Draga mama,

,,In sfarsit se face noapte, as visa la liniste mama, insa ororile fac
zgomot, zgomot care ma omoara, simt linistea pentru un minut, minut in
care pot sa-ti scriu, in care pot spera ca am sa vad si lumina zilei
urmatoare…
Nu plange mama, iti simt lacrimile si disperarea la mii de km distanta.
Lacrimile tale ma slabesc si ma lipsesc de forte…
Sunt bine! Multumesc lui bunul Dumnezeu ca sunt viu si imi da speranta
la viata! Rugaciunile tale ma vegheaza mama, iar eu stau ascuns cu
Icoana Dumitale in mana, ingerul meu pazitor si astept pe inamic sa
simta ce e dreptatea!
E cumplit acest razboi. Nu mai vad soare de luni bune, am uitat mirosul
romanitei din gradina noastra, am uitat gustul painicii tale, mama. Nici
aerul nu-l mai simt, un aspru fum imi sugruma plamainii, si ranile rau
ma dor, insa nici-o rana nu-mi provoaca atata durere, ca suspinul
sufletului tau!
Moartea este pretutindeni, se ucide cu cruzime totul in jur. Nu se lasa sa
respire nici o alta viata, se varsa lacrimi si sange peste maritul Pamant
care indura cu greu prostia omeneasca.
Aud in fiecare zi sunetul puternic al tunurilor, intepator al mitralierelor
iar tancurile zguduie intregul Pamant. Le rezist pe toate mama, caci
vocea ta imi stapaneste inima si ma apara de pericol!
Peste 2 luni ni se promite libertatea, eliberarea din ghearele sfisiietoare
ale mortii. Astept cu nerabdare dulcea noastra revedere, ziua cand va
rasari soarele pe cerul vostru si soarele din sufletul meu.
De voi muri, sa nu plangi mama, caci am sa iti dau veste de dragul meu
frate, si sa stii ca n-am murit niciodata, noi vom traim prin tine si ne-
om hrani cu iubirea ta!
Multumesc preamaritului Dumnezeu care mi-a oferit marele noroc de a
te avea ca mama! Nu fi trista, bucura-te ca ai educat un adevarat
barbat care lupta din rasputeri pentru titlul de erou. Imi iubesc mama si
patria, imi iubesc amintirile si copilaria, casa parinteasca si familia,
iubitii mei copilasi… si nu da vina pe nimeni mama, e datoria mea sa
lupt pentru draga mea bastina, coltul meu de rai, caci asa voi muri cu
sufletul impacat si scaldat in onoare, implinindu-mi datoria de OM.
Iti multumesc ca astepti si ai incredere, e mai mult decat suficient
pentru a trai!
Scumpei mele Anisoare, sa-i spui ca iubirea mea sincera nu moare
odata cu sfarsitul, am sa am grija ca inimioara ei sa nu mai
sangereze…
Sarut mana mama, si ai tai dulci obraji, sa nu iti fie mila, caci nu merit
sa fiu compatimit, eroii merita preamariti, si nu plansi prin
condoleante!
Te iubeste al tau drag, IONUT!”

23.09.1916 Avraam Ion

Adresa mamei:
Avraam Ioana, str. Campulung,
nr. 15, Bucuresti