Ministerul Educaţiei, Stiinţei şi Cercetării al R.

Moldova
Colegiu de Construcţii Hînceşti

REFERAT
Tema: Filosofia în epoca antică.

Elaborat: Bordeianu Maria

Grupa: EI-161
Verificat: Sîrbu Natalia
De timpuriu filosofii şi-au pus o serie de întrebări fundamentale pentru
cunoaşterea lumii: Cum a apărut lumea? Căror legi li se supun pămîntul şi
astrele? Care este originea omului? Ce se întîmplă cu oamenii după moarte?
Gînditorii greci din secolul al VI-lea î.Hr. au pus bazele materialismului
considerînd că la originea universului se află elementele în continuă mişcare
şi schimbare: apa, aerul, focul sau atomii (particule indivizibile).
Thales (624 – 547 î.Hr.), fandatorul şcolii filosofice din Milet, considera că la
originea cosmosului şi tuturor lucrurilor se află apa din care iau naştere
celelalte elemente. Anaximandru (610 – 546 î.Hr.) considera că la originea
cosmosului s-ar fi afla apeironul (infinitul). El a fost preocupat şi de problema
originii vieţii, a apariţiei omului şi animalelor. Ideea de evoluţie (cu mult
înainte de Darwin) îi aparţine lui Anaximandru. Anaximene (585 - 525 î.Hr.),
discipolul lui Anaximandru, considera că la originea lumii materiale se
găseşte aerul care este sursa vieţii. Pentru Heraclit (520 – 460 î.Hr.)
elementul primordial al cosmosului era focul, deoarece natura se află într-un
permanent proces de schimbare, iar focul este cel mai mobil.
Filosofia lui Pitagora a fost influenţată de preocupările lui pentru aritmetică şi
geometrie. După părerea lui, numărul reprezintă însăşi substanţa lucrurilor şi
determină armonia în Univers. Cercetările pitagorienilor în domeniul acusticii
i-au adus la descoperirea intervalelor muzicale şi la elaborarea unei teorii a
naturii sunetelor.
Socrate (470 – 399 î.Hr.) a avut un rol important în apariţia şi dezvoltarea
filosofiei clasice orientînd gîndirea de la studiu naturii spre studiul valorilor
morale care trebuie să conducă societatea. Prin dialogurile purtate cu
atenienii, Socrate afirma valoarea adevărului, milei, justiţiei, frumuseţii,
nemuririi sufletului ş.a.
Platon (427 – 347 î.Hr.), elevul lui Socrate, considera că lumea în care trăim
nu este reală, ci doar o reflectare palidă a lumii ideilor, care este primordială
şi nu are caracter material. În dialogurile sale Platon a înaintat teorie statului
ideal şi a necesităţii elaborării legilor. Platon fondează propria şcoală
filosofică – Academia, care a influenţat esenţial dezvoltarea filosofiei greceşti.
Discipolul lui Platon – Aristotel (384 – 322 î.Hr.), a influenţat toate domeniile
cunoaşterii, ştiinţele naturii, logica, politica, etica, literatura, operele lui avînd
un caracter enciclopedic. Timp de patru ani Aristotel a fost învăţătorul lui
Alexandru cel Mare.
La popoarele antice cunoştinţele ştiinţifice s-au dezvoltat în funcţie de
necesităţile practice (construirea digurilor, a templelor, a cavourilor
monumentale). Primele biblioteci şi arhive au apărut în Mesopotamia, cea
mai remarcabilă fiind biblioteca regelui asirian Aşurbanipal (669 – 635 î.Hr.),
adunată la Ninive. Aici se păstrau analele regale, cronicile istorice, culegerile
de legi, operele literare şi ştiinţifice, peste 30 000 de tăbliţe de lut aranjate în
mod sistematic.
La Alexandria a fost fondat un vestit Muzeu, consacrat muzelor, protectoare
ale ştiinţei şi artelor. Biblioteca Muzeului număra în secolul al II-lea î.Hr. nu
mai puţin de 700 000 de volume. Tot aici a fost întemeiată o grădină
zoologică şi una botanică, un observator astronomic şi săli de studiu pentru
viitorii medici.
Matematica, geometria şi astronomia au apărut şi s-au dezvoltat la toate
popoarele antice din necesităţile practice de a măsura ogoarele, a construi
temple şi a calcula timpul. Egiptenii au înregistrat un nivel înalt al
cunoştinţelor ştiinţifice în matematică, astronomie şi medicină. Ei foloseau
sistemul zecimal pentru calcule, alcătuit un calendar destul de precis, au
alcătuit harta cerului înstelat, au unit stelele în constelaţii. Babilonienii au
elaborat sistemul de determinare a fazelor Lunii, au stabilit durata anului solar
egală cu 365 de zile, cunoşteau regulile de extragere a rădăcinii pătrate şi
cubice. Indienilor le datorăm aşa-numitele cifre arabe, deoarece, au fost
cunoscute de europeni prin intermediul arabilor. Chinezii au înregistrat mari
succese în domeniul astronomiei studiind Soarele, Luna şi inventînd
instrumente de control al timpului – ceasul de apă şi cadranul solar.
Prin contactele permanente cu civilizaţiile Orientului, grecii au preluat
descoperirile acestora din domeniul matematicii, geometriei şi astronomiei,
dezvoltîndu-le. În secolul al III-lea î.Hr. Euclid a elaborat principiile geometriei
plane, iar Arhimede pune bazele mecanicii şi ale hidraulicii, inventează roata
dinţată şi angrenajul.