Giotto sau al lui Leonardo da Vinci,

ramură fundamentală a metafizicii, al cărei obiect de studiu este Ființa și Existența

Vreau să-ți vorbesc (ci tu fi acuma cu luare aminte)/Câte drumuri se pot gândi spre-a afla
adevărul:/Unul, că este Ființa și nici va putea să nu fie;/Ăsta e drumul crezării (și lui îi urmeaz-
adevărul);/Celălalt - că nu e Ființa, că trebuie nici să nu fie./Calea aceasta (ți-o spun) cercetată nu poate
să fie,/Căci Neființa nu poți s-o cunoști (să încerci e zadarnic)/Nici să vorbești despre ea.

„Pan del Ton"

Varza murata – 1 buc

Carne de porc, tocata – 1 kg

Costita afumata – 200 g

Orez de sarmale – 100 g

Ceapa – 1 buc

Condimente pentru sarmale Kamis – 1 lingura

Cimbru Kamis – 2 lingurite

Foi de dafin Kamis – 4 buc

Piper negru boabe Kamis – 1 lingura

Sare, piper – dupa gust

Suc de rosii – 550 ml

Apa – 200 ml

Primele plăcinte reprezentate undeva erau rotunde și erau făcute din făina de grâu, orz sau ovăz, și
aveau drept umplutură miere. Aceste galette apar în mormântul faraonului Ramses al II-lea, care a
domnit între 1304-1237î.Hr

Romanii au preluat multe lucruri de la greci printre care și banchetele, cu multe dintre feluri de mâncare
sofisticate servite la acestea. Ei au fost cei care au început să diversifice rețetele: sărate cu brânză sau
carne, ori dulci cu miere și fructe. Tot romanii au ales să diversifice adăugând atât grăsime de origine
animală, fie ulei de măsline. Au observat că în acest aluat carnea nu se mai usca și se conserva vreme
mai îndelungată. Pe lângă carne, ei umpleau plăcintele și cu ouă. Tot ei au dat numele preparatului,
numindu-l „placenta“. Acest nume apare încă din secolul II î.Hr în cartea lui Marcus Porcius Cato (234-
149 î.Hr.). Tot imperiul Roman este responsabil și de răspândirea acestui fel de mâncare în toată Europa.