Protocol de reabilitare respiratorie post toracotomie

Reabilitare pre-operatorie

-se initiaza cu apox 1 luna inaite, o data pe zi, 5 zile/saptamana => scade nivelul de
anxietiate, scade pragul dureros postoperator, creste nivelul de satisfactie al pacientului

Reabilitarea postoperatorie

-se creste ritmul de exercitii => de 2-3 ori pe zi, 7 zile/saptamana, 8-12 saptamani

-mobilizarea cat mai rapida : Ziua 1 - mers minim 60 m de 4 ori pe zi, in a doua zi se creste
la 80 m, in a treia zi la 100 m, distanta crescand progresiv. Pacientii sunt incurajati sa faca
exercitiu pana ajung la nivelul 3-4 pe scara Borg.

1. Analgezie

- metode farmacologice

- TENS

- crioterapie: aplicatii de gheata postoperator la nivelul inciziei

- stabilizarea inciziei : orteza, se aplica presine pe incizie cu o perna in momentul tusei

2. Posturarea

Scop: pentru a preveni atelectazia, favorizeaza ventilatia, perfuzarea si schimbul de gaze si

ajuta la eliminarea secretiilor.

a) Ridicarea in sezut cat mai repede postoperator, daca acest lucru nu este posibil se va ridica
patul sau se vor plasa mai multe perne, se evita pozitiile de rotatie ale trunchiului deoarece
reduc volumul cutiei toracice.

b) Decubit lateral cu partea operata in sus, exceptie cand se efectueaza pneumectomie, atunci
se pozitioneaza pacientul cu plamanul restant in sus pentru a facilita drenajul.

Posturi relaxante: ·

· -din poziție șezândă - pacientul stă cu trunchiul în flexie anterioară, cu sprijin pe perne,
cu plantele pe sol și cu brațele care fixează sprijinul anterior sau cu coatele sprijinite pe
genunchi

3. Mobilizarea precoce

Scop : pentru a stimula sistemul cardio-respirator si a imbunatati ventilatia si perfuzia.

Contraindicatie: TEP, TEV, pacientii cu suport venitilator, insuficienta cardiaca, infact
miocardic recent, insuficienta renala acuta, FC< 40/min sau > 140.min; FR <8/min sau >
36/min; SaO2 <85 %; Tas <80 mmHg sau > 200 mmHg; TA d. 110 mmHg; temperaturi
extreme.

-Se initiaza doar la pacientii stabili hemodinamic si respirator;

- Se monitorizeaza pacientii pe parcursul mobilizarii si la final.

- Cand pacientul poate sa stea 5 minute la marginea patului, poate sa faca flexia si extensia
genunchilor cu semne vitale bune, poate fi pus in ortostatism apoi sa incepe mersul, 3-5
minute de 2-3 ori pe zi, cu crestere progresiva.

Mers progresiv in ritm incet; 3-5 minute; 2-3 ori/zi;

Urcarea scarilor: ziua 4-5 postoperator/ la ziua a 3-a la cazuri cu risc scazut; numai daca
poate sa parcurga distante considerabile pe plan drept si este stabil hemadinamic.

-Atentie la tuburile de dren. Semne de alarma: tahipnee, dispnee, ortopnee, utilizarea

musculaturii accesorii, tahicardie, bradicardie, cianoza. Sat O2 trebuie mentinuta >90% pe
perioda mobilizarii, se creste aportul de oxigen sau se scade nivelul activitatii fizice.

4. Reeducarea respiratiei:

Scop: reducerea atelectaziei si ameliorarea hipoxemiei.

a) Exercitii de respiratie profunda- se efectueaza cu pacientul in sezut, iar daca nu este

posibil cu pacientul ridicat in pat.

