
fara autorizatie de construire pe terenuri apartinand domeniului public sau privat al
statului, cat si constructiile, lucrarile si amenajarile cu caracter provizoriu executate pe
terenuri apartinand domeniului public sau privat al judetelor, municipiilor, oraselor si
comunelor vor putea fi desfiintate pe cale administrativa de autoritatea administratiei
publice de pe raza unitatii administrativ-teritoriale unde se afla constructia, fara
emiterea unei autorizatii de desfiintare, fara sesizarea instantelor judecatoresti si pe
cheltuiala contravenientului.
(2) Procedura prevazuta la alin. (1) se poate declansa din oficiu de autoritatea
administratiei publice de pe raza unitatii administrativ-teritoriale unde se afla
constructia sau la solicitarea proprietarului ori a administratorului legal al terenului
apartinand domeniului public sau privat al statului.
452
(3) In cazul neindeplinirii de catre autoritatea administratiei publice competente a
procedurii de desfiintare, in termen de 15 zile calendaristice de la data solicitarii
prevazute la alin. (2), proprietarul sau administratorul legal al terenului apartinand
domeniului public ori privat al statului va putea trece de indata la desfiintarea
constructiilor executate fara autorizatie de construire.
(4) Prin exceptie de la prevederile art. 32, constructiile executate fara autorizatie de
construire pe terenuri apartinand domeniului public sau privat al judetelor, oraselor ori
comunelor vor putea fi desfiintate pe cale administrativa de autoritatea administratiei
publice competente, fara sesizarea instantelor judecatoresti si pe cheltuiala
contravenientului.
(5) Pentru realizarea prevederilor alin. (1) autoritatile publice competente pot contracta
efectuarea acestor servicii cu societati comerciale specializate in astfel de lucrari, in
conditiile legii.
Art. 34. (1) Studiile de teren si documentatiile elaborate pentru realizarea investitiilor
de orice fel, a elementelor de infrastructura, de gospodarie comunala, precum si a
lucrarilor de amenajare a teritoriului si de urbanism - studii si proiecte de sistematizare
elaborate inainte de 1990 la comanda fostelor consilii populare sau a altor institutii ale
statului - sunt si raman proprietate publica a judetului sau a municipiilor, respectiv a
municipiului Bucuresti.
(2) In intelesul prezentei legi, prin studiile si documentatiile mentionate la alin. (1) se
intelege exemplarul-martor compus din piesele scrise: tema de proiectare, memorii
generale si pe specialitati, breviare de calcul, avizele si acordurile obtinute, precum si
piesele desenate.
(3) Arhivele cuprinzand studiile si documentatiile mentionate la alin. (1) , intrate, la
constituire, in patrimoniul societatilor comerciale infiintate pe structura fostelor unitati
de proiectare judetene si din municipiul Bucuresti, se gestioneaza, potrivit legii, de
catre consiliile judetene sau de catre primariile municipiilor, respectiv de Primaria
Municipiului Bucuresti.
(4) Inventarierea arhivelor se face de catre comisii constituite in acest scop prin hotarari
ale consiliilor judetene, municipale, respectiv ale Consiliului General al Municipiului
Bucuresti.
(5) Refuzul inventarierii si/sau al predarii studiilor si documentatiilor se sanctioneaza
potrivit prevederilor Legii Arhivelor Nationale nr. 16/1996, cu modificarile ulterioare.
(6) In situatia refuzului predarii arhivelor, consiliile judetene, municipale si/sau
Primaria Municipiului Bucuresti, dupa caz, se vor adresa in termen de 90 de zile
instantelor judecatoresti, care vor solutiona cererile in procedura de urgenta, potrivit
legii. Actiunea in instanta este scutita de taxa de timbru.
(7) Accesul persoanelor fizice sau al reprezentantilor persoanelor juridice la arhivele
cuprinzand documentatiile prevazute la alin. (1), precum si la documentatiile de
urbanism elaborate ulterior acestora si gestionate de administratiile publice locale, in
vederea intocmirii documentatiilor tehnice, este neingradit si se stabileste
prin hotarare a consiliului judetean, municipal, respectiv a Consiliului General al
Municipiului Bucuresti.
453
Art. 35. (1) In conditiile prezentei legi, descrierea faptei ce constituie contraventie se
face cu indicarea locului, datei si orei constatarii, in conformitate cu dispozitiile art. 31.
(2) Impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se poate
face plangere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii
acestuia. Plangerea suspenda executarea sanctiunii amenzii, dar nu suspenda masura de
oprire a executarii lucrarilor, dispusa o data cu aplicarea sanctiunii contraventionale in
conditiile art. 28 alin. (1) si ale art. 29 alin. (2). De asemenea, plangerea nu suspenda
masura desfiintarii in conditiile art. 33 alin. (1) a lucrarilor de constructii executate
fara autorizatie pe terenuri apartinand domeniului public sau privat al judetelor,
municipiilor, oraselor sau comunelor ori a constructiilor, lucrarilor si amenajarilor cu
caracter provizoriu executate pe terenuri apartinand domeniului public sau privat al
judetelor, municipiilor, oraselor ori comunelor al caror termen prevazut
prin autorizatie este expirat, dispusa in conditiile art. 28 alin. (1).
(3) In masura in care prin prezenta lege nu se dispune altfel, sunt aplicabile prevederile
Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata
cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare, cu
exceptia dispozitiilor art. 28 si 29.
Capitolul IV Dispozitii finale si tranzitorii
Art. 36. (1) Persoanele fizice si juridice, care beneficiaza de teren in conditiile
prezentei legi, sunt obligate sa solicite emiterea autorizatiei de construire si sa inceapa
constructia in termen de cel mult un an de la data obtinerii actului de concesionare a
terenului.
(2) In caz de incalcare a obligatiei prevazute la alin. (1) concesionarea isi pierde
valabilitatea.
Art. 37. (1) Persoanele fizice si juridice care realizeaza lucrari de constructii in
conditiile prezentei legi au obligatia de a executa integral lucrarile pana la termenul
prevazut in autorizatie.
(2) Lucrarile de constructii autorizate se considera finalizate daca s-au realizat toate
elementele prevazute in autorizatie si daca s-a efectuat receptia la terminarea lucrarilor.
Efectuarea receptiei la terminarea lucrarilor este obligatorie pentru toate tipurile de
constructii autorizate, inclusiv in situatia realizarii acestor lucrari in regie proprie.
Receptia la terminarea lucrarilor se face cu participarea reprezentantului administratiei
publice, desemnat de emitentul autorizatiei de construire.
(21) Pana la terminarea lucrarilor se pot intocmi procese-verbale de receptie partiala,
care sa ateste stadiul fizic de executie, la solicitarea investitorului si cu participarea
obligatorie a reprezentantilor Inspectoratului de Stat in Constructii in cazul investitiilor
finantate din fonduri publice.
(22) Se pot receptiona ca fiind terminate lucrari executate in baza unor contracte de
executie diferite, dar avand ca obiect lucrari autorizate prin aceeasi autorizatie de
(23) Se pot receptiona ca fiind terminate loturi, sectiuni, sectoare sau obiecte de lucrari
incluse in autorizatia de construire, prevazute intr-un contract sau in contracte de
executie diferite, in situatia in care acestea pot fi utilizate separat, conform destinatiei
lor.
454
(3) La terminarea lucrarilor, beneficiarul autorizatiei de construire are obligatia sa
regularizeze taxa pentru autorizatia de construire, potrivit legii.
(4) O data cu regularizarea taxei prevazute la alin. (3), beneficiarii autorizatiilor de
construire vor regulariza si celelalte cote prevazute de lege.
(5) Constructiile executate fara autorizatie de construire sau cu nerespectarea
prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuata receptia la terminarea
lucrarilor, potrivit legii, nu se considera finalizate.
(6) Dreptul de proprietate asupra constructiilor se inscrie in cartea funciara in baza
unui certificat de atestare, care sa confirme ca edificarea constructiilor s-a efectuat
conform autorizatiei de construire si ca exista proces-verbal de receptie la terminarea
lucrarilor, sau, dupa caz, a unui certificat de atestare a edificarii constructiei, eliberate
de autoritatea administratiei publice locale competenta, care sa confirme situatia
juridica actuala a constructiilor si respectarea dispozitiilor in materie si a unei
documentatii cadastrale.
Art. 38. (1) Sunt de utilitate publica lucrarile privind constructiile care nu mai pot fi
finalizate conform prevederilor autorizatiei de construire, inclusiv terenurile aferente
acestora.
(2) In vederea realizarii lucrarilor prevazute la alin. (1) , autoritatea administratiei
publice locale pe teritoriul careia se afla constructiile va aplica prevederile Legii nr.
33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, iar imobilele pot fi
trecute din proprietatea publica in proprietatea privata si valorificate, in conditiile legii.
Art. 39. Toate constructiile proprietate particulara, realizate in conditiile prezentei legi,
se declara, in vederea impunerii, la organele financiare teritoriale sau la unitatile
subordonate acestora, dupa terminarea lor completa si nu mai tarziu de 15 zile de la
data expirarii termenului prevazut in autorizatia de construire.
Art. 40. (1) In cazul cand intr-o cladire se realizeaza mai multe apartamente si
suprafete locative cu alta destinatie, proprietarii acestora dobandesc si o cota-parte
de proprietate asupra tuturor partilor de constructie si instalatii, precum si asupra
tuturor dotarilor care, prin natura lor, nu se pot folosi decat in comun, indiferent de
tronsonul, scara sau etajul la care este situata proprietatea lor.
(2) O data cu dreptul de proprietate asupra constructiilor, in situatia celor realizate in
cladiri cu mai multe apartamente, proprietarul dobandeste si o cota-parte din dreptul
de concesiune asupra terenului apartinand domeniului privat al statului sau al unitatilor
administrativ-teritoriale.
(3) Cotele-parti prevazute la alineatele precedente se determina proportional cu
suprafata utila a locuintelor, a caselor de vacanta ori a suprafetelor cu alta destinatie din
cladire, dupa caz.
Art. 41. (1) Dreptul de concesiune asupra terenului se transmite in caz de succesiune
sau de instrainare a constructiei pentru a carei realizare acesta a fost constituit, in
aceleasi conditii se transmite si autorizatia de construire.
(2) Dreptul de concesiune asupra terenului se inscrie in cartea funciara in temeiul
actului juridic prin care a fost transmis dreptul de proprietate asupra constructiei
conform art. 40 alin. (1) si prezentului articol, chiar si in situatiile in care nu a fost emis
un act administrativ cu acest obiect, iar in actul juridic de transfer al dreptului
de proprietate nu s-a stipulat in mod expres transmiterea concesiunii.
455
Art. 42. (1) Autorizatia de construire pentru lucrarile de interventie in scopul asigurarii
cerintelor de rezistenta, stabilitate si siguranta in exploatare a constructiilor asupra
carora au intervenit factori distructivi de origine naturala sau umana se emite pentru
consolidarea intregii constructii.
(2) Emiterea autorizatiei de construire/desfiintare in vederea executarii lucrarilor de
interventie in prima urgenta pentru punerea in siguranta a constructiilor existente,
inclusiv a instalatiilor aferente, care prezinta pericol public, indiferent de destinatie,
precum si a lucrarilor la lacasuri de cult ori la monumente istorice clasate ori aflate
in curs de clasare, indiferent de proprietar, cu exceptia celor in care se desfasoara
activitati comerciale, este scutita de taxa de autorizare.
Art. 43. Prin exceptie de la prevederile art. 4, autorizarea executarii lucrarilor de
constructii:
a) cu caracter special, inclusiv cele executate la constructiile prevazute la art. 3 alin. (1)
lit. b), se face de catre institutiile din sistemul de aparare, ordine publica si securitate
nationala, in baza unor proceduri comune stabilite impreuna cu Ministerul Dezvoltarii
Regionale si Administratiei Publice si Ministerul Culturii, in conditiile legii;
b) aferente infrastructurii de transport de interes national se face de catre Ministerul
Transporturilor, prin directia de specialitate, cu respectarea prevederilor legale in
domeniul autorizarii constructiilor.
Art. 431. (1) Publicul are dreptul sa participe efectiv si din timp la procedura de
autorizare a executarii lucrarilor de constructii, sa se documenteze si sa transmita
comentarii si opinii autoritatilor administratiei publice locale competente, inaintea
luarii unei decizii asupra cererii pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii
aferente investitiei pentru care autoritatea competenta pentru protectia mediului a
stabilit necesitatea evaluarii efectelor acesteia asupra mediului.
(2) Informarea si consultarea publicului se realizeaza in conformitate cu prevederile
legislatiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra
mediului.
Art. 432. (1) Orice persoana interesata, care se considera vatamata intr-un drept al sau
ori intr-un interes legitim, se poate adresa instantei de contencios administrativ
competente, potrivit legii, pentru a ataca autorizatia de construire sau actul de
respingere a cererii pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii, dupa caz,
emise de autoritatea administratiei publice locale competenta pentru investitiile
prevazute la art. 431 alin. (1).
(2) Inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente,
in termen de 30 de zile de la data aducerii la cunostinta publicului a autorizatiei de
construire sau a actului de respingere a cererii pentru autorizarea executarii lucrarilor
de constructii, dupa caz, persoanele prevazute la alin. (1) vor solicita autoritatii
administratiei publice locale emitente revocarea actului, in tot sau in parte, daca acesta
nu a produs efecte juridice.
(3) Procedura administrativa prealabila prevazuta la alin. (2) este scutita de taxa
de timbru si trebuie sa fie echitabila, rapida si corecta.
Art. 44. (1) In conditiile prezentei legi, in vederea realizarii unui cadru legislativ unitar
privind autorizarea lucrarilor de constructii, toate reglementarile tehnice - norme,
normative, instructiuni -, cu aplicabilitate in domeniul constructiilor si urbanismului,
456
elaborate de ministere si de alte organe centrale, se transmit in mod obligatoriu spre
avizare Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului.
(2) Ministerele si celelalte organe centrale care au elaborat reglementari tehnice,
potrivit prevederilor alin. (1), au obligatia de a le transmite Ministerului
Transporturilor, Constructiilor si Turismului, in vederea avizarii in termen de 30 de zile
de la data publicarii prezentei legi, sub sanctiunea incetarii aplicabilitatii acestora.
Art. 45. (1) In termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi, consiliile judetene,
Consiliul General al Municipiului Bucuresti, precum si consiliile locale municipale,
orasenesti si ale sectoarelor municipiului Bucuresti vor organiza, in cadrul aparatului
propriu, structuri de specialitate pentru indeplinirea atributiilor aflate in
responsabilitatea arhitectului-sef, functionar public cu functie de conducere, seful
compartimentului/structurii de specialitate, cu atributii in domeniul urbanismului,
amenajarii teritoriului si autorizarii executarii lucrarilor de constructii, si pentru:
a) avizarea documentatiilor de amenajare a teritoriului si urbanism, precum si
eliberarea certificatelor de urbanism;
b) Abrogat.
c) intocmirea si eliberarea autorizatiei de construire/desfiintare;
d) organizarea si exercitarea controlului propriu privind disciplina in constructii.
(11) Autoritatile administratiei publice competente pot organiza in cadrul structurilor de
specialitate prestarea serviciilor privind obtinerea, contra cost in conditiile legii, la
cererea solicitantului, a avizelor si acordurilor necesare autorizarii executarii lucrarilor
de constructii.
(2) Consiliul local al comunei poate organiza structuri de specialitate la nivelul
aparatului propriu, in conditiile prevazute la alin. (1), in baza unei hotarari adoptate in
acest sens.
(3) Structurile de specialitate constituite in cadrul consiliilor judetene acorda asistenta
tehnica de specialitate, analizeaza si avizeaza cererile depuse pentru emiterea
certificatelor de urbanism si documentatiile pentru emiterea autorizatiilor de construire
din competenta de emitere a primarilor comunelor si oraselor care nu au constituite inca
structuri de specialitate, in conditiile prevederilor alin. (1) si (2), precum si ale art. 4
alin. (1) lit. e), la cererea acestora.
(31) Prin exceptie de la prevederile art. 4 alin. (1) lit. e), presedintii consiliilor judetene
pot emite autorizatii de construire pentru lucrari din aria de competenta a primarilor
comunelor si oraselor care inca nu au constituite structurile de specialitate potrivit
prevederilor alin. (1), pe termen limitat, la solicitarea acestora.
(4) In cazul in care, din cauza lipsei de specialisti, nu se pot constitui structurile de
specialitate prevazute la alin. (1) la nivelul oraselor sau al municipiilor se vor aplica in
mod corespunzator prevederile alin. (3).
(5) Functia de arhitect-sef, prevazuta la alin. (1), se inscrie in nomenclatorul functiilor
de conducere din cadrul aparatului propriu al consiliilor judetene si locale si se
echivaleaza dupa cum urmeaza:
a) sef de departament sau director general, pentru arhitectul-sef al municipiului
Bucuresti, respectiv pentru arhitectul-sef al judetului, arhitectii-sefi ai municipiilor,
precum si ai sectoarelor municipiului Bucuresti;
b) sef serviciu, pentru arhitectii-sefi ai oraselor;
457
c) sef birou, pentru persoanele cu responsabilitate in domeniul amenajarii teritoriului,
urbanismului si al autorizarii executarii lucrarilor de constructii din cadrul primariilor
de comuna, sefi ai structurilor de specialitate organizate la nivelul acestora, in conditiile
prevazute la alin. (2).
(6) Pentru constituirea bancii de date, toti posesorii de retele tehnico-edilitare, supra- si
subterane, sunt obligati sa transmita autoritatilor administratiei publice judetene,
respectiv a municipiului Bucuresti planurile cadastrale cuprinzand traseele retelelor
existente pe teritoriul judetului si al localitatilor, respectiv al municipiului Bucuresti.
Aceste planuri vor fi puse de autoritatile administratiei publice judetene, respectiv a
municipiului Bucuresti la dispozitia tuturor primariilor municipiilor, oraselor si
comunelor, respectiv primariilor sectoarelor municipiului Bucuresti in a caror raza
administrativ-teritoriala sunt situate retelele tehnico-edilitare.
Art. 46. Abrogat.
Art. 47. Anexa nr. 1 privind continutul-cadru a documentatiei tehnice - D.T pentru
autorizarea lucrarilor de constructii si anexa nr. 2 privind definirea unor termeni de
specialitate utilizati in cuprinsul legii fac parte integranta din prezenta lege.
Art. 471. Orice alte dispozitii contrare prezentei legi se abroga.
Art. 48. Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi, Legea nr. 4/1973 privind
dezvoltarea constructiei de locuinte si vanzarea de locuinte din fondul de stat catre
populatie, publicata in Buletinul Oficial nr. 46 din 31 martie 1973, Hotararea
Consiliului de Ministri nr. 880 din 16 iulie 1973 pentru stabilirea masurilor de
executare a dispozitiilor Legii nr. 4/1973 privind dezvoltarea constructiei de locuinte,
vanzarea de locuinte din fondul de stat catre populatie si construirea de case de
odihna proprietate personala, publicata in Buletinul Oficial nr. 108 din 20 iulie 1973,
Decretul nr. 144/1958 privind reglementarea eliberarii autorizatiilor de construire,
reparare si desfiintare a constructiilor, precum si a celor referitoare la instrainarile si
impartelile terenurilor cu sau fara constructii, publicat in Buletinul Oficial nr. 15 din 29
martie 1958, Decretul nr. 545/1958 privind reglementarea amplasarii constructiilor,
precum si a trecerii in proprietatea statului a terenurilor si constructiilor necesare
efectuarii unor lucrari sau unor actiuni de interes de stat, publicat in Buletinul Oficial
nr. 41 din 30 decembrie 1958, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 2.490/1969 privind
stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele privind amplasarea si autorizarea
construirii, repararii si desfiintarii constructiilor si a altor lucrari, publicata in Buletinul
Oficial nr. 158 din 31 decembrie 1969, precum si orice alte dispozitii contrare prezentei
legi se abroga.
458
Ordonanța de urgență nr. 195/2005 privind protecția mediului
(modificată și actualizată prin Legea nr. 265/2006; Ordonanța de urgență nr.

57/2007; Ordonanța de urgență nr. 114/2007)
Capitolul I Principii si dispozitii generale

