1.

Noțiunea și trăsăturile răspunderii juridice

Răspunderea juridică este un raport juridic instituit de regulă de către un organ competent de stat ,în
urma săvîrșirii unei fapte ilicite,de către un făptuitor ,cel din urmă fiind ținut să execute o sancțiune
juridică corespunzătoare faptei săvîrșite. Observăm într-un raport de răspundere juridică prezența
necesară a statului judecătorul ,procurorul,ofițerul de urmărire penală ,organul serviciului vamal,organul
de interne. În afară de stat în raportul juridic de răspundere juridică participă făptuitorul și victima (sau
partea prejudiciată)
 
Raportul de răspundere juridică este constituit, ca şi orice raport juridic, din:
a) subiectele raportului;
b) obiectul raportului
c) conţinutul raportului.
 
Subiectele raportului de răspundere juridică sunt, de regulă, făptuitorul şi organul statului (de
urmărire penală, organul judecătoresc, etc.) competent de a aplica sancţiunea juridică corespunzătoare
faţă de făptuitor. Cercul participanţilor la raportul procesual de răspundere juridică nu se limitează la
făptuitor şi organul competent de tragere la răspundere juridică, antrenând subiectul prejudiciat,
reprezentanţii părţilor ş.a. potrivit normelor dreptului procesual.
Obiectul raportului de răspundere juridică este fapta ilicită care prejudiciază o valoare socială
consacrată prin normele dreptului material.
Conţinutul raportului de răspundere juridică este ansamblul drepturilor subiective şi obligaţiilor
juridice ale participanţilor (făptuitor, 256 subiectul prejudiciat (victima), organul competent al statului etc.)
la raportul juridic corespunzător.
 
Trăsăturile  (semnele) răspunderii juridice:
 a)Caracterul social (răspunderea juridică este o varietate a responsabilităţii sociale);
b) Caracterul statal (răspunderea juridică este instituită, iniţiată, de regulă, de către un organ competent
al statului);
c) Caracterul coercitiv (răspunderea juridică implică constrângerea statală faţă de făptuitor);
d) Caracterul legal (răspunderea juridică are un temei legal: normele de drept material şi de drept
procesual în vigoare);
e) Caracterul procedural (răspunderea juridică se desfăşoară conform unei ordini (proceduri)
prestabilite de către stat în legislaţia în vigoare);
f) Caracterul negativ (răspunderea juridică implică valorificarea de către făptuitor a consecinţelor
negative ale faptei ilicite săvârşite);
g) Caracterul privator (răspunderea juridică implică suportarea de către făptuitor a unor contraprestaţii:
privaţiuni patrimoniale, nepatrimoniale).
 2.Formele răspunderii juridice

Formele răspunderii juridice sânt determnate de tipurile încălcărilor de drept (faptelor ilicite).

Astfel, distingem următoarele forme ale răspunderii juridice:
1. a) răspunderea juridică penală;
2. b) răspunderea juridică contravenţională;
3. c) răspunderea juridică disciplinară;
4. d) răspunderea juridică civilă;
5. e) răspunderea juridică materială ş. a.
 
a)Răspunderea juridică penală este acea formă a răspunderii juridice care se întemeiază pe normele
dreptului penal şi pe infracţiunile săvârşite, în urma cărora organele competente aplică pedepse
corespunzătoare (amenda (penală), privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita
anumite activităţi, munca neremunerată în folosul comunitţii, închisoarea, detenţiunea pe viaţă, etc.)
b) Răspunderea juridică contravenţională este acea formă a răspunderii juridice care se întemeiază
pe normele dreptului contravenţional şi pe contravenţiile săvârşite, în urma cărora organele competente
aplică sancţiuni contravenţionale adecvate (amenda, privarea de un drept special, acordat cetăţeanului
respectiv, privarea de a deţine anumite funcţii şi de a exercita anumite activităţi, arestul contravenţional,
expulzarea etc.)
c)Răspunderea juridică disciplinară este acea formă a răspunderii juridice care se întemeiază pe
normele dreptului muncii (Codului muncii, regulamentelor disciplinare etc.) şi pe contravenţiile (abaterile)
disciplinare săvârşite, în urma cărora organele competente aplică sancţiuni disciplinare adecvate
( mustrarea, mustrarea aspră, retrogradarea în funcţie, concedierea salariatului, etc.)
d) Răspunderea juridică civilă este acea formă a răspunderii juridice care se întemeiază pe normele
dreptului civil şi pe delictele civile săvârşite sau pe neexecutarea obligaţiilor contractuale, în urma cărora
organele competente aplică sancţiuni juridice civile corespunzătoare (nulitatea actelor juridice civile,
clauza penală (penalitatea de întârziere), repararea prejudiciilor, executarea obligaţiilor în natură, etc.)
e) Răspunderea juridică materială este acea formă a răspunderii juridice care se întemeiază pe
normele dreptului muncii şi pe prejudiciile materiale cauzate de către angajatul salariat/angajator, în
urma cărora angajatorul/organele competente aplică sancţiuni materiale corespunzătoare faţă de
făptuitor (compensarea prejudiciului material, repararea prejudiciului material, restituirea bunului material,
etc.)
 
