Elev:Baltag Ariadna

Albert Camus

Albert Camus ( n. 7 noiembrie 1913, Mondovi, Algeria franceză,, Algeria - d. 4

ianuarie 1960, Villeblevin, departamentul Yonne, Franța) a fost un romancier, dramaturg și
filozof francez, reprezentant al existențialismului.Absolvă cursurile școlii comunale, după care
urmează, ca bursier, cursurile liceului din Alger; a urmat și studii universitare. Face studii
de filozofie, luîndu-și licența cu teza Metafizica creștină și neoplatonismul, care are ca obiect
raportul dintre elenism și creștinism la Plotin și Sfântul Augustin. Din aceeași perioadă
datează și afirmația: "Mă simțeam un grec trăind într-o lume creștină".
Camus trăiește intens extremele existențiale: se dedică pasiunii sportive, devine chiar un
celebru fotbalist, gustă o formă de glorie accentuată, dar la vârsta de 17 ani apar primele
simptome ale tuberculozei. Boala îi frânează avânturile și îl determină să aleagă o viață mai
retrasă în locul uneia de boem. Exegeții operei camusiene au stabilit că autorul francez poate fi
considerat un filozof al absurdului și al revoltei, iar acest fapt se datorează celor două mituri
conturate în eseuri: al asumării suferinței (Mitul lui Sisif) și al salvării (Omul revoltat).Școala
filozofică din care face parte, astfel, eseistul este cea a existențialismului, în sensul etimologic
al cuvântului, sens pe care îl precizează și Ion Vitner în studiul Albert Camus sau tragicul
exilului: "Existență (ex-sistere) înseamnă, într-adevăr, «a fi situat în afară de», adică are
sensul unei separări, al unei rupturi sau – cum traduce Camus – al unui exil, al unei
înstrăinări".Primul său eseu urmează, la interval de numai un an, romanului Străinul și oferă
o fundamentare teoretică a poveștii unui exil printre oameni. Definind absurdul ca "un rău al
spiritului", Camus consideră că rațiunea prezenței acestuia în existență este "contrastul dintre
strigătul ființei și tăcerea ilogică a lumii". Între 1930 şi 1940, Camus şi-a mărit aria de
interese. A citit atât clasicii francezi, cât şi scriitorii contemporani lui – printre care André
Gide, Henry de Montherlant, André Malraux. Pentru scurtă vreme, între 1934 şi 1935, a fost şi
membru al Partidului Comunist Algerian. În plus, a scris, produs, adaptat şi jucat pentru
Théâtre du Travail (denumit mai târziu Théâtre de l’Équipe), al cărui program era să prezinte
piese excepţionale unui public format din muncitori. A nutrit o dragoste profundă pentru teatru
până la moarte. Însă, din întreaga sa operă literară, dramaturgia este cel mai puţin apreciată,
cu toate că Neînţelegerea (Le Malentendu) şi Caligula, scrise în 1944 şi respectiv 1945, sunt
piese reprezentative ale teatrului absurdului. Două dintre cele mai trainice contribuţii
dramatice ale sale ar putea fi considerate adaptările după Recviem pentru o
călugăriţă (Requiem pour une nonne, 1956) a lui William Faulkner şi după Demonii (Les
Possédés, 1959) lui Feodor Dostoievski.Cu doi ani înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea
Război Mondial, Camus şi-a făcut ucenicia ca jurnalist la cotidianul Alger-Republicain,
îndeplinind multe sarcini, printre care pe cele de editorialist principal, redactor, ziarist politic
şi scriitor de recenzii literare. A revizuit câteva dintre lucrările literare de început ale lui Jean-
Paul Sartre şi a scris câteva articole importante despre condiţia socială a musulmanilor din
regiunea Kabylira. Aceste articole, republicate în formă prescurtată în Actuelles III(1958),
aduceau în atenţia publicului (cu 15 ani înainte) multe dintre nedreptăţile care au dus la
izbucnirea războiului algerian de independenţă în 1954. Camus şi-a susţinut poziţia mai
degrabă din motive umanitare decât ideologice şi a continuat să vadă un rol viitor al Franţei în
istoria Algeriei, cu toate că nu a ignorat nedreptăţile colonizatorilor.

Ex 1
Din romanul „Străinul ” de Albert Camus am identificat imaginea unui personaj narator
Mersault,deoarece aceasta prezintă o perspectivă subiectivă a tuturor evenimentelor narate în
operă.Este creditabil,pentru ca relatează gândurile ,trăirile,emoțiile,dorințele ascunse ale
personajului,analizând gândirea si altor personaje.
Ex 2
Meursault este un mimetic cu inteligenţa emoţională a unui copil. Rece, distant, hăbăuc din
punct de vedere social. Nu ştie să navigheze prin cutumele sociale şi se lasă purtat de valul
evenimentelor . Cade de acord rapid cu toată lumea, şi deşi indiferent precum un om cu
tulburare de personalitate depedentă se lasă implicat în fel de fel de evenimente, deloc certat
cu ceilalţi.Este diferit si nu se incadrează in niște tipare:fiindcă spune adevărul ,nu poate fi
înțeles de alții din cauza barierelor din jurul său,la fel si refuzarea de a-și ascunde
sentimentele,contribuie la faptul că societatea îl vede ca pe un intrus ce trebuie exterminat.
„Ca și cum această furie m-ar fi izbăvit de tot raul,m-ar fi golit de speranța,in fata acestei
nopți încărcate de semne si de stele,mă deschideam pentru prima oară tandrei indiferențe a
lumii.Simțind-o atât de asemanatoare de mine,atât de frățească in sfârșit mi-am dat seama că
fusesem fericit si că mai eram”.Din acest citat deducem ca acesta era un prizonier în adâncul
sufletului,dar totuși mulțumit de adevărul său interior,deoarece nu dorea să-și simplifice
viața,fapt ce ar putea duce la dezintegrarea societății dacă firea sa ar influența si pe alții.