Art. 1. (1) Obiectul prezentei ordonante de urgenta il constituie un ansamblu de
reglementari juridice privind protectia mediului, obiectiv de interes public major, pe
baza principiilor si elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabila.
(2) Mediul reprezinta ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa,
solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate
materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in
interactiune, cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale
si spirituale, calitatea vietii si conditiile care pot influenta bunastarea si sanatatea
omului.
Art. 2. In sensul prezentei ordonante de urgenta, termenii si expresiile de mai jos au
urmatoarea semnificatie:
1. accident ecologic - evenimentul produs ca urmare a unor neprevazute
deversari/emisii de substante sau preparate periculoase/poluante, sub forma lichida,
solida, gazoasa ori sub forma de vapori sau de energie, rezultate din desfasurarea unor
activitati antropice necontrolate/bruste, prin care se deterioreaza ori se distrug
ecosistemele naturale si antropice;
2. acte de reglementare - avizele de mediu, avizul Natura 2000, acordul de mediu,
acordul de import/export plante si/sau animale salbatice non-CITES, permisul CITES,
autorizatia privind emisiile de gaze cu efect de sera, acordul de import pentru
organisme modificate genetic, autorizatia/autorizatia integrata de mediu, autorizatia
privind activitatile cu organisme modificate genetic;
3. acord de mediu - actul tehnico-juridic prin care se stabilesc conditiile de realizare a
proiectului, din punctul de vedere al impactului asupra mediului; acordul de mediu
reprezinta decizia autoritatii competente pentru protectia mediului, care da dreptul
titularului de proiect sa realizeze proiectul din punctul de vedere al protectiei mediului;
4. acordul de import pentru organisme modificate genetic - actul tehnico-juridic
emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului, care da dreptul titularului sa
realizeze activitatea de import de organisme/microorganisme modificate genetic si
stabileste conditiile in care aceasta se poate desfasura, conform legislatiei in vigoare;
5. arie/sit - zona definita geografic exact delimitata;
6. arie naturala protejata - zona terestra, acvatica si/sau subterana, cu perimetru legal
stabilit si avand un regim special de ocrotire si conservare, in care exista specii de
plante si animale salbatice, elemente si formatiuni biogeografice, peisagistice,
geologice, paleontologice, speologice sau de alta natura, cu valoare ecologica,
stiintifica sau culturala deosebita;
7. Abrogat;
8. audit de mediu - instrument managerial de evaluare sistematica, documentata,
periodica si obiectiva a performantei organizatiei, a sistemului de management si a
proceselor destinate protectiei mediului, cu scopul:
459
a) de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra mediului;
b) de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor si tintelor
de mediu ale organizatiei;
9. autorizatie de mediu - act tehnico-juridic emis de autoritatile competente pentru
protectia mediului, prin care sunt stabilite conditiile si/sau parametrii de functionare a
unei activitati existente sau a unei activitati noi cu posibil impact semnificativ asupra
mediului, necesar pentru punerea acesteia in functiune;
10. autorizatie integrata de mediu - act tehnico-juridic emis de autoritatile
competente, conform dispozitiilor legale in vigoare privind prevenirea si controlul
integrat al poluarii;
11. autorizatie privind activitati cu organisme modificate genetic - actul tehnico-
juridic emis de autoritatea competenta, conform dispozitiilor legale in vigoare, care
reglementeaza conditiile de introducere deliberata in mediu si/sau pe piata a
organismelor modificate genetic si pentru utilizarea in conditii de izolare a
microorganismelor modificate genetic;
12. autoritate competenta pentru protectia mediului - autoritatea publica centrala
pentru protectia mediului, Agentia Nationala pentru Protectia Mediului sau agentiile
pentru protectia mediului, respectiv agentiile regionale pentru protectia mediului si
agentiile judetene pentru protectia mediului, Administratia Rezervatiei Biosferei «Delta
Dunarii», precum si Garda Nationala de Mediu si structurile subordonate acesteia;
13. avize de mediu emise de autoritatea competenta pentru protectia mediului:
a) avizul de mediu pentru planuri si programe - act tehnico-juridic emis de
autoritatea competenta pentru protectia mediului, care confirma integrarea aspectelor
privind protectia mediului in planul sau programul supus adoptarii;
b) avizul pentru stabilirea obligatiilor de mediu - act tehnico-juridic emis de
autoritatea competenta pentru protectia mediului la: schimbarea titularului unei
activitati cu impact asupra mediului, vanzarea pachetului majoritar de actiuni, vanzarea
de active, fuziune, divizare, concesionare, dizolvare urmata de lichidare, lichidare,
incetarea activitatii, faliment, avand ca scop stabilirea obligatiilor de mediu, ca
prevederi ale unui program pentru conformare, in vederea asumarii acestora de catre
partile implicate in situatiile mentionate anterior;
c) avizul de mediu pentru produse de protectie a plantelor respectiv pentru
autorizarea ingrasamintelor chimice - act tehnico-juridic emis de autoritatea publica
centrala pentru protectia mediului, necesar in procedura de omologare a produselor de
protectie a plantelor si respectiv de autorizare a ingrasamintelor chimice;
d) aviz Natura 2000 - act tehnico-juridic emis de autoritatea competenta pentru
protectia mediului, care confirma integrarea aspectelor privind protectia habitatelor
naturale si a speciilor de flora si fauna salbatica in planul sau programul supus
adoptarii;
14. bilant de mediu - lucrare elaborata de persoane fizice sau juridice atestate conform
legii, in scopul obtinerii avizului pentru stabilirea obligatiilor de mediu sau a
autorizatiei de mediu, si care contine elementele analizei tehnice prin care se obtin
informatii asupra cauzelor si consecintelor efectelor negative cumulate, anterioare,
prezente si anticipate ale activitatii, in vederea cuantificarii impactului de mediu efectiv
460
de pe un amplasament; in cazul in care se identifica un impact semnificativ, bilantul se
completeaza cu un studiu de evaluare a riscului;
15. biodiversitate - variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre,
marine, acvatice continentale si complexelor ecologice; aceasta include diversitatea
intraspecifica, interspecifica si diversitatea ecosistemelor;
16. biotehnologie - aplicatie tehnologica in care se utilizeaza sisteme biologice,
organisme vii, componentele sau derivatele acestora, pentru realizarea ori modificarea
de produse sau procedee cu folosinta specifica;
17. biotehnologie moderna - aplicarea in vitro a tehnicilor de recombinare a acidului
nucleic si a tehnicilor de fuziune celulara, altele decat cele specifice selectiei si
ameliorarii traditionale, care inlatura barierele fiziologice naturale de reproducere sau
de recombinare genetica;
18. cele mai bune tehnici disponibile - stadiul de dezvoltare cel mai avansat si eficient
inregistrat in dezvoltarea unei activitati si a modurilor de exploatare, care demonstreaza
posibilitatea practica de a constitui referinta pentru stabilirea valorilor-limita de emisie
in scopul prevenirii poluarii, iar in cazul in care acest fapt nu este posibil, pentru a
reduce in ansamblu emisiile si impactul asupra mediului in intregul sau:
a) tehnicile se refera deopotriva la tehnologia utilizata si modul in care instalatia este
proiectata, construita, intretinuta, exploatata, precum si la scoaterea din functiune a
acesteia si remedierea amplasamentului, potrivit legislatiei in vigoare;
b) disponibile se refera la acele cerinte care au inregistrat un stadiu de dezvoltare ce
permite aplicarea lor in sectorul industrial respectiv, in conditii economice si tehnice
viabile, luandu-se in considerare costurile si beneficiile, indiferent daca aceste tehnici
sunt sau nu utilizate ori realizate la nivel national, cu conditia ca aceste tehnici sa fie
accesibile operatorului;
c) cele mai bune - se refera la cele mai eficiente tehnici pentru atingerea in ansamblu a
unui nivel ridicat de protectie a mediului in intregul sau;
181. certificat de emisii de gaze cu efect de sera - titlul care confera dreptul de a emite o
tona de dioxid de carbon echivalent intr-o perioada definita;
19. deseu - orice substanta, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de
legislatia specifica privind regimul deseurilor, pe care detinatorul il arunca, are intentia
sau are obligatia de a-l arunca;
20. deseu reciclabil - deseu care poate constitui materie prima intr-un proces de
productie pentru obtinerea produsului initial sau pentru alte scopuri;
21. deseuri periculoase - deseurile incadrate generic, conform legislatiei specifice
privind regimul deseurilor, in aceste tipuri sau categorii de deseuri si care au cel putin
un constituent sau o proprietate care face ca acestea sa fie periculoase;
22. deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice si structurale ale
componentelor naturale si antropice ale mediului, reducerea diversitatii sau
productivitatii biologice a ecosistemelor naturale si antropizate, afectarea mediului
natural cu efecte asupra calitatii vietii, cauzate, in principal, de poluarea apei,
atmosferei si solului, supraexploatarea resurselor, gospodarirea si valorificarea lor
deficitara, ca si prin amenajarea necorespunzatoare a teritoriului;
23. dezvoltare durabila - dezvoltarea care corespunde necesitatilor prezentului, fara a
compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile necesitati;
461
24. echilibru ecologic - ansamblul starilor si interrelatiilor dintre elementele
componente ale unui sistem ecologic, care asigura mentinerea structurii, functionarea si
dinamica ideala a acestuia;
25. ecosistem - complex dinamic de comunitati de plante, animale si microorganisme si
mediul abiotic, care interactioneaza intr-o unitate functionala;
26. ecoturism - forma de turism in care principalul obiectiv este observarea si
constientizarea valorii naturii si a traditiilor locale si care trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii:
a) sa contribuie la conservarea si protectia naturii;
b) sa utilizeze resursele umane locale;
c) sa aiba caracter educativ, respect pentru natura - constientizarea turistilor si a
comunitatilor locale;
d) sa aiba impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural si socio-cultural;
27. efluent - orice forma de deversare in mediu, emisie punctuala sau difuza, inclusiv
prin scurgere, jeturi, injectie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare;
28. emisie - evacuarea directa ori indirecta, din surse punctuale sau difuze, de
substante, vibratii, radiatii electromagnetice si ionizante, caldura ori de zgomot in aer,
apa sau sol;
29. eticheta ecologica - un simbol grafic si/sau un scurt text descriptiv aplicat pe
ambalaj, intr-o brosura sau alt document informativ, care insoteste produsul si care
ofera informatii despre cel putin unul si cel mult trei tipuri de impact asupra mediului;
30. evaluare de mediu - elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului si a
autoritatilor publice interesate de efectele implementarii planurilor si programelor,
luarea in considerare a raportului de mediu si a rezultatelor acestor consultari in
procesul decizional si asigurarea informarii asupra deciziei luate;
31. evaluarea impactului asupra mediului - proces menit sa identifice, sa descrie si
sa stabileasca, in functie de fiecare caz si in conformitate cu legislatia in vigoare,
efectele directe si indirecte, sinergice, cumulative, principale si secundare ale unui
proiect asupra sanatatii oamenilor si a mediului;
32. evaluarea riscului - lucrare elaborata de persoane fizice sau juridice atestate
conform legii, prin care se realizeaza analiza probabilitatii si gravitatii principalelor
componente ale impactului asupra mediului si se stabileste necesitatea masurilor de
prevenire, interventie si/sau remediere;
33. exemplar - orice planta sau animal in stare vie sau moarta, sau orice parte sau
derivat din acestea, precum si orice alte produse care contin parti sau derivate din
acestea, asa cum sunt specificate in documentele ce le insotesc, pe ambalaje, pe marci
sau etichete sau in orice alte situatii;
34. experti - persoane fizice, recunoscute si/sau atestate pe plan national si/sau
international de catre autoritatile competente in domeniu;
35. habitat natural - arie terestra, acvatica sau subterana, in stare naturala sau
seminaturala, ce se diferentiaza prin caracteristici geografice, abiotice si biotice;
36. Abrogat;
37. Abrogat;
38. informatia privind mediul - orice informatie scrisa, vizuala, audio, electronica sau
sub orice forma materiala despre:
462
a) starea elementelor de mediu, cum sunt aerul si atmosfera, apa, solul, suprafata
terestra, peisajul si ariile naturale, inclusiv zonele umede, marine si costiere,
diversitatea biologica si componentele sale, inclusiv organismele modificate genetic,
precum si interactiunea dintre aceste elemente;
b) factorii, cum sunt substantele, energia, zgomotul, radiatiile sau deseurile, inclusiv
deseurile radioactive, emisiile, deversarile si alte evacuari in mediu, ce afecteaza sau
pot afecta elementele de mediu prevazute la lit. a);
c) masurile, inclusiv masurile administrative, cum sunt politicile, legislatia, planurile,
programele, conventiile incheiate intre autoritatile publice si persoanele fizice si/sau
juridice privind obiectivele de mediu, activitatile care afecteaza sau pot afecta
elementele si factorii prevazuti la lit. a) si, respectiv, b), precum si masurile sau
activitatile destinate sa protejeze elementele prevazute la lit. a);
d) rapoartele referitoare la implementarea legislatiei privind protectia mediului;
e) analizele cost-beneficiu sau alte analize si prognoze economice folosite in cadrul
masurilor si activitatilor prevazute la lit. c);
f) starea sanatatii si sigurantei umane, inclusiv contaminarea, ori de cate ori este
relevanta, a lantului trofic, conditiile de viata umana, siturile arheologice, monumentele
istorice si orice constructii, in masura in care acestea sunt sau pot fi afectate de starea
elementelor de mediu prevazute la lit. a), sau, prin intermediul acestor elemente, de
factorii, masurile si activitatile prevazute la lit. b) si, respectiv, c).
39. infrastructura pentru informatii spatiale - metadate, seturi de date spatiale si
servicii de date spatiale; servicii si tehnologii de retea; acorduri privind folosirea in
comun, accesul si utilizarea; procedurile, procesele si mecanismele de monitorizare si
coordonare stabilite, operate sau puse la dispozitie in conformitate cu prevederile
legale;
40. instalatie - orice unitate tehnica stationara sau mobila precum si orice alta activitate
direct legata, sub aspect tehnic, cu activitatile unitatilor stationare/mobile aflate pe
acelasi amplasament, care poate produce emisii si efecte asupra mediului;
41. Abrogat;
42. mediu geologic - ansamblul structurilor geologice de la suprafata pamantului in
adancime: sol, ape subterane, formatiuni geologice;
43. microorganism - orice entitate microbiologica, celulara sau necelulara, capabila de
replicare sau de transfer de material genetic, inclusiv virusurile, viroizii si celulele
vegetale si animale in culturi;
44. monitorizarea mediului - supravegherea, prognozarea, avertizarea si interventia in
vederea evaluarii sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de
mediu, in scopul cunoasterii starii de calitate si a semnificatiei ecologice a acestora, a
evolutiei si implicatiilor sociale ale schimbarilor produse, urmate de masurile care se
impun;
45. monument al naturii - specii de plante si animale rare sau periclitate, arbori
izolati, formatiuni si structuri geologice de interes stiintific sau peisagistic;
46. organism modificat genetic - orice organism, cu exceptia fiintelor umane, in care
materialul genetic a fost modificat printr-o modalitate ce nu se produce natural prin
imperechere si/sau recombinare naturala;
463
461. autorizatie privind emisiile de gaze cu efect de sera - actul tehnico-juridic emis
de autoritatea publica competenta pentru protectia mediului pentru una sau mai multe
instalatii ori pentru parti ale instalatiei situate pe acelasi amplasament si exploatate de
acelasi operator, prin care se aloca un numar de certificate de emisii de gaze cu efect de
sera;
47. plafon national de emisie - cantitatea maxima dintr-o substanta care poate fi emisa
la nivel national, in decursul unui an calendaristic;
48. planuri si programe - planurile si programele, inclusiv cele cofinantate de
Comunitatea Europeana, ca si orice modificari ale acestora, care se elaboreaza si/sau se
adopta de catre o autoritate la nivel national, regional sau local ori care sunt pregatite
de o autoritate pentru adoptarea, printr-o procedura legislativa, de catre Parlament sau
Guvern si sunt cerute prin prevederi legislative, de reglementare sau administrative;
49. plan de actiuni - plan de masuri cuprinzand etapele care trebuie parcurse in
intervale de timp precizate prin prevederile autorizatiei integrate de mediu de catre
titularul activitatii sub controlul autoritatii competente pentru protectia mediului in
scopul respectarii prevederilor legale referitoare la prevenirea si controlul integrat al
poluarii; planul de actiune face parte integranta din autorizatia integranta de mediu;
50. poluant - orice substanta, preparat sub forma solida, lichida, gazoasa sau sub forma
de vapori ori de energie, radiatie electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau
vibratii care, introdusa in mediu, modifica echilibrul constituentilor acestuia si al
organismelor vii si aduce daune bunurilor materiale;
51. poluare - introducerea directa sau indirecta a unui poluant care poate aduce
prejudicii sanatatii umane si/sau calitatii mediului, dauna bunurilor materiale ori cauza
o deteriorare sau o impiedicare a utilizarii mediului in scop recreativ sau in alte scopuri
legitime;
52. prejudiciu - efectul cuantificabil in cost al daunelor asupra sanatatii oamenilor,
bunurilor sau mediului, provocat prin poluanti, activitati daunatoare ori dezastre;@
53. proiect - executia lucrarilor de constructii sau alte instalatii ori amenajari, alte
interventii asupra cadrului natural si peisajului, inclusiv cele care implica extragerea
resurselor minerale;
54. program pentru conformare - plan de masuri cuprinzand etapele care trebuie
parcurse in intervale de timp precizate prin prevederile autorizatiei de mediu sau
avizului pentru stabilirea obligatiilor de mediu de catre titularul activitatii, sub controlul
autoritatii competente pentru protectia mediului, in scopul respectarii prevederilor
legale privind protectia mediului; programul pentru conformare face parte integranta
din autorizatia de mediu sau din avizul pentru stabilirea obligatiilor de mediu;
55. program operational sectorial - document aprobat de Comisia Europeana pentru
implementarea acelor prioritati sectoriale din Planul National de dezvoltare care sunt
aprobate spre finantare prin cadrul de sprijin comunitar;
56. public - una sau mai multe persoane fizice sau juridice si, in concordanta cu
legislatia ori cu practica nationala, asociatiile, organizatiile sau grupurile acestora;
57. raport de mediu - parte a documentatiei planurilor sau programelor, care
identifica, descrie si evalueaza efectele posibile semnificative asupra mediului, ale
aplicarii acestora si alternativele sale rationale, luand in considerare obiectivele si aria
geografica aferenta, conform legislatiei in vigoare;
464
58. raport de amplasament - documentatie elaborata de persoane fizice sau juridice
atestate conform legii, in scopul obtinerii autorizatiei integrate de mediu si care
evidentiaza starea amplasamentului, situatia poluarii existente inainte de punerea in
functiune a instalatiei si ofera un punct de referinta si comparatie la incetarea activitatii;
59. raport de securitate - documentatie elaborata de persoane fizice sau juridice atestate
conform legii, necesara pentru obiective in care sunt prezente substante periculoase
conform prevederilor legislatiei privind controlul activitatilor care prezinta pericole de
accidente majore in care sunt implicate substante periculoase;
60. resurse naturale - totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite in
activitatea umana: resurse neregenerabile - minerale si combustibili fosili,
regenerabile - apa, aer, sol, flora, fauna salbatica, inclusiv cele inepuizabile - energie
solara, eoliana, geotermala si a valurilor;
61. sistem de management de mediu - componenta a sistemului de management
general, care include structura organizatorica, activitatile de planificare,
responsabilitatile, practicile, procedurile, procesele si resursele pentru elaborarea,
aplicarea, realizarea, analizarea si mentinerea politicii de mediu;
62. Abrogat;
63. Abrogat;
64. Abrogat;
65. Abrogat;
66. substanta - element chimic si compusi ai acestuia, in intelesul reglementarilor
legale in vigoare, cu exceptia substantelor radioactive si a organismelor modificate
genetic;
67. substanta periculoasa - orice substanta clasificata ca periculoasa de legislatia
specifica in vigoare din domeniul chimicalelor;
68. substante prioritare - substante care reprezinta un risc semnificativ de poluare
asupra mediului acvatic si prin intermediul acestuia asupra omului si folosintelor de
apa, conform legislatiei specifice din domeniul apelor;
69. substante prioritar periculoase - substantele sau grupurile de substante care sunt
toxice, persistente si care tind sa bioacumuleze si alte substante sau grupe de substante
care creeaza un nivel similar de risc, conform legislatiei specifice din domeniul apelor;
70. sursa de radiatii ionizante - entitate fizica, naturala, realizata sau utilizata ca
element al unei activitati care poate genera expuneri la radiatii, prin emitere de radiatii
ionizante sau eliberare de substante radioactive;
71. trasabilitate - posibilitatea identificarii si urmaririi organismelor modificate
genetic si a produselor rezultate din acestea pe parcursul tuturor etapelor activitatilor
care implica astfel de organisme si produse;
72. utilizare in conditii de izolare - orice operatiune prin care microorganismele sunt
modificate genetic, cultivate, multiplicate, stocate, folosite, transportate, distruse si/sau
anihilate in conditii controlate, in spatii/medii inchise. Pentru toate aceste operatiuni se
iau masuri specifice de izolare, pentru a se evita/limita contactul lor cu oamenii si cu
mediul;
73. Abrogat;
465
74. zona umeda - intindere de balti, mlastini, turbarii, de ape naturale sau artificiale,
permanente sau temporare, unde apa este statatoare sau curgatoare, dulce, salmastra sau
sarata, inclusiv intinderea de apa marina a carei adancime la reflux nu depaseste 6 m.
Art. 3. Principiile si elementele strategice ce stau la baza prezentei ordonante de
urgenta sunt:
a) principiul integrarii cerintelor de mediu in celelalte politici sectoriale;
b) principiul precautiei in luarea deciziei;
c) principiul actiunii preventive;
d) principiul retinerii poluantilor la sursa;
e) principiul "poluatorul plateste";
f) principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului
biogeografic natural;
g) utilizarea durabila a resurselor naturale;
h) informarea si participarea publicului la luarea deciziilor, precum si accesul la justitie
in probleme de mediu;
i) dezvoltarea colaborarii internationale pentru protectia mediului.
Art. 4. Modalitatile de implementare a principiilor si a elementelor strategice sunt:
a) prevenirea si controlul integrat al poluarii prin utilizarea celor mai bune tehnici
disponibile pentru activitatile cu impact semnificativ asupra mediului;
b) adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea cerintelor politicii de mediu;
c) corelarea planificarii de amenajare a teritoriului si urbanism cu cea de mediu;
d) efectuarea evaluarii de mediu inaintea aprobarii planurilor si programelor care pot
avea efect semnificativ asupra mediului;
e) evaluarea impactului asupra mediului in faza initiala a proiectelor cu impact
semnificativ asupra mediului;
f) introducerea si utilizarea parghiilor si instrumentelor economice stimulative sau
coercitive;
g) rezolvarea, pe niveluri de competenta, a problemelor de mediu, in functie de
amploarea acestora;
h) promovarea de acte normative armonizate cu reglementarile europene si
internationale in domeniu;
i) stabilirea si urmarirea realizarii programelor pentru conformare;
j) crearea sistemului national de monitorizare integrata a calitatii mediului;
k) recunoasterea produselor cu impact redus asupra mediului, prin acordarea etichetei
ecologice;
l) mentinerea si ameliorarea calitatii mediului;
m) reabilitarea zonelor afectate de poluare;
n) incurajarea implementarii sistemelor de management si audit de mediu;
o) promovarea cercetarii fundamentale si aplicative in domeniul protectiei mediului;
p) educarea si constientizarea publicului, precum si participarea acestuia in procesul de
elaborare si aplicare a deciziilor privind mediul;
q) dezvoltarea retelei nationale de arii protejate pentru mentinerea starii favorabile de
conservare a habitatelor naturale, a speciilor de flora si fauna salbatica ca parte
integranta a retelei ecologice europene - Natura 2000;
466
r) aplicarea sistemelor de asigurare a trasabilitatii si etichetarii organismelor modificate
genetic;
s) inlaturarea cu prioritate a poluantilor care pericliteaza nemijlocit si grav sanatatea
oamenilor.
Art. 5. Statul recunoaste oricarei persoane dreptul la un mediu sanatos si echilibrat
ecologic, garantand in acest scop:
a) accesul la informatia privind mediul, cu respectarea conditiilor de confidentialitate
prevazute de legislatia in vigoare;
b) dreptul de asociere in organizatii pentru protectia mediului;
c) dreptul de a fi consultat in procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii
si legislatiei de mediu, emiterea actelor de reglementare in domeniu, elaborarea
planurilor si programelor;
d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizatiilor pentru protectia
mediului, autoritatilor administrative si/sau judecatoresti, dupa caz, in probleme de
mediu, indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu;
e) dreptul la despagubire pentru prejudiciul suferit.
Art. 6. (1) Protectia mediului constituie obligatia si responsabilitatea autoritatilor
administratiei publice centrale si locale, precum si a tuturor persoanelor fizice si
juridice.
(2) Autoritatile administratiei publice centrale si locale prevad in bugetele proprii
fonduri pentru indeplinirea obligatiilor rezultate din implementarea legislatiei
comunitare din domeniul mediului si pentru programe de protectie a mediului si
colaboreaza cu autoritatile publice centrale si teritoriale pentru protectia mediului in
vederea realizarii acestora.
Art. 7. (1) Coordonarea, reglementarea si implementarea in domeniul protectiei
mediului revin autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, Agentiei Nationale
pentru Protectia Mediului, agentiilor regionale si judetene pentru protectia mediului,
Administratiei Rezervatiei Biosferei «Delta Dunarii».
(2) In perimetrul Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii" autoritatea publica teritoriala
pentru protectia mediului este reprezentata de Administratia Rezervatiei Biosferei
"Delta Dunarii".
(3) Controlul respectarii masurilor de protectia mediului se realizeaza de:
a) comisari si persoane imputernicite din cadrul Garzii Nationale de Mediu,
Administratiei Rezervatiei Biosferei «Delta Dunarii»;
b) autoritatile administratiei publice locale, prin personalul imputernicit;
c) Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare, Ministerul Apararii
Nationale si Ministerul Administratiei si Internelor, prin personalul imputernicit, in
domeniile lor de activitate, conform atributiilor stabilite prin lege.
Capitolul II Procedura de reglementare
Art. 8. (1) Autoritatile competente pentru protectia mediului, cu exceptia Garzii
Nationale de Mediu si a structurilor subordonate acesteia, conduc procedura de
reglementare si emit, dupa caz, acte de reglementare, in conditiile legii.
(2) In derularea procedurilor de reglementare pentru proiecte sau activitati care pot
avea efecte semnificative asupra teritoriului altor state, autoritatile competente pentru
467
protectia mediului au obligatia sa respecte prevederile conventiilor internationale la
care Romania este parte.
Art. 9. (1) Solicitarea si obtinerea avizului de mediu pentru planuri si programe sunt
obligatorii pentru adoptarea planurilor si programelor care pot avea efecte
semnificative asupra mediului.
(2) Evaluarea de mediu are ca scop integrarea obiectivelor si cerintelor de protectie a
mediului in pregatirea si adoptarea planurilor si programelor.
(3) Procedura de evaluare de mediu, structura raportului de mediu si conditiile de
emitere a avizului de mediu pentru planuri si programe, inclusiv pentru cele cu efecte
transfrontiera, sunt stabilite prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice
centrale pentru protectia mediului.
(4) Aprobarea planurilor si programelor, la orice nivel ierarhic, este conditionata de
existenta avizului de mediu pentru respectivul plan sau program.
Art. 10. (1) Solicitarea si obtinerea avizului de mediu pentru stabilirea obligatiilor de
mediu sunt obligatorii in cazul in care titularii de activitati cu posibil impact
semnificativ asupra mediului urmeaza sa deruleze sau sa fie supusi unei proceduri de:
vanzare a pachetului majoritar de actiuni, vanzare de active, fuziune, divizare,
concesionare sau in alte situatii care implica schimbarea titularului activitatii, precum si
in caz de dizolvare urmata de lichidare, lichidare, faliment, incetarea activitatii,
conform legii.
(2) In termen de 60 de zile de la data semnarii/emiterii documentului care atesta
incheierea uneia dintre procedurile mentionate la alin. (1), partile implicate transmit in
scris autoritatii competente pentru protectia mediului obligatiile asumate privind
protectia mediului, printr-un document certificat pentru conformitate cu originalul.
(3) Clauzele privind obligatiile de mediu cuprinse in actele intocmite in cadrul
procedurilor prevazute la alin. (1) au caracter public.
(4) Indeplinirea obligatiilor de mediu este prioritara in cazul procedurilor de: dizolvare
urmata de lichidare, lichidare, faliment, incetarea activitatii.
(5) Procedura de solicitare si emitere a avizului de mediu pentru stabilirea obligatiilor
de mediu se adopta prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale pentru
protectia mediului, in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei
ordonante de urgenta.
Art. 11. (1) Solicitarea si obtinerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte
publice sau private sau pentru modificarea ori extinderea activitatilor existente, inclusiv
pentru proiecte de dezafectare, care pot avea impact semnificativ asupra mediului.
(2) Pentru obtinerea acordului de mediu, proiectele publice sau private care pot avea
impact semnificativ asupra mediului, prin natura, dimensiunea sau localizarea lor, sunt
supuse, la decizia autoritatii competente pentru protectia mediului, evaluarii impactului
asupra mediului.
(3) Procedura-cadru de evaluare a impactului asupra mediului, inclusiv pentru proiecte
cu impact transfrontiera si lista proiectelor publice sau private supuse procedurii sunt
stabilite prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale pentru
protectia mediului.
(4) Acordul de mediu se emite in paralel cu celelalte acte de reglementare emise de
autoritatile competente, potrivit legii.
468
Art. 12. (1) Desfasurarea activitatilor existente precum si inceperea activitatilor noi cu
posibil impact semnificativ asupra mediului se realizeaza numai in baza
autorizatiei/autorizatiei integrate de mediu.
(2) Procedura de emitere a autorizatiei de mediu si lista activitatilor supuse acestei
proceduri sunt stabilite prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale pentru
protectia mediului.
(3) Pentru obtinerea autorizatiei de mediu, activitatile existente, care nu sunt conforme
cu normele si reglementarile de mediu in vigoare, sunt supuse bilantului de mediu, la
decizia autoritatii competente pentru protectia mediului.
(4) Procedura de realizare a bilantului de mediu este stabilita prin ordin al
conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
(5) Autoritatea competenta pentru protectia mediului stabileste cu titularul activitatii
programul pentru conformare, pe baza concluziilor si recomandarilor bilantului de
mediu.
(6) Este obligatorie indeplinirea masurilor cuprinse in programul pentru conformare la
termenele stabilite.
(7) Activitatile desfasurate de structurile componente ale sistemului de aparare, ordine
publica si securitate nationala sunt exceptate de la obtinerea autorizatiei de mediu.
Art. 13. (1) Masurile privind prevenirea si controlul integrat al poluarii si lista
activitatilor supuse procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu sunt stabilite
prin lege.
(2) Procedura de emitere a autorizatiei integrate de mediu si normele metodologice de
aplicare a acestei proceduri sunt stabilite prin ordin al conducatorului autoritatii publice
Art. 14. (1) Autorizatia/autorizatia integrata de mediu se emite dupa obtinerea
celorlalte avize, acorduri, autorizatii, dupa caz, ale autoritatilor competente, potrivit
legii.
(2) Functionarea fara autorizatie de mediu este interzisa pentru activitatile care fac
obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protectiei mediului.
(3) Functionarea fara autorizatie integrata de mediu este interzisa pentru activitatile
supuse legislatiei privind prevenirea si controlul integrat al poluarii.
(4) Titularul activitatii are obligatia de a informa autoritatile publice teritoriale
competente pentru protectia mediului cu privire la rezultatele automonitorizarii
emisiilor de poluanti reglementati, precum si cu privire la accidente sau pericole de
accidente.
Art. 15. (1) Autoritatile competente pentru protectia mediului, cu exceptia Garzii
Nationale de Mediu si a structurilor subordonate acesteia, emit, revizuiesc si
actualizeaza, dupa caz, actele de reglementare.
(2) Actele de reglementare se emit numai daca planurile si programele, proiectele,
respectiv programele pentru conformare privind activitatile existente prevad prevenirea,
reducerea, eliminarea sau compensarea, dupa caz, a consecintelor negative asupra
mediului, in raport cu prevederile aplicabile din normele tehnice si reglementarile in
vigoare.
469
(3) Titularii activitatilor care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de
vedere al protectiei mediului au obligatia de a respecta termenele stabilite de autoritatea
competenta de protectia mediului in derularea acestor proceduri.
(4) Nerespectarea termenelor stabilite de autoritatea competenta de protectia mediului
in derularea procedurii de reglementare conduce la incetarea acestei proceduri,
solicitarea actului de reglementare fiind anulata.
Art. 16. (1) Avizul de mediu pentru planuri si programe are aceeasi perioada de
valabilitate ca si planul sau programul pentru care a fost emis, cu exceptia cazului in
care intervin modificari ale respectivului plan sau program, conform legislatiei
specifice.
(2) Avizul de mediu pentru stabilirea obligatiilor de mediu este valabil pana la
indeplinirea scopului pentru care a fost emis, cu exceptia cazului in care intervin
modificari ale conditiilor in care a fost emis.
(3) Acordul de mediu este valabil pe toata perioada punerii in aplicare a proiectului.
Acordul de mediu isi pierde valabilitatea daca lucrarile de investitii pentru care a fost
emis nu incep in termen de 2 ani de la data emiterii, cu exceptia proiectelor cu finantare
externa pentru care acordul de mediu isi pastreaza valabilitatea pe toata perioada
desfasurarii acestora, pana la finalizarea investitiei.
(4) Autorizatia de mediu este valabila 5 ani, iar autorizatia integrata de mediu este
valabila 10 ani.
(5) Prin exceptie de la prevederile alin. (4), autorizatiile de mediu si autorizatiile
integrate de mediu emise cu program pentru conformare, respectiv cu plan de actiuni
sunt valabile pe toata perioada derularii programului/planului.
(6) Perioada de valabilitate a autorizatiei/autorizatiei integrate de mediu nu poate depasi
ultimul termen scadent al programului pentru conformare, respectiv al planului de
actiuni, cu aplicarea prevederilor alin. (4) si (5).
Art. 17. (1) Avizul de mediu pentru stabilirea obligatiilor de mediu, acordul de mediu
si autorizatia de mediu se revizuiesc daca apar elemente noi cu impact asupra mediului,
necunoscute la data emiterii. In acest caz se poate cere si refacerea evaluarii impactului
asupra mediului si/sau a bilantului de mediu.
(2) Autorizatia integrata de mediu se revizuieste in conditiile prevazute de legislatia
specifica privind prevenirea si controlul integrat al poluarii.
(3) Acordul de mediu si autorizatia/autorizatia integrata de mediu se suspenda de catre
autoritatea competenta pentru protectia mediului care a emis actul de reglementare,
pentru nerespectarea prevederilor acestora sau ale programelor pentru
conformare/planurilor de actiuni, dupa o notificare prealabila prin care se poate acorda
un termen de cel mult 30 de zile pentru indeplinirea obligatiilor. Suspendarea se
mentine pana la eliminarea cauzelor, dar nu mai mult de 6 luni. Pe perioada
suspendarii, desfasurarea proiectului sau activitatii este interzisa.
(4) In cazul in care nu s-au indeplinit conditiile stabilite prin actul de suspendare,
autoritatea competenta pentru protectia mediului dispune, dupa expirarea termenului de
suspendare, anularea acordului de mediu sau autorizatiei/autorizatiei integrate de
mediu, dupa caz.
(5) Dispozitiile de suspendare si, implicit, de incetare a desfasurarii proiectului sau
activitatii sunt executorii de drept.
470
Art. 18. Litigiile generate de emiterea, revizuirea, suspendarea sau anularea actelor de
reglementare se solutioneaza de instantele de contencios administrativ competente.
Art. 19. Acordul de mediu si autorizatia/autorizatia integrata de mediu pentru
activitatile miniere care utilizeaza substante periculoase in procesul de prelucrare si
concentrare, pentru capacitati de productie mai mari de 5 milioane tone/an si/sau daca
suprafata pe care se desfasoara activitatea este mai mare de 1.000 ha, se promoveaza
prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia
mediului.
Art. 20. (1) Autoritatea competenta pentru protectia mediului, impreuna cu celelalte
autoritati ale administratiei publice centrale si locale, dupa caz, asigura informarea,
participarea publicului la deciziile privind activitati specifice si accesul la justitie, in
conformitate cu prevederile Conventiei privind accesul la informatie, participarea
publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu, semnata la
Aarhus la 25 iunie 1998, ratificata prin Legea nr. 86/2000.
(2) Informarea publicului in cadrul procedurilor de reglementare pentru planuri,
programe proiecte si activitati se realizeaza conform legislatiei specifice in vigoare.
(3) Consultarea publicului este obligatorie in cazul procedurilor de emitere a actelor de
reglementare, potrivit legislatiei in vigoare. Procedura de participare a publicului la
luarea deciziei este stabilita prin acte normative specifice.
(4) Modalitatile de realizare a participarii publicului la elaborarea unor planuri si
programe specifice in legatura cu mediul se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la
propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, in termen de 12 luni
de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
(5) Accesul la justitie al publicului se realizeaza potrivit reglementarilor legale in
vigoare.
(6) Organizatiile neguvernamentale care promoveaza protectia mediului au drept la
actiune in justitie in probleme de mediu, avand calitate procesuala activa in litigiile care
au ca obiect protectia mediului.
Art. 21. (1) Persoane fizice sau juridice independente de titularul planului,
programului, proiectului sau al activitatii si atestate de autoritatea competenta pentru
protectia mediului, potrivit legii, realizeaza:
a) evaluarea de mediu;
b) evaluarea impactului asupra mediului;
c) bilantul de mediu;
d) raportul de amplasament;
e) raportul de securitate.
(2) Procedura de atestare a persoanelor fizice si juridice se stabileste prin ordin al
conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului in termen de 6 luni
(3) Cheltuielile pentru elaborarea evaluarii de mediu, evaluarii impactului asupra
mediului, bilantului de mediu, raportului de amplasament si raportului de securitate
sunt suportate de titularul planului, programului, proiectului sau al activitatii.
(4) Raspunderea pentru corectitudinea informatiilor puse la dispozitia autoritatilor
competente pentru protectia mediului si a publicului revine titularului planului,
471
programului, proiectului sau al activitatii, iar raspunderea pentru corectitudinea
lucrarilor prevazute la alin. (1) revine autorului acestora.
Art. 22. (1) Autoritatile publice pentru protectia mediului incaseaza sumele provenite
din taxele pentru emiterea actelor de reglementare.
(2) Taxele prevazute la alin. (1) se fac venit la Fondul pentru mediu, iar cuantumul
acestora se stabileste prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice
Art. 23. (1) Autoritatile competente pentru protectia mediului incaseaza, de asemenea,
sume provenite din tarife pentru lucrarile si serviciile prestate la solicitarea persoanelor
fizice si juridice, in cadrul activitatilor pe care le desfasoara in limitele competentelor
lor legale.
(2) Nomenclatorul lucrarilor si serviciilor prestate, precum si cuantumul tarifelor se
stabilesc prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia
mediului, in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de
urgenta.
(3) Autoritatile publice pentru protectia mediului constituie un fond de stimulare a
personalului prin utilizarea unui procent de 25%, obtinut din incasarea tarifelor
prevazute la alin. (1), iar diferenta de 75% se varsa la bugetul de stat.
(4) Metodologia de utilizare a fondului de stimulare este stabilita prin hotarare a
Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
(5) Disponibilitatile inregistrate si neutilizate la finele anului se reporteaza in anul
urmator si se utilizeaza cu aceleasi destinatii prevazute la alineatul (3).
(6) Autoritatile competente pentru protectia mediului au dreptul sa primeasca si sa
utilizeze fonduri provenite din sponsorizari si donatii de la persoane fizice si juridice,
romane sau straine, in conditiile legii.
Capitolul III Regimul substantelor si preparatelor periculoase
Art. 24. Activitatile privind fabricarea, introducerea pe piata, utilizarea, depozitarea
temporara sau definitiva, transportul intern, manipularea, eliminarea, precum si
introducerea si scoaterea din tara a substantelor si preparatelor periculoase sunt supuse
unui regim special de reglementare si gestionare.
Art. 25. (1) Transportul international si tranzitul substantelor si preparatelor
periculoase se realizeaza conform acordurilor si conventiilor privind transportul
international al marfurilor periculoase, la care Romania este parte.
(2) Importul si exportul substantelor si preparatelor periculoase restrictionate sau
interzise la utilizare de catre anumite state sau de catre Romania se realizeaza in
conformitate cu prevederile acordurilor si conventiilor internationale la care Romania
este parte.
Art. 26. Autoritatea publica centrala si autoritatile publice teritoriale pentru protectia
mediului, precum si alte autoritati publice abilitate prin lege, dupa caz, controleaza
respectarea reglementarilor privind regimul substantelor si preparatelor periculoase.
Art. 27. Pentru controlul importului, exportului si tranzitului substantelor si
preparatelor periculoase in vama, autoritatea vamala convoaca autoritatile competente
in domeniul substantelor si preparatelor periculoase, in conformitate cu prevederile
legale in vigoare.
472
Art. 28. Persoanele fizice si juridice care gestioneaza substante si preparate periculoase
au urmatoarele obligatii:
a) sa respecte prevederile art. 24 privind substantele si preparatele periculoase;
b) sa tina evidenta stricta - cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare - a
substantelor si preparatelor periculoase, inclusiv a recipientelor si ambalajelor acestora,
care intra in sfera lor de activitate, si sa furnizeze informatiile si datele cerute de
autoritatile competente conform legislatiei specifice in vigoare;
c) sa elimine, in conditii de siguranta pentru sanatatea populatiei si pentru mediu,
substantele si preparatele periculoase care au devenit deseuri si sunt reglementate in
conformitate cu legislatia specifica.
d) sa identifice si sa previna riscurile pe care substantele si preparatele periculoase le
pot reprezenta pentru sanatatea populatiei si sa anunte iminenta unor descarcari
neprevazute sau accidente autoritatilor pentru protectia mediului si de aparare civila.
Capitolul IV Regimul deseurilor
Art. 29. Gestionarea deseurilor se efectueaza in conditii de protectie a sanatatii
populatiei si a mediului si se supune prevederilor prezentei ordonante de urgenta,
precum si legislatiei specifice in vigoare.
Art. 30. Controlul gestionarii deseurilor revine autoritatilor publice competente pentru
protectia mediului si celorlaltor autoritati cu competente stabilite de legislatia in
vigoare.
Art. 31. Autoritatile administratiei publice locale, precum si persoanele fizice si
juridice care desfasoara activitati de gestionare a deseurilor au atributii si obligatii in
conformitate cu prevederile prezentei ordonante de urgenta si a celor specifice din
domeniul gestionarii deseurilor.
Art. 32. (1) Introducerea pe teritoriul Romaniei a deseurilor de orice natura, in scopul
eliminarii acestora, este interzisa.
(2) Introducerea pe teritoriul Romaniei a deseurilor, in scopul recuperarii, se realizeaza
in baza reglementarilor specifice in domeniu, cu aprobarea Guvernului, in conformitate
cu prevederile Tratatului privind aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, ratificat
prin Legea nr. 157/2005.
(3) Valorificarea deseurilor se realizeaza numai in instalatii, prin procese sau activitati
autorizate de autoritatile publice competente.
(4) Tranzitul si exportul de deseuri de orice natura se realizeaza in conformitate cu
acordurile si conventiile la care Romania este parte si cu legislatia nationala specifica in
domeniu.
Art. 33. (1) Transportul intern al deseurilor periculoase se realizeaza in conformitate cu
prevederile legale specifice.
(2) Transportul international si tranzitul deseurilor periculoase se realizeaza in
conformitate cu prevederile acordurilor si conventiilor internationale la care Romania
este parte.
Capitolul V Regimul ingrasamintelor chimice si al produselor de protectie a
plantelor
Art. 34. Ingrasamintele chimice si produsele de protectie a plantelor sunt supuse unui
regim special de reglementare stabilit prin legislatie specifica in domeniul chimicalelor.
Art. 35. Regimul special de reglementare a ingrasamintelor chimice si a produselor de
473
protectie a plantelor se aplica activitatilor privind fabricarea, plasarea pe piata,
utilizarea, precum si importul si exportul acestora.
Art. 36. Autoritatile publice centrale competente conform legislatiei specifice din
domeniul chimicalelor, in colaborare cu autoritatea publica centrala pentru protectia
mediului, au urmatoarele obligatii:
a) sa reglementeze regimul ingrasamintelor chimice si al produselor de protectie a
plantelor;
b) sa organizeze, la nivel teritorial, reteaua de laboratoare pentru controlul calitatii
ingrasamintelor chimice si al produselor de protectie a plantelor;
c) sa verifice, prin reteaua de laboratoare, concentratiile reziduurilor de produse de
protectie a plantelor in sol, recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale si animale.
Art. 37. Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, impreuna cu autoritatile
publice centrale pentru agricultura, silvicultura, sanatate si cele din domeniul
transporturilor sau serviciile descentralizate ale acestora, dupa caz, supravegheaza si
controleaza aplicarea reglementarilor privind ingrasamintele chimice si produsele de
protectie a plantelor, astfel incat sa se evite poluarea mediului de catre acestea.
Art. 38. (1) Persoanele juridice care produc, stocheaza, comercializeaza si/sau
utilizeaza ingrasaminte chimice si produse de protectie a plantelor, au urmatoarele
obligatii:
a) sa produca, stocheze, comercializeze si sa utilizeze produse de protectia plantelor
numai cu respectarea prevederilor legale in vigoare;
b) sa nu foloseasca ingrasamintele chimice si produsele de protectie a plantelor in
zonele sau pe suprafetele unde sunt instituite masuri speciale de protectie;
c) sa administreze produse de protectie a plantelor cu mijloace aviatice, numai cu
avizul autoritatilor competente pentru protectia mediului, autoritatilor competente in
domeniul sanitar si al comisiilor judetene de baza melifera si stuparit pastoral, potrivit
reglementarilor in vigoare, dupa o prealabila instiintare prin mass-media;
d) sa aplice, in perioada infloririi plantelor a caror polenizare se face prin insecte,
numai acele tratamente cu produse de protectie a plantelor care sunt selective fata de
insectele polenizatoare;
e) sa livreze, sa manipuleze, sa transporte si sa comercializeze ingrasamintele chimice
si produsele de protectie a plantelor ambalate cu inscriptii de identificare, avertizare,
prescriptii de siguranta si folosire, in conditii in care sa nu provoace contaminarea
mijloacelor de transport si/sau a mediului, dupa caz;
f) sa stocheze temporar ingrasamintele chimice si produsele de protectie a plantelor
numai ambalate si in locuri protejate, bine aerisite.
(2) Persoanele juridice interesate in fabricarea si/sau plasarea pe piata a produselor de
protectia plantelor si ingrasamintelor chimice au obligatia sa solicite si sa obtina, in
cazul in care legislatia specifica prevede aceasta, avizul de mediu pentru produse de
protectie a plantelor, respectiv pentru autorizarea ingrasamintelor chimice, in vederea
producerii, comercializarii si utilizarii acestora in agricultura si silvicultura.
(3) Obligatiile prevazute la alin. (1) lit. b)-f) revin si persoanelor fizice, in conditiile
legii.
Capitolul VI Regimul organismelor modificate genetic, obtinute prin tehnicile
biotehnologiei moderne
474
Art. 39. (1) Activitatile care implica organisme modificate genetic obtinute prin
tehnicile biotehnologiei moderne, sunt supuse unui regim special de reglementare,
autorizare si administrare, conform dispozitiilor prezentei ordonante de urgenta, a
legislatiei specifice si conventiilor si acordurilor internationale la care Romania este
parte.
(2) Activitatile prevazute la alin. (1) includ:
a) utilizarea in conditii de izolare a microorganismelor modificate genetic;
b) introducerea deliberata in mediu si pe piata a organismelor modificate genetic vii;
c) importul organismelor/microorganismelor modificate genetic.
(3) Activitatile prevazute la alin. (2) se desfasoara numai in conditiile asigurarii
protectiei mediului, precum si a sanatatii oamenilor si animalelor, in baza actelor de
reglementare, emise de autoritatea competenta.
Art. 40. (1) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului emite autorizatiile si
acordurile de import privind activitatile cu organisme modificate genetic prevazute la
art. 39, alin. (2) lit. c).
(2) In procesul decizional privind activitatile de la art. 39, alin. (2), lit. b) si c),
autoritatea publica centrala pentru protectia mediului solicita avizele autoritatilor
publice centrale pentru agricultura, sanatate, siguranta alimentelor, protectia
consumatorului, precum si ale altor institutii implicate, conform legislatiei specifice,
consulta Comisia pentru Securitate Biologica si asigura informarea si participarea
publicului.
(3) In procesul decizional privind activitatile prevazute la art. 39, alin. (2) lit. a),
autoritatea publica centrala pentru protectia mediului aplica procedura stabilita prin
legislatia specifica privind microorganismele modificate genetic.
Art. 41. (1) Autorizatiile privind introducerea deliberata in mediu si pe piata a
organismelor modificate genetic vii si privind utilizarea in conditii de izolare a
microorganismelor modificate genetic se emit numai persoanelor juridice, conform
prevederilor legislatiei specifice.
(2) Importul pe teritoriul Romaniei si exportul unui organism modificat genetic se
realizeaza numai de catre persoane juridice, conform prevederilor legislatiei specifice
in vigoare.
(3) Transportul international al organismelor modificate genetic se realizeaza conform
legislatiei nationale, acordurilor si conventiilor privind transportul international de
marfuri/marfuri periculoase, dupa caz, la care Romania este parte.
Art. 42. Autoritatea vamala permite importul/exportul organismelor modificate genetic
si colaboreaza cu autoritatile publice centrale pentru protectia mediului, agricultura,
siguranta alimentelor, sanatate si alte autoritati implicate, in conformitate cu legislatia
specifica.
Art. 43. Titularii acordurilor de import pentru organisme modificate genetic si ai
autorizatiilor privind activitatile cu organisme modificate genetic au obligatia sa se
conformeze cerintelor legale privind asigurarea trasabilitatii, etichetarii, monitorizarii si
sa raporteze autoritatii publice centrale pentru protectia mediului si altor autoritati,
dupa caz, rezultatele activitatii, conform legislatiei specifice in vigoare.
Art. 44. Persoanele juridice care desfasoara activitati care implica organisme
modificate genetic au urmatoarele obligatii:
475
a) sa solicite si sa obtina acordul de import pentru organisme modificate genetic si/sau
autorizatiile privind activitatile cu organisme modificate genetic, dupa caz;
b) sa respecte prevederile acordurilor de import pentru organisme modificate genetic
si/sau ale autorizatiilor privind activitatile cu organisme modificate genetic, dupa caz;
c) sa opreasca activitatea sau sa schimbe conditiile de desfasurare, la solicitarea
autoritatii competente, daca apar informatii noi, privind riscurile asupra mediului si
sanatatii umane si animale;
d) sa raspunda, potrivit prezentei ordonante de urgenta si a legislatiei specifice in
vigoare, pentru prejudiciile rezultate din aceste activitati;
e) sa acopere costurile masurilor necesare pentru prevenirea si/sau reducerea
consecintelor efectelor adverse ale acestor activitati;
f) sa aplice masurile de eliminare a deseurilor rezultate din activitatile care implica
organisme/microorganisme modificate genetic, in conformitate cu prevederile legale in
vigoare.
Capitolul VII Regimul activitatilor nucleare
Art. 45. Activitatile in domeniul nuclear se desfasoara in conformitate cu dispozitiile
prezentei ordonante de urgenta si a reglementarilor nationale si internationale specifice
la care Romania este parte.
Art. 46. (1) Acordul de mediu pentru o practica sau o activitate din domeniul nuclear se
elibereaza inainte de emiterea autorizatiei de catre autoritatea competenta de autorizare,
reglementare si control in domeniul nuclear, conform legislatiei in vigoare.
(2) Autorizatia de mediu se emite dupa eliberarea autorizatiei de catre autoritatea
competenta de autorizare, reglementare si control in domeniul nuclear.
(3) Pentru instalatiile cu risc nuclear major - centrale nuclearoelectrice, reactoare de
cercetare, uzine de fabricare a combustibilului nuclear si depozite finale de combustibil
nuclear ars - acordul de mediu sau autorizatia de mediu se emit prin hotarare a
Guvernului, la propunerea autoritatii centrale pentru protectia mediului.
Art. 47. (1) Controlul activitatilor nucleare se realizeaza de autoritatea competenta in
domeniul activitatilor nucleare.
(2) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului are urmatoarele atributii:
a) organizeaza monitorizarea radioactivitatii mediului pe intregul teritoriu al tarii;
b) supravegheaza, controleaza si dispune luarea masurilor ce se impun in domeniul
activitatilor nucleare, pentru respectarea prevederilor legale privind protectia mediului;
c) colaboreaza cu organele competente in apararea impotriva dezastrelor, protectia
sanatatii populatiei si a mediului.
Art. 48. Persoanele fizice si juridice autorizate, care desfasoara activitati in domeniul
nuclear, au urmatoarele obligatii:
a) sa evalueze, direct sau prin structuri abilitate, riscul potential, sa solicite si sa obtina
autorizatia de mediu;
b) sa aplice procedurile si sa prevada echipamentele pentru activitatile noi, care sa
permita realizarea nivelului rational cel mai scazut al dozelor de radioactivitate si al
riscurilor asupra populatiei si mediului, si sa solicite si sa obtina acordul de mediu sau
autorizatia de mediu, dupa caz;
c) sa aplice, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminarii radioactive
a mediului, care sa asigure respectarea conditiilor de eliminare a substantelor
476
radioactive prevazute in autorizatie si mentinerea dozelor de radioactivitate in limitele
admise;
d) sa mentina in stare de functionare capacitatea de monitorizare a mediului local,
pentru a depista orice contaminare radioactiva semnificativa care ar rezulta dintr-o
eliminare accidentala de substante radioactive;
e) sa raporteze prompt autoritatii competente orice crestere semnificativa a
contaminarii mediului si daca aceasta se datoreaza sau nu activitatii desfasurate;
f) sa verifice continuu corectitudinea presupunerilor facute prin evaluarile
probabilistice privind consecintele radiologice ale eliberarilor radioactive;
g) sa asigure depozitarea deseurilor radioactive, in conditii de siguranta pentru
sanatatea populatiei si a mediului.
Capitolul VIII Conservarea biodiversitatii si arii naturale protejate
Art. 49. (1) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului impreuna cu
autoritatile publice centrale si locale, dupa caz, elaboreaza reglementari tehnice privind
masurile de protectie a ecosistemelor, de conservare si utilizare durabila a
componentelor diversitatii biologice.
(2) Regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei
salbatice se supun prevederilor prezentei ordonante de urgenta, precum si legislatiei
specifice in vigoare.
(3) La proiectarea lucrarilor care pot modifica cadrul natural al unei arii naturale
protejate este obligatorie procedura de evaluare a impactului asupra acesteia, urmata de
avansarea solutiilor tehnice de mentinere a zonelor de habitat natural, de conservare a
functiilor ecosistemelor si de protectie a speciilor salbatice de flora si fauna, inclusiv a
celor migratoare, cu respectarea alternativei si a conditiilor impuse prin acordul de
mediu, automonitorizarea, precum si monitorizarea de catre structurile de administrare,
pana la indeplinirea acestora.
(4) Detinatorii cu orice titlu de suprafete terestre si acvatice supuse refacerii ecologice
sau aflate intr-o arie naturala protejata au obligatia de a aplica si/sau respecta masurile
stabilite de autoritatea competenta pentru protectia mediului.
Art. 50. Abrogat.
Art. 51. (1) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului stabileste lista
siturilor de interes comunitar si a ariilor de protectie speciala avifaunistica, pe care o
transmite Comisiei Europene la data aderarii, impreuna cu Formularele standard Natura
2000, completate pentru fiecare sit in parte.
(2) Formularul Standard Natura 2000 stabilit de Comisia Europeana se aproba prin
ordin al conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, in termen
de 30 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
(3) Siturile de interes comunitar se declara prin ordin al autoritatii publice centrale
pentru protectia mediului, iar dupa recunoasterea statutului lor de catre Comisia
Europeana devin arii speciale de conservare si se declara prin hotarare a Guvernului.
(4) Managementul siturilor de interes comunitar necesita planuri de management
adecvate specifice sau integrate in alte planuri de management si masuri legale,
administrative sau contractuale in scopul evitarii deteriorarii habitatelor naturale si a
habitatelor speciilor ca si perturbarea speciilor pentru care zonele au fost desemnate.
Orice plan sau proiect indirect legat sau necesar pentru gestiunea sitului, dar susceptibil
477
de a-l afecta intr-un mod semnificativ, face obiectul unui studiu pentru evaluarea
impactului, tinand cont de obiectivele de conservare a ariei si cu consultarea publicului.
Nu sunt acceptate planuri sau proiecte in siturile respective care afecteaza aria.
(41) Abrogat.
(5) Abrogat.
(6) Abrogat.
Art. 52. (1) Respectarea prevederilor din regulamentele si planurile de management ale
ariilor naturale protejate, aprobate conform prevederilor legale, este obligatorie.
(2) In ariile naturale protejate sunt interzise:
a) desfasurarea programelor, proiectelor si activitatilor care contravin planurilor de
management sau regulamentelor ariilor naturale protejate;
b) schimbarea destinatiei terenurilor fara aprobarea structurilor de administrare;
c) pasunatul si amplasarea de stane si locuri de tarlire fara aprobarea structurilor de
administrare;
d) activitati comerciale de tip comert ambulant, fara aprobarea structurilor de
administrare.
(3) Pe teritoriul ariilor naturale protejate, pe langa interdictiile prevazute in planurile de
management si regulamente, sunt interzise:
a) distrugerea sau degradarea panourilor informative si indicatoare, constructiile,
imprejmuirile, barierele, placile, stalpii, semnele de marcaj sau orice alte amenajari
aflate in inventarul ariilor naturale protejate;
b) aprinderea si folosirea focului deschis in afara vetrelor special amenajate si
semnalizate in acest scop de catre administratorii sau custozii ariilor naturale protejate;
c) abandonarea deseurilor in afara locurilor special amenajate si semnalizate pentru
colectare daca exista;
d) accesul cu mijloace motorizate care utilizeaza carburanti fosili pe suprafata ariilor
naturale protejate, in scopul practicarii de sporturi, in afara drumurilor permise
accesului public si a terenurilor special amenajate;
e) exploatarea oricaror resurse minerale neregenerabile din parcurile nationale,
rezervatiile naturale, rezervatiile stiintifice, monumentele naturii si din zonele de
conservare speciala ale parcurilor naturale. In parcurile naturale in afara zonelor de
conservare speciala, exploatarea oricaror resurse minerale neregenerabile este permisa
numai daca acest lucru este prevazut in mod explicit in planurile de management si
regulamentele acestora.
(4) Pentru orice proiect finantat din fonduri comunitare este necesara obtinerea avizului
Natura 2000. Competentele si procedura de emitere a avizului Natura 2000 se stabilesc
prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, in
termen de 12 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
Art. 53.. (1) Introducerea pe teritoriul tarii, cu exceptia cazurilor prevazute de lege, de
culturi de microorganisme, a exemplarelor de plante si animale salbatice vii, fara
acordul pentru import al speciilor non-CITES sau, respectiv, permisului CITES pentru
celelalte specii, este interzisa.
(2) Exportul speciilor de plante si animale din flora si fauna salbatica se realizeaza pe
baza acordului pentru export al speciilor non-CITES si, respectiv, permisul CITES,
pentru celelalte specii.
478
(3) Competentele si procedura de emitere a acordului de import/export plante si/sau
animale salbatice non-CITES si ale permisului CITES sunt stabilite prin ordin al
conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului in termen de 6 luni
(4) Activitatile de recoltare, capturare si/sau de achizitie si comercializare pe piata
interna a plantelor si animalelor din flora si fauna salbatica, terestra si acvatica, sau a
unor parti ori produse ale acestora, in stare vie, proaspata ori semiprelucrata, se pot
organiza si desfasura numai de persoane fizice sau juridice autorizate de autoritatile
publice judetene pentru protectia mediului.
Art. 54. (1) De la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana cultivarea sau testarea
plantelor superioare modificate genetic se va supune acquis-ului comunitar.
(2) De la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, in Romania se interzice
cultivarea plantelor superioare modificate genetic, altele decat cele acceptate in
Uniunea Europeana.
(3) Distanta minima fata de ariile naturale protejate, in care activitatea de cultivare
si/sau de testare a plantelor superioare modificate genetic este interzisa, se stabileste
prin ordin comun al conducatorilor autoritatii publice centrale pentru protectia mediului
si gospodaririi apelor si autoritatii publice centrale pentru agricultura, paduri si
dezvoltare rurala.
Capitolul IX Protectia apelor si a ecosistemelor acvatice
Art. 55. (1) Protectia apelor de suprafata si subterane si a ecosistemelor acvatice are ca
obiect mentinerea si imbunatatirea calitatii si productivitatii biologice ale acestora, in
scopul evitarii unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si bunurilor
materiale.
(2) Conservarea, protectia si imbunatatirea calitatii apelor costiere si maritime
urmareste reducerea progresiva a evacuarilor, emisiilor sau pierderilor de substante
prioritare/prioritar periculoase in scopul atingerii obiectivelor de calitate stipulate in
Conventia privind protectia Marii Negre impotriva poluarii, semnata la Bucuresti la 21
aprilie 1992, ratificata prin Legea nr. 98/1992.
Art. 56. (1) Activitatile de gospodarire si protectie a resurselor de apa si a
ecosistemelor acvatice se supun prevederilor prezentei ordonante de urgenta, precum si
legislatiei specifice in vigoare.
(2) Reglementarea activitatilor din punct de vedere al gospodaririi apelor si controlul
respectarii prevederilor privind protectia apelor si a ecosistemelor acvatice se realizeaza
de catre autoritatile competente pentru protectia mediului, de gospodarire a apelor si de
sanatate.
Art. 57. Autorizatia de gospodarire a apelor pentru activitatile supuse legislatiei din
domeniul prevenirii si controlului integrat al poluarii se emite in conformitate cu
prevederile legale din acest domeniu si se include in autorizatia integrata de mediu.
Art. 58. Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii:
a) sa execute toate lucrarile de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrarii
faunei acvatice si de ameliorare a calitatii apei, prevazute cu termen in avizul sau
autorizatia de gospodarire a apelor, precum si in autorizatia de mediu, si sa
monitorizeze zona de impact;
479
b) sa se doteze, in cazul detinerii de nave, platforme plutitoare sau de foraje marine, cu
instalatii de stocare sau de tratare a deseurilor, instalatii de epurare a apelor uzate si
racorduri de descarcare a acestora in instalatii de mal sau plutitoare;
c) sa amenajeze porturile cu instalatii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare
a deseurilor petroliere, menajere sau de alta natura, stocate pe navele fluviale si
maritime, si sa constituie echipe de interventie in caz de poluare accidentala a apelor si
a zonelor de coasta;
d) sa nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct in apele naturale
si sa nu arunce de pe acestea nici un fel de deseuri;
e) sa nu spele obiecte, produse, ambalaje, materiale care pot produce impurificarea
apelor de suprafata;
f) sa nu deverseze in apele de suprafata, subterane si maritime ape uzate, fecaloid
menajere, substante petroliere, substante prioritare/prioritar periculoase;
g) sa nu arunce si sa nu depoziteze pe maluri, in albiile raurilor si in zonele umede si de
coasta deseuri de orice fel si sa nu introduca in ape substante explozive, tensiune
electrica, narcotice, substante prioritare/prioritar periculoase.
Capitolul X Protectia atmosferei, schimbarile climatice, gestionarea zgomotului
ambiental
Art. 59. Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului are urmatoarele atributii
si responsabilitati:
a) elaboreaza politica nationala si coordoneaza actiunile la nivel national, regional si
local privind protectia atmosferei, schimbarile climatice, precum si pentru protectia
populatiei fata de nivelurile de expunere la zgomotul ambiental ce poate avea efecte
negative asupra sanatatii umane, in conformitate cu politicile europene si internationale
specifice;
b) elaboreaza, promoveaza si actualizeaza Strategia nationala in domeniul protectiei
atmosferei si Planul national de actiune in domeniul protectiei atmosferei;
c) elaboreaza, promoveaza si, dupa caz, actualizeaza Programul national de reducere a
emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi provenite din instalatii mari de
ardere;
d) coordoneaza elaborarea Programului national de reducere progresiva a emisiilor de
dioxid de sulf, oxizi de azot, compusi organici volatili si amoniac;
e) elaboreaza, promoveaza si actualizeaza Strategia nationala privind schimbarile
climatice, Planul national de actiune privind schimbarile climatice;
f) asigura integrarea politicilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera si
adaptarea la efectele schimbarilor climatice in strategiile sectoriale;
g) administreaza Registrul national al emisiilor de gaze cu efect de sera;
h) coordoneaza Sistemul national de estimare a emisiilor de gaze cu efect de sera;
i) coordoneaza implementarea mecanismelor flexibile prevazute de Protocolul de la
Kyoto la Conventia-cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice;
j) aproba si promoveaza Planul National de Actiune pentru reducerea nivelurilor de
zgomot;
k) organizeaza activitatea de monitoring privind calitatea aerului la nivelul intregii tari;
l) stabileste, dupa caz, prin actele de reglementare, valori limita de emisie mai
480
restrictive si masurile necesare in vederea respectarii plafoanelor nationale de emisii,
respectiv a incarcarilor si nivelelor critice.
Art. 60. (1) Schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efecte de
sera si conditiile de elaborare a planurilor nationale de alocare a acestor certificate se
stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale pentru
protectia mediului, in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei
ordonante de urgenta.
(2) Gestionarea durabila si unitara a fondurilor obtinute in urma tranzactionarii unitatii
de cantitate atribuita, prevazuta de Protocolul de la Kyoto la Conventia-cadru a
Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997, ratificat
prin Legea nr. 3/2001, se realizeaza prin structuri special constituite in cadrul
Administratiei Fondului pentru Mediu.
Art. 61. Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, prin autoritatile publice
din subordinea sa, supravegheaza si controleaza aplicarea prevederilor legale privind
protectia atmosferei si gestionarea zgomotului ambiental, in care scop:
a) dispune incetarea temporara sau definitiva a activitatilor generatoare de poluare, in
vederea aplicarii unor masuri de urgenta sau pentru nerespectarea programului pentru
conformare/planului de actiuni;
b) solicita aplicarea masurilor tehnologice, a restrictiilor si interdictiilor in scopul
prevenirii, limitarii sau eliminarii emisiilor de poluanti;
c) solicita luarea masurilor in vederea respectarii nivelului maxim admis al zgomotului
ambiental.
Art. 62. Detinatorii, cu orice titlu, de terenuri pe care se gasesc perdelele si
aliniamentele de protectie, spatiile verzi, parcurile, gardurile vii sunt obligati sa le
intretina pentru imbunatatirea capacitatii de regenerare a atmosferei, protectia fonica si
eoliana.
Art. 63. Autoritatile cu responsabilitati privind securizarea frontierei au obligatia sa nu
permita intrarea/iesirea din tara a surselor mobile poluante care nu respecta prevederile
legale in vigoare.
Art. 64. Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii in domeniu:
a) sa respecte reglementarile privind protectia atmosferei, adoptand masuri tehnologice
adecvate de retinere si neutralizare a poluantilor atmosferici;
b) sa doteze instalatiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de
automonitorizare si sa asigure corecta lor functionare;
c) sa asigure personal calificat si sa furnizeze, la cerere sau potrivit programului pentru
conformare, autoritatilor competente pentru protectia mediului, datele necesare;
d) sa imbunatateasca performantele tehnologice in scopul reducerii emisiilor si sa nu
puna in exploatare instalatiile prin care se depasesc limitele maxime admise prevazute
in legislatia in vigoare;
e) sa asigure, la cererea autoritatilor competente pentru protectia mediului, diminuarea,
modificarea sau incetarea activitatii generatoare de poluare;
f) sa asigure masuri si dotari speciale pentru izolarea si protectia fonica a surselor
generatoare de zgomot si vibratii, astfel incat sa nu conduca, prin functionarea acestora,
la depasirea nivelurilor limita a zgomotului ambiental.
Capitolul XI Protectia solului, subsolului si a ecosistemelor terestre
481
Art. 65. Protectia solului, a subsolului si a ecosistemelor terestre, prin masuri adecvate
de gospodarire, conservare, organizare si amenajare a teritoriului, este obligatorie
pentru toti detinatorii, cu orice titlu.
Art. 66. (1) Reglementarile privind modalitatile de investigare si evaluare a poluarii
solului si subsolului, remedierea in zonele in care solul, subsolul si ecosistemele
terestre au fost afectate si cele referitoare la protectia calitatii solului, subsolului si a
ecosistemelor terestre se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii
publice centrale pentru protectia mediului, in termen de 12 luni de la intrarea in vigoare
a prezentei ordonante de urgenta.
(2) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, cu consultarea celorlalte
autoritati publice centrale competente, stabileste sistemul de monitorizare a calitatii
mediului geologic in scopul evaluarii starii actuale si a tendintelor de evolutie a
acesteia.
Art. 67. Controlul respectarii reglementarilor legale privind protectia, conservarea,
amenajarea si folosirea judicioasa a solului, a subsolului si a ecosistemelor terestre se
organizeaza si se exercita de autoritatile competente pentru protectia mediului, precum
si, dupa caz, de alte autoritati ale administratiei publice competente, potrivit
dispozitiilor legale.
Art. 68. Detinatorii de terenuri, cu orice titlu, precum si orice persoana fizica sau
juridica care desfasoara o activitate pe un teren, fara a avea un titlu juridic, au
urmatoarele obligatii:
a) sa previna, pe baza reglementarilor in domeniu, deteriorarea calitatii mediului
geologic;
b) sa asigure luarea masurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau
functional, in special a celor situate de-a lungul cailor de comunicatii rutiere, feroviare
si de navigatie;
c) sa respecte orice alte obligatii prevazute de reglementarile legale in domeniu.
Art. 69. Detinatorii cu orice titlu ai fondului forestier, ai vegetatiei forestiere din afara
fondului forestier si ai pajistilor, precum si orice persoana fizica sau juridica care
desfasoara o activitate pe un astfel de teren, fara a avea un titlu juridic, au urmatoarele
obligatii:
a) sa mentina suprafata impadurita a fondului forestier, a vegetatiei forestiere din afara
fondului forestier, inclusiv a jnepenisurilor, tufisurilor si pajistilor existente, fiind
interzisa reducerea acestora, cu exceptia cazurilor prevazute de lege;
b) sa exploateze masa lemnoasa in conditiile legii precum si sa ia masuri de
reimpadurire si, respectiv de completare a regenerarilor naturale;
c) sa gestioneze corespunzator deseurile de exploatare rezultate, in conditiile prevazute
de lege;
d) sa asigure respectarea regulilor silvice de exploatare si transport tehnologic al
lemnului, stabilite conform legii, in scopul mentinerii biodiversitatii padurilor si a
echilibrului ecologic;
e) sa respecte regimul silvic in conformitate cu prevederile legislatiei in domeniul
silviculturii si protectiei mediului;
f) sa asigure aplicarea masurilor specifice de conservare pentru padurile cu functii
speciale de protectie, situate pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare si
482
eroziune, pe grohotisuri, stancarii, la limita superioara de altitudine a vegetatiei
forestiere, precum si pentru alte asemenea paduri;
g) sa respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetatiei lemnoase de pe
pasunile impadurite care indeplinesc functii de protectie a solului si a resurselor de apa;
h) sa asigure exploatarea rationala, organizarea si amenajarea pajistilor, in functie de
capacitatea de refacere a acestora;
i) sa exploateze resursele padurii, fondul cinegetic si piscicol, potrivit prevederilor
legale in domeniu;
j) sa exploateze pajistile, in limitele bonitatii, cu numarul si speciile de animale si in
perioada stabilita, in baza studiilor de specialitate si a prevederilor legale specifice;
k) sa protejeze patrimoniul forestier, cinegetic, piscicol si al pajistilor din cadrul ariilor
naturale protejate, in termenii stabiliti prin planurile de management si regulamentele
specifice;
l) sa sesizeze autoritatile pentru protectia mediului despre accidente sau activitati care
afecteaza ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.
Capitolul XII Protectia asezarilor umane
Art. 70. Pentru asigurarea unui mediu de viata sanatos, autoritatile administratiei
publice locale, precum si, dupa caz, persoanele fizice si juridice au urmatoarele
obligatii:
a) sa imbunatateasca microclimatul localitatilor, prin amenajarea si intretinerea
izvoarelor si a luciilor de apa din interiorul si din zonele limitrofe acestora, sa
infrumuseteze si sa protejeze peisajul, sa mentina curatenia stradala;
b) sa prevada, la elaborarea planurilor de urbanism si amenajarea teritoriului, masuri de
mentinere si ameliorare a fondului peisagistic natural si antropic al fiecarei zone si
localitati, conditii de refacere peisagistica si ecologica a zonelor deteriorate, masuri de
protectie sanitara a captarilor de apa potabila si lucrari de aparare impotriva
inundatiilor;
c) sa respecte prevederile din planurile de urbanism si amenajarea teritoriului privind
amplasarea obiectivelor industriale, a cailor si mijloacelor de transport, a retelelor de
canalizare, a statiilor de epurare, a depozitelor de deseuri menajere, stradale si
industriale si a altor obiective si activitati, fara a prejudicia ambientul, spatiile de
odihna, tratament si recreere, starea de sanatate si de confort a populatiei;
d) sa informeze publicul asupra riscurilor generate de functionarea sau existenta
obiectivelor cu risc pentru sanatatea populatiei si mediu;
e) sa respecte regimul de protectie speciala a localitatilor balneoclimaterice, a zonelor
de interes turistic si de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate si a
monumentelor naturii. Sunt interzise amplasarea de obiective si desfasurarea unor
activitati cu efecte daunatoare in perimetrul si in zonele de protectie a acestora;
f) sa adopte elemente arhitecturale adecvate, sa optimizeze densitatea de locuire,
concomitent cu mentinerea, intretinerea si dezvoltarea spatiilor verzi, a parcurilor, a
aliniamentelor de arbori si a perdelelor de protectie stradala, a amenajamentelor
peisagistice cu functie ecologica, estetica si recreativa, in conformitate cu planurile de
urbanism si amenajarea teritoriului;
g) sa reglementeze, inclusiv prin interzicerea temporara sau permanenta, accesul
anumitor tipuri de autovehicule sau desfasurarea unor activitati generatoare de
483
disconfort pentru populatie in anumite zone ale localitatilor, cu predominanta in spatiile
destinate locuintelor, in zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii si
agrementului;
h) sa nu degradeze mediul natural sau amenajat, prin depozitari necontrolate de deseuri
de orice fel;
i) sa adopte masuri obligatorii, pentru persoanele fizice si juridice, cu privire la
intretinerea si infrumusetarea, dupa caz, a cladirilor, curtilor si imprejurimilor acestora,
a spatiilor verzi din curti si dintre cladiri, a arborilor si arbustilor decorativi;
j) sa initieze, pe plan local, proiecte de amenajare, de intretinere si dezvoltare a
canalizarii.
Art. 71. (1) Schimbarea destinatiei terenurilor amenajate ca spatii verzi si/sau
prevazute ca atare in documentatiile de urbanism, reducerea suprafetelor acestora ori
stramutarea lor este interzisa, indiferent de regimul juridic al acestora.
(2) Actele administrative sau juridice emise ori incheiate cu nerespectarea prevederilor
alin. (1) sunt lovite de nulitate absoluta.
Art. 72. La elaborarea planurilor de urbanism si amenajarea teritoriului se respecta
prevederile prezentei ordonante de urgenta si a reglementarilor speciale si se prevad, in
mod obligatoriu, masuri de mentinere si ameliorare a fondului peisagistic natural si
antropic al fiecarei zone si localitati, conditii de refacere peisagistica si ecologica a
zonelor deteriorate si masuri de dezvoltare a spatiilor verzi, de protectie sanitara a
captarilor de apa potabila si lucrari de aparare impotriva inundatiilor.
Art. 73. Planurile de urbanism si amenajarea teritoriului se supun procedurii de
evaluare de mediu, in vederea obtinerii avizului de mediu pentru planuri si programe,
conform legislatiei in vigoare.
Capitolul XIII Comitetul regional pentru protectia mediului
Art. 74. (1) La nivelul fiecarei agentii regionale pentru protectia mediului se
organizeaza un Comitet regional pentru protectia mediului, denumit in continuare
Comitet regional.
(2) Componenta Comitetului regional este urmatoarea:
a) un reprezentant al autoritatii publice centrale pentru protectia mediului;
b) un reprezentant al Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului;
b1) un reprezentant al Agentiei Nationale pentru Ariile Naturale Protejate si
Conservarea Biodiversitatii;
c) un reprezentant al agentiei regionale pentru protectia mediului;
d) un reprezentant al agentiilor judetene pentru protectia mediului din regiunea
respectiva, desemnat de catre Agentia Nationala pentru Protectia Mediului;
e) un reprezentant al Comisariatului regional din regiunea respectiva al Garzii
Nationale de Mediu;
f) un reprezentant desemnat de autoritatea publica centrala in domeniul finantelor
publice, din cadrul unui judet din regiunea respectiva;
g) un reprezentant al autoritatii publice in domeniul sanatatii, din regiunea respectiva;
h) un reprezentant al autoritatii publice centrale din domeniul agriculturii, padurilor si
dezvoltarii rurale, din regiunea respectiva;
i) un prefect din regiunea respectiva, nominalizat de autoritatea publica centrala in
domeniul administratiei publice;
484
j) un presedinte de consiliu judetean, nominalizat de presedintii consiliilor judetene din
regiunea respectiva;
k) un reprezentant al Directiei Apelor din regiunea respectiva;
l) un reprezentant al operatorilor din regiunea respectiva, desemnat de agentia regionala
pentru protectia mediului;
m) un reprezentant al autoritatii publice centrale in domeniul transporturilor,
constructiilor si turismului;
n) un reprezentant ales de organizatiile neguvernamentale cu sediul in regiunea
respectiva;
o) un primar de municipiu resedinta de judet, nominalizat de primarii celorlalte
municipii resedinta de judet din regiunea respectiva.
(3) Reprezentantii autoritatilor publice sunt desemnati de conducatorii autoritatilor
respective.
(4) Reprezentantii administratiei publice locale care fac parte din Comitetul regional
functioneaza in cadrul acestuia numai pe durata exercitarii mandatului functiei pe care
o reprezinta.
(5) Comitetul regional colaboreaza cu agentia regionala pentru protectia mediului la
aplicarea, la nivel regional, a strategiei si politicii nationale de protectie a mediului, in
care scop are urmatoarele atributii:
a) avizeaza planul regional de actiune pentru protectia mediului si planurile regionale
sectoriale specifice si analizeaza stadiul realizarii acestora;
b) avizeaza lista de proiecte prioritare care urmeaza sa fie finantate din fonduri
comunitare si/sau alte fonduri identificate la nivel regional si urmareste aplicarea lor;
c) evalueaza stadiul indeplinirii angajamentelor asumate in negocierea capitolului de
mediu la nivelul regiunii respective si recomanda actiunile prioritare pentru
conformare;
d) stabileste programe de educare si de constientizare a publicului privind protectia
mediului.
(6) Secretariatul Comitetului regional este asigurat de catre agentia regionala pentru
protectia mediului.
(7) Comitetul regional are acces la informatiile privind mediul detinute de sau pentru
orice autoritate publica, la informatiile privind mediul detinute de institutii publice si de
operatorii economici, potrivit legii.
(8) Regulamentul de organizare si functionare a comitetelor regionale pentru protectia
mediului se stabileste prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice
centrale pentru protectia mediului, in termen de 120 de zile de la intrarea in vigoare a
prezentei ordonante de urgenta.
Capitolul XIV Atributii si raspunderi
Secţiunea 1 Atributii si raspunderi ale autoritatilor pentru protectia mediului
Art. 75. Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului are urmatoarele atributii
si raspunderi:
a) reactualizeaza strategia protectiei mediului, cu respectarea principiilor si elementelor
strategice prevazute in prezenta ordonanta de urgenta;
b) elaboreaza recomandarile si actioneaza pentru integrarea politicilor de mediu in
strategiile si politicile sectoriale;
485
c) coordoneaza activitatea de instruire in domeniul protectiei mediului;
d) coreleaza planificarea de mediu cu cea de amenajare a teritoriului si urbanism si
stabileste masuri de reconstructie ecologica;
e) creeaza sistemul de informare propriu si stabileste conditiile si termenii care permit
accesul liber la informatiile privind mediul si participarea publicului la luarea deciziilor
privind mediul;
f) stabileste infrastructura pentru informatia spatiala care serveste scopurilor politicilor
de mediu si politicilor sau activitatilor care pot avea un impact asupra mediului;
g) initiaza proiecte de acte normative, norme tehnice, reglementari si proceduri
specifice;
h) avizeaza normele si reglementarile referitoare la activitati cu impact asupra
mediului, elaborate de alte autoritati si controleaza aplicarea acestora;
i) organizeaza sistemul national de monitorizare integrata a calitatii mediului,
coordoneaza activitatea acestuia si asigura informarea autoritatii centrale pentru
sanatate privind rezultatele monitorizarii contaminarii radioactive a mediului;
j) creeaza cadrul institutional-administrativ pentru identificarea si promovarea
programelor de cercetare, pentru formarea si instruirea unui personal calificat pentru
supraveghere, analiza, evaluare si control al mediului;
k) implementeaza politicile, strategiile si reglementarile de protectia mediului prin
Agentia Nationala pentru Protectia Mediului si agentiile regionale si judetene pentru
protectia mediului;
l) numeste comisii de experti pentru evaluarea prejudiciului adus mediului prin anumite
activitati care implica organisme modificate genetic;
m) asigura, contra cost, consultarea organismelor stiintifice si a expertilor interni si
externi, dupa caz;
n) elaboreaza si implementeaza programe si elaboreaza materiale educative privind
protectia mediului;
o) urmareste, in sfera sa de competenta, respectarea obligatiilor asumate prin
conventiile internationale la care Romania este parte;
p) urmareste si analizeaza aplicarea prezentei ordonante de urgenta, intocmeste, prin
intermediul Agentiei Nationale de Protectia Mediului, rapoarte anuale privind starea
mediului;
q) colaboreaza cu organizatii si autoritati similare din alte tari si reprezinta Guvernul in
relatiile internationale in domeniul protectiei mediului;
r) aplica sanctiuni, prin Garda Nationala de Mediu, pentru nerespectarea legislatiei de
mediu si pentru neconformarea la conditiile impuse prin actele de reglementare,
titularilor activitatilor;
s) colaboreaza cu autoritatile publice si alte persoane juridice, in scopul diminuarii
efectelor negative ale activitatilor economice asupra mediului si incurajeaza
introducerea tehnicilor si tehnologiilor adecvate pentru mediu;
t) pune la dispozitie publicului date privind starea mediului, programele si politica de
protectie a mediului;
t) se consulta cel putin o data pe an cu reprezentantii organizatiilor neguvernamentale
si cu alti reprezentanti ai societatii civile pentru stabilirea strategiei protectiei mediului;
486
u) identifica, in colaborare cu Ministerul Finantelor Publice, noi instrumente financiare
care favorizeaza protectia si imbunatatirea calitatii elementelor de mediu;
v) realizeaza activitatea de inspectie si control in domeniul protectiei mediului prin
Garda Nationala de Mediu;
w) colaboreaza cu autoritatile publice de protectie civila pentru elaborarea planurilor
operative si pentru executarea in comun a interventiilor in caz de poluari sau accidente
ecologice;
x) elaboreaza Programul Operational Sectorial Mediu avand responsabilitatea
managementului, implementarii si gestionarii asistentei financiare alocate acestui
program;
y) propune, in situatii speciale constatate pe baza datelor obtinute din supravegherea
mediului, declararea prin hotarare a Guvernului de zone de risc inalt de poluare in
anumite regiuni ale tarii si elaboreaza, impreuna cu alte autoritati publice centrale si
locale, programe speciale pentru inlaturarea riscului survenit in aceste zone, care se
aproba prin hotarare a Guvernului. Dupa eliminarea factorilor de risc inalt de poluare,
pe baza noilor date rezultate din supravegherea evolutiei starii mediului, zona
respectiva este declarata reintrata in normalitate;
z) autorizarea laboratoarelor pentru controlul calitatii mediului.
Art. 76. (1) Agentia Nationala pentru Protectia Mediului, institutie publica cu
personalitate juridica, finantata integral de la bugetul de stat, este organul de
specialitate pentru implementarea politicilor si legislatiei in domeniul protectiei
mediului, in subordinea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
(2) Structura organizatorica, numarul de personal, atributiile si competentele Agentiei
Nationale pentru Protectia Mediului sunt stabilite prin hotarare a Guvernului, la
propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
Art. 77. Autoritatile competente pentru protectia mediului sunt institutii publice cu
personalitate juridica, finantate integral de la bugetul de stat.
Art. 78. Pentru exercitarea atributiilor sale, autoritatea competenta pentru protectia
mediului solicita informatiile necesare altor autoritati publice centrale, autoritatilor
administratiei publice locale, persoanelor fizice si juridice.
Art. 79. (1) In exercitarea atributiilor ce le revin, comisarii regionali, comisarii sefi si
comisarii Garzii Nationale de Mediu, precum si persoane imputernicite din cadrul
acesteia, au acces, in conditiile legii, oricand si in orice incinta unde se desfasoara o
activitate generatoare de impact asupra mediului.
(2) Mijloacele de transport si interventie auto si navale din dotarea autoritatilor
competente pentru protectia mediului sunt prevazute cu girofar de culoare albastra si
avertizare acustica.
(3) Persoana fizica sau juridica prejudiciata ca urmare a exercitarii atributiilor de
verificare, inspectie si control poate depune plangere organelor competente in termen
de 15 zile de la constatarea prejudiciului.
(4) In obiectivele, incintele si zonele cu regim special din domeniul internelor, justitiei
si sigurantei nationale, personalul prevazut la alin. (1) are acces numai in prezenta
personalului specializat al acestora, dupa caz.
(5) In obiectivele, incintele si zonele apartinand structurilor componente ale sistemului
de aparare, ordine publica si securitate nationala controlul se realizeaza de catre
487
personalul specializat din Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Administratiei si
Internelor, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de
Protectie si Paza si Serviciul de Telecomunicatii Speciale.
Secţiunea a 2-a Atributii si raspunderi ale altor autoritati centrale si locale
Art. 80. Autoritatile administratiei publice centrale au urmatoarele obligatii:
a) sa elaboreze politica si strategiile aplicabile in domeniul propriu de activitate, in
conformitate cu principiile prezentei ordonante de urgenta;
b) sa asigure integrarea politicilor de mediu in politicile specifice;
c) sa elaboreze planuri si programe sectoriale, cu respectarea prevederilor prezentei
ordonante de urgenta;
d) sa asigure pregatirea si transmiterea catre autoritatile competente pentru protectia
mediului a informatiilor si documentatiilor necesare obtinerii avizului de mediu pentru
planurile si programele pentru care este necesara evaluarea de mediu;
e) sa asigure, in structura lor organizatorica, structuri cu atributii in domeniul protectiei
mediului, incadrate cu personal de specialitate;
f) sa dezvolte, cu sprijinul autoritatii publice centrale pentru protectia mediului,
programe de restructurare, in acord cu strategia pentru protectia mediului si politica de
mediu si sa asiste unitatile aflate in coordonarea, in subordinea sau sub autoritatea lor,
la punerea in aplicare a acestor programe;
g) sa elaboreze normele si reglementarile specifice domeniului de activitate in
conformitate cu cerintele legislatiei de protectia mediului si sa le inainteze pentru
avizare autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
Art. 81. Autoritatile publice cu responsabilitati in domeniile dezvoltarii si prognozei au
urmatoarele atributii si responsabilitati:
a) elaboreaza politicile de dezvoltare pe baza principiilor dezvoltarii durabile, cu luarea
in considerare a posibilelor efecte asupra mediului;
b) integreaza in politica proprie masuri si actiuni de refacere a zonelor afectate si
masuri de prevenire a dezastrelor;
c) elaboreaza Planurile de dezvoltare regionala si celelalte planuri si programe,
conform legislatiei in vigoare;
d) coopereaza cu autoritatile competente pentru protectia mediului la elaborarea si
aplicarea strategiilor, a planurilor si programelor din domeniile lor specifice de
activitate;
e) colaboreaza cu autoritatile competente la identificarea si implementarea proiectelor
prioritare finantate din surse externe.
Art. 82. Autoritatea publica centrala pentru sanatate are urmatoarele atributii si
raspunderi:
a) organizeaza si coordoneaza activitatea de monitorizare a starii de sanatate a
populatiei in relatie cu factorii de risc din mediu;
b) asigura supravegherea si controlul calitatii apei potabile si de imbaiere, precum si
calitatea produselor alimentare;
c) elaboreaza, in colaborare cu autoritatea publica centrala pentru protectia mediului,
reglementari privind calitatea si igiena mediului si asigura controlul aplicarii acestora;
d) colaboreaza cu autoritatea publica centrala pentru protectia mediului in
managementul calitatii mediului in relatie cu starea de sanatate a populatiei;
488
e) colaboreaza cu autoritatea centrala pentru protectia mediului in autorizarea
activitatilor prevazute la art. 24 si 39 si la emiterea acordului de import pentru aceste
activitati;
f) exercita controlul de specialitate in domeniul activitatilor prevazute de art. 24-28, si
art. 39 pentru a preveni orice efect advers asupra starii de sanatate a populatiei, a
lucratorilor si a mediului si transmite autoritatilor competente rezultatele controalelor si
masurile adoptate;
g) colaboreaza cu celelalte autoritati publice centrale cu retea sanitara proprie, pentru
cunoasterea exacta a starii de sanatate a populatiei si pentru respectarea normelor de
igiena a mediului din domeniul lor de activitate;
h) colaboreaza, la nivel central si local, in asigurarea accesului publicului la informatia
de sanatate in relatie cu mediul.
Art. 83. Ministerul Apararii Nationale are urmatoarele atributii:
a) elaboreaza norme si instructiuni specifice pentru domeniile sale de activitate, in
concordanta cu legislatia privind protectia mediului;
b) supravegheaza respectarea de catre personalul Ministerului Apararii Nationale a
normelor de protectia mediului pentru activitatile din zonele militare;
c) controleaza actiunile si aplica sanctiuni pentru incalcarea de catre personalul
Ministerului Apararii Nationale a legislatiei de protectia mediului in domeniul militar;
d) asigura realizarea evaluarii impactului asupra mediului, a raportului de amplasament
si, dupa caz, a raportului de securitate, prin structuri specializate, atestate de catre
autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, numai pentru proiectele si
activitatile din zonele militare;
e) asigura informarea autoritatilor competente pentru protectia mediului cu privire la
rezultatele automonitorizarii emisiilor de poluanti si a calitatii mediului in zona de
impact, precum si cu privire la orice poluare accidentala datorata activitatii desfasurate.
Art. 84. Autoritatile publice centrale in domeniul securitatii nationale au urmatoarele
atributii si raspunderi:
a) realizeaza activitatea de protectie a mediului prin structuri proprii care desfasoara
actiuni de control, indrumare si coordonare, in scopul pastrarii si mentinerii echilibrului
ecologic in domeniile sale de activitate;
b) elaboreaza norme si instructiuni specifice, in concordanta cu respectarea principiilor
prezentei ordonante de urgenta, in domeniile sale de activitate;
c) supravegheaza respectarea de catre personalul aflat in subordine a normelor de
protectie a mediului, pentru activitatile proprii;
d) controleaza si aplica sanctiuni pentru incalcarea de catre personalul propriu a
legislatiei de protectie a mediului in domeniul sau de activitate;
e) asigura evaluarea impactului asupra mediului a obiectivelor si activitatilor proprii
prin structuri specializate, certificate de catre autoritatea publica centrala pentru
protectia mediului.
Art. 85. Autoritatea publica centrala pentru educatie si cercetare asigura:
a) adaptarea planurilor si programelor de invatamant la toate nivelurile, in scopul
insusirii notiunilor si principiilor de protectie a mediului, pentru constientizarea,
instruirea si educatia in acest domeniu;
489
b) promovarea tematicilor de studii si programe de cercetare care raspund prioritatilor
stabilite de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului;
c) elaborarea programelor educationale in scopul formarii unui comportament
responsabil fata de mediu;
d) elaborarea programelor si studiilor specifice de cercetare stiintifica privind controlul
produselor si procedeelor biotehnologice si de prevenire, reducere/eliminare a riscurilor
implicate de obtinerea si utilizarea organismelor modificate genetic prin tehnicile
biotehnologiei moderne;
e) colaboreaza cu autoritatea publica centrala pentru protectia mediului in autorizarea
activitatilor prevazute la art. 39, din domeniul sau de activitate;
f) exercita controlul de specialitate pentru activitatile prevazute de art. 39, din domeniul
sau de activitate, pentru a preveni orice efect advers asupra starii de sanatate a
populatiei, a lucratorilor si a mediului si transmite autoritatilor competente rezultatele
controalelor si masurile adoptate.
Art. 86. Autoritatea publica centrala in domeniile economiei si comertului are
urmatoarele atributii:
a) elaboreaza politica si strategiile aplicabile in domeniul propriu de activitate in
conformitate cu legislatia privind protectia mediului;
b) elaboreaza si aplica la nivel national strategia de exploatare a resurselor minerale, in
concordanta cu prevederile prezentei ordonante de urgenta;
c) elaboreaza politica in domeniul reciclarii si valorificarii deseurilor industriale;
d) dezvolta si promoveaza legislatia privind protectia mediului din domeniile specifice
de competenta;
e) colaboreaza cu alte autoritati publice centrale la elaborarea mecanismelor financiare
pentru stimularea utilizarii tehnologiilor curate;
f) colaboreaza la elaborarea si promovarea normelor care asigura implementarea
cerintelor privind prevenirea si controlul integrat al poluarii pentru anumite categorii de
activitati industriale;
g) incurajeaza introducerea sistemelor de management de mediu si a etichetei
ecologice;
h) promoveaza norme si asigura implementarea acestora in domeniul substantelor si
preparatelor periculoase;
i) exercita controlul de specialitate in domeniul activitatilor prevazute de art. 24-28.
Art. 87. Autoritatea publica centrala in domeniul agriculturii, padurilor si dezvoltarii
rurale are urmatoarele atributii si raspunderi:
a) asigura protectia si conservarea solurilor si mentinerea patrimoniului funciar;
b) initiaza proiecte de acte normative privind volumul de masa lemnoasa ce se
recolteaza anual din fondul forestier national, pe baza avizului autoritatii publice
centrale pentru protectia mediului, conform legislatiei in vigoare;
c) asigura autorizarea cultivatorilor de plante superioare modificate genetic;
d) aproba locatiile si suprafetele pe care urmeaza sa fie cultivate plante superioare
modificate genetic, in vederea autorizarii de catre autoritatea publica centrala pentru
protectia mediului;
e) colaboreaza cu autoritatea centrala pentru protectia mediului in autorizarea si
controlul activitatilor prevazute la art. 39;
490
f) asigura, prin registrul national, evidenta suprafetelor cultivate si a cultivatorilor de
plante superioare modificate genetic;
g) aplica principiul coexistentei culturilor de plante superioare modificate genetic cu
celelalte tipuri de culturi agricole;
h) asigura informarea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului asupra
rezultatelor controlului si masurile adoptate in domeniul organismelor modificate
genetic.
Art. 88. Autoritatea publica centrala in domeniul transporturilor, constructiilor si
turismului are urmatoarele atributii si raspunderi:
a) dezvolta planuri si programe care materializeaza politica nationala de amenajare a
teritoriului si localitatilor, cu respectarea principiilor prezentei ordonante de urgenta si
a legislatiei specifice privind evaluarea de mediu a planurilor si programelor;
b) elaboreaza si aplica programe pentru dezvoltarea infrastructurii de transport, a
transporturilor multimodale si a transportului combinat, cu respectarea prevederilor
prezentei ordonante de urgenta;
c) asigura controlul gazelor de esapament;
d) elaboreaza si dezvolta planuri de actiune si programe privind imbunatatirea calitatii
si protectiei mediului, inclusiv in domeniul zgomotului si vibratiilor pentru toate
modurile de transport si infrastructurile acestora;
e) urmareste protejarea patrimoniului natural, inclusiv prin masuri impuse unitatilor
care desfasoara activitati in domeniul turismului si incurajeaza aplicarea principiilor
ecoturismului.
Art. 89. Autoritatea publica centrala in domeniul administratiei si internelor are
urmatoarele atributii si raspunderi:
a) elaboreaza strategiile in domeniile gospodaririi comunale si al producerii si
distributiei energiei termice in conformitate cu legislatia privind protectia mediului;
b) elaboreaza norme si instructiuni specifice, in concordanta cu respectarea principiilor
prezentei ordonante de urgenta, pentru domeniile sale de activitate;
c) supravegheaza respectarea de catre personalul aflat in subordine a normelor de
protectie a mediului pentru activitatile proprii;
d) aplica sanctiuni pentru incalcarea de catre personalul din domeniul internelor a
legislatiei de protectie a mediului;
e) sprijina autoritatile competente pentru protectia mediului in exercitarea controlului
transporturilor de substante si materiale supuse unui regim special, pe baza normelor
avizate de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului;
f) participa, potrivit competentelor, la actiunile de prevenire, protectie si interventie in
caz de accidente ecologice prin Inspectoratele pentru Situatii de Urgenta.
Art. 90. Autoritatile administratiei publice locale au urmatoarele atributii si raspunderi:
a) aplica prevederile din planurile de urbanism si amenajarea teritoriului, cu respectarea
principiilor prezentei ordonante de urgenta;
b) urmaresc respectarea legislatiei de protectia mediului de catre operatorii economici
care presteaza servicii publice de gospodarie comunala;
c) adopta programe si proiecte pentru dezvoltarea infrastructurii localitatilor, cu
respectarea prevederilor prezentei ordonante de urgenta;
491
d) sa aiba personal specializat pentru protectia mediului si sa colaboreze in acest scop
cu autoritatile pentru protectia mediului;
e) promoveaza o atitudine corespunzatoare a comunitatilor locale in legatura cu
importanta protectiei mediului;
f) asigura, prin serviciile publice si operatorii economici responsabili, luarea masurilor
de salubrizare a localitatilor, de intretinere si gospodarire a spatiilor verzi, a pietelor si a
parcurilor publice;
g) conserva si protejeaza spatiile verzi urbane si/sau rurale, astfel incat sa se asigure
suprafata optima stabilita de reglementarile in vigoare. In localitatile in care nu exista
posibilitatea asigurarii acesteia, conservarea spatiilor verzi existente este prioritara;
h) supravegheaza operatorii economici din subordine pentru prevenirea eliminarii
accidentale de poluanti sau depozitarii necontrolate de deseuri si dezvoltarea sistemelor
de colectare a deseurilor refolosibile;
i) Abrogat.
Art. 91. Autoritatea nationala in domeniul sanitar-veterinar si al sigurantei alimentelor
are urmatoarele atributii si raspunderi:
a) elaboreaza, in colaborare cu autoritatea publica centrala pentru protectia mediului,
reglementari in domeniul organismelor modificate genetic, pentru asigurarea unui nivel
ridicat al protectiei vietii si sanatatii umane, sanatatii si bunastarii animalelor;
b) asigura controlul activitatilor in domeniul sau de activitate si al trasabilitatii
produselor;
c) colaboreaza cu autoritatea publica centrala pentru protectia mediului in stabilirea
unor proceduri armonizate, eficiente si transparente privind evaluarea riscului si
autorizarea organismelor modificate genetic, precum si a unor criterii pentru evaluarea
potentialelor riscuri care rezulta din utilizarea alimentelor si hranei modificate genetic,
pentru animale;
d) informeaza autoritatea publica centrala pentru protectia mediului asupra rezultatelor
controlului si masurile adoptate in domeniul organismelor modificate genetic.
Art. 92. Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor are urmatoarele atributii
si raspunderi:
a) elaboreaza, in colaborare cu autoritatea publica centrala pentru protectia mediului,
reglementari in domeniul organismelor modificate genetic, pentru asigurarea unui nivel
ridicat al protectiei vietii si sanatatii umane, sanatatii si bunastarii animale, protectiei
mediului si intereselor consumatorilor;
b) elaboreaza, impreuna cu autoritatile publice centrale pentru protectia mediului,
pentru agricultura, silvicultura si cu autoritatea sanitar veterinara si pentru siguranta
alimentelor, reglementarile referitoare la produsele biocide, ingrasaminte chimice,
produsele de protectie a plantelor, organismele modificate genetic obtinute prin
tehnicile biotehnologiei moderne si asigura controlul aplicarii acestora in domeniul sau
de competenta;
c) controleaza trasabilitatea si etichetarea organismelor modificate genetic in toate
etapele introducerii lor pe piata;
d) asigura controlul activitatilor in domeniul sau de activitate si al trasabilitatii
produselor si comunica autoritatii centrale pentru protectia mediului rezultatele
controlului.
492
Art. 93. Politia, Jandarmeria, Inspectoratele pentru Situatii de Urgenta si Garda
financiara sunt obligate sa acorde sprijin, la cerere, reprezentantilor autoritatilor
competente pentru protectia mediului in exercitarea atributiilor lor.
Secţiunea a 3-a Obligatiile persoanelor fizice si juridice
Art. 94. (1) Protectia mediului constituie o obligatie a tuturor persoanelor fizice si
juridice, in care scop:
a) solicita si obtin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei ordonante de
urgenta si a legislatiei subsecvente;
b) respecta conditiile din actele de reglementare obtinute;
c) nu pun in exploatare instalatii ale caror emisii depasesc valorile limita stabilite prin
actele de reglementare;
d) persoanele juridice care desfasoara activitati cu impact semnificativ asupra mediului
organizeaza structuri proprii specializate pentru protectia mediului;
e) asista persoanele imputernicite cu activitati de verificare, inspectie si control,
punandu-le la dispozitie evidenta masuratorilor proprii si toate celelalte documente
relevante si le faciliteaza controlul activitatilor ai caror titulari sunt, precum si
prelevarea de probe;
f) asigura accesul persoanelor imputernicite pentru verificare, inspectie si control la
instalatiile tehnologice generatoare de impact asupra mediului, la echipamentele si
instalatiile de depoluare a mediului, precum si in spatiile sau in zonele aferente
acestora;
g) realizeaza, in totalitate si la termen, masurile impuse prin actele de constatare
incheiate de persoanele imputernicite cu activitati de verificare, inspectie si control;
h) se supun dispozitiei scrise de incetare a activitatii;
i) suporta costul pentru repararea prejudiciului si inlatura urmarile produse de acesta,
restabilind conditiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului
"poluatorul plateste";
j) asigura sisteme proprii de supraveghere a instalatiilor si proceselor tehnologice si
pentru automonitorizarea emisiilor poluante;
k) asigura evidenta rezultatelor si raporteaza autoritatii competente pentru protectia
mediului rezultatele automonitorizarii emisiilor poluante, conform prevederilor actelor
de reglementare;
l) informeaza autoritatile competente, in caz de eliminari accidentale de poluanti in
mediu sau de accident major;
m) depoziteaza deseurile de orice fel numai pe amplasamente autorizate in acest sens;
n) nu ard miristile, stuful, tufarisurile sau vegetatia ierboasa fara acceptul autoritatii
competente pentru protectia mediului si fara informarea in prealabil a serviciilor
publice comunitare pentru situatii de urgenta;
o) aplica masurile de conservare stabilite de autoritatea publica centrala pentru protectia
mediului pe suprafetele terestre si acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate
naturale pe care le gestioneaza precum si pentru refacerea ecologica a acestora;
p) nu folosesc momeli periculoase in activitatile de pescuit si vanatoare, cu exceptia
cazurilor special autorizate:
q) asigura conditii optime de viata, in conformitate cu prevederile legale, animalelor
salbatice tinute in captivitate legal, sub diferite forme;
493
r) asigura luarea masurilor de salubrizare a terenurilor detinute cu orice titlu, neocupate
productiv sau functional, in special a celor situate de-a lungul cailor de comunicatie
rutiere, feroviare si de navigatie;
s) sa se legitimeze la solicitarea expresa a personalului de inspectie si control prevazut
in prezenta ordonanta de urgenta.
(2) Persoanele fizice sau juridice care prospecteaza, exploreaza ori exploateaza
resursele solului si subsolului au urmatoarele obligatii:
a) sa efectueze remedierea zonelor in care solul, subsolul si ecosistemele terestre au
fost afectate;
b) sa anunte autoritatile pentru protectia mediului sau, dupa caz, celelalte autoritati
competente, potrivit legii, despre orice situatii accidentale care pun in pericol mediul si
sa actioneze pentru refacerea acestuia.
(3) Persoanele fizice si juridice care cultiva plante superioare modificate genetic au
urmatoarele obligatii:
a) sa solicite si sa obtina autorizatia din partea autoritatii publice competente pentru
agricultura;
b) Abrogat.
(4) Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii in vederea respectarii regimului
ariilor naturale protejate:
a) sa respecte prevederile planurilor de management si ale regulamentelor ariilor
naturale protejate;
b) sa nu desfasoare activitati care contravin planurilor de management sau
regulamentelor ariilor naturale protejate, precum si prevederilor prezentei ordonante de
urgenta;
c) Abrogat;
d) sa permita accesul in aria naturala protejata a administratorilor sau custozilor precum
si a imputernicitilor acestora pe terenurile detinute cu orice titlu.
Art. 95. (1) Raspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv,
independent de culpa. In cazul pluralitatii autorilor, raspunderea este solidara.
(2) In mod exceptional, raspunderea poate fi si subiectiva pentru prejudiciile cauzate
speciilor protejate si habitatelor naturale, conform reglementarilor specifice.
(3) Prevenirea si repararea prejudiciului adus mediului se realizeaza conform
prevederilor prezentei ordonante de urgenta si a reglementarilor specifice.
Capitolul XV Sanctiuni
Art. 96. (1) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 lei
(RON) la 6.000 lei (RON), pentru persoane fizice, si de la 25.000 lei (RON) la
50.000 lei (RON), pentru persoane juridice, incalcarea urmatoarelor prevederi
legale:
1. obligatiile persoanelor juridice de a realiza sisteme de automonitorizare si de a
raporta autoritatii publice teritoriale de protectie a mediului rezultatele
automonitorizarii si/sau alte date solicitate, precum si accidentele si incidentele care pot
conduce la pericole de accidente;
11. obligatia autoritatilor publice locale de a nu schimba destinatia terenurilor amenajate
ca spatii verzi si/sau prevazute ca atare in documentatiile de urbanism, de a nu reduce
suprafetele acestora ori obligatia de a nu le stramuta;
494
2. obligatiile persoanelor juridice de a tine evidenta stricta a substantelor si preparatelor
periculoase si de a furniza informatiile si datele cerute de autoritatea competenta pentru
protectia mediului;
3. obligatiile persoanelor juridice de a identifica si preveni riscurile pe care substantele
si preparatele periculoase le pot prezenta asupra sanatatii populatiei si mediului si de a
anunta iminenta producerii unor descarcari neprevazute sau accidentale autoritatii
competente pentru protectia mediului si de aparare civila;
4. obligatia persoanelor fizice si juridice autorizate de a aplica, prin sisteme proprii,
programe de supraveghere a contaminarii radioactive a mediului, care sa asigure
respectarea conditiilor de eliminare a substantelor radioactive prevazute in autorizatie si
mentinerea dozelor radioactive in limitele admise;
5. obligatiile persoanelor fizice si juridice autorizate de a mentine in stare de
functionare capacitatea de monitorizare a mediului local pentru a depista orice
contaminare radioactiva semnificativa care ar rezulta dintr-o eliminare accidentala de
substante radioactive;
6. obligatia proprietarilor si detinatorilor de terenuri cu titlu sau fara titlu, de a intretine
perdelele forestiere si aliniamentele de protectie, spatiile verzi, parcurile, gardurile vii
pentru imbunatatirea capacitatii de regenerare a atmosferei, protectia fonica si eoliana;
7. obligatia proprietarilor si detinatorilor de terenuri cu titlu sau fara titlu, de a preveni,
pe baza reglementarilor in domeniu, deteriorarea calitatii mediului geologic;
8. obligatia proprietarilor si detinatorilor de terenuri cu titlu sau fara titlu, de a asigura
la amplasarea, proiectarea, construirea si punerea in functiune a obiectivelor de orice
fel, cat si la schimbarea destinatiei terenurilor, conditiile prevazute in acordul si in
autorizatia/autorizatia integrata de mediu;
9. obligatia proprietarilor si detinatorilor de terenuri cu titlu sau fara titlu, de a nu arde
miristile, stuful, tufarisurile sau vegetatia ierboasa, fara acceptul autoritatii competente
pentru protectia mediului si fara informarea in prealabil a serviciilor publice comunitare
pentru situatii de urgenta;
10. obligatia proprietarilor si detinatorilor de terenuri cu titlu sau fara titlu, de a lua
masuri de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau functional, in special a
celor situate de-a lungul cailor de comunicatie rutiere, feroviare si de navigatie;
11. obligatiile detinatorilor cu orice titlu ai suprafetelor de teren de a proteja flora si
fauna salbatica existente pe acestea, in sensul mentinerii echilibrului ecologic si
conservarii biodiversitatii, precum si exploatarii durabile a resurselor in baza
prevederilor legale in vigoare, pentru a nu crea prejudicii mediului inconjurator si
sanatatii umane;
12. obligatiile autoritatilor administratiei publice locale, precum si ale persoanelor
fizice si juridice, dupa caz, de a adopta si/sau aplica masuri obligatorii cu privire la
intretinerea si infrumusetarea cladirilor, a curtilor si imprejurimilor acestora, a spatiilor
verzi din curti si dintre cladiri, a arborilor si arbustilor decorativi, in conformitate cu
planurile de urbanism;
13. obligatiile autoritatilor administratiei publice locale, precum si ale persoanelor
juridice, dupa caz, sa prevada la elaborarea planurilor de urbanism si amenajarea
teritoriului, masuri de mentinere si ameliorare a fondului peisagistic natural si antropic
al fiecarei zone si localitati, conditii de refacere peisagistica si ecologica a zonelor
495
deteriorate si masuri de dezvoltare a spatiilor verzi, de protectie sanitara a captarilor de
apa potabila si lucrari de aparare impotriva inundatiilor;
14. obligatia autoritatilor administratiei publice locale, precum si a persoanelor fizice si
juridice, dupa caz, de a nu schimba destinatia terenurilor amenajate ca spatii verzi
prevazute in planurile urbanistice;
15. obligatia autoritatilor administratiei publice locale, precum si a persoanelor fizice si
juridice, dupa caz, de a nu degrada mediul prin depozitari necontrolate de deseuri de
orice fel;
16. obligatia desfasurarii pe suprafata ariilor naturale protejate numai a acelor activitati
conforme prevederilor planurilor de management si regulamentelor ariilor naturale
protejate;
17. Abrogat;
18. obligatia de a nu distruge sau degrada panourile informative si indicatoare,
constructiile, imprejmuirile, barierele, placile, stalpii, semnele de marcaj sau orice alte
amenajari de teritoriul ariilor naturale protejate, din inventarul ariilor naturale protejate;
19. obligatia de a aprinde si folosi focul deschis doar in vetrele special amenajate si
semnalizate in acest scop de catre administratorii sau custozii ariilor naturale protejate;
20. obligatia de a nu abandona deseuri pe teritoriul ariilor naturale protejate si de a le
evacua de pe suprafata ariei naturale protejate sau de a le depozita doar in locuri special
amenajate si semnalizate pentru colectare daca exista;
21. obligatia de a nu intra pe suprafata ariilor naturale protejate si a nu practica sporturi
in afara drumurilor permise accesului public cu mijloace motorizate bazate pe folosirea
combustibililor fosili;
22. obligatia de a respecta prevederile planurilor de management si ale regulamentelor
ariilor naturale protejate aprobate conform prevederilor legale;
23. obligatia de a se legitima la solicitarea expresa a personalului de inspectie si control
prevazut in prezenta ordonanta de urgenta;
24. Abrogat;
25. obligatia de a permite accesul in aria protejata a administratorilor sau custozilor
precum si a imputernicitilor acestora pe terenurile detinute cu orice titlu;
26. obligatia persoanelor fizice de a nu deversa in apele de suprafata sau subterane ape
uzate, fecaloid menajere;
27. cultivarea fara autorizare a plantelor superioare modificate genetic.
(2) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei (RON) la
10.000 lei (RON), pentru persoane fizice, si de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei
(RON), pentru persoane juridice, incalcarea urmatoarelor prevederi legale:
1. obligatia persoanelor fizice si juridice de solicitare si obtinere a actelor de
reglementare conform prevederilor legale, precum si a acordului de import/export si a
autorizatiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, in
termenele stabilite de autoritate;
2. Abrogat;
3. obligatiile autoritatilor administratiei publice locale privind imbunatatirea
microclimatului urban, prin amenajarea si intretinerea izvoarelor si a luciilor de apa din
interiorul localitatilor si din zonele limitrofe acestora, de a infrumuseta si proteja
peisajul, de a mentine curatenia localitatilor;
496
4. obligatia autoritatilor administratiei publice locale de a informa publicul privind
riscurile generate de functionarea sau existenta obiectivelor cu risc pentru mediu si
sanatatea populatiei;
5. obligatiile autoritatilor administratiei publice locale privind adoptarea elementelor
arhitecturale adecvate, optimizarea densitatii de locuire, concomitent cu mentinerea,
intretinerea si dezvoltarea spatiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori si a
perdelelor de protectie stradala, a amenajamentelor peisagistice cu functie ecologica,
estetica si recreativa;
6. obligatiile autoritatilor administratiei publice locale de a reglementa accesul
anumitor tipuri de autovehicule sau a desfasurarii unor activitati generatoare de
disconfort pentru populatie in anumite zone ale localitatilor, cu predominanta in spatiile
destinate locuintelor, zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii si agrementului,
inclusiv prin interzicerea temporara sau permanenta;
7. obligatia autoritatilor administratiei publice locale de a supraveghea aplicarea
prevederilor din planurile de urbanism si amenajarea teritoriului, in acord cu
planificarea de mediu;
8. obligatiile autoritatilor administratiei publice locale de a supraveghea operatorii
economici din subordine pentru prevenirea eliminarii accidentale de poluanti sau
depozitarii necontrolate de deseuri si de a dezvolta sisteme de colectare a deseurilor
refolosibile;
9. obligatiile autoritatilor administratiei publice locale de a avea personal specializat
pentru protectia mediului si de a colabora in acest scop cu autoritatile pentru protectia
mediului;
10. obligatiile autoritatilor administratiei publice locale de a asigura, prin serviciile
publice si operatorii economici responsabili, salubrizarea stradala, a spatiilor verzi,
pietelor si parcurilor publice, si intretinerea acestora;
11. obligatiile autoritatilor administratiei publice locale de a respecta prevederile din
planurile de urbanism cu privire la amplasarea obiectivelor industriale, a cailor si
mijloacelor de transport, a retelelor de canalizare, a statiilor de epurare, a depozitelor de
deseuri menajere, stradale si industriale, si a altor obiective, fara a prejudicia ambientul,
spatiile de odihna, tratament si recreere, starea de sanatate si de confort a populatiei;
12. obligatiile autoritatilor administratiei publice locale de a amenaja, intretine si
dezvolta retele de canalizare;
13. obligatiile persoanelor fizice si juridice de a furniza si/sau utiliza informatii corecte
pentru elaborarea evaluarilor de mediu, evaluarilor impactului asupra mediului, a
bilanturilor de mediu si a rapoartelor de amplasament;
14. obligatiile persoanelor fizice si juridice de a asigura masuri si dotari speciale pentru
izolarea si protectia fonica a surselor generatoare de zgomot si vibratii, de a verifica
eficienta acestora si de a pune in exploatare numai pe cele care nu depasesc pragul
fonic admis;
15. obligatiile persoanelor fizice si juridice de a livra, manipula, transporta si de
comercializa ingrasamintele chimice si produsele de protectie a plantelor ambalate cu
inscriptii de identificare, avertizare, prescriptii de siguranta si folosire, in conditii in
care sa nu provoace contaminarea mijloacelor de transport si a mediului;
497
16. obligatiile persoanelor juridice de a stoca temporar ingrasamintele chimice si
produsele de protectie a plantelor numai ambalate si in locuri unde s-au prevazut toate
masurile de securitate;
17. Abrogat;
18. obligatiile persoanelor fizice si juridice de a nu folosi ingrasamintele chimice si
produsele de protectie a plantelor in zonele sau pe suprafetele unde sunt instituite
masuri speciale de protectie;
19. obligatiile persoanelor fizice si juridice de a administra produse de protectie a
plantelor cu mijloace aviatice numai cu avizul autoritatilor competente pentru protectia
mediului, autoritatilor competente din domeniu sanitar si al comisiilor judetene de baza
melifera si stuparit pastoral, potrivit reglementarilor in vigoare, dupa o prealabila
instiintare prin mass-media;
20. obligatiile persoanelor fizice si juridice de a aplica, in perioada infloririi plantelor a
caror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu produse de protectie a
plantelor care sunt selective fata de insectele polenizatoare;
21. obligatiile persoanelor fizice si juridice de a nu folosi momeli periculoase in
activitatile de pescuit si vanatoare, cu exceptia cazurilor special autorizate;
22. obligatiile persoanelor fizice si juridice de a efectua evaluarea impactului asupra
mediului la proiectarea lucrarilor care pot modifica cadrul natural al unei arii naturale
protejate, si de avansare a solutiilor tehnice de mentinere a zonelor de habitat natural,
de conservare a functiilor ecosistemelor si de ocrotire a organismelor vegetale si
animale, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei si a conditiilor impuse
prin actul de reglementare, precum si monitorizarea proprie pana la indeplinirea
acestora;
23. obligatiile persoanelor fizice si juridice care gestioneaza suprafetele terestre si
acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale sau pentru refacere
ecologica, de a aplica masurile de conservare stabilite de autoritatea publica centrala
pentru protectia mediului;
24. obligatia persoanelor fizice si juridice de a asigura conditii optime de viata
animalelor salbatice tinute in captivitate legal, sub diferite forme;
25. obligatia persoanelor fizice si juridice de a nu exercita actiuni care sa duca la
distrugerea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice de pe cuprinsul tarii;
26. desfasurarea de activitati de recoltare, capturare si/sau de achizitie si comercializare
pe piata interna a plantelor si animalelor din flora si fauna salbatica, terestra si acvatica,
sau a unor parti ori produse ale acestora, in stare vie, proaspata ori semiprelucrata, de
persoane fizice sau juridice neautorizate de autoritatile publice teritoriale pentru
protectia mediului;
27. obligatiile persoanelor fizice si juridice, care prospecteaza, exploreaza sau
exploateaza resursele naturale, de a remedia zonele in care solul, subsolul si
ecosistemele terestre au fost afectate;
28. obligatiile persoanelor fizice si juridice de a executa in termen toate lucrarile de
asigurare a migrarii faunei acvatice si de ameliorare a calitatii apei prevazute in actele
de reglementare;
29. obligatia persoanelor juridice de a aplica masurile de eliminare a deseurilor
rezultate din activitatile care implica organisme modificate genetic;
498
30. obligatia persoanelor fizice si juridice de a asigura dotarea, in cazul detinerii de
nave, platforme plutitoare sau foraje marine, cu instalatii de stocare sau de tratare a
deseurilor, instalatii de epurare a apelor uzate si racorduri de descarcare a acestora in
instalatii de mal sau plutitoare;
31. obligatiile persoanelor juridice de a amenaja porturile cu instalatii de colectare,
prelucrare, reciclare sau neutralizare a deseurilor petroliere, menajere sau de alta
natura, stocate pe navele fluviale si maritime, si de a constitui echipe de interventie in
caz de poluare accidentala a apelor si a zonelor de coasta;
32. obligatia persoanelor fizice si juridice de a nu produce poluarea apelor de suprafata
prin spalarea de obiecte, produse, ambalaje, materiale;
33. obligatia persoanelor juridice de a nu deversa in apele de suprafata sau subterane
ape uzate, fecaloid menajere;
34. obligatiile persoanelor fizice si juridice de a nu arunca si de a nu depozita pe
maluri, in albiile raurilor, apele de suprafata si in zonele umede deseuri de orice fel;
35. obligatia persoanelor fizice si juridice de a nu introduce in apele de suprafata si in
zonele umede substante explozive, tensiune electrica, narcotice sau alte substante
periculoase.
(3) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 7.500 lei (RON) la
15.000 lei (RON), pentru persoane fizice, si de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei
(RON), pentru persoane juridice, incalcarea urmatoarelor prevederi legale:
1. obligatia persoanelor fizice de a functiona cu respectarea prevederilor autorizatiei de
mediu si a persoanelor juridice de a functiona cu respectarea prevederilor
autorizatiei/autorizatiei integrate de mediu pentru activitatile care fac obiectul
procedurilor de reglementare din punct de vedere al protectiei mediului;
2. obligatia titularilor activitatilor care fac obiectul procedurilor de reglementare din
punct de vedere al protectiei mediului de a respecta termenele impuse de autoritatea
competenta de protectia mediului in derularea acestor proceduri;
3. obligatia persoanelor fizice si juridice de a obtine acordul structurii de administrare a
ariei naturale protejate sau al custodelui, dupa caz, si al Comisiei de Ocrotire a
Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Romane, pentru amplasarea proiectelor
si/sau desfasurarea oricarei activitati susceptibile sa genereze un impact negativ asupra
ariilor naturale protejate;
4. obligatiile persoanelor fizice si juridice de a diminua, modifica sau inceta activitatile
generatoare de poluare la cererea motivata a autoritatilor pentru protectia mediului;
5. obligatiile persoanelor fizice si juridice de a asista persoanele imputernicite cu
activitati de verificare, inspectie si control, punandu-le la dispozitie evidenta
masuratorilor proprii si toate celelalte documente relevante;
6. obligatiile persoanelor fizice si juridice de a prezenta autoritatilor competente pentru
protectia mediului un document certificat pentru conformitate cu originalul, care
cuprinde obligatiile asumate privind protectia mediului, in termen de 60 de zile de la
data semnarii sau emiterii documentului care atesta incheierea uneia dintre procedurile
prevazute la art. 10 alin. (2);
7. obligatiile persoanelor fizice si juridice de a facilita verificarea, inspectia si controlul
activitatilor ai caror titulari sunt si prelevarea de probe;
499
8. obligatiile persoanelor fizice si juridice de a asigura accesul persoanelor
imputernicite la instalatiile tehnologice generatoare de impact asupra mediului, la
echipamentele si instalatiile de depoluare a mediului, precum si in spatiile sau in zonele
potential generatoare de impact asupra mediului;
9. obligatiile persoanelor fizice si juridice de a realiza in totalitate si la termen masurile
impuse, in conformitate cu actele de reglementare si prevederile legale, de persoanele
imputernicite cu verificarea, inspectia si controlul in domeniul protectiei mediului;@
10. obligatiile persoanelor juridice de a acoperi costurile masurilor necesare pentru
prevenirea si/sau reducerea consecintelor efectelor adverse ale activitatilor cu
organisme modificate genetic;
11. obligatiile persoanelor fizice si juridice de a produce ingrasaminte chimice si
produse de protectie a plantelor numai prin tehnologii si biotehnologii autorizate,
potrivit prevederilor legale;
12. introducerea pe teritoriul tarii, cu exceptia cazurilor prevazute de legislatia in
vigoare, de culturi de microorganisme, plante si animale vii din flora si fauna salbatica,
fara acordul eliberat de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului cu
consultarea Academiei Romane si, dupa caz, a autoritatii centrale pentru sanatate;
13. obligatiile persoanelor fizice si juridice de a imbunatati performantele tehnologice
in scopul reducerii emisiilor si de a nu pune in exploatare instalatiile ale caror emisii
depasesc limitele stabilite prin actele de reglementare;
14. obligatiile persoanelor fizice si juridice de a suporta costul pentru repararea unui
prejudiciu si de a inlatura urmarile produse de acesta, restabilind conditiile anterioare
producerii prejudiciului, potrivit principiului "poluatorul plateste";
15. obligatia persoanelor fizice si juridice sa nu deverseze in apele de suprafata sau
subterane ape uzate, substante petroliere sau periculoase, ape care contin substante
periculoase.
(4) Amenzile aplicate in temeiul unei legi, ordonante de urgenta, ordonante sau hotarari
ale Guvernului din domeniul protectiei mediului si gospodaririi apelor se fac 100%
venit la bugetul de stat, din care o cota de 25%, aferenta fondului de stimulare a
personalului, se vireaza de catre unitatile Trezoreriei Statului in contul autoritatii din
care face parte agentul constatator, pe baza situatiilor financiare lunare intocmite si
prezentate de catre autoritatile competente pentru protectia mediului, in termen de cinci
zile lucratoare de la primirea acestora, si este evidentiata intr-un cont distinct care se
gestioneaza in regim extrabugetar.
Art. 97. (1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 96 se
realizeaza de:
a) comisari si persoane imputernicite din cadrul Garzii Nationale de Mediu si
Administratiei Rezervatiei Biosferei «Delta Dunarii»;
b) autoritatile administratiei publice locale si personalul imputernicit al acestora;
c) Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare, Ministerul Apararii
Nationale si Ministerul Administratiei si Internelor prin personalul imputernicit, in
domeniile lor de activitate, conform atributiilor stabilite prin lege.
(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 96 se
realizeaza si de personalul structurilor de administrare si custozii ariilor naturale
protejate, numai pe teritoriul ariei naturale protejate administrate.
500
(3) Dispozitiile art. 96 referitoare la contraventii se completeaza cu prevederile
Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata
cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile
ulterioare.
(4) Contravenientul poate achita, pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore de la data
incheierii procesului-verbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia, jumatate din
minimul amenzii prevazute in actul normativ, agentul constatator facand mentiune
despre aceasta posibilitate in procesul verbal de constatare si sanctionare a
contraventiei.
(5) Actele de constatare a contraventiilor intocmite de agentii constatatori din cadrul
autoritatilor prevazute la alin. (1) sunt acte procedurale, potrivit reglementarilor legale,
cu toate efectele prevazute de legislatia in vigoare.
Art. 98. (1) Constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la un an
sau cu amenda penala de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON) urmatoarele
fapte, daca au fost de natura sa puna in pericol viata ori sanatatea umana,
animala sau vegetala:
1. arderea miristilor, stufului, tufarisurilor si vegetatiei ierboase din ariile protejate si de
pe terenurile supuse refacerii ecologice;
2. poluarea accidentala datorita nesupravegherii executarii lucrarilor noi, functionarii
instalatiilor, echipamentelor tehnologice si de tratare si neutralizare, mentionate in
prevederile acordului de mediu si/sau autorizatiei/autorizatiei integrate de mediu.
(2) Constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amenda penala de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON) urmatoarele fapte,
daca au fost de natura sa puna in pericol viata ori sanatatea umana, animala sau
vegetala:
1. poluarea prin evacuarea, cu stiinta, in apa, in atmosfera sau pe sol a unor deseuri sau
substante periculoase;
2. nerespectarea restrictiilor sau interdictiilor stabilite pentru protectia apei si a
atmosferei, prevazute de actele normative in vigoare;
3. folosirea de momeli periculoase si de mijloace electrice pentru omorarea animalelor
salbatice si a pestilor, in scopul consumului sau al comercializarii;
4. producerea de zgomote peste limitele admise, daca prin aceasta se pune in pericol
grav sanatatea umana;
5. nerespectarea restrictiilor si a interdictiilor la vanat si pescuit ale unor specii
protejate sau oprite temporar prin lege si in zonele cu regim de protectie integrala,
potrivit reglementarilor specifice;
6. continuarea activitatii dupa suspendarea acordului de mediu sau
autorizatiei/autorizatiei integrate de mediu;
7. nesupravegherea si neasigurarea depozitelor de deseuri si substante periculoase,
precum si nerespectarea obligatiei de depozitare a ingrasamintelor chimice si
produselor de protectie a plantelor numai ambalate si in locuri protejate;
8. prezentarea, in lucrarile privind evaluarea de mediu, evaluarea impactului asupra
mediului, a bilantului de mediu sau a raportului de amplasament a unor concluzii si
informatii false;
501
9. producerea si/sau importul in scopul introducerii pe piata si utilizarea unor substante
si preparate periculoase, fara respectarea prevederilor actelor normative in vigoare si
introducerea pe teritoriul Romaniei a deseurilor de orice natura in scopul eliminarii
acestora;
10. importul si exportul unor substante si preparate periculoase interzise sau
restrictionate;
11. transportul si tranzitul de substante si preparate periculoase, cu incalcarea
prevederilor legale in vigoare;
12. omisiunea de a raporta imediat despre orice accident major;
13. producerea, livrarea si utilizarea ingrasamintelor chimice si a produselor de
protectie a plantelor neautorizate;
14. desfasurarea de catre persoanele juridice de activitati cu organisme modificate
genetic sau produse ale acestora, fara a solicita si obtine acordul de import/export si/sau
autorizatiile prevazute de reglementarile specifice;
15. Abrogat.
(3) Constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 1 la 5 ani, urmatoarele
fapte, daca au fost de natura sa puna in pericol viata ori sanatatea umana, animala sau
vegetala:
1. nerespectarea interdictiilor privind utilizarea pe terenuri agricole de produse de
protectie a plantelor sau ingrasaminte chimice;
2. provocarea, datorita nesupravegherii surselor de radiatii ionizante, a contaminarii
mediului si/sau a expunerii populatiei la radiatii ionizante, omisiunea de a raporta
prompt cresterea peste limitele admise a contaminarii mediului, aplicarea
necorespunzatoare sau neluarea masurilor de interventie in caz de accident nuclear;
3. descarcarea apelor uzate si a deseurilor de pe nave sau platforme plutitoare direct in
apele naturale sau provocarea, cu stiinta, de poluare prin evacuarea sau scufundarea in
apele naturale, direct sau de pe nave ori platforme plutitoare, a unor substante sau
deseuri periculoase.
(4) Constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 2 la 7 ani, urmatoarele
fapte:
1. continuarea activitatii dupa dispunerea incetarii acesteia;
2. neluarea masurilor de eliminare totala a substantelor si preparatelor periculoase care
au devenit deseuri;
3. refuzul interventiei in cazul poluarii accidentale a apelor si a zonelor de coasta;
4. refuzul controlului, la introducerea si scoaterea din tara a substantelor si preparatelor
periculoase precum si introducerea in tara a culturilor de microorganisme, plante si
animale vii din flora si fauna salbatica, fara acordul eliberat de autoritatea publica
centrala pentru protectia mediului;
5. aplicarea necorespunzatoare sau neluarea masurilor de interventie in caz de accident
nuclear;
6. provocarea, cu stiinta, de poluare prin evacuarea sau scufundarea in apele naturale,
direct sau de pe nave ori platforme plutitoare, a unor substante sau deseuri periculoase.
(5) In situatia in care infractiunile pedepsite conform alin. (3) si (4) au pus in pericol
sanatatea sau integritatea corporala a unui numar mare de persoane, au avut vreuna
dintre urmarile prevazute in art. 182 din Codul penal ori au cauzat o paguba materiala
502
importanta, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, iar
in cazul in care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube
importante economiei nationale, pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 20 de ani si
interzicerea unor drepturi.
(6) Tentativa se pedepseste.
Art. 99. (1) Constatarea si cercetarea infractiunilor se fac din oficiu de catre organele
de urmarire penala, conform competentelor legale.
(2) Descoperirea si stabilirea, in exercitarea atributiilor prevazute de lege, de catre
comisarii Garzii Nationale de Mediu, Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor
Nucleare, jandarmi si personalul imputernicit din cadrul Ministerului Apararii
Nationale, a savarsirii oricareia dintre infractiunile prevazute la art. 98, se aduce de
indata la cunostinta organului de urmarire penala competent potrivit legii de procedura
penala.
Capitolul XVI Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 100. In sensul prezentei ordonante de urgenta autoritatea publica centrala pentru
protectia mediului este Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor.
Art. 101. In scopul aplicarii eficiente a masurilor de protectie a mediului domeniile si
dispozitiile generale din prezenta ordonanta de urgenta se vor reglementa prin acte
normative speciale.
Art. 102. (1) In termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de
urgenta, titularii de activitati aflati in derularea procedurii de reglementare au obligatia
sa depuna la autoritatea competenta pentru protectia mediului documentatia completa,
conform legislatiei in vigoare la data solicitarii actului de reglementare.
(2) Pana la adoptarea noilor proceduri de reglementare din punctul de vedere al
protectiei mediului, emiterea actelor de reglementare se realizeaza conform actelor
normative existente la data intrarii in vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonante
de urgenta.
Art. 103. - Abrogat.
Art. 104. Prezenta ordonanta de urgenta intra in vigoare la 30 zile de la publicarea in
Monitorul Oficial al Romaniei, cu exceptia urmatoarelor prevederi:
a) art. 14 alin. (3) care intra in vigoare la 1 ianuarie 2007 pentru activitatile puse in
functiune dupa 30 octombrie 1999;
b) art. 14 alin. (3) care intra in vigoare la 30 octombrie 2007 pentru activitatile puse in
functiune inainte de 30 octombrie 1999;
c) art. 21 alin. (1) lit. d) si e) si art. 54 care intra in vigoare la 1 ianuarie 2007.
Art. 105. La data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se abroga:
a) Legea nr. 137/1995 privind protectia mediului, republicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 70 din 17 februarie 2000, cu modificarile si completarile
ulterioare;
b) orice alte dispozitii contrare.
503
504
Legea nr. 12/1990 republicată în 2014 privind protejarea populaţiei împotriva
unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite
(modificată și actualizată prin Legea nr. 87/2012)
Art. 1. Următoarele fapte reprezintă activităţi de producţie, comerţ sau prestări de

