INTRODUCERE

Activitatea politică în societate nu poate fi realizată doar prin intermediul statului, intituțiilor și
organizațiilor ce țin de acestea, dar și printr-o largă și complexă rețea de instituții și organizații
extrastatale. Din toate aceste instituții, cele mai vechi și cu o importanță deosebită sunt partidele
politice. Prezența partidelor politice, al pluripartidismului ca fenomen politic, reprezintă o trăsătură
esențială al vieții democratice. Democrația își are prezența odată cu consolidarea și evoluția
partidelor politice ca instituții politice, ele având ocazia de a desfășura o activitate sistematică și de
largă capacitate doar într-un mediu democrat garantat. Problema de a oferi o definiție clară
partidului politic a constituit mereu un subiect de dezbateri atât în literatura politologică cât și în
sociologia politică. Referitor acestui subiect există o varietate largă de păreri și opinii. O parte din
critici pun accept pe partea instituțională, organizatorică, program, funcții sau rolul social, alții reduc
partidul politic la putere, la obținerea și menținerea acesteia. Max Weber privea partidul politic ca „o
asociație de oameni liberi, voluntar constituită, necesară societății cu un anumit program, cu
obiective ideale sau materiale”1.

Petre S. Negulescu este părere că partidele politice sunt „curente mai mult sau mai puțin puternice
ale opiniei publice”2. Un partid politic trebuie să fie parte componentă a națiunii și să se descrie
printr-un ansamblu de idei. În viziunea lui Dimitrie Gusti, partidul politic este „o asociație liberă de
cetățeni uniți în mod permanent prin interese și idei comune, de caracter general, asociație ce
urmărește, prin plină lumină publică, a ajunge la putere de o guvernare pentru realizarea unui ideal
etic și social”3.

Datorită caracterului său complex, partidele politice devin obiectul de studiu a unei mulțimi de
științe și în acest sens, deosebim trei abordări majore ale fenomenului „partid politic”4:

Abordarea sociologică exprimă partidul politic ca o manifestare a societății și studiază implicațiile

sociale ale acestuia, precum și activitatea prin cucerirea și realizarea puterii din perspectiva
societății. Aceasta simbolizează faptul că se pune accent pe măsura în care grupurile sociale își pot
atinge interese prin intermediul partidelor, tipurile de formare, și de evoluție a partidelor etc. Drept

1
Măgureanu V. Studii de sociologie politică. - Bucureşti: Albatros, 1997, p.243.
2
Negulescu P. Partidele politice. - Bucureşti: Cultura Naţională, 1926, p.33.
3
Gusti D. Partidul politic. Sociologia unui sistem al partidului politic. - În: Doctrine politice contemporane. - Bucureşti:

Cultura Naţională,1926, p.4.

4
Mînăscurtă C. Dimensiuni genealogice ale partidelor politice // Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din
Moldova. Seria „Ştiinţe socio-umane”. Vol.II. - Chişinău: CE USM, 2000, p.233-237.
un exemplu al definirii sociologice a noțiunii de „partid politic” este următoare frază : „o
organizație politică stabilă, care unește persoane cu interese și idei de clasă, politico-economice,
cultural naționale identice”5.

Abordarea juridică are legătură cu partidele politice în cadrul dreptului constituțional. Ea își are
interesul către partide în măsura în care acest fenomen trebuie și este reglementat de legislația statul
respectiv. Din punctul de vedere al acestei abordări, partidele politice, ca fenomene juridice, se
studiază prin prisma importanței acestora în activitatea instituțiilor centrale ale puterii de stat,
metodele de finanțare, caracterul specific al reglementării activității proprii, în mod special în timpul
campaniilor electorale și alegerilor propriu-zise. Această abordare nu ia în calcul momentele sociale,
psihologice și în mare parte, politice ale problematicii partidelor.

Abordarea politologică ia în calcul latura cea mai vastă a fenomenului partidelor politice. Această
abordare cuprinde cele mai semnificative momente ce țin de apariția, evoluția și funcționarea
partidelor politice, cât și de nivelurile electorale, parlamentare și guvernamentale ale activității
partidelor, cât și implicațiile în plan extern ale acestui fenomen.

Deși termenul de partide este foarte vechi, doar începând cu a doua jumătate a sec.XIX acest termen
semnifică o organizație politică structurală. Definirea exactă a termenului de partid politic este una
dificilă, dat fiind faptul varietății existente a acestora și a diversității de programe și orientări, cu
toate că partidele susțin că rolul său primordial este satisfacerea intereselor poporului, al libertății și
democrației. K.Djanda susține că „partidul este o organizație ce are drept scop ocuparea funcțiilor
guvernamentale cu reprezentanții săi recunoscuți (oficiali)” 6. Abordarea lui H.