-se efectueaza de expansiune toracica prin: inspiratie profunda pe nas, fara efort,
urmata de apnee 3 secunde, apoi expiratia pe gura cu buzele rotunjite; Recomandari:
5 repetitii la fiecare ora.

b) Exercitii de expansiune toracica unilaterala:

- Din decubit lateral cu hemitoracele operat deasupra: bratul in abductie
deasupra capului; kinetoterapeutul executa o usoara presiune pe incizie;
pacientul executa: inspir lent, profund pe nas, urmat de 2-3 secunde de apnee,
apoi expir pe gura; Se repeat de 3 ori;

- Mâinile terapeutului se plasează la trei niveluri: costal inferior, mediu și

superior (obligatoriu în această ordine, de jos în sus) și se așază de-a lungul
 coastelor. Se solicită pacientului un expir complet, timp în care mâinile
execută o presiune pe peretele costal, presiune care crește pe măsură ce expirul
se apropie de sfârșit (faza punerii în tensiune a mușchilor costali). Inspirul va
găsi în zona antrenată o contrarezistență (mâinile terapeutului), ceea ce va
necesita o creștere a tensiunii mușchilor inspiratori interesați pentru realizarea
fazei de inspir. În continuare, presiunea exercitată va slăbi treptat, pe măsură
ce se termină inspirul, astfel încât la final toracele este liber de orice presiune

c) Reeducarea respiratiei diafragmatice:

- pacientul se așază în decubit dorsal, cu capul în anteflexie prin sprijin pe pernă
și cu genunchii flectați pentru relaxarea musculaturii abdominale. Mișcările se
realizează cu palmele pe abdomen, pentru a conștientiza jocul presional de la
nivelul abdomenului: inspirul determină antepulsia (bombarea) abdomenului,
iar expirul, retropulsia (sucțiunea forțată).

- Din sezand cu spatele sprijinit se plaseaza o mana pe torace si cealalta pe

abdomen, se executa respiratii ample, fara ca mana de pe torace sa se ridice in
timp ce mana de pe abdomen se ridica si se coboara in ritmul inspiratie-expiratie

- Se poate efectua si technica contractie-relaxare abdominala.

d) Miscari ale centurii scapulo-humerale sincronizate cu respiratia din pozitia sezand:

- extensia toracelui concomitent cu inspir, iar pe expir se efectueaza flexia;
- flexia laterala a toracelui in partea opusa inciziei concomitent cu inspiratia, iar
pe expir se revine;
5. Technicile de evacuare a secretiilor:

Scop: drenarea cailor aeriene si scade riscul de infectii si incidenta pneumoniei

postoperatorii.

Aceste exercitii trebuie precedate de:

-administrarea de medicatie bronhodilatatoare si mucolitica

-hidratare corespunzatoare

-analgezie

a) Tusea asistata:

-pacientul va inspira pe nas, lent și profund. În inspir, trunchiul va fi drept, capul

ridicat, abdomenul va fi împins către înainte, iar perna, presată;

-se realizează apoi o scurtă perioadă de apnee, cu gura închisă;

-expulzia aerului se realizează în două-trei reprize, cu trunchiul aplecat înainte și

abdomenul tras înapoi.
 b) “Huffing” ( expiratie fortata): sezand, cu mainile pe abdomen si umerii relaxati se
efectueaza un inspir moderat pe nas, urmat de expir pe gura prelungit (“ca si cum ar
aburi o oglinda”), dupa 2 repetari se face o scurta pauza pentru a nu crea bronhospasm
apoi respiratii diafragmatice.
c) Tehnica de expir cu presiune pozitiva (PEP)
d) Tapotajul- nu se recomanda postoperator.

6. Gimnastica de crestere a mobilitatii centurii scapulo-humerale:

Exemple:

1. Mainile spijinite se coapse, ridicam umerii pe inspir, coboram de expir.

2. Degetele pe umeri, efectuam rotarea bratelor, pe o jumatate de cerc Inspir, pe cealalta

jumatate expir; schimbam sensul

3. Cu mâinile la ceafă, în inspir se depărtează coatele, iar în expir se apropie

4. Bratele in abductie, coatele in flexie de 90 de grade, tragem antebratele in spate pe inspir,

apropiem antebratele pe expir

5. Abductia mebrului superior pe inspir urmata de adductie pe expir

6. Cresterea capacitatii de efort: exercitii aerobe