servicii ilicite şi constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii
încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni:
a) efectuarea de activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii, după caz, fără
îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege;
b) vânzarea ambulantă a oricăror mărfuri în alte locuri decât cele autorizate de primării,
consilii judeţene sau prefecturi;
c) condiţionarea vânzării unor mărfuri sau a prestării unor servicii de cumpărarea altor
mărfuri ori de prestarea de servicii;
d) expunerea spre vânzare ori vânzarea de mărfuri sau orice alte produse fără
specificarea termenului de valabilitate ori cu termenul de valabilitate expirat;
e) efectuarea de activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii, după caz, cu
bunuri a căror provenienţă nu este dovedită, în condiţiile legii. Documentele de
provenienţă vor însoţi mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul
transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de provenienţă se
înţelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoţire a mărfii, documentele
vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege;
f) nedeclararea de către operatorii economici la organele fiscale, înainte de aplicare, a
adaosurilor comerciale şi a celor de comision;
g) omisiunea întocmirii şi afişării, în unitate, la locurile de desfacere sau servire, de
către operatorii economici a preţurilor şi tarifelor, a categoriei de calitate a produselor
sau serviciilor ori, acolo unde este cazul, a listei de preţuri şi tarife;
h) neexpunerea la vânzare a mărfurilor existente, vânzarea preferenţială, refuzul
nejustificat al vânzării acestora sau al prestării de servicii cuprinse în obiectul de
activitate al operatorului economic;
i) acumularea de mărfuri de pe piaţa internă în scopul creării unui deficit pe piaţă şi
revânzării lor ulterioare sau al suprimării concurenţei loiale;
j) depăşirea de către orice operator economic a adaosurilor maxime stabilite prin
hotărâri ale Guvernului, la formarea preţurilor de vânzare cu amănuntul;
k) falsificarea ori substituirea de mărfuri sau orice alte produse, precum şi expunerea
spre vânzare ori vânzarea de asemenea bunuri, cunoscând că sunt falsificate sau
substituite.
Art. 2. (1) Contravenţiile prevăzute la art. 1 săvârşite de către persoane fizice se
sancţionează cu amendă de la 500 lei la 5.000 lei, iar dacă sunt săvârşite de persoane
juridice, cu amendă de la 2.000 lei la 20.000 lei.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către funcţionarii din
aparatul de specialitate al primarului, de organele Direcţiei generale antifraudă fiscală,
de organele controlului financiar şi de personalul Poliţiei Române, Jandarmeriei
Române şi Poliţiei de Frontieră Române.
505
(3) Contravenţiile prevăzute la art. 1 lit. b)-d), g), h) şi k) se constată şi se sancţionează
şi de către inspectorii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(4) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data
încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din
minimul amenzii prevăzute la alin. (1), agentul constatator făcând menţiune despre
această posibilitate în procesul-verbal.
Art. 3. Bunurile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea vreuneia
dintre faptele prevăzute la art. 1, dacă sunt ale contravenientului, precum şi sumele de
bani şi bunurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei se confiscă.
Art. 4. Contravenţiilor prevăzute la art. 1 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 5. Aplicarea sancţiunilor prevăzute de prezenta lege nu înlătură răspunderea
disciplinară a făptuitorilor.
Art. 6. (1) Pentru urmărirea desfăşurării activităţii comerciale în condiţiile prevăzute de
lege, la primării se va constitui un corp de control comercial.
(2) Primăriile la care se va constitui un corp de control comercial, atribuţiile şi structura
organizatorică ale corpurilor de control, precum şi modul de salarizare a controlorilor
comerciali se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Art. 7. La data publicării prezentei legi**) se abrogă dispoziţiile art. 295 lit. c) şi d) din
Codul penal***), art. 70-87 din Legea nr. 3/1972****) cu privire la activitatea de
comerţ interior, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Notă **) Legea nr. 12/1990 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 97 din 8 august 1990.
Notă ***) Legea nr. 15/1968 - Codul Penal, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, a fost abrogată prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.
286/2009 privind Codul penal.
Notă ****) Abrogată prin Legea nr. 7/1998 privind declararea ca abrogate a unor acte
normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 13 ianuarie
1998.
506
Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi
serviciilor de piaţă - republicată
(modificată și completată prin Legea nr. 211/2000; Ordonanța de urgență nr.

43/2010; Ordonanța de urgență nr. 22/2012; Legea nr. 57/2015)
Capitolul I Dispoziţii generale

Art. 1. Prezenta ordonanţă stabileşte principiile generale privind desfăşurarea activităţii
comerciale şi urmăreşte dezvoltarea reţelei de distribuţie a produselor şi serviciilor de
piaţă, cu respectarea principiilor liberei concurenţe, protecţiei vieţii, sănătăţii, securităţii
şi intereselor economice ale consumatorilor, precum şi a mediului.
Art. 2. Prevederile ordonanţei au în vedere realizarea următoarelor obiective:
a) stimularea dezvoltării activităţii de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă;
b) încurajarea liberei iniţiative, asigurarea concurenţei loiale şi a liberei circulaţii a
produselor şi serviciilor de piaţă;
c) informarea corectă şi protejarea intereselor consumatorilor, precum şi posibilitatea
asigurării produselor şi serviciilor de piaţă în zonele de vecinătate ale acestora;
d) modernizarea şi dezvoltarea formelor de distribuţie;
e) promovarea diverselor tipuri de reţele de distribuţie şi forme de vânzare;
f) stimularea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii cu activitate de comercializare
a produselor şi serviciilor de piaţă;
g) susţinerea şi ocrotirea activităţii comerciale şi de prestări de servicii de piaţă în
zonele defavorizate.
Art. 3. (1) Prezenta ordonanţă reglementează activităţile din sectorul comercial şi al
serviciilor de piaţă privind cerinţele necesare desfăşurării acestor activităţi, structurile
de vânzare, practicile comerciale şi regulile generale de comercializare, precum şi
sancţiunile în caz de nerespectare a prevederilor acesteia.
(2) Activitatea comercială, în sensul prezentei ordonanţe, se exercită cu referire la
produsele alimentare, nealimentare şi la serviciile de piaţă prevăzute în anexa la
prezenta ordonanţă.
(3) Sunt exceptate de la prevederile prezentei ordonanţe activităţile de comercializare
având ca obiect:
a) produsele medicamentoase, dispozitivele medicale;
b) produsele agricole şi agroalimentare vândute de producătorii agricoli individuali în
baza certificatului de producător;
c) combustibilii pentru uzul mijloacelor de transport, inclusiv cei comercializaţi prin
staţii de distribuţie;
d) bunurile din producţia proprie a meşteşugarilor individuali vândute la locurile de
producţie;
e) lucrările, brevetele şi invenţiile, precum şi publicaţiile de natură ştiinţifică sau
informativă realizate de titularii acestora;
f) tipăriturile, pliantele, broşurile şi albumele, realizate în scopul prezentării
patrimoniului cultural deţinut de muzee, centre de cultură, teatre sau alte instituţii
similare acestora, ori bunurile culturale sau cu caracter promoţional specifice activităţii
507
instituţiilor culturale, şi comercializate prin fondul propriu al fiecărei instituţii culturale
sau cu prilejul unor manifestări cultural-artistice organizate de acestea;
g) mărfurile vândute către vizitatori, în cadrul festivalurilor, târgurilor, saloanelor sau al
altor manifestări expoziţionale, cu condiţia ca acestea să facă obiectul manifestărilor
respective;
h) produsele confiscate şi valorificate conform dispoziţiilor legale în vigoare;
i) produsele şi serviciile de piaţă reglementate prin acte normative speciale.
(4) Dispoziţiile prezentei ordonanţe se aplică activităţilor comerciale desfăşurate şi
serviciilor prestate pe teritoriul României.
Art. 4. În înţelesul prezentei ordonanţe, următorii termeni se definesc astfel:
a) consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în
asociaţii, care cumpără, dobândeşte, utilizează ori consumă produse sau servicii în afara
activităţii profesionale;
b) comerciant - persoana fizică sau juridică autorizată să desfăşoare activităţi de
comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă;
c) comerţ cu ridicata/de gros - activitatea desfăşurată de comercianţii care cumpără
produse în cantităţi mari în scopul revânzării acestora în cantităţi mai mici altor
comercianţi sau utilizatori profesionali şi colectivi;
d) comerţ cu amănuntul/de detail - activitatea desfăşurată de comercianţii care vând
produse, de regulă, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora;
e) comerţ de tip cash and carry/formă de comerţ cu autoservire pe bază de
legitimaţie de acces - activitatea desfăşurată de comercianţii care vând mărfuri prin
sistemul de autoservire către persoane juridice, persoane fizice autorizate, asociaţii
familiale autorizate conform legii şi persoane fizice înregistrate în baza de date a
vânzătorului, în scopul revânzării şi/sau prelucrării, precum şi al utilizării acestora ca
produse consumabile, păstrând regimul diferenţiat de preţ tip engros/en detail;
f) comerţ ambulant - activitatea de comercializare cu amănuntul realizată prin trecere
dintr-un loc în altul, în rulote mobile, standuri mobile, chioşcuri mobile sau în vehicule
special amenajate;
g) serviciu de alimentaţie publică - activitatea de pregătire, preparare, prezentare şi
servire a produselor şi a băuturilor pentru consumul acestora în unităţi specializate sau
la domiciliul/locul de muncă al consumatorilor;
h) exerciţiu comercial - una sau mai multe activităţi de comercializare cu ridicata, cu
amănuntul, de tip cash and carry, de alimentaţie publică, precum şi a serviciilor
desfăşurate de un comerciant. Obiectul activităţilor de comercializare îl constituie
produsele şi serviciile cuprinse în anexa la prezenta ordonanţă;
i) serviciu de piaţă - orice acţiune sau prestaţie care face obiectul vânzării-cumpărării
pe piaţă şi care nu are drept consecinţă transferul proprietăţii asupra unui bun corporal,
efectuată în scopul satisfacerii unor necesităţi ale consumatorilor;
j) structură de vânzare - spaţiul de desfăşurare a unuia sau mai multor exerciţii
comerciale;
k) suprafaţă de vânzare - suprafaţă destinată accesului consumatorilor pentru
achiziţionarea produsului/serviciului, expunerii produselor oferite, plăţii acestora şi
circulaţiei personalului angajat pentru derularea activităţii. Nu constituie suprafeţe de
vânzare cele destinate depozitării şi păstrării mărfurilor, producţiei, birourilor şi
508
anexelor;
l) structură de vânzare cu suprafaţă mică - structură de vânzare având o suprafaţă de
vânzare de până la 400 m2 inclusiv;
m) structură de vânzare cu suprafaţă medie - structură de vânzare având o suprafaţă
de vânzare cuprinsă între 400-1.000 m2 inclusiv;
n) structură de vânzare cu suprafaţă mare - structură de vânzare având o suprafaţă
de vânzare mai mare de 1.000 m2;
o) centru comercial - structura de vânzare cu suprafaţă medie sau mare în care se
desfăşoară activităţi de comercializare cu amănuntul de produse, servicii de piaţă şi de
alimentaţie publică, ce utilizează o infrastructură comună şi utilităţi adecvate. Suprafaţa
de vânzare a unui centru comercial este rezultată din suma suprafeţelor de vânzare cu
amănuntul de produse şi servicii de piaţă şi de alimentaţie publică cuprinse în acesta;
p) comerţ în zone publice - activitatea de comercializare a produselor şi serviciilor,
desfăşurată permanent sau sezonier în pieţe, târguri, oboare, pasaje publice, porturi,
aeroporturi, gări, autogări, drumuri publice şi străzi sau orice zonă de altă natură
destinată folosinţei publice.
q) parc comercial - perimetru ce grupează două sau mai multe clădiri cu destinaţia de
structuri de vânzare cu suprafeţe medii ori mari, în care se desfăşoară activităţi de
comercializare cu amănuntul de produse, servicii de piaţă şi de alimentaţie publică, ce
utilizează o infrastructură comună, inclusiv spaţii de parcare şi circulaţie comune,
precum şi utilităţi adecvate. Suprafaţa unui parc comercial este rezultată din suma
suprafeţelor construite a clădirilor cu destinaţia de structuri de vânzare cu suprafeţe
medii sau mari care fac parte din acesta, la care se adaugă suprafeţele spaţiilor de
parcare şi circulaţie comune, precum şi suprafeţele celorlalte elemente de infrastructură
comune;
r) supermagazin - structură de vânzare cu suprafaţă medie sau mare între 1.000 m2 şi
2.500 m2, utilizată pentru comerţ specializat ori nespecializat, care comercializează
mărfuri alimentare şi/sau nealimentare, având drept caracteristici autoservirea şi plata
mărfurilor la casele de marcat amplasate la ieşire;
s) hipermagazin - structură de vânzare cu amănuntul, cu suprafaţa de peste 2.500 m2,
utilizată pentru comerţ specializat şi/sau nespecializat, care comercializează mărfuri
alimentare şi/sau nealimentare, având drept caracteristici: prezenţa tuturor raioanelor,
inclusiv a celor cu vânzători, case de marcat amplasate la ieşirea din fluxul de
autoservire, sector de alimentaţie publică reprezentat prin una sau mai multe săli de
consumaţie, amplasarea în zonele periferice ale oraşului, în centrele comerciale ori în
parcurile comerciale.
Capitolul II Cerinţe şi criterii necesare desfăşurării activităţii comerciale
Art. 5. (1) Orice exerciţiu comercial se desfăşoară numai de către comercianţi
autorizaţi în condiţiile legii.
(2) Exercitarea de activităţi comerciale cu produse din sectorul alimentar şi de
alimentaţie publică necesită cunoştinţe de specialitate şi se efectuează cu personal
calificat, conform normelor de aplicare a prezentei ordonanţe.
(3) În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, personalul
angajat în efectuarea de activităţi comerciale cu produse din sectorul alimentar şi de
alimentaţie publică va trebui să îndeplinească una dintre următoarele cerinţe
509
profesionale:
a) să fi absolvit un curs de specialitate pentru comercializarea produselor alimentare
şi/sau de alimentaţie publică, organizat conform legislaţiei în vigoare;
b) să fi desfăşurat cel puţin 2 ani de activitate profesională de comercializare de
produse alimentare şi/sau de alimentaţie publică şi să fi absolvit un curs de noţiuni
fundamentale de igienă, organizat în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.
Art. 6. (1) Comerţul în zone publice se desfăşoară în structuri de vânzare cu sediu fix
sau ambulant.
(2) Exercitarea activităţii de comercializare în zone publice este supusă acordului
autorităţilor administraţiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti,
după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora şi a planurilor de urbanism.
(3) Prevederile alin. (2) se aplică şi în cazul transferului, mutării sau extinderii unui
exerciţiu comercial, precum şi în cazul modificărilor aduse structurii de vânzare.
Art. 7. Acordul prevăzut la art. 6 alin. (2) nu se eliberează în următoarele cazuri:
a) contravine planului general de dezvoltare urbană şi criteriilor generale privind
determinarea zonelor şi locurilor de vânzare din localităţi;
b) aduce prejudicii spaţiilor aflate în incinta sau în apropierea unor clădiri de valoare
arhitectonică deosebită ori cu valoare de patrimoniu;
c) exerciţiul comercial se face în spaţii improvizate;
d) se încalcă dispoziţiile prezentei ordonanţe.
Capitolul III Orarele de funcţionare
Art. 8. Structurile de vânzare cu amănuntul şi cele în care se prestează servicii de piaţă
pot fi deschise publicului în toate zilele săptămânii. Fiecare comerciant îşi stabileşte
orarul de funcţionare cu respectarea prevederilor înscrise în legislaţia muncii şi cu
condiţia respectării reglementărilor în vigoare privind liniştea şi ordinea publică, şi în
conformitate cu solicitările autorităţilor administraţiei publice locale privind
continuitatea unor activităţi comerciale sau de prestări de servicii, în funcţie de
necesităţile consumatorilor.
Art. 9. Orarul de funcţionare se afişează la intrarea în unitate, în mod vizibil din
exterior, comerciantul fiind obligat să asigure respectarea acestuia.
Art. 10. Structurile de vânzare cu amănuntul din sectorul alimentar nu pot fi închise
mai mult de două zile consecutive, cu excepţia unor cauze obiective de nefuncţionare.
Capitolul IV Obligaţiile şi răspunderile autorităţilor administraţiei publice
centrale şi locale
Art. 11. Autorităţile administraţiei publice asigură dezvoltarea armonioasă a reţelei şi
tipurilor de distribuţie şi promovarea întreprinderilor mici şi mijlocii cu activitate de
comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă.
Art. 12. (1) Autorităţile administraţiei publice locale stabilesc strategia de dezvoltare a
reţelei de distribuţie, având drept obiective:
a) sprijinirea creării unei reţele de distribuţie care să asigure servicii de calitate
consumatorilor şi care să răspundă necesităţilor de consum ale acestora şi marcarea
acesteia în documentaţiile de urbanism întocmite;
b) dezvoltarea armonioasă a reţelei şi tipurilor de distribuţie cu respectarea principiului
liberei concurenţe;
c) armonizarea principiilor urbanismului cu cele de mediu;
510
d) protejarea patrimoniului arhitectural, istoric şi de mediu prin menţinerea caracterului
sitului;
e) dezvoltarea şi revigorarea reţelei de distribuţie în zonele montane, rurale şi
defavorizate şi susţinerea creării de servicii de piaţă în aceste zone;
f) stimularea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii cu activitate comercială în
scopul creşterii competitivităţii acestora şi gradului de ocupare a forţei de muncă;
g) asigurarea şi dezvoltarea unui sistem de baze de date privind reţeaua de distribuţie;
h) respectarea legislaţiei în vigoare din domeniul urbanismului pentru structurile de
vânzare şi de prestări de servicii de piaţă.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale stabilesc criteriile de dezvoltare urbanistică
a sectorului comercial pentru determinarea:
a) suprafeţelor destinate activităţilor comerciale, în special pentru cele cu structuri de
vânzare cu suprafaţă medie şi mare;
b) modului de încadrare a suprafeţelor structurilor de vânzare pentru protejarea
lucrărilor de artă, a edificiilor cu valoare arhitectonică, istorică sau arheologică, precum
şi a mediului în centrele istorice şi în localităţile de interes turistic;
c) amplasamentelor spaţiilor de parcare aferente diverselor structuri de vânzare,
conform reglementărilor legale în vigoare.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale asigură corelarea autorizării desfăşurării
unui exerciţiu comercial într-o structură de vânzare, cu conţinutul certificatului de
urbanism şi al autorizaţiei de construire.
(4) Autorităţile administraţiei publice locale, în stabilirea strategiei de dezvoltare
conform alin. (1), au în vedere următoarele caracteristici teritoriale:
a) zone urbane omogene, prin realizarea unei corelări integrate între centru şi periferie;
b) zone periferice pentru care trebuie individualizate criterii de dezvoltare omogenă, în
scopul integrării acestora într-un cadru urbanistic coerent;
c) centre istorice, în scopul promovării unor activităţi comerciale adecvate şi al
protejării zonelor cu valoare istorică şi artistică;
d) zone cu mică concentrare demografică, în scopul dezvoltării şi/sau îmbunătăţirii
infrastructurii;
e) zone situate pe traseele autostrăzilor şi drumurilor naţionale, în scopul dezvoltării
structurilor de vânzare;
f) zone defavorizate.
(5) În zonele publice autorităţile administraţiei publice locale, în scopul satisfacerii
intereselor consumatorilor, stabilesc, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare:
a) criteriile generale ce trebuie respectate în determinarea zonelor şi amplasamentelor
structurilor de vânzare din localităţi;
b) modalităţile de organizare a pieţelor şi târgurilor;
c) periodicitatea şi tipologia pieţelor şi târgurilor;
d) criteriile de atribuire a amplasamentelor structurilor de vânzare.
(6) În scopul promovării şi protejării activităţii comerciale în zonele periferice ale
oraşelor, precum şi în zonele rurale, montane sau defavorizate, autorităţile
administraţiei publice locale, prin hotărâri ale consiliilor locale, pot acorda, în condiţiile
legii, înlesniri la plata impozitelor şi taxelor datorate bugetelor locale.
511
(7) Pentru elaborarea strategiilor şi criteriilor, conform prezentului articol, autorităţile
administraţiei publice locale consultă asociaţiile profesionale, asociaţiile
consumatorilor, organizaţiile patronale, reprezentanţi ai societăţilor comerciale şi ai
camerelor de comerţ şi industrie teritoriale.
Art. 13. Pentru zone sau edificii cu valoare arhitectonică, istorică sau arheologică şi
pentru zone turistice, autorităţile administraţiei publice locale pot acorda, în limita
competenţelor legale, facilităţi financiare comercianţilor care contribuie prin efort
propriu la reabilitarea sau la restaurarea acestora.
Art. 14. (1) Autorităţile administraţiei publice, camerele de comerţ şi industrie şi
societăţile comerciale, precum şi alte persoane fizice sau juridice interesate pot să
organizeze cursuri de pregătire şi perfecţionare profesională în domeniul
comercializării produselor şi serviciilor de piaţă prevăzute în anexă, cu condiţia ca
acestea să fie autorizate conform legislaţiei în vigoare.
(2) Cursul profesional va conţine ca obiecte de studiu materii adecvate pentru a garanta
însuşirea normelor şi reglementărilor cu privire la sănătatea, securitatea şi informarea
consumatorilor, la comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, precum şi
însuşirea noţiunilor fundamentale de igienă.
Art. 15. În vederea avizării amplasării structurilor de vânzare cu suprafaţă mare,
Comisia tehnică de amenajare a teritoriului şi urbanism, constituită potrivit Legii nr.
350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu modificările şi completările
ulterioare, va fundamenta din punct de vedere tehnic emiterea avizului arhitectului-şef
pentru documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism, ţinând seama de
reglementările în vigoare privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, precum şi de
următoarele criterii cu privire la impactul urbanistic al amplasării în raport cu
dezvoltarea urbană durabilă şi integrată a localităţii:
a) compatibilitatea funcţională cu reglementările cuprinse în planurile de urbanism
general şi zonal în vigoare;
b) asigurarea de către dezvoltator a suprafeţei adecvate a terenului de amplasament şi a
condiţiilor de ocupare şi utilizare;
c) armonizarea plastic-volumetrică şi arhitecturală cu caracterul zonei;
d) asigurarea de către dezvoltator a accesibilităţii, a căilor de acces public şi de
deservire, a parcajelor, a circulaţiei pietonale, a accesului consumatorilor, direct şi prin
intermediul reţelelor de transport;
e) impactul acceptabil al traficului generat şi atras asupra circulaţiei generale şi asupra
transportului public;
f) asigurarea de către dezvoltator a racordurilor şi solicitărilor de capacităţi şi servicii
pentru reţele tehnico-edilitare, astfel încât să nu genereze disfuncţii ale infrastructurii
urbane;
g) în cazul parcurilor comerciale şi al hipermagazinelor, amplasarea în afara zonelor
construite protejate, constituite conform legii, sau a zonelor de protecţie a
monumentelor şi siturilor istorice.
Capitolul V Practici comerciale
Art. 16. Prin vânzări cu preţ redus, în sensul prezentei ordonanţe, se înţelege:
a) vânzări de lichidare;
b) vânzări de soldare;
512
c) vânzări efectuate în structuri de vânzare denumite magazin de fabrică sau depozit de
fabrică;
d) vânzări promoţionale;
e) vânzări ale produselor destinate satisfacerii unor nevoi ocazionale ale
consumatorului, după ce evenimentul a trecut şi este evident că produsele respective nu
mai pot fi vândute în condiţii comerciale normale;
f) vânzări ale produselor care într-o perioadă de 3 luni de la aprovizionare nu au fost
vândute;
g) vânzări accelerate ale produselor susceptibile de o deteriorare rapidă sau a căror
conservare nu mai poate fi asigurată până la limita termenului de valabilitate;
h) vânzarea unui produs la un preţ aliniat la cel legal practicat de ceilalţi comercianţi
din aceeaşi zonă comercială, pentru acelaşi produs, determinat de mediul concurenţial;
i) vânzarea produselor cu caracteristici identice, ale căror preţuri de reaprovizionare s-
au diminuat.
Art. 17. Este interzis oricărui comerciant să ofere sau să vândă produse în pierdere, cu
excepţia situaţiilor prevăzute la art. 16 lit. a)–c), e)–i), precum şi în cazul produselor
aflate în pachete de servicii. Prin vânzare în pierdere, în sensul prezentei ordonanţe, se
înţelege orice vânzare la un preţ egal sau inferior costului de achiziţie, astfel cum acesta
este definit în reglementările legale în vigoare.
Art. 18. Potrivit prezentei ordonanţe, prin vânzare de lichidare se înţelege orice vânzare
precedată sau însoţită de publicitate şi anunţată sub denumirea de „lichidare“ şi care,
printr-o reducere de preţuri, are ca efect vânzarea accelerată a totalităţii sau numai a
unei părţi din stocul de produse dintr-o structură de vânzare cu amănuntul, în una dintre
următoarele situaţii:
a) încetarea definitivă a activităţii comerciantului, inclusiv în cazul schimbării
proprietarului, chiriaşului, locatarului sau mandatarului, după caz, care exploatează
structura de vânzare, cu excepţia cazurilor în care aceasta este vândută, cedată sau
închiriată unei persoane juridice administrate de vechiul proprietar (utilizator) sau în
care acesta este acţionar;
b) încetarea din proprie iniţiativă a activităţii comerciantului în structura de vânzare
respectivă sau ca urmare a anulării contractului de închiriere, locaţie sau mandat, în
baza unei hotărâri judecătoreşti rămase definitive sau în baza unei hotărâri judecătoreşti
de evacuare silită;
c) întreruperea activităţii comerciale sezoniere pentru o perioadă de cel puţin 5 luni
după terminarea operaţiunilor de lichidare;
d) schimbarea profilului structurii de vânzare, suspendarea sau înlocuirea unei activităţi
comerciale desfăşurate în acea structură;
e) modificarea condiţiilor de exploatare a suprafeţei de vânzare, dacă lucrările de
transformare şi amenajare depăşesc 30 de zile şi sunt efectuate în interiorul acesteia,
structura de vânzare fiind închisă în toată această perioadă, sau modificarea condiţiilor
de exercitare a activităţii în cazul încheierii ori anulării unui contract de distribuţie
având o clauză de aprovizionare exclusivă;
f) vânzarea stocului de produse de către moştenitorii legali ai comerciantului defunct;
g) deteriorarea gravă, din cauza unor calamităţi sau acte de vandalism, a unei părţi sau,
după caz, a întregului stoc de produse, exclusiv cele alimentare.
513
Art. 19. (1) Vânzările de lichidare sunt supuse notificării în baza unui inventar detaliat
al mărfurilor de lichidat întocmit de comerciant, care este obligat să justifice cu
documente legale provenienţa produselor respective. Notificarea se face la primăria
localităţii în a cărei rază teritorială este amplasată structura de vânzare sau, după caz, la
primăriile sectoarelor municipiului Bucureşti, cu cel puţin 15 zile înainte de începerea
vânzărilor de lichidare în situaţiile prevăzute la art. 18 lit. a), d) şi e) şi cu cel puţin 5
zile înainte de începerea vânzărilor de lichidare în situaţiile prevăzute la art. 18 lit. b),
c), f) şi g). Perioada pentru care se notifică vânzările de lichidare este de maximum:
a) 90 de zile pe an pentru cazurile prevăzute la art. 18 lit. a) şi f);
b) 60 de zile pe an pentru cazurile prevăzute la art. 18 lit. b), d), e) şi g);
c) 15 zile pe an pentru cazurile prevăzute la art. 18 lit. c).
(2) La cererea organelor de control abilitate comerciantul este obligat să justifice cu
documente legale situaţia care a motivat vânzarea de lichidare, în termen de maximum
10 zile de la finalizarea operaţiunilor de lichidare pentru situaţiile prevăzute la art. 18
lit. a)-d), f) şi g) şi, respectiv, de maximum 45 de zile în cazul situaţiilor prevăzute la
art. 18 lit. e).
(3) Orice anunţ sau altă formă de publicitate privind vânzarea de lichidare trebuie să
specifice în mod obligatoriu data de debut a vânzării şi durata acesteia, precum şi
sortimentul de mărfuri supus vânzării de lichidare, în cazul în care operaţiunea nu se
referă la totalitatea produselor din structura de vânzare.
Art. 20. (1) Pe durata vânzărilor de lichidare se pot lichida numai produsele înscrise în
lista de inventar aferentă notificării şi aflate în stocul unităţii comerciale la data
depunerii/transmiterii notificării. Stocul este format din produsele expuse în spaţiile
destinate vânzării şi cele aflate în depozitele structurii de vânzare; produsele deţinute în
antrepozite şi/sau în depozite situate în afara structurii de vânzare pentru care a fost
făcută notificarea nu intră în componenţa stocului de lichidat.
(2) Pot face obiectul vânzărilor de lichidare numai produsele care fac parte din stocul
structurii de vânzare şi a căror contravaloare a fost achitată de comerciant la data
depunerii/transmiterii notificării sau a emiterii hotărârii judecătoreşti prevăzute la art.
18 lit. b), sau la data evenimentelor prevăzute la art. 18 lit. g).
Art. 21. În afara cazurilor prevăzute la art. 18 lit. b) şi g), orice vânzare de lichidare
trebuie să aibă loc în structura de vânzare în care produsele au fost vândute în mod
obişnuit.
Art. 22. Vânzarea de soldare este orice vânzare însoţită sau precedată de publicitate şi
anunţată sub denumirea „soldare/soldări/solduri“şi care, printr-o reducere de preţuri,
are ca efect vânzarea accelerată a stocului de mărfuri sezoniere dintr-o structură de
vânzare cu amănuntul.
Art. 23. Vânzările de soldare se pot efectua numai în cursul a două perioade pe an, cu o
durată maximă de câte 45 de zile fiecare, cu condiţia ca produsele propuse pentru
soldare să fie achitate furnizorului de către comerciant cu cel puţin 30 de zile înaintea
datei de debut a perioadei de vânzări de soldare şi oferite spre vânzare în mod obişnuit
înaintea acestei date.
Art. 24. Stocul de produse propus pentru soldare trebuie să fie constituit în prealabil în
structura de vânzare respectivă, în spaţiile de vânzare şi depozitele structurii de
vânzare, precum şi, după caz, în unul sau mai multe depozite ale comerciantului, cu cel
514
puţin 15 zile înainte de data de debut a vânzării de soldare, şi nu va fi reînnoit după
constituire sau în cursul vânzărilor de soldare.
Art. 25. Vânzarea de soldare trebuie să aibă loc în structurile de vânzare în care
produsele respective erau vândute în mod obişnuit.
Art. 26. Documentele legale justificative care atestă că stocul de produse propus pentru
soldare a fost constituit cu cel puţin 15 zile înainte de data de debut a vânzării de
soldare şi achitat cu cel puţin 30 de zile înainte de această dată vor fi păstrate pentru a
putea fi prezentate, ori de câte ori este nevoie, organelor de control abilitate. Dovada
achitării contravalorii produselor supuse vânzării de soldare rezultă din examinarea
actelor contabile.
Art. 27. (1) Perioadele de soldări prevăzute la art. 23 se stabilesc de comerciant între
următoarele limite:
a) perioada 15 ianuarie-15 aprilie inclusiv, pentru produsele de toamnă - iarnă;
b) perioada 1 august-31 octombrie inclusiv, pentru produsele de primăvară - vară.
(2) Comercianţii au obligaţia să notifice la primăria în a cărei rază teritorială îşi
desfăşoară activitatea perioada în care efectuează vânzările de soldare cu cel puţin 15
zile înainte de începerea operaţiunilor.
Art. 28. (1) Este interzis să se anunţe o vânzare de soldare în alte cazuri şi condiţii
decât cele prevăzute la art. 23.
(2) Orice anunţ sau altă formă de publicitate privind soldarea trebuie să specifice
obligatoriu data de debut a vânzării de soldare şi durata acesteia, precum şi sortimentul
de mărfuri supus soldării în cazul în care operaţiunea de soldare nu se referă la
totalitatea produselor din structura de vânzare.
Art. 29. Vânzările efectuate în structuri denumite magazin de fabrică sau depozit de
fabrică sunt vânzările din producţia proprie, efectuate direct consumatorilor de către
producători, aceştia îndeplinind obligaţiile ce revin oricărui comerciant care desfăşoară
comerţ cu amănuntul. Vânzările cu preţ redus prin magazin sau depozit de fabrică nu
sunt supuse notificării.
Art. 30. În cadrul vânzărilor definite la art. 29, cu excepţia produselor alimentare,
producătorii pot practica vânzări cu preţ redus pentru acea parte din producţia lor care
îndeplineşte următoarele condiţii asupra cărora consumatorii au fost informaţi:
a) nu a fost anterior oferită spre vânzare din cauza defectelor de fabricaţie;
b) face obiectul retururilor din reţeaua comercială;
c) reprezintă stocul din producţia sezonului anterior rămas nevândut.
Art. 31. Orice producător care vinde cu preţ redus o parte a producţiei sale, conform
prevederilor art. 30, este obligat să pună la dispoziţie organelor de control abilitate toate
documentele legale care justifică originea şi data de fabricaţie a produselor care fac
obiectul acestor vânzări.
Art. 32. (1) în sensul prezentei ordonanţe, vânzările promoţionale sunt vânzările cu
amănuntul/vânzările cash and carry/prestările de servicii de piaţă care pot avea loc în
orice perioadă a anului, fără să facă obiectul notificării, cu condiţia ca:
a) să nu fie efectuate în pierdere;
b) să se refere la produse disponibile sau reaprovizionabile, precum şi la servicii
vândute ori, după caz, prestate în mod curent;
515
c) produsele şi serviciile promovate trebuie să existe la vânzare pe durata întregii
perioade anunţate a vânzărilor promoţionale sau comerciantul va informa consumatorii
că oferta este valabilă numai în limita stocului disponibil.
(2) în sensul prezentei ordonanţe, nu sunt considerate vânzări promoţionale;
a) acţiunile de promovare efectuate de producători;
b) acţiunile de lansare de produse/servicii noi pe piaţă.
Art. 33. (1) Vânzările cu preţ redus prevăzute la art. 16, astfel cum sunt definite de
prezenta ordonanţă, atunci când consumatorii sunt anunţaţi despre o reducere de preţuri
care comportă o comparaţie exprimată în cifre, sunt supuse următoarelor reguli de
fixare şi publicitate a preţurilor:
a) Orice comerciant care anunţă o reducere de preţ trebuie să o raporteze la preţul de
referinţă practicat în acelaşi spaţiu de vânzare pentru produse sau servicii identice.
Preţul redus trebuie să fie inferior preţului de referinţă. Preţul de referinţă reprezintă cel
mai scăzut preţ practicat în acelaşi spaţiu de vânzare în perioada ultimelor 30 de zile,
înainte de data aplicării preţului redus.
a) Orice comerciant care anunţă o reducere de preţ trebuie să o raporteze la preţul de
referinţă practicat în acelaşi spaţiu de vânzare pentru produse sau servicii identice.
Preţul de referinţă reprezintă cel mai scăzut preţ practicat în acelaşi spaţiu de vânzare în
perioada ultimelor 30 de zile, înainte de data aplicării preţului redus.
b) Orice anunţ de reducere de preţuri, indiferent de forma, modul de publicitate şi
motivaţia reducerii, trebuie să se adreseze ansamblului consumatorilor şi să indice în
cifre o reducere în raport cu preţurile de referinţă, excepţie făcând:
- publicităţile comparative de preţ;
- anunţurile publicitare exclusiv literare, care nu conţin cifre;
- anunţurile de preţ de lansare a unui nou produs pe piaţă;
- anunţurile publicitare orale efectuate exclusiv în interiorul magazinului pentru
reduceri de preţuri la un anumit raion, pentru o foarte scurtă perioadă a unei zile de
vânzare.
c) Publicitatea prin catalog şi ofertele de reducere de preţuri, lansate de comercianţii
care practică vânzarea prin corespondenţă, pot fi valabile numai până la epuizarea
stocurilor, cu condiţia ca această menţiune să figureze vizibil şi lizibil în catalog.
d) Orice anunţ de reducere de preţ exprimată în valoare absolută sau în procent trebuie
efectuat vizibil, lizibil şi fără echivoc pentru fiecare produs sau grupă de produse
identice:
- fie prin menţionarea noului preţ lângă preţul anterior, barat;
- fie prin menţiunile „preţ nou“, „preţ vechi“ lângă sumele corespunzătoare;
- fie prin menţionarea procentului de reducere şi a preţului nou care apare lângă preţul
anterior, barat.
e) Se interzice ca o reducere de preţ pentru un produs şi/sau serviciu să fie prezentată
consumatorilor ca o ofertă gratuită a unei părţi din produs şi/sau serviciu.
f) Toate documentele justificative legale care atestă veridicitatea preţului de referinţă
trebuie să fie păstrate pentru a putea fi prezentate ori de câte ori este nevoie organelor
de control abilitate.
516
g) Orice anunţ de reducere de preţuri ce nu corespunde reducerii practicate efectiv în
raport cu preţul de referinţă este considerat o formă de publicitate înşelătoare şi este
sancţionat conform reglementărilor legale în vigoare.
(2) Aceste reguli nu se aplică atunci când reducerile de preţ pe produs rezultă din
creşterea cantităţii de produs conţinută în ambalajul utilizat în mod uzual în
comercializarea acestora sau din creşterea numărului de produse identice oferite spre
vânzare într-un ambalaj colectiv.
(3) Produsele aflate la comercializare cu preţ redus/oferte promoţionale, cu 3 zile
înainte de expirarea datei durabilităţii minimale/datei-limită de consum aferente
produselor alimentare sau a termenului de valabilitate/datei de minimă durabilitate
aferente produselor nealimentare, se sortează şi se expun la comercializare, pe rafturi
sau în standuri, delimitate vizibil, cu informarea corectă, completă şi precisă a
consumatorilor. Nerespectarea prevederilor prezentului alineat este considerată practică
comercială incorectă şi se sancţionează conform reglementărilor legale în vigoare.
Art. 34. Vânzarea la distanţă este acea formă de vânzare cu amănuntul care se
desfăşoară în lipsa prezenţei fizice simultane a consumatorului, şi a comerciantului, în
urma unei oferte de vânzare efectuate de acesta din urmă, care în scopul încheierii
contractului, utilizează exclusiv tehnici de comunicaţie la distanţă.
Art. 35. (1)Vânzarea directă este acea practică comercială prin care produsele sau
serviciile sunt desfăcute de către comerciant direct consumatorilor, în afara spaţiilor de
vânzare cu amănuntul, prin intermediul vânzătorilor direcţi, care prezintă produsele şi
serviciile oferite spre vânzare.
(2)Vânzarea prin reţele (multilevel marketing) este o formă a vânzării directe prin care
produsele şi serviciile sunt oferite consumatorilor prin intermediul unei reţele de
vânzători direcţi care primesc un comision atât pentru vânzările proprii, cât şi pentru
vânzările generate de reţelele de vânzători direcţi pe care i-au recrutat personal.
Art. 36. Sunt considerate practici comerciale Interzise.
a) vânzarea piramidală, vânzarea practicată prin procedeul denumit „bulgăre de
zăpadă“ sau orice alte procedee similare care constau în special în a oferi
produse/servicii consumatorilor făcându-i să spere că le vor obţine fie cu titlu gratuit,
fie la un preţ redus faţă de valoarea lor reală şi condiţionând vânzările de plasarea
contra plată de bonuri, tichete, cupoane ori a altor titluri similare către terţi sau de
colectarea de adeziuni sau subscrieri;
b) faptul de a propune unei persoane să colecteze adeziuni sau să se înscrie pe o listă,
făcând-o să spere câştiguri financiare rezultate din creşterea numărului de persoane
recrutate sau înscrise.
Art. 37. (1) În cazul reţelelor de vânzare constituite prin recrutarea aderenţilor sau
afiliaţilor este interzis să se solicite aderentului sau afiliatului reţelei plata unei sume
aferente dreptului de intrare în reţea, cu excepţia contravalorii materialelor sau
serviciilor de natură pedagogică, formativă demonstrativă ori de vânzare sau a oricărui
alt material sau serviciu similar.
(2) În cadrul aceleiaşi reţele este, de asemenea, interzis să se impună unui aderent sau
afiliat achiziţionarea unui stoc de produse destinat vânzării ulterioare, fără obligaţia ca
stocul de produse nevândute de aferent/afiliat să fie reprimit de titularul reţelei.
517
Art. 38. (1)Vânzările în afara spaţiilor comerciale sunt acele vânzări directe realizate
de comercianţi în următoarele situaţii:
a) în timpul unei deplasări organizate de comerciant în afara spaţiilor sale comerciale;
b) în timpul unei vizite efectuate de comerciant, dacă aceasta nu a avut loc la solicitarea
expresă a consumatorului:
- la locuinţa unui consumator, unde pot fi încheiate contracte şi cu alte persoane
prezente;
- la locul de muncă al consumatorului sau în locul în care acesta se găseşte, chiar
temporar, pentru motive de lucru, studiu sau tratament;
c) în orice alte locuri publice sau destinate publicului, în care comerciantul prezintă o
ofertă pentru produsele sau serviciile pe care le furnizează, în vederea acceptării
acesteia de către consumator.
(2) Comercianţii care efectuează vânzări în afara spaţiilor comerciale răspund civil faţă
de efectele activităţii vânzătorilor direcţi.
Art. 39. Comercianţii sunt obligaţi să elibereze legitimaţii pentru vânzătorii direcţi,
angajaţi în acest sistem de vânzare. Legitimaţiile trebuie să conţină numele, prenumele
şi fotografia vânzătorului, denumirea şi sediul comerciantului, semnătura
administratorului/directorului şi vor fi vizate trimestrial. Legitimaţiile vor fi retrase
imediat ce deţinătorii acestora îşi pierd calitatea de vânzători direcţi.
Art. 40. Vânzătorii direcţi, angajaţi în acest sistem de vânzare, sunt obligaţi să se
legitimeze înaintea prezentării produselor/serviciilor oferite, precum şi la solicitarea
consumatorilor.
Art. 41. (1)Loteria publicitară este acea practică de promovare a produselor/serviciilor
care tinde să stimuleze în rândul participanţilor speranţa unui câştig prin tragere la sorţi.
(2) Loteriile publicitare sunt admise numai în condiţiile în care participanţilor nu le este
impusă în contrapartidă nicio cheltuială directă sau indirectă, suplimentară
achiziţionării produsului/serviciului.
(3) Cheltuielile efectuate de către participanţi pentru achiziţionarea de efecte şi servicii
poştale şi pentru tarifele telefonice normale, referitoare la participarea la loteria
publicitară, nu intră sub incidenţa alin. (2).
Art. 42. (1) În privinţa câştigurilor puse în joc în cadrul unei loterii publicitare,
anunţurile de prezentare a acesteia vor preciza natura, numărul şi valoarea comercială a
respectivelor câştiguri, precum şi următoarea menţiune: „regulamentul de
participare/desfăşurare este disponibil în mod gratuit oricărui solicitant“. În acest scop
se va menţiona adresa sau numărul de telefon la care solicitarea poate fi transmisă,
respectiv făcută.
(2) În regulament se va preciza obligaţia organizatorului loteriei publicitare de a face
publice numele câştigătorilor şi câştigurile acordate.
Art. 43. (1) Regulamentul şi/sau orice alt document în baza căruia urmează să se
desfăşoare loteria publicitară trebuie să fie autentificat(e) de un notar public înainte de
începerea operaţiunii.
(2) Pentru a verifica corecta desfăşurare a loteriei publicitare respective reprezentanţii
Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Ministerului Economiei şi
Finanţelor şi Ministerului Internelor şi Reformei Administrative pot solicita
organizatorilor de loterii publicitare regulamentul de desfăşurare a acestora, precum şi
518
un exemplar al anunţurilor adresate publicului, caz în care organizatorii vor prezenta
această documentaţie în termen de 5 zile de la data solicitării.
Art. 44. Prezenta ordonanţă nu exclude controlul acţiunilor de promovare a vânzărilor
prin acest gen de operaţiuni publicitare de către asociaţiile profesionale cu rol de
autoreglementare în domeniul publicităţii, precum şi dreptul persoanelor, care se
consideră induse în eroare în cursul desfăşurării acestor operaţiuni, de a se adresa direct
acestor asociaţii.
Art. 45. Se consideră publicitate înşelătoare acele fapte prin care organizatorul unei
loterii publicitare sugerează destinatarului, prin anunţul publicitar efectuat, că:
a) a intrat în posesia marelui premiu, deşi tragerea la sorţi pentru atribuirea câştigurilor
se va desfăşura ulterior;
b) a intrat în posesia unui câştig important, în realitate fiind însă vorba de un premiu de
o valoare minimă sau de un premiu de consolare.
Art. 46. Nu sunt asimilate loteriei publicitare concursurile în cadrul cărora premiile
sunt câştigate exclusiv datorită abilităţii, cunoştinţelor şi perspicacităţii participanţilor,
câştigătorul fiind desemnat în funcţie de valoarea prestaţiei sale.
Art. 47. Nu este asimilată loteriei publicitare şi este considerată practică comercială
permisă alocarea de premii în mod aleator, înainte de oferirea la vânzare a
produselor/serviciilor şi atribuirea câştigurilor la achiziţionarea produselor/serviciilor,
chiar dacă intrarea în posesie a premiilor are loc la o dată ulterioară.
Art. 48. Vânzarea cu prime este acea practică comercială prin care la vânzarea sau
oferta de vânzare de produse/servicii se oferă consumatorului cu titlu gratuit, imediat
sau la un anumit termen, prime sub forma unor produse/servicii.
Art. 49. Este interzisă orice vânzare ori ofertă de vânzare de produse sau orice prestare
ori ofertă de prestare de servicii făcută către consumator, care dă dreptul acestuia, cu
titlu gratuit, imediat sau la un anumit termen, la o primă sub forma unor
produse/servicii, în afara cazurilor în care acestea sunt identice sortimental cu
produsele/serviciile cumpărate.
Art. 50. Nu sunt considerate prime:
a) ambalajele produselor;
b) produsele sau serviciile indispensabile utilizării normale a produsului sau serviciului
cumpărat;
c) produsele sau serviciile a căror valoare este de până la 10% din preţurile de
vânzare/tarifele produselor/serviciilor achiziţionate de către consumatori;
d) articolele personalizate, respectiv obiectele purtând mesaje publicitare, inscripţionate
în mod vizibil şi care nu se regăsesc ca atare în comerţ;
e) serviciile postvânzare;
f) facilităţile de staţionare oferite de către comercianţi consumatorilor.
Art. 51. Este interzisă condiţionarea vânzării către consumator a unui produs de
cumpărarea unei cantităţi impuse sau de cumpărarea concomitentă a unui alt produs sau
serviciu. De asemenea, este interzisă prestarea unui serviciu către consumator,
condiţionată de prestarea altui serviciu sau de cumpărarea unui produs.
Art. 511. Este interzisă plata restului către consumator sub orice altă formă decât
acordarea acestuia în numerar.
Art. 52. Nu sunt considerate vânzări condiţionate:
519
1. vânzările la un preţ global pentru produse sau servicii diferite, care constituie un
ansamblu, precum şi pentru produse identice preambalate oferite într-un ambalaj
colectiv, cu condiţia ca:
a) fiecare produs şi fiecare serviciu să poată fi achiziţionat şi separat la preţul practicat
în cadrul aceleiaşi suprafeţe de vânzare;
b) cumpărătorul să fie informat despre această posibilitate şi despre preţul de vânzare
aferent produsului sau serviciului;
2. vânzările de produse în loturi sau ambajale consacrate de uzanţele comerciale şi de
nevoile de consum.
Art. 53. Prin vânzare forţată se înţelege:
a) expedierea unui produs către o persoană, fără o cerere prealabilă din partea acesteia,
solicitându-i cumpărarea acelui produs sau returnarea lui către expeditor, chiar şi fără
taxe, în cazul refuzului de cumpărare;
b) prestarea unui serviciu către o persoană, fără o cerere prealabilă din partea acesteia,
solicitându-i acceptarea acelui serviciu prin achitarea contravalorii.
Art. 54. Orice vânzare forţată este interzisă. Expedierea unui produs sau prestarea unui
serviciu către o persoană se face numai în baza unei comenzi prealabile din partea
acesteia.
Art. 55. Nu sunt considerate vânzări forţate ofertele efectuate în scopuri filantropice, în
cazul acestor oferte, pe documentele însoţitoare va fi inscripţionată, în mod clar şi
vizibil, următoarea menţiune: „destinatarul nu are nicio obligaţie de a plăti sau de a
returna produsul“.
Art. 56. Se interzice a se refuza consumatorului fără un motiv justificat, conform
prevederilor legale în vigoare, vânzarea unui produs sau prestarea unui serviciu.
Capitolul VI Reguli generale de comercializare a produselor şi serviciilor
Art. 57. (1) Producătorii şi importatorii sunt obligaţi să introducă pe piaţă numai
produse sigure pentru viaţa, sănătatea şi securitatea consumatorilor.
(2) Aceeaşi obligaţie revine şi oricărui comerciant care, pe baza informaţiilor obţinute
de la producător/importator şi a cunoştinţelor profesionale, trebuie să se asigure că
produsele oferite spre comercializare sunt sigure şi să informeze consumatorii asupra
factorilor de risc în utilizarea/consumul acestora.
(3) Se interzice introducerea pe piaţă a produselor, dacă acestea nu sunt însoţite de
documentele de angajare ale producătorului/importatorului referitoare la calitatea şi
securitatea acestora, emise conform reglementărilor legale în vigoare.
Art. 58. Produsul care este conform reglementărilor cu caracter obligatoriu, prin care
sunt definite caracteristicile de securitate ale acestuia şi modalităţile de control al
conformităţii cu caracteristicile parametrilor definiţi, este considerat sigur.
Art. 59. Dacă securitatea produselor nu este determinată conform prevederilor art. 58,
un produs va fi considerat sigur atunci când, utilizat în condiţii normale sau previzibile,
nu prezintă riscuri pentru viaţa, sănătatea şi securitatea consumatorilor.
Art. 60. Pentru evaluarea securităţii unui produs vor fi luate în considerare următoarele
elemente:
a) proprietăţile produsului, inclusiv compoziţia, instrucţiunile de montare şi punere în
funcţiune, de utilizare, de întreţinere şi de depozitare, service-ul necesar pe durata
medie de utilizare a produsului;
520
b) prezentarea produsului, informaţiile furnizate de producător prin etichetare, marcare
şi/sau ambalajul acestuia, precum şi orice altă informaţie furnizată de producător;
c) influenţa produsului asupra altui produs sau produse, când în mod justificat se
presupune că acesta va fi utilizat împreună cu alt produs sau produse;
d) categoriile de utilizatori cărora li se adresează, o atenţie deosebită fiind acordată
grupei de consumatori cu grad de risc major.
Art. 61. Prevederile art. 58-60 sunt aplicabile în egală măsură şi serviciilor de piaţă.
Art. 62. Prevederile art. 58-60 nu se aplică în cazul produselor care necesită reparaţii
sau recondiţionări înaintea utilizării, cu condiţia ca despre acest fapt consumatorii să fie
informaţi de către comercianţi în momentul cumpărării.
Art. 63. În aplicarea prevederilor art. 58, 60 şi 61 se vor avea în vedere reglementările
legale în vigoare privind activitatea de standardizare, acreditare şi infrastructura pentru
evaluarea conformităţii.
A - Reguli privind etichetarea şi ambalarea
Art. 64. La vânzarea produsului sau la prestarea serviciului comerciantul ori, după caz,
prestatorul trebuie să aducă cu bună-credintă la cunoştinţă consumatorului, la
solicitarea acestuia, pe lângă informaţiile furnizate prin etichetare, marcare şi ambalare
şi informaţii corecte şi utile privind caracteristicile produsului sau serviciului, condiţiile
de vânzare şi modul de utilizare.
Art. 65. (1) Informaţiile furnizate prin etichetare, marcare, ambalare vor respecta
prevederile legale referitoare la etichetare.
(2) Pentru unele categorii de produse, în scopul asigurării protecţiei consumatorilor şi
pentru menţinerea unui mediu concurenţial normal, Guvernul poate elabora
reglementări specifice de etichetare.
(3) Pentru a informa consumatorul despre impactul unor produse asupra mediului
înconjurător, precum şi pentru a promova producţia şi utilizarea acelor produse care, pe
toată durata lor de viaţă, au efecte nesemnificative asupra calităţii apei, aerului şi
solului, se va institui un sistem naţional de etichetare ecologică.
Art. 66. Ambalajele produselor trebuie să asigure integritatea şi protecţia calităţii
acestora, să fie uşor de manipulat, să promoveze vânzarea produselor, fiind totodată
conforme prevederilor legale referitoare la protecţia muncii, mediului şi a securităţii
consumatorilor.
B - Obligaţia indicării preţurilor/tarifelor
Art. 67. (1) Comerciantul care în reţeaua de distribuţie oferă spre vânzare
produse/servicii trebuie să indice preţul de vânzare/tariful practicat şi preţul pe unitatea
de măsură, conform reglementărilor legale în vigoare.
(2) Preţurile de vânzare, preţurile pe unitatea de măsură şi tarifele practicate se indică în
mod vizibil, lizibil şi fără echivoc prin marcare, etichetare şi/sau afişare.
(3) Când livrarea produsului sau prestarea serviciului se face ulterior plăţii unui acont,
comerciantul este obligat să elibereze consumatorului, la plata acontului, un document
fiscal conform legislaţiei în vigoare sau, după caz, un contract scris şi să respecte
condiţiile contractuale.
(4) Comercianţii care, potrivit legislaţiei în vigoare, sunt obligaţi să utilizeze aparate de
marcat electronice fiscale vor elibera bonuri fiscale cumpărătorilor de produse/servicii.
C - Reguli privind indicarea cantităţii
521
Art. 68. (1) În funcţie de tipul şi caracteristicile produsului, pe ambalajul acestuia se
vor indica vizibil, lizibil şi fără echivoc dimensiunile sau numărul de articole (bucăţi)
conţinute, cantitatea netă conţinută, exprimată în unităţi de măsură recunoscute de
autoritatea statului român în materie de metrologie.
(2) Obligativitatea indicării acestor date revine producătorului, ambalatorului sau, după
caz, importatorului.
Art. 69. În cazul vânzărilor la distanţă prin corespondenţă, orice comerciant care
informează consumatorul asupra ofertei sale de produse prin intermediul cataloagelor,
broşurilor sau al altor publicaţii tipărite este obligat ca pentru produsele preambalate să
menţioneze cantitatea netă conţinută de fiecare ambalaj, preţul de vânzare, precum şi
preţul pe unitatea de măsură, conform dispoziţiilor legale în vigoare.
Art. 70. (1) Pentru produsele comercializate în vrac, care sunt cântărite sau măsurate în
prezenţa consumatorului, dispoziţiile art. 68 alin. (1) nu se aplică.
(2) Informaţiile furnizate de aparatele de măsură utilizate pentru determinarea cantităţii
produselor vândute în vrac trebuie să fie clare şi vizibile pentru consumator.
D - Clauze abuzive
Art. 71. În calitate de parte contractantă consumatorii pot refuza încheierea contractelor
care cuprind clauze definite ca abuzive, conform prevederilor legale în vigoare.
Art. 72. Pentru unele categorii de produse/servicii, în scopul asigurării unui echilibru
între obligaţiile şi drepturile părţilor contractante şi pentru a promova un mediu
concurenţial normal, Guvernul poate stabili contracte-tip cu caracter obligatoriu.
Capitolul VII Sancţiuni
Art. 73. Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât,
potrivit legii penale, să constituie infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează:
1. desfăşurarea oricărui exerciţiu comercial cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1), cu
suspendarea activităţii comerciale până la data autorizării şi cu amendă:
a) de la 200 lei la 500 lei pentru structurile de vânzare cu suprafaţă mică;
b) de la 500 lei la 1.000 lei pentru structurile de vânzare cu suprafaţă medie;
c) de la 1.000 lei la 2.000 lei pentru structurile de vânzare cu suprafaţă mare;
d) de la 100 lei la 200 lei pentru comercianţii ambulanţi;
e) de la 500 lei la 1.000 lei pentru comercianţii care practică vânzări în afara spaţiilor
comerciale şi pentru cei care practică vânzări directe;
2. nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (2), cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei;
3. comercializarea de produse şi servicii de piaţă, altele decât cele înscrise în autorizaţia
de funcţionare, cu amendă de la 100 lei la 1.000 lei;
4. nerespectarea prevederilor art. 9, cu amendă de la 200 lei la 2.000 lei;
5. oferirea spre vânzare a produselor în pierdere în alte cazuri decât cele prevăzute la
art. 17, cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei în măsura în care nu sunt aplicabile
prevederile Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată;
6. vânzările de lichidare efectuate în alte cazuri decât cele prevăzute la art. 18 lit. a)-g),
cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei şi cu sistarea operaţiunilor de lichidare;
7. nerespectarea prevederilor art. 19 alin. (1) şi ale art. 27 alin. (2), cu privire la
notificare, cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei;
522
8. neprezentarea la solicitarea organelor de control abilitate a documentelor legale
privind justificarea situaţiei care a motivat lichidarea, conform dispoziţiilor cuprinse în
art. 19 alin. (2), cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei;
9. nerespectarea prevederilor art. 20, 23 şi 24, cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei şi
cu sistarea vânzărilor de lichidare sau de soldare, după caz;
10. realizarea vânzărilor de soldare în alte perioade decât cele prevăzute la art. 27 alin.
(1), cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei şi cu sistarea vânzărilor de soldare;
11. neprezentarea, la solicitarea organelor de control abilitate, a documentelor legale
justificative, conform prevederilor art. 26 şi 31, cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei;
12. nerespectarea prevederilor art. 19 alin. (3) şi ale art. 28 alin. (2), cu amendă de la
500 lei la 3.000 lei;
13. utilizarea denumirii „soldare/solduri/soldări“ sau a sinonimelor acesteia, în cazuri în
care aceasta nu este în legătură cu o operaţiune de soldare astfel cum este definită de
prezenta ordonanţă, cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei şi cu interzicerea practicării
acestei denumiri;
14. practicarea de vânzări sau de orice alte procedee prevăzute la art. 36, cu amendă de
la 10.000 lei la 50.000 lei, iar veniturile realizate din aceste practici se confiscă şi se fac
venit la bugetul de stat;
15. nerespectarea prevederilor art. 39, cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei;
16. nerespectarea prevederi lor art. 40, cu amendă de la 100 lei la 200 lei;
17. nerespectarea de către organizatorii de loterii publicitare a prevederilor art. 41 alin.
2), cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, iar veniturile realizate ilicit din această
practică se confiscă şi se fac venit la bugetul de stat;
18. neprezentarea în termen a documentelor solicitate conform prevederilor art. 43 alin.
(2), cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei;
19. nerespectarea prevederilor art. 49, cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei;
20. nerespectarea prevederilor art. 51, 54 şi 56, cu amendă de la 500 lei la 2.000 lei;
201. nerespectarea prevederilor art. 511, cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei;
21. nerespectarea prevederilor art. 70 alin. (2), cu amendă de la 100 lei la 500 lei;
22. exercitarea de activităţi de comerţ cu ridicata şi comerţ cu amănuntul în aceeaşi
structură de vânzare, respectiv suprafaţă de vânzare, cu amendă de la 2.000 lei la
10.000 lei şi cu interzicerea uneia dintre cele două activităţi;
23. desfăşurarea oricărui exerciţiu comercial în perioada suspendării activităţii
comerciale, cu amenda prevăzută la pct. 1 lit. a)–e), caz în care limitele minime şi
maxime se dublează, iar veniturile realizate ilicit în perioada dintre data suspendării
activităţii comerciale şi momentul constatării contravenţiei se confiscă şi se fac venit la
bugetul de stat.
Art. 74. Sancţiunile prevăzute la art. 73 se pot aplica şi persoanelor juridice, caz în care
limitele minime şi maxime ale amenzilor se dublează.
Art. 75. Împiedicarea sau obstrucţionarea sub orice formă, de către comerciant sau de
oricare altă persoană, a organelor autorităţilor administraţiei publice în exercitarea
atribuţiilor lor privind controlul respectării prevederilor prezentei ordonanţe constituie
contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei.
Art. 76. Contravenţiile prevăzute la art. 73 se constată şi se sancţionează de către:
523
a) organele de control abilitate ale primăriilor, pentru cele prevăzute la pct. 1-4, 6-11,
13 şi 201-23;
b) organele de control abilitate ale Ministerului Economiei şi Finanţelor, pentru cele
prevăzute la pct. 5, 6, 8-11, 13, 14, 17-19 şi 22;
c) organele de control abilitate ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia
Consumatorului, pentru cele prevăzute la pct. 4, 12, 18, 20, 201 şi 21;
d) organele de control abilitate ale poliţiei, pentru cele prevăzute la pct. 15, 16, 18 şi
201.
Art. 77. Prevederile prezentei ordonanţe referitoare la contravenţii se completează cu
dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi
completările ulterioare, cu excepţia art. 28 şi 29.
Art. 78. În cazul repetării contravenţiilor prevăzute la art. 73 pct. 1, 3, 6-11, 13, 22 şi
23 într-un interval de 12 luni, chiar dacă amenda a fost plătită, precum şi în cazul în
care se încalcă în mod repetat dispoziţiile legale privind liniştea şi ordinea publică,
primăriile vor suspenda activitatea comercială pe o perioadă de până la 30 de zile
pentru structura de vânzare respectivă.
Art. 79.
Sancţiunile aplicate de organele de control abilitate, conform prevederilor prezentei
ordonanţe, vor fi aduse la cunoştinţă primăriilor în termen de 48 de ore de la aplicarea
acestora.
CAPITOLUL VIII Dispoziţii finale
Art. 80. În cazul vânzărilor de lichidare şi de soldare, atunci când acestea se efectuează
în pierdere, conform prevederilor art. 17, costul de achiziţie este deductibil din punct de
vedere fiscal.
Art. 81. În termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe
comercianţii care desfăşoară activităţi de comercializare a produselor şi serviciilor de
piaţă sunt obligaţi să solicite autorizarea exerciţiilor comerciale în conformitate cu
prevederile prezentei ordonanţe.
Art. 82. Ministerul cu atribuţii în domeniul comerţului interior, cu avizul Ministerului
Economiei şi Finanţelor, va elabora norme metodologice de aplicare a prezentei
ordonanţe, în termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al
României, Partea I, a legii de aprobare a prezentei ordonanţe. Normele metodologice
vor fi supuse spre aprobare Guvernului.
Art. 83. Ministerul cu atribuţii în domeniul comerţului interior, în baza consultării cu
alte organisme abilitate ale administraţiei publice, precum şi cu organizaţiile
neguvernamentale, elaborează reglementări specifice cu privire la comercializarea
produselor şi serviciilor de piaţă.
Art. 84. Pentru realizarea unei baze de date privind reţeaua de distribuţie şi de prestări
de servicii de piaţă autorităţile administraţiei publice locale vor transmite ministerului
cu atribuţii în domeniul comerţului interior informaţii privind reţeaua de distribuţie,
conform normelor stabilite de către acesta.
Art. 85. (1) Anexa face parte integrantă din prezenta ordonanţă şi poate fi actualizată
524
(2) Valoarea amenzilor prevăzute la art. 73 şi 75 se va actualiza prin hotărâre a
Guvernului.
Art. 86. (1) Organele abilitate în aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe vor stabili
modalităţile concrete de colaborare.
(2) Administraţiile publice locale vor întreprinde acţiunile necesare în vederea aplicării
dispoziţiilor prezentei ordonanţe şi a normelor metodologice de aplicare a acesteia.
(3) La solicitarea autorităţilor administraţiei publice interesate, Oficiul Naţional al
Registrului Comerţului sau, după caz, oficiile registrului comerţului de pe lângă
tribunale vor pune gratuit la dispoziţie acestora informaţiile cu privire la înregistrarea şi
autorizarea funcţionării comercianţilor.
Art. 87. Prezenta ordonanţă intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2003.
ANEXĂ
TABEL cu clasificarea activităţilor din economia naţională
Cod
Denumirea activităţii
CAEN*)
5010 Comerţ cu autovehicule
Întreţinerea şi repararea autovehiculelor (fără reparaţii executate în
5020
întreprinderi organizate de tip industrial)
5030 Comerţ cu piese şi accesorii pentru autovehicule
5040 Comerţ cu motociclete, piese şi accesorii aferente, şi reparaţii
5050 Comerţ cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule
5122 Comerţ cu ridicata al florilor şi al plantelor
5131 Comerţ cu ridicata al fructelor şi legumelor
5132 Comerţ cu ridicata al cărnii şi produselor din carne
Comerţ cu ridicata al produselor lactate, ouălor, uleiurilor şi grăsimilor
5133
comestibile
5134 Comerţ cu ridicata al băuturilor
5135 Comerţ cu ridicata al produselor din tutun
5136 Comerţ cu ridicata al zahărului, ciocolatei şi produselor zaharoase
5137 Comerţ cu ridicata cu cafea, ceai, cacao şi condimente
Comerţ cu ridicata, specializat, al altor alimente, inclusiv peşte, crustacee
5138
şi moluşte
5139 Comerţ cu ridicata, nespecializat, de produse alimentare, băuturi şi tutun
5141 Comerţ cu ridicata al produselor textile
5142 Comerţ cu ridicata al îmbrăcămintei şi încălţămintei
Comerţ cu ridicata al aparatelor electrice şi de uz gospodăresc, al
5143
aparatelor de radio şi televizoarelor
Comerţ cu ridicata al produselor din ceramică, sticlărie, tapete şi produse
5144
de întreţinere
525
5145 Comerţ cu ridicata al produselor cosmetice şi de parfumerie
5146 Comerţ cu ridicata al produselor farmaceutice
5147 Comerţ cu ridicata al altor bunuri de consum, nealimentare, n.c.a.
Comerţ cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi şi al
5151
produselor derivate
5153 Comerţ cu ridicata al materialului lemnos şi de construcţii
Comerţ cu ridicata al echipamentelor şi furniturilor, de fierărie pentru
5154
instalaţii sanitare şi de încălzire
5155 Comerţ cu ridicata al produselor chimice
5156 Comerţ cu ridicata al altor produse intermediare
5185 Comerţ cu ridicata al altor maşini şi echipamente de birou
Comerţ cu ridicata al maşinilor, accesoriilor şi uneltelor agricole,
5188
inclusiv al tractoarelor
5190 Comerţ cu ridicata al altor produse
Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare
5211
predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun
Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare
5212
predominantă de produse nealimentare
5221 Comerţ cu amănuntul al fructelor şi legumelor proaspete
5222 Comerţ cu amănuntul al cărnii şi al produselor din carne
5223 Comerţ cu amănuntul al peştelui, crustaceelor şi moluştelor
Comerţ cu amănuntul al pâinii, produselor de patiserie şi produselor
5224
zaharoase
5225 Comerţ cu amănuntul al băuturilor
5226 Comerţ cu amănuntul al produselor din tutun
5227 Comerţ cu amănuntul, în magazine specializate, al produselor alimentare
5231 Comerţ cu amănuntul al produselor farmaceutice
5232 Comerţ cu amănuntul al articolelor medicale şi ortopedice
5233 Comerţ cu amănuntul al produselor cosmetice şi de parfumerie
5241 Comerţ cu amănuntul al textilelor
5242 Comerţ cu amănuntul al îmbrăcămintei
5243 Comerţ cu amănuntul al încălţămintei şi articolelor din piele
Comerţ cu amănuntul al mobilei, al articolelor de iluminat şi al altor
5244
articole de uz casnic
Comerţ cu amănuntul al articolelor şi aparatelor electro-menajere, al
5245
aparatelor radio şi televizoarelor
526
Comerţ cu amănuntul al articolelor de fierărie, cu articole din sticlă, cu
5246
cele pentru vopsit
5247 Comerţ cu amănuntul al cărţilor, ziarelor şi articolelor de papetărie
5248 Comerţ cu amănuntul, în magazine specializate, al altor produse n.c.a.
5250 Comerţ cu amănuntul al bunurilor de ocazie vândute prin magazine
5261 Comerţ cu amănuntul prin corespondenţă
5262 Comerţ cu amănuntul prin standuri în pieţe
5263 Comerţ cu amănuntul care nu se efectuează prin magazine
5271 Reparaţii de încălţăminte şi ale altor articole din piele
5272 Reparaţii de articole electrice de uz gospodăresc
5273 Reparaţii de ceasuri şi bijuterii
5274 Alte reparaţii de articole personale n.c.a.
5530 Restaurante
5540 Baruri
5551 Cantine
5552 Alte unităţi de preparare a hranei
7020 Închirierea şi subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate
7032 Administrarea imobilelor pe bază de tarife sau contract
7110 Închirierea autoturismelor şi utilitarelor de capacitate mică
Închirierea maşinilor şi echipamentelor de birou, inclusiv a
7133
calculatoarelor
7140 Închirierea bunurilor personale şi gospodăreşti n.c.a.
Întreţinerea şi repararea maşinilor de birou, de contabilizat şi a
7250
calculatoarelor
7470 Activităţi de întreţinere şi curăţare a clădirilor
7481 Activităţi fotografice
7485 Activităţi de secretariat şi traducere
9301 Spălarea, curăţarea şi vopsirea textilelor şi blănurilor
9302 Coafură şi alte activităţi de înfrumuseţare
9303 Activităţi de pompe funebre şi similare
9304 Activităţi de întreţinere corporală
9305 Alte activităţi de servicii personale n.c.a.
9500 Activităţi ale personalului angajat în gospodării particulare
527
528
Ordonanța de Urgență nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele
de identitate ale cetăţenilor români
Capitolul I Dispoziţii generale

