CAPITOLUL IX

UTILIZAREA IN MISIUNILE DE AUDIT A LUCRARILOR ALTOR PROFESIONIŞTI

9.1. Utilizarea lucră rilor unui alt auditor extern

Contactul cu vechiul auditor este o cerinta a standardelor de audit pentru realizarea
unui audit de calitate.
De asemenea, cand auditorul principal utilizează lucră rile unui alt auditor, primul
trebuie să determine incident acestor lucrari asupra propriului sau audit (de exemplu,
auditul unei componente).
Ca şi auditor principal, acesta va urmă ri:
 să stabileasca daca sa actioneze ca auditor al situatiilor financiare ale grupului
 sa comunice clar cu auditorii componentelor despre aria de aplicabilitate şi
programarea activitatii lor asupra informatiilor financiare corespunzatoare
componentelor şi constatarile lor; şi
 să obtină suficiente probe de audit adecvate privind informatiile financiare
ale componentelor si procesul de consolidare pentru a exprima o opinie
asupra m asurii in care situatiile financiare ale grupului sunt intocmite, sub
toate aspectele semnificative, in conformitate cu cadrul de raportare financiar
aplicabil.
Partenerul misiunii la nivelul grupului (auditorul principal) este responsabil pentru
conducerea, supervizarea şi modul de efectuare a misiunii de audit la nivelul grupului in
conformitate cu standardele profesionale şi cerintele legale şi de reglementare
aplicabile, precum şi daca raportul auditorului care se emite este corespunzator in
circumstantele date.
In consecinţă , raportul auditorului asupra situatiilor financiare ale grupului nu
trebuie sa se refere la auditorul componentelor, cu exceptia cazului in care legea sau
reglementarea solicita astfel de referinte. Daca o astfel de referinta este solicitata prin
lege sau reglementare, raportul auditorului va indica faptul ca referinta nu diminueaza
responsabilitatea partenerului misiunii la nivelul grupului sau responsabilitatea firmei
din care face parte partenerul de misiune la nivelul grupului pentru opinia de audit la
nivelul grupului

9.2. Utilizarea lucrărilor unui auditor intern

Auditorul financiar extern independent va trebui s a analizeze activitatile auditorului
intern şi incidentele posibile asupra propriilor proceduri de audit în procesul de
strangere a probelor de audit. Astfel, el va trebui s a obtina o intelegere suficienta a
activitatilor de audit intern, sa efectueze o evaluare a functiei de audit intern pentru a
identifica şi evalua riscurile de audit, şi pentru a elabora şi efectua proceduri
suplimentare de audit, dacă este cazul.
In evaluarea lucrarilor auditorului intern, auditorul financiar extern independent va
trebui să tină cont de urm atoarele aspecte:
 statutul specific al auditorului intern in cadrul entitatii şi efectul pe care il are
acest statut asupra capacitatii functiei de a fi obiectiva. Auditul intern trebuie
sa fie subordonat consiliului de administrate, raportand astfel celui mai inalt
 nivel al conducerii fara a avea alte responsabilitati operationale. Totodata este
necesar ca auditorii interni sa fie liberi sa comunice cu auditorul financiar.
 natura şi intinderea misiunilor de audit intern desfaşurate. Auditorul
financiar trebuie sa analizeze modul in care conducerea actioneaz a la
recomandarile auditului intern şi cum este sustinut cu probe acest lucru;
 competenta tehnica - daca auditul intern este realizat de persoane ce
beneficiaza de o pregatire tehnica de specialitate ca auditori interni şi au
experienta adecvata;
 diligenta cuvenita, planificarea, supravegherea, controlul şi documentarea
corespunz atoare a lucrarilor, existenta manualelor de proceduri, programe şi
dosare de lucru corspunzatoare.
 Natura, durata şi intinderea procedurilor de audit aplicate activitatilor
specifice desfaşurate de catre auditul intern vor depinde de rationamentul
auditorului financiar extern cu privire la riscul de denaturare semnificativa a
zonei in cauza, de evaluarea functiei de audit intern şi de evaluarea activitatii
specifice efectuate de auditul intern. Astfel de proceduri de audit pot include
verificarea elementelor deja examinate de auditul intern, examinari ale altor
elemente similare şi observarea procedurilor de audit intern.

9.3. Utilizarea experientei/expertizei unui expert

Expertul poate fi angajat de că tre auditor, de că tre clientul auditat, poate fi salariat al
auditorului sau al clientului auditat. In conformitate cu standardele international de
audit, urmă torii termeni trebuie avuti in vedere:
a) Expert din partea auditorului - Un individ sau o organizatie care detine expertiza
intr-o arie, alta decat contabilitatea sau auditul, a că ror activitate este utilizata de
auditor in vederea asistarii auditorului in obtinerea de probe de audit suficiente şi
adecvate. Un expert din partea auditorului poate sa fie un expert intern din partea
auditorului (care este partener sau face parte din personal, inclusiv din personalul
temporar, de la firma auditorului sau de la o firm a din cadrul retelei), fie un expert
extern din partea auditorului.
b) Expert din partea conducerii - Un individ sau o organizatie care detine expertiza
intr-o arie, alta decat contabilitatea sau auditul, a caror activitate este utilizata de
entitate in vederea asistarii entitatii la intocmirea situatiilor financiare.
Daca expertiza intr-o arie, alta decat contabilitatea sau auditul este necesara in
vederea obtinerii de probe de audit suficiente şi adecvate, auditorul trebuie s a
stabileasca dacă va utiliza activitatea unui expert din partea auditorului.
Utilizarea lucrarilor unui expert, intr-o arie, alta decat contabilitatea sau auditul,
poate include expertiza privind aspecte precum:
- evaluarea instrumentelor financiare complexe, terenuri, cladiri,
imobiliză ri corporale, bijuterii, lucrari de arta, antichitati, imobiliză ri
necorporale, active achizitionate şi datorii asumate in combină rile de
întreprinderi şi active care ar putea fi depreciate.
- calcularea actuarială a datoriilor asociate contractelor de asigurari sau
planurilor de beneficii ale angajatilor.
- estimarea rezervelor de petrol şi gaz.
- evaluarea obligatiilor privind mediul inconjurator şi a costurilor de
curatenie a diferitelor locatii.
 - interpretarea contractelor, legilor sau reglementarilor.
- analiza chestiunilor complexe sau neobişnuite de conformitate fiscala.
Cand se pune problema utiliză rii lucrarilor unui expert, auditorul va trebui s a tina
seama de:
a. natura aspectului cu care are legatura activitatea expertului respectiv;
b. riscurile de denaturare semnificativa a aspectului cu care are legatura activitatea
expertului respectiv;
c. semnificatia activitatii expertului respectiv in contextul auditului;
d. cunoştintele şi experienta auditorului in legatura cu activitatea efectuata anterior
de expertul respectiv; şi
e. daca expertul respectiv intra sub incidenta politicilor şi procedurilor privind
controlul calitatii ale firmei auditorului.