 3.Condițiile răspunderii juridice

Condiţiile răspunderii juridice, necesare cumulativ, pentru declanşarea şi realizarea răspunderii

juridice sânt:
 Fapta ilicită (acţiunea sau inacţiunea), prevăzută de normele dreptului pozitiv, săvârşită de
către făptuitor şi care implică răspunderea juridică.
Faptele ilicite, în dependenţă de tipul normelor juridice, sânt:
a)penale (infracţiunile).
b)contravenţionale (contravenţiile administrative).
c)disciplinare (abateri disciplinare).
1. d) civile (delictele civile).
e)internaţionale (crimele şi delictele internaţionale) .
 
2) Rezultatul prejudiciabil este prejudiciul material, moral, fizic, etc. înregistrat în urma săvârţirii faptei
ilicite. De ex. decesul omului, leziunea corporală, degradarea, diminuarea averii publice, dezonorarea
persoanei, etc.
3) Legătura cauzală dintre fapta ilicită şi  prejudiciul produs. Legătura respectivă trebuie să fie
directă, cauza este fapta ilicită, iar efectul este rezultatul prejudiciabil. Stabilirea legăturii cauzale este
pusă în sarcina organelor de urmărire penală, organelor judecătoreşti şi altor organe care efectuează
cercetarea cauzei.
4) Vinovăţia făptuitorului este starea psihică a făptuitorului faţă de fapta ilicită săvârşită şi rezultatul
prejudiciabil al faptei.
 
Formele vinovăţiei sânt: intenţia şi imprudența(culpa).
Intenția se exprimă în conștientizarea faptei ilicite în previziunea prejudiciului și dorința survenirii
prejudiciului.
În dependenţă de atitudinea făptuitorului faţă de rezultatul prejudiciabil, intenţia este directă (dacă
făptuitorul doreşte rezultatul prejudiciabil) sau indirectă (dacă făptuitorul admite rezultatul prejudiciabil).
Imprudența se exprimă în conștientizarea faptei ilice de către făptuitor dar fără previziunea
prejudiciului,cu toate că făptuitorul putea și trebuie să-l prevadă.
În dependenţă de atitudinea făptuitorului faţă de rezultatul prejudiciabil, culpa se divizează în culpă cu
previziune dar cu speranța ușuratică de a-l evita (imprudenţă), care atestă o lipsă de diligenţă, şi
culpă fără previziune(neglijenţă). De ex., conform art. 17 şi art 18 ale Codului penal al R. Moldova
formele vinovăţiei sânt: intenţia şi imprudenţa. Iar art.19 al Codului penal prevede două forme de
vinovăție.
 5)Absența unor împrejurări care înlătură caracterul ilicit al faptei și răspunderea juridică.
-minoritatea (persoana nu și-a atins vîrsta de 16 ani și nu poate fi luată la răspundere).
-iresponabilitatea (alienația mentală constatată printr-un act de expertiză psihiatrică la momentul
săvîrșirii faptei ilicite.(art 23 Codul Penal).
-starea de legitimă apărare(art.36 Codul Penal).
-starea de extremă necesitate (art. 38 Codul Penal).
-starea de ebrietate (stare agravată).
Doar în prezența tuturor condițiilor arătate mai sus are loc răspunderea juridică.
 4.Principiile și scopurile răspunderii juridice

Ideile care ghidează organele de aplicare a dreptului în procesul tragerii la răspundere a făptuitorului.
a)Principiul legalității faptei și sancțiunii juridice-doar pentru faptele ilicite prevăzute în normele
juridice survine pedeapsa. Respectiv și sancțiunile juridice trebuie să fie prevăzute în normele juridice
prevăzute de lege. (art. 3 Codul Penal Principiul legalității).
b)Principiul răspunderii juridice pentru fapta proprie (caracterul personal al răspunderii
juridice)- se exclude prezenta reprezentanților (doar în dreptul civil se permite răspunderea pentru fapta
altuia).
c)Principiul individualizării răspunderii juridice și sancțiunii juridice –în fiecare caz examinat de
organul judecătoresc sancțiunea juridică este raportată la un șir de împrejurări care atenuează sau
agravează răspunderea făptuitorului.
d)Principiul justeței răspunderii juridice (proporționalizării sancțiunei și faptei) – balanța ,cu cît
este mai gravă fapta cu atît sancțiunea mai dură.
e)Principiul umanismului –legea penală nu permite aplicare tratamente inumane (art.4 Codul penal).
f)Principiul celerității (operativițății) –tragerea la răspundere juridică trebuie să aibă loc cît de rapid
posibil.
g)Principiul unicității tragerii la răspundere  (non bis in idem) (nu de două pentru aceeași faptă)- o
pedeapsă pentru o faptă săvîrșită, dar nu exclude pedeapsa cumulativă .
 
Finalitățile(scopul) răspunderii juridice– scopurile răspunderii juridice sunt elementele de viitor ale
răspunderii juridice pe care și le propune legiutorul ,organele de tragere la răspundere juridică,în
procesul aplicării sancțiunilor juridice . a)scopul general de prevenție a altor fapte ilicite
b)scopul educativ de tragere la răspundere
c)scopul de a promova dreptatea și justiția. d)consolidarea ordinii legale