Art. 1. Prezenta ordonanţă de urgenţă constituie cadrul care reglementează evidenţa,
domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, prin care se asigură
realizarea raporturilor juridice dintre persoanele fizice, juridice şi instituţiile statului de
drept.
Art. 2. (1) Evidenţa cetăţenilor români reprezintă un sistem naţional de înregistrare şi
actualizare a datelor cu caracter personal ale acestora, necesar cunoaşterii populaţiei,
mişcării acesteia şi comunicării de date, în interesul cetăţenilor, al statului şi al
instituţiilor publice
(2) Evidenţa cetăţenilor români se ţine după principiul locului de domiciliu al acestora,
de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Inspectoratul Naţional pentru
Evidenţa Persoanelor, împreună cu serviciile publice comunitare de evidenţă a
persoanelor, în Registrul permanent de evidenţă a populaţiei din cadrul Sistemului
naţional informatic de evidenţă a populaţiei.
(3) Pentru cetăţenii români care au domiciliul în străinătate, evidenţa acestora se ţine
după principiul ultimului domiciliu avut în ţară şi după reşedinţa declarată în România.
Art. 3. Sistemul naţional informatic de evidenţă a populaţiei, denumit în continuare
S.N.I.E.P., este administrat de Centrul Naţional de Administrare a Bazelor de Date
privind Evidenţa Persoanelor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor,
denumit în continuare C.N.A.B.D.E.P., şi reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate
cu mijloace informatice pentru ţinerea evidenţei persoanelor, producerea, eliberarea şi
evidenţa documentelor de stare civilă, a cărţilor de identitate, a cărţilor de alegător şi a
altor documente necesare persoanei în relaţiile cu statul.
Art. 4. Registrul permanent de evidenţă a populaţiei, denumit în continuare R.P.E.P.,
este componenta principală a S.N.I.E.P. şi reprezintă ansamblul datelor cu caracter
personal ale cetăţenilor români, rezultate în urma procesării automate, într-o concepţie
unitară, în scopul cunoaşterii numărului, structurii şi mişcării populaţiei pe teritoriul
ţării.
Art. 5. (1) Întocmirea, actualizarea, exploatarea şi valorificarea datelor din R.P.E.P. se
fac de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Inspectoratul Naţional pentru
Evidenţa Persoanelor, şi de către serviciile publice comunitare de evidenţă a
persoanelor.
(2) Administrarea bazelor de date integrate, precum şi producerea cărţilor de identitate
şi a cărţilor de alegător, în sistem informatizat, se realizează de către C.N.A.B.D.E.P.
(3) Conţinutul R.P.E.P. se aprobă şi se modifică prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea Ministerului Administraţiei şi Internelor.
(4) R.P.E.P. funcţionează în sistem deschis, servind ca suport unic pentru furnizarea de
date, în condiţiile legii, pentru toate sistemele informatice care prelucrează date
nominale privind persoana fizică.
(5) Cetăţenii români sunt înregistraţi în R.P.E.P. la naştere, pe baza datelor de stare
civilă din actele de naştere.
529
Art. 6. (1) Codul numeric personal, denumit în continuare C.N.P., reprezintă un număr
semnificativ ce individualizează o persoană fizică şi constituie singurul identificator
pentru toate sistemele informatice care prelucrează date cu caracter personal privind
persoana fizică.
(2) Codurile numerice personale sunt generate şi administrate prin mijloace informatice
de către C.N.A.B.D.E.P., care emite şi distribuie anual către serviciile publice
comunitare judeţene de evidenţă a persoanelor, Serviciul public comunitar de evidenţă
a persoanelor al municipiului Bucureşti şi Direcţia generală afaceri consulare din
Ministerul Afacerilor Externe listele conţinând codurile numerice personale
precalculate pentru anul în curs.
(3) Fiecărei persoane fizice i se atribuie, începând de la naştere, un C.N.P. care se
înscrie în actele şi certificatele de stare civilă şi se preia în celelalte acte cu caracter
oficial, emise pe numele persoanei respective, precum şi în R.P.E.P.
(4) Atribuirea C.N.P. se face, în ţară, de către serviciile publice comunitare de evidenţă
a persoanelor, iar în străinătate, de către Ministerul Afacerilor Externe, prin misiunile
diplomatice şi oficiile consulare ale României, în baza listelor prevăzute la alin. (2).
(5) Pentru situaţii de excepţie, la solicitarea instituţiilor publice menţionate la alin. (2),
C.N.A.B.D.E.P. generează coduri numerice personale suplimentare, în vederea
atribuirii persoanelor fizice, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
(6) Gestionarea şi verificarea atribuirii C.N.P. revin serviciilor publice comunitare de
evidenţă a persoanelor sub coordonarea Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa
Persoanelor.
Capitolul II Organizarea, actualizarea, valorificarea şi administrarea datelor din
R.P.E.P.
Art. 7. Activitatea de evidenţă a persoanelor este organizată pe trei niveluri:a) la nivel
central, de către Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor;b) la nivel judeţean
şi al municipiului Bucureşti, de către serviciile publice comunitare judeţene de evidenţă
a persoanelor, respectiv al municipiului Bucureşti;c) la nivel local şi al sectoarelor
municipiului Bucureşti, de către serviciile publice comunitare locale de evidenţă a
persoanelor.
Art. 8. (1) Actualizarea datelor din R.P.E.P. se realizează de Inspectoratul Naţional
pentru Evidenţa Persoanelor şi de serviciile publice comunitare de evidenţă a
persoanelor, pe baza documentelor prezentate de persoana interesată sau comunicate de
autorităţi, potrivit atribuţiilor ce le revin, în situaţiile prevăzute de prezenta ordonanţă
de urgenţă.
(2) Autorităţile prevăzute la alin. (1) sunt:
a) Ministerul Afacerilor Externe, pentru evenimentele de stare civilă intervenite în
străinătate;
b) Ministerul Justiţiei, pentru cei care dobândesc sau pierd cetăţenia română;
c) instanţele judecătoreşti, pentru persoanele care au pierdut drepturile electorale,
pentru modificări intervenite ca urmare a divorţului şi pentru cei supuşi interdicţiei de a
părăsi o localitate sau de a se afla într-o localitate, în temeiul hotărârilor judecătoreşti
care au rămas definitive şi irevocabile;
d) Direcţia generală de paşapoarte, pentru cei care dobândesc sau deţin statutul de
cetăţean român cu domiciliul în străinătate.
530
Art. 9. (1) Datele cu caracter personal ale persoanelor fizice sunt protejate de legea
specială şi nu pot fi prelucrate decât în condiţiile prevăzute de aceasta.
(2) Beneficiarii datelor cu caracter personal, comunicate din R.P.E.P., sunt obligaţi să
utilizeze datele numai pentru destinaţia stabilită şi să asigure protecţia acestora, în
condiţiile legii.
Art. 10. (1) Furnizarea datelor cu caracter personal din R.P.E.P., la cererea persoanelor
fizice şi juridice, se face cu plată, în condiţiile stabilite de lege.
(2) Comunicarea unor date din R.P.E.P. în cadrul unor acţiuni de interes public şi
achitarea taxelor corespunzătoare se fac pe bază de protocol încheiat între Ministerul
Administraţiei şi Internelor, prin Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, şi
beneficiar.
(3) Pentru acţiuni de interes public care necesită comunicarea unui volum mare de date
cu caracter personal, în vederea îndeplinirii unor obligaţii legale ce revin Ministerului
Administraţiei şi Internelor, furnizarea datelor din R.P.E.P. se face de către
C.N.A.B.D.E.P. şi structurile sale teritoriale.
(4) Furnizarea datelor cu caracter personal prevăzute la alin. (3) se face în condiţiile
stabilite de lege, pe bază de protocol încheiat între Ministerul Administraţiei şi
Internelor, prin C.N.A.B.D.E.P., şi beneficiar.
(5) Protocoalele prevăzute la alin. (2) şi (4) conţin în mod obligatoriu destinaţia datelor,
volumul şi structura acestora, suportul pe care se livrează şi măsurile de protecţie şi
securitate a datelor prevăzute de lege.
(6) Se exceptează de la plata taxelor prevăzute de lege verificările în R.P.E.P. sau, după
caz, furnizarea unor date cu caracter personal, solicitate, în scopul exercitării
atribuţiilor legale, de către:
a) instituţiile publice cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice, securităţii
naţionale şi justiţiei;
b) instituţiile publice cu atribuţii în domeniul realizării creanţelor bugetare prin
modalităţile de executare silită prevăzute de lege;
c) casele de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti, Casa de
Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii
Judecătoreşti şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului;
d) Ministerul Finanţelor Publice şi structurile subordonate acestuia, în scopul urmăririi
impozitului pe venit datorat de persoanele fizice;
e) instituţiile cu atribuţii în domeniul protecţiei drepturilor copilului şi al asistenţei şi
ocrotirii sociale a bătrânilor;
f) alte persoane juridice, în condiţiile prevăzute de lege.
Capitolul III Actele de identitate
Art. 11. (1) Actul de identitate este documentul care se eliberează, în condiţiile
prezentei ordonanţe de urgenţă, cetăţeanului român şi cu care se face dovada identităţii,
a domiciliului şi, după caz, a reşedinţei titularului acestuia. Acest document se
eliberează începând cu vârsta de 14 ani.
(2) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin act de identitate se înţelege cartea de
identitate şi cartea de identitate provizorie.
531
Art. 12. Dovada identităţii şi a cetăţeniei române în cazul minorului care nu a împlinit
vârsta de 14 ani se face cu certificatul de naştere al acestuia, iar dovada domiciliului se
face cu actul de identitate al părintelui la care locuieşte statornic sau cu actul de
identitate al reprezentantului său legal, precum şi cu documentele prevăzute la art. 27.
Art. 13. (1) Actul de identitate se eliberează de către serviciul public comunitar de
evidenţă a persoanelor de la locul de domiciliu sau reşedinţă a persoanei fizice, pe baza
cererii scrise a acesteia sau, în cazul persoanei fizice puse sub interdicţie, a
reprezentantului său legal.
(2) Minorul poate depune cererea pentru eliberarea actului de identitate, personal ori
însoţit de unul dintre părinţi sau, după caz, de reprezentantul său legal.
(3) Cererea pentru eliberarea actului de identitate reprezintă formularul-tip pe care
cetăţenii români îl completează pentru obţinerea unui act de identitate şi care conţine
informaţiile cu caracter personal stabilite de lege pentru constituirea şi actualizarea
R.P.E.P.
(4) Cererea pentru eliberarea actului de identitate se semnează în prezenţa lucrătorului
serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor şi trebuie să fie însoţită de
documentele care fac, potrivit legii, dovada numelui de familie şi a prenumelui, a datei
de naştere, a stării civile, a cetăţeniei române, a domiciliului şi, după caz, a reşedinţei.
(5) În cazul pierderii, furtului, distrugerii sau al deteriorării documentelor prevăzute la
alin. (4), solicitanţii vor prezenta un alt document oficial pentru certificarea identităţii.
În lipsa unui astfel de document este necesară declaraţia unei rude sau, în lipsă, a unei
alte persoane care să certifice identitatea solicitantului. Declaraţia trebuie să fie
autentificată în condiţiile Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, cu
(6) În situaţia cetăţenilor români care au domiciliul în România şi se află temporar în
străinătate, eliberarea cărţii de identitate se poate face prin intermediul altei persoane,
pe bază de procură specială, autentificată la misiunile diplomatice sau oficiile consulare
ale României din ţara respectivă.
(7) Termenul de soluţionare a cererilor pentru eliberarea unui act de identitate este de
până la 30 de zile, acesta putând fi prelungit cu cel mult 15 zile de către şeful
serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor.
Art. 14. (1) În termen de 15 zile de la împlinirea vârstei de 14 ani, minorul are obligaţia
să solicite serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor eliberarea actului de
identitate, prezentând, după caz, documentele menţionate la art. 13 alin. (3), (4) sau (5).
(2) Eliberarea primului act de identitate nu se poate face pe bază de procură specială.
Art. 15. (1) Minorilor care la împlinirea vârstei de 14 ani se găsesc internaţi, în
condiţiile legii, în centre specializate aflate sub autoritatea serviciilor publice de
asistenţă socială li se eliberează acte de identitate prin grija acestor servicii de către
serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor din raza teritorială de
competenţă.
(2) În situaţia în care părinţii celor prevăzuţi la alin. (1) nu sunt cunoscuţi sau nu pot fi
identificaţi, la rubrica "Domiciliu" se înscrie adresa centrului respectiv.
Art. 16. (1) Cartea de identitate se eliberează după cum urmează:
a) prima carte de identitate se eliberează la împlinirea vârstei de 14 ani;
532
b) pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani, termenul de valabilitate a cărţii
de identitate este de 4 ani;
c) pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 18-25 ani, termenul de valabilitate a cărţii
de identitate este de 7 ani;
d) cărţile de identitate eliberate după împlinirea vârstei de 25 de ani au termen de
valabilitate de 10 ani.
(2) După împlinirea vârstei de 55 de ani, cartea de identitate se eliberează cu termen de
valabilitate permanent.
Art. 17. (1) Orice modificări, adăugări sau menţiuni, altele decât cele prevăzute de
lege, înscrise în actul de identitate sunt interzise şi atrag nulitatea acestuia.
(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), nulitatea se constată de către lucrătorii de poliţie
sau de către lucrătorii serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, după
caz.
(3) Poliţistul care constată una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) este obligat să
reţină actul de identitate respectiv şi să-l depună la cel mai apropiat serviciu public
comunitar de evidenţă a persoanelor.
Art. 18. (1) Serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor eliberează o nouă
carte de identitate în următoarele cazuri:
a) la expirarea termenului de valabilitate a actului de identitate care urmează a fi
preschimbat;
b) dacă s-a modificat numele sau prenumele titularului, prenumele părinţilor, data ori
locul naşterii;
c) în cazul schimbării domiciliului;
d) în cazul schimbării denumirii sau a rangului localităţilor şi străzilor, al renumerotării
imobilelor sau rearondării acestora, al înfiinţării localităţilor sau străzilor;
e) în cazul atribuirii unui nou C.N.P.;
f) în cazul deteriorării actului de identitate;
g) în cazul pierderii, furtului sau distrugerii actului de identitate;
h) la expirarea sau revocarea interdicţiei titularului de a se afla în anumite localităţi;
i) când fotografia din cartea de identitate nu mai corespunde cu fizionomia titularului;
j) în cazul schimbării sexului;
k) în cazul anulării;
l) pentru preschimbarea buletinelor de identitate.
(2) În termen de 15 zile de la producerea uneia dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) lit.
b)-k), titularul sau reprezentantul legal al acestuia este obligat să solicite serviciului
public comunitar de evidenţă a persoanelor eliberarea unei noi cărţi de identitate,
prezentând documentele prevăzute la art. 13 alin. (3), (4) sau (5).
(3) Cu cel puţin 15 zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a actului de
identitate, titularul sau reprezentantul legal al acestuia are obligaţia să solicite
serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor eliberarea unei noi cărţi de
identitate, prezentând documentele prevăzute la art. 13 alin. (3), (4) sau (5).
Art. 19. (1) Cartea de identitate provizorie se eliberează în următoarele cazuri:a) când
persoana fizică nu posedă toate documentele necesare pentru eliberarea cărţii de
identitate;b) în cazul cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate, care locuiesc
temporar în România.
533
(2) Pentru cartea de identitate provizorie, termenul de valabilitate se stabileşte de
serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor, dar nu poate depăşi un an.
Art. 20. Pe actul de identitate se fac menţiuni numai de către lucrătorii serviciilor
publice comunitare de evidenţă a persoanelor, referitoare la stabilirea reşedinţei, iar în
baza comunicării scrise a organelor abilitate, şi cu privire la interdicţia de a se afla în
anumite localităţi sau de a părăsi localitatea de domiciliu.
Art. 21. (1) Actul de identitate al persoanei fizice reţinute, arestate preventiv sau care
execută pedeapsa închisorii se păstrează de către administraţia aresturilor ori a
penitenciarelor şi se restituie la punerea în libertate a titularului acestuia.
(2) Actul de identitate al persoanei fizice internate în instituţii de reeducare şi de
protecţie socială se păstrează pe durata internării de către administraţia acestor
instituţii.
Art. 22. (1) Titularii actelor de identitate, precum şi autorităţile publice prevăzute la art.
21 sunt obligaţi să ia măsuri pentru a evita deteriorarea, distrugerea, pierderea sau furtul
acestora.
(2) Furtul actului de identitate trebuie reclamat de către persoanele fizice şi autorităţile
publice menţionate în alin. (1) la unitatea de poliţie pe raza căreia s-a produs, în termen
de 24 de ore de la constatare, iar pierderea sau distrugerea documentului, la serviciul
public comunitar de evidenţă a persoanelor de la locul de domiciliu sau reşedinţă.
(3) Actele de identitate declarate pierdute, distruse sau furate sunt nule de drept.
Art. 23. (1) Persoana care a găsit un act de identitate, indiferent cine este titularul
acestuia, este obligată să îl depună, în cel mai scurt timp posibil, la cea mai apropiată
unitate de poliţie sau la cel mai apropiat serviciu public comunitar de evidenţă a
persoanelor.
(2) Actul de identitate declarat pierdut sau furat, care a fost ulterior găsit de titular,
trebuie predat în termen de 48 de ore la serviciul public comunitar de evidenţă a
persoanelor unde a fost declarat evenimentul.
Art. 24. (1) Actul de identitate al unei persoane fizice nu poate fi reţinut în afara
cazurilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.
(2) Este interzisă darea, primirea sau solicitare actului de identitate drept garanţie
pentru prestarea unor servicii, pentru încredinţarea unor bunuri şi valori, pentru plata
datoriilor sau în alte scopuri, de către persoanele neautorizate.
Capitolul IV Domiciliul şi reşedinţa
Art. 25. (1) Domiciliul unei persoane fizice este la adresa unde ea îşi are locuinţa
statornică.
(2) Cetăţenii români au dreptul să-şi stabilească sau să-şi schimbe, în mod liber,
domiciliul ori reşedinţa, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege.
(3) Cetăţenii români nu pot avea în acelaşi timp decât un singur domiciliu şi/sau o
singură reşedinţă. în cazul în care aceştia deţin mai multe locuinţe, îşi pot stabili
domiciliul sau reşedinţa în oricare dintre ele.
Art. 26. (1) Domiciliul minorului este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el
locuieşte statornic ori, după caz, la reprezentantul său legal, în cazul în care se află sub
tutelă.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul persoanei fizice puse sub interdicţie.
Art. 27. Dovada domiciliului se poate face cu unul dintre următoarele documente:
534
a) acte încheiate în condiţiile de validitate prevăzute de legislaţia română în vigoare,
privind titlul locativ;
b) declaraţia scrisă de primire în spaţiu a găzduitorului, însoţită de actul de proprietate
al acestuia, pentru persoanele care solicită schimbarea domiciliului la o altă persoană
fizică;
c) declaraţia pe propria răspundere a solicitantului, însoţită de nota de verificare a
poliţistului de ordine publică, prin care se certifică existenţa unui imobil, faptul că
solicitantul locuieşte efectiv la adresa declarată, pentru persoana fizică ce nu poate
prezenta documentele prevăzute la lit. a) şi b); pentru minorii şi persoanele fizice puse
sub interdicţie, declaraţia se dă şi se semnează de către părinţi sau de către
reprezentanţii lor legali;
d) documentul eliberat de primării, din care să rezulte că solicitantul figurează înscris în
Registrul agricol, pentru mediul rural.
Art. 28. Declaraţia scrisă de primire în spaţiu a găzduitorului poate fi dată în faţa
lucrătorului din cadrul serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor, a
notarului public ori a funcţionarului misiunii diplomatice sau oficiului consular al
României.
Art. 29. Reşedinţa este adresa la care persoana fizică locuieşte temporar mai mult de 15
zile, alta decât cea de domiciliu.
Art. 30. (1) Persoana care locuieşte temporar, în mod neîntrerupt, mai mult de 15 zile
la o altă adresă decât cea de domiciliu este obligată să solicite serviciului public
comunitar de evidenţă a persoanelor înscrierea în actul de identitate a menţiunii de
stabilire a reşedinţei.
(2) Menţiunea de stabilire a reşedinţei se acordă pentru perioada solicitată, dar nu mai
mare de un an, şi are valabilitate pe timpul cât persoana locuieşte în mod efectiv la
adresa declarată ca reşedinţă. La expirarea acestui termen, persoana poate solicita
înscrierea unei noi menţiuni de stabilire a reşedinţei.
Art. 31. (1) Pentru înscrierea reşedinţei solicitantul va completa cererea pentru
stabilirea reşedinţei, pe care o va depune împreună cu actul său de identitate şi cu
documentele prevăzute la art. 27.
(2) Se exceptează de la obligaţia prevăzută la alin. (1):
a) persoana care locuieşte la o altă adresă decât cea de domiciliu, în interesul serviciului
sau în scop turistic;
b) persoana internată într-o unitate sanitară/medicală.
Art. 32. Menţiunea privind reşedinţa se completează pe un autocolant-tip care se aplică
pe versoul actului de identitate.
Art. 33. (1) Persoanelor fizice care nu posedă act de identitate şi sunt internate sau
primite spre îngrijire ori găzduire în unităţi de ocrotire şi de protecţie socială, în şcoli
de reeducare sau în alte instituţii li se pot elibera acte de identitate în care se înscrie
domiciliul sau reşedinţa la adresa instituţiei respective.
(2) În situaţia în care, din motive obiective, nu poate fi stabilită identitatea persoanelor
fizice prevăzute la alin. (1), instituţiile respective sunt obligate să anunţe imediat
unitatea de poliţie pe raza căreia îşi desfăşoară activitatea, care colaborează cu serviciul
public comunitar de evidenţă a persoanelor în vederea stabilirii identităţii lor.
535
Art. 34. În cazul în care menţiunea din actul de identitate privind stabilirea domiciliului
sau a reşedinţei s-a efectuat în baza unui document care ulterior a fost anulat, s-a
constatat că era nul, fals ori falsificat, această menţiune este nulă de drept.
Art. 35. Persoana care găzduieşte o altă persoană, în mod neîntrerupt, pe o perioadă
mai mare de 15 zile, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 31 alin. (2) lit. a), are
obligaţia de a anunţa poliţia sau serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor de
la locul unde este situat imobilul.
Art. 36. (1) Evidenţa locatarilor prin cartea de imobil se ţine în următoarele categorii
de imobile care dispun de mai multe unităţi locative, astfel cum acestea sunt definite
de Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:
a) destinate cazării în comun;
b) care servesc total sau parţial ca locuinţă.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu sunt aplicabile locatarilor imobilelor situate în incinta
unităţilor militare, a sediilor misiunilor diplomatice şi a oficiilor consulare sau
locuinţelor destinate exclusiv personalului acestora, precum şi, după caz, membrilor
familiilor şi persoanelor aflate în îngrijirea acestora.
Art. 37. (1) Organizarea activităţii de ţinere a evidenţei locatarilor prin cartea de imobil
revine Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin unităţile de poliţie.
(2) Cartea de imobil se întocmeşte şi se actualizează de către persoana anume
desemnată, cu acordul acesteia, de către proprietarul imobilului sau de asociaţia de
proprietari; în cazul asociaţiei de proprietari, responsabilul cărţii de imobil este, de
regulă, administratorul sau un membru al comitetului executiv.
(3) Păstrarea, actualizarea şi utilizarea datelor din cartea de imobil de către persoana
desemnată în acest sens, conform alin. (2), se fac cu respectarea dispoziţiilor Legii nr.
677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter
personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Responsabilul cărţii de imobil are obligaţia să înscrie, pe baza actului de identitate,
persoanele care domiciliază sau au reşedinţa în imobilul respectiv şi să o prezinte, la
cerere, poliţiştilor sau lucrătorilor serviciilor publice comunitare de evidenţă a
persoanelor.
(5) Cartea de imobil se întocmeşte într-un singur exemplar, care se păstrează la
responsabilul cărţii de imobil.
Art. 38. (1) Persoanele care îşi schimbă domiciliul sau îşi stabilesc reşedinţa sunt
obligate să ceară înscrierea în cartea de imobil la noua locuinţă în termen de 15 zile de
la mutare.
(2) Persoanele care locuiesc în imobil sunt obligate să prezinte actul de identitate
responsabilului cărţii de imobil, la solicitarea acestuia, pentru actualizarea cărţii de
imobil.
Art. 39. La hoteluri şi în alte locuri de cazare în comun, înscrierea în cartea de imobil
se face la sosire, prin grija proprietarului sau a administratorului acestora, după caz.
Art. 40. (1) În cazul în care, în condiţiile legii, se schimbă denumirea unor unităţi
administrativ-teritoriale sau se aprobă reorganizarea ori trecerea în alt rang a unei
unităţi administrativ-teritoriale, precum şi în situaţia în care se schimbă denumirea
străzilor sau se renumerotează imobilele, cheltuielile pentru schimbarea cărţii de
536
identitate şi a celorlalte documente prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă se
suportă din bugetele unităţilor administrativ-teritoriale respective.
(2) Pentru eliberarea actelor de identitate persoanelor reţinute sau arestate care nu
posedă asemenea documente şi care nu dispun de mijloace financiare, precum şi
persoanelor cu handicap şi celor fără venituri, şeful serviciului public comunitar de
evidenţă a persoanelor poate acorda scutire de la plata cheltuielilor de producere şi
eliberare a actelor de identitate.
(3) Se exceptează de la plata cheltuielilor de producere şi eliberare a actelor de
identitate persoanele care sunt victime ale calamităţilor naturale, incendiilor sau ale
altor dezastre şi care declară pe propria răspundere, la serviciul public comunitar de
evidenţă a persoanelor în a cărui rază teritorială domiciliază ori îşi au reşedinţa, faptul
că actul de identitate a fost pierdut, distrus sau deteriorat ca urmare a producerii unei
astfel de situaţii.
Capitolul V Sancţiuni
Art. 41. Încălcarea dispoziţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă atrage,
după caz, răspunderea civilă, materială, disciplinară, contravenţională sau penală a
persoanelor vinovate.
Art. 42. Constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:
a) nerespectarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1), art. 18 alin. (2) şi (3), art. 23 şi art. 37
alin. (4), cu amendă de la 25 lei (RON) la 50 lei (RON);
b) nerespectarea dispoziţiilor art. 24, 38 şi 39, cu amendă de la 40 lei (RON) la 80 lei
(RON);
c) nerespectarea dispoziţiilor art. 30 alin. (1) şi art. 35, cu amendă de la 75 lei (RON) la
150 lei (RON).
Art. 43. Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 42 şi aplicarea sancţiunilor se fac
de către persoane împuternicite din cadrul serviciilor publice comunitare de evidenţă a
persoanelor şi de către poliţişti.
Art. 44. Contravenţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă le sunt aplicabile
dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi
Capitolul VI Dispoziţii finale
Art. 45. Evidenţa manuală a cetăţenilor români constituită pentru perioada 15 iulie
1949 - 1 iulie 2000, pe bază de fişe şi registre, aflată în conservare la Inspectoratul
Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, se exploatează şi se utilizează în continuare
pentru furnizarea unor date, la solicitarea persoanelor fizice şi juridice, precum şi a
instituţiilor interesate, în condiţiile legii.
Art. 46. (1) Formularele-tip utilizate de serviciile publice comunitare de evidenţă a
persoanelor se completează olograf sau prin alte sisteme de tehnoredactare, cu excepţia
rubricii destinate semnăturii, care trebuie completată numai olograf de către solicitantul
actului de identitate.
(2) În cazul în care semnarea cererii de către solicitant nu este posibilă, se face
menţiune despre aceasta în cerere de către lucrătorul serviciului public comunitar de
evidenţă a persoanelor care primeşte cererea.
537
Art. 47. Forma şi conţinutul actelor de identitate, autocolantului privind stabilirea
reşedinţei şi cărţii de imobil se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor şi a C.N.A.B.D.E.P.
Art. 48. (1) În scopul asigurării resurselor financiare pentru materialele necesare
producerii documentelor prevăzute la art. 3, Ministerul Administraţiei şi Internelor
prevede sumele necesare, anual, în mod distinct, în bugetul de venituri şi cheltuieli al
Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor.
(2) În scopul asigurării resurselor financiare necesare achiziţionării echipamentelor de
calcul şi programelor software licenţiate, utilizate pentru producerea cărţilor de
identitate şi a cărţilor de alegător, precum şi pentru încheierea şi derularea contractelor
de service la aceste echipamente, Ministerul Administraţiei şi Internelor prevede
sumele necesare, anual, în mod distinct, în bugetul de venituri şi cheltuieli al
C.N.A.B.D.E.P.
(3) Dotarea C.N.A.B.D.E.P. şi a Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor
cu materialele necesare îndeplinirii atribuţiilor legale se realizează, prin grija
Ministerului Administraţiei şi Internelor, din producţia internă şi din import.
(4) Tehnica, echipamentele, aparatura, softul şi materialele procurate din import în
scopul prevăzut la alin. (1) sunt scutite de la plata taxelor vamale.
Art. 49. (1) C.N.A.B.D.E.P., prin intermediul structurilor sale teritoriale, comunică
direcţiilor judeţene de statistică sau, după caz, Direcţiei regionale de statistică a
municipiului Bucureşti datele necesare pentru statistica demografică, referitoare la
persoanele fizice care îşi schimbă domiciliul ori reşedinţa dintr-o unitate sau subunitate
administrativ-teritorială în alta.
(2) Schimbările intervenite în denumirea unor unităţi administrativ-teritoriale, precum
şi situaţiile de reorganizare sau de trecere în alt rang a unei unităţi administrativ-
teritoriale sunt comunicate C.N.A.B.D.E.P. de către structura de specialitate din cadrul
Institutului Naţional de Statistică.
(3) Schimbările prevăzute la alin. (1) şi (2) se comunică în sistem informatic,
periodicitatea şi circuitul lor fiind stabilite de Ministerul Administraţiei şi Internelor de
comun acord cu Institutul Naţional de Statistică.
(4) Înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea denumirii străzilor, făcută în condiţiile legii,
este comunicată birourilor judeţene de administrare a bazelor de date privind evidenţa
persoanelor sau, după caz, Serviciului de administrare a bazelor de date privind
evidenţa persoanelor Bucureşti, de către consiliile locale, respectiv de Consiliul
General al Municipiului Bucureşti.
(5) Datele prevăzute la alin. (4) se comunică în scris, anexându-se copia hotărârii prin
care s-a înfiinţat, s-a desfiinţat sau s-a schimbat denumirea străzilor.
Art. 50. Ministerul Administraţiei şi Internelor elaborează, în termen de 60 de zile de la
publicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, norme metodologice de aplicare unitară a
prevederilor acesteia, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Art. 51. În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de
urgenţă, Guvernul adoptă, la propunerea Ministerului Administraţiei şi Internelor,
normele metodologice pentru comunicarea datelor, care să asigure actualizarea
R.P.E.P.
538
Art. 52. Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Legea nr.
105/1996 privind evidenţa populaţiei şi cartea de identitate, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 30 septembrie 1996, cu modificările şi
539
540
protecția persoanelor
(modificată și actualizată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2005;

Legea nr. 9/2007; Legea nr. 40/2010; Legea nr. 187/2012; Legea nr. 255/2013;
Legea nr. 56/2015; Legea nr. 257/2015)

Art. 1. (1) Paza și protecția sunt activități desfășurate prin forțe și mijloace specifice, în
scopul asigurării siguranței obiectivelor, bunurilor și valorilor împotriva oricăror
acțiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existența materială a acestora, precum
și a protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viața,
integritatea fizică sau sănătatea.
(2) Paza și protecția se realizează prin forțe și mijloace militare sau civile, de către
instituțiile specializate ale autorităților administrației publice, sau în regim privat, de
către proprietarii sau deținătorii obiectivelor, bunurilor sau valorilor, precum și de către
societățile specializate de pază și protecție.
Art. 2. (1) Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice
centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele
naționale de cercetare-dezvoltare, societățile reglementate de Legea nr. 31/1990,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de natura capitalului
social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în
prezenta lege unități, sunt obligate să asigure paza acestora.
(2) Persoanele fizice pot apela pentru protecția personală la serviciile unor societăți
specializate de pază și protecție, în condițiile prezentei legi.
Art. 3. (1) În funcție de importanța, specificul și valoarea bunurilor pe care le dețin,
conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. (1), cu sprijinul de specialitate al poliției,
pentru sistemele civile de pază, sau al jandarmeriei, pentru cele militare, stabilesc
modalități concrete de organizare și de executare a pazei, după caz, cu efective de
jandarmi, pază cu polițiști locali, pază proprie sau pază prin societăți specializate.
(2) Unitățile grupate pe un anumit spațiu pot organiza, cu avizul poliției, paza în comun
cu polițiști locali, pază proprie sau prin societățile specializate de pază. Conducătorii
acestor unități stabilesc forma de pază, obligațiile și răspunderile fiecărui beneficiar,
inclusiv cele privind întocmirea planului de pază.
(3) La unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat,
conducătorii acestora sunt obligați să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori
sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare
asigurării pazei și integrității bunurilor.
(4) Protecția demnitarilor români și a celor străini pe timpul șederii în România, a
familiilor acestora, paza sediilor de lucru și a reședințelor acestora se asigură de
Serviciul de Protecție și Pază, conform atribuțiilor prevăzute în legea specială de
organizare și funcționare a acestuia.
(5) Protecția magistraților, a polițiștilor și jandarmilor, precum și a membrilor de
familie ai acestora, în cazurile în care viața, integritatea corporală sau avutul acestor
541
persoane sunt supuse unor amenințări, se asigură de Ministerul Afacerilor Interne,
potrivit legii.
Art. 4. Răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor
deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alin. (1).
Art. 5. (1) Paza se organizează și se efectuează potrivit planului de pază, întocmit de
unitatea ale cărei bunuri sau valori se păzesc, cu avizul de specialitate al poliției. Acest
aviz este obligatoriu pentru fiecare caz de modificare a planului de pază.
(2) Pentru unitățile la care paza se asigură cu efective de jandarmi, avizul poliției nu
este obligatoriu.
(3) Prin planul de pază se stabilesc în principal: caracteristicile obiectivului păzit, în
zona respectivă, numărul de posturi și amplasarea acestora, necesarul de personal
pentru pază, amenajările, instalațiile și mijloacele tehnice de pază și de alarmare,
consemnul posturilor, legătura și cooperarea cu alte organe cu atribuții de pază a
obiectivelor, bunurilor, valorilor și persoanelor și modul de acțiune în diferite situații.
De asemenea, vor fi prevăzute și regulile de acces, potrivit dispozițiilor conducătorului
unității, precum și documentele specifice serviciului de pază.
(4) În cazul unităților în care paza se asigură cu efective ale jandarmeriei, ale
societăților specializate de pază și protecție, ale polițiștilor locali sau combinat,
întocmirea planului de pază se face de către conducătorii unităților beneficiare
împreună cu comandanții/șefii acestor efective.
(5) Documentele specifice necesare executării și evidenței serviciului de pază, cu
excepția celui executat cu efective de jandarmi, și modelele acestora se stabilesc prin
Capitolul II Formele de pază
Secţiunea 1 Paza cu efective de jandarmi
Art. 6. (1) Paza obiectivelor de importanță deosebită pentru apărarea țării, activitatea
statului, economie, știință, cultură și artă, ale unor instituții din domeniul financiar-
bancar, a localurilor misiunilor diplomatice sau ale unor agenții și reprezentanțe
economice străine, a sediilor unor organizații internaționale, precum și a transporturilor
valorilor deosebite sau speciale se asigură cu efective de jandarmi.
(2) Paza cu efective de jandarmi se poate asigura și la sediile unor organisme
internaționale care desfășoară activități pe teritoriul țării, la cererea expresă a acestora,
adresată Guvernului României.
(3) Unitățile bugetare și sediile misiunilor diplomatice, precum și unitățile de interes
strategic care dețin instalații ori obiective de o deosebită importanță națională,
beneficiare de pază cu efective de jandarmi, care sunt exceptate de la plată, se stabilesc
(4) Obiectivele de importanță deosebită care nu sunt asigurate cu pază militară în timp
de pace și se iau în pază, la mobilizare, de către Jandarmeria Română se stabilesc, din
timp de pace, prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Țării și se aprobă, la
declararea mobilizării, prin hotărâre a Guvernului.
(5) Obiectivele și valorile prevăzute la alin. (1) și (2), precum și personalul, mijloacele
materiale și financiare necesare asigurării pazei cu efective de jandarmi se stabilesc
542
(6) La solicitarea persoanelor fizice sau juridice, în situații care nu suferă amânare, la
propunerea comandantului Jandarmeriei Române, ministrul afacerilor interne poate
aproba asigurarea temporară a pazei cu efective de jandarmi a unor obiective, bunuri,
valori și transporturi speciale, altele decât cele prevăzute la alin. (1) și (2).
(7) Prin situații care nu suferă amânare se înțelege stările de fapt caracterizate prin
tensiuni interne, acte de dezordine și tulburarea gravă a ordinii publice, dezastre, furturi
frecvente din proprietatea publică sau privată, care impun luarea de îndată sub pază cu
efective de jandarmi a unor obiective, amplasamente, suprafețe de teren, altele decât
cele prevăzute la alin. (1) și (2), precum și situațiile în care organele de stat cu atribuții
în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, în caz de pericol iminent,
solicită expres această intervenție.
(8) Paza cu efective de jandarmi, aprobată în condițiile alin. (6), se ridică după
încetarea situației deosebite care a impus instituirea acesteia.
(9) Ridicarea pazei cu efective de jandarmi se realizează, de regulă, prin hotărâre a
Guvernului, în cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), respectiv prin ordin al ministrului
afacerilor interne, la propunerea comandantului Jandarmeriei Române, în toate situațiile
în care beneficiarii pazei, indiferent de modalitatea prin care a fost instituită aceasta, nu
respectă obligațiile prevăzute de lege sau cele contractuale, refuză încheierea ori
reactualizarea contractului.
(10) Ridicarea pazei de la obiectivele asigurate cu efective de jandarmi se poate face în
termen de 60 de zile de la atenționarea în scris a conducătorilor acestora, prin ordin al
ministrului afacerilor interne, la propunerea comandantului Jandarmeriei Române.
(11) În situația în care unitățile cărora li s-a prevăzut prin acte normative asigurarea
pazei cu efective de jandarmi își schimbă, își restrâng sau își încetează activitatea ori
renunță la această formă de pază, prin hotărâre a Guvernului de ridicare a pazei, se vor
stabili și modalitățile de redistribuire a efectivelor disponibilizate și a alocațiilor
bugetare aprobate în acest sens.
(12) Instalarea pazei se va face numai după asigurarea de către beneficiarul serviciului
de pază a condițiilor stabilite prin contractul încheiat cu unitatea de jandarmi și prin
planul de pază întocmit.
Art. 7. (1) Unitățile care beneficiază de pază cu efective de jandarmi încheie contracte
de prestări de servicii cu unitățile de jandarmi, la nivelul eșalonului care are organ
financiar propriu.
(2) Serviciul de pază cu efective de jandarmi se efectuează contra cost, pe baza tarifelor
stabilite de Ministerul Afacerilor Interne, potrivit legii.
(3) Serviciul de pază se poate efectua și în condițiile în care, în contrapartidă,
beneficiarul prestărilor de servicii oferă, la rândul său, bunuri sau servicii, dacă acestea
sunt necesare Jandarmeriei Române.
(4) Condițiile efectuării serviciului de pază, conform alin. (3), se stabilesc prin hotărâre
a Guvernului, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(5) Veniturile realizate din paza și prestarea altor servicii, organizate și executate,
potrivit legii, de unitățile de jandarmi, se varsă integral la bugetul de stat.
Art. 8. (1) Paza cu efective de jandarmi se organizează și se execută potrivit planului
de pază, cu respectarea prevederilor art. 5.
543
(2) Efectivele de jandarmi care asigură paza la obiective cu grad sporit de dificultate
vor beneficia de aceleași sporuri pentru condiții periculoase, vătămătoare sau grele de
muncă, după caz, ca și personalul din obiectivul respectiv.
Art. 9. În unitățile unde, concomitent cu paza asigurată cu efective de jandarmi,
funcționează și paza proprie, cu polițiști locali sau prin societăți specializate de pază și
protecție, acestea se vor integra, din punct de vedere operativ, în sistemul unic de pază
realizat și condus de către jandarmerie.
Secţiunea a 2-a Paza cu polițiști locali și paza proprie
Art. 10. Paza bunurilor și a valorilor deținute de persoane fizice sau juridice se poate
asigura, în condițiile legii, și prin Corpul gardienilor publici*), conform Legii nr.
26/1993 privind înființarea, organizarea și funcționarea Corpului gardienilor
publici**).Notă
*) Corpul gardienilor publici, reglementat prin Legea nr. 26/1993, s-a reorganizat
succesiv în Poliția Comunitară prin Legea nr. 371/2004 privind înființarea, organizarea
și funcționarea Poliției Comunitare, iar aceasta în poliția locală prin Legea poliției
locale nr. 155/2010, cu modificările ulterioare.
**) Această lege a fost abrogată prin Legea nr. 371/2004 privind înființarea,
organizarea și funcționarea Poliției Comunitare, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 878 din 27 septembrie 2004, cu modificările și completările
ulterioare. Legea nr. 371/2004, cu modificările și completările ulterioare, a fost
abrogată, cu excepția art. 20 și 21 referitoare la serviciile publice destinate asigurării
pazei obiectivelor de interes județean, prin Legea poliției locale nr. 155/2010, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 15 iulie 2010, cu modificările
ulterioare.
Art. 11. Paza proprie se organizează în raport cu natura obiectivelor, a bunurilor și
valorilor ce urmează a fi păzite, cu amplasarea, întinderea și vulnerabilitatea pe care le
prezintă unele unități și locuri din incinta acestora, cu numărul de schimburi în care se
desfășoară activitatea, punctele de acces și cu alte criterii specifice.
Art. 12. (1) Paza proprie se realizează cu personal calificat, angajat al unității
beneficiare, conform legii.
(2) În funcție de numărul personalului de pază, conducerea unității va numi un șef de
serviciu sau un împuternicit care să asigure selecția, încadrarea, echiparea, dotarea cu
armament și mijloace de protecție, precum și pentru instruirea, planificarea și controlul
acestuia.
(3) La unitățile unde numărul posturilor de pază este de peste 20, structura de
conducere necesară este formată din șeful serviciului de pază și șeful de tură.
(4) La celelalte unități unde numărul de paznici este sub 20, activitățile specifice de
pază se îndeplinesc de către un împuternicit al conducerii unității.
(5) Șeful serviciului de pază sau împuternicitul cu paza se subordonează direct
conducerii unității și stabilește împreună cu aceasta măsurile cele mai eficiente de pază.
Art. 13. (1) Personalul de pază proprie se compune din paznici, portari, controlori de
acces sau alte persoane stabilite de conducerea unității, din persoanele desemnate să
asigure instruirea, controlul și coordonarea activității de pază. Se asimilează
personalului de pază și persoanele care cumulează atribuțiile de pază cu alte atribuții de
serviciu.
544
(2) Personalul din paza proprie se dotează cu uniforme, echipament de protecție și
însemne distinctive, pe care le poartă pe timpul executării serviciului.
Art. 14. (1) Cu avizul poliției, personalul din paza proprie a unităților poate fi dotat cu
arme de foc, bastoane din cauciuc sau tip tomfe, sprayuri lacrimogene și alte mijloace,
în raport cu importanța obiectivelor, a bunurilor și valorilor păzite.
(2) La unitățile unde funcționează paza proprie și paza cu efective de jandarmi, dotarea
cu arme de foc, avizarea, instruirea și controlul personalului de pază se efectuează de
către unitatea de jandarmi care coordonează sistemul unic de pază.
Secţiunea a 3-a Paza în mediul rural
Art. 15. Unitățile situate pe teritoriul localităților rurale își organizează paza conform
prevederilor prezentei legi.
Art. 16. Persoanele fizice sau juridice care dețin, cu orice titlu, terenuri agricole își pot
organiza, în asociere sau individual, pază de câmp, prin una dintre formele de pază
prevăzute de lege.
Art. 17. Paza căilor ferate, a pădurilor, a terenurilor forestiere, a fondurilor de
vânătoare și de pescuit, a conductelor pentru transportul hidrocarburilor și al produselor
petroliere, a sistemelor de irigații, a rețelelor telefonice și de transport al energiei
electrice se asigură de către operatorii economici de profil, în formele prevăzute de
lege.
Art. 18. (1) În localitățile rurale se organizează paza comunală.
(2) Primarul este obligat să ia măsuri pentru a asigura paza bunurilor publice și ale
cetățenilor și răspunde pentru întocmirea planului de pază a comunei.
(3) Întocmirea planului de pază, instruirea și controlul personalului de pază din
localitățile rurale se efectuează de către organele locale de poliție sau de structurile
implicate în activitatea de pază.
(4) Modalitățile de efectuare a pazei în mediul rural se stabilesc prin hotărâre a
consiliului local, după consultarea prealabilă a locuitorilor, în formele prevăzute de
lege.
(5) Plata serviciilor de pază în mediul rural, precum și procurarea de echipamente de
protecție, însemne și mijloace de apărare sau utilitare, necesare bunei executări a
serviciului de pază, se asigură din bugetul local. Pentru plata serviciilor de pază,
consiliile locale pot institui taxe speciale, conform legii.Secţiunea a 4-a Paza și
protecția prin societăți specializate
Art. 19. (1) Societățile specializate de pază și protecție sunt societăți reglementate
de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, private
care se constituie și funcționează potrivit legislației comerciale și prevederilor prezentei
legi, având ca obiect de activitate paza obiectivelor, bunurilor sau valorilor, paza
transporturilor de bunuri și valori, în condiții de maximă siguranță a acestora, precum și
protecția persoanelor.
(2) Societățile specializate de pază și protecție funcționează în baza licenței eliberate de
Inspectoratul General al Poliției Române, cu avizul prealabil al Serviciului Român de
Informații, pentru cel puțin unul dintre obiectele de activitate prevăzute la alin. (4), care
poate fi reînnoită la fiecare 3 ani. Retragerea avizului prealabil al Serviciului Român de
Informații poate constitui temei pentru anularea licenței de funcționare.
545
(3) Pentru obținerea licenței de funcționare este necesară întrunirea următoarelor
condiții:
a) prezentarea regulamentului de organizare și funcționare a societății;
b) prezentarea listei cu mijloacele materiale, tehnice, de transport, de comunicații, cu
mijloacele audiovideo, aparatura de recunoaștere și identificare, sistemele de alarmă
împotriva efracției, sistemele de cronometrare și numărare, cu centrele de supraveghere
și dispeceratele, tehnica de calcul și softul utilizat, cu armamentul și alte mijloace
tehnice care vor face parte din dotarea societății, în funcție de obiectul de activitate;
c) prezentarea dovezilor de înregistrare cu denumirea societății și a însemnelor
distinctive înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci;
d) prezentarea notificării prin care se încunoștințează consiliul județean sau, după caz,
Consiliul General al Municipiului București despre faptul că societatea va avea sediul
social în zona de responsabilitate a acestora;
e) prezentarea dovezii de achitare a taxei pentru obținerea licenței de funcționare;
f) prezentarea atestatului profesional pentru persoanele care execută activități de pază
și protecție.
(4) Societățile specializate de pază și protecție pot avea unul sau mai multe dintre
următoarele obiecte de activitate:
a) servicii de pază a obiectivelor, bunurilor și valorilor, precum și servicii de
consultanță în domeniu;
b) servicii de pază a transporturilor de bunuri și valori, precum și servicii de
consultanță în domeniu;
c) servicii de protecție personală specializată, denumită gardă de corp, și servicii de
consultanță în domeniu.
(5) Prin servicii de pază se înțelege:
a) paza proprietății împotriva accesului neautorizat sau a ocupării abuzive;
b) paza proprietății împotriva furturilor, a distrugerilor, incendiilor, precum și a altor
acțiuni producătoare de pagube materiale;
c) detectarea substanțelor, armelor, explozibililor sau a materialelor de orice natură
care pot provoca o pagubă;
d) paza proprietății intelectuale;
e) paza mediului înconjurător;
f) furnizarea către autoritățile competente a informațiilor legate de incidentele apărute
în timpul activității de pază.
(6) Prin servicii de pază a transporturilor de bunuri și valori se înțelege:
a) organizarea și asigurarea pazei transportului terestru, pe apă sau aerian al unor
bunuri de importanță deosebită, valori sau al oricărui alt obiect pe care beneficiarul
serviciului îl denumește astfel;
b) organizarea și asigurarea pazei transportului unor date și informații, indiferent de
suportul pe care acestea se află și de modalitatea aleasă pentru transmitere;
c) organizarea și asigurarea, potrivit legislației în vigoare, a protejării mijloacelor de
comunicații;
d) organizarea și asigurarea transportului pentru persoanele care solicită să fie
transportate în condiții de maximă siguranță;
546
e) furnizarea către autoritățile competente a datelor despre incidentele apărute în timpul
activității de transport.
(7) Prin serviciu de protecție specializată a persoanei - gardă de corp - se înțelege:
a) protejarea vieții și integrității corporale a persoanei aflate sub protecție;
b) protejarea persoanei aflate sub protecție împotriva hărțuirii, pedepsită de lege;
c) protejarea persoanei aflate sub protecție în timpul transportului;
d) furnizarea către autoritățile competente a informațiilor legate de incidentele apărute
în timpul activității de protecție.
(8) Prin serviciu de consultanță se înțelege:
a) asistență cu privire la activitățile care fac obiectul prevederilor alin. (5)-(7);
b) întocmirea de analize, evaluări și rapoarte asupra riscurilor la adresa securității
persoanei, proprietății sau mediului.
(9) Conducătorul societății specializate de pază și protecție trebuie să obțină avizul
inspectoratului de poliție județean sau al Direcției Generale de Poliție a Municipiului
București, după caz, în a cărei rază teritorială își are sediul societatea respectivă.
(10) Unitatea de poliție competentă poate acorda avizul persoanei prevăzute la alin. (9),
care are cetățenie română sau cetățenia unuia dintre statele membre ale Uniunii
Europene ori ale Spațiului Economic European, a împlinit vârsta de 21 de ani, posedă
pregătire corespunzătoare atribuțiilor ce îi revin, este cunoscută ca având o bună
conduită cetățenească și nu a suferit condamnări pentru infracțiuni săvârșite cu intenție.
Art. 20. (1) Personalului din societățile specializate de pază și protecție îi este interzis
să culeagă date și informații.
(2) În situația în care intră în posesia unor date și informații care vizează siguranța
națională, personalul menționat la alin. (1) are obligația să informeze, de îndată,
autoritățile competente cu atribuții în domeniul siguranței naționale.
Art. 21. (1) Conducătorii societăților specializate de pază și protecție sunt obligați să
asigure respectarea prevederilor legale și a regulamentelor proprii în organizarea și
funcționarea acestei forme de pază, în angajarea, pregătirea și controlul personalului,
portul uniformei și al însemnelor distinctive, precum și în dotarea cu mijloace de
intervenție și apărare individuală, conform legii.
(2) Plata serviciilor de pază și protecție prestate de către societățile specializate se face
pe baza contractelor încheiate cu beneficiarii.
(3) Societățile specializate de pază și protecție au obligația de a păstra evidența
contractelor în registre speciale.
(4) Societățile specializate de pază și protecție nu pot adopta însemne, uniforme,
legitimații, accesorii de echipament sau denumiri identice, asemănătoare sau de natură
să conducă la confuzii între acestea, precum și cu cele ale autorităților publice ori ale
organismelor internaționale la care România este parte.
(5) Modelul echipamentului personalului de pază și protecție se stabilește prin hotărâre
a Guvernului și se inscripționează cu denumirea și sigla societății, aprobate cu ocazia
acordării licenței. Pe autovehiculele din dotarea societăților specializate se
inscripționează numai denumirea, sigla, obiectul de activitate pentru care s-a emis
licență de către poliție și numerele de telefon ale societății. Montarea și folosirea de
mijloace de semnalizare luminoasă sau acustică pe autovehiculele societăților de pază
și protecție sunt interzise.
547
(6) Societățile specializate de pază și protecție se pot asocia cu societăți sau firme
străine de profil, cu respectarea prevederilor legii.
Secţiunea a 5-a Garda de corp
Art. 22. (1) Garda de corp se asigură de către societățile specializate de pază și
protecție care au primit licență în acest scop, numai prin personal special atestat.
(2) Persoanele fizice pot angaja gardă de corp numai pe bază de contract încheiat cu
societățile specializate de pază și protecție prevăzute la alin. (1).
Articolul 23Personalul care execută serviciul de gardă de corp este obligat ca în
activitățile desfășurate să respecte legile în vigoare și să nu lezeze în vreun fel
drepturile și libertățile cetățenilor.
Capitolul III Paza transporturilor bunurilor și valorilor, precum și a
transporturilor cu caracter special
Art. 24. (1) Paza transporturilor bunurilor și valorilor, constând în sume de bani, titluri
de credite, cecuri sau alte înscrisuri de valoare, metale și pietre prețioase, se asigură cu
mijloace de transport anume destinate și se realizează, după caz, cu jandarmi, personal
propriu sau al unei societăți specializate de pază și protecție, înarmați cu arme de foc, în
condițiile legii.
(2) Paza transporturilor produselor cu caracter special, care constau în: arme, muniții,
tehnică de luptă, materii explozive, stupefiante, substanțe toxice, materiale nucleare sau
alte materii radioactive ori alte materii sau substanțe periculoase, se efectuează cu
mijloace de transport anume destinate și se asigură cu efective de jandarmi, cu excepția
celor organizate și executate cu efective ale Ministerului Apărării Naționale.
(3) Paza transporturilor bunurilor și valorilor sau a produselor cu caracter special, aflate
în tranzit pe teritoriul României, pe calea ferată ori rutieră, se asigură cu efective de
jandarmi.
(4) Prin excepție de la prevederile alin. (2), paza transporturilor produselor cu caracter
special, care constau în maximum 25 de arme sau 30.000 de cartușe, se poate asigura și
de către armurierii autorizați, cu mijloace de transport anume destinate și personal
propriu de pază, atestat și înarmat cu arme de foc letale.
Art. 25. (1) Paza transporturilor de bunuri și valori sau a celor cu caracter special se
organizează și se execută potrivit prevederilor planului de pază, întocmit de unitatea ale
cărei bunuri sau valori se transportă împreună cu unitatea prestatoare, cu avizul poliției,
care este obligatoriu și în cazul modificării acestuia. Acest aviz nu este necesar în cazul
unităților la care paza transportului se asigură cu efective de jandarmi sau cu cele
aparținând unor instituții cu atribuții în domeniul apărării și siguranței naționale.
(2) Prin planul de pază se stabilesc în principal: bunurile și valorile de transportat,
condițiile de mediu adecvate naturii bunurilor și valorilor care se transportă, situația
operativă, durata transportului, mijloacele de transport folosite, variantele de transport,
dispozitivul de pază, consemnul general și particular pentru personalul implicat,
dotarea cu mijloace tehnice și de autoapărare, modul de acțiune în diferite situații,
potrivit reglementărilor legale în vigoare.
(3) De regulă, transporturile de bunuri sau valori ori transporturile produselor cu
caracter special se efectuează pe timp de zi.
(4) Indiferent de natura transportului, paza acestuia se va asigura de cel puțin o
persoană înarmată, în cadrul localității, și de minimum două, în afara acesteia.
548
(5) Efectivele necesare pazei transporturilor bunurilor și valorilor, precum și a celor
speciale, prevăzute la art. 24, se stabilesc de comun acord, de către conducătorul
unității care asigură efectivele de pază și cel al unității beneficiare, prin planul de pază
și prin contract.
(6) Pentru efectivele care asigură paza transporturilor bunurilor și valorilor, inclusiv a
celor cu caracter special prevăzute la art. 24 alin. (2), beneficiarii vor asigura, după caz,
condiții corespunzătoare pentru executarea serviciului, astfel:a) compartiment de
serviciu sau vagoane tip corp de gardă, pentru transportul pe calea
ferată;b) autovehicule blindate, semiblindate sau special amenajate, pentru transportul
valorilor sau produselor speciale, precum și pentru echipajele care asigură paza
acestora;c) compartimente special amenajate sau rezervate, pentru transporturi navale
sau aeriene.
(7) Bunurile și valorile prevăzute la art. 24 se asigură la o societate de asigurări de către
beneficiarul contractului de transport ori de către transportator, după caz, potrivit
înțelegerii dintre părți.
Art. 26. (1) Mijloacele auto destinate transportului bunurilor și valorilor sau celui cu
caracter special, prevăzute la art. 24, se dotează cu dispozitive tehnice de pază,
alarmare, monitorizare, localizare și supraveghere, destinate să asigure securitatea
persoanelor însoțitoare, a bunurilor, a valorilor și produselor speciale transportate, și se
echipează cu tehnică de comunicații radio pe frecvențele aprobate conform legii.
(2) În cazul transporturilor bunurilor și valorilor constând în valori științifice, tehnice,
de cultură și artă sau al celor cu caracter special prevăzute la art. 24 alin. (2),
conducătorul unității asigură cel puțin un echipaj de însoțire pentru paza și protecția
bunurilor sau a valorilor respective.
(3) Transportatorii de bunuri sau valori au obligația monitorizării permanente a
derulării transporturilor și sesizării de urgență a poliției în caz de pericol.
(4) Cerințele minime pe care trebuie să le îndeplinească mijloacele de transport
prevăzute la art. 24 alin. (1) și (2), pentru protecția personalului însoțitor și a valorilor
transportate, se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Capitolul IV Sisteme tehnice de protecție și de alarmare împotriva efracției
Secţiunea 1 Mijloace de protecție și de alarmare împotriva efracției
Art. 27. (1) Conducătorii unităților care dețin bunuri, valori, suporturi de stocare a
documentelor, a datelor și informațiilor cu caracter secret de stat sunt obligați să
asigure paza, mijloacele mecano-fizice de protecție și sistemele de alarmare împotriva
efracției în locurile de păstrare, depozitare și manipulare a acestora, precum și în
locurile unde se desfășoară activități care au un asemenea caracter.
(2) Proiectele sistemelor de alarmare se avizează de Direcția Generală de Poliție a
Municipiului București ori de inspectoratul de poliție județean pe raza căruia se află
obiectivul, sub aspectul respectării cerințelor minime de securitate împotriva efracției.
(3) Elementele de protecție mecano-fizice încorporate imobilelor destinate păstrării,
depozitării și manipulării bunurilor și valorilor de orice fel trebuie să fie rezistente la
efracție, corespunzător gradului de siguranță impus de caracteristicile obiectivului
păzit, în conformitate cu cerințele tehnice stabilite prin normele metodologice de
aplicare a prezentei legi.
549
(4) În sensul prezentei legi, prin elemente de protecție mecano-fizice se înțelege: ziduri,
plase, blindaje, case de fier, seifuri, dulapuri metalice, geamuri și folie de protecție,
grilaje, uși și încuietori.
(5) În sensul prezentei legi, prin sistem de alarmare împotriva efracției se înțelege
ansamblul de echipamente electronice care poate fi compus din centrală de comandă și
semnalizare optică și acustică, detectoare, butoane și pedale de panică, control de acces
și televiziune cu circuit închis cu posibilități de înregistrare și stocare a imaginilor și
datelor, corespunzător gradului de siguranță impus de caracteristicile obiectivului păzit.
(6) Instalarea, modificarea, inclusiv punerea în funcțiune a sistemelor de alarmare
împotriva efracției se avizează și se controlează potrivit prevederilor alin. (2).
(7) Proiectele sistemelor de alarmare împotriva efracției se întocmesc în mod
obligatoriu pentru obiectivele care sunt supuse avizării poliției, iar elaborarea acestora
se face cu respectarea cerințelor tehnice minime stabilite prin normele metodologice de
Art. 28. În proiectele de execuție a construcțiilor destinate producerii, păstrării sau
deținerii unor bunuri ori valori importante sau a lucrărilor de modernizare, modificare
și transformare a acestora trebuie să se prevadă construirea sau introducerea mijloacelor
de protecție mecano-fizice și instalarea sistemelor tehnice de pază și alarmare împotriva
efracției.
Art. 29. Beneficiarii, conducătorii și personalul societăților specializate în domeniul
sistemelor de alarmare și al mijloacelor de protecție mecano-fizice sunt obligați să
păstreze confidențialitatea informațiilor referitoare la sistemele instalate sau avute în
întreținere.
Art. 30. Clasificarea sistemelor de alarmare împotriva efracției se face în raport cu
importanța bunurilor și a valorilor ce urmează a fi apărate și cu categoria de importanță
a construcției de către societățile de asigurare.
Secţiunea a 2-a Licențierea societăților specializate în sisteme de alarmare
împotriva efracției
Art. 31. (1) Persoanele fizice sau juridice pot desfășura activități de proiectare,
instalare, modificare sau întreținere a componentelor sau sistemelor de alarmare
împotriva efracției, numai pe baza licenței eliberate de Inspectoratul General al Poliției
Române, prelungită la fiecare 3 ani, și cu avizul prealabil al Serviciului Român de
Informații, eliberat în termen de 30 de zile.
(2) Persoanele fizice sau juridice prevăzute la alin. (1) sunt obligate ca, în termen de 15
zile, să comunice în scris unității de poliție competente orice modificare intervenită în
structura și organizarea activității pentru care a fost eliberată licența.
(3) Conducătorii persoanelor juridice, personalul tehnic al acestora și persoanele fizice
care desfășoară activitățile prevăzute la alin. (1) se avizează de inspectoratele de poliție
județene sau de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București pe raza
cărora/căreia societatea își are sediul, respectiv persoana fizică, domiciliul.
(4) Persoanele licențiate sau autorizate într-unul dintre statele membre ale Uniunii
Europene sau ale Spațiului Economic European pot desfășura activitățile prevăzute
la alin. (1) și (3) după notificarea Inspectoratului General al Poliției Române.
Art. 32. (1) Societăților specializate în domeniul sistemelor de alarmare le sunt
interzise culegerea de informații, înregistrările audio sau video care excedează
550
obiectului de activitate pentru care li s-a acordat licență, precum și instalarea de
echipamente disimulate care să le permită executarea acestor activități.
(2) Conducătorii societăților specializate în proiectarea, producerea, instalarea și
întreținerea sistemelor de alarmare împotriva efracției sunt obligați să asigure
respectarea prevederilor legale și a regulamentelor proprii de organizare și funcționare,
aprobate cu ocazia acordării licenței.
(3) Societățile specializate în domeniul sistemelor de alarmare se pot asocia cu societăți
sau firme de profil străine, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi.
Secţiunea a 3-a Dispeceratele de monitorizare a sistemelor de alarmare
Art. 33. (1) Unitățile de jandarmi, polițiștii locali, societățile specializate de pază și
protecție, precum și cele din domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracției pot
înființa dispecerate de zonă care să monitorizeze și să transmită alarmele de la
sistemele electronice conectate la echipajele de intervenție.
(2) Înființarea dispeceratelor de zonă, potrivit alin. (1), se face numai după avizarea
regulamentului de organizare și funcționare de către Inspectoratul General al Poliției
Române. Fac excepție unitățile de jandarmi, pentru dispeceratele proprii.
(3) Plata serviciilor de monitorizare prin dispecerat a sistemului de alarmare local se
face pe baza contractelor încheiate cu beneficiarii acestora.
(4) Intervenția echipajelor mobile în cazul receptării semnalelor de alarmă de la
abonații conectați se va realiza cu personal calificat din cadrul jandarmeriei, al
polițiștilor locali ori al societăților specializate de pază și protecție.
(5) În situațiile în care intervenția este confirmată și forțele proprii sunt depășite de
amploarea evenimentelor, prin dispecerat se anunță unitatea de poliție competentă, în
vederea prinderii infractorilor și a cercetării locului faptei. În celelalte cazuri, după
prinderea infractorilor, aceștia vor fi predați de îndată unităților de poliție competente
teritorial.
(6) Menționarea în planul de pază a faptului că obiectivul este asigurat prin conectarea
sistemului de alarmă la un dispecerat de monitorizare și transmitere a semnalelor de
alarmă este obligatorie.
Capitolul V Selecția, atestarea, angajarea, pregătirea și dotarea personalului de
pază și gardă de corp
Secţiunea 1 Selecția și angajarea personalului de pază și gardă de corp
Art. 34. Răspunderea pentru selecția, angajarea, nivelul pregătirii, echiparea și dotarea
personalului de pază și gardă de corp revine angajatorului.
Art. 35. Personalul cu atribuții de pază se compune din: agenți de pază, portari,
controlori de acces, supraveghetori, însoțitori de valori sau alte persoane stabilite de
conducerea unității ori desemnate să asigure instruirea, controlul și coordonarea
activității de pază.
Art. 36. Persoana care urmează să îndeplinească atribuții de pază sau protecție trebuie
să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
a) să fie cetățean român sau cetățean al unuia dintre statele membre ale Uniunii
Europene ori ale Spațiului Economic European și să aibă vârsta de cel puțin 18 ani;
b) să fie apt medical pentru exercitarea funcției;
c) să nu aibă antecedente penale pentru infracțiuni săvârșite cu intenție;
d) să fie atestat profesional, potrivit prevederilor prezentei legi.
551
Art. 37. (1) Angajarea personalului cu atribuții de pază sau gardă de corp se face pe
baza atestatului eliberat în condițiile prevăzute la art. 38 și a certificatului de cazier
judiciar.
(2) Conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. (1), care dețin secrete de stat sau care
desfășoară activități de interes strategic, sunt obligați să solicite și avizul Serviciului
Român de Informații, pentru personalul angajat în vederea executării serviciului de
pază.
(3) Conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) pot angaja pe durată determinată
persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 36 lit. a)-c), dar nu mai mult de
3 luni și doar la prima angajare, cu scopul de a asigura perioada necesară pentru
finalizarea procedurilor de angajare și de obținere a atestatului profesional.
Secţiunea a 2-a Atestarea și pregătirea personalului de pază și gardă de corp
Art. 38. (1) Atestarea personalului pentru executarea activităților de pază a
obiectivelor, bunurilor, valorilor și de gardă de corp se face de către Direcția Generală
de Poliție a Municipiului București sau, după caz, de inspectoratul de poliție județean în
raza căruia persoana își are domiciliul sau reședința, după absolvirea cursurilor de
calificare profesională de bază și promovarea examenului, pe baza documentelor care
atestă îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 36 lit. a)-c).
(2) Atestatul eliberat potrivit alin. (1) acordă dreptul persoanei deținătoare de a practica
ocupația de bază în domeniul reglementat de prezenta lege.
(3) Ocupațiile care fac obiectul activităților de pază, tipul de formare profesională
necesar pentru practicarea acestor ocupații și modelul atestatului se stabilesc prin
normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(4) Pentru cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ale Spațiului Economic
European, atestatul se poate elibera pe baza documentelor doveditoare, eliberate de
autoritățile competente din statul de origine sau de proveniență, persoanelor care
cunosc limba română, scris și vorbit.
(5) Sunt exceptate de la obligația obținerii certificatului de absolvire a cursului de
calificare profesională persoanele care dețin un certificat de competențe profesionale,
dobândit potrivit legii, și care fac dovada că au avut calitatea de polițist sau cadru
militar ori au avut, pentru o perioadă de cel puțin un an, calitatea de soldat sau gradat
voluntar.
Art. 39. (1) Formarea profesională a personalului pentru executarea activităților de
pază a obiectivelor, bunurilor, valorilor și de gardă de corp se realizează prin furnizori
de formare profesională din sectorul public sau privat, autorizați în condițiile legii.
(2) Furnizorul de formare profesională are obligația de a aproba înscrierea la cursurile
de calificare profesională doar a persoanelor care fac dovada îndeplinirii condițiilor
prevăzute la art. 36 lit. a)-c).
(3) Examenul de absolvire a cursurilor de calificare profesională se susține în fața unei
comisii constituite potrivit dispozițiilor art. 42 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr.
129/2000 privind formarea profesională a adulților, republicată. Din comisie trebuie să
facă parte și un reprezentant al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București
sau, după caz, al inspectoratului de poliție județean în raza căruia furnizorul de formare
profesională își are sediul.
552
(4) Tematica programelor de formare profesională se stabilește prin normele
metodologice de aplicare a prezentei legi.
Secţiunea a 3-a Dotarea personalului de pază
Art. 40. Angajatorii sunt obligați să doteze personalul de pază și gardă de corp cu
uniformă, însemne distinctive și, după caz, echipament de protecție, pe care acesta le
poartă numai în timpul executării serviciului.
Art. 41. Personalul de pază sau gardă de corp are obligația de a purta în timpul
serviciului un ecuson de identificare cu numele și prenumele, precum și cu denumirea
unității la care este angajat.
Art. 42. (1) Uniforma și însemnele se stabilesc de către angajator. Aceasta va fi
inscripționată numai cu denumirea și sigla societății angajatoare.
(2) Este interzis societăților private de pază să adopte însemne, uniforme, accesorii sau
denumiri similare ori asemănătoare cu cele ale autorităților publice. Societăților private
de pază li se interzice și folosirea de cagule, măști pentru protecția feței și cătușe
metalice.
Art. 43. (1) În raport cu importanța și natura obiectivelor, bunurilor și valorilor păzite,
cu avizul poliției sau al jandarmeriei, după caz, personalul de pază sau gardă de corp
poate fi dotat cu arme de foc, bastoane de cauciuc sau tomfe, pulverizatoare iritant-
lacrimogene de capacitate mică și alte mijloace de apărare, autorizate prin lege.
(2) Dotarea cu arme de foc a personalului de pază sau gardă de corp se face numai după
avizarea, după caz, de către poliție sau jandarmerie a planului de pază/protecție a
obiectivului/persoanei ori a transportului de bunuri și valori speciale sau a produselor
cu caracter special.
Art. 44. (1) Armamentul și muniția se asigură prin închiriere, contra cost, de către
unitatea de poliție sau jandarmi competentă teritorial.
(2) Cel puțin semestrial, sub supravegherea unităților de poliție sau jandarmi
competente teritorial, se vor organiza trageri de antrenament cu personalul de pază și
gardă de corp dotat cu arme de foc.
(3) Contravaloarea muniției consumate se suportă de angajator.
Capitolul VI Atribuțiile personalului de pază și gardă de corp
Secţiunea 1 Atribuțiile personalului de pază
Art. 45. Personalul de pază este obligat să cunoască și să respecte îndatoririle ce-i
revin, fiind direct răspunzător pentru paza și integritatea obiectivelor, bunurilor și
valorilor încredințate.
Art. 46. În timpul serviciului, personalul de pază este obligat:
a) să cunoască locurile și punctele vulnerabile din perimetrul obiectivului, pentru a
preveni producerea oricăror fapte de natură să aducă prejudicii unităților păzite;
b) să păzească obiectivul, bunurile și valorile nominalizate în planul de pază și să
asigure integritatea acestora;
c) să permită accesul în obiectiv numai în conformitate cu reglementările legale și cu
dispozițiile interne;
d) să oprească și să legitimeze persoanele despre care există date sau indicii că au
săvârșit infracțiuni ori alte fapte ilicite în obiectivul păzit, pe cele care încalcă normele
interne stabilite prin regulamentele proprii, iar în cazul infracțiunilor flagrante, să
prindă și să prezinte poliției pe făptuitor, să oprească și să predea poliției bunurile ori
553
valorile care fac obiectul infracțiunii sau al altor fapte ilicite, luând măsuri pentru
conservarea ori paza lor, întocmind totodată un proces-verbal pentru luarea acestor
măsuri. Procesul-verbal astfel întocmit constituie act de sesizare a organelor de
urmărire penală;
e) să încunoștințeze de îndată șeful său ierarhic și conducerea unității beneficiare
despre producerea oricărui eveniment în timpul executării serviciului și despre măsurile
luate;
f) în caz de avarii produse la instalații, conducte sau rezervoare de apă, combustibili ori
de substanțe chimice, la rețelele electrice sau telefonice și în orice alte împrejurări care
sunt de natură să producă pagube, să aducă de îndată la cunoștință celor în drept
asemenea evenimente și să ia primele măsuri pentru limitarea consecințelor
evenimentului;
g) în caz de incendii, să ia imediat măsuri de stingere și de salvare a persoanelor, a
bunurilor și a valorilor, să sesizeze pompierii și să anunțe conducerea unității și poliția;
h) să ia primele măsuri pentru salvarea persoanelor și de evacuare a bunurilor și a
valorilor în caz de dezastre;
i) să sesizeze poliția în legătură cu orice faptă de natură a prejudicia patrimoniul
unității și să-și dea concursul ori de câte ori este solicitat de către organele de urmărire
penală sau de organele de poliție;
j) să păstreze secretul de stat și cel de serviciu, dacă, prin natura atribuțiilor, are acces
la asemenea date și informații;
k) să poarte numai în timpul serviciului mijloacele de apărare, de protecție și
armamentul cu care este dotat și să facă uz de armă numai în cazurile și în condițiile
prevăzute de lege;
l) să poarte uniforma și însemnele distinctive numai în timpul serviciului, cu excepția
locurilor de muncă unde se impune o altă ținută;
m) să nu se prezinte la serviciu sub influența băuturilor alcoolice și nici să nu consume
astfel de băuturi în timpul serviciului;
n) să nu absenteze fără motive temeinice și fără să anunțe în prealabil conducerea
unității despre aceasta;
o) să execute întocmai dispozițiile șefilor ierarhici, cu excepția celor vădit nelegale, și
să fie respectuos în raporturile de serviciu;
p) să execute, în raport de specificul obiectivului, bunurile sau valorile păzite, precum
și orice alte sarcini care i-au fost încredințate, potrivit planului de pază;
q) să respecte consemnul general și particular al postului.
Art. 47. Șeful formației de pază, pe lângă obligațiile prevăzute la art. 46, are și
următoarele atribuții:
a) să organizeze, să conducă și să controleze activitatea de pază, precum și modul de
executare a serviciului de către personalul din subordine;
b) să informeze de îndată conducerea unității și poliția despre evenimentele produse pe
timpul activității de pază și să țină evidența acestora;
c) să propună conducerii unității măsuri pentru perfecționarea activității de pază;
d) să țină evidența armamentului și a muniției din dotarea personalului de pază, să
asigure păstrarea, întreținerea, depozitarea și folosirea acestora, potrivit legii;
554
e) să execute programul de pregătire profesională specifică a personalului de pază din
subordine.
Secţiunea a 2-a Atribuțiile gărzii de corp
Art. 48. (1) În timpul serviciului, personalul care execută garda de corp are, pe lângă
obligațiile prevăzute la art. 46 lit. d) și j)-o), și următoarele obligații specifice:
a) să apere persoana căreia îi asigură garda de corp împotriva unor atacuri care pun în
pericol viața, integritatea corporală, sănătatea sau bunurile acesteia;
b) să ia primele măsuri pentru salvarea persoanei beneficiare de gardă de corp, când
aceasta a fost rănită;
c) să nu execute, la cererea beneficiarului de gardă de corp, activități care depășesc
limita atribuțiilor sale legale;
d) să anunțe unitatea de poliție de îndată ce intră în posesia unor date sau informații
despre iminenta pregătire sau săvârșire a unor infracțiuni;
e) să oprească și să imobilizeze, în funcție de posibilități, persoanele care au săvârșit
fapte de natură a pune în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea sau bunurile
persoanei căreia îi asigură protecția și să sesizeze de îndată cea mai apropiată unitate de
poliție;
f) să participe, la cererea autorităților statului, la îndeplinirea misiunilor ce revin
acestora pentru prinderea infractorilor, fără a încălca obligațiile față de persoana pe care
o are în pază;
g) să coopereze cu autoritățile statului care au atribuții în domeniul apărării, ordinii
publice și siguranței naționale.
(2) Personalului prevăzut la alin. (1) îi este interzis portul armamentului în sediile
instituțiilor publice.
Art. 49. Modul de acțiune al personalului care execută serviciul de gardă de corp se
stabilește prin planul de protecție întocmit de societatea specializată de pază, avizat de
unitatea de poliție competentă teritorial.
Capitolul VII Obligațiile conducătorilor de unități
Art. 50. Conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. (1), în care funcționează
sisteme de pază, au următoarele obligații:
a) răspund de organizarea și funcționarea pazei unităților, bunurilor și valorilor pe care
le dețin, cu orice titlu;
b) analizează temeinic nevoile stricte de pază și stabilesc efectivele necesare, în raport
cu natura, importanța, mărimea și vulnerabilitatea unităților respective, cu specificul
producției și cu locul de dispunere a acestora; în obiectivele în care paza se execută cu
efective de jandarmi, analiza și stabilirea măsurilor se realizează împreună cu
comandantul unității de jandarmi care a aprobat planul de pază;
c) asigură, pentru executarea serviciului de pază, selecționarea persoanelor cu profil
moral corespunzător, cu aptitudini fizice și profesionale necesare acestei activități;
d) iau măsuri de instruire specifică a personalului de pază și controlează modul în care
acesta își execută atribuțiile de serviciu;
e) asigură executarea amenajărilor și a instalațiilor necesare desfășurării serviciului de
pază, precum și introducerea, întreținerea și menținerea în stare de funcționare a
sistemelor tehnice de legătură, de pază și de alarmă împotriva efracției;
555
f) asigură echiparea personalului de pază cu uniformă și însemne distinctive, în
condițiile legii;
g) asigură corp de gardă sau încăpere de serviciu pentru efectivele de jandarmi, polițiști
locali ori cele ale societăților specializate destinate serviciului de pază și fondurile
necesare pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare a acestuia;
h) încheie contracte de prestări de servicii în domeniul pazei, gărzii de corp, pentru
instalarea sistemelor de alarmă împotriva efracției, numai cu societățile sau persoanele
ori prin poliția locală cărora li s-a acordat licența, după caz, de către Inspectoratul
General al Poliției Române;
i) asigură spațiile și amenajările necesare păstrării în deplină siguranță a armamentului
și a muniției destinate serviciului de pază;
j) stabilesc reguli privind accesul și circulația în interiorul obiectivului păzit;
k) stabilesc responsabilități pentru șefii compartimentelor de muncă, în ceea ce privește
paza și siguranța utilajelor și instalațiilor.
Art. 51. Îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 50 se realizează, după caz, cu
sprijinul de specialitate al unităților de poliție sau jandarmi competente teritorial.
Capitolul VIII Obligațiile Ministerului Afacerilor Interne
Art. 52. Ministerul Afacerilor Interne asigură, prin structurile de specialitate,
coordonarea, îndrumarea și controlul activităților de pază și protecție pe teritoriul
României.
Art. 53. În scopul asigurării pazei și a siguranței obiectivelor, bunurilor și valorilor,
Poliției Române îi revin următoarele atribuții principale:
a) avizează planurile de pază ale unităților la care paza nu este asigurată cu efective de
jandarmi și stabilește, după caz, necesitatea dotării personalului implicat cu armament
și muniție aferentă, în condițiile existenței documentelor care atestă dreptul de
proprietate sau, după caz, dreptul de folosință asupra obiectivului;
b) acordă sprijin de specialitate în organizarea pazei la aceste unități în pregătirea
personalului de pază și urmărește executarea întocmai a măsurilor stabilite prin planul
de pază;
c) eliberează licențe de funcționare societăților specializate de pază și emite avizul
pentru conducătorii acestora, în condițiile legii;
d) eliberează atestate pentru încadrarea personalului de pază sau retrage atestatul
acordat, când nu mai sunt îndeplinite condițiile legale care au stat la baza eliberării
acestuia;
e) avizează, după caz, planurile tematice de pregătire a personalului de pază și gardă de
corp;
f) avizează proiectele sistemelor tehnice de alarmare contra efracției, propuse a se
instala în unitățile prevăzute la art. 2 alin. (1);
g) îndrumă și supraveghează, după caz, executarea ședințelor de tragere cu armamentul
din dotare al personalului de pază și gardă de corp;
h) acordă asistență în organizarea activității de pază și gardă de corp și asigură, în mod
gratuit, armamentul necesar în vederea dotării personalului instituțiilor publice
autorizate prin lege de înființare, organizare și funcționare să dețină și să folosească
arme de foc și muniții, cu excepția celor din sistemul de apărare, ordine publică și
siguranță națională;
556
i) asigură, prin închiriere, contra cost, în limita disponibilului, armamentul necesar
dotării personalului de pază pentru celelalte unități;
j) controlează modul în care se respectă dispozițiile legale cu privire la paza
obiectivelor, a bunurilor și a valorilor, precum și a celor privind garda de corp și
stabilește măsurile ce urmează să fie luate;
k) avizează regulamentele de organizare și funcționare a dispeceratelor de zonă care
monitorizează sisteme de alarmă;
l) eliberează licențe de funcționare societăților specializate în activități de proiectare,
producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmă împotriva efracției sau a
componentelor acestora și de monitorizare a alarmelor în obiective sau retrage licența
acestora, în condițiile legii;
m) avizează conducătorii și personalul tehnic al societăților specializate sau retrage
acest aviz când nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege;
n) avizează personalul de pază și gardă de corp pentru portarmă;
o) controlează și îndrumă activitatea societăților specializate;
p) ține evidența licențelor, atestatelor și a avizelor acordate, precum și a celor retrase și
furnizează, la cererea beneficiarilor serviciilor de pază și protecție, date în acest sens.
Art. 54. În scopul asigurării pazei și siguranței obiectivelor, bunurilor și valorilor,
Jandarmeriei Române îi revin următoarele atribuții principale:
a) asigură paza cu efective de jandarmi a obiectivelor, bunurilor și valorilor, precum și
a transportului produselor cu caracter special, stabilite prin hotărâre a Guvernului sau,
după caz, prin ordin al ministrului afacerilor interne, în condițiile prezentei legi;
b) avizează planurile de pază la unitățile la care paza este asigurată cu efective de
jandarmi și stabilește, după caz, necesitatea dotării personalului implicat cu armament
și muniție aferentă;
c) acordă sprijin de specialitate în organizarea pazei obiectivelor, bunurilor și valorilor
în pregătirea personalului de pază, asigură în mod gratuit armamentul necesar în
vederea dotării personalului de pază și urmărește executarea întocmai a măsurilor
stabilite prin planul de pază a instituțiilor publice autorizate;
d) asigură, prin închiriere, contra cost, în limita disponibilului, armamentul necesar
dotării personalului de pază pentru celelalte unități;
e) organizează cursuri de calificare, în condițiile legii;
f) îndrumă și supraveghează, după caz, executarea ședințelor de tragere cu armamentul
din dotare al personalului de pază numai pentru unitățile unde funcționează pază mixtă
cu jandarmi.
Capitolul IX Răspunderi și sancțiuni
Art. 55. Nerespectarea dispozițiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea civilă,
materială, disciplinară, contravențională sau penală.
Art. 56. Desfășurarea în scop comercial de activități de pază sau protecție, de
proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmă împotriva efracției
sau a componentelor acestora fără atestat ori fără licența de funcționare prevăzută de
lege constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
Art. 57. Implicarea conducătorilor unităților cu pază proprie sau a personalului
societăților specializate de pază și protecție în desfășurarea de acțiuni de forță,
557
executări silite, recuperări de debite, conflicte de muncă ori de opunere la desfășurarea
acțiunilor de restabilire a ordinii de drept de către autoritățile publice competente,
precum și nerespectarea dispozițiilor art. 20 se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3
ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.
Art. 58. Constituie contravenții la prezenta lege următoarele fapte:
a) neluarea măsurilor de organizare și funcționare a pazei, prevăzute la art. 3 alin.
(1) și (3), art. 5 alin. (1), art. 17 și la art. 18 alin. (2) și (3);
b) neluarea măsurilor prevăzute la art. 24 și la art. 26 alin. (1)-(3);
c) neîntocmirea planului de pază, conform art. 5 alin. (3), sau a celui de transport de
bunuri ori valori, conform art. 25 alin. (1), și neîndeplinirea sarcinilor prevăzute în
acestea ori a măsurilor stabilite de unitatea de jandarmi;
d) încadrarea sau menținerea în funcție a personalului de pază de orice fel, cu
încălcarea dispozițiilor art. 19 alin. (10), art. 21 alin. (1) și (4) și ale art. 36;
e) încălcarea de către personalul de pază ori gardă de corp a obligațiilor prevăzute
la art. 46-49;
f) neîndeplinirea de către conducătorii unităților a obligațiilor prevăzute la art. 50;
g) nerespectarea prevederilor art. 23, art. 31 alin. (2), art. 37, art. 39 alin. (2) și art. 40;
h) instalarea de sisteme tehnice de alarmă împotriva efracției sau de componente ale
acestora, cu încălcarea prevederilor art. 27 alin. (6) și (7), precum și nerespectarea
prevederilor art. 28;
i) refuzul de a asigura accesul reprezentanților autorităților publice aflați în exercițiul
funcțiunii, al personalului poliției sau al jandarmeriei, special desemnat pentru
exercitarea atribuțiilor legale de control, pentru luarea măsurilor de prevenire în
obiectivele păzite sau asistate prin mijloace tehnice antiefracție și în organizarea
activității de gardă de corp;
j) depășirea limitelor obiectului de activitate al societății specializate sau al polițiștilor
locali;
k) refuzul de a furniza datele, informațiile sau documentele solicitate de către
reprezentanții autorităților publice competente, potrivit legii, aflați în exercițiul
funcțiunii;
l) executarea, în fapt, a atribuțiilor de organizare și funcționare a activității societăților
specializate de către persoane care au suferit condamnări pentru infracțiuni săvârșite cu
intenție;
m) nerespectarea condițiilor care au stat la baza eliberării licenței de funcționare.
Art. 59. (1) Contravențiile prevăzute la art. 58 se sancționează după cum urmează:a) cu
amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, contravențiile prevăzute la lit. g)-m);b) cu amendă
de la 2.000 lei la 5.000 lei, contravențiile prevăzute la lit. a)-d) și f);c) cu amendă de la
100 lei la 300 lei, contravenția prevăzută la lit. e).
(2) Sancțiunea amenzii poate fi aplicată și persoanei juridice.
Art. 60. (1) Licența de funcționare se anulează în următoarele cazuri:
a) la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 58 lit. i)-k), dacă făptuitorul
are calitatea de conducător al societății care are ca obiect de activitate paza și/sau
protecția, precum și a contravențiilor prevăzute la art. 58 lit. l) și m);
b) la repetarea, în interval de un an, a faptelor care atrag măsura suspendării;
c) la săvârșirea uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 57;
558
d) la săvârșirea de către conducătorii societăților specializate de pază și protecție, ai
celor licențiate în domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracției ori al
componentelor acestora sau al celor de monitorizare a sistemelor de alarmare a unor
infracțiuni în legătură cu activitatea acestor societăți.
(2) Anularea licenței de funcționare se dispune de către Inspectoratul General al Poliției
Române sau, după caz, de către instanța de judecată și se comunică oficiului registrului
comerțului pe raza căruia funcționează societatea specializată de pază și protecție, în
termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a procesului-verbal de contravenție sau
a hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de
contravenție.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c) și d), anularea licenței se dispune după
rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare a făptuitorului.
(4) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), anularea licenței se dispune în baza
actului de constatare motivat, întocmit de agentul constatator din cadrul inspectoratului
județean de poliție sau al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, pe
raza căreia își are sediul societatea sancționată, și se comunică Inspectoratului General
al Poliției Române și societății respective.
(5) După anularea licenței de funcționare, conducătorul societății specializate de pază
este obligat să rezilieze contractele încheiate cu beneficiarii, în termen de 10 zile de la
comunicarea în scris a acestei măsuri.
(6) Măsura anulării licenței de funcționare poate fi atacată în justiție, potrivit legii, de
către societatea sancționată, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești nu
se aplică prevederile alin. (5), referitoare la rezilierea contractelor cu beneficiarii.
(7) La nivelul Inspectoratului General al Poliției Române se organizează evidența
informatizată a tuturor societăților care au primit licență de funcționare în domeniul
pazei, gărzii de corp, instalării sistemelor de alarmare împotriva efracției și
monitorizării acestor sisteme.
Art. 61. (1) Măsura retragerii atestatului personalului de pază sau gărzii de corp revine
Direcției Generale de Poliție a Municipiului București sau, după caz, inspectoratului de
poliție județean în raza căruia persoana își are domiciliul ori reședința și se ia în mod
obligatoriu în următoarele situații:
a) persoana a săvârșit o infracțiune în legătură cu serviciul sau o infracțiune cu intenție;
b) persoana a fost sancționată contravențional de cel puțin două ori în 6 luni pentru
încălcarea dispozițiilor art. 46-48 sau a normelor de conviețuire socială, a ordinii și
liniștii publice;
c) persoana și-a pierdut aptitudinile fizice necesare în vederea îndeplinirii funcției de
paznic sau gardă de corp ori a fost declarată iresponsabilă, potrivit legii.
(2) Măsura retragerii atestatului se propune de agentul constatator sau de angajatorul
care a sesizat că personalul de pază sau garda de corp se află în vreuna dintre situațiile
prevăzute la alin. (1) și se dispune de către unitatea din care face parte agentul
constatator, comunicându-se acest lucru de îndată angajatorului și persoanei
sancționate.
(3) Persoana căreia i s-a retras atestatul poate contesta această măsură în justiție, în
condițiile legii.
559
(4) Cererea de reprimire a atestatului se poate face după un an de la luarea măsurii, cu
excepția situației în care instanța de judecată constată nevinovăția persoanei.
(5) La nivelul Inspectoratului General al Poliției Române va fi organizată o evidență
informatizată a tuturor persoanelor care au fost atestate pentru serviciul de pază,
precum și a celor cărora le-au fost retrase atestatele de către unitățile competente ale
Ministerului Afacerilor Interne.
Art. 62. Săvârșirea într-un interval de 3 luni a cel puțin două dintre contravențiile
prevăzute la art. 58 lit. g) și h) atrage suspendarea, pe o perioadă de la o lună la 3 luni, a
dreptului societății sancționate de a încheia noi contracte și de a angaja personal.
Art. 63. Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute în prezenta lege
se fac de către polițiști, jandarmi, precum și de către primari sau împuterniciți ai
acestora, conform competențelor ce le revin, potrivit legii.
Art. 64. Contravențiilor prevăzute la art. 58 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări
și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 65. Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a
sancțiunii se poate face plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria
în a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția.
Capitolul X Dispoziții finale
Art. 66. (1) Paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și persoanelor, precum și a
transporturilor cu caracter special aparținând structurilor și instituțiilor din domeniul
apărării, ordinii publice și siguranței naționale se asigură în conformitate cu
reglementările stabilite în cadrul acestora.
(2) Serviciul de Protecție și Pază coordonează acțiunea tuturor forțelor de pază și
protecție de la unitățile care beneficiază de pază proprie, în care demnitarii din
competența sa își desfășoară activitatea permanent sau temporar.
Art. 67. Normele metodologice de aplicare a prezentei legi se aprobă prin hotărâre a
Guvernului*).Notă
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor,
valorilor și protecția persoanelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 335 din 17 mai 2012, cu modificările ulterioare.
Art. 68. Societățile specializate de pază și protecție și cele care desfășoară activități de
proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva
efracției, înființate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și
dispeceratele de monitorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceeași dată,
sunt obligate ca, până la data de 10 septembrie 2005, să obțină licențele și avizele de
funcționare, completându-și, după caz, regulamentele de organizare și funcționare cu
activitățile prevăzute de lege.
Art. 69. Personalul de pază care nu a urmat cursurile de calificare în condițiile
prevăzute la cap. V și care este încadrat în una dintre formele de pază prevăzute la
secțiunile 2-5 ale cap. II va fi supus atestării în condițiile prezentei legi, în termen de un
an de la data intrării în vigoare a acesteia.
Art. 70. (1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în
Monitorul Oficial al României, Partea I.(2) La aceeași dată, Legea nr. 18/1996 privind
560
paza persoanelor, obiectivelor, bunurilor și valorilor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, cu modificările și completările
ulterioare, și Hotărârea Guvernului nr. 523/1997 privind asigurarea pazei obiectivelor,
bunurilor și valorilor cu efective de jandarmi, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 249 din 23 septembrie 1997, cu modificările și completările
ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare se abrogă.
561
562
Legea nr. 295/2004 - republicată privind regimul armelor, componentelor
esențiale și al munițiilor
(modificată și completată prin Legea nr. 288/2011; Legea nr. 187/2012; Legea nr.
319/2015; Legea nr. 22/2017; Legea nr. 196/2019)

Art. 1. Domeniul de reglementare
(1) Prezenta lege stabilește categoriile de arme, componente esențiale și muniții,
precum și condițiile în care deținerea, portul, folosirea și operațiunile cu aceste arme,
componente esențiale și muniții sunt permise pe teritoriul României.
(2) Prevederile prezentei legi nu se aplică:
a) operațiunilor cu arme, componente esențiale și muniții efectuate de către instituțiile
publice cu atribuții în domeniul apărării, securității naționale și ordinii publice și
operațiunilor ce au ca destinatar final aceste instituții;
b) operațiunilor reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
158/1999 privind regimul de control al exporturilor, importurilor și altor operațiuni cu
produse militare, republicată.
Art. 2. Definiții
În sensul prezentei legi, definițiile și categoriile armelor, componentelor esențiale,
munițiilor, persoanelor și documentelor sunt:
I. Definiții generale
1. arma - orice obiect sau dispozitiv a cărui funcționare determină aruncarea unuia sau
mai multor proiectile, substanțe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri
incendiare ori împrăștierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare, în măsura în
care se regăsește în una dintre categoriile prevăzute în anexă;
2. arma de foc - orice armă portabilă cu țeavă care poate arunca, este concepută să
arunce sau poate fi transformată să arunce alice, un glonț ori un proiectil prin acțiunea
unui combustibil de propulsie; se consideră că un obiect poate fi transformat pentru a
arunca o alice, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie
dacă are aspectul unei arme de foc și, ca urmare a construcției sale sau a materialului
din care este confecționat, poate fi transformat în acest scop; în înțelesul prezentei legi,
nu sunt incluse în definiția armelor de foc armele prevăzute în categoriile D și E
din anexă;
3. Abrogat.
4. componentă esențială - țeava, frema, cutia mecanismelor, după caz, superioară sau
inferioară, manșonul mobil, cilindrul, cap închizător sau închizător, care, în calitate de
obiecte separate, sunt incluse în categoria armelor de foc pe care sunt montate sau sunt
concepute să se monteze;
5. muniția - muniția completă sau componentele acesteia, inclusiv tubul cartuș, capsele
de inițiere, pulberea, gloanțele sau proiectilele, care sunt folosite într-o armă de foc, cu
condiția ca aceste componente să facă ele însele obiectul unei autorizații;
51. pachete de muniție - cea mai mică unitate de ambalare de muniție completă;
52. muniție cu proiectile perforante - muniție de utilitate militară, cu proiectile
blindate care au nucleu dur perforant;
563
53. muniție cu proiectile explozive - muniție de utilitate militară, cu proiectile
conținând o încărcătură care explodează în timpul impactului;
54. muniție cu proiectile incendiare - muniție militară, cu proiectile conținând un
amestec chimic inflamabil la contactul cu aerul sau în momentul impactului;
6. operațiuni cu arme, componente esențiale și muniții - producerea, confecționarea,
asamblarea, intermedierea, modificarea, prelucrarea, repararea, experimentarea,
vânzarea, cumpărarea, închirierea, schimbul, donația, comodatul, sponsorizarea,
importul, exportul, transportul, tranzitul, transferul, transbordarea, depozitarea, casarea
și distrugerea armelor de foc, a componentelor esențiale și a munițiilor pentru acestea;
7. uz de armă - executarea tragerii cu o armă;
8. urmărire - urmărirea sistematică a armelor de foc și, atunci când este posibil, a
componentelor esențiale și a muniției pentru acestea, de la fabricant până la
cumpărător, pentru a sprijini autoritățile competente în procesul de detectare,
investigare și analizare a fabricării ilicite și a traficului ilicit.
9. muzeu - instituție de cultură, astfel cum este definită la art. 2 lit. a) din Legea
muzeelor și a colecțiilor publice nr. 311/2003, republicată, care achiziționează,
conservă, cercetează și expune arme de foc, componente esențiale sau muniție în
scopuri istorice, culturale, științifice, tehnice, educaționale, de patrimoniu sau de
divertisment și care este recunoscută în condițiile legii;
10. stat membru - stat membru al Uniunii Europene, al Spațiului Economic European
sau Confederația Elvețiană.
II. Categorii de arme, componente esențiale și muniții
1. arme și muniții interzise - armele și munițiile prevăzute în categoria A din anexă, a
căror procurare, deținere, port și folosire sunt interzise persoanelor fizice și juridice, cu
excepția colecționarilor de arme, în cazul armelor din categoria A pct. 6 și 7 din anexă,
precum și a instituțiilor publice care au competențe în domeniul apărării, ordinii publice
și securității naționale, a unităților aflate în subordonarea sau coordonarea acestora,
înființate prin acte normative, a muzeelor, a armurierilor autorizați, colecționarilor de
arme, precum și a companiilor naționale și societăților reglementate de Legea
societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
constituite prin acte normative în vederea producerii acestui tip de armament și
muniție;
2. arme și muniții letale - armele și munițiile prevăzute în categoria B din anexă, prin
a căror utilizare se poate cauza moartea persoanelor;
3. arme și muniții neletale - armele și munițiile destinate pentru un scop utilitar sau
pentru agrement, confecționate astfel încât, prin utilizarea lor, să nu se cauzeze moartea
persoanelor;
4. arme și muniții cu potențial letal - armele și munițiile prevăzute în categoria C
din anexă, prin a căror utilizare se poate cauza moartea ori rănirea gravă a persoanelor;
sunt asimilate acestei categorii și armele vechi. Se prezumă că arma poate avea
potențial letal atunci când este folosită asupra unei persoane de la o distanță mai mică
de 5 metri sau când se execută foc de armă asupra organelor vitale ale persoanei, în
special spre zona capului.
III. Clasificarea armelor din punct de vedere al destinației
1. arme militare - arme destinate uzului militar;
564
2. arme de apărare și pază - arme de foc scurte, recunoscute în condițiile prevăzute
de lege, destinate să asigure apărarea vieții, integrității și libertății persoanelor fizice,
precum și a bunurilor aparținând persoanelor fizice sau juridice;
3. arme de autoapărare - arme scurte, cu potențial letal, special confecționate pentru a
împrăștia gaze nocive, iritante, de neutralizare sau proiectile din cauciuc, în scop de
autoapărare;
4. arme de tir - arme destinate practicării tirului sportiv, recunoscute în condițiile
prevăzute de lege;
5. arme de vânătoare - arme destinate practicării vânătorii, cu una sau mai multe țevi,
care folosesc muniție cu glonț sau/și cu alice, recunoscute în condițiile prevăzute de
lege;
6. arme utilitare - arme destinate să asigure desfășurarea corespunzătoare a unor
activități din domeniile cinematografic, teatral, artistic, sportiv, cultural, industrial,
agricol, piscicol, medico-veterinar, al protecției mediului și protecției împotriva
dăunătorilor, precum și desfășurarea de către societățile specializate de pază și protecție
a activităților de pază a obiectivelor, bunurilor, valorilor și a transporturilor de bunuri și
valori, respectiv a activităților de protecție a persoanelor;
7. arme și dispozitive de agrement - arme și dispozitive neletale, construite pe
principii asemănătoare armelor care nu folosesc muniții, ce aruncă proiectile nemetalice
și sunt destinate a fi folosite atât în scop recreativ, cât și în cadrul competițiilor
sportive; sunt incluse în această categorie și arcurile;
8. replici de arme tip airsoft - replici după arme și dispozitive militare reale, la scară
1/1, cu mecanism electric, mecanic sau pe bază de gaz neiritant, construite pe principii
asemănătoare armelor, care nu folosesc muniții, ce aruncă proiectile nemetalice;
9. dispozitive paintball - dispozitive neletale cu mecanism pe bază de gaz sau
mecanic, care aruncă proiectile sferice nemetalice umplute cu vopsea;
10. arme de asomare - arme utilitare, folosite pentru imobilizarea animalelor, prin
supunerea acestora la un șoc mecanic, în scopul sacrificării ulterioare;
11. arme cu destinație industrială - arme de foc utilitare, semiautomate, destinate
unui scop industrial de uz civil și care au aparența unei arme de foc automate;
12. arme cu tranchilizante - arme utilitare destinate imobilizării animalelor prin
injectarea de substanțe tranchilizante;
13. arme de foc dezactivate - arme de foc care au fost făcute definitiv improprii
folosirii, prin dezactivare, asigurându-se că toate componentele esențiale ale armei de
foc în cauză au devenit definitiv nefuncționale și imposibil de demontat, înlocuit sau
modificat, într-un mod care să nu permită în niciun fel reactivarea armei de foc;
14. arme de colecție - armele destinate a fi piese de muzeu, precum și armele, aflate
sau nu în stare de funcționare, care constituie rarități sau care au valoare istorică,
artistică, științifică ori documentară;
141. arme comemorative - armele de colecție fabricate într-un număr limitat cu ocazia
împlinirii a cel puțin 50 de ani de la apariția modelului ori arme fabricate în vederea
aniversării unor evenimente istorice semnificative, atestate în acest sens prin emiterea
unui certificat de către producător;
15. arme vechi - arme letale produse până în anul 1899 inclusiv sau reproduceri ale
acestora, destinate să fie păstrate în colecții;
565
16. arme de spectacol și arme acustice - arme de foc transformate cu scopul specific
de a fi utilizate în mod exclusiv pentru a trage gloanțe oarbe, de exemplu în
reprezentații teatrale, sesiuni fotografice, filme și înregistrări de televiziune,
reconstituirea unor evenimente istorice, parade, evenimente sportive și instruire;
17. arme de alarmă și arme de semnalizare - dispozitive care sunt proiectate numai
pentru a trage gloanțe oarbe sau cartușe pirotehnice de semnalizare sau pentru a
expulza substanțe iritante sau alte substanțe active, care îndeplinesc condițiile de
siguranță a tragerii și prezintă garanția că nu pot fi transformate pentru a expulza o
alice, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie.
IV. Clasificarea armelor din punct de vedere constructiv
1. arme cu aer comprimat sau gaze sub presiune - arme care, pentru aruncarea
proiectilului, folosesc forța de expansiune a aerului comprimat sau a gazelor sub
presiune aflate într-o butelie-recipient;
2. arme de foc scurte - arme de foc a căror țeavă nu depășește 30 cm sau a căror
lungime totală nu depășește 60 cm;
3. arme de foc lungi - arme de foc a căror lungime a țevii sau lungime totală depășește
dimensiunile armelor de foc scurte;
4. arme de foc automate - arme de foc care, după fiecare cartuș tras, se reîncarcă
automat și trag o serie de mai multe cartușe prin apăsarea continuă pe trăgaci;
5. arme de foc semiautomate - arme de foc care, după fiecare cartuș tras, se reîncarcă
automat, dar nu pot trage o serie de mai multe cartușe prin apăsarea continuă pe trăgaci;
6. arme de foc cu repetiție - arme de foc care, după fiecare foc tras, se reîncarcă
manual, prin introducerea pe țeavă a unui cartuș preluat din încărcător prin intermediul
unui mecanism;
7. arme de foc cu o singură lovitură - armă de foc fără încărcător, care este încărcată
după fiecare tragere prin introducerea manuală a cartușului în camera de încărcare sau
într-un lăcaș special prevăzut la intrarea în țeavă;
8. arme albe cu lamă - armă care îndeplinește următoarele criterii:
a) lama este fie solidară cu mânerul, fie echipată cu un sistem ce îi permite să facă corp
comun cu mânerul său;
b) are tăiș dublu pe toată lungimea sa;
c) lungimea este mai mare de 15 cm;
d) lățimea este mai mare sau egală cu 0,4 cm;
e) are un mâner prevăzut cu gardă.
V. Categorii de persoane
1. vânător - persoana fizică care a obținut calitatea de vânător și practică vânătoarea,
în condițiile Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu
modificările și completările ulterioare;
2. colecționar de arme - orice persoană fizică sau juridică care se ocupă cu colectarea
și conservarea armelor de foc, a componentelor esențiale sau a muniției în scopuri
istorice, culturale, științifice, tehnice, educaționale sau de patrimoniu și care a dobândit,
în condițiile legii, un atestat de colecționar;
3. federațiile sportive naționale de specialitate - structuri sportive de interes național,
constituite, în condițiile legii, prin asocierea cluburilor sportive și asociațiilor județene
566
și ale municipiului București, pe ramuri de sport, care pentru desfășurarea probelor
sportive, conform statutului lor, folosesc arme cu destinația tir;
4. sportivi de tir - sportivii legitimați la cluburi sportive care au dobândit certificat de
identitate sportivă, eliberat de Ministerul Tineretului și Sportului, și sunt afiliate la
federațiile sportive naționale de specialitate;
5. sportiv de tir categoria I - sportivul care îndeplinește în fiecare an baremele cifrice
stabilite și aprobate de federațiile sportive de specialitate;
6. antrenor de tir - persoana care a absolvit cursurile școlii de antrenori și certifică
acest fapt prin diplomă sau carnet de antrenor;
7. instructor în poligonul de tragere - persoana care desfășoară activități de instruire,
îndrumare și supraveghere a tragerilor efectuate în poligoanele autorizate și care a
dobândit, în condițiile legii, un atestat de instructor în poligonul de tragere;
8. armurier - orice persoană fizică sau juridică autorizată, în condițiile prezentei legi, a
cărei activitate constă, integral sau parțial, în fabricarea, comerțul, schimbul,
închirierea, repararea, modificarea sau transformarea armelor de foc sau a
componentelor esențiale ori în fabricarea, comerțul, schimbul, modificarea sau
conversia muniției;
9. intermediar - orice persoană fizică sau juridică, cu excepția armurierilor, autorizată,
în condițiile prezentei legi, a cărei activitate constă, integral sau parțial, în negocierea
sau realizarea de tranzacții pentru achiziționarea, vânzarea sau furnizarea de arme de
foc, de componente esențiale ale acestora sau de muniție ori în realizarea transferului
de arme de foc, de componente esențiale sau de muniție pe teritoriul unui stat membru,
dintr-un stat membru în altul, dintr-un stat membru către o țară terță sau dintr-o țară
terță către un stat membru;
10. rezident al unui stat membru - cetățean al unui stat membru sau membrul de
familie al acestuia care își exercită dreptul la liberă circulație și rezidență pe teritoriul
unui stat membru, precum și titularul unui document care atestă dreptul de rezidență al
acestuia pe teritoriul unui stat membru.
VI. Tipuri de documente
1. permis de armă - documentul emis, în condițiile legii, de autoritatea competentă,
prin care o persoană fizică dovedește dreptul de a deține și, după caz, de a purta și
folosi arme letale sau arme neletale supuse autorizării, ale căror tip, marcă, serie și
calibru sunt înscrise în acest document, precum și muniția aferentă;
2. pașaport european pentru arme de foc - documentul emis la cerere, în condițiile
legii, de autoritatea competentă, care conferă titularului dreptul de a circula pe
teritoriile statelor membre împreună cu armele înscrise în acest document, numai în
măsura în care deținerea, portul și folosirea acestor arme este permisă în statul în care
urmează să călătorească sau, după caz, dacă este autorizat de autoritățile competente ale
acelui stat să introducă pe teritoriul său armele respective;
3. certificat de deținător - documentul emis, în condițiile legii, de autoritatea
competentă, prin care se dovedește faptul că titularul acestuia a îndeplinit procedura
legală de înregistrare a armelor neletale la această autoritate, cu excepția armelor
neletale supuse autorizării;
4. ordin de serviciu - documentul eliberat de persoana juridică autorizată să dețină și
să folosească arme, prin care se acordă persoanei angajate pe bază de contract de
567
muncă, precum și studenților de la instituțiile de învățământ superior cu profil cinegetic
dreptul de a purta și folosi arma și muniția corespunzătoare, înscrise în acest document,
în timpul și pentru executarea sarcinilor de serviciu;
5. permis de transfer al armelor - document eliberat de autoritățile române
competente, prin care se permite efectuarea unei operațiuni de transfer de arme și
muniții de pe teritoriul României către un stat membru;
6. autorizație de transfer fără acord prealabil - documentul eliberat de autoritățile
competente române ori ale unui stat membru de expediție, prin care se permite unui
armurier sau intermediar să efectueze, pentru o anumită perioadă de timp, operațiuni de
transfer al armelor, pieselor și munițiilor către un armurier sau intermediar stabilit într-
un alt stat membru, în care nu este necesar un acord prealabil al autorităților
competente pentru fiecare operațiune sau, după caz, pentru tipurile de arme care fac
obiectul transferului;
7. acord prealabil - documentul eliberat de autoritățile competente române, prin care
se permite efectuarea unei operațiuni de transfer al armelor și munițiilor pe teritoriul
României, ori de către statul membru de destinație, prin care se permite efectuarea unei
operațiuni de transfer al armelor, pieselor și munițiilor pe teritoriul său;
8. aviz de import/export - documentul eliberat de autoritățile române competente, prin
care se permite efectuarea unei operațiuni de transfer al armelor, pieselor și munițiilor
pe/de pe teritoriul României dintr-un/către un stat care nu este membru al Uniunii
Europene, al Spațiului Economic European sau Confederația Elvețiană.
Art. 3. Autoritatea competentă
Poliția Română este autoritatea competentă care exercită controlul privind deținerea,
portul și folosirea armelor, componentelor esențiale și munițiilor, precum și cu privire
la operațiunile cu arme, componente esențiale și muniții, în condițiile prezentei legi.
Art. 4. Aspecte generale privind regimul armelor
(1) Armele din categoria A din anexă pot fi deținute și folosite numai de către
instituțiile publice cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și securității
naționale.
(2) Armele letale din categoria B din anexă pot fi deținute sau, după caz, purtate și
folosite de persoanele fizice numai în baza permisului de armă, iar de către persoanele
juridice pot fi deținute și folosite numai în baza autorizației eliberate în condițiile
prezentei legi.
(3) Armele neletale din categoriile C și D din anexă pot fi deținute și, după caz, purtate
și folosite de persoane fizice sau juridice, cu condiția îndeplinirii procedurilor de
înregistrare ori autorizare a acestora, după caz, la/de către autoritățile competente, în
condițiile prevăzute de prezenta lege.
(4) Armele și dispozitivele neletale din categoria E din anexă pot fi deținute și, după
caz, purtate și folosite de către persoanele fizice și juridice, fără îndeplinirea
procedurilor de înregistrare sau autorizare, în condițiile prevăzute de prezenta lege.
(5) Forma și conținutul documentelor emise în temeiul prezentei legi se stabilesc prin
(6) Evidența posesorilor de arme din categoriile B, C și D din anexă, a armelor deținute
de aceștia, precum și a documentelor prin care se acordă dreptul de a le deține, purta și
568
folosi se ține de către inspectoratele județene de poliție și de către Direcția Generală de
Poliție a Municipiului București, care au eliberat aceste documente.
Art. 5. Regimul armelor militare și al unor dispozitive destinate armelor letale
(1) Regimul deținerii, portului, utilizării și operațiunilor cu arme și dispozitive militare
se stabilește prin legi speciale.
(2) Sunt interzise procurarea, deținerea, portul, utilizarea, testarea, evaluarea, importul,
exportul și comercializarea de către persoane fizice sau juridice a următoarelor sisteme
și dispozitive destinate armelor:
a) sisteme de ochire care funcționează pe principiul laser;
b) sisteme de ochire pe timp de noapte;
c) dispozitive destinate sau adaptate diminuării zgomotului cauzat prin arderea unei
încărcături.
(3) Se exceptează de la prevederile alin. (2):
a) instituțiile publice cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și securității
naționale;
b) persoanele juridice care produc sistemele și dispozitivele prevăzute la alin.
(2) destinate, exclusiv, pentru instituțiile publice cu atribuții în domeniul apărării,
ordinii publice și securității naționale sau pentru transferul către un alt stat membru ori
exportul către un stat terț.
Art. 6. Condiții generale privind deținerea armelor
(1) Orice persoană fizică sau juridică ce îndeplinește condițiile prevăzute de lege are
dreptul să dețină la domiciliul, reședința, sediul sau punctul de lucru arme, componente
esențiale și muniții.
(2) Persoanele fizice și juridice care au dreptul să dețină, să poarte, să folosească sau,
după caz, să desfășoare operațiuni cu arme din categoriile B, C și D din anexă,
componente esențiale și muniții corespunzătoare sunt obligate să permită controlul
armelor, componentelor esențiale și munițiilor deținute, la solicitarea organelor de
poliție, și să asigure securitatea acestora. Condițiile de asigurare a securității acestor
arme se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(3) Armele pentru care s-a acordat doar dreptul de deținere pot fi transferate de
proprietarul lor în alt spațiu decât cel menționat în documente numai cu acordul scris al
poliției, în conformitate cu procedura care va fi reglementată prin normele
(4) Armele de foc lungi, letale, a căror muniție dezvoltă o energie cinetică la gura țevii
ce depășește 10.000 de Jouli, pot fi procurate doar în vederea deținerii, numai ca arme
de foc cu destinația colecție.
Art. 7. Principalele obligații ale deținătorilor armelor
(1) Deținătorii armelor letale sau neletale sunt obligați să anunțe de îndată, dar nu mai
târziu de 24 de ore, cel mai apropiat organ de poliție despre dispariția, pierderea sau
furtul acestor arme.
(11) Deținătorii de arme letale și neletale supuse autorizării sunt obligați să se supună
examenului psihologic și/sau medical, la solicitarea expresă a structurilor de poliție
competente, în situația în care acestea constată motivat că există indicii
comportamentale temeinice care ar putea reclama necesitatea examinării psihologice și
569
medicale, în vederea menținerii autorizării pentru a deține sau, după caz, a purta și a
folosi arme, componente esențiale și muniții letale sau neletale supuse autorizării.
(12) Deținătorii de arme letale și neletale supuse autorizării sunt obligați să se supună
examenului psihologic și/sau medical, la recomandarea expresă a medicului și/sau a
psihologului, adresată autorității competente, în situația în care în urma examenelor sau
intervențiilor medicale/psihologice curente constată indicii comportamentale temeinice
care ar putea reclama necesitatea examinării psihologice și medicale, în vederea
menținerii autorizării pentru a deține sau, după caz, a purta și a folosi arme,
componente esențiale și muniții letale sau neletale supuse autorizării.
(2) Este interzisă înstrăinarea de către titular a autorizației de procurare a armei, a
certificatului de deținător și a permisului de armă, cu excepția situației în care
documentul este depus la organul de poliție competent.
Art. 8. Regimul juridic al armelor deținute ilegal sau al căror deținător nu este
cunoscut ori a decedat
(1) Persoana care ia cunoștință despre existența unei arme militare, a unei arme letale, a
unei arme neletale ori a munițiilor deținute ilegal, pierdute sau abandonate este obligată
să anunțe de îndată cel mai apropiat organ de poliție.
(2) Persoana care găsește o armă militară, o armă letală, o armă neletală ori muniții este
obligată să le predea sau să anunțe de îndată cel mai apropiat organ de poliție.
(3) Rudele sau persoanele care locuiesc împreună cu o persoană ce deține în mod legal
arme ori muniții au obligația ca, în cazul în care deținătorul a decedat sau este declarat
dispărut, să anunțe cea mai apropiată unitate de poliție și să depună armele,
componentele esențiale și munițiile respective la cel mai apropiat armurier, în termen
de 15 zile de la data decesului ori, după caz, a rămânerii definitive a hotărârii
judecătorești de declarare a dispariției.
Capitolul II Procurarea, înstrăinarea, deținerea, portul și folosirea armelor,
componentelor esențiale și munițiilor de către persoanele fizice
Secţiunea 1 Dispoziții generale
Art. 9. Dreptul de procurare, deținere, port și folosire a armelor, componentelor
esențiale și muniției
(1) Persoanele fizice care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege pot procura,
deține, purta și folosi arme letale și arme neletale, precum și muniția corespunzătoare
acestora.
(2) Pentru achiziționarea și deținerea de muniție și componente esențiale se aplică
regimul achiziționării și deținerii de arme de foc cărora acestea le sunt destinate.
(3) Sunt interzise procurarea, deținerea, folosirea, precum și efectuarea oricărei
operațiuni cu încărcătoare ce se pot monta pe arme de foc semiautomate cu percuție
centrală sau cu repetiție, care:
a) pot conține mai mult de 20 de cartușe, în cazul armelor de foc scurte;
b) pot conține mai mult de 10 cartușe, în cazul armelor de foc cu țeavă lungă, prevăzute
la categoria A pct. 6 și 7 din anexă.
(4) Sunt exceptate de la prevederile alin. (3) instituțiile publice cu atribuții în domeniul
apărării, ordinii publice și securității naționale, persoanele juridice prevăzute la art. 100
alin. (2), operatorii economici autorizați potrivit prevederilor Legii nr. 232/2016 privind
industria națională de apărare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte
570
normative, cu modificările și completările ulterioare, muzeele și colecționarii de arme
autorizați în condițiile legii.
(5) Muzeele pot procura arme de foc și încărcătoare prevăzute la categoria A din anexă,
iar poligoanele autorizate, federațiile naționale cu ramura de tir, cluburile sportive
afiliate acestora și colecționarii de arme pot procura arme de foc și încărcătoare,
prevăzute la categoria A pct. 6 și 7 din anexă, numai de la persoanele fizice și juridice
autorizate pentru deținere și folosire în condițiile legii.
Art. 10. Condiții generale privind exercitarea dreptului de procurare, respectiv
deținere, port și folosire a armelor
(1) Dreptul de procurare, de deținere sau, după caz, de port și folosire a armelor letale
se dobândește de la data emiterii de către autoritățile competente a autorizației de
procurare a armei sau, după caz, a permisului de armă.
(2) Dreptul de procurare, de deținere sau, după caz, de port și folosire a armelor
neletale supuse autorizării se dobândește de la data emiterii de către autoritățile
competente a autorizației de procurare a armei și, după caz, a permisului de armă.
(3) Armele neletale supuse notificării prealabile pot fi deținute, purtate și folosite numai
după ce acestea au fost înregistrate la autoritățile competente, în condițiile prezentei
legi.
(4) Prin excepție de la prevederile alin. (2), persoanele care nu au împlinit 18 ani pot
folosi arme de tir în scopul practicării tirului sportiv, cu permisiunea părinților sau a
tutorelui, în cadrul federațiilor naționale de specialitate sau al cluburilor sportive
afiliate acestora, sub supravegherea și îndrumarea antrenorilor de tir.
Art. 11. Documente care atestă dreptul de procurare, respectiv deținere, port și
folosire a armelor
(1) Autorizația de procurare a armei, permisul de armă, atestatul de colecționar,
autorizația temporară de transport și folosire a armei, certificatul de deținător și
pașaportul european pentru arme de foc se eliberează de către Direcția Generală de
Poliție a Municipiului București, inspectoratele județene de poliție în a căror rază
teritorială își are domiciliul sau reședința solicitantul, precum și de către Inspectoratul
General al Poliției Române.
(2) Condițiile, precum și procedura de eliberare a atestatului de colecționar se stabilesc
în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Art. 12. Obligații generale ale titularului autorizației de procurare a armelor sau
al permisului de armă
Titularul autorizației de procurare a armelor sau, după caz, al permisului de armă este
obligat să anunțe organul de poliție competent teritorial, în termen de 10 zile de la data
când s-a ivit unul dintre următoarele evenimente:
a) au intervenit orice fel de schimbări care necesită modificarea unor mențiuni
corespunzătoare din conținutul documentului;
b) au fost folosite în întregime spațiile destinate vizelor și mențiunilor din permisul de
armă.
Secţiunea a 2-a Condiții cu privire la procurarea și înstrăinarea armelor letale,
precum și a muniției aferente de către persoanele fizice de cetățenie română
Art. 13. Categoriile de persoane fizice care pot fi autorizate să procure arme letale
571
(1) Persoanele fizice de cetățenie română cu domiciliul sau reședința în România, care
îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 14 alin. (1), pot fi autorizate, la cerere, să
procure arme letale.
(2) Armele de apărare și pază pot fi procurate numai de către următoarele categorii de
persoane:
a) demnitarii, magistrații, diplomații, militarii și polițiștii, pe perioada cât sunt în
activitate și după încetarea activității, pensionare, trecerea în rezervă sau retragere,
după caz, cu excepția situației în care aceștia și-au pierdut calitatea din motive
imputabile lor;
b) persoanele prevăzute de lege, care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul
autorității publice, pe perioada în care au această calitate, cu excepția personalului de
pază din cadrul societăților specializate de pază;
c) persoanele incluse în programe de protecție a martorilor, pe perioada în care au
această calitate.
(3) Vânătorii pot procura arme de vânătoare, precum și arme de tir, numai din categoria
armelor lungi.
(4) Sportivii de tir categoria I, membrii loturilor naționale sau olimpice, antrenorii și
instructorii în poligonul de tragere pot procura pe perioada cât sunt în activitate numai
arme de tir, cu excepția situației în care aceștia și-au pierdut calitatea din motive
imputabile lor.
(5) Colecționarii de arme pot procura, în condițiile stabilite în normele metodologice de
aplicare a prezentei legi:
a) arme de colecție, cu excepția celor prevăzute în categoria A pct. 1-5 și pct. 8-11
din anexă, precum și a celor prevăzute în categoria B pct. 1 din anexă și proiectate după
anul 1945;
b) arme comemorative, cu excepția celor prevăzute în categoria A pct. 1-5 și pct. 8-11
din anexă.
Art. 14. Condiții de acordare a autorizației de procurare a armelor letale
(1) Autorizația de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 13
alin. (2)-(5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:
a) au împlinit vârsta de 18 ani;
b) dețin calitatea impusă de lege, atestată prin prezentarea documentelor stabilite în
normele metodologice de aplicare a prezentei legi, în funcție de destinația armelor;
c) nu au fost condamnate, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa
detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu executare, pentru
infracțiuni comise cu intenție;
d) nu sunt inculpate în cauze penale pentru fapte săvârșite cu intenție;
e) sunt apte din punct de vedere psihologic și medical pentru a deține și folosi arme,
componente esențiale și muniții;
f) nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea
corporală a persoanelor;
g) au absolvit un curs de instruire teoretică și practică, organizat de o persoană juridică
autorizată pentru această activitate, în condițiile prevăzute în normele metodologice de
aplicare a prezentei legi;
572
h) nu le-a fost anulat în ultimii 2 ani dreptul de procurare, deținere sau, după caz, port
și folosire a armelor letale ori a armelor neletale supuse autorizării, cu excepția
situațiilor în care măsura anulării s-a dispus ca urmare a pierderii calității prevăzute
la art. 13 alin. (2)-(5);
i) nu au pierdut sau nu le-au fost sustrase în ultimii 5 ani arme letale sau arme neletale
supuse autorizării, din motive imputabile lor, procurate în condițiile prezentei legi.
(2) Cererea de eliberare a autorizației de procurare a armelor se depune de către
solicitant la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București sau la inspectoratul
județean de poliție în a cărui rază teritorială își are domiciliul ori reședința. Cererea se
soluționează în termen de maximum 45 de zile, în cazul primei autorizări, și în termen
de maximum 30 de zile, în cazul autorizărilor ulterioare.
(3) Dacă autoritatea competentă cu soluționarea cererii constată că nu sunt îndeplinite
condițiile prevăzute la alin. (1), solicitantului i se refuză autorizarea de procurare a
armei și i se comunică, în scris, în termenul prevăzut la alin. (2), soluția adoptată,
precum și motivele care au stat la baza acesteia.
(4) Soluția prevăzută la alin. (3) este supusă controlului judecătoresc, potrivit Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
(5) Unitățile psihologice certificate în condițiile Legii nr. 213/2004 privind exercitarea
profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea
Colegiului Psihologilor din România, cu modificările ulterioare, și unitățile medicale
autorizate sunt obligate să păstreze evidența examinărilor în registre speciale și să
transmită Inspectoratului General al Poliției Române, în termen de până la 5 zile,
rezultatul examinărilor cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1) lit. e),
în situația în care au fost emise recomandări de reexaminare sau avizul de inaptitudine.
Art. 15. Cantitatea de arme pentru care se poate acorda autorizația de procurare
(1) Persoanele prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5), care îndeplinesc condițiile prevăzute
la art. 14 alin. (1), pot fi autorizate să procure arme din România, cu aplicarea
corespunzătoare a prevederilor art. 23 în ceea ce privește scopul pentru care solicită
autorizarea, după cum urmează:a) cel mult două arme de apărare și pază;b) un număr
nelimitat de arme, dintre cele prevăzute la art. 13 alin. (3)-(5).
(2) Persoanele prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5) pot procura și transporta prin mijloace
proprii, din afara teritoriului României, cel mult două arme, pentru fiecare călătorie a
solicitantului.
(3) Transportul unui număr mai mare de arme sau în alte condiții decât cele prevăzute
la alin. (2) este permis numai prin intermediul unui armurier sau intermediar autorizat
Art. 16. Valabilitatea autorizației de procurare a armelor
(1) Autorizația de procurare a armelor se eliberează cu o valabilitate de 90 de zile, care
poate fi prelungită de către autoritatea care a emis-o, pentru motive temeinice, pentru o
nouă perioadă de până la 90 de zile.
(2) Dacă titularul autorizației de procurare a armelor nu a procurat armele la sfârșitul
celor două perioade de câte 90 de zile, prevăzute la alin. (1), poate solicita, în scris,
acordarea unei noi autorizații de procurare a armelor, fără a mai fi necesar să facă
dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. a), g) și i).
Art. 17. Condițiile exercitării dreptului conferit prin autorizația de procurare a
armelor
573
(1) Titularul autorizației de procurare a armelor poate procura, în termenul de
valabilitate a acesteia, tipul de armă și cantitatea de muniție înscrise în document de la
orice armurier și intermediar autorizat să comercializeze în România arme, precum și
de la orice persoană autorizată din afara teritoriului României, care comercializează în
condițiile legii din țara în care se află arme din această categorie.
(2) Procurarea armelor prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5) se poate realiza prin cumpărare,
donație, moștenire, sponsorizare, închiriere sau comodat.
(3) Armele deținute de persoanele fizice pot fi închiriate sau date în comodat numai
prin intermediul unui armurier.
(4) Cumpărarea armelor de la altă persoană fizică sau juridică se poate face numai prin
intermediul unui armurier ori intermediar dintre cei prevăzuți la alin. (1).
(5) Modalitatea de procurare de către persoanele fizice a armelor letale și a armelor
neletale supuse autorizării, a componentelor esențiale, precum și a muniției
corespunzătoare acestora prin mijloace de comunicare la distanță se stabilește în
Art. 18. Pierderea dreptului de procurare a armelor
Dreptul de procurare a armelor se pierde, iar autorizația de procurare a armelor se
retrage de către organul care a eliberat-o dacă titularul nu mai îndeplinește una dintre
condițiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b)-f) și i).
Art. 19. Procedura de acordare a autorizației de procurare a armelor
Procedura de acordare a autorizației de procurare a armelor se stabilește prin normele
Art. 20. Modalități specifice de procurare a armelor în cazul unor categorii
speciale de persoane
(1) Persoanele prevăzute la art. 13 alin. (2) lit. a) și b) pot procura arme de apărare și
pază și de la instituțiile în care sunt încadrate ori, după caz, le pot primi în dar sau ca
recompensă, în condițiile stabilite prin ordin al conducătorului instituției respective.
(2) Persoanele incluse într-un program de protecție a martorilor pot procura arme de
apărare și pază numai prin intermediul Oficiului Național pentru Protecția Martorilor,
în condițiile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, cu aplicarea
corespunzătoare a prevederilor art. 14 alin. (1).
Art. 21Vânzarea armelor letale
Persoanele care dețin arme letale procurate în condițiile prezentei legi le pot vinde
numai prin intermediul armurierilor sau intermediarilor autorizați să comercializeze
astfel de arme.
Secţiunea a 3-a Condiții cu privire la deținerea, portul și utilizarea armelor letale,
precum și a muniției aferente de către persoanele fizice de cetățenie română
1. Dispoziții generale
Art. 22 Solicitarea acordării permisului de armă și a înscrierii armei în permisul
de armă
(1) Persoana care a procurat, în condițiile legii, arme letale are obligația ca, în termen
de 3 zile lucrătoare de la data procurării, să se prezinte la organul de poliție care a
eliberat autorizația de procurare, în vederea solicitării acordării permisului de armă sau,
după caz, pentru înscrierea armei în permisul de armă al cărui titular este deținătorul.
574
(2) În cazul în care arma a fost procurată din afara teritoriului României, termenul
prevăzut la alin. (1) este de maximum 15 zile lucrătoare de la data achiziției, dovedită
prin actul de proveniență.
(3) Deținătorul armei are obligația să prezinte la solicitarea organului de poliție
competent fiecare armă cu țeava ghintuită, împreună cu câte 5 cartușe corespunzătoare
calibrului fiecărei arme, în vederea înregistrării proiectilului și a tubului-martor în
evidențele operative ale Inspectoratului General al Poliției Române. Procedura
operațiunii de înregistrare a proiectilului și a tubului-martor se stabilește în normele
Art. 23. Acordarea dreptului de deținere sau, după caz, de port și folosire a armei
(1) În funcție de scopul pentru care a solicitat autorizarea procurării armei, autoritățile
competente pot acorda solicitantului dreptul de deținere sau, după caz, de port sau
folosire a armei procurate, făcând mențiune, în mod expres, despre aceasta în conținutul
permisului de armă.
(2) Dreptul de deținere a armei se poate acorda numai pentru armele de vânătoare, de
tir, de colecție sau de autoapărare și conferă titularului posibilitatea de a păstra arma la
domiciliul sau reședința înscrisă în documentul de identitate, în condițiile prevăzute în
(3) Dreptul de a purta și folosi arme se poate acorda numai pentru armele de apărare și
pază, de vânătoare și de tir și conferă titularului posibilitatea de a purta asupra sa arma
și de a o folosi în scopul pentru care a fost autorizată procurarea acesteia, precum și în
caz de legitimă apărare sau stare de necesitate, în condițiile prezentei legi.
Art. 24. Cantitatea de arme pentru care se poate acorda dreptul de deținere și,
după caz, de port și folosire
(1) Dreptul de deținere se poate acorda pentru un număr nelimitat de arme de
vânătoare, de tir sau de colecție.
(2) Dreptul de a purta și folosi arme se poate acorda solicitantului, în condițiile
prezentei legi, după cum urmează:
a) pentru două arme de apărare și pază;
b) pentru un număr nelimitat de arme de vânătoare;
c) pentru un număr nelimitat de arme de tir.
Art. 25. Valabilitatea permisului de armă
(1) Permisul de armă are o valabilitate de 5 ani, termen care se calculează de la data
eliberării sau, după caz, de la data ultimei prelungiri, exceptând perioada de
suspendare.
(2) În vederea prelungirii valabilității permisului de armă, titularul acestuia este obligat
să se prezinte înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (1) la structura de
poliție competentă în a cărei rază de competență teritorială își are domiciliul sau
reședința cu armele înscrise în permis, precum și cu documentele stabilite în normele
(3) Valabilitatea permisului de armă se prelungește de către autoritatea competentă
pentru o perioadă de 5 ani, dacă titularul îndeplinește condițiile prevăzute la art. 14 alin.
(1) lit. c)-f), h) și i) și prezintă dovada efectuării unei ședințe de tragere anual, într-un
poligon autorizat, cu excepția posesorilor de arme de vânătoare. Începând cu 6 luni
înainte de expirarea valabilității permisului de armă este obligatorie notificarea
575
titularului la adresa din permisul de armă, dar nu mai târziu de 30 de zile înainte de data
expirării valabilității permisului de armă.
(4) Permisul de armă conferă titularului drepturile prevăzute de lege și după radierea
din acesta a armelor înstrăinate prin vânzare, donație, închiriere sau comodat, până la
expirarea termenului de valabilitate.
(5) Deținerea, portul sau folosirea armelor și munițiilor înscrise în permisul de armă,
ulterior expirării termenului de valabilitate al acestuia, este interzisă.
(6) Prin excepție de la prevederile alin. (5), titularul dreptului de deținere sau, după caz,
de port și folosire a armelor și munițiilor are dreptul de a deține și purta o singură dată
armele și muniția înscrise în permisul de armă cu scopul exclusiv de a le depune la un
armurier autorizat în vederea depozitării ori înstrăinării, într-o perioadă de maximum
30 de zile de la data expirării valabilității permisului de armă.
2. Regimul dreptului de deținere a armelor letale
Art. 26. Condițiile exercitării dreptului de deținere a armelor
(1) Titularul dreptului de deținere a armelor letale are obligația să păstreze armele,
componentele esențiale și munițiile înscrise în permisul de armă, asigurate astfel încât
să nu permită accesul la ele al persoanelor neautorizate, în condițiile prevăzute în
(2) Titularul dreptului de deținere a armelor poate fi autorizat de către organul de
poliție competent teritorial, la cerere, să scoată armele deținute în condițiile legii din
incinta locului unde acestea sunt păstrate, în următoarele situații:
a) cu ocazia depunerii armelor la un armurier;
b) cu ocazia schimbării locului unde sunt păstrate armele.
(3) În autorizația prevăzută la alin. (2) se menționează perioada în care armele urmează
să fie transportate în afara locului unde sunt păstrate, motivul pentru care acestea se
transportă, traseul utilizat, destinația și condițiile în care trebuie asigurată arma în
timpul transportului.
(4) În cazul în care armele sunt scoase din incinta locului unde sunt păstrate, în vederea
prezentării acestora la organele competente cu ocazia prelungirii valabilității permisului
de armă, nu mai este necesară obținerea prealabilă a autorizației prevăzute la alin. (2).
Art. 27. Autorizarea folosirii armelor care fac obiectul dreptului de deținere
(1) Titularul dreptului de deținere a unei arme letale poate fi autorizat, la cerere, de
către structura de poliție competentă în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau,
după caz, reședința să folosească într-un poligon autorizat, în condițiile legii, armele de
vânătoare, de tir ori de colecție.
(2) Colecționarii de arme pot fi autorizați să folosească, în condițiile legii, armele
deținute în colecție cu ocazia unor manifestări culturale, artistice sau istorice.
(3) Autorizarea prevăzută la alin. (1) și (2) se referă la scopul pentru care s-a solicitat
aceasta, traseul utilizat pentru transportul armelor, locul unde urmează a fi folosită
arma și termenul de valabilitate a autorizației temporare de transport și folosire a armei,
precum și cantitatea de muniție ce poate fi folosită.
(4) Titularii dreptului de deținere pot folosi o armă dintre cele deținute, menționată în
mod expres în permisul de armă, numai în locul unde se află arma deținută sau colecția,
în caz de legitimă apărare. În cazul în care titularul dreptului de deținere a făcut uz de
armă, are obligația să acționeze în condițiile prevăzute la art. 33 alin. (1) și (2).
576
(5) Procedura de acordare a autorizației prevăzute la alin. (1) și (2) se stabilește prin
norme metodologice de aplicare a prezentei legi.
(6) Armele pentru care s-a obținut dreptul de deținere nu pot fi încredințate de către
posesorii acestora altor persoane, cu excepția situațiilor când armele se găsesc într-un
poligon autorizat.
Art. 28. Anularea și suspendarea dreptului de deținere a armelor
(1) Dreptul de deținere a armelor se anulează dacă titularul se află în una dintre
a) nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c), e) și f);
b) nu se prezintă până la împlinirea termenului prevăzut la art. 25 alin. (1) pentru
prelungirea valabilității permisului de armă;
c) a decedat sau a fost declarat dispărut prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă;
d) a săvârșit într-o perioadă de 2 ani două contravenții prevăzute de prezenta lege sau o
contravenție pentru care legea prevede sancțiunea contravențională complementară a
anulării dreptului de deținere ori, după caz, de port și folosire a armelor;
e) a folosit armele deținute fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 27 alin.
(1), (2) și (4);
f) a pierdut, din motive imputabile lui, calitatea prevăzută la art. 13 alin. (2)-(4) sau nu
mai are calitatea prevăzută la art. 13 alin. (5), care a condiționat acordarea dreptului de
deținere a armelor;
g) a pierdut armele sau acestea i-au fost sustrase în împrejurări imputabile acestuia;
h) se constată că, la data acordării permisului de armă, nu îndeplinea condițiile
prevăzute de lege pentru deținerea armelor;
i) se constată că dreptul de deținere a armelor s-a acordat pe baza unor documente sau
informații false.
j) refuză să se supună examenului psihologic și/sau examenului medical în termen de
30 de zile de la data solicitării exprese a structurilor de poliție competente și/sau
recomandării de reexaminare.
(2) Dreptul de deținere a armelor se suspendă în următoarele situații:
a) titularul dreptului nu mai îndeplinește condiția prevăzută la art. 14 alin. (1) lit. d);
b) titularului i s-a anulat calitatea prevăzută la art. 13 alin. (3) sau (4), care a
condiționat acordarea dreptului de deținere, dar acesta a recurs la căile de atac
prevăzute de lege pentru redobândirea acestei calități și în cauză nu există o soluție
definitivă și irevocabilă;
c) titularul a săvârșit o contravenție pentru care legea prevede sancțiunea
contravențională complementară a suspendării dreptului de deținere a armelor.
d) există indicii comportamentale temeinice, care reclamă o examinare urgentă
psihologică și/sau medicală, în vederea verificării aptitudinii persoanei și menținerii
autorizării pentru a deține arme, componente esențiale și muniții letale.
(3) În cazul în care persoana se află în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) sau (2),
organul de poliție competent retrage permisul de armă, iar titularul este obligat să facă
dovada faptului că a depus armele la un armurier autorizat, cu excepția situației în care
armele se ridică de către organele de poliție.
Art. 29. Aplicarea măsurii de suspendare sau anulare a permisului de armă
577
(1) Constatarea situațiilor prevăzute la art. 28 se face de către organele de poliție
competente, care iau măsura suspendării sau, după caz, anulării permisului de armă.
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) se comunică, în scris, titularului dreptului de deținere
sau, după caz, rudelor ori persoanelor care locuiau împreună cu acesta, în situația
prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c).
(3) Măsura prevăzută la alin. (1) este supusă controlului judecătoresc, potrivit Legii nr.
554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 30. Efectele aplicării măsurii de suspendare sau anulare a permisului de armă
(1) În termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință a măsurii prevăzute la art. 29
alin. (1), titularul este obligat să depună armele la un armurier autorizat, în vederea
înstrăinării sau depozitării, cu excepția cazului în care armele se ridică de către
organele de poliție.
(2) În termenul prevăzut la alin. (1), după îndeplinirea obligației de depunere a armelor
la un armurier autorizat, titularul trebuie să depună dovada acestui fapt, împreună cu
documentele care atestă dreptul de deținere a armelor letale, la organele de poliție
competente.
(3) Exercitarea căilor de atac prevăzute de lege împotriva măsurii suspendării sau
anulării dreptului de deținere a armelor de către persoana care se află în una dintre
situațiile prevăzute la art. 28 alin. (1) și (2) nu suspendă obligația persoanei de a depune
armele la un armurier autorizat.
(4) În cazul prevăzut la art. 28 alin. (1) lit. b), termenul prevăzut la alin. (1) se
calculează de la data expirării valabilității permisului de armă.
3. Regimul dreptului de port și folosire a armelor letale
Art. 31. Condițiile de păstrare și port ale armelor letale
(1) Titularul dreptului de a purta și folosi arme letale are obligația de a păstra arma și
muniția înscrisă în permisul de armă în condiții de securitate, astfel încât să nu permită
accesul la acestea al persoanelor neautorizate.
(2) Păstrarea armei și muniției prevăzute la alin. (1) la domiciliul sau reședința
deținătorului se face în locuri special destinate, în condițiile prevăzute în normele
metodologice de aplicare a prezentei legi, exceptând armele de apărare și pază, care se
pot regăsi asupra acestuia.
(3) Arma de apărare și pază poate fi purtată numai de către titularul permisului, cu
îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
a) trebuie să fie asigurată și să nu fie armată;
b) să nu prezinte defecțiuni, cu excepția situației în care este transportată la armurier;
c) trebuie să stea în permanență introdusă în toc și ascunsă vederii, cu excepția
situațiilor în care persoana este autorizată, potrivit legii, să o utilizeze;
d) să se afle în permanență numai asupra sa și să nu fie înmânată, sub nicio formă, altor
persoane, cu excepția armurierilor, intermediarilor, organelor de poliție competente,
precum și personalului abilitat prin lege să păstreze și să asigure securitatea temporară a
armelor, la intrarea în instituțiile publice, în mijloacele de transport naval sau aerian,
precum și în alte locuri unde portul armei este interzis prin lege;
e) deținătorul să nu se afle sub influența băuturilor alcoolice, produselor sau
substanțelor stupefiante, a medicamentelor cu efecte similare acestora ori în stare
578
avansată de oboseală sau să nu sufere de afecțiuni temporare, de natură să genereze o
stare de pericol, în condițiile în care poartă arma asupra sa.
Art. 32. Limitele exercitării uzului de armă
(1) Titularii dreptului de a purta și folosi armele de apărare și pază pot face uz de armă
numai în poligoanele autorizate în condițiile prezentei legi sau în caz de legitimă
apărare ori stare de necesitate.
(2) Folosirea armelor de apărare și pază în poligoanele autorizate se poate face numai
în condițiile stabilite prin regulamentele de ordine interioară ale acestora.
Art. 33. Obligații în cazul efectuării uzului de armă
(1) Persoana care a făcut uz de armă este obligată să acționeze imediat pentru a se
acorda primul ajutor și asistență medicală persoanelor rănite.
(2) Persoana care a făcut uz de armă este obligată să anunțe de îndată cel mai apropiat
organ de poliție, indiferent dacă au rezultat sau nu victime ori pagube materiale.
(3) În situația prevăzută la alin. (2), precum și în cea prevăzută la art. 27 alin. (4),
organul de poliție sesizat are obligația să efectueze cercetarea la fața locului și a
circumstanțelor în care s-a produs evenimentul. Arma care a fost folosită rămâne în
custodia organului de poliție care desfășoară cercetarea, până la încheierea acesteia.
(4) Prevederile alin. (2) și (3) nu se aplică în cazul în care s-a făcut uz de armă, în
condițiile prevăzute la art. 32 alin. (2), cu excepția situației în care, în urma folosirii
armei, au rezultat victime umane.
Art. 34. Păstrarea, portul și folosirea armelor letale de către persoanele incluse într-un
program de protecție a martorilor
Persoanele incluse într-un program de protecție a martorilor pot păstra, purta și folosi
armele înscrise în permisul de armă numai în condițiile stabilite în protocolul de
protecție, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 31-33.
Art. 35. Acordarea dreptului de port și folosire a armelor de vânătoare
(1) Dreptul de a purta și folosi armele de vânătoare se acordă, în condițiile prezentei
legi, persoanelor care dețin permis de vânătoare eliberat de autoritățile române.
(2) Titularul dreptului de a purta și folosi arme de vânătoare are obligația de a păstra
armele înscrise în permisul de armă în condițiile prevăzute la art. 31 alin. (1) și (2), cu
excepția situației în care titularul se află în afara domiciliului în vederea desfășurării
activității de vânătoare, caz în care arma se păstrează în condiții de siguranță la
gestionarul fondului cinegetic care a organizat activitatea de vânătoare, la un armurier
autorizat sau în spațiul destinat cazării, în condițiile stabilite în normele metodologice
de aplicare a prezentei legi.
Art. 36. Transportul și portul armelor de vânătoare
(1) Transportul armelor de vânătoare, pentru care s-a acordat deținătorului dreptul de a
le purta și folosi, de la domiciliul sau reședința acestuia la locul unde urmează să se
desfășoare vânătoarea potrivit legii se face în următoarele condiții:
a) armele trebuie ținute în toc sau husă, asigurate și neîncărcate cu muniție;
b) să fie îndeplinite condițiile prevăzute la art. 31 alin. (3) lit. b), d) și e).
(2) Portul armelor de vânătoare în locul destinat vânătorii se face în următoarele
condiții:
a) arma poate fi încărcată, cu condiția ca, după încărcare, să fie asigurată și purtată
astfel încât să nu prezinte pericolul producerii unor accidente;
579
b) să fie îndeplinite condițiile prevăzute la art. 31 alin. (3) lit. b) și e);
c) arma să se afle în permanență numai asupra persoanei care o deține în mod legal și
să nu fie înmânată sub nicio formă altor persoane, cu excepția vânătorilor.
Art. 37. Uzul de armă de vânătoare
(1) Titularul dreptului de a purta și folosi arme de vânătoare poate face uz de arma
înscrisă în permisul de armă numai asupra vânatului pentru care a fost autorizat,
precum și pentru antrenament în poligoanele autorizate în condițiile legii.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), armele de vânătoare pot fi folosite și în caz
de legitimă apărare, stare de necesitate ori caz fortuit, în condițiile legii.
(3) În cazul armelor de vânătoare semiautomate este interzisă schimbarea sau
modificarea încărcătorului sau camerei cartușului, astfel încât să permită transformarea
în arme ale căror încărcător și cameră pot ține mai mult de 3 cartușe.
Art. 38. Înstrăinarea temporară a armelor de vânătoare
(1) Titularul dreptului de a purta și folosi arme de vânătoare poate încredința unei alte
persoane autorizate pentru portul și folosirea unor astfel de arme una sau mai multe
dintre acestea, precum și muniția aferentă, în limitele prevăzute de lege, în vederea
utilizării la vânătoare.
(2) Se interzice lăsarea armei în gaj sau în alte forme de garanție.
Art. 39. Acordarea dreptului de port și folosire a armelor de tir
(1) Dreptul de a purta și folosi arme de tir se acordă, în condițiile prezentei legi, numai
sportivilor de tir categoria I ori membri ai loturilor naționale sau olimpice, pe perioada
cât sunt în activitate, precum și antrenorilor și instructorilor în poligonul de tragere.
(2) Sportivii de tir prevăzuți la alin. (1) pot purta și folosi arme de tir numai din
categoria celor utilizate în probele sportive pentru care au obținut clasificarea sau
calificarea.
(3) Titularul dreptului de a purta și folosi arme de tir are obligația de a păstra armele
înscrise în permisul de armă, în condițiile prevăzute de lege pentru titularul dreptului de
deținere a acestor arme.
Art. 40. Transportul, portul și folosirea armelor de tir
(1) Transportul armelor de tir pentru care s-a acordat deținătorului dreptul de a le purta
și folosi se face în următoarele condiții:
a) armele trebuie ținute în husă sau, după caz, în cutie, neîncărcate cu muniție și
asigurate împotriva pierderii ori sustragerii;
b) să fie îndeplinite condițiile prevăzute la art. 31 alin. (3) lit. b), d) și e).
(2) Portul, utilizarea și folosirea armelor de tir în poligoanele de tir se fac în condițiile
stabilite prin regulamentele de ordine interioară ale acestora.
Art. 41. Portul și folosirea armelor de către persoanele care îndeplinesc o funcție
ce implică exercițiul autorității publice
Condițiile în care persoanele care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității
publice pot purta și folosi arme letale, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, se stabilesc
prin legile speciale care reglementează atribuțiile acestora.
4. Regimul procurării și deținerii muniției aferente armelor letale de către
persoanele fizice
Art. 42. Procurarea muniției de către titularii dreptului de deținere, respectiv de
port și folosire a armelor letale
580
(1) Titularii dreptului de deținere, respectiv de port și folosire a armelor letale pot
procura de la armurierii autorizați numai muniția aferentă armelor înscrise în permisul
de armă.
(2) Cantitatea maximă de muniție care poate fi deținută de persoanele prevăzute la alin.
(1) se înscrie în permisul de armă de către organul de poliție care eliberează acest
document, după cum urmează:
a) în cazul armelor de apărare și pază, 100 de cartușe cu glonț și 50 de cartușe fără
proiectil, pentru fiecare armă;
b) în cazul armelor de vânătoare, 500 de cartușe pentru câte o singură armă de fiecare
calibru, dintre cele pentru care are dreptul de port și folosire;
c) în cazul armelor de tir, 1.000 de cartușe pentru fiecare armă pentru care are dreptul
de port și folosire.
(3) Abrogat.
(4) Sunt interzise comercializarea sau înstrăinarea sub altă formă, precum și deținerea
ori utilizarea de muniție expirată sau degradată care, prin păstrare sau folosire, ar putea
pune în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor.
(5) La cerere, colecționarii de arme pot fi autorizați să colecționeze maximum 10
cartușe, pentru câte o singură armă de fiecare calibru.
(6) Muniția destinată colecției va fi păstrată în condițiile prevăzute de prezenta lege și
de normele metodologice de aplicare a acesteia.
(7) Muniția destinată colecției poate fi procurată în condițiile stabilite de prezenta lege,
numai în baza permisului de armă însoțit de atestatul de colecționar, de la armurierii
autorizați în condițiile art. 104 alin. (3) și (5), neputând fi utilizată în condițiile art. 27
alin. (1) și (2). Muniția destinată colecției poate fi folosită exclusiv în condițiile
(8) Cantitatea de muniție, procurată în condițiile prevăzute la alin. (7), se înscrie în
documentul care atestă dreptul de deținere a armelor destinate colecției.
Art. 43. Abrogat.
5. Suspendarea, revocarea și anularea dreptului de port și folosire a armelor letale
și a munițiilor
Art. 44. Suspendarea dreptului de port și folosire a armelor letale
(1) Suspendarea dreptului de port și folosire a armelor letale se dispune de către
organele competente în următoarele situații:
a) titularul dreptului nu mai îndeplinește condiția prevăzută la art. 14 alin. (1) lit. d);
b) titularului i s-a anulat calitatea prevăzută la art. 13 alin. (2)-(4), dar acesta a contestat
această măsură prin recurgerea la căile de atac prevăzute de lege și în cauză nu există o
soluție definitivă și irevocabilă;
c) a săvârșit o contravenție pentru care legea prevede sancțiunea contravențională
complementară a suspendării dreptului de port și folosire a armelor.
d) există indicii comportamentale temeinice, care reclamă o examinare urgentă
psihologică și medicală, în vederea verificării aptitudinii persoanei și menținerii
autorizării pentru a deține arme, componente esențiale și muniții letale.
(2) Suspendarea dreptului de port și folosire a armelor se dispune pentru întreaga
perioadă în care persoana se află în oricare dintre situațiile prevăzute la alin. (1).
581
(3) Pe perioada suspendării dreptului de port și folosire a armelor, permisul de armă se
retrage de către organul de poliție care a dispus măsura, iar armele și întreaga cantitate
de muniție deținute se depun, de îndată, la un armurier autorizat în acest sens, cu
excepția situației în care acestea se ridică de către organele de poliție.
(4) Suspendarea încetează de la data la care titularul dreptului de port și folosire a
armelor nu se mai află în situațiile prevăzute la alin. (1), iar permisul de armă, armele,
componentele esențiale și muniția se restituie acestuia.
Art. 45. Anularea dreptului de port și folosire a armelor letale
(1) Anularea dreptului de port și folosire a armelor letale se dispune de către organele
competente dacă titularul dreptului se află în una dintre următoarele situații:
a) nu mai are calitatea prevăzută la art. 13 alin. (2)-(4);
b) nu mai îndeplinește vreuna dintre condițiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit.
b), c), e) și f);
c) a pierdut armele înscrise în permisul de armă sau acestea i-au fost sustrase în
împrejurări care îi sunt imputabile;
d) nu se prezintă până la împlinirea termenului prevăzut la art. 25 alin. (1) pentru
e) a decedat sau a fost declarat dispărut, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă;
f) a săvârșit într-o perioadă de 2 ani două contravenții prevăzute de prezenta lege sau o
g) se constată că, la data acordării permisului de armă, nu îndeplinea condițiile
prevăzute de lege pentru portul și folosirea armelor;
h) dreptul de port și folosire a armelor s-a acordat pe baza unor documente sau
informații false.
i) nu se supune obligației examinării psihologice și/sau medicale în termen de 30 de
zile de la data solicitării exprese a structurilor de poliție competente și/sau recomandării
de reexaminare.
(2) În urma anulării dreptului de port și folosire a armelor, permisul de armă se retrage
de către organul de poliție care a dispus măsura, iar armele și întreaga cantitate de
muniție deținute se depun, de îndată, la un armurier autorizat în acest sens, cu excepția
situației în care acestea se ridică de către organele de poliție.
Art. 4. Aplicarea măsurii de suspendare sau anulare a dreptului de port și folosire
a armelor letale
(1) Măsura suspendării sau anulării dreptului de port și folosire a armelor letale se
comunică, în scris, titularului dreptului ori, după caz, rudelor sau persoanelor care
locuiau împreună cu acesta, în situația prevăzută la art. 45 alin. (1) lit. e).
(2) În termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință a măsurii suspendării sau
anulării dreptului de port și folosire a armelor letale, titularul este obligat să depună
armele și întreaga cantitate de muniție deținută la un armurier autorizat, în vederea
înstrăinării sau depozitării, cu excepția celor care se ridică de către organele de poliție.
(21) În termenul prevăzut la alin. (2), după îndeplinirea obligației de depunere a armelor
și muniției aferente la un armurier autorizat, titularul trebuie să depună dovada acestui
fapt, împreună cu documentele care atestă dreptul de port și folosire a armelor letale, la
organele de poliție competente.
582
(22) În cazul prevăzut la art. 45 alin. (1) lit. d), termenul prevăzut la alin. (2) se
calculează de la data expirării valabilității permisului de armă.
(3) Măsura suspendării sau anulării dreptului de port și folosire a armelor letale este
supusă controlului judecătoresc potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările și
(4) Exercitarea căilor de atac prevăzute de lege împotriva măsurii suspendării sau
anulării dreptului de port și folosire a armelor letale de către persoana care se află în
una dintre situațiile prevăzute la art. 44 alin. (1) și art. 45 alin. (1) nu suspendă obligația
persoanei de a depune armele la un armurier autorizat.
6. Regimul călătoriilor în state terțe cu armele letale și munițiile deținute de către
cetățenii români
Art. 47. Autorizarea călătoriilor în state terțe cu armele letale și muniția
corespunzătoare
(1) Persoana care deține, în condițiile prezentei legi, arme letale și care dorește să
călătorească cu acestea în state care nu sunt membre ale Uniunii Europene, denumite în
continuare state terțe, are obligația să solicite organului de poliție care i-a acordat
permisul de armă eliberarea unei autorizații în baza căreia organele poliției de frontieră
permit ieșirea de pe teritoriul României cu armele, componentele esențiale și muniția
înscrise în autorizație, făcând mențiune despre acestea în documentul de călătorie al
titularului.
(2) Armele de apărare și pază pot fi scoase de pe teritoriul României numai de către
persoanele prevăzute la art. 41, în condițiile prevăzute la art. 49.
(3) Persoanele prevăzute la alin. (1) au obligația ca, la întoarcerea în România, să
prezinte la frontieră toate armele înscrise în documentul de călătorie pe care le-au
deținut la ieșirea din țară. În cazul în care, pe perioada șederii în state terțe, armele
înscrise în documentul de călătorie au fost pierdute, furate sau distruse, titularul trebuie
să prezinte, la întoarcere, cu ocazia controlului pentru trecerea frontierei de stat române,
documente autentice, eliberate de organele de poliție competente din statul în care s-a
produs evenimentul, care să certifice faptul că persoana a reclamat pierderea, furtul sau,
după caz, distrugerea armei, organele poliției de frontieră având obligația să facă
mențiune despre aceasta în documentul de călătorie și să informeze în scris
Inspectoratul General al Poliției Române.
(4) În situația în care, pe perioada șederii în state terțe, armele înscrise în documentul
de călătorie au fost pierdute, furate sau distruse, titularul are obligația ca, în termen de 3
zile de la intrarea în țară, să se prezinte personal la organul de poliție care i-a eliberat
permisul de armă și să depună o declarație cu privire la evenimentul produs, împreună
cu o copie autentificată a documentului corespunzător, emis de organele competente
din statul în care s-a produs evenimentul.
Art. 48. Eliberarea autorizației de scoatere de pe teritoriul României a armelor
letale pentru călătorii în state terțe
(1) Autorizația prevăzută la art. 47 alin. (1) se acordă dacă solicitantul îndeplinește
a) este titular al unui permis de armă pentru armele, componentele esențiale și muniția
care urmează să fie înscrise în documentul de călătorie;
583
b) prezintă motivele pentru care dorește să călătorească în state terțe cu armele,
componentele esențiale și muniția pentru care solicită înscrierea în documentul de
călătorie.
(2) Autorizația prevăzută la art. 47 alin. (1) trebuie să cuprindă date referitoare la
titularul acesteia, data și punctul de frontieră prin care titularul urmează să iasă din țară,
precum și cu privire la armele și cantitatea de muniție care urmează să fie scoase de pe
teritoriul României.
(3) Cu ocazia eliberării autorizației, organul de poliție competent trebuie să informeze
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră cu privire la datele prevăzute la alin. (2).
(4) Documentele care trebuie să însoțească cererea pentru înscrierea armelor în
documentul de călătorie, procedura de acordare a autorizației prevăzute la art. 47 alin.
(1), precum și cea de înscriere a armelor, componentelor esențiale și muniției în
documentul de călătorie, perioadele și condițiile în care titularul poate călători în state
terțe cu armele înscrise în acest document, precum și termenul de soluționare a cererii
se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Art. 49. Autorizarea călătoriilor în interes de serviciu, în afara teritoriului
României, cu armele letale și muniția din dotare
(1) În cazul persoanelor prevăzute la art. 41 care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu,
urmează să se deplaseze în afara teritoriului României împreună cu armele aflate în
dotare, înscrierea acestor arme, precum și a muniției corespunzătoare se face în
pașaportul de serviciu de către organele poliției de frontieră, cu ocazia ieșirii din țară a
acestor persoane, pe baza adeverinței eliberate titularilor de către instituțiile unde sunt
încadrate aceste persoane.
(2) Adeverința prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă date referitoare la calitatea
titularului acesteia, data și punctul de frontieră prin care titularul urmează să iasă din
țară, precum și cu privire la armele și cantitatea de muniție care urmează să fie scoase
de pe teritoriul României.
(3) Instituțiile la care sunt încadrate persoanele prevăzute la art. 41 au obligația să
informeze, în scris, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, ori de câte ori aceste
persoane urmează să călătorească în afara teritoriului României cu armele înscrise în
pașaportul de serviciu.
(4) Prevederile art. 47 alin. (3) se aplică în mod corespunzător și în cazul persoanelor
prevăzute la art. 41, în această situație organele poliției de frontieră având obligația să
anunțe în scris și instituțiile unde sunt încadrate aceste persoane.
(5) Condițiile în care persoanele prevăzute la art. 41 pot călători în afara teritoriului
României cu armele aflate în dotare se stabilesc prin ordin al conducătorului fiecărei
instituții unde sunt încadrate aceste persoane.
7. Furtul, pierderea, distrugerea sau deteriorarea permisului de armă, precum și
a documentului de călătorie în care sunt înscrise arme letale
Art. 50. Furtul, pierderea, distrugerea și deteriorarea permisului de armă
(1) Furtul permiselor de armă se declară în termen de 48 de ore de la constatare, la
organul de poliție în a cărui rază de competență teritorială a fost constatat, iar pierderea,
distrugerea sau deteriorarea se declară la organul de poliție care le-a eliberat.
584
(2) Eliberarea unui nou document în locul celui declarat pierdut sau furat se face numai
după ce titularul prezintă dovada publicării pierderii ori furtului în Monitorul Oficial al
României.
Art. 51. Furtul, pierderea, distrugerea și deteriorarea documentului de călătorie
în care sunt înscrise arme letale
(1) În cazul declarării furtului, pierderii sau distrugerii, în state terțe, a documentului de
călătorie în care sunt înscrise armele, componentele esențiale și munițiile cu care
titularul a ieșit de pe teritoriul României, acesta trebuie să se prezinte cu armele înscrise
în document la misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din statul unde s-
a produs evenimentul, care, după ce verifică la Inspectoratul General al Poliției
Române situația legală a acestor arme, eliberează titularului o adeverință în care se
înscriu datele de identitate ale acestuia, precum și marca, tipul și seriile armelor.
(2) Adeverința prevăzută la alin. (1) conferă titularului numai dreptul de a introduce pe
teritoriul României armele înscrise în aceasta și se reține de către organele poliției de
frontieră la intrarea în țară.
(3) Procedura efectuării verificărilor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin ordin
comun al ministrului afacerilor interne și ministrului afacerilor externe.
Secţiunea a 4-a Condiții cu privire la procurarea, înstrăinarea, deținerea, portul și
folosirea armelor letale, precum și a muniției aferente de către persoanele fizice
străine
Art. 52. Procurarea armelor letale de către străinii cu domiciliul sau reședința în
România
(1) Străinii care au reședința sau domiciliul în România pot fi autorizați să procure
numai arme de vânătoare, de tir sau de colecție. În sensul prezentei legi, sunt
considerați că au reședința sau domiciliul în România străinii titulari ai unui permis de
ședere temporară sau, după caz, permanentă, acordat în condițiile legii privind regimul
străinilor în România, precum și străinii care au dobândit o formă de protecție în
România în condițiile legii privind statutul și regimul refugiaților.
(2) Autorizația de procurare a armelor de vânătoare, de tir sau de colecție se acordă în
condițiile prevăzute la art. 14 persoanelor prevăzute la alin. (1) care posedă permis de
ședere valabil.
(3) Prevederile art. 15 alin. (1) lit. b) și alin. (2), art. 16-19, art. 21-23, art. 24 alin.
(1) și alin. (2) lit. b) și c), art. 25-30, art. 35-40, art. 42 alin. (1), art. 44, 45, 50 și, după
caz, art. 51 se aplică în mod corespunzător și persoanelor prevăzute la alin. (1).
Art. 53. Procurarea și scoaterea de pe teritoriul României a armelor letale de către
străinii titulari ai dreptului de scurtă ședere
(1) Străinii care călătoresc în România pe baza unei vize de scurtă ședere ori care
beneficiază de scutire de la obligativitatea acestei vize, potrivit legii, pot fi autorizați să
procure din România numai arme de vânătoare, de tir sau de colecție, în vederea
scoaterii acestora din România.
(2) Armele, componentele esențiale și muniția corespunzătoare procurate de către
străini în timpul unei călătorii în România, în condițiile prevăzute la alin. (1), vor fi
exportate sau, după caz, transferate în statul de destinație numai prin intermediul
armurierilor și intermediarilor autorizați să efectueze astfel de operațiuni.
585
(3) Inspectoratul General al Poliției Române eliberează persoanelor prevăzute la alin.
(1), la cerere, autorizația de procurare a armelor, dacă îndeplinesc următoarele condiții:
a) au împlinit vârsta de 18 ani;
b) fac dovada intrării legale în România;
c) prezintă autorizația de procurare a armei sau, după caz, a muniției eliberată de
autoritățile competente ale statului de destinație, cu excepția cazului în care în acel stat
procurarea armei nu este condiționată de obținerea unei autorizații prealabile, situație în
care solicitantul va prezenta o comunicare scrisă emisă de autoritățile competente din
care să reiasă acest fapt.
(4) Procedura acordării autorizației de procurare a armei și a autorizației de scoatere a
armei de pe teritoriul României de către persoanele prevăzute la alin. (1) se stabilește
prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Art. 54. Introducerea, deținerea, portul și folosirea armelor letale pe teritoriul
României
(1) Străinii care călătoresc în România pentru a participa la concursuri oficiale de tir
sau pentru a practica vânătoarea, în condițiile legii, pe baza unei vize de scurtă ședere
ori care beneficiază de scutire de la obligativitatea acestei vize, potrivit legii, pot, în
baza avizului de introducere a armelor în țară, să dețină și, după caz, să poarte și să
folosească armele de vânătoare sau de tir pe care le dețin, dacă armele, componentele
esențiale și muniția sunt înscrise în documentele de trecere a frontierei.
(2) Avizul de introducere a armelor în țară se poate acorda străinilor de către
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în următoarele condiții:
a) fac dovada deținerii legale a armelor în statul de unde provin;
b) în cazul armelor de vânătoare, prezintă o invitație nominală de la un gestionar de
fond cinegetic din România, legal constituit, ce își desfășoară activitatea conform
prevederilor Legii nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, cu
respectarea prevederilor legale în vigoare;
c) în cazul armelor de tir, fac dovada faptului că urmează să participe la un concurs de
tir organizat de o asociație sau un club de tir sportiv afiliată/afiliat la federațiile sportive
naționale de specialitate;
d) în cazul armelor de colecție, fac dovada faptului că urmează să participe la o
manifestare culturală, artistică sau istorică și prezintă invitația unei asociații de
colecționari, legal constituită, ori a unei instituții muzeistice din România.
(3) În cazul tranzitării teritoriului României de către străini cu armele prevăzute la alin.
(1), avizul prevăzut la alin. (2) se acordă numai cu condiția prezentării documentelor
care atestă faptul că introducerea armelor, componentelor esențiale și muniției
respective este permisă pe teritoriul statului de destinație.
(4) Procedura și documentele necesare acordării avizului prevăzut la alin. (2) și (3),
cantitățile de arme care pot fi introduse de străini în România se stabilesc în normele
Art. 55. Regimul aplicabil unor categorii speciale de străini deținători de arme
letale
(1) Însoțitorii delegațiilor străine, la nivelul șefilor de stat sau de guvern, ai altor
demnitari străini care beneficiază de protecție, precum și militarii străini pot introduce,
purta și folosi, pe teritoriul României, arme de apărare și pază, pe bază de reciprocitate
586
sau în condițiile stabilite prin acorduri bilaterale, dacă acestea sunt notificate
Inspectoratului General al Poliției Române prin Ministerul Afacerilor Externe,
Ministerul Apărării Naționale ori Ministerul Afacerilor Interne.
(2) Membrii personalului misiunilor diplomatice, ai oficiilor consulare și ai
reprezentanțelor organizațiilor internaționale acreditate în România pot purta și folosi
arme de apărare și pază, pe bază de reciprocitate sau în condițiile stabilite prin acorduri
bilaterale, fără a mai fi necesară obținerea permisului de armă.
(3) Persoanele prevăzute la alin. (2) pot procura din România arme de apărare și pază,
în baza autorizației eliberate de Inspectoratul General al Poliției Române, cu avizul
Ministerului Afacerilor Externe.
Art. 56. Achiziționarea de pe teritoriul României a muniției de către străini
Străinii care se află în mod legal pe teritoriul României pot procura de la armurierii
autorizați muniția aferentă armelor legal deținute, în condițiile stabilite la art. 42.
Secţiunea a 5-a Condiții cu privire la procurarea, înstrăinarea, deținerea, portul și
folosirea armelor neletale de către persoanele fizice
Art. 57. Procurarea și înstrăinarea armelor neletale
(1) Cetățenii români și rezidenții statelor membre cu domiciliul, reședința sau, după
caz, locul de rezidență în România, precum și străinii cu ședere legală în România, care
au împlinit vârsta de 18 ani, pot să procure arme neletale din categoriile C și D
din anexă, precum și muniția aferentă de la orice armurier și, după caz, intermediar care
comercializează astfel de arme:
a) după obținerea autorizației de procurare potrivit alin. (4), pentru armele prevăzute în
categoria C din anexă;
b) după notificarea prealabilă a organelor prevăzute la art. 11 alin. (1), pentru armele
prevăzute în categoria D din anexă.
(2) Persoanele fizice prevăzute la alin. (1) pot procura, în scopul deținerii, respectiv al
portului și folosirii, cel mult două arme neletale de autoapărare și un număr nelimitat de
arme de tir sportiv din categoria celor prevăzute în categoria C din anexă.
(3) Armele neletale prevăzute în categoria C pct. 2 din anexă pot fi procurate, în scopul
deținerii, respectiv al portului și folosirii, numai de către sportivii și antrenorii de tir.
(4) Autorizația de procurare a armelor neletale prevăzute în categoria C din anexă se
acordă persoanelor prevăzute la alin. (1), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele
condiții:
a) nu au fost condamnate, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa
detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de un an;
b) nu sunt inculpate în cauze penale pentru fapte săvârșite cu intenție;
c) sunt apte din punct de vedere psihologic și medical;
d) nu prezintă pericol pentru ordinea publică, securitate națională, viața și integritatea
corporală a persoanelor, conform datelor și informațiilor existente la organele
competente;
e) nu le-a fost anulat în ultimii 2 ani dreptul de procurare, deținere sau, după caz, de
port și folosire a armelor letale ori neletale supuse autorizării, cu excepția situațiilor în
care măsura anulării s-a dispus ca urmare a pierderii calității prevăzute la art. 13 alin.
(2)-(5);
587
f) nu au pierdut sau nu le-au fost sustrase în ultimii 5 ani arme letale și neletale supuse
autorizării, din motive imputabile lor, procurate în condițiile prezentei legi.
g) au absolvit un curs de instruire teoretică și practică, organizat de o persoană juridică
autorizată pentru această activitate, în condițiile prevăzute în normele metodologice de
(5) Prevederile art. 14 alin. (2)-(4), art. 16 și 17 se aplică în mod corespunzător pentru
situația prevăzută la alin. (4).
(6) Dreptul de procurare a armelor prevăzute la alin. (1) lit. a) se pierde, iar autorizația
de procurare a acestora se retrage de către organul care a eliberat-o dacă titularul nu
mai îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (4).
(7) Armele prevăzute la alin. (1) nu pot fi înstrăinate, încredințate sau împrumutate de
către posesorii acestora, cu excepția cazului în care acestea sunt depuse la structura de
poliție competentă, la armurieri sau la intermediari, în vederea depozitării ori
înstrăinării.
(8) Abrogat.
(9) Procedura de acordare a autorizației de procurare a armelor neletale se stabilește
(10) Armele și dispozitivele neletale prevăzute în categoria E din anexă pot fi procurate
în România de orice persoană care a împlinit vârsta de 18 ani.
(11) Străinii care călătoresc în România pe baza unei vize de scurtă ședere ori care
beneficiază de scutire de la obligativitatea acestei vize, potrivit legii, pot fi autorizați să
procure din România arme neletale supuse autorizării sau notificării prealabile, în
vederea scoaterii acestora din România, în condițiile prevăzute la art. 53 alin. (1)-(3).
Art. 58. Drepturile și obligațiile posesorilor armelor neletale supuse autorizării
(1) Dispozițiile referitoare la acordarea permisului de armă, la înscrierea armei în
permisul de armă, la drepturile și obligațiile solicitantului armei letale, prevăzute la art.
22 alin. (1) și (2), art. 23 alin. (1) și (2), art. 26, 27, 31, 32, 33 și 50, se aplică și în ceea
ce privește armele neletale supuse autorizării.
(2) Valabilitatea permisului de armă se prelungește de către structura de poliție
competentă în a cărei rază teritorială își are domiciliul, reședința sau, după caz, locul de
rezidență titularul dreptului, dacă acesta îndeplinește condițiile prevăzute la art. 57 alin.
(4). Prevederile art. 25 se aplică în mod corespunzător.
(3) Abrogat.
Art. 59. Anularea și suspendarea dreptului de deținere, respectiv de port și
folosire a armelor neletale supuse autorizării
(1) Dreptul de deținere, respectiv de port și folosire a armelor neletale supuse
autorizării se anulează dacă titularul se află în una dintre următoarele situații:
a) nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 57 alin. (4) lit. a), c) și d);
b) nu se prezintă până la împlinirea termenului prevăzut la art. 25 alin. (1) pentru
c) a decedat sau a fost declarat dispărut prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă;
d) a săvârșit într-o perioadă de 2 ani două contravenții prevăzute de prezenta lege sau o
588
e) se constată faptul că titularul a folosit armele deținute, cu încălcarea condițiilor
prevăzute la art. 27 alin. (1) și (4);
f) titularul a pierdut armele sau acestea i-au fost sustrase în împrejurări imputabile
acestuia;
g) se constată că, la data acordării permisului de armă, nu îndeplinea condițiile
prevăzute de lege pentru portul și folosirea armelor;
h) dreptul de deținere, respectiv de port și folosire a armelor neletale s-a acordat pe
baza unor documente sau informații false.
i) nu se supune obligației examinării psihologice și/sau medicale în termen de 30 de
zile de la data solicitării exprese a structurilor de poliție competente și/sau recomandării
de reexaminare.
(2) Dreptul de deținere, respectiv de port și folosire a armelor neletale supuse
autorizării se suspendă în următoarele situații:
a) titularul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 57 alin. (4) lit. b);
b) titularul a săvârșit una dintre contravențiile pentru care legea prevede sancțiunea
contravențională complementară a suspendării dreptului de deținere, respectiv de port și
folosire.
c) în urma examenului medical se confirmă că titularul manifestă probleme de natură
psihologică sau suferă afecțiuni care fac imposibilă menținerea autorizării pentru a
deține arme, componente esențiale și muniții letale.
(3) În cazul în care persoana se află în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) sau (2),
organul competent retrage permisul de armă, iar titularul este obligat să facă dovada
faptului că a depus armele la un armurier autorizat, cu excepția situației în care armele
se ridică de către organele de poliție. Prevederile art. 29 și 30 se aplică în mod
corespunzător.
(4) Măsura anulării sau suspendării dreptului de deținere, respectiv de port și folosire a
armelor neletale supuse autorizării se comunică, în scris, titularului dreptului ori, în
situația prevăzută la alin. (1) lit. c), succesorilor acestuia. Prevederile art. 46 se aplică în
mod corespunzător.
Art. 60. Certificatul de deținător
(1) Persoanele care au procurat arme neletale în condițiile notificării prealabile au
obligația ca, în termen de 5 zile de la data procurării, să se prezinte cu acestea la
autoritățile prevăzute la art. 11 alin. (1), în vederea eliberării certificatului de deținător.
(2) Certificatul de deținător conferă titularului dreptul de deținere, port și folosire a
armelor înscrise în acest document.
(3) Titularii certificatului de deținător pot trece frontiera de stat a României cu armele
înscrise în acest document, fără a le putea înstrăina în afara teritoriului României.
(4) Procedura notificării prealabile, menționată la art. 57 alin. (1), precum și a acordării
certificatului de deținător se stabilește prin normele metodologice de aplicare a
prezentei legi.
Art. 61. Păstrarea armelor neletale
Posesorii armelor neletale din categoriile D și E din anexă au obligația să ia toate
măsurile necesare pentru păstrarea armelor la domiciliu, reședință sau, după caz, la
locul de rezidență, astfel încât să nu permită accesul persoanelor neautorizate la acestea
și să nu existe pericol de vătămare corporală accidentală.
589
Art. 62. Introducerea armelor neletale pe teritoriul României de către străini
(1) Introducerea de către străini a armelor neletale din categoria celor supuse autorizării
pe teritoriul României este interzisă, cu excepția cazurilor în care titularul face dovada
faptului că urmează să participe la un concurs de tir organizat de o asociație ori un club
de tir sportiv afiliată/afiliat la federațiile sportive naționale de specialitate sau face
dovada faptului că urmează să participe la o manifestare culturală, artistică sau istorică
și prezintă invitația unei asociații de colecționari, legal constituită, ori a unei instituții
muzeistice din România.
(2) Străinii pot introduce în România arme neletale legal deținute, din categoria celor
supuse notificării prealabile, numai după obținerea autorizației de introducere a armelor
în țară.
(3) Autorizația de introducere a armelor în țară se acordă dacă solicitantul îndeplinește
a) a împlinit vârsta de 18 ani;
b) motivează, în scris, necesitatea introducerii armei pe teritoriul României.
(4) Procedura acordării autorizației prevăzute la alin. (2) se stabilește prin normele
(5) Armele și dispozitivele neletale prevăzute în categoria E din anexă pot fi introduse
în România fără restricții de orice persoană care a împlinit vârsta de 18 ani, cu
respectarea condițiilor prevăzute de lege privind portul și folosirea acestora.
Art. 63. Abrogat.
Art. 64. Uzul de armă neletală
(1) Titularii dreptului de a purta și folosi arme neletale, destinate pentru autoapărare,
pot face uz de armă numai în poligoanele autorizate, în condițiile art. 27 sau în caz de
legitimă apărare ori stare de necesitate.
(2) Armele neletale prevăzute în categoriile C-E din anexă, destinate colecției, pot fi
folosite în condițiile prevăzute la art. 27.
(3) Folosirea armelor neletale în poligoanele autorizate se poate face numai în
condițiile stabilite prin regulamentele de ordine interioară ale acestora.
Art. 65. Folosirea armelor utilitare și de agrement
(1) Armele cu tranchilizante, harpoanele de pescuit și armele de asomare pot fi folosite,
în condițiile legii, doar împotriva animalelor și mamiferelor acvatice, numai în scopul
pentru care sunt destinate, în astfel de condiții încât să nu cauzeze vătămări corporale
persoanelor.
(2) Pistoalele de start pot fi deținute și folosite de federațiile sportive naționale și
cluburile sportive afiliate acestora.
(3) Pistoalele de semnalizare pot fi deținute și folosite de persoanele fizice și juridice
numai în scopul pentru care sunt destinate, în astfel de condiții încât să nu cauzeze
vătămări corporale persoanelor.
(4) Armele sau dispozitivele neletale destinate agrementului și tirului sportiv pot fi
folosite în spații delimitate care nu sunt accesibile publicului sau în spații special
amenajate sau semnalizate, în astfel de condiții încât să nu pună în pericol integritatea
corporală sau viața persoanelor.
(5) Sunt interzise portul și folosirea armelor sau dispozitivelor neletale prevăzute
la alin. (4) în locuri publice.
590
(6) Armele sau dispozitivele neletale prevăzute la alin. (1)-(4) pot fi transportate de la
domiciliul, reședința sau, după caz, locul de rezidență al deținătorului la locul unde
urmează să se desfășoare activitățile pentru care sunt destinate, numai dacă acestea sunt
ținute în husă, bagaj ori ambalaj și nu sunt încărcate cu muniție.
Art. 66. Procurarea muniției pentru armele neletale
(1) Muniția aferentă armelor neletale poate fi procurată numai în baza permisului de
armă sau, după caz, a certificatului de deținător, de la armurierii autorizați să o
comercializeze.
(2) Posesorii armelor neletale cu destinația de autoapărare pot procura și deține
maximum 25 de cartușe pentru o singură armă.
Capitolul III Procurarea, deținerea și folosirea armelor, componentelor esențiale
și munițiilor de către persoanele juridice
Art. 67. Categoriile de persoane juridice care pot procura, deține și folosi arme,
componente esențiale și muniții
(1) Instituțiile publice cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și securității
naționale sunt autorizate să procure, să înstrăineze, să dețină și să folosească arme letale
și arme neletale, precum și muniția corespunzătoare, pentru înarmarea personalului
propriu, în condițiile stabilite prin legi speciale.
(2) Persoanele juridice de drept public, altele decât cele cu atribuții în domeniul
apărării, ordinii publice și securității naționale, precum și persoanele juridice și unitățile
subordonate sau aflate în coordonarea acestora sunt autorizate să procure, să dețină și
să folosească arme letale și arme neletale, precum și muniția corespunzătoare, în
condițiile prezentei legi, pentru exercitarea atribuțiilor specifice stabilite prin actele
normative de organizare și funcționare a acestora.
(3) Persoanele juridice de drept privat, care nu sunt subordonate sau aflate în
coordonarea unor instituții publice, pot fi autorizate în condițiile prezentei legi, în
funcție de obiectul lor de activitate, să procure, să dețină și să folosească arme letale și
arme neletale, precum și muniția corespunzătoare, pentru:
a) înarmarea personalului abilitat să desfășoare activități de pază, dacă aceasta se
justifică pentru asigurarea pazei sediilor, imobilelor sau obiectivelor care le aparțin sau
cărora le asigură protecție, precum și a pazei persoanelor, bunurilor, valorilor sau
transportului ori depozitării de valori importante, în cazul societăților al căror obiect de
activitate îl constituie prestarea de servicii în domeniul pazei ori al celor care își pot
asigura paza proprie, în condițiile legii;
b) desfășurarea activităților de executare a tragerilor cu arme în poligoane special
amenajate, pentru antrenament sau divertisment, precum și organizarea și desfășurarea
cursurilor prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. g);
c) desfășurarea activităților sportive, artistice, în centrele de producție cinematografică
și televiziune, precum și în cadrul spectacolelor de circ și teatru.
(4) Muzeele pot fi autorizate, în condițiile prezentei legi, să procure și să dețină arme
interzise din categoria A din anexă, arme letale de colecție, precum și arme neletale,
după caz, cu respectarea condiției prevăzute la art. 69 alin. (3).
591
(5) Persoanele juridice străine nu pot fi autorizate să dețină sau să folosească, pe
teritoriul României, arme din categoria A din anexă, și nici muniția corespunzătoare
acestora.
Art. 68. Autoritățile competente să acorde autorizări de procurare, deținere și
folosire a armelor, componentelor esențiale și munițiilor
Autorizările prevăzute la art. 67 alin. (3) și (4) se acordă de către Direcția Generală de
Poliție a Municipiului București, inspectoratele județene de poliție în a căror rază de
competență se află sediul social, respectiv punctul de lucru al persoanei juridice,
precum și de către Inspectoratul General al Poliției Române, în condițiile prezentei legi.
Secţiunea a 2-a Regimul procurării, deținerii și folosirii armelor, componentelor
esențiale și munițiilor de către persoanele juridice de drept public și persoanele
juridice sau unitățile subordonate sau aflate în coordonarea acestora
Art. 69. Condițiile procurării, deținerii, păstrării și dotării personalului propriu
cu arme, componente esențiale și muniții
(1) Persoanele juridice de drept public, altele decât cele cu atribuții în domeniul
apărării, ordinii publice și securității naționale, precum și persoanele juridice și unitățile
aflate în subordonarea sau coordonarea acestora care, în exercitarea atribuțiilor
prevăzute de actele normative de organizare și funcționare, desfășoară activități
specifice care necesită dotarea personalului cu arme letale și arme neletale, precum și
cu muniția corespunzătoare, pot procura și, după caz, înstrăina asemenea arme,
componente esențiale și muniție, în condițiile prezentei legi, prin armurierii și
intermediarii autorizați în acest sens.
(2) Tipurile și cantitatea de arme, componente esențiale și muniție care pot fi procurate
se stabilesc, în funcție de activitățile specifice care urmează să fie desfășurate, precum
și de numărul de posturi care trebuie încadrate cu personal înarmat, de către
conducătorul persoanei juridice prevăzute la alin. (1), cu avizul autorităților prevăzute
la art. 68.
(3) Păstrarea armelor, componentelor esențiale și a muniției prevăzute la alin. (1) se
face în spații special destinate și avizate în condițiile prevăzute de lege, asigurate în
permanență cu pază înarmată, în condițiile legii.
(4) Dotarea cu arme a personalului specializat se face în baza ordinelor de serviciu
individuale, emise de conducătorul persoanei juridice prevăzute la alin. (1) sau, după
caz, al unității subordonate sau aflate în coordonarea acesteia, în care se menționează
datele de identificare ale armei, datele de identificare ale deținătorului, sarcinile în
executarea cărora deținătorul poate purta și folosi armele, locurile în care deținătorul
poate purta și folosi armele, precum și condițiile în care acesta poate face uz de armă.
(5) Persoana juridică și unitățile prevăzute la alin. (1) au obligația să constituie, la nivel
central, un registru în care se ține evidența armelor, componentelor esențiale și muniției
procurate, deținute și înstrăinate, a muniției consumate, precum și a personalului care
este dotat cu acestea. Această evidență se pune la dispoziția autorităților care au acordat
avizul prevăzut la alin. (2), ori de câte ori se solicită aceasta.
(6) Evidența prevăzută la alin. (5) se păstrează timp de 20 de ani, în cazul armelor letale
și al armelor neletale supuse autorizării.
(7) Persoanele juridice și unitățile prevăzute la alin. (1) au obligația de a prezenta
registrele, cu ocazia constituirii acestora, la autoritățile prevăzute la art. 68, în vederea
592
înregistrării. Evidența registrelor prevăzute la alin. (5) se ține de către autoritățile
prevăzute la art. 68.
Art. 70. Dotarea personalului propriu cu arme letale sau neletale supuse
autorizării și muniții
(1) Pot fi dotate, în condițiile prevăzute la art. 69 alin. (4), cu arme letale sau neletale
supuse autorizării persoanele care:
a) au împlinit 18 ani;
b) sunt angajate, în baza unui contract individual de muncă, la persoana juridică sau
unitățile prevăzute la art. 69 alin. (1);
c) îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c)-f), h) și i)
d) urmează un instructaj, desfășurat de angajator, cu privire la scopul pentru care sunt
dotate cu arme, precum și la condițiile în care trebuie purtată și folosită arma, cu
aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 31 alin. (3), art. 32, art. 35-37, art. 64 alin.
(1), art. 65 și alin. (61), după caz, la sfârșitul căruia semnează un angajament, prin care
se obligă să poarte și să folosească armele, componentele esențiale și muniția din dotare
numai în scopurile și condițiile stabilite în instructaj.
(2) Modelul ordinului de serviciu și conținutul instructajului prevăzut la alin. (1) lit.
d) se stabilesc de angajator și se avizează de către structurile de ordine publică din
cadrul autorităților prevăzute la art. 68.
(3) Tipul de arme și cantitatea de muniție înscrise în ordinul de serviciu se stabilesc de
către autoritățile prevăzute la art. 68.
(4) Prevederile alin. (1) se aplică și personalului cu atribuții de gestionare, administrare
și întreținere a armelor deținute de persoana juridică sau unitățile prevăzute la art. 69
alin. (1), care trebuie să facă și dovada absolvirii cursurilor prevăzute la art. 14 alin. (1)
lit. g).
(5) Armele aflate în dotare pot fi purtate și folosite numai în intervalul de timp zilnic
stabilit de angajator, în care persoanele prevăzute la alin. (1) și (4) exercită atribuțiile
de serviciu care necesită portul și folosirea acestora, precum și numai în condițiile și
locurile prevăzute în ordinul de serviciu. La sfârșitul acestui interval de timp, armele se
depun în locurile prevăzute la art. 69 alin. (3), iar ordinul de serviciu se depune la
sediul persoanei juridice sau al unităților prevăzute la art. 69 alin. (1), cu excepția celor
deținute de pădurari și paznicii de vânătoare, care pot fi păstrate de aceștia în condițiile
stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Sunt interzise
deținerea, portul și folosirea armelor de către persoanele dotate cu acestea în afara
orelor de program.
(6) Folosirea armelor, componentelor esențiale și muniției de către personalul dotat cu
acestea se face numai în scopurile stabilite de angajator, cu avizul autorităților
prevăzute la art. 68, în conformitate cu atribuțiile prevăzute la art. 67 alin. (2).
(61) Este interzis portul armelor neletale, destinate pentru autoapărare, în următoarele
condiții:
a) în locuri aglomerate, stadioane, săli de spectacol și adunări publice, precum și în alte
locuri în care folosirea acestor arme este interzisă prin lege;
b) dacă deținătorul se află sub influența băuturilor alcoolice, produselor sau
substanțelor stupefiante, a medicamentelor cu efecte similare acestora ori în stare
593
avansată de oboseală sau suferă de afecțiuni temporare, de natură să genereze o stare de
pericol în condițiile în care poartă arma asupra sa;
c) neînsoțite de documentul care atestă dreptul de port și folosire.
(7) În vederea dotării cu arme, angajatorul solicită pentru fiecare persoană în parte
avizul autorităților prevăzute la art. 68, prin care se atestă îndeplinirea condițiilor
prevăzute la alin. (1) lit. c).
(8) Semnarea contractului individual de muncă presupune și acordul implicit al
persoanelor, care urmează să fie dotate cu arme de apărare și pază, pentru testarea
integrității lor profesionale și morale, prin efectuarea unor verificări de specialitate ale
autorităților prevăzute la art. 68, care au ca scop prevenirea și combaterea cazurilor în
care aceste persoane pot folosi armele din dotare și în alte scopuri decât cele prevăzute
în prezenta lege.
(9) Dotarea cu arme de tir a cluburilor sportive care au dobândit certificat de identitate
sportivă și sunt afiliate la federațiile sportive naționale de specialitate, precum și
folosirea acestor arme de către sportivi, antrenori sau instructori în poligonul de tragere
se fac cu avizul autorităților prevăzute la art. 68, în condițiile stabilite prin ordin al
ministrului tineretului și sportului.
Art. 71. Dotarea personalului propriu cu arme neletale
(1) Pot fi dotate, în conformitate cu art. 69 alin. (4), cu arme neletale persoanele care
îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 70 alin. (1) lit. a), b) și d), precum și sportivii și
antrenorii de tir, în condițiile prevăzute la art. 70 alin. (9).
(2) Condițiile prevăzute la alin. (1) se aplică și personalului cu atribuții de gestionare,
administrare și întreținere a armelor deținute de persoana juridică sau unitățile
Art. 72. Verificarea personalului dotat cu arme și muniții, precum și a stării
tehnice a armelor și muniției
(1) Persoanele juridice și unitățile prevăzute la art. 69 alin. (1) au obligația să
desfășoare, periodic, la intervale stabilite de către autoritățile prevăzute la art. 68 sau
ori de câte ori acestea solicită, următoarele activități:
a) verificarea îndeplinirii de către personalul dotat cu arme și muniție a condiției
prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. e), a cunoașterii instructajului prevăzut la art. 70 alin.
(1) lit. d), precum și a modului în care sunt respectate prevederile acestuia;
b) verificarea stării tehnice a armelor și muniției, precum și a condițiilor în care acestea
sunt păstrate, prin armurierii autorizați în acest sens.
(2) Autoritățile prevăzute la art. 68 pot solicita să li se comunice rezultatele verificărilor
prevăzute la alin. (1) sau pot participa, în mod efectiv, la efectuarea acestor verificări,
ori de câte ori consideră necesar.
Art. 73. Poligoanele pentru antrenament și pentru verificarea armelor
(1) Persoanele juridice și unitățile prevăzute la art. 69 alin. (1) pot construi și amenaja
poligoane pentru antrenamentul personalului dotat cu arme, precum și pentru
verificarea armelor, componentelor esențiale și munițiilor deținute, în condițiile
prevăzute de prezenta lege.
(2) Personalul desemnat cu administrarea, întreținerea și supravegherea poligoanelor
trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 70 alin. (1) și (5).
594
(3) Personalul care urmează să desfășoare în incinta poligonului activități permanente
de supraveghere a activităților care se desfășoară în această incintă, precum și activități
de instruire și îndrumare a persoanelor care desfășoară activități de antrenament trebuie
să dețină atestatul de instructor, acordat de autoritățile prevăzute la art. 68, în condițiile
stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(4) Activitățile care se pot desfășura în poligon se stabilesc prin regulamentul de
organizare și funcționare a acestuia, care se avizează de către autoritățile prevăzute
la art. 68.
Art. 74. Categorii de persoane juridice și unități care pot deține și folosi diferite
tipuri de arme și muniții
(1) Următoarele persoane juridice și unități aflate în subordinea, autoritatea sau, după
caz, coordonarea acestora pot deține și folosi arme și muniții, cu aplicarea
corespunzătoare a prevederilor art. 69-73, după cum urmează:
a) autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, prin Regia Națională a
Pădurilor - Romsilva și unitățile aflate în subordinea sau coordonarea acesteia, precum
și ocoalele silvice private constituite conform legii pot deține și folosi arme de foc cu
destinație utilitară și muniția corespunzătoare, pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu
ale organelor de control, în domeniul pazei fondului forestier și ocrotirii animalelor,
precum și arme de vânătoare și muniția corespunzătoare, pentru recoltarea planificată a
vânatului și combaterea animalelor dăunătoare;
b) Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România și asociațiile de
vânători sportivi, legal constituite, ce își desfășoară activitatea conform Legii nr.
407/2006, cu modificările și completările ulterioare, pot deține și folosi, prin personalul
anume desemnat, arme de foc cu destinație utilitară și muniția corespunzătoare, pentru
paza fondurilor cinegetice, precum și arme de vânătoare și muniția corespunzătoare,
pentru recoltarea planificată a vânatului și combaterea animalelor dăunătoare;
c) unitățile de învățământ superior și cele de cercetare științifică cu profil cinegetic pot
deține și folosi arme de vânătoare și arme cu destinație utilitară pentru exercitarea
activității didactice și de cercetare științifică;
d) autoritatea publică centrală care răspunde de piscicultură și unitățile aflate în
subordinea sau coordonarea acesteia pot deține și folosi arme cu destinație utilitară cu
muniție fără proiectil, pentru dotarea personalului propriu însărcinat cu îndepărtarea
păsărilor dăunătoare;
e) administrațiile aeroporturilor pot deține și folosi arme cu destinație utilitară cu
muniție fără proiectil, pentru îndepărtarea păsărilor care pot periclita securitatea
aeronavelor;
f) autoritatea publică centrală care răspunde de protecția mediului și unitățile aflate în
subordinea sau coordonarea acesteia pot deține și folosi arme de foc cu destinație
utilitară, precum și muniția corespunzătoare, necesare pentru desfășurarea activităților
specifice în domeniul protecției și conservării habitatelor naturale, a diversității
biologice și a rețelei naționale de arii protejate;
g) federațiile sportive naționale de specialitate și cluburile sau asociațiile sportive
afiliate acestora pot deține și folosi arme de tir sportiv și muniția corespunzătoare, în
funcție de necesități, pentru desfășurarea antrenamentelor ori concursurilor aprobate de
aceste federații;
595
h) instituțiile de cultură și artă, asociațiile cultural-artistice și sportive pot deține și
folosi arme de foc dezactivate pentru activitățile pe care le desfășoară;
i) centrele de producție cinematografică, circurile, teatrele și alte asemenea instituții de
cultură, artă și sport pot deține și folosi arme de spectacol și arme acustice sau utilitare
pentru activitățile pe care le desfășoară.
j) Regia Autonomă «Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat» poate deține și
folosi arme de vânătoare și arme cu destinație utilitară pentru exercitarea activității de
gestionare a fondului cinegetic administrat.
(2) În cazul armelor deținute în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. g), dotarea
sportivilor cu arme de tir și muniția corespunzătoare în vederea desfășurării
antrenamentelor și concursurilor se poate face numai în incinta poligoanelor, fără
îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 70 alin. (1) lit. a)-c), în conformitate cu
regulamentul de organizare și funcționare a acestora.
(3) În cazul armelor deținute în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. e) și f), dotarea
persoanelor desemnate să le folosească, în vederea desfășurării activităților specifice, se
poate face fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 70 alin. (1) lit. a)-c), iar în cazul
armelor de foc dezactivate, și fără îndeplinirea condiției prevăzute la art. 69 alin. (4).
Secţiunea a 3-a Regimul procurării, deținerii și folosirii armelor, componentelor
esențiale și munițiilor de către persoanele juridice de drept privat, care nu sunt
subordonate sau aflate în coordonarea unor instituții publice
1. Dispoziții generale privind autorizarea pentru procurarea, deținerea și folosirea
armelor, componentelor esențiale și munițiilor
Art. 75. Autorizațiile pentru procurarea, deținerea și folosirea armelor,
componentelor esențiale și munițiilor
(1) În vederea procurării de arme, componente esențiale și muniții sau a construirii și
amenajării de poligoane, persoanele juridice prevăzute la art. 67 alin. (2)-(4) trebuie să
depună o cerere la autoritățile prevăzute la art. 68, în vederea eliberării autorizației
corespunzătoare.
(2) Autoritățile prevăzute la art. 68 eliberează, vizează o dată la 2 ani, preschimbă,
retrag sau anulează autorizațiile pentru procurarea, deținerea și folosirea armelor,
componentelor esențiale și munițiilor, precum și autorizațiile pentru construirea și
amenajarea poligoanelor.
(3) Procedura de eliberare, vizare, preschimbare, retragere sau anulare a autorizației
pentru procurarea, deținerea și folosirea armelor, componentelor esențiale și munițiilor
se stabilește în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Art. 76. Preschimbarea autorizațiilor pentru procurarea, deținerea și folosirea
(1) Autorizațiile prevăzute la art. 75 alin. (1) se preschimbă în următoarele situații:
a) în cazul schimbării denumirii ori sediului persoanei juridice;
b) când autorizația a fost pierdută, furată, distrusă sau deteriorată;
c) când au fost folosite în întregime spațiile destinate vizei sau mențiunilor.
(2) Pentru eliberarea unei noi autorizații, persoana juridică este obligată să depună, în
acest sens, o cerere la autoritățile prevăzute la art. 68, în termen de 10 zile de la data
când a intervenit una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b). Eliberarea unei
596
noi autorizații în locul celei declarate pierdute sau furate se face numai după publicarea
pierderii ori furtului în Monitorul Oficial al României.
Art. 77. Retragerea și anularea autorizațiilor pentru procurarea, deținerea și
folosirea armelor, componentelor esențiale și munițiilor
(1) Autorizațiile prevăzute la art. 75 alin. (1) se retrag în următoarele situații:
a) titularul încetează activitatea care a determinat autorizarea;
b) titularul a săvârșit contravenții pentru care legea prevede încetarea dreptului de
procurare, deținere și folosire a armelor;
c) titularul a săvârșit mai mult de două contravenții prevăzute de prezenta lege, altele
decât cele prevăzute la lit. b).
(2) Anularea autorizațiilor prevăzute la art. 75 alin. (1) se dispune în următoarele
situații:
a) se constată că, la data acordării autorizației, titularul nu îndeplinea condițiile
prevăzute de lege pentru procurare, deținere sau folosire a armelor, componentelor
esențiale și munițiilor sau, după caz, condițiile privind construirea, amenajarea și
funcționarea poligonului;
b) titularului i s-a acordat autorizația pe baza unor documente sau informații false.
Art. 78. Obligațiile persoanelor juridice autorizate să dețină și să folosească arme,
componente esențiale și muniție
Persoanele juridice autorizate să procure, să dețină și să folosească arme, componente
esențiale și muniție au următoarele obligații:
a) să se prezinte în perioada stabilită de Inspectoratul General al Poliției Române la
autoritățile prevăzute la art. 68, pentru vizarea autorizației;
b) să anunțe schimbarea sediului sau a punctului de lucru cu cel puțin 10 zile înainte de
aceasta, la organul de poliție în a cărui rază de competență este situat noul sediu, pentru
efectuarea mențiunilor corespunzătoare în autorizație;
c) să anunțe pierderea, furtul sau distrugerea autorizației, la autoritățile prevăzute la art.
68, în termen de 24 de ore de la constatarea evenimentului;
d) în cazul în care persoana juridică încetează activitatea, trebuie să comunice aceasta
autorităților prevăzute la art. 68, în termen de 10 zile de la acea dată;
e) să prezinte, la autoritățile prevăzute la art. 68, documentele care dovedesc
procurarea sau înstrăinarea armelor, componentelor esențiale și muniției, în termen de
10 zile de la procurare sau, după caz, înstrăinare, în vederea efectuării mențiunilor
corespunzătoare în conținutul autorizației.
Art. 79. Condițiile pentru păstrarea armelor, componentelor esențiale și
munițiilor, precum și pentru dotarea personalului angajat
Prevederile art. 69 alin. (3) și ale art. 70-73 se aplică în mod corespunzător și
persoanelor juridice de drept privat, care nu sunt subordonate sau aflate în coordonarea
unor instituții publice, în ceea ce privește condițiile în care acestea pot păstra și dota
personalul angajat cu arme, componente esențiale și muniția corespunzătoare, precum
și cele în care persoanele înarmate aparținând acestor persoane juridice le pot purta și
folosi.
2. Procurarea, deținerea și folosirea armelor, componentelor esențiale și munițiilor de
către societățile specializate de pază
597
Art. 80. Autorizarea procurării armelor, componentelor esențiale și muniției de
către societățile specializate de pază
(1) Societățile specializate de pază, constituite potrivit Legii nr. 333/2003 privind paza
obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, republicată, pot fi autorizate,
la cerere, să procure de la armurierii și intermediarii autorizați în acest sens:
a) numai prin închiriere, arme letale, precum și muniția corespunzătoare, cu excepția
situațiilor în care aceste societăți sunt constituite în armurieri autorizați să efectueze
operațiuni cu arme din această categorie;
b) sub orice formă prevăzută de lege, arme neletale, precum și muniția
corespunzătoare.
(2) În funcție de activitățile legale de pază pe care le desfășoară, societățile prevăzute
la alin. (1) pot fi autorizate să procure arme, componente esențiale și muniție, după cum
urmează:
a) în cazul activităților de protecție a persoanelor: arme de apărare și pază - numai
pentru protecția persoanelor prevăzute la art. 13 alin. (2), iar arme de autoapărare -
pentru protecția celorlalte categorii de persoane;
b) în cazul activităților de pază a obiectivelor, bunurilor și valorilor: arme letale cu
destinație utilitară - numai pentru paza sediilor băncilor, centrelor de procesare a
valorilor monetare ori casieriilor colectoare, partidelor parlamentare, șantierelor
arheologice, sediilor și punctelor de lucru ale societăților care desfășoară activități ce
constituie monopol de stat, sediilor armurierilor și intermediarilor, depozitelor de arme,
componente esențiale, muniții, materii explozive, substanțe toxice, substanțe
stupefiante și medicamente care conțin substanțe stupefiante, metale prețioase și pietre
prețioase, obiectivelor la care se asigură paza cu jandarmi în cooperare cu societățile
specializate de pază, poligoanelor în care se desfășoară activități cu arme letale, precum
și a altor locuri prevăzute de lege în acest sens, iar arme neletale cu destinație utilitară -
pentru activitățile de pază a celorlalte obiective, bunuri și valori, desfășurate potrivit
legii;
c) în cazul activităților de pază a transporturilor unor valori importante: arme letale cu
destinație utilitară - numai pentru paza transporturilor cu arme, componente esențiale,
muniții, materii explozive, substanțe toxice, substanțe stupefiante și medicamente care
conțin substanțe stupefiante, metale prețioase și pietre prețioase, înscrisuri de valoare,
sume de bani, titluri de credit, cecuri, precum și cu alte valori prevăzute de lege, iar
arme neletale cu destinație utilitară - pentru activitățile de pază a celorlalte categorii de
transporturi.
(3) Inspectoratul General al Poliției Române ține evidența centralizată a tuturor
societăților specializate de pază autorizate să procure, să dețină și să folosească arme,
componente esențiale și muniție.
Art. 81. Acordarea autorizației de procurare, deținere și folosire a armelor letale
și a munițiilor
Autorizația de procurare, deținere și folosire a armelor letale și a muniției pentru
societățile specializate de pază se acordă pentru fiecare contract de prestări servicii
încheiat de acestea potrivit Legii nr. 333/2003, republicată, valabilitatea autorizației
neputând depăși durata contractului.
598
Art. 82. Interzicerea portului altor arme pe durata îndeplinirii atribuțiunilor de
serviciu
Persoanelor angajate în cadrul societăților specializate de pază, care sunt dotate cu
arme, le este interzis ca, pe durata îndeplinirii atribuțiunilor de serviciu, să poarte
asupra lor alte arme în afară de arma de serviciu.
3. Procurarea, deținerea și folosirea armelor, componentelor esențiale și muniției
de către persoanele juridice de drept privat care nu sunt subordonate sau aflate în
coordonarea unor instituții publice, pentru paza proprie
Art. 83. Autorizarea procurării, deținerii și folosirii armelor, componentelor
esențiale și muniției pentru paza proprie
Persoanele juridice de drept privat care nu sunt subordonate sau aflate în coordonarea
unei instituții publice și care își asigură paza proprie în condițiile Legii nr. 333/2003,
republicată, pot fi autorizate, la cerere, să procure, să dețină și să folosească, pentru
desfășurarea activităților de pază, numai arme neletale și muniția corespunzătoare.
Art. 84. Condițiile privind păstrarea și dotarea personalului, precum și portul și
folosirea armelor destinate pentru paza proprie
Prevederile art. 69 alin. (3) și ale art. 70-73 se aplică în mod corespunzător și
persoanelor juridice de drept privat care nu sunt subordonate sau aflate în coordonarea
unor instituții publice, în ceea ce privește condițiile în care acestea pot păstra și dota
personalul angajat cu arme destinate pentru paza proprie și cu muniția corespunzătoare,
precum și cele în care persoanele înarmate aparținând acestor persoane juridice le pot
purta și folosi.
4. Procurarea, deținerea și folosirea armelor, componentelor esențiale și muniției
pentru activități cultural-artistice
Art. 85. Procurarea, deținerea și folosirea armelor, componentelor esențiale și
muniției pentru activități cultural-artistice
(1) Persoanele juridice de drept privat care nu sunt subordonate sau aflate în
coordonarea unor instituții publice și care desfășoară activități sportive și artistice în
centrele de producție cinematografică și televiziune, precum și în cadrul unor
spectacole de circ și teatru pot fi autorizate, la cerere, de către autoritățile prevăzute
la art. 68 să procure arme de foc dezactivate și, după caz, utilitare sau de spectacol și
arme acustice, în condițiile stabilite pentru persoanele prevăzute la art. 74 alin. (1) lit.
h) și i).
(2) Prevederile art. 69 alin. (3) și alin. (5)-(7), ale art. 70 alin. (1) lit. d) și alin. (2)-(5) și
ale art. 71-73 se aplică în mod corespunzător în cazul persoanelor juridice prevăzute
la alin. (1) în ceea ce privește condițiile în care acestea pot păstra și dota personalul
angajat cu arme, componentele esențiale și muniția corespunzătoare, precum și cele în
care persoanele înarmate aparținând acestor persoane juridice le pot purta și folosi.
5. Regimul funcționării poligoanelor de tragere aparținând persoanelor juridice
de drept privat care nu sunt subordonate sau aflate în coordonarea instituțiilor
publice
Art. 86. Autorizarea funcționării poligoanelor de tragere
(1) În funcție de obiectul lor de activitate, persoanele juridice de drept privat care nu
sunt subordonate sau aflate în coordonarea instituțiilor publice pot construi și amenaja
599
poligoane de tragere pentru arme letale, care, la cerere, pot fi autorizate de către
autoritățile prevăzute la art. 68 să funcționeze, după cum urmează:
a) poligoane de tragere pentru pregătirea personalului propriu - în cazul societăților
specializate de pază;
b) poligoane de tragere pentru verificarea armelor, componentelor esențiale și
munițiilor - în cazul armurierilor autorizați să producă și să repare arme;
c) poligoane de tragere pentru antrenament și agrement - în cazul persoanelor juridice
autorizate să organizeze activități de tragere pentru antrenament și divertisment.
(2) Autorizația prevăzută la alin. (1) se acordă dacă sunt îndeplinite următoarele
condiții:
a) poligoanele de tragere îndeplinesc normele tehnice de siguranță și sunt certificate în
acest sens de către Inspectoratul General al Poliției Române;
b) personalul desemnat pentru administrarea, întreținerea și supravegherea
poligoanelor de tragere trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 70 alin.
(1) și (5);
c) personalul desemnat pentru supravegherea activităților care se desfășoară în incinta
poligoanelor de tragere, precum și pentru desfășurarea activităților de instruire și
îndrumare a persoanelor care execută trageri de verificare a armelor, antrenamente de
tragere sau, după caz, urmează cursurile de instruire teoretică și practică prevăzute
la art. 14 alin. (1) lit. g) trebuie să îndeplinească condiția prevăzută la art. 73 alin. (3);
d) să existe personal specializat, angajat permanent, desemnat pentru a acorda primul
ajutor și asistență medicală de urgență în cazul eventualelor accidente produse în
incinta poligonului.
(3) Activitățile care se pot desfășura în poligoanele de tragere se stabilesc prin
regulamentul de organizare și funcționare al acestora, care se avizează de autoritățile
prevăzute la art. 68.
(4) Condițiile de avizare a poligoanelor de tragere se stabilesc prin normele
(5) Normele tehnice de siguranță privind construcția și amenajarea poligoanelor de
tragere se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne.
Art. 87. Condițiile procurării armelor, componentelor esențiale și munițiilor
destinate folosirii în incinta poligoanelor de tragere
(1) Persoanele juridice ale căror poligoane au fost autorizate să funcționeze în condițiile
stabilite la art. 86 alin. (1) lit. a) și c) pot fi autorizate, la cerere, să procure de la
armurierii și intermediarii autorizați în acest sens:
a) numai prin închiriere, arme letale, precum și muniția corespunzătoare și, sub orice
formă prevăzută de lege, arme neletale, precum și muniția corespunzătoare, pentru
poligoanele prevăzute la art. 86 alin. (1) lit. a);
b) sub orice formă prevăzută de lege, arme letale și arme neletale, precum și muniția
corespunzătoare, exclusiv pentru folosirea în poligon, pentru poligoanele prevăzute
la art. 86 alin. (1) lit. c).
(2) În vederea acordării autorizației pentru procurarea, deținerea și folosirea armelor,
componentelor esențiale și muniției de către autoritățile prevăzute la art. 68, persoanele
juridice prevăzute la art. 86 alin. (1) întocmesc planul de dotare cu arme, componente
600
esențiale și muniție, care se depune la aceste autorități împreună cu cererea de
autorizare.
(3) Poate fi autorizată numai procurarea acelor arme, componente esențiale și muniții
care corespund celor pentru care poligonul a fost autorizat să fie folosite în incinta
acestuia.
(4) Pentru păstrarea unui număr mai mic de 15 arme letale, spațiul destinat depozitării
trebuie prevăzut cu sistem de supraveghere video și mijloace de alarmare instalate în
condițiile Legii nr. 333/2003, republicată, conectate la dispecerate de alarmare și
intervenție ale unor societăți specializate de pază.
(5) În cazul depozitării unui număr mai mare de 15 arme letale și a muniției aferente în
incinta poligoanelor, spațiile destinate păstrării trebuie asigurate în permanență și cu
pază înarmată.
Art. 88. Condițiile accesului diferitelor categorii de persoane în incinta
poligoanelor de tragere
(1) În funcție de destinația poligoanelor de tragere, în incinta acestora sunt admise
accesul și desfășurarea activităților de tragere cu arma pentru următoarele categorii de
persoane:a) în cazul poligoanelor prevăzute la art. 86 alin. (1) lit. a) și c), personalul
angajat la societatea specializată de pază, desemnat să poarte și să folosească arme,
componente esențiale și muniție, persoanele care au absolvit sau urmează cursul de
instruire prevăzut la art. 14 alin. (1) lit. g), precum și orice persoană care a împlinit
vârsta de 18 ani pentru activități de tragere de divertisment;b) în cazul poligoanelor
prevăzute la art. 86 alin. (1) lit. b), numai personalul specializat pentru repararea și
testarea armelor, din cadrul armurierilor autorizați să repare arme.
(2) În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a), accesul în incinta poligonului de tragere este
permis și cu armele aflate în dotarea persoanei sau, după caz, în permisul de armă al
cărui titular este, în vederea executării tragerilor cu aceste arme. În cazul titularilor
dreptului de deținere a armelor înscrise în permisul de armă, accesul este permis numai
dacă aceștia prezintă autorizația prevăzută la art. 27.
(3) În cazul în care poligoanele prevăzute la art. 86 alin. (1) lit. c) sunt destinate
exclusiv pentru tragerile cu arme neletale, accesul în incinta acestora este permis
oricărei persoane care a împlinit vârsta de 14 ani, cu condiția ca, în cazul minorilor sub
18 ani, aceștia să fie însoțiți de o persoană majoră. Accesul acestor persoane în incinta
poligonului este permis și cu armele, componentele esențiale și muniția deținute de
acestea, numai însoțite de documentele care atestă dreptul de deținere sau port și
folosire al armelor.
(4) În cazul apariției unor incidente în incinta poligoanelor de tragere, în urma cărora au
rezultat victime sau pagube materiale neplanificate, administratorul poligonului are
obligația să acționeze în condițiile prevăzute la art. 33 alin. (1) și (2).
Capitolul IV Regimul circulației armelor, componentelor esențiale și munițiilor
Art. 89. Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească armele, componentele
esențiale și munițiile pentru a putea fi deținute sau comercializate
(1) Armele prevăzute în categoriile A-C și categoria D pct. 1-3 din anexă,
componentele esențiale și munițiile corespunzătoare, fabricate pe teritoriul României,
pot fi deținute sau comercializate numai dacă îndeplinesc următoarele condiții:
601
a) sunt marcate de armurierul autorizat să le producă;
b) sunt certificate de către producător că îndeplinesc condițiile de siguranță în utilizare;
c) armele sunt înregistrate în Registrul Național al Armelor.
(2) Armele prevăzute în categoriile A-C și categoria D pct. 1-3 din anexă,
componentele esențiale și munițiile corespunzătoare, fabricate în afara teritoriului
României, introduse pe teritoriul României, pot fi comercializate sau, după caz,
deținute de persoane fizice ori juridice din România numai dacă:
a) sunt marcate de producător;
b) sunt certificate de către producător sau de către un organism internațional că
îndeplinesc condițiile de siguranță în utilizare.
(3) Sunt exceptate de la îndeplinirea condiției prevăzute la alin. (2) lit. b) armele,
componentele esențiale și munițiile care tranzitează, în condițiile legii, teritoriul
României.
Secţiunea a 2-a Marcarea armelor, componentelor esențiale și munițiilor
Art. 90. Marcarea armelor și munițiilor
(1) Armurierii care produc, transferă, exportă sau importă pe/de pe teritoriul României
arme, componente esențiale sau muniții dintre cele prevăzute în categoriile A-C și
categoria D pct. 1-3 din anexă au obligația să aplice pe arme, componente esențiale,
muniții și pachete de muniții marcaje unice, clare și permanente destinate identificării și
urmăririi acestora sau, după caz, să se asigure că au fost realizate, în mod cumulativ,
pentru orice armă, componentă esențială, muniție sau pachet de muniții, la momentul
introducerii pe piață, următoarele operațiuni:
a) a fost prevăzută cu un marcaj unic, clar și permanent imediat după fabricare și cel
târziu înaintea introducerii sale pe piață sau imediat după importul în Uniunea
Europeană;
b) a fost înregistrată în condițiile prevăzute de prezenta lege imediat după fabricare și
cel târziu înaintea introducerii sale pe piață sau imediat după importul în Uniunea
Europeană.
(2) Marcajul unic pentru arma asamblată trebuie să indice:
a) denumirea producătorului sau a mărcii;
b) țara sau locul fabricării;
c) seria și, după caz, anul de fabricație, dacă acesta nu face parte din numărul de serie,
și modelul, dacă este posibil.
(3) Marcajul prevăzut la alin. (2) se aplică pe toate componentele esențiale ale armei de
foc. În cazul în care o componentă esențială este prea mică pentru a fi marcată în
conformitate cu prezentul articol, aceasta este marcată cel puțin cu un număr de serie
sau un cod alfanumeric sau digital.
(4) Marcajul aplicat pe pachete de muniții trebuie să indice:
a) denumirea producătorului sau a mărcii;
b) numărul de identificare a lotului;
c) calibrul;
d) tipul de muniție.
(5) Marcajul aplicat pe muniție trebuie să cuprindă elementele prevăzute la alin. (4) lit.
a), c) și d).
Art. 91. Trecerea armelor și a componentelor esențiale în circuitul civil
602
(1) Armele și componentele esențiale deținute de instituțiile publice cu atribuții în
domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale pot fi trecute în circuitul civil
numai dacă sunt marcate în condițiile prezentei legi.
(2) Marcarea armelor și a componentelor esențiale potrivit alin. (1) se efectuează de
către armurieri autorizați în condițiile legii să producă arme sau de către instituțiile
publice cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale.
Art. 92. Evidența armelor, componentelor esențiale și munițiilor fabricate
(1) Armurierii care produc arme, componente esențiale și muniții au obligația de a ține
evidența armelor, componentelor esențiale și munițiilor fabricate, în registre constituite
cu avizul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București sau al inspectoratelor
județene de poliție în a căror rază teritorială de competență își au sediile sociale.
(2) Registrele constituite în conformitate cu alin. (1) se înregistrează la Inspectoratul
General al Poliției Române care ține evidența registrelor tuturor armurierilor autorizați
să producă arme, componente esențiale și muniții.
(3) Evidența care se ține în registrele prevăzute la alin. (1) se constituie după criteriul
elementelor prevăzute la art. 90 alin. (2).
(4) Evidența armelor militare, a armelor de apărare și pază, precum și a munițiilor
corespunzătoare constituie informații secrete de stat, se ține în registre separate
constituite potrivit legii, iar evidența celorlalte arme letale, a armelor neletale, precum
și a munițiilor corespunzătoare constituie informații secrete de serviciu.
Art. 93. Păstrarea registrelor de evidență a armelor, componentelor esențiale și
munițiilor fabricate
(1) Registrele prevăzute la art. 92 alin. (1) se păstrează de armurierii autorizați să
producă arme, componente esențiale și muniții timp de 20 ani, după care se depun,
pentru arhivare, la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București sau la
inspectoratele județene de poliție în a căror rază teritorială de competență își au sediile
sociale, respectiv punctele de lucru.
(2) În situația în care armurierii își încetează activitatea de producere a armelor,
componentelor esențiale și munițiilor, registrele prevăzute la art. 92 alin. (1) se depun
la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București sau la inspectoratele județene
de poliție în a căror rază teritorială de competență își au sediile sociale, respectiv
punctele de lucru, în termen de 15 zile de la încetarea activității.
Secţiunea a 3-a Inspecția tehnică și dezactivarea armelor, componentelor esențiale
și munițiilor
Art. 94. Inspecția tehnică periodică
(1) Inspecția tehnică periodică a armelor se efectuează de către armurieri autorizați în
condițiile legii, în vederea verificării îndeplinirii de către acestea a condițiilor tehnice
de siguranță în utilizare.
(2) În cazul în care se constată, cu ocazia efectuării inspecției tehnice periodice, că
armele verificate îndeplinesc condițiile tehnice de siguranță în utilizare, armurierii
prevăzuți la alin. (1) eliberează persoanei fizice sau juridice căreia îi aparțin certificatul
de efectuare a inspecției tehnice periodice.
(3) Armurierii prevăzuți la alin. (1) nu pot fi autorizați să efectueze inspecția tehnică
periodică a armelor care le aparțin.
603
(4) Cheltuielile ocazionate de efectuarea inspecției tehnice prevăzute la alin. (1) se
suportă de către deținătorul legal al armelor verificate.
(5) Pentru armele deținute de persoanele fizice și juridice inspecția tehnică se
efectuează la solicitarea deținătorului legal, precum și la solicitarea expresă a
structurilor de poliție competente.
(6) Condițiile de autorizare a armurierilor pentru a efectua inspecția tehnică periodică a
armelor se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(7) Standardele și tehnicile de inspecție tehnică periodică a armelor se stabilesc prin
ordin al ministrului afacerilor interne.
Art. 95. Dezactivarea armelor și regimul celor care au devenit improprii folosirii
(1) Dezactivarea armelor de foc se realizează de către armurieri avizați în condițiile
legii, care eliberează în acest sens un certificat care să ateste dezactivarea armei de foc
sau aplică pe suprafața armei de foc un marcaj clar vizibil.
(2) Abrogat.
(3) Armele care nu mai pot fi aduse în stare de funcționare din cauza unor defecțiuni
iremediabile sunt verificate de armurierii prevăzuți la alin. (1), care eliberează în acest
sens un certificat sau aplică pe suprafața armei de foc un marcaj clar vizibil. În cazul în
care aceste arme sunt nevandabile, se predau armurierilor autorizați să desfășoare
operațiuni de casare a acestora.
(4) Condițiile de avizare a armurierilor pentru a desfășura operațiuni de dezactivare a
armelor de foc se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(5) Abrogat.
Art. 96. Metodologia de certificare
Procedura acordării certificatelor de dezactivare, precum și a certificatelor de efectuare
a inspecției tehnice periodice se stabilește prin normele metodologice de aplicare a
prezentei legi.
Secţiunea a 4-a Registrul Național al Armelor
Art. 97. Organizarea și funcționarea Registrului Național al Armelor
(1) În cadrul Inspectoratului General al Poliției Române funcționează Registrul
Național al Armelor, ca sistem complex de prelucrare a datelor cu privire la evidența
armelor și a componentelor esențiale, a deținătorilor de arme, precum și a operațiunilor
cu arme, componente esențiale și muniții, necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor legale
privind gestionarea aplicării dispozițiilor prezentei legi.
(2) Termenul de păstrare a datelor cuprinse în evidențele Registrului Național al
Armelor este de 30 de ani de la data distrugerii armelor de foc sau a componentelor
esențiale în cauză. La expirarea termenului de păstrare se procedează la ștergerea
datelor cu caracter personal din evidențele Registrului Național al Armelor.
(3) Inspectoratul General al Poliției Române exercită, prin structura care administrează
Registrul Național al Armelor, următoarele atribuții în domeniul gestionării regimului
circulației armelor, componentelor esențiale și muniției:
a) gestionează evidența operațiunilor cu arme, componente esențiale și muniții
procurate/înstrăinate, cuprinzând atât date cu privire la deținătorii acestora, cât și cu
privire la seriile sau marcajele aplicate pe componentele esențiale, în cazul în care
acestea sunt diferite de seriile sau marcajele aplicate pe cadrul sau pe recuperatorul
fiecărei arme de foc;
604
b) gestionează evidența armurierilor și intermediarilor care desfășoară operațiuni cu
arme, componente esențiale și muniții;
c) gestionează evidența etapelor procedurale parcurse de autoritățile competente în
cazurile de declarare a pierderii, furtului sau distrugerii armelor, componentelor
esențiale și munițiilor aflate în circulație, operând mențiunile corespunzătoare în
evidențe;
d) cooperează cu instituțiile similare din străinătate și cu reprezentanțele diplomatice și
oficiile consulare ale României din străinătate, pentru monitorizarea operațiunilor cu
arme, componente esențiale și muniții;
e) pune la dispoziția armurierilor și intermediarilor autorizați, cu titlu gratuit, aplicația
informatică Registrul Național al Armelor.
(4) Organizarea și funcționarea Registrului Național al Armelor, precum și accesul la
acesta se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor interne.
(5) Armurierii și intermediarii autorizați sunt obligați să țină evidența zilnică a
operațiunilor cu arme, componente esențiale și muniții pe care le efectuează prin
intermediul aplicației informatice Registrul Național al Armelor.
Art. 98. Excepții în cazul armelor militare
Sunt exceptate de la prevederile art. 94-97 armele militare a căror evidență se ține de
către instituțiile care au dreptul să le procure, să le dețină, să le folosească și să le
înstrăineze, în condițiile stabilite prin ordin al conducătorului fiecăreia dintre instituțiile
respective.
Capitolul V Regimul operațiunilor cu arme, componente esențiale și muniții
Art. 99. Efectuarea operațiunilor cu arme
(1) Operațiunile cu arme, componente esențiale și muniții corespunzătoare pe teritoriul
României pot fi efectuate numai de către sau prin intermediul armurierilor ori
intermediarilor, în condițiile stabilite prin prezenta lege, cu excepția persoanelor fizice
care, în baza autorizației de procurare ori a dovezii notificării, după caz, pot procura din
afara teritoriului României și introduce în țară, în condițiile legii, arme letale și neletale.
(2) Unitățile din subordonarea sau coordonarea instituțiilor publice cu atribuții în
domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale pot efectua operațiuni cu arme,
componente esențiale și muniții, în condițiile stabilite prin ordin al conducătorului
fiecăreia dintre aceste instituții.
(3) Operațiunile cu arme, componente esențiale și muniții pot fi efectuate și de către
armurierii sau intermediarii constituiți prin acte normative în subordonarea ori
coordonarea altor instituții publice.
(4) Persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat constituite ca armurieri sau
intermediari pot efectua operațiuni cu arme, componente esențiale și muniții, în
condițiile prezentei legi.
(5) Procedura autorizării persoanelor fizice desemnate să desfășoare operațiuni cu
arme, componente esențiale și muniții în structura armurierilor sau intermediarilor se
stabilește prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Art.100. Armurierii
(1) Sunt armurieri de drept următoarele categorii de persoane juridice:
605
a) federațiile sportive naționale de specialitate, cluburile și asociațiile sportive afiliate
acestora, precum și gestionarii fondurilor de cinegetice;
b) companiile naționale și societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată,
cu modificările și completările ulterioare, constituite în baza unor acte normative în
vederea efectuării de operațiuni cu arme, componente esențiale și muniții.
(2) Se pot constitui în armurieri, la cerere, persoanele fizice și juridice, altele decât cele
prevăzute la alin. (1), care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege.
Art. 101. Categorii de operațiuni care pot fi desfășurate de către armurieri
(1) Persoanele juridice prevăzute la art. 100 alin. (1) sunt autorizate să efectueze
operațiuni cu arme, componente esențiale și muniții, după cum urmează:
a) instituțiile publice, altele decât cele care au competențe în domeniul apărării, ordinii
publice și securității naționale, și unitățile aflate în subordonarea sau coordonarea
acestora care, prin competențele conferite de lege, desfășoară activități ce necesită
deținerea și folosirea armelor, componentelor esențiale și munițiilor, precum și
federațiile sportive naționale de specialitate, cluburile sau asociațiile sportive afiliate
acestora și gestionarii fondurilor cinegetice, pentru operațiuni de procurare, înstrăinare
în scop necomercial, reparare și depozitare;
b) companiile naționale și societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată,
cu modificările și completările ulterioare, constituite în baza unor acte normative,
pentru efectuarea operațiunilor în vederea cărora au fost constituite.
(2) Persoanele fizice și juridice prevăzute la art. 100 alin. (2) pot fi autorizate, la cerere,
să desfășoare operațiuni cu arme din categoriile B, C și D din anexă, componente
esențiale ale acestora și muniția corespunzătoare, precum și operațiuni de distrugere,
casare, comercializare, transfer și export cu arme din categoria A pct. 6 și 7 din anexă,
componente esențiale ale acestora și muniția corespunzătoare, în condițiile stabilite de
prezenta lege.
(3) Pentru a putea desfășura operațiuni cu arme, componente esențiale și muniții,
armurierii de drept prevăzuți la art. 100 alin. (1) trebuie să îndeplinească condițiile
prevăzute la art. 104, în funcție de categoria operațiunilor în vederea cărora au fost
constituiți.
Secţiunea a 2-a Regimul constituirii armurierilor
Art. 102. Constituirea armurierilor
(1) Persoanele fizice și juridice prevăzute la art. 100 alin. (2) se pot constitui ca
armurieri, în baza autorizației eliberate de Inspectoratul General al Poliției Române,
după includerea în obiectul de activitate a operațiunilor cu arme, componente esențiale
și muniții.
(2) Autorizația prevăzută la alin. (1) se acordă numai dacă toți asociații și
administratorii îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c) și d) și nu
figurează cu mențiuni în certificatul de cazier fiscal, iar cei care desfășoară activități ce
implică accesul efectiv la arme, componente esențiale și muniții letale îndeplinesc și
condițiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. a) și lit. c)-g).
(3) Persoanele fizice se pot constitui ca armurieri, în baza autorizației eliberate de
Inspectoratul General al Poliției Române, dacă îndeplinesc și condițiile prevăzute la art.
14 alin. (1) lit. a) și c)-g).
Art. 103. Reînnoirea și retragerea autorizației de constituire a armurierilor
606
(1) Societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, constituite ca armurieri sunt obligate să solicite reînnoirea
autorizației ori de câte ori se schimbă asociații sau administratorii acestora, precum și
cu ocazia schimbării sediului social.
(2) Autorizația prevăzută la art. 102 alin. (1) se retrage de către autoritatea care a
acordat-o, în situația în care aceasta constată că asociații și administratorii armurierului
legal constituit nu mai îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 102 alin. (2). Retragerea
autorizației are ca efect pierderea calității de armurier a societății reglementate
de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Autorizația prevăzută la art. 102 alin. (3) se retrage de către autoritatea care a
acordat-o în situația în care aceasta constată că persoana fizică nu mai îndeplinește
condițiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. a) și c)-g). Retragerea autorizației are ca efect
pierderea calității de armurier a persoanei fizice.
Secţiunea a 3-a Regimul efectuării operațiunilor cu arme, componente esențiale și
muniții
Art. 104. Autorizarea desfășurării operațiunilor cu arme, componente esențiale și
muniții
(1) Armurierii constituiți în condițiile prevăzute la art. 102 pot efectua operațiuni cu
arme, componente esențiale și muniții, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legii
privind regimul monopolului de stat, numai după obținerea autorizației pentru
operațiuni cu arme, componente esențiale și muniții, acordată de autoritățile
competente pentru fiecare categorie de operațiuni dintre cele prevăzute la alin. (3)-(6).
(2) Autoritățile competente care acordă autorizația prevăzută la alin. (1) sunt Direcția
Generală de Poliție a Municipiului București ori inspectoratele județene de poliție în a
căror rază teritorială își are sediul social armurierul sau, după caz, punctul de lucru
unde urmează să se desfășoare operațiunile pentru care se solicită autorizarea.
(3) Autorizația pentru desfășurarea operațiunilor de producere a armelor letale și
armelor neletale, precum și a componentelor esențiale ale acestora se acordă
armurierilor dacă aceștia îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) dețin spații destinate efectuării operațiunilor de producere a armelor, componentelor
esențiale și munițiilor, asigurate cu amenajări tehnice de protecție și sisteme electronice
de alarmare, avizate de organele de poliție și conectate la dispecerate de alarmare și
intervenție specializate;
b) dețin spații corespunzătoare, destinate depozitării armelor și componentelor
esențiale, avizate de organele de poliție, precum și spații destinate exclusiv depozitării
munițiilor, capselor sau pulberilor pentru muniție, autorizate de inspectoratul teritorial
de muncă;
c) dețin, după caz, poligoane de tragere pentru verificarea armelor, componentelor
esențiale și munițiilor.
(4) Autorizația pentru desfășurarea operațiunilor de comercializare sau, după caz,
depozitare a armelor, componentelor esențiale și munițiilor se acordă armurierului care
îndeplinește următoarele condiții:
a) deține, după caz, spații corespunzătoare destinate efectuării operațiunilor de
comercializare a armelor, componentelor esențiale și munițiilor, asigurate cu amenajări
607
tehnice de protecție și sisteme electronice de alarmare, avizate de organele de poliție și
conectate la dispecerate de alarmare și intervenție specializate;
b) deține, după caz, spații corespunzătoare, destinate depozitării armelor și
componentelor esențiale, avizate de organele de poliție, precum și spații destinate
exclusiv depozitării munițiilor, capselor sau pulberilor pentru muniție, autorizate de
inspectoratul teritorial de muncă.
(5) Autorizația pentru desfășurarea operațiunilor de reparare a armelor se acordă numai
dacă armurierul îndeplinește următoarele condiții:
a) deține spații corespunzătoare, destinate depozitării armelor și componentelor
de muncă și asigurate în condițiile stabilite la alin. (3) lit. a);
b) deține, după caz, poligoane pentru verificarea armelor, autorizate în condițiile
prezentei legi.
(6) Autorizația pentru desfășurarea operațiunilor de transport al armelor,
componentelor esențiale și munițiilor letale se acordă numai dacă armurierul
a) deține în mod legal și utilizează mijloace de transport omologate în condițiile legii
de Registrul Auto Român;
b) deține spații corespunzătoare, destinate depozitării armelor și componentelor
de muncă și asigurate în condițiile stabilite la alin. (3) lit. a).
(7) Este interzisă amenajarea depozitelor de muniții în incinta imobilelor de locuințe.
(8) În autorizația prevăzută la alin. (1) se menționează în mod expres categoriile de
operațiuni cu arme, componente esențiale și muniții care pot fi efectuate de către
armurier, iar în funcție de spațiul destinat acestora și de nivelul de securitate, cantitatea
de muniție ce poate fi depozitată în acestea, conform avizului inspectoratului teritorial
de muncă.
Art. 105. Categorii de operațiuni care pot fi desfășurate de armurierii autorizați
Armurierii autorizați în condițiile art. 104 pot desfășura următoarele activități:
a) cei autorizați să desfășoare operațiuni de comercializare a armelor, componentelor
esențiale și munițiilor: cumpărare, vânzare, închiriere, schimb, import, export și transfer
de arme, componente esențiale și muniții, precum și intermedierea efectuării acestor
operațiuni;
b) cei autorizați să desfășoare operațiuni de reparare a armelor: reparare și verificare a
armelor, efectuarea inspecțiilor tehnice în baza autorizației eliberate de autoritățile
prevăzute la art. 68;
c) cei autorizați să desfășoare operațiuni de producere a armelor, componentelor
esențiale și munițiilor: producerea, asamblarea, modificarea, prelucrarea,
experimentarea, efectuarea inspecțiilor tehnice, casarea și distrugerea de arme,
componente esențiale și, după caz, muniții;
d) cei autorizați să desfășoare operațiuni de transport: să efectueze transporturi de
arme, componente esențiale și muniții în țară, în și din străinătate, cu mijloace de
transport proprii sau închiriate, omologate în condițiile legii.
608
Art. 106. Obligațiile armurierilor care desfășoară operațiuni de comerț cu arme,
componente esențiale și muniții
(1) Armurierii care desfășoară operațiuni de comerț cu arme, componente esențiale și
muniții au următoarele obligații:
a) să introducă în circuitul comercial numai armele, componentele esențiale și munițiile
care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 89 alin. (1) și (2);
b) să comercializeze armele, componentele esențiale, încărcătoarele care pot conține
mai mult de 20 de cartușe, în cazul armelor de foc scurte, sau mai mult de 10 cartușe, în
cazul armelor de foc cu țeavă lungă, precum și munițiile numai către persoanele fizice
și juridice autorizate să le procure. Încărcătoarele a căror capacitate maximă este mai
mică sau egală cu 20 de cartușe, în cazul armelor de foc scurte, ori mai mică sau egală
cu 10 cartușe, în cazul armelor cu țeavă lungă, pot fi comercializate numai persoanelor
fizice sau juridice autorizate să dețină sau, după caz, să folosească arme pe care pot fi
montate;
c) să procure arme, componente esențiale și muniții numai de la persoane juridice
române sau străine, autorizate să desfășoare asemenea operațiuni, precum și de la
persoane fizice care le dețin și le înstrăinează în condiții de legalitate;
d) să își constituie registre în care să țină evidența operațiunilor cu arme, componente
esențiale, încărcătoare și muniții, conform modelelor aprobate prin ordin al ministrului
afacerilor interne, care au regim special și se înregistrează la autoritățile prevăzute
la art. 104 alin. (2), și să le prezinte pentru control organelor competente;
e) să prezinte la control organelor de poliție abilitate documentele de efectuare a
operațiunilor cu arme, componente esențiale și muniții, precum și documentele în baza
cărora au vândut armele;
f) să comunice autorităților prevăzute la art. 104 alin. (2), în termen de 15 zile de la
data procurării, lista persoanelor juridice care au procurat sau, după caz, de la care au
procurat arme, componente esențiale și muniții, precum și datele de identificare ale
acestor arme, componente esențiale și muniții;
g) să asigure condițiile de securitate deplină a armelor, componentelor esențiale și
munițiilor aflate în gestiune, să nu expună în vitrină arme autentice, iar cumpărătorii
sau vizitatorii să nu aibă posibilitatea de a lua o armă din rastel sau raft;
h) să înscrie în autorizația de procurare, eliberată de organele de poliție și prezentată de
cumpărător, datele necesare identificării armei vândute, numărul facturii și poziția din
registrul de evidență a armelor depuse spre vânzare;
h1) să primească, la cererea persoanelor fizice sau juridice autorizate, în regim de
consignație, spre depozitare în condiții de securitate deplină, armele, componentele
esențiale și munițiile, pentru care acestea nu mai îndeplinesc condițiile legale pentru
deținere;
i) să elibereze deponentului o dovadă de primire a armelor, componentelor esențiale și
munițiilor, iar după vânzare, o copie de pe factură;
j) să anunțe imediat organul de poliție când constată că la armele primite în consignație
de la persoanele fizice și juridice sunt modificări vizibile sau acestea prezintă alte
caracteristici decât cele originale;
k) să solicite avizul poliției pentru persoanele angajate să facă operațiuni cu arme,
componente esențiale și muniții.
609
l) să refuze finalizarea tranzacțiilor pentru achiziția de muniție completă sau de
componente de muniție pe care le consideră în mod rezonabil suspecte din cauza naturii
sau amplorii lor și să informeze autoritățile competente prevăzute la art. 104 alin. (2) cu
privire la aceste tranzacții;
m) să obțină avizul structurii de poliție competente teritorial, în vederea achiziționării
sau, după caz, vânzării armelor, componentelor esențiale sau a muniției, efectuată prin
intermediul contractelor la distanță, înainte sau cel târziu în momentul livrării acestora.
(2) Registrele prevăzute la alin. (1) lit. d) se păstrează de către armurieri timp de 20 de
ani și trebuie să cuprindă date necesare pentru identificarea fiecărei arme, respectiv:
tipul, marca, modelul, calibrul, conținutul marcajului, precum și datele de identitate ale
furnizorului și ale destinatarului fiecărei operațiuni. După împlinirea termenului de 20
de ani sau în termen de 15 zile de la încetarea activității, registrele se depun, pentru
arhivare, la autoritățile prevăzute la art. 104 alin. (2).
(3) În vederea desfășurării operațiunilor comerciale de import și export cu arme,
componente esențiale și muniții, în condițiile prezentei legi, armurierii au obligația să
solicite în prealabil avizul Inspectoratului General al Poliției Române.
(4) Avizul pentru import-export se acordă individual, pentru fiecare transport și numai
pentru tipul, marca și cantitățile de arme, componente esențiale și muniții care fac
obiectul fiecărei operațiuni. Termenul de valabilitate a avizului este de 6 luni de la data
acordării, cu excepția avizelor acordate pe licențele de import-export eliberate de
autoritățile cu atribuții în domeniul exporturilor strategice care vor avea valabilitatea
licenței. Neefectuarea în termen a operațiunii pentru care s-a acordat avizul, indiferent
de motiv, duce la anularea acestuia.
(5) În termen de 30 de zile de la efectuarea importului sau exportului, armurierul
trebuie să depună la autoritatea prevăzută la art. 104 alin. (2) documentele în baza
cărora s-a efectuat operațiunea.
(6) Schimbarea destinației armelor sau a muniției procurate de către armurieri, în
condițiile prezentei legi, se face cu avizul autorităților prevăzute la art. 68.
(7) Procedura și condițiile acordării avizului prevăzut la alin. (4) se stabilesc în normele
Art. 107. Obligațiile armurierilor care desfășoară operațiuni de reparare a
armelor
(1) Armurierii care desfășoară operațiuni de reparare a armelor au următoarele
obligații:
a) să comunice inspectoratelor județene de poliție sau Direcției Generale de Poliție a
Municipiului București, la solicitarea acestora, lista armelor primite la reparat ori cărora
le-au schimbat una sau mai multe componente esențiale și a posesorilor acestor arme;
b) să țină evidența reparațiilor efectuate în registrele constituite potrivit art. 106 alin.
(1) lit. d) și să le prezinte organelor de poliție competente pentru control;
c) să nu primească spre reparare decât arme pentru care se face dovada că sunt deținute
legal;
d) în cazul în care posesorul armei nu face dovada că o deține legal, să înștiințeze de
îndată organul de poliție cel mai apropiat.
(2) Registrele prevăzute la alin. (1) lit. b) se păstrează de către armurieri timp de 20 de
610
Art. 108. Obligațiile armurierilor care desfășoară operațiuni de producere a
Armurierii care desfășoară operațiuni de producere a armelor, componentelor esențiale
și munițiilor au următoarele obligații:
a) să dețină un sistem de control al procesului de producere, asamblare, modificare,
prelucrare, experimentare, dezactivare, casare și distrugere a armelor letale și neletale,
în care să fie evidențiate atât armele, componentele esențiale ale acestora, cât și
rebuturile;
b) să își constituie registre în care să țină evidența operațiunilor cu arme, componente
esențiale și muniții, în condițiile prevăzute la art. 92, și să le prezinte, pentru control,
organelor competente;
c) să solicite avizul poliției pentru persoanele angajate să facă operațiuni cu arme,
componente esențiale și muniții;
d) să dețină spații destinate efectuării operațiunilor de producere a armelor,
componentelor esențiale și munițiilor, asigurate cu amenajări tehnice de protecție și
sisteme electronice de alarmare, avizate de organele de poliție și conectate la
dispecerate de alarmare și intervenție specializate;
e) să dețină spații corespunzătoare, destinate depozitării armelor și componentelor
de muncă.
Art. 109. Obligațiile armurierilor care desfășoară operațiuni de transport al
(1) Armurierii care desfășoară operațiuni de transport al armelor, componentelor
esențiale și munițiilor au următoarele obligații:
a) să asigure paza transporturilor cu arme, componente esențiale și muniții pe care le
efectuează, precum și condițiile de siguranță ale acestora;
b) să țină evidența operațiunilor de transport efectuate, a rutelor urmate, a cantităților
de arme, componente esențiale și muniții transportate, precum și a beneficiarilor
operațiunii efectuate în registre constituite potrivit art. 106 alin. (1) lit. d) și să le
prezinte, pentru control, organelor competente;
c) să se asigure de scopurile licite ale beneficiarilor operațiunilor de transport, precum
și de proveniența legală a armelor transportate.
(2) Registrele prevăzute la alin. (1) lit. b) se păstrează de către armurieri timp de 20 de
(3) Condițiile minime de securitate a transportului de arme, componente esențiale și
muniții se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
611
Art. 110. Procedura acordării avizelor și autorizațiilor pentru armurieri
Procedura acordării avizelor și autorizațiilor prevăzute în prezenta secțiune se stabilește
Art. 111. Intermediarii
(1) Sunt intermediari de drept companiile naționale și societățile reglementate de Legea
nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constituite în baza
unor acte normative în vederea efectuării de operațiuni de achiziționare, comercializare
sau realizare de transferuri cu arme.
(2) Se pot constitui în intermediari, la cerere, persoanele fizice și juridice care
îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege.
(3) Prevederile art. 102, 103, art. 104 alin. (4) și art. 106 se aplică în mod corespunzător
activității intermediarilor.
Capitolul VI Regimul procurării, deținerii, portului și folosirii armelor,
componentelor esențiale și munițiilor de către rezidenții statelor membre pe
teritoriul României și de către cetățenii români pe teritoriile statelor membre.
Regimul operațiunilor cu arme, componente esențiale și muniții desfășurate între
armurierii români și cei ai statelor membre
Art. 112. Procurarea armelor letale de pe teritoriul României
(1) Procurarea unei arme letale, precum și a munițiilor corespunzătoare, de pe teritoriul
României, de către rezidenții statelor membre care nu au domiciliul, reședința sau, după
caz, locul de rezidență în România, în scopul scoaterii acesteia din țară, se poate face,
în condițiile prezentei legi, numai în baza permisului de transfer al armei sau, după caz,
al muniției, eliberat de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București sau de
inspectoratele județene de poliție în a căror rază teritorială de competență își desfășoară
activitatea de comercializare a armelor armurierul sau intermediarul de la care urmează
să fie procurată arma.
(2) Permisul de transfer prevăzut la alin. (1) se eliberează la cerere, dacă solicitantul
b) face dovada faptului că este rezident al unui stat membru;
c) prezintă acordul prealabil eliberat de autoritățile competente ale statului membru al
cărui rezident este, cu excepția cazului în care în acel stat procurarea armei nu este
condiționată de obținerea unei autorizații prealabile, situație în care solicitantul va
prezenta o comunicare scrisă emisă de autoritățile competente din care să reiasă acest
fapt.
(3) Sunt interzise deținerea, portul și folosirea pe teritoriul României a armelor de
apărare și pază de către rezidenții statelor membre care nu au domiciliul, reședința sau,
după caz, locul de rezidență în România, cu excepția cazurilor prevăzute la art.
55 și art. 126 alin. (2). Procurarea acestor arme este permisă numai prin intermediul
armurierilor și intermediarilor autorizați să le transfere în afara teritoriului României.
(4) Armele, componentele esențiale și muniția corespunzătoare procurate de către
rezidentul unui stat membru în timpul unei călătorii în România, în condițiile prevăzute
la alin. (1), vor fi transferate în statul al cărui rezident este prin intermediul armurierilor
și intermediarilor autorizați.
612
(5) Inspectoratul General al Poliției Române informează de îndată autoritățile
competente ale statelor membre ai căror rezidenți au procurat arme, componente
esențiale și muniții în condițiile alin. (1) despre fiecare achiziție efectuată.
(6) Procedura eliberării permisului de transfer se stabilește prin normele metodologice
(7) Procurarea, deținerea, portul și folosirea armelor, componentelor esențiale și a
munițiilor corespunzătoare, pe teritoriul României, de către rezidenții statelor membre
cu domiciliul, reședința sau, după caz, locul de rezidență în România, precum și
scoaterea armelor, componentelor esențiale și a munițiilor din țară se pot face în
condițiile prevăzute de lege pentru cetățenii români.
Art. 113. Introducerea armelor, componentelor esențiale și munițiilor pe teritoriul
României
(1) Rezidenții statelor membre care nu au domiciliul, reședința sau, după caz, locul de
rezidență în România pot intra pe teritoriul României, în condițiile prezentei legi,
numai cu armele, componentele esențiale și munițiile a căror procurare și deținere este
permisă în România, fără plata vreunei taxe sau redevențe.
(2) Pot intra pe teritoriul României cu armele de foc legal deținute numai rezidenții
statelor membre care sunt titulari ai unui pașaport european pentru arme de foc în care
sunt înscrise aceste arme, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) documentul să fie valabil;
b) să nu existe în acest document mențiunea că introducerea armei este interzisă pe
teritoriul României;
c) în cazul armelor de vânătoare, titularul să prezinte la intrarea pe teritoriul României
o invitație din partea unei asociații de vânătoare române legal constituite, iar în cazul
armelor de tir, titularul să prezinte dovada că urmează să participe la un concurs de tir
organizat de federațiile sportive naționale de specialitate care folosesc în cadrul
probelor sportive arme de tir din cele prevăzute în anexă;
d) în cazul armelor de vânătoare, de tir sau al armelor de colecție funcționale, cu
excepția situațiilor prevăzute la lit. c), să existe în document mențiunea referitoare la
existența autorizației de introducere a armelor respective în România.
(3) Inspectoratul General al Poliției Române întocmește și transmite autorităților
competente ale statelor membre lista armelor letale și a munițiilor a căror introducere
pe teritoriul României este interzisă sau este condiționată de obținerea prealabilă a
autorizației prevăzute la alin. (2) lit. d).
(4) Introducerea de către rezidenții statelor membre a armelor neletale din categoria
celor supuse autorizării pe teritoriul României este interzisă, cu excepția cazurilor în
care titularul face dovada faptului că urmează să participe la un concurs de tir organizat
de o asociație ori un club de tir sportiv afiliată/afiliat la federațiile sportive naționale de
specialitate ori, după caz, face dovada faptului că urmează să participe la o manifestare
culturală, artistică sau istorică și prezintă invitația unei asociații de colecționari legal
constituite ori a unei instituții muzeistice din România.
(5) Rezidenții statelor membre pot introduce în România arme neletale legal deținute,
din categoria celor supuse notificării prealabile, numai după obținerea autorizației de
introducere a armelor în țară.
613
(6) Autorizația de introducere a armelor în țară, prevăzută la alin. (5), se acordă dacă
solicitantul îndeplinește următoarele condiții:
b) motivează, în scris, necesitatea introducerii armei pe teritoriul României.
(7) Procedura acordării autorizației prevăzute la alin. (6) se stabilește prin normele
(8) Armele și dispozitivele neletale din categoria E din anexă pot fi introduse în
România fără restricții.
(9) În situația în care, pe timpul șederii în România, rezidenții statelor membre pierd, li
se fură sau li se distrug armele cu care au intrat în condițiile prevăzute la alin. (2) și (4),
aceștia au obligația să anunțe, în condițiile legii, organele de poliție în a căror rază de
competență s-a produs evenimentul, acestea eliberându-le cu această ocazie o dovadă în
acest sens care va fi prezentată autorităților competente, la solicitarea acestora.
Art. 114. Informarea autorităților statelor membre cu privire la armele,
componentele esențiale și munițiile a căror deținere este interzisă sau condiționată
de obținerea unei autorizații
În vederea înscrierii în pașaportul european pentru arme de foc a mențiunilor prevăzute
la art. 113 alin. (2) lit. b) și d) de către autoritățile care eliberează acest document,
Inspectoratul General al Poliției Române informează autoritățile competente ale statelor
membre cu privire la armele de foc a căror procurare și deținere este interzisă pe
teritoriul României sau, după caz, este condiționată de obținerea unei autorizări
prealabile.
Art. 115. Autorizația de introducere a armelor de foc pe teritoriul României
(1) Rezidenții statelor membre care doresc să călătorească în România cu armele de foc
pe care le dețin trebuie să obțină, în prealabil, o autorizație de introducere pe teritoriul
României a acestor arme, cu excepția cazului în care se află în situația prevăzută la art.
113 alin. (2) lit. c).
(2) În funcție de motivele pentru care se solicită eliberarea autorizației de introducere
pe teritoriul României a armelor de foc, aceasta se poate acorda pentru o perioadă de
până la un an, cu posibilitatea prelungirii acesteia, valabilă pentru una sau mai multe
călătorii, după caz.
Art. 116. Regimul deținerii, portului și folosirii armelor de către rezidenții statelor
membre pe teritoriul României
(1) Rezidenții statelor membre care nu au domiciliul, reședința sau, după caz, locul de
rezidență în România, titulari ai pașaportului european pentru arme de foc, pot deține
sau, după caz, pot purta și folosi armele introduse în România în condițiile prevăzute
la art. 113 alin. (2), (4) și (5), numai în scopurile pentru care sunt destinate aceste arme,
în condițiile stabilite de lege pentru cetățenii români.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) pot achiziționa muniția aferentă armelor introduse
în România de la armurieri numai în baza pașaportului european pentru arme de foc și a
autorizației de introducere a armelor de foc pe teritoriul României ori a documentelor
prevăzute la art. 113 alin. (2) lit. c), în cantitățile prevăzute la art. 42.
(3) Rezidenții statelor membre pot înstrăina armele de foc introduse pe teritoriul
României, în baza permisului de transfer eliberat de autoritățile competente ale statului
ai cărui rezidenți sunt, numai prin intermediul unui armurier sau intermediar autorizat.
614
Art. 117. Regimul pașaportului european pentru arme de foc
(1) Cetățenii români și rezidenții statelor membre cu domiciliul, reședința sau, după
caz, locul de rezidență în România care dețin, în condițiile prezentei legi, arme letale și
care doresc să călătorească cu acestea în statele membre pot solicita organului de poliție
care le-a acordat permisul de armă eliberarea unui pașaport european pentru arme de
foc.
(2) Pașaportul european pentru arme de foc conferă titularului dreptul de a circula pe
teritoriul statelor membre împreună cu armele și, după caz, muniția aferentă înscrise în
acest document, numai în măsura în care deținerea armelor înscrise în acest document
este permisă în statul în care urmează să călătorească sau, după caz, dacă este autorizat
de autoritățile competente ale acelui stat să introducă pe teritoriul său armele
respective.
(3) În pașaportul european pentru arme de foc, organele de poliție au obligația să
înscrie mențiunile corespunzătoare, referitoare la statele membre pe teritoriul cărora
este interzisă deținerea armelor înscrise în document, precum și cu privire la statele
membre pe teritoriul cărora se pot introduce armele respective, numai după obținerea
unei autorizații prealabile acordate în acest sens de autoritățile competente ale acestor
state.
Art. 118. Condițiile acordării, prelungirii și retragerii pașaportului european
pentru arme de foc
(1) Pașaportul european pentru arme de foc se acordă dacă solicitantul este titular al
unui permis de armă pentru armele care urmează să fie înscrise în acest document.
(2) Pașaportul european pentru arme de foc se acordă cu o valabilitate de 5 ani,
perioadă care poate fi prelungită cu încă 5 ani.
(3) Pașaportul european pentru arme de foc se retrage în cazul anulării sau suspendării
dreptului de deținere, port și folosire a armelor de foc. Odată cu încetarea situației care
a determinat suspendarea dreptului de port și folosire a armelor de foc, pașaportul
european pentru arme de foc se restituie titularului.
(4) Modificările legate de deținerea sau de caracteristicile armelor, la fel ca și pierderea,
furtul sau înstrăinarea acestora, sunt menționate în pașaportul european pentru arme de
foc de către organul de poliție emitent.
(41) Titularul pașaportului european pentru arme de foc este obligat să dețină acest
document în permanență asupra sa, la momentul portului sau utilizării armei de foc, pe
teritoriile statelor membre.
(5) Este interzisă înstrăinarea de către titular a pașaportului european pentru arme de
foc, cu excepția cazului când acesta este depus la autoritățile competente sau, după caz,
este reținut de acestea.
Art. 119. Furtul, pierderea, distrugerea și deteriorarea pașaportului european
pentru arme de foc
(1) Furtul pașaportului european pentru arme de foc se declară, în termen de 48 de ore
de la constatare, la organul de poliție în a cărui rază teritorială de competență a fost
constatat, iar pierderea, distrugerea sau deteriorarea se declară la organul de poliție care
l-a eliberat.
615
(2) Eliberarea unui nou document în locul celui declarat pierdut sau furat se face numai
după ce titularul prezintă dovada publicării pierderii ori furtului în Monitorul Oficial al
României.
(3) În străinătate, cetățenii români trebuie să declare furtul pașaportului european
pentru arme de foc la autoritățile de poliție competente, iar pierderea sau distrugerea
acestui document, la misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din statul în
care s-a produs evenimentul.
(4) În cazul declarării furtului, pierderii sau distrugerii pașaportului european pentru
arme de foc în străinătate, în condițiile prevăzute la alin. (3), titularul trebuie să se
prezinte cu armele înscrise în acest document la misiunea diplomatică sau oficiul
consular al României din statul unde s-a produs evenimentul, care, după ce verifică la
Inspectoratul General al Poliției Române situația legală a acestor arme, eliberează
titularului o adeverință în care se înscriu datele de identitate ale acestuia, precum și
marca, tipul și seriile armelor.
(5) Adeverința prevăzută la alin. (4) conferă titularului numai dreptul de a introduce pe
teritoriul României armele înscrise în aceasta și trebuie depusă la organul de poliție
competent, cu ocazia solicitării eliberării unui nou pașaport european pentru arme de
foc.
(6) Procedura efectuării verificărilor prevăzute la alin. (4) se stabilește prin ordin
comun al ministrului afacerilor interne și al ministrului afacerilor externe.
Art. 120. Permisul de transfer al armelor în statele membre
(1) Persoanele fizice, armurierii sau intermediarii care doresc să transfere pe teritoriul
unui stat membru armele de foc deținute sau achiziționate în România sunt obligate să
solicite în prealabil structurilor de poliție competente eliberarea permisului de transfer.
(2) În vederea obținerii documentului prevăzut la alin. (1), persoanele interesate trebuie
să comunice organelor de poliție competente următoarele informații:
a) numele și adresa vânzătorului sau persoanei care cedează și ale cumpărătorului ori
beneficiarului, respectiv ale proprietarului;
b) adresa destinatarului către care armele vor fi trimise sau transportate;
c) numărul armelor care urmează să fie transportate;
d) caracteristicile care permit identificarea fiecărei arme și indicarea armei de foc care
a făcut obiectul unui control cu privire la marcajele de identificare a armelor de foc;
e) mijloacele de transfer;
f) data plecării și data estimativă a sosirii;g) acordul prealabil eliberat de autoritățile
statului de destinație sau o comunicare emisă de autoritățile competente din care să
reiasă faptul că acesta nu este necesar.
(3) Permisul de transfer al armelor trebuie să conțină informațiile prevăzute la alin.
(2) și este valabil numai pentru armele și perioada de timp înscrise în acesta.
Documentul trebuie să însoțească armele pe tot parcursul transferului, până la
destinație, și este supus controlului autorităților competente ale statelor membre
tranzitate.
(4) Inspectoratul General al Poliției Române trebuie să comunice autorităților
competente ale statului de destinație și ale celor de tranzit datele înscrise în permisul de
transfer al armelor, până cel târziu la data începerii operațiunii de transfer.
616
(5) Prevederile alin. (2) se aplică și în cazul transferului efectuat în temeiul unui
contract la distanță, astfel cum acesta este definit la art. 2 pct. 7 din Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul
contractelor încheiate cu profesioniștii, precum și pentru modificarea și completarea
unor acte normative, aprobată cu modificări prin Legea nr. 157/2015, cu modificările
ulterioare.
(6) Inspectoratul General al Poliției Române comunică, prin intermediul mijloacelor
electronice dedicate, către autoritățile competente ale statelor membre refuzurile de
acordare a autorizațiilor, formulate din motive de securitate sau legate de credibilitatea
persoanei vizate.
(7) În aplicarea prevederilor alin. (4) și (6), Inspectoratul General al Poliției Române
este abilitat să comunice și să primească informări prin intermediul mijloacelor
electronice, reglementate la art. 13 alin. (5) din Directiva Consiliului din 18 iunie 1991
privind controlul achiziționării și deținerii de arme (91/477/CEE), astfel cum a fost
modificată și completată prin Directiva (UE) 2017/853 a Parlamentului European și a
Consiliului din 17 mai 2017 de modificare a Directivei 91/477/CEE a Consiliului
privind controlul achiziționării și deținerii de arme.
Art. 121. Transferul temporar al armelor în statele membre
(1) Transferul temporar al armelor de foc de pe teritoriul României într-un stat membru
se realizează în condițiile prevăzute la art. 120.
(2) Permisul de transfer temporar al armelor de foc se acordă cu o valabilitate de un an,
perioadă care poate fi prelungită cu încă un an.
(3) Persoanele responsabile de efectuarea transferului temporar au obligația ca, în
termen de 10 zile de la revenirea armelor în țară, să anunțe despre acest fapt autoritățile
competente care au eliberat permisul de transfer.
Art. 122. Autorizația de transfer fără acord prealabil
(1) Armurierii și intermediarii de pe teritoriul României care sunt autorizați să
desfășoare operațiuni de comercializare a armelor și componentelor esențiale pot
solicita acordarea unei autorizații de transfer fără acord prealabil, în baza căreia pot
efectua operațiuni de transfer al armelor de foc către armurieri și intermediari din alte
state membre, în care nu se condiționează aceste transferuri de acordarea unei autorizări
prealabile, pe toată perioada de valabilitate a documentului, numai cu tipurile de arme
și către statele membre înscrise în autorizație.
(2) Autorizația de transfer fără acord prealabil se acordă, la cerere, de către organul de
poliție în a cărui rază de competență își desfășoară activitatea armurierul și/sau
intermediarul, pentru o perioadă de 3 ani, numai pentru tipurile de arme pentru care s-a
solicitat autorizarea.
(3) În autorizația de transfer fără acord prealabil se înscriu de către organul de poliție
care o eliberează următoarele:
a) datele de identificare ale armurierului și/sau intermediarului;
b) tipurile de arme care fac obiectul operațiunilor de transfer;
c) statele care permit fără acord prealabil introducerea pe teritoriul lor a tipurilor de
arme care urmează să facă obiectul transferului;
d) perioada de valabilitate a autorizației.
617
(4) Efectuarea oricărei operațiuni de transfer în baza autorizației prevăzute la alin.
(1) este condiționată de informarea de către armurier și/sau intermediar a organului de
poliție competent, cel târziu până la data începerii operațiunii, cu privire la datele
prevăzute la art. 120 alin. (2) lit. a)-f).
(5) Inspectoratul General al Poliției Române trebuie să transmită de îndată autorităților
competente ale statului de destinație a transferului datele comunicate de armurieri
și/sau intermediari în condițiile alin. (4).
(6) Autorizațiile de transfer fără acord prealabil pot fi anulate sau, după caz, suspendate
de către organele de poliție competente, prin decizie motivată, ori de câte ori există date
certe că operațiunile de transfer prezintă pericol pentru ordinea publică, securitatea
națională, viața și integritatea corporală a persoanelor.
Art. 123. Acordul prealabil
(1) Armurierii și intermediarii autorizați să desfășoare operațiuni cu arme, componente
esențiale și muniții pe teritoriul României, precum și cetățenii români ori rezidenții
statelor membre cu domiciliul, reședința sau, după caz, locul de rezidență în România
pot achiziționa arme letale și, după caz, muniții din statele membre, cu condiția
obținerii acordului prealabil eliberat de structurile de poliție competente din România.
(2) Acordul prealabil se acordă, la cerere, în următoarele condiții:
a) solicitantul îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta lege pentru procurarea și
deținerea armelor care fac obiectul transferului;
b) există garanții cu privire la faptul că transportul armelor pe teritoriul României
urmează să se desfășoare în condiții de securitate, potrivit legii.
(3) Acordul prealabil se acordă pentru fiecare transfer și cuprinde informațiile
prevăzute la art. 120 alin. (2) lit. a)-d).
(4) Obținerea acordului prealabil nu este necesară în cazul armelor care au făcut
obiectul unui transfer temporar.
(5) Inspectoratul General al Poliției Române întocmește și transmite autorităților
competente ale statelor membre lista armelor, componentelor esențiale și a munițiilor al
căror transfer pe teritoriul României poate fi efectuat în baza unei autorizații fără acord
prealabil.
Art. 124. Introducerea pe teritoriul României a armelor și componentelor
esențiale care fac obiectul unui transfer autorizat
Introducerea pe teritoriul României a armelor și componentelor esențiale care fac
obiectul unui transfer autorizat în condițiile art. 120 este permisă de către organele
poliției de frontieră numai dacă acestea sunt însoțite de permisul de transfer.
Art. 125. Tranzitul armelor, componentelor esențiale și munițiilor pe teritoriul
României
(1) Tranzitul armelor, componentelor esențiale și munițiilor pe teritoriul României se
efectuează în baza avizului de tranzit eliberat de către structurile teritoriale ale Poliției
de Frontieră Române.
(2) Pentru obținerea avizului de tranzit, persoanele fizice sau persoanele juridice
autorizate trebuie să prezinte documente din care să rezulte că accesul pe teritoriul
statului de destinație este permis.
(3) Procedura și documentele necesare acordării avizului prevăzut la alin. (1) se
stabilesc în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
618
Capitolul VII Regimul juridic al deținerii, portului și folosirii armelor,
componentelor esențiale și munițiilor de către membrii forțelor armate străine
staționate pe teritoriul României și de către membrii de familie ai acestora
Art. 126. Procurarea, deținerea, portul și folosirea armelor, componentelor
esențiale și munițiilor de către membrii forțelor armate străine staționate pe
teritoriul României, precum și de către membrii de familie ai acestora
(1) Regimul juridic al armelor de foc și munițiilor de serviciu deținute de membrii
forțelor armate străine staționate în condițiile legii pe teritoriul României se
reglementează prin lege specială.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) pot fi autorizate să procure, să dețină și, după caz,
să poarte și să folosească arme de apărare și pază, în condițiile stabilite de prezenta
lege, pentru persoanele prevăzute la art. 13 alin. (2) lit. a), precum și alte arme,
componente esențiale și muniții, în condițiile stabilite de lege pentru cetățenii români.
(3) Persoanele prevăzute la alin. (1) pot face uz de armă în condițiile prevăzute de legea
română.
(4) Membrii de familie ai persoanelor prevăzute la alin. (1), care au reședința sau
domiciliul în România, pot fi autorizați să procure, să dețină și să folosească arme,
componente esențiale și muniții în condițiile prevăzute de prezenta lege pentru
persoanele fizice străine.
Art. 127. Condiții privind autorizarea deținerii și folosirii armelor, componentelor
esențiale și munițiilor de către membrii forțelor armate străine staționate pe
teritoriul României și de către membrii de familie ai acestora
(1) Autorizarea persoanelor prevăzute la art. 126 alin. (1), cât și a membrilor de familie,
precum și evidența armelor, componentelor esențiale și munițiilor se efectuează de
către organele de poliție competente în a căror rază de competență locuiește
solicitantul.
(2) La solicitarea organelor de poliție române, persoanele prevăzute la art. 126 alin. (1),
cât și membrii de familie ai acestora sunt obligați să prezinte la control armele,
componentele esențiale și munițiile deținute în condițiile prezentei legi, precum și
documentele care atestă dreptul de deținere sau, după caz, de port și folosire a acestor
arme, componente esențiale și muniții.
(3) Procedura autorizării prevăzute la alin. (1) se stabilește prin normele metodologice
Capitolul VIII Contravenții
Art. 128. Răspunderea juridică pentru încălcarea dispozițiilor prezentei legi
Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea penală, civilă,
contravențională sau administrativă a persoanei vinovate.
Articolul 129. Contravenții
Sunt considerate contravenții următoarele fapte:
1. nerespectarea obligației prevăzute la art. 6 alin. (2) de a prezenta pentru control
armele, componentele esențiale și munițiile deținute, la solicitarea organelor de poliție;
2. nerespectarea obligației de anunțare a pierderii, furtului sau dispariției armelor letale
în termenul prevăzut la art. 7 alin. (1);
619
3. încredințarea armelor letale pentru care s-a obținut dreptul de deținere, respectiv de
port și folosire de către posesorii acestora unor persoane neautorizate în condițiile
prezentei legi;
4. neîndeplinirea obligației de a nu înstrăina documentele prevăzute la art. 7 alin.
(2) și art. 118 alin. (5);
5. neîndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 8 alin. (3);
51. nerespectarea interdicțiilor prevăzute la art. 9 alin. (3);
6. nedeclararea informațiilor prevăzute la art. 12 în termenul stabilit;
8. nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 17 alin (2), art. 21 și art. 37 alin. (3);
9. neîndeplinirea obligației de prezentare la poliție în vederea solicitării acordării
permisului de armă, în termenul prevăzut la art. 22 alin. (1);
10. nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 22 alin. (3);
11. neîndeplinirea obligației de păstrare a armelor în condițiile prevăzute la art. 26 alin.
(1) și (2);
12. nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 27 alin. (1), (2) și (4);
131. neîndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 30 alin. (2) și art. 46 alin. (21);
14. păstrarea sau portul armei fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 31 alin.
(1), (2) sau, după caz, alin. (3);
15. nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 33 alin. (1) și (2);
16. transportul armelor de vânătoare fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 36
alin. (1);
17. portul armelor de vânătoare fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 36 alin.
(2);
18. nerespectarea obligației de a nu lăsa arma de vânătoare în gaj sau în alte forme de
garanție, prevăzută la art. 38 alin. (2);
19. transportul armelor de tir fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 40 alin. (1);
21. nerespectarea obligației prevăzute la art. 47 alin. (3);
22. neîndeplinirea obligației prevăzute la art. 47 alin. (4) în termenul stabilit;
23. nedeclararea furtului, pierderii, deteriorării sau distrugerii permisului de armă ori a
pașaportului european pentru arme de foc, în termenul prevăzut la art. 50 alin. (1),
respectiv la art. 119 alin. (1);
25. înstrăinarea sau procurarea armelor neletale fără respectarea prevederilor art. 57
alin. (10);
26. neprezentarea la poliție în vederea solicitării eliberării certificatului de deținător, în
termenul prevăzut la art. 60 alin. (1);
28. neîndeplinirea obligației prevăzute la art. 61 cu privire la păstrarea armelor la
domiciliu, reședință sau rezidență;
29. abrogat;
30. neîndeplinirea obligației de notificare prealabilă a organelor prevăzute la art. 11
alin. (1), conform art. 57 alin. (1) lit. b);
620
31. abrogat;
32. portul, folosirea și transportul armelor neletale utilitare și de agrement fără
respectarea condițiilor prevăzute la art. 65;
34. păstrarea armelor fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 69 alin. (3);
35. nerespectarea obligațiilor privind registrele de evidență a armelor, componentelor
esențiale, muniției și personalului dotat cu acestea, stabilite la art. 69 alin. (5)-(7);
36. nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 70 alin. (5);
361. nerespectarea condițiilor prevăzute la art. 70 alin. (61);
37. nerespectarea obligației de a desfășura activitățile prevăzute la art. 72 alin. (1);
38. nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 78;
39. nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 82;
40. nerespectarea prevederilor art. 93;
41. nerespectarea prevederilor art. 103 alin. (1);
42. nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 106 alin. (1) lit. d), f) și g) și alin.
(2), art. 107 alin. (2), art. 108 lit. b) și art. 109 alin. (2);
43. nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 106 alin. (1) lit. a)-c) și k)-m);
44. nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 106 alin. (1) lit. e), h)-j);
48. nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 107 și art. 108 lit. a), c), d) și e);
49. nerespectarea obligației prevăzute la art. 109 alin. (1) lit. b);
52. pierderea armelor letale sau neletale supuse autorizării;
53. pierderea muniției corespunzătoare armelor letale sau neletale supuse autorizării.
Art. 130. Sancțiuni
(1) Contravențiile prevăzute la art. 129 se sancționează după cum urmează:
a) cu amendă de la 100 lei la 500 lei, cele prevăzute la pct. 2, 6 și pct. 21-23;
b) cu amendă de la 501 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 4, 9, 24, 26 și 28;
c) cu amendă de la 1.001 lei la 2.000 lei, cele prevăzute la pct.
5, 51, 7, 8, 10, 20, 39 și 491;
d) cu amendă de la 2.001 lei la 5.000 lei, cele prevăzute la pct. 11-13, 131, 16-
19, 25, 27, 30, 32, 361, 401, 41 și 50;
e) cu amendă de la 5.001 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la pct. 1, 3, 14, 15, 33, 38, 44-
47, 52 și 53;
f) cu amendă de la 10.001 lei la 15.000 lei, cele prevăzute la pct. 34-37;
g) cu amendă de la 15.001 lei la 30.000 lei, cele prevăzute la pct. 40, 42, 48, 49 și 51;
h) cu amendă de la 30.001 lei la 50.000 lei, cele prevăzute la pct. 43.
(2) Următoarelor contravenții prevăzute la art. 129 li se aplică sancțiuni
complementare, după cum urmează:
621
a) suspendarea dreptului de deținere, respectiv de port și folosire a armelor pentru o
perioadă de 6 luni, celor prevăzute la pct. 10, 13, 17, 18, 32, 39 și 53;
b) anularea dreptului de deținere, de port și folosire a armelor, celor prevăzute la pct.
1, 3, 51, 8, 11, 12, 14-16, 19, 24 și 52;
c) confiscarea armelor sau, după caz, a munițiilor prevăzute la pct.
3, 51, 8, 20, 24, 25, 30, 32 și 33;
d) retragerea definitivă a autorizației eliberate în condițiile art. 104 alin. (1), pentru
contravențiile prevăzute la pct. 51, 43-49 și 51.
Art. 131. Constatarea contravențiilor
Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către lucrătorii anume
desemnați din Ministerul Afacerilor Interne.
Art. 132. Regimul contravențiilor
Contravențiilor prevăzute la art. 129 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări
și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu
posibilitatea de a achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore jumătate din
minimul amenzii.
Capitolul IX Dispoziții tranzitorii și finale
Art. 133. Obligația societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, de a se conforma anumitor interdicții
prevăzute în prezenta lege
Societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, care, în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a prezentei
legi, nu au luat măsurile necesare pentru a se conforma interdicției prevăzute la art. 104
alin. (6), li se retrage autorizația pentru desfășurarea de operațiuni cu arme, componente
esențiale și muniții.
Art. 134. Aplicarea în timp a anumitor dispoziții din prezenta lege
(1) Prevederile art. 112-124 se aplică de la data aderării României la Uniunea
Europeană.
(2) Normele metodologice de aplicare a prevederilor art. 112-124 se aprobă prin
hotărâre a Guvernului, până la data aderării României la Uniunea Europeană.
(3) De la data aderării României la Uniunea Europeană, prevederile art. 52-56 vor
înceta să fie aplicabile cetățenilor statelor membre.
Art. 135. Aprobarea normelor metodologice de aplicare a prezentei legi
Normele metodologice de aplicare a prezentei legi se aprobă prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea Ministerului Afacerilor Interne, în termen de 6 luni de la
data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Anexă
CLASIFICAREA ARMELOR
Munițiile, precum și componentele esențiale ale armelor urmează regimul armei căreia
îi sunt destinate.
622
Semnificația coloanelor din tabelul de mai jos este următoarea:1 - militare 2 - apărare și
pază 3 - vânătoare 4 - tir sportiv 5 - colecție 6 - autoapărare 7 - destinație utilitară 8 -
agrement
Destinația
Caracteristicile armei/muniției armei:
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.
Categoria A
Arme și muniții interzise
Instrumentele și lansatoarele militare cu efect exploziv sau
1. incendiar x - - - x- - -
2. Armele de foc automate x - - - x- - -
3. Armele de foc camuflate sub forma unui alt obiect x - - - x- - -
Munițiile cu proiectile perforante, explozive sau incendiare, la fel
4. ca și proiectilele pentru aceste muniții x - - - x- - -
Munițiile pentru pistolete și revolvere cu proiectile expansive, ca
și aceste proiectile, mai puțin în ceea ce privește armele de
vânătoare sau de tir cu țintă, pentru persoanele care au dreptul de
5. a purta și folosi aceste arme x - - - x- - -
Armele de foc semiautomate care provin sau au fost transformate
6. din arme de foc automate x - - - x- - -
Armele de foc semiautomate cu percuție centrală cu
caracteristicile: a) arme de foc scurte care permit lansarea a peste
21 de cartușe fără reîncărcare, în cazul în care: (i) un încărcător cu
o capacitate de peste 20 de cartușe face parte din arma de foc
respectivă; sau (ii) în aceasta este inserat un încărcător detașabil
cu o capacitate care depășește 20 de cartușe; b) arme de foc lungi
care permit lansarea a peste 11 cartușe fără reîncărcare, în cazul
în care: (i) un încărcător cu o capacitate de peste 10 cartușe face
parte din arma de foc; sau (ii) în aceasta este inserat un încărcător
7. detașabil cu o capacitate care depășește 10 cartușe x - - - x- - -
Armele de foc lungi, semiautomate, concepute inițial pentru
tragere de la nivelul umărului, a căror lungime poate fi redusă la
mai puțin de 60 cm fără ca acestea să își piardă funcționalitatea,
cu ajutorul unui pat rabatabil sau telescopic sau al unui pat ce
8. poate fi demontat fără a folosi unelte x - - - x- - -
Armele care prezintă caracteristicile tehnice ale armelor letale
sau, după caz, ale armelor neletale, dar care nu se regăsesc în
9. prezenta anexă x - - - x- - -
Armele confecționate special pentru a produce zgomot sau pentru
a împrăștia gaze nocive, iritante sau de neutralizare, armele de
semnalizare și armele de start, care nu îndeplinesc condițiile de
siguranță a tragerii și nu prezintă garanția că nu pot fi
10. transformate pentru a expulza o alice, un glonț sau un proiectil x - - - x- - -
623
prin acțiunea unui combustibil de propulsie, conform certificării
emise de un organism abilitat în acest sens, național sau
internațional
Orice armă din categoria A care a fost transformată în armă cu
muniție oarbă, pentru a expulza substanțe iritante, alte substanțe
active sau muniție pirotehnică sau care a fost transformată în
11. armă de spectacol sau acustică x - - - x- - -
Categoria B
Arme și muniții letale supuse autorizării
1. Armele de foc scurte cu repetiție, cu percuție centrală x x- xx- x-
2. Armele de foc scurte cu tragere foc cu foc, cu percuție centrală x x- xx- x-
Armele de foc scurte cu tragere foc cu foc, cu percuție pe ramă,
3. cu o lungime totală sub 28 cm - - - xx- x-
Armele de foc lungi, semiautomate, ale căror încărcătoare și
camere pot conține împreună mai mult de trei cartușe în cazul
armelor de foc cu percuție pe ramă și mai mult de trei, dar mai
4. puțin de 12 cartușe în cazul armelor de foc cu percuție centrală - - - xx- x-
Armele de foc scurte semiautomate, cu percuție centrală, altele
5. decât cele enumerate la categoria A pct. 7 x x- xx- x-
Armele de foc lungi, semiautomate, enumerate la categoria A pct.
7 lit. b), ale căror încărcătoare și camere nu pot conține împreună
mai mult de trei cartușe, al căror încărcător este detașabil sau
pentru care nu poate fi garantată imposibilitatea transformării, cu
ajutorul unor unelte obișnuite, în arme ale căror încărcătoare și
6. camere pot conține împreună mai mult de trei cartușe - - xxx- x-
Armele de foc lungi cu repetiție și armele semiautomate cu țeavă
netedă a căror lungime totală nu depășește 60 cm sau a căror
7. țeavă nu depășește 30 cm - - xxx- x-
Orice arme de foc din această categorie care au fost transformate
în arme cu muniție oarbă, pentru a expulza substanțe iritante, alte
8. substanțe active sau muniție pirotehnică x - - - - - x-
Armele de foc semiautomate pentru uz civil, care seamănă cu
armele cu mecanisme automate, altele decât cele enumerate la
9. categoria A pct. 6, 7 sau 8 - - x- x- x-
Armele de foc scurte semiautomate sau cu repetiție, cu percuție
10. pe ramă - - - xx- x-
11. Armele de foc lungi, cu tragere foc cu foc, cu percuție pe ramă - - - xx- x-
Armele de foc lungi cu țeava ghintuită, cu tragere foc cu foc, cu
12. percuție centrală - - xxx- x-
Armele de foc scurte, cu tragere foc cu foc, cu percuție pe ramă,
13. de o lungime totală mai mare sau egală cu 28 cm - - - xx- x-
14. Armele de foc lungi cu țeava netedă, cu tragere foc cu foc - - xxx- x-
Armele de foc lungi cu repetiție, altele decât cele menționate la
15. categoria B pct. 7 - - x- x- x-
624
Armele de foc lungi cu țeavă ghintuită a căror muniție dezvoltă o
16. energie cinetică la gura țevii ce depășește 10.000 de Jouli x - - - x- - -
Armele de foc semiautomate cu țeavă lungă, altele decât cele
17. enumerate la categoria A sau B - - - - x- x-
Categoria C
Arme și muniții neletale supuse autorizării
Armele scurte (pistol sau revolver) confecționate special pentru a
1. arunca proiectile din cauciuc - - - - xxx-
Armele scurte sau lungi (cu aer comprimat) care pentru aruncarea
proiectilului metalic folosesc forța de expansiune a aerului
comprimat sau a gazelor sub presiune aflate într-un recipient și
2. care dezvoltă o viteză a proiectilului mai mare de 220 m/s - - - xx- - -
Armele scurte sau lungi (cu aer comprimat) care pentru aruncarea
proiectilului metalic folosesc forța de expansiune a aerului
comprimat sau a gazelor sub presiune aflate într-un recipient și
3. care nu dezvoltă o viteză a proiectilului mai mare de 220 m/s - - - xx- - -
Armele scurte (pistol sau revolver) confecționate special pentru a
produce zgomot sau pentru a împrăștia gaze nocive, iritante sau
4. de neutralizare - - - - xxx-
în arme cu muniție oarbă, pentru a expulza substanțe iritante, alte
substanțe active sau muniție pirotehnică sau care au fost
5. transformate în arme de spectacol sau acustice - - - - xxx-
Categoria D
Arme și muniții neletale supuse autorizării notificării
1. Armele cu tranchilizante - - - - x- x-
2. Pistoalele de semnalizare x - - - x- x-
3. Pistoalele de start, folosite în competițiile sportive - - - - x- x-
4. în arme de spectacol sau acustice - - - - x- x-
Armele de foc clasificate în categoria A, B, C sau D care au fost
dezactivate în conformitate cu Regulamentul de punere în
aplicare (UE) 2015/2.403 al Comisiei din 15 decembrie 2015 de
elaborare a unor orientări comune privind standardele și tehnicile
de dezactivare, pentru a garanta că armele de foc dezactivate sunt
5. în mod ireversibil nefuncționale - - - - x- - x
6. Arbaletele - - - xx- - x
7. Armele vechi - - - - x- - -
Categoria E
Alte categorii de arme și dispozitive neletale
1. Armele cu destinație industrială - - - - x - x -
2. Armele de asomare - - - - x - x -
3. Harpoanele destinate pescuitului - - - - x - x -
4. Arcurile destinate tirului sportiv - - - x x - x x
625
5. Replicile de arme tip airsoft - - - - x- xx
6. Dispozitivele paintball - - - - x- xx
626
Legea nr. 677/2001pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor
cu caracter personal și libera circulație a acestor date
(modificată și actualizată prin Legea nr. 102/2005; Legea nr. 278/2007; Legea nr.
129/2018)

Art. 1 Scop
(1) Prezenta lege are ca scop garantarea și protejarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale persoanelor fizice, în special a dreptului la viața intima, familială și
privată, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.
(2) Exercitarea drepturilor prevăzute în prezenta lege nu poate fi restrânsă decât în
cazuri expres și limitativ prevăzute de lege.
Art. 2. Domeniu de aplicare
(1) Prezenta lege se aplică prelucrarilor de date cu caracter personal, efectuate, în tot
sau în parte, prin mijloace automate, precum și prelucrării prin alte mijloace.decât cele
automate a datelor cu caracter personal care fac parte dintr-un sistem de evidenta sau
care sunt destinate să fie incluse într-un asemenea sistem.
(2) Prezenta lege se aplică:
a) prelucrarilor de date cu caracter personal, efectuate în cadrul activităților desfășurate
de operatori stabiliți în România;
b) prelucrarilor de date cu caracter personal, efectuate în cadrul activităților desfășurate
de misiunile diplomatice sau de oficiile consulare ale României;
c) prelucrarilor de date cu caracter personal, efectuate în cadrul activităților desfășurate
de operatori care nu sunt stabiliți în România, prin utilizarea de mijloace de orice natura
situate pe teritoriul României, cu excepția cazului în care aceste mijloace nu sunt
utilizate decât în scopul tranzitarii pe teritoriul României a datelor cu caracter personal
care fac obiectul prelucrarilor respective.
(3) În cazul prevăzut la alin. (2) lit. c) operatorul își va desemna un reprezentant care
trebuie să fie o persoană stabilită în România. Prevederile prezentei legi aplicabile
operatorului sunt aplicabile și reprezentantului acestuia, fără a aduce atingere
posibilității de a introduce acțiune în justiție direct împotriva operatorului.
(4) Prezenta lege se aplică prelucrarilor de date cu caracter personal efectuate de
persoane fizice sau juridice, române ori străine, de drept public sau de drept privat,
indiferent dacă au loc în sectorul public sau în sectorul privat.
(5) În limitele prevăzute de prezenta lege, aceasta se aplică și prelucrarilor și
transferului de date cu caracter personal, efectuate în cadrul activităților de prevenire,
cercetare și reprimare a infracțiunilor și de menținere a ordinii publice, precum și al
altor activități desfășurate în domeniul dreptului penal, în limitele și cu restricțiile
stabilite de lege.
(6) Prezenta lege nu se aplică prelucrarilor de date cu caracter personal, efectuate de
persoane fizice exclusiv pentru uzul lor personal, dacă datele în cauza nu sunt destinate
a fi dezvăluite.
627
(7) Prezenta lege nu se aplică prelucrarilor și transferului de date cu caracter personal,
efectuate în cadrul activităților în domeniul apărării naționale și siguranței naționale,
desfășurate în limitele și cu restricțiile stabilite de lege.
(8) Prevederile prezentei legi nu aduc atingere obligațiilor asumate de România prin
instrumente juridice ratificate.
Art. 3. Definiții
În înțelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc după cum urmează:
a) date cu caracter personal - orice informații referitoare la o persoană fizica
identificata sau identificabila; o persoană identificabila este acea persoana care poate fi
identificata, direct sau indirect, în mod particular prin referire la un număr de
identificare ori la unul sau la mai mulți factori specifici identității sale fizice,
fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale;
b) prelucrarea datelor cu caracter personal - orice operațiune sau set de operațiuni
care se efectuează asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau
neautomate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori
modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvaluirea către terți prin transmitere,
diseminare sau în orice alt mod, alaturarea ori combinarea, blocarea, ștergerea sau
distrugerea;
c) stocarea - păstrarea pe orice fel de suport a datelor cu caracter personal culese;
d) sistem de evidenta a datelor cu caracter personal - orice structura organizată de date
cu caracter personal, accesibila potrivit unor criterii determinate, indiferent dacă
aceasta structura este organizată în mod centralizat ori descentralizat sau este
repartizata după criterii functionale ori geografice;
e) operator - orice persoană fizica sau juridică, de drept privat ori de drept public,
inclusiv autoritățile publice, instituțiile și structurile teritoriale ale acestora, care
stabilește scopul și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal; dacă scopul
și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal sunt determinate printr-un act
normativ sau în baza unui act normativ, operator este persoana fizica sau juridică, de
drept public ori de drept privat, care este desemnată ca operator prin acel act normativ
sau în baza acelui act normativ;
f) persoana imputernicita de către operator - o persoană fizica sau juridică, de drept
privat ori de drept public, inclusiv autoritățile publice, instituțiile și structurile
teritoriale ale acestora, care prelucreaza date cu caracter personal pe seama
operatorului;
g) terț - orice persoană fizica sau juridică, de drept privat ori de drept public, inclusiv
autoritățile publice, instituțiile și structurile teritoriale ale acestora, alta decât persoana
vizata, operatorul ori persoana imputernicita sau persoanele care, sub autoritatea directa
a operatorului sau a persoanei împuternicite, sunt autorizate sa prelucreze date;
h) destinatar - orice persoană fizica sau juridică, de drept privat ori de drept public,
inclusiv autoritățile publice, instituțiile și structurile teritoriale ale acestora, căreia îi
sunt dezvăluite date, indiferent dacă este sau nu terț; autoritățile publice cărora li se
comunică date în cadrul unei competente speciale de ancheta nu vor fi considerate
destinatari;
i) date anonime - date care, datorită originii sau modalitatii specifice de prelucrare, nu
pot fi asociate cu o persoană identificata sau identificabila.
628
Capitolul II Reguli generale privind prelucrarea datelor cu caracter personal
Art. 4. Caracteristicile datelor cu caracter personal în cadrul prelucrării
(1) Datele cu caracter personal destinate a face obiectul prelucrării trebuie să fie:
a) prelucrate cu buna-credința și în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare;
b) colectate în scopuri determinate, explicite și legitime; prelucrarea ulterioară a datelor
cu caracter personal în scopuri statistice, de cercetare istorica sau științifică nu va fi
considerată incompatibilă cu scopul colectării dacă se efectuează cu respectarea
dispozițiilor prezentei legi, inclusiv a celor care privesc efectuarea notificării către
autoritatea de supraveghere, precum și cu respectarea garanțiilor privind prelucrarea
datelor cu caracter personal, prevăzute de normele care reglementează activitatea
statistica ori cercetarea istorica sau științifică;
c) adecvate, pertinente și neexcesive prin raportare la scopul în care sunt colectate și
ulterior prelucrate;
d) exacte și, dacă este cazul, actualizate; în acest scop se vor lua măsurile necesare
pentru ca datele inexacte sau incomplete din punct de vedere al scopului pentru care
sunt colectate și pentru care vor fi ulterior prelucrate, să fie șterse sau rectificate;
e) stocate într-o formă care să permită identificarea persoanelor vizate strict pe durata
necesară realizării scopurilor în care datele sunt colectate și în care vor fi ulterior
prelucrate; stocarea datelor pe o durată mai mare decât cea menționată, în scopuri
statistice, de cercetare istorica sau științifică, se va face cu respectarea garanțiilor
privind prelucrarea datelor cu caracter personal, prevăzute în normele care
reglementează aceste domenii, și numai pentru perioada necesară realizării acestor
scopuri.
(2) Operatorii au obligația să respecte prevederile alin. (1) și să asigure îndeplinirea
acestor prevederi de către persoanele împuternicite.
Art. 5. Condiții de legitimitate privind prelucrarea datelor
(1) Orice prelucrare de date cu caracter personal, cu excepția prelucrarilor care vizează
date din categoriile menționate la art. 7 alin. (1), art. 8 și 10, poate fi efectuată numai
dacă persoana vizata și-a dat consimțământul în mod expres și neechivoc pentru acea
prelucrare.
(2) Consimțământul persoanei vizate nu este cerut în următoarele cazuri:
a) când prelucrarea este necesară în vederea executării unui contract sau antecontract la
care persoana vizata este parte ori în vederea luării unor măsuri, la cererea acesteia,
înaintea încheierii unui contract sau antecontract;
b) când prelucrarea este necesară în vederea protejării vieții, integrității fizice sau
sănătății persoanei vizate ori a unei alte persoane amenintate;
c) când prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligații legale a
operatorului;
d) când prelucrarea este necesară în vederea aducerii la îndeplinire a unor măsuri de
interes public sau care vizează exercitarea prerogativelor de autoritate publică cu care
este investit operatorul sau terțul căruia îi sunt dezvăluite datele;
e) când prelucrarea este necesară în vederea realizării unui interes legitim al
operatorului sau al terțului căruia îi sunt dezvăluite datele, cu condiția ca acest interes
sa nu prejudicieze interesul sau drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei
vizate;
629
f) când prelucrarea privește date obținute din documente accesibile publicului, conform
legii;
g) când prelucrarea este făcuta exclusiv în scopuri statistice, de cercetare istorica sau
științifică, iar datele rămân anonime pe toată durata prelucrării.
(3) Prevederile alin. (2) nu aduc atingere dispozițiilor legale care reglementează
obligația autorităților publice de a respecta și de a ocroti viața intima, familială și
privată.
Art. 6. Încheierea operațiunilor de prelucrare
(1) La încheierea operațiunilor de prelucrare, dacă persoana vizata nu și-a dat în mod
expres și neechivoc consimțământul pentru o alta destinație sau pentru o prelucrare
ulterioară, datele cu caracter personal vor fi:
a) distruse;
b) transferate unui alt operator, cu condiția ca operatorul inițial sa garanteze faptul ca
prelucrările ulterioare au scopuri similare celor în care s-a făcut prelucrarea inițială;
c) transformate în date anonime și stocate exclusiv în scopuri statistice, de cercetare
istorica sau științifică.
(2) În cazul operațiunilor de prelucrare efectuate în condițiile prevăzute la art. 5 alin.
(2) lit. c) sau d), în cadrul activităților descrise la art. 2 alin. (5), operatorul poate stoca
datele cu caracter personal pe perioada necesară realizării scopurilor concrete urmărite,
cu condiția asigurării unor măsuri corespunzătoare de protejare a acestora, după care va
proceda la distrugerea lor dacă nu sunt aplicabile prevederile legale privind păstrarea
arhivelor.
Capitolul III Reguli speciale privind prelucrarea datelor cu caracter personal
Art. 7. Prelucrarea unor categorii speciale de date
(1) Prelucrarea datelor cu caracter personal legate de originea rasială sau etnică, de
convingerile politice, religioase, filozofice sau de natura similară, de apartenența
sindicala, precum și a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate sau viața
sexuală este interzisă.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în următoarele cazuri:
a) când persoana vizata și-a dat în mod expres consimțământul pentru o astfel de
prelucrare;
b) când prelucrarea este necesară în scopul respectării obligațiilor sau drepturilor
specifice ale operatorului în domeniul dreptului muncii, cu respectarea garanțiilor
prevăzute de lege; o eventuala dezvaluire către un terț a datelor prelucrate poate fi
efectuată numai dacă exista o obligație legală a operatorului în acest sens sau dacă
persoana vizata a consimțit expres la aceasta dezvaluire;
c) când prelucrarea este necesară pentru protecția vieții, integrității fizice sau a sănătății
persoanei vizate ori a altei persoane, în cazul în care persoana vizata se afla în
incapacitate fizica sau juridică de a-și da consimțământul;
d) când prelucrarea este efectuată în cadrul activităților sale legitime de către o
fundație, asociație sau de către orice alta organizație cu scop nelucrativ și cu specific
politic, filozofic, religios ori sindical, cu condiția ca persoana vizata să fie membra a
acestei organizații sau sa întrețină cu aceasta, în mod regulat, relații care privesc
specificul activității organizației și ca datele sa nu fie dezvăluite unor terți fără
consimțământul persoanei vizate;
630
e) când prelucrarea se referă la date făcute publice în mod manifest de către persoana
vizata;
f) când prelucrarea este necesară pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept
în justiție;
g) când prelucrarea este necesară în scopuri de medicina preventivă, de stabilire a
diagnosticelor medicale, de administrare a unor îngrijiri sau tratamente medicale pentru
persoana vizata ori de gestionare a serviciilor de sănătate care acționează în interesul
persoanei vizate, cu condiția ca prelucrarea datelor respective să fie efectuate de către
ori sub supravegherea unui cadru medical supus secretului profesional sau de către ori
sub supravegherea unei alte persoane supuse unei obligații echivalente în ceea ce
privește secretul;
h) când legea prevede în mod expres aceasta în scopul protejării unui interes public
important, cu condiția ca prelucrarea să se efectueze cu respectarea drepturilor
persoanei vizate și a celorlalte garanții prevăzute de prezenta lege.
(3) Prevederile alin. (2) nu aduc atingere dispozițiilor legale care reglementează
obligația autorităților publice de a respecta și de a ocroti viața intima, familială și
privată.
(4) Autoritatea de supraveghere poate dispune, din motive întemeiate, interzicerea
efectuării unei prelucrari de date din categoriile prevăzute la alin. (1), chiar dacă
persoana vizata și-a dat în scris și în mod neechivoc consimțământul, iar acest
consimțământ nu a fost retras, cu condiția ca interdicția prevăzută la alin. (1) sa nu fie
înlăturată prin unul dintre cazurile la care se referă alin. (2) lit. b)-g).
Art. 8. Prelucrarea datelor cu caracter personal având funcție de identificare
(1) Prelucrarea codului numeric personal sau a altor date cu caracter personal având o
funcție de identificare de aplicabilitate generală poate fi efectuată numai dacă:
a) persoana vizata și-a dat în mod expres consimțământul;
b) prelucrarea este prevăzută în mod expres de o dispoziție legală.
(2) Autoritatea de supraveghere poate stabili și alte cazuri în care se poate efectua
prelucrarea datelor prevăzute la alin. (1), numai cu condiția instituirii unor garanții
adecvate pentru respectarea drepturilor persoanelor vizate.
Art. 9. Prelucrarea datelor cu caracter personal privind starea de sănătate
(1) În afară cazurilor prevăzute la art. 7 alin. (2), prevederile art. 7 alin. (1) nu se aplică
în privința prelucrării datelor privind starea de sănătate în următoarele cazuri:
a) dacă prelucrarea este necesară pentru protecția sănătății publice;
b) dacă prelucrarea este necesară pentru prevenirea unui pericol iminent, pentru
prevenirea săvârșirii unei fapte penale sau pentru împiedicarea producerii rezultatului
unei asemenea fapte ori pentru înlăturarea urmărilor prejudiciabile ale unei asemenea
fapte.
(2) Prelucrarea datelor privind starea de sănătate poate fi efectuată numai de către ori
sub supravegherea unui cadru medical, cu condiția respectării secretului profesional, cu
excepția situației în care persoana vizata și-a dat în scris și în mod neechivoc
consimțământul atâta timp cat acest consimțământ nu a fost retras, precum și cu
excepția situației în care prelucrarea este necesară pentru prevenirea unui pericol
iminent, pentru prevenirea săvârșirii unei fapte penale, pentru împiedicarea producerii
rezultatului unei asemenea fapte sau pentru înlăturarea urmărilor sale prejudiciabile.
631
(3) Cadrele medicale, instituțiile de sănătate și personalul medical al acestora pot
prelucra date cu caracter personal referitoare la starea de sănătate, fără autorizația
autorității de supraveghere, numai dacă prelucrarea este necesară pentru protejarea
vieții, integrității fizice sau sănătății persoanei vizate. Când scopurile menționate se
referă la alte persoane sau la public în general și persoana vizata nu și-a dat
consimțământul în scris și în mod neechivoc, trebuie cerută și obținută în prealabil
autorizația autorității de supraveghere. Prelucrarea datelor cu caracter personal în afară
limitelor prevăzute în autorizație este interzisă.
(4) Cu excepția motivelor de urgenta, autorizația prevăzută la alin. (3) poate fi acordată
numai după ce a fost consultat Colegiul Medicilor din România.
(5) Datele cu caracter personal privind starea de sănătate pot fi colectate numai de la
persoana vizata. Prin excepție, aceste date pot fi colectate din alte surse numai în
măsura în care este necesar pentru a nu compromite scopurile prelucrării, iar persoana
vizata nu vrea ori nu le poate furniza.
Art. 10. Prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la fapte penale sau
contravenții
(1) Prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la săvârșirea de infracțiuni de
către persoana vizata ori la condamnări penale, măsuri de siguranță sau sancțiuni
administrative ori contravenționale, aplicate persoanei vizate, poate fi efectuată numai
de către sau sub controlul autorităților publice, în limitele puterilor ce le sunt conferite
prin lege și în condițiile stabilite de legile speciale care reglementează aceste materii.
(2) Autoritatea de supraveghere poate stabili și alte cazuri în care se poate efectua
prelucrarea datelor prevăzute la alin. (1), numai cu condiția instituirii unor garanții
adecvate pentru respectarea drepturilor persoanelor vizate.
(3) Un registru complet al condamnărilor penale poate fi ținut numai sub controlul unei
autorități publice, în limitele puterilor ce îi sunt conferite prin lege.
Art. 11. Excepții
Prevederile art. 5, 6, 7 și 10 nu se aplică în situația în care prelucrarea datelor se face
exclusiv în scopuri jurnalistice, literare sau artistice, dacă prelucrarea privește date cu
caracter personal care au fost făcute publice în mod manifest de către persoana vizata
sau care sunt strâns legate de calitatea de persoana publică a persoanei vizate ori de
caracterul public al faptelor în care este implicata.
Capitolul IV Drepturile persoanei vizate în contextul prelucrării datelor cu
caracter personal
Art. 12. Informarea persoanei vizate
(1) În cazul în care datele cu caracter personal sunt obținute direct de la persoana
vizata, operatorul este obligat sa furnizeze persoanei vizate cel puțin următoarele
informații, cu excepția cazului în care aceasta persoana poseda deja informațiile
respective:
a) identitatea operatorului și a reprezentantului acestuia, dacă este cazul;
b) scopul în care se face prelucrarea datelor;
c) informații suplimentare, precum: destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor;
dacă furnizarea tuturor datelor cerute este obligatorie și consecințele refuzului de a le
furniza; existenta drepturilor prevăzute de prezenta lege pentru persoana vizata, în
632
special a dreptului de acces, de intervenție asupra datelor și de opoziție, precum și
condițiile în care pot fi exercitate;
d) orice alte informații a căror furnizare este impusa prin dispoziție a autorității de
supraveghere, ținând seama de specificul prelucrării.
(2) În cazul în care datele nu sunt obținute direct de la persoana vizata, operatorul este
obligat ca, în momentul colectării datelor sau, dacă se intenționează dezvaluirea
acestora către terți, cel mai târziu până în momentul primei dezvaluiri, sa furnizeze
persoanei vizate cel puțin următoarele informații, cu excepția cazului în care persoana
vizata poseda deja informațiile respective:
a) identitatea operatorului și a reprezentantului acestuia, dacă este cazul;
b) scopul în care se face prelucrarea datelor;
c) informații suplimentare, precum: categoriile de date vizate, destinatarii sau
categoriile de destinatari ai datelor, existenta drepturilor prevăzute de prezenta lege
pentru persoana vizata, în special a dreptului de acces, de intervenție asupra datelor și
de opoziție, precum și condițiile în care pot fi exercitate;
d) orice alte informații a căror furnizare este impusa prin dispoziție a autorității de
supraveghere, ținând seama de specificul prelucrării.
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică atunci când prelucrarea datelor se efectuează
exclusiv în scopuri jurnalistice, literare sau artistice, dacă aplicarea acestora ar da
indicii asupra surselor de informare.
(4) Prevederile alin. (2) nu se aplică în cazul în care prelucrarea datelor se face în
scopuri statistice, de cercetare istorica sau științifică, ori în orice alte situații în care
furnizarea unor asemenea informații se dovedește imposibila sau ar implica un efort
disproportionat față de interesul legitim care ar putea fi lezat, precum și în situațiile în
care înregistrarea sau dezvaluirea datelor este expres prevăzută de lege.
Art. 13. Dreptul de acces la date
(1) Orice persoană vizata are dreptul de a obține de la operator, la cerere și în mod
gratuit pentru o solicitare pe an, confirmarea faptului ca datele care o privesc sunt sau
nu sunt prelucrate de acesta. Operatorul este obligat, în situația în care prelucreaza date
cu caracter personal care privesc solicitantul, sa comunice acestuia, împreună cu
confirmarea, cel puțin următoarele:
a) informații referitoare la scopurile prelucrării, categoriile de date avute în vedere și
destinatarii sau categoriile de destinatari cărora le sunt dezvăluite datele;
b) comunicarea într-o formă inteligibila a datelor care fac obiectul prelucrării, precum
și a oricărei informații disponibile cu privire la originea datelor;
c) informații asupra principiilor de funcționare a mecanismului prin care se efectuează
orice prelucrare automată a datelor care vizează persoana respectiva;
d) informații privind existenta dreptului de intervenție asupra datelor și a dreptului de
opoziție, precum și condițiile în care pot fi exercitate;
e) informații asupra posibilității de a consulta registrul de evidenta a prelucrarilor de
date cu caracter personal, prevăzut la art. 24, de a înainta plângere către autoritatea de
supraveghere, precum și de a se adresa instanței pentru atacarea deciziilor operatorului,
în conformitate cu dispozițiile prezentei legi.
(2) Persoana vizata poate solicita de la operator informațiile prevăzute la alin. (1),
printr-o cerere întocmită în forma scrisă, datată și semnată. În cerere solicitantul poate
633
arata dacă dorește ca informațiile sa îi fie comunicate la o anumită adresa, care poate fi
și de posta electronică, sau printr-un serviciu de corespondenta care să asigure ca
predarea i se va face numai personal.
(3) Operatorul este obligat sa comunice informațiile solicitate, în termen de 15 zile de
la data primirii cererii, cu respectarea eventualei optiuni a solicitantului exprimate
potrivit alin. (2).
(4) În cazul datelor cu caracter personal legate de starea de sănătate, cererea prevăzută
la alin. (2) poate fi introdusă de persoana vizata fie direct, fie prin intermediul unui
cadru medical care va indica în cerere persoana în numele căreia este introdusă. La
cererea operatorului sau a persoanei vizate comunicarea prevăzută la alin. (3) poate fi
făcuta prin intermediul unui cadru medical desemnat de persoana vizata.
(5) În cazul în care datele cu caracter personal legate de starea de sănătate sunt
prelucrate în scop de cercetare științifică, dacă nu exista, cel puțin aparent, riscul de a
se aduce atingere drepturilor persoanei vizate și dacă datele nu sunt utilizate pentru a
lua decizii sau măsuri față de o anumită persoana, comunicarea prevăzută la alin. (3) se
poate face și într-un termen mai mare decât cel prevăzut la acel alineat, în măsura în
care aceasta ar putea afecta bunul mers sau rezultatele cercetării, și nu mai târziu de
momentul în care cercetarea este încheiată. În acest caz persoana vizata trebuie să își fi
dat în mod expres și neechivoc consimțământul ca datele să fie prelucrate în scop de
cercetare științifică, precum și asupra posibilei amânări a comunicării prevăzute la alin.
(3) din acest motiv.
(6) Prevederile alin. (2) nu se aplică atunci când prelucrarea datelor se efectuează
exclusiv în scopuri jurnalistice, literare sau artistice, dacă aplicarea acestora ar da
indicii asupra surselor de informare.
Art. 14. Dreptul de intervenție asupra datelor
(1) Orice persoană vizata are dreptul de a obține de la operator, la cerere și în mod
gratuit:
a) după caz, rectificarea, actualizarea, blocarea sau ștergerea datelor a căror prelucrare
nu este conformă prezentei legi, în special a datelor incomplete sau inexacte;
b) după caz, transformarea în date anonime a datelor a căror prelucrare nu este
conformă prezentei legi;
c) notificarea către terții cărora le-au fost dezvăluite datele a oricărei operațiuni
efectuate conform lit. a) sau b), dacă aceasta notificare nu se dovedește imposibila sau
nu presupune un efort disproportionat față de interesul legitim care ar putea fi lezat.
(2) Pentru exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) persoana vizata va înainta
operatorului o cerere întocmită în forma scrisă, datată și semnată. În cerere solicitantul
poate arata dacă dorește ca informațiile sa îi fie comunicate la o anumită adresa, care
poate fi și de posta electronică, sau printr-un serviciu de corespondenta care să asigure
ca predarea i se va face numai personal.
(3) Operatorul este obligat sa comunice măsurile luate în temeiul alin. (1), precum și,
dacă este cazul, numele terțului căruia i-au fost dezvăluite datele cu caracter personal
referitoare la persoana vizata, în termen de 15 zile de la data primirii cererii, cu
respectarea eventualei optiuni a solicitantului exprimate potrivit alin. (2).
Art. 15. Dreptul de opoziție
634
(1) Persoana vizata are dreptul de a se opune în orice moment, din motive întemeiate și
legitime legate de situația sa particulară, ca date care o vizează să facă obiectul unei
prelucrari, cu excepția cazurilor în care exista dispoziții legale contrare. În caz de
opoziție justificată prelucrarea nu mai poate viza datele în cauza.
(2) Persoana vizata are dreptul de a se opune în orice moment, în mod gratuit și fără
nici o justificare, ca datele care o vizează să fie prelucrate în scop de marketing direct,
în numele operatorului sau al unui terț, sau să fie dezvăluite unor terți într-un asemenea
scop.
(3) În vederea exercitării drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) persoana vizata va
înainta operatorului o cerere întocmită în forma scrisă, datată și semnată. În cerere
solicitantul poate arata dacă dorește ca informațiile sa îi fie comunicate la o anumită
adresa, care poate fi și de posta electronică, sau printr-un serviciu de corespondenta
care să asigure ca predarea i se va face numai personal.
(4) Operatorul este obligat sa comunice persoanei vizate măsurile luate în temeiul alin.
(1) sau (2), precum și, dacă este cazul, numele terțului căruia i-au fost dezvăluite datele
cu caracter personal referitoare la persoana vizata, în termen de 15 zile de la data
primirii cererii, cu respectarea eventualei optiuni a solicitantului exprimate potrivit alin.
(3).
Art. 16. Excepții
(1) Prevederile art. 12, 13, ale art. 14 alin. (3) și ale art. 15 nu se aplică în cazul
activităților prevăzute la art. 2 alin. (5), dacă prin aplicarea acestora este prejudiciata
eficienta acțiunii sau obiectivul urmărit în îndeplinirea atribuțiilor legale ale autorității
publice.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile strict pentru perioada necesară atingerii
obiectivului urmărit prin desfășurarea activităților menționate la art. 2 alin. (5).
(3) După încetarea situației care justifica aplicarea alin. (1) și (2) operatorii care
desfășoară activitățile prevăzute la art. 2 alin. (5) vor lua măsurile necesare pentru a
asigura respectarea drepturilor persoanelor vizate.
(4) Autoritățile publice țin evidenta unor astfel de cazuri și informează periodic
autoritatea de supraveghere despre modul de soluționare a lor.
Art. 17. Dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale
(1) Orice persoană are dreptul de a cere și de a obține:
a) retragerea sau anularea oricărei decizii care produce efecte juridice în privința sa,
adoptată exclusiv pe baza unei prelucrari de date cu caracter personal, efectuată prin
mijloace automate, destinată sa evalueze unele aspecte ale personalității sale, precum
competența profesională, credibilitatea, comportamentul sau ori alte asemenea aspecte;
b) reevaluarea oricărei alte decizii luate în privința sa, care o afectează în mod
semnificativ, dacă decizia a fost adoptată exclusiv pe baza unei prelucrari de date care
întrunește condițiile prevăzute la lit. a).
(2) Respectându-se celelalte garanții prevăzute de prezenta lege, o persoană poate fi
supusă unei decizii de natura celei vizate la alin. (1), numai în următoarele situații:
a) decizia este luată în cadrul încheierii sau executării unui contract, cu condiția ca
cererea de încheiere sau de executare a contractului, introdusă de persoana vizata, sa fi
fost satisfacuta sau ca unele măsuri adecvate, precum posibilitatea de a-și susține
punctul de vedere, sa garanteze apărarea propriului interes legitim;
635
b) decizia este autorizata de o lege care precizează măsurile ce garantează apărarea
interesului legitim al persoanei vizate.
Art. 18. Dreptul de a se adresa justiției
(1) Fără a se aduce atingere posibilității de a se adresa cu plângere autorității de
supraveghere, persoanele vizate au dreptul de a se adresa justiției pentru apărarea
oricăror drepturi garantate de prezenta lege, care le-au fost incalcate.
(2) Orice persoană care a suferit un prejudiciu în urma unei prelucrari de date cu
caracter personal, efectuată ilegal, se poate adresa instanței competente pentru
repararea acestuia.
(3) Instanța competența este cea în a carei raza teritorială domiciliază reclamantul.
Cererea de chemare în judecata este scutită de taxa de timbru.Capitolul
V Confidențialitatea și securitatea prelucrarilorConfidențialitatea prelucrarilorArticolul
19Orice persoană care acționează sub autoritatea operatorului sau a persoanei
împuternicite, inclusiv persoana imputernicita, care are acces la date cu caracter
personal, nu poate să le prelucreze decât pe baza instrucțiunilor operatorului, cu
excepția cazului în care acționează în temeiul unei obligații legale.
Art. 20. Securitatea prelucrarilor
(1) Operatorul este obligat să aplice măsurile tehnice și organizatorice adecvate pentru
protejarea datelor cu caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau ilegale,
pierderii, modificării, dezvaluirii sau accesului neautorizat, în special dacă prelucrarea
respectiva comporta transmisii de date în cadrul unei rețele, precum și împotriva
oricărei alte forme de prelucrare ilegala.
(2) Aceste măsuri trebuie să asigure, potrivit stadiului tehnicii utilizate în procesul de
prelucrare și de costuri, un nivel de securitate adecvat în ceea ce privește riscurile pe
care le reprezintă prelucrarea, precum și în ceea ce privește natura datelor care trebuie
protejate. Cerințele minime de securitate vor fi elaborate de autoritatea de supraveghere
și vor fi actualizate periodic, corespunzător progresului tehnic și experienței acumulate.
(3) Operatorul, atunci când desemnează o persoană imputernicita, este obligat sa aleagă
o persoană care prezintă suficiente garanții în ceea ce privește măsurile de securitate
tehnica și organizatorice cu privire la prelucrările ce vor fi efectuate, precum și sa
vegheze la respectarea acestor măsuri de către persoana desemnată.
(4) Autoritatea de supraveghere poate decide, în cazuri individuale, asupra obligării
operatorului la adoptarea unor măsuri suplimentare de securitate, cu excepția celor care
privesc garantarea securității serviciilor de telecomunicații.
(5) Efectuarea prelucrarilor prin persoane împuternicite trebuie să se desfășoare în baza
unui contract încheiat în forma scrisă, care va cuprinde în mod obligatoriu:
a) obligația persoanei împuternicite de a acționa doar în baza instrucțiunilor primite de
la operator;
b) faptul ca îndeplinirea obligațiilor prevăzute la alin. (1) revine și persoanei
împuternicite.
Capitolul VI Supravegherea și controlul prelucrarilor de date cu caracter
personal
Art. 21. Autoritatea de supraveghere
(1) Autoritatea de supraveghere, în sensul prezentei legi, este Autoritatea Națională de
Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.
636
(2) Autoritatea de supraveghere își desfășoară activitatea în condiții de completa
independenta și imparțialitate.
(3) Autoritatea de supraveghere monitorizează și controlează sub aspectul legalității
prelucrările de date cu caracter personal care cad sub incidența prezentei legi.În acest
scop autoritatea de supraveghere exercita următoarele atribuții:
a) elaborează formularele tipizate ale notificărilor și ale registrelor proprii;
b) primește și analizează notificările privind prelucrarea datelor cu caracter personal,
anuntând operatorului rezultatele controlului prealabil;
c) autorizează prelucrările de date în situațiile prevăzute de lege;
d) poate dispune, în cazul în care constata încălcarea dispozițiilor prezentei legi,
suspendarea provizorie sau încetarea prelucrării datelor, ștergerea parțială ori integrală
a datelor prelucrate și poate să sesizeze organele de urmărire penală sau sa intenteze
acțiuni în justiție;
d1) informează persoanele fizice sau/și juridice care activează în aceste domenii, în
mod direct sau prin intermediul structurilor asociative ale acestora, asupra necesității
respectării obligațiilor și îndeplinirii procedurilor prevăzute de prezenta lege;
e) păstrează și pune la dispoziție publicului registrul de evidenta a prelucrarilor de date
cu caracter personal;
f) primește și soluționează plângeri, sesizări sau cereri de la persoanele fizice și
comunică soluția data ori, după caz, diligențele depuse;
g) efectuează investigații din oficiu sau la primirea unor plângeri ori sesizări;
h) este consultata atunci când se elaborează proiecte de acte normative referitoare la
protecția drepturilor și libertăților persoanelor, în privința prelucrării datelor cu caracter
personal;
i) poate face propuneri privind inițierea unor proiecte de acte normative sau
modificarea actelor normative în vigoare în domenii legate de prelucrarea datelor cu
caracter personal;
j) cooperează cu autoritățile publice și cu organele administrației publice, centralizează
și analizează rapoartele anuale de activitate ale acestora privind protecția persoanelor în
privința prelucrării datelor cu caracter personal, formulează recomandări și avize asupra
oricărei chestiuni legate de protecția drepturilor și libertăților fundamentale în privința
prelucrării datelor cu caracter personal, la cererea oricărei persoane, inclusiv a
autorităților publice și a organelor administrației publice; aceste recomandări și avize
trebuie să facă mențiune despre temeiurile pe care se sprijină și se comunică în copie și
Ministerului Justiției; atunci când recomandarea sau avizul este cerut de lege, se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I;
k) cooperează cu autoritățile similare de peste hotare în vederea asistenței mutuale,
precum și cu persoanele cu domiciliul sau cu sediul în străinătate, în scopul apărării
drepturilor și libertăților fundamentale ce pot fi afectate prin prelucrarea datelor cu
caracter personal;
l) îndeplinește alte atribuții prevăzute de lege.
m) modul de organizare și funcționare a Autorității Naționale de Supraveghere a
Prelucrării Datelor cu Caracter Personal se stabilește prin lege.
(4) Întregul personal al autorității de supraveghere are obligația de a păstra secretul
profesional, cu excepțiile prevăzute de lege, pe termen nelimitat, asupra informațiilor
637
confidențiale sau clasificate la care are sau a avut acces în exercitarea atribuțiilor de
serviciu, inclusiv după încetarea raporturilor juridice cu autoritatea de supraveghere.
Art. 22. Notificarea către autoritatea de supraveghere
(1) Operatorul este obligat sa notifice autorității de supraveghere, personal sau prin
reprezentant, înainte de efectuarea oricărei prelucrari ori a oricărui ansamblu de
prelucrari având același scop sau scopuri corelate.
(2) Notificarea nu este necesară în cazul în care prelucrarea are ca unic scop ținerea
unui registru destinat prin lege informării publicului și deschis spre consultare
publicului în general sau oricărei persoane care probează un interes legitim, cu condiția
ca prelucrarea să se limiteze la datele strict necesare ținerii registrului menționat.
(3) Notificarea va cuprinde cel puțin următoarele informații:
a) numele sau denumirea și domiciliul ori sediul operatorului și ale reprezentantului
desemnat al acestuia, dacă este cazul;
b) scopul sau scopurile prelucrării;
c) o descriere a categoriei sau a categoriilor de persoane vizate și a datelor ori a
categoriilor de date ce vor fi prelucrate;
d) destinatarii sau categoriile de destinatari cărora se intenționează sa li se dezvaluie
datele;
e) garanțiile care însoțesc dezvaluirea datelor către terți;
f) modul în care persoanele vizate sunt informate asupra drepturilor lor; data estimată
pentru încheierea operațiunilor de prelucrare, precum și destinația ulterioară a datelor;
g) transferuri de date care se intenționează să fie făcute către alte state;
h) o descriere generală care să permită aprecierea preliminară a măsurilor luate pentru
asigurarea securității prelucrării;
i) specificarea oricărui sistem de evidenta a datelor cu caracter personal, care are
legătura cu prelucrarea, precum și a eventualelor legături cu alte prelucrari de date sau
cu alte sisteme de evidenta a datelor cu caracter personal, indiferent dacă se efectuează,
respectiv dacă sunt sau nu sunt situate pe teritoriul României;
j) motivele care justifica aplicarea prevederilor art. 11, art. 12 alin. (3) sau (4) ori
ale art. 13 alin. (5) sau (6), în situația în care prelucrarea datelor se face exclusiv în
scopuri jurnalistice, literare sau artistice ori în scopuri statistice, de cercetare istorica
sau științifică.
(4) Dacă notificarea este incompleta, autoritatea de supraveghere va solicita
completarea acesteia.
(5) În limitele puterilor de investigare de care dispune, autoritatea de supraveghere
poate solicita și alte informații, în special privind originea datelor, tehnologia de
prelucrare automată utilizata și detalii referitoare la măsurile de securitate. Dispozițiile
prezentului alineat nu se aplică în situația în care prelucrarea datelor se face exclusiv în
scopuri jurnalistice, literare sau artistice.
(6) Dacă se intenționează ca datele care sunt prelucrate să fie transferate în străinătate,
notificarea va cuprinde și următoarele elemente:a) categoriile de date care vor face
obiectul transferului;b) țara de destinație pentru fiecare categorie de date.
(7) Abrogat.
(8) Autoritățile publice care efectuează prelucrari de date cu caracter personal în
legătură cu activitățile descrise la art. 2 alin. (5), în temeiul legii sau în îndeplinirea
638
obligațiilor asumate prin acorduri internaționale ratificate, sunt scutite de taxa
prevăzută la alin. (7). Notificarea se va transmite în termen de 15 zile de la intrarea în
vigoare a actului normativ care instituie obligația respectiva și va cuprinde numai
următoarele elemente:
a) denumirea și sediul operatorului;
b) scopul și temeiul legal al prelucrării;
c) categoriile de date cu caracter personal supuse prelucrării.
(9) Autoritatea de supraveghere poate stabili și alte situații în care notificarea nu este
necesară, în afară celei prevăzute la alin. (2), sau situații în care notificarea se poate
efectua într-o formă simplificata, precum și conținutul acesteia, numai în unul dintre
a) atunci când, luând în considerare natura datelor destinate să fie prelucrate,
prelucrarea nu poate afecta, cel puțin aparent, drepturile persoanelor vizate, cu condiția
sa precizeze expres scopurile în care se poate face o asemenea prelucrare, datele sau
categoriile de date care pot fi prelucrate, categoria sau categoriile de persoane vizate,
destinatarii sau categoriile de destinatari cărora datele le pot fi dezvăluite și perioada
pentru care datele pot fi stocate;
b) atunci când prelucrarea se efectuează în condițiile art. 7 alin. (2) lit. d).
Art. 23. Controlul prealabil
(1) Autoritatea de supraveghere va stabili categoriile de operațiuni de prelucrare care
sunt susceptibile de a prezenta riscuri speciale pentru drepturile și libertățile
persoanelor.
(2) Dacă pe baza notificării autoritatea de supraveghere constata ca prelucrarea se
încadrează în una dintre categoriile menționate la alin. (1), va dispune obligatoriu
efectuarea unui control prealabil începerii prelucrării respective, cu anunțarea
operatorului.
(3) Operatorii care nu au fost anunțați în termen de 5 zile de la data notificării despre
efectuarea unui control prealabil pot începe prelucrarea.
(4) În situația prevăzută la alin. (2) autoritatea de supraveghere este obligată ca, în
termen de cel mult 30 de zile de la data notificării, sa aducă la cunoștința operatorului
rezultatul controlului efectuat, precum și decizia emisă în urma acestuia.
Art. 24. Registrul de evidenta a prelucrarilor de date cu caracter personal
(1) Autoritatea de supraveghere păstrează un registru de evidenta a prelucrarilor de date
cu caracter personal, notificate în conformitate cu prevederile art. 22. Registrul va
cuprinde toate informațiile prevăzute la art. 22 alin. (3).
(2) Fiecare operator primește un număr de înregistrare. Numărul de înregistrare trebuie
menționat pe orice act prin care datele sunt colectate, stocate sau dezvăluite.
(3) Orice schimbare de natura sa afecteze exactitatea informațiilor înregistrate va fi
comunicată autorității de supraveghere în termen de 5 zile. Autoritatea de supraveghere
va dispune de îndată efectuarea mențiunilor corespunzătoare în registru.
(4) Activitățile de prelucrare a datelor cu caracter personal, începute anterior intrării în
vigoare a prezentei legi, vor fi notificate în vederea înregistrării în termen de 15 zile de
la data intrării în vigoare a prezentei legi.
639
(5) Registrul de evidenta a prelucrarilor de date cu caracter personal este deschis spre
consultare publicului. Modalitatea de consultare se stabilește de autoritatea de
supraveghere.
Art. 25. Plângeri adresate autorității de supraveghere
(1) În vederea apărării drepturilor prevăzute de prezenta lege persoanele ale căror date
cu caracter personal fac obiectul unei prelucrari care cade sub incidența prezentei legi
pot înainta plângere către autoritatea de supraveghere. Plângerea se poate face direct
sau prin reprezentant. Persoana lezata poate imputernici o asociație sau o fundație sa îi
reprezinte interesele.
(2) Plângerea către autoritatea de supraveghere nu poate fi înaintată dacă o cerere în
justiție, având același obiect și aceleași părți, a fost introdusă anterior.
(3) În afară cazurilor în care o întârziere ar cauza un prejudiciu iminent și ireparabil,
plângerea către autoritatea de supraveghere nu poate fi înaintată mai devreme de 15 zile
de la înaintarea unei plângeri cu același conținut către operator.
(4) În vederea soluționării plângerii, dacă apreciază ca este necesar, autoritatea de
supraveghere poate audia persoana vizata, operatorul și, dacă este cazul, persoana
imputernicita sau asociația ori fundația care reprezintă interesele persoanei vizate.
Aceste persoane au dreptul de a înainta cereri, documente și memorii. Autoritatea de
supraveghere poate dispune efectuarea de expertize.
(5) Dacă plângerea este gasita intemeiata, autoritatea de supraveghere poate decide
oricare dintre măsurile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. d). Interdicția temporară a
prelucrării poate fi instituită numai până la încetarea motivelor care au determinat
luarea acestei măsuri.
(6) Decizia trebuie motivată și se comunică părților interesate în termen de 30 de zile
de la data primirii plângerii.
(7) Autoritatea de supraveghere poate ordona, dacă apreciază necesar, suspendarea
unora sau tuturor operațiunilor de prelucrare până la soluționarea plângerii în
condițiile alin. (5).
(8) Autoritatea de supraveghere se poate adresa justiției pentru apărarea oricăror
drepturi garantate de prezenta lege persoanelor vizate. Instanța competența este
Tribunalul Municipiului București. Cererea de chemare în judecata este scutită de taxa
de timbru.
(9) La cererea persoanelor vizate, pentru motive întemeiate, instanța poate dispune
suspendarea prelucrării până la soluționarea plângerii de către autoritatea de
supraveghere.
(10) Prevederile alin. (4)-(9) se aplică în mod corespunzător și în situația în care
autoritatea de supraveghere afla pe orice alta cale despre săvârșirea unei încălcări a
drepturilor recunoscute de prezenta lege persoanelor vizate.
Art. 26. Contestarea deciziilor autorității de supraveghere
(1) Împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul
dispozițiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizata poate formula contestație în
termen de 15 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, la instanța de contencios
administrativ competența. Cererea se judeca de urgenta, cu citarea părților. Soluția este
definitivă și irevocabilă.
640
(2) Fac excepție de la prevederile alin. (1), precum și de la cele ale art.
23 și 25 prelucrările de date cu caracter personal, efectuate în cadrul activităților
Art. 27. Exercitarea atribuțiilor de investigare
(1) Autoritatea de supraveghere poate investiga, din oficiu sau la primirea unei
plângeri, orice încălcare a drepturilor persoanelor vizate, respectiv a obligațiilor care
revin operatorilor și, după caz, persoanelor împuternicite, în cadrul efectuării
prelucrarilor de date cu caracter personal, în scopul apărării drepturilor și libertăților
fundamentale ale persoanelor vizate.
(2) Atribuțiile de investigare nu pot fi exercitate de către autoritatea de supraveghere în
cazul în care o cerere în justiție introdusă anterior are ca obiect săvârșirea aceleiași
încălcări a drepturilor și opune aceleași părți.
(3) În exercitarea atribuțiilor de investigare autoritatea de supraveghere poate solicita
operatorului orice informații legate de prelucrarea datelor cu caracter personal și poate
verifica orice document sau înregistrare referitoare la prelucrarea de date cu caracter
personal.
(4) Secretul de stat și secretul profesional nu pot fi invocate pentru a împiedica
exercitarea atribuțiilor acordate prin prezenta lege autorității de supraveghere. Atunci
când este invocată protecția secretului de stat sau a secretului profesional, autoritatea de
supraveghere are obligația de a păstra secretul.
Art. 28. Norme de conduita
(1) Asociațiile profesionale au obligația de a elabora și de a supune spre avizare
autorității de supraveghere coduri de conduita care să conțină norme adecvate pentru
protecția drepturilor persoanelor ale căror date cu caracter personal pot fi prelucrate de
către membrii acestora.
(2) Normele de conduita trebuie să prevadă măsuri și proceduri care să asigure un nivel
satisfăcător de protecție, ținând seama de natura datelor ce pot fi prelucrate. Autoritatea
de supraveghere poate dispune măsuri și proceduri specifice pentru perioada în care
normele de conduita la care s-a făcut referire anterior nu sunt adoptate.
Capitolul VII Transferul în străinătate al datelor cu caracter personal
Art. 29. Condițiile transferului în străinătate al datelor cu caracter personal
(1) Transferul către un alt stat de date cu caracter personal care fac obiectul unei
prelucrari sau sunt destinate să fie prelucrate după transfer poate avea loc numai în
condițiile în care nu se încalcă legea română, iar statul către care se intenționează
transferul asigura un nivel de protecție adecvat.
(2) Nivelul de protecție va fi apreciat de către autoritatea de supraveghere, ținând
seama de totalitatea împrejurărilor în care se realizează transferul de date, în special
având în vedere natura datelor transmise, scopul prelucrării și durata propusă pentru
prelucrare, statul de origine și statul de destinație finala, precum și legislația statului
solicitant. În cazul în care autoritatea de supraveghere constata ca nivelul de protecție
oferit de statul de destinație este nesatisfăcător, poate dispune interzicerea transferului
de date.
(3) În toate situațiile transferul de date cu caracter personal către un alt stat va face
obiectul unei notificări prealabile a autorității de supraveghere.
641
(4) Autoritatea de supraveghere poate autoriza transferul de date cu caracter personal
către un stat a cărui legislație nu prevede un nivel de protecție cel puțin egal cu cel
oferit de legea română atunci când operatorul oferă garanții suficiente cu privire la
protecția drepturilor fundamentale ale persoanelor. Aceste garanții trebuie să fie
stabilite prin contracte încheiate între operatori și persoanele fizice sau juridice din
dispoziția cărora se efectuează transferul.
(5) Prevederile alin. (2), (3) și (4) nu se aplică dacă transferul datelor se face în baza
prevederilor unei legi speciale sau ale unui acord internațional ratificat de România, în
special dacă transferul se face în scopul prevenirii, cercetării sau reprimării unei
infracțiuni.
(6) Prevederile prezentului articol nu se aplică atunci când prelucrarea datelor se face
exclusiv în scopuri jurnalistice, literare sau artistice, dacă datele au fost făcute publice
în mod manifest de către persoana vizata sau sunt strâns legate de calitatea de persoana
publică a persoanei vizate ori de caracterul public al faptelor în care este implicata.
Art. 30. Situații în care transferul este întotdeauna permis
Transferul de date este întotdeauna permis în următoarele situații:
a) când persoana vizata și-a dat în mod explicit consimțământul pentru efectuarea
transferului; în cazul în care transferul de date se face în legătură cu oricare dintre
datele prevăzute la art. 7, 8 și 10, consimțământul trebuie dat în scris;
b) când este necesar pentru executarea unui contract încheiat între persoana vizata și
operator sau pentru executarea unor măsuri precontractuale dispuse la cererea persoanei
vizate;
c) când este necesar pentru încheierea sau pentru executarea unui contract încheiat ori
care se va încheia, în interesul persoanei vizate, între operator și un terț;
d) când este necesar pentru satisfacerea unui interes public major, precum apărarea
naționala, ordinea publică sau siguranța naționala, pentru buna desfășurare a procesului
penal ori pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în justiție, cu condiția
ca datele să fie prelucrate în legătură cu acest scop și nu mai mult timp decât este
necesar;
e) când este necesar pentru a proteja viața, integritatea fizica sau sănătatea persoanei
vizate;
f) când intervine ca urmare a unei cereri anterioare de acces la documente oficiale care
sunt publice ori a unei cereri privind informații care pot fi obținute din registre sau prin
orice alte documente accesibile publicului.
Capitolul VIII Contravenții și sancțiuni
Art. 31. Omisiunea de a notifica și notificarea cu rea-credința
Omisiunea de a efectua notificarea în condițiile art. 22 sau ale art. 29 alin. (3) în
situațiile în care aceasta notificare este obligatorie, precum și notificarea incompleta
sau care conține informații false constituie contravenții, dacă nu sunt săvârșite în astfel
de condiții încât sa constituie infracțiuni, și se sancționează cu amendă de la 5.000.000
lei la 100.000.000 lei.
Art. 32. Prelucrarea nelegală a datelor cu caracter personal
Prelucrarea datelor cu caracter personal de către un operator sau de o persoană
imputernicita de acesta, cu încălcarea prevederilor art. 4-10 sau cu nesocotirea
drepturilor prevăzute la art. 12-15 sau la art. 17, constituie contravenție, dacă nu este
642
săvârșită în astfel de condiții încât sa constituie infracțiune, și se sancționează cu
amendă de la 10.000.000 lei la 250.000.000 lei.
Art. 33. Neîndeplinirea obligațiilor privind confidențialitatea și aplicarea
măsurilor de securitate
Neîndeplinirea obligațiilor privind aplicarea măsurilor de securitate și de păstrare a
confidențialității prelucrarilor, prevăzute la art. 19 și 20, constituie contravenție, dacă
nu este săvârșită în astfel de condiții încât sa constituie infracțiune, și se sancționează
cu amendă de la 15.000.000 lei la 500.000.000 lei.
Art. 34. Refuzul de a furniza informații
Refuzul de a furniza autorității de supraveghere informațiile sau documentele cerute de
aceasta în exercitarea atribuțiilor de investigare prevăzute la art. 27 constituie
contravenție, dacă nu este săvârșită în astfel de condiții încât sa constituie infracțiune, și
se sancționează cu amendă de la 10.000.000 lei la 150.000.000 lei.
Art. 35. Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor
(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se efectuează de către
autoritatea de supraveghere, care poate delega aceste atribuții unor persoane recrutate
din rândul personalului sau, precum și de reprezentanți împuterniciți ai organelor cu
atribuții de supraveghere și control, abilitate potrivit legii.
(2) Dispozițiile prezentei legi referitoare la contravenții se completează cu
prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,
în măsura în care prezenta lege nu dispune altfel.
(3) Împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare se poate face plângere la
secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor.
Capitolul IX Dispoziții finale
Art. 36 Intrarea în vigoare
Prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României,
Partea I, și se pune în aplicare în termen de 3 luni de la intrarea sa în vigoare.Această
lege a fost adoptată de Senat în ședința din 15 octombrie 2001, cu respectarea
prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.
643
644
ANEXA 2 Modele de acte procedurale și procesuale
PROCES- VERBAL
de identificare
Anul ......., luna ........, ziua ......, în…….........., judeţul ….........

..................…………................…, din cadrul
.................................................................
(gradul, numele şi prenumele polițistului local) judeţul ………................
Având în vedere depistarea unei persoane fără acte de identitate asupra sa şi care
pretinde că se numeşte:………………….........., fiul lui ……………. şi al
…………născut la data de ……………………….., în .....……………..............., jud.
…..………..........., cu acelaşi domiciliu, str. ………………........, nr. ........... am
procedat la verificarea telefonică la Serviciul public comunitar de evidenţă a persoanei
al ...... ………………................., de unde ........………………… ne comunică faptul că
datele de stare civilă declarate corespund (nu corespund) cu cele înscrise în evidenţe,
persoana posedând actul de identitate ……, seria ..…, nr. .................., eliberat de
………….. la data de....……..…., CNP……...........................................
Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal în ....... exemplare.
POLIŢIST LOCAL ………………………
645
PROCES- VERBAL
de depistare
Anul .........., luna ..........., ziua ........, în…….................…......., judeţul ……...…..........

..................…………................…, din cadrul .................................................................
(gradul, numele şi prenumele polițistului local) judeţul ………........................... am
depistat pe raza ................................... fără a-şi justifica prezenţa, pe numitul
..........…............., fiul lui ...........……., şi al ..................., născut la data de ....................,
în ..........................., jud ................., domiciliat în ........................, str. ............................
nr. ...…, bl......., sc. ......, etaj ......., apt. ......., jud. ........................, posesor al actului de
identitate seria .….., nr. .............., eliberat de .......................... la data de ……….., CNP.
...................................................................
Asupra sa au fost găsite următoarele obiecte şi valori ................................................
............................................................................................................................................
.......................................................................................................................................
............................................................................................................................................
Sus-numituldeclară ..........................................................................................................
............................................................................................................................................
............................................................................................................................................
Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal în ........... exemplare.
POLIȚIST LOCAL
.................................................... PERSOANA DEPISTATĂ
.....................…………
Notă: pentru alte situaţii se va înscrie în cuprinsul procesului-verbal activitatea

desfăşurată, conduita avută de cel în cauză în momentul depistării sau cauza care a
impus luarea acestei măsuri
646
PROCES- VERBAL
de depistare
Anul .........., luna ..........., ziua ........, în…….................…......., judeţul ………..........

..................…………................…, din cadrul .................................................................
(gradul, numele şi prenumele polițistului local) judeţul ………...........................
Azi, data de mai sus, orele ......…… în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, l-am
depistat pe numitul(a) …………....…………. care pretinde că este fiul(fiica) lui
…..............., şi .........……...…, născut(ă) la data de în ………………. județul
…..............., cu domiciliul în …………….., str. ………….., nr. ……. bl. …., sc. ….,
apt …, jud. …………, posesor(oare).(C.I.) seria ......., nr. …........., eliberat de SPCLEP
........................., la data de ………………,CNP................................................................
Fiind întrebat(ă) cum justifică prezenţa în locul depistării, declară că: Am venit în
…………..............., pentru ……………….......................................................................
Întrucât persoana depistată nu justifică prezenţa pe raza ….................……….......şi
prezintă interes pentru organele de poliţie, fiind suspect(ă) de comiterea
………………............................................................., ori predispus(ă) la comiterea de
fapte antisociale, am luat măsura conducerii sale la sediul poliţiei.
Cu ocazia controlului corporal efectuat asupra sus numitului(ei) s-au găsit următoarele
....……………………………………................................................................................
........................................................................................................................................
............................................................................................................................................
Asupra persoanei urmează a se lua următoarele măsuri ..................................................
............................................................................................................................................
Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal în ............exemplare.
POLIȚIST LOCAL
.................................................... PERSOANA DEPISTATĂ
.....................…………
647
PROCES- VERBAL
de control al persoanei

..................…………................…, din cadrul .................................................................
Azi, data de mai sus în zona (str., nr,) .............…................… am identificat pe numitul
……………............., fiul lui ..............….., şi al ….............., născut la data de ……, în
.............………… judeţul ………, cu domiciliul în …………., str. ………....., nr. …,
bl. …., sc. …., et. ……, ap. ………, judeţul .......…..………. posesor al C.I. seria
……..., nr. ....…, eliberată la data de ................... CNP ……......................, care
............................................................................................................................................
............................................................................................................................................
Controlul s-a efectuat în prezenţa martorului asistent..........................., domiciliat în
............…....., str. …...…, nr. …, bl. ..…, sc. ..…. et. …, ap. ……, jud ………… ..........
Cu ocazia controlului efectuat asupra sus-numitului s-au găsit următoarele: (se scriu
bunurile în amănunt şi locul unde s-au găsit)
..........................................................................
............................................................................................................................................
.........
............................................................................................................................................
.........
Numitul …….......…, fiind întrebat de provenienţa bunurilor găsite asupra sa, a declarat
verbal ...................................………………….............................................................
............................................................................................................................................
Bunurile găsite cu ocazia controlului s-au ridicat pentru ..........................., şi s-au predat
......................... ……......................…, pe bază de……………......................................
Atât persoana controlată cât şi martorul asistent …………………, au/nu au de făcut
obiecţiuni cu privire la modul cum s-a efectuat controlul persoanei cât şi cu privire la
cele consemnate în prezentul proces-verbal.
Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal în două exemplare din care unul s-a
înmânat numitului .............................................................................................................
ORGAN DE POLIŢIE MARTOR ASISTENT PERSOANA

...................................... ..................................... CONTROLATĂ
.................................
648
PROCES-VERBAL
de control al bagajelor

..................…………................…, din cadrul .................................................................
Azi, data de mai sus în zona (str., nr,) .............…................… am identificat pe numitul
…………..........….., fiul lui .........….., şi al …........, născut la data de …....…, în
.............………… judeţul ………, cu domiciliul în …………., str. ………....., nr. …,
bl. …., sc. …., et. ……, ap. ………, judeţul .......…..………. posesor al C.I. seria
……..., nr. ....…, eliberată la data de .................... CNP ……............................., care
...........................................................................................................................................
............................................................................................................................................
Numitul .....………… fiind întrebat dacă deţine în bagaje bunuri contrar legii, declară
verbal…………………..................……............................................................................
Controlul bagajului s-a efectuat în prezenţa martorului asistent ................................... .,
domiciliat în ……...........…, str. ............….…… nr.....…, bl. …, sc. …, et. …, ap. ……,
jud.……….. loc de muncă ……….......................................................
Cu ocazia controlului bagajelor s-au găsit următoarele bunuri: ......................................
(bunurile se descriu cât mai amănunţit, cu toate caracteristicile de
individualizare).................................................................................................................
Numitul ….........…...……, fiind întrebat despre provenienţa bunurilor şi dacă le
justifică a declarat că …………………............................................................................
............................................................................................................................................
Bunurile menţionate mai sus s-au ridicat pentru continuarea cercetărilor
…….......................………, au fost predate………...........................................................
(unde s-au predat şi pe ce bază)
Numitul ..............................., şi martorul asistent ............................................… au/nu
au făcut obiecţiuni cu privire la modul în care s-a efectuat controlul bagajelor cât şi cu
privire la cele consemnate în prezentul proces-verbal.
Pentru care am întocmit prezentul proces-verbal în două exemplare din care unul s-a
înmânat numitului …………………….............................................................................

..................................... ..................................... CONTROLATĂ
..........................................
649
PROCES-VERBAL
de control al vehiculului

..................…………................…, din cadrul .................................................................
Azi, data de mai sus, am oprit pentu control, pe strada ............................, din localitatea
................................., judeţul .........................., autovehiculul marca..................... , cu nr.
de înmatriculare ................................ proprietatea numitului................................condus
de...............................fiul(fiica) lui..........................şi al(a).............................născut(ă) la
data de...................,în localitatea ....................................jud............................. cu
domiciliul în ...................................str. ........................, nr. ............, bl. ........., sc....
et......, ap......., jud. .....................posesor al C.I. seria........ nr. ................. eliberat de
............................, la data de ................., C.N.P........................... , care ...........................
(descrierea pe scurt a situaţiei) .........................................................................................
Numitul(a)..............................întrebat(ă) fiind dacă în autovehicul deţine bunuri contrar
legii, ace(a)sta declară verbal ........................................................................................
............................................................................................................................................
Controlul vehiculului s-a efectuat în prezenţa martorului asistent ..................................,
domiciliat în …….....................…, str. ............….…… nr.....…, bl. …, sc. …, et. …, ap.
, jud. ……….….. posesor al CI seria ........ nr................., CNP.........................................
Cu ocazia controlului vehiculului s-au găsit următoarele bunuri: .................................
(bunurile se descriu cât mai amănunţit, cu toate caracteristicile de individualizare și
locul în care s-au găsit).......................................................................................................
............................................................................................................................................
Numitul ….........………, fiind întrebat despre provenienţa bunurilor şi dacă le justifică
a declarat că..................................…………………..........................................................
............................................................................................................................................
Bunurile menţionate mai sus s-au ridicat pentru continuarea cercetărilor
…….......................………, au fost redate……….............................................................
(unde s-au predat şi pe ce bază
Numitul(a).............................. şi martorul asistent ................................, au/ nu au făcut
obiecţiuni cu privire la modul în care s-a efectuat controlul vehiculului cât şi cu privire
la cele consemnate în prezentul proces verbal, după cum urmează
............................................................................................................................................
(se trec obiecţiunile acestora)
............................................................................................................................................
......................................................................................................................................
Pentru care am întocmit prezentul proces-verbal în două exemplare din care unul s-a
înmânat numitului .................………………….................................................................

...................................... ..................................... CONTROLATĂ
......................................
650
PROCES-VERBAL
de constatare a infracţiunii flagrante (1)

..................…………................…, din cadrul .................................................................
(gradul, numele şi prenumele polițistului local) judeţul ……….........................
Azi, data de mai sus, ora ......., am fost sesizaţi de către .......................... cu privire
la......................................................................................................................................
(conţinutul faptei comise)
............................................................................................................................................
În temeiul sesizării şi în conformitate cu prevederile art. 293 și următoarele din Codul
de Procedură Penală ne-am deplasat la (locul unde s-a comis fapta) ..............................
unde, în prezenţa martorilor asistenţi:
1 ....................................…. în vârstă de ......, ani, de profesie ..................., loc de muncă
..............................., posesor al buletinului de identitate/carte de identitate, seria ...., nr.
................. , eliberat(ă) de...................., domiciliat în str. ............., nr....., bloc.., sc. ....,
et. ...., apt. ......., judeţ/sector ...................................
2 ...................................., în vârstă de ......., ani, de profesie .................. loc de muncă
..............., posesor al buletinului de identitate/ carte de identitate, seria ...., nr…........,
eliberat(ă) de ................., domiciliat în str..........., nr...., bloc …, sc. ...., et. ......, apt.
........., judeţ/sector.............., am constatat următoarele:
În momentul sosirii noastre, în........................................ am observat o persoană de sex
............................, cu semnalmentele....................................., care ...................................
(se descrie cât mai detaliat activitatea persoanei)
............................................................................................................................................
......................................................................................................................................
Faţă de cele constatate am intervenit şi, după ce ne-am legitimat, am procedat la
identificarea persoanei în cauză, stabilind că se numeşte: ...............……..................
fiul................. şi al ..........., născut la data de ........, în localitatea .........., judeţ ............,
posesor al cărţii de identitate/buletin de identitate, seria ......, nr. ..............., eliberat(ă)
de .............., domiciliat în......................, str. ..............., nr. .., bloc ...., scara ..., etaj ..,
ap...., judeţ/sector .....................
Asupra acestuia s-au găsit următoarele bunuri, înscrisuri sau valori:
............................................................................................................................................
............................................................................................................................................
(bunurile şi valorile găsite cu ocazia controlului corporal se descriu amănunțit, cu
caracteristici de individualizare)
De asemenea, am procedat la verificarea bagajelor aparţinând numitului ……………
compuse din…….........., şi a mijlocului de transport folosit de acesta ..................,
ocazie cu care am descoperit următoarele:
.....................................................................................................................................
............................................................................................................................................
Persoana vătămată a fost identificată în persoana numitului ................................. fiul lui
................., şi al........................... născut la data de ................., în localitatea ..............
judeţul ........................., posesor al cărţii de identitate/buletin seria ...., nr ........,
651
eliberat(ă) de ..........................., domiciliat în ........................, str. ..........., nr. ....., scara
........., etaj ......., apt........judeţ/sector .............
Au fost identificaţi următorii martori oculari:
1. ...............................…. în vârstă de ..............., ani, de profesie .............................., loc
de muncă ................................., posesor al buletinului de identitate/carte de identitate,
seria ....., nr……......., eliberat(ă) de .................................................., domiciliat în
str..............., nr. .............,bloc…..,sc.....,et.......,apt. .......judeţ/sector.........................
2 ..............................…. în vârstă de ..............., ani, de profesie .............................., loc
de muncă ................................., posesor al buletinului de identitate/carte de identitate,
seria ....., nr……......., eliberat(ă) de .................................................., domiciliat în
str..............., nr. .......,bloc…..,sc.....,et.......,apt. .......judeţ/sector.................................
În continuare am procedat la efectuarea cercetării la faţa locului unde s-a săvârşit fapta,
rezultatul fiind după cum urmează: (urme şi mijloace de probă). Fiind întrebat cu
privire la motivul prezenţei sale la locul faptei şi activităţile pe care le desfăşura în
momentul sosirii organelor de poliţie, precum şi cu privire la provenienţa bunurilor,
înscrisurilor şi valorilor găsite asupra sa, în bagajele şi mijlocul de transport pe care îl
foloseşte, numitul ……....................................... declară că .........……………………....
............................................................................................................................................
........................................................................................................................................
Persoana vătămată ....................., declară că se (nu se) constituie parte civilă în proces,
Martorii oculari declară următoarele: ............................................................................
............................................................................................................................................
Bunurile, înscrisurile şi valorile descoperite asupra numitului .................................,
precum şi urmele şi mijloacele materiale de probă relevate şi fixate la faţa locului se
ridică de către noi în vederea cercetărilor.
În afara acestora, de la numitul ...........……………….., şi de la locul comiterii faptei
nu s-au mai ridicat alte bunuri, înscrisuri sau valori.
Cu ocazia constatării s-au executat (nu s-a executat) fotografii judiciare, folosinduse
aparatul de fotografiat marca ……………, şi filmul cu sensibilitatea de........................,
în condiţii de lumină .................., planşa fotografică urmând a fi anexată la procesul-
verbal.
Constatarea a început la ora ........., şi s-a terminat la ora……… efectuându-se în
următoarele condiţii atmosferice şi de vizibilitate .......................
Martorii asistenţi, martorii oculari şi persoana vătămată au/nu au (de făcut observaţii)
iar numitul ........................., are/nu are de făcut obiecţii, nici cu privire la modul în care
s-a făcut constatarea şi nici cu privire la cele consemnate în procesul-verbal.
Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal, în ...........singur exemplare.
Organ de poliție Martori Martori Părţile

Făptuitor asistenţi oculari prezente la faţa locului
......................... .................. ............... .......................................
....................
652
PROCES-VERBAL
de constatare a infracţiunii flagrante (2)

..................…………................…, din cadrul .................................................................
Azi, data de mai sus, ora ......., am fost sesizaţi de către .......................... cu privire
la......................................................................................................................................
(conţinutul faptei comise)
............................................................................................................................................
......................................................................................................................................
Având în vedere cele sesizate, ne-am deplasat la ....................... unde, în prezenţa
martorilor asistenţi:
1) ............................................ în vârstă de ...... ani, de profesie................., loc de muncă
..........................posesor al B.I. (C.I.) seria ...., nr. .........., eliberat de ................... la data
de ................, domiciliat în ..................., strada ................., nr. ...., bloc ..., scara ..., etaj
..., apt. ....., judeţul ...........................
2) .................... în vârstă de ...... ani, de profesie........., loc de muncă .........posesor al
C.I. seria ...., nr. .., eliberată de ................ la data de ..........., domiciliat în .....................,
strada ............, nr. ..., bloc ..., scara ..., etaj ..., apt. ..., judeţul ............... am constatat
următoarele:
…………………...............................................................................................................,
autorul fiindu-ne semnalat cu următoarele semnalmente:
.......................................................................................................................................,
............................................................................................................................................
care...............................................................................................................................
(se descrie activitatea desfășurată de acesta)
............................................................................................................................................
......................................................................................................................................
În acest moment am intervenit şi, după ce ne-am prezentat calitatea, am procedat la
identificarea celui în cauză, stabilind că se numeşte ............................., fiul lui
......................, şi al ......................., născut la data de .................................., în localitatea
.........., judeţul ............., posesor al (C.I.) seria ....., nr. ............., eliberat de ....................,
la data de ......................., domiciliat în ..........., strada ............, nr. ...., bloc ....., scara ....,
etaj ..., apt. ......, judeţul (sectorul) ..................................
Asupra numitului .............................. s-au găsit următoarele ........................................
............................................................................................................................................
Totodată, a fost identificat numitul .............................., fiul lui ..............................., şi al
.........................., născut la data de ..............., în localitatea ................., judeţul (sectorul)
............, posesor al C.I. seria ......, nr. .........., eliberată de ..................., la data de ..........,
domiciliat în localitatea ..............., strada ..............., nr. ..., bloc .., scara ...., etaj ..., apt.
....., judeţul (sectorul) ..............., persoana vătămată prin infracţiune şi martorii oculari:
Au fost identificaţi următorii martori oculari:
1. ..........................…................. în vârstă de ........., ani, de profesie ...........................,
loc de muncă ..................................posesor al CI, seria ....., nr……......., eliberată de
653
.......................,domiciliat în.................. str................, nr. .........,bloc…..,sc.....,et.......,apt.
.......judeţ/sector....................
2 ..........................….......... în vârstă de ..............., ani, de profesie ..............................,
loc de muncă ..................................posesor al CI, seria .............., nr……......., eliberată
de ....................., domiciliat în................. str..............., nr. .......,bloc…..,sc.....,et.......,apt.
.......judeţ/sector...................................................................
Fiind întrebat cu privire la motivul prezenţei sale la locul faptei şi activităţile pe care le
desfăşoară în momentul sosirii noastre, precum şi cu privire la provenienţa şi destinaţia
bunurilor, valorilor găsite asupra sa, numitul........................................., declară că
............................................................................................................................................
Persoana vătămată ...................................precizează că :.............................................
............................................................................................................................................
La rândul lor martorii declară că: .....................................................................................
............................................................................................................................................
În afara bunurilor menţionate mai sus, de la locul faptei nu s-au ridicat alte obiecte,
înscrisuri sau valori.
Constatarea a început la ora ............ şi s-a terminat la ora ......... efectuându-se în urmă-
toarele condiţii de vizibilitate: ...........................................................................................
Martorii asistenţi, martorii oculari şi persoana vătămată nu au de făcut observaţii iar
persoana depistată nu are de făcut obiecţii, nici cu privire la modul cum s-a efectuat
constatarea şi nici cu privire la cele consemnate în procesul-verbal.
Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal în .......... exemplare.
Organ de poliție Martori Martori Părţile

Făptuitor asistenţi oculari prezente la faţa locului
......................... .................. ............... .......................................
....................
654
PROCES-VERBAL
de intrare în locuinţa unei persoane
Anul .............., luna .............................., ziua ....., în .........................,jud........................

.....................................................................din ...............................................................
(gradul, numele şi prenumele polițistului local) (organul de poliţie)
Azi, data de mai sus , ora..........am fost sesizați de numitul(a) ……..........................,
din …....................................., str. ….. nr. ……., bl.……, sc. ……, et. …, ap. ……,
judeţul ……………., despre faptul că …………………… ………..............................
............................................................................................................................................
......................................................................................................................................
În baza consimţământului scris dat de ..........…………… împreună cu reclamantul (a)
şi martorii:
..........................…........................ în vârstă de ..............., ani, de profesie ......................,
loc de muncă ..................................posesor al CI, seria .............., nr…....., eliberată de
.................................................., domiciliat în..................................... str..............., nr.
.............,bloc…..,sc.....,et.......,apt. .......judeţ/sector..................................................
2 ..........................…................ în vârstă de ..............., ani, de profesie ..........................,
loc de muncă ..................................posesor al CI, seria .............., nr......, eliberată de
.................................................., domiciliat în............................................. str...............,
nr. .............,bloc…..,sc.....,et.......,apt. .......judeţ/sector.....................................................
am pătruns în locuinţa aparţinând numitului(ei) ..............................., situată
în.............................................. str. ......................…, nr........ din localitatea
....................….., jud.........................., constatând următoarele: .......................................
............................................................................................................................................
......................................................................................................................................
............................................................................................................................................
Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal în două exemplare.
POLIȚIST LOCAL Martor(i) Persoana vătămată

...................................... ..................... .............................................
655
ROMÂNIA
PRIMĂRIA................................
SERVICIUL ORDINE PUBLICĂ
RAPORT
Privind folosirea forței și a mijloacelor din dotare
Gradul, numele și prenumele polițistului local...........................................data și ora.

Motivul intervenției: apărarea sa , apărarea altor persoane , reținere , legitimare
, controlul bagajelor , controlul ,
vehiculelor aplicarea sancțiunilor
contravenționale , executare silită , măsuri de ordine , intervenție la scandaluri
, alte situații .
Descrierea incidentului.....................................................................................................
............................................................................................................................................
............................................................................................................................................
............................................................................................................................................
.......................................................................................................................................
Numărul și numele polițiștilor locali care au intervenit.....................................................
.......................................................................................................................................
Tipul forței utilizate: forța fizică , baston de cauciuc , spray lacrimogen , cătușe
, armament .
Datele de stare civilă ale persoanei asupra căreia s-a folosit forța
............................................................................................................................................
......................................................................................................................................
Starea persoanei: sub influența alcoolului , în stare de ebrietate evidentă , violent
, agitat , cu leziuni vizibile , descriere......................................................................
............................................................................................................................................
Nivelul de opoziție al persoanei: opoziție verbală , pasiv fizic , activ fizic ,
agresivitate sporită.
Mijloace folosite de agresor.........................................................urmări produse
asupra polițiștilor locali sau altor persoane: leziuni , dacă a fost necesar tratament
medical , degradare uniformă , altele .
Leziuni prin intervenție asupra persoanei.....................................................................
.........................................................................certificate de (numele medicului care a
consultat persoana asupra căruia s-a intervenit și unitatea medicală din care face
parte)...................................................................................................................................
Alte măsuri luate de polițistul local/polițiștii locali
656
............................................................................................................................................
............................................................................................................................................
........................................................................................................................................
Semnătura polițistului local/polițiștilor locali...........................................................

............................................................
VERIFICĂRI EFECTUATE
Aprecieri asupra modului de intervenție....................................................................

............................................................................................................................................
............................................................................................................................................
............................................................................................................................................
............................................................................................................................................
.......................................................................................................................................
Probe existente.............................................................................................................
............................................................................................................................................
............................................................................................................................................
............................................................................................................................................
............................................................................................................................................
.......................................................................................................................................
Hotărârea șefului unității și măsurile dispuse/luate.................................................
............................................................................................................................................
.......................................................................................................................................
Semnătura persoanei care

a efectuat verificarea Data
................................... .....................................
657
658
BIBLIOGRAFIE
Constituția României;
Codul penal;
Codul de procedură penal;
Codul civil;
Legea nr. 155/2010 a poliției locale;
HG 1332/2010 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a
poliției locale;
Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor;
Legea nr. 61/1991, republicată, pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme
de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice;
Ordonanța de urgență nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice;
Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii;
Ordonanța de urgență nr. 195/2005 privind protecția mediului;
Legea nr. 12/1990 republicată în 2014 privind protejarea populaţiei împotriva unor
activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite;
Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de
piaţă;
Ordonanța de Urgență nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de
identitate ale cetăţenilor români;
protecția persoanelor;
Legea nr. 295/2004 - republicată privind regimul armelor, componentelor esențiale și al
munițiilor;
Legea nr. 677/2001pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu
caracter personal și libera circulație a acestor date;
Eugenia Iovănaș, Statutul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești,
Editura Limes, Cluj Napoca, 2017, pag.125;
Eugenia Iovănaș, Contencios administrativ și fiscal, Editura Limes, Cluj Napoca,
2017, pag. 103;
Eugenia Iovănaș, Drept administrativ, Editura Limes, Cluj Napoca, 2017, pag. 61;
Eugenia Iovănaș, Jurisprudență relevantă în materie contravențională, Caiet de
Seminar, Editura Limes, Cluj Napoca, 2017, pag. 13 și 22;
Costică Voicu şi colectiv - Manualul poliţistului comunitar, Editura Cermaprint,
Bucureşti, 2006;
Andrei Ianko, Petre Şteţcu, Ioan Totezan, Dumitru Gafencu - Manualul poliţistului
comunitar, Editura Concordia, Arad, 2007;
Pavel Abraham, Costică Voicu, Bujor Florescu, Petru Ștețcu - Introducere în teoria și
practica poliției comunitare, Editura Concordia, Arad, 2008;
Colectiv de autori - Manualul Polițistului local, Editura, Panciu, 2010;
Pavel Abraham, Costică Voicu, Bujor Florescu, Petru Ștețcu - Introducere în teoria și
practica poliției locale, Editura Concordia, Arad, 2011;
Inspectoratul de Poliție al județului Arad - Manualul polițistulului de ordine publică,
Editura Concordia, Arad, 2007;
659
Petru Ștețcu, Dorin Goilean - Codul Rutier 2017;
Bujor Florescu, Petru Ștețcu, Ruja Robinson - Manualul polițistului de ordine publică,
Editura Concordia, Arad, 2017;
Petru Ștețcu, Robinson Ruja - Manualul polițistului local, Editura Concordia, Arad,
2017;
Petru Ștețcu, Robinson Ruja - Manualul polițistului local - ediția a 2-a revăzută și
revizuită, Editura Concordia, Arad, 2018;
Petru Ștețcu, Dorin Goilean - Codul Rutier 2018, Editura Concordia, Arad, 2018;
Petru Ștețcu, Iacob Alexandru, Dănuț Iva - Codul Rutier 2019, Editura Concordia,
Arad, 2019;
Poliția Rutieră Arad - Manualul polițistului rutier, Editura Concordia, Arad, 2019;
Petru Ștețcu, Răzvan Meszar, Alexandru Iacob - Codul Rutier 2020, Editura Concordia
Arad, 2020.
660

Manual Politie Locala - Ediția 2020 Dublura PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual Politie Locala - Ediția 2020 Dublura PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ADRIAN TOMA PETRU ȘTEȚCU

Editura Concordia Arad

Editor: Petru Şteţcu

Tipărit la : Tipărit la Tipo STAMPA S.R.L. Arad

Culegere: Adrian Toma, Petru Ștețcu

CAPITOLUL I ORDINEA ȘI SIGURANȚA PUBLICĂ - PRIORITATEA

ORDINEA ȘI SIGURANȚA PUBLICĂ - PRIORITATEA POLIȚIEI LOCALE

Secțiunea 1 Ordinea publică

1.1. Conceptul de ordine publică

Secțiunea a 2-a Siguranța publică

Siguranţa publică, constă în menţinerea ordinii şi liniştii publice, al gradului

Secțiunea a 3-a Strategiile de prevenire a infracțiunilor

POLIȚIA LOCALĂ ÎN SLUJBA COMUNITĂȚII

Într-o Europă în care frontierele se estompează, era imperios necesar înființarea

ORGANIZAREA POLIȚIEI LOCALE

Secțiunea 1 Reglementarea modului de organizare

Activitatea Poliţiei Locale se desfăşoară pe baza Regulamentului - cadru de

Modul de organizare, structura funcţională, statul de funcţii, numărul de posturi

SELECȚIONAREA, ÎNCADRAREA, PREGĂTIREA ȘI NUMIREA

Secțiunea 1 Selecționarea personalului poliției locale

Secțiunea a 2-a Încadrarea personalului poliției locale

2.1. Condiţii de încadrare

Secțiunea a 3-a Numirea personalului poliției locale

Secțiunea a 4-a Pregătirea personalului poliției locale

SARCINI ȘI COMPETENȚE ALE POLIȚISTULUI LOCAL

Poliţiştii locali trebuie să fie receptivi la dorinţele şi ideile cetăţenilor, sens în

Secțiunea a 2-a Principalele sarcini ale polițistului local

2.1. Patrularea direcţionată

Secțiunea a 3-a Profilul „poliţistului local”

Segmentul de ordine publică în conceptul polițistului local este trecerea de la o

Secțiunea a 4-a Competențele polițistului local

Pentru îndeplinirea sarcinilor, poliţistul local trebuie să facă dovada

Secțiunea a 4-a Elementele constitutive ale Poliţiei Locale

Pentru a înţelege filozofia poliţiei locale, se pot urmări elementele sale

ATRIBUȚIILE POLIȚIEI LOCALE

Secțiunea a 1 Atribuțiile șefului poliției locale

Secțiunea a 2-a Atribuțiile conducătorului structurii de ordine și liniște

Conducătorul structurii de ordine și liniște publică și pază a bunurilor se

Conducătorul structurii din domeniul circulației pe drumurile publice se

Secțiunea a 4-a Atribuțiile conducătorului structurii de disciplină în

Conducătorul structurii de disciplină în construcții și afișajul stradal se

Conducătorul structurii de protecție a mediului din cadrul poliției locale se

Secțiunea a 6-a Atribuțiile conducătorului structurii de activitate comercială

Conducătorul structurii de activitate comercială se subordonează șefului

Conducătorul structurii cu atribuții pe linie de evidență a persoanelor se

Secțiunea a 8-a Atribuțiile conducătorului Compartimentului Instruire

Conducătorul compartimentului instruire este subordonat directorului executiv

Secțiunea a 9-a Atribuțiile funcționarilor publici de execuție

Funcţionarii publici de execuţie, au următoarele atribuţii specifice:

Secțiunea a 10-a Atribuțiile personalului contractual care execută activități

Personalul contractual care execută activități de pază are următoarele atribuții

Secțiunea a 11-a Atribuțiile polițiștilor locali care execută activități în

În executarea atribuțiilor prevăzute de lege în domeniul ordinii și liniștii

Secțiunea a 12-a Atribuțiile polițiștilor locali în cazul infracțiunilor flagrante

În cazul infracţiunilor flagrante, personalul poliţiei locale procedează conform

Secțiunea a 13-a Atribuțiile polițiștilor locali în cazul executării în sistem

În cazul executării în comun cu unităţile/structurile Poliţiei Române sau cu cele

ACTIVITĂȚILE DESFĂȘURATE DE POLIȚIȘTII LOCALI

Secțiunea 1 Activitățile desfășurate de polițiștii locali cu atribuții în

În domeniul ordinii şi liniştii publice, precum şi al pazei bunurilor, poliţiștii

Secțiunea a 2-a Activitățile desfășurate de polițiștii locali cu atribuții în

În timpul supravegherii și controlului circulației rutiere, polițistul local

Secțiunea a 3-a Activitățile desfășurate de polițiștii locali cu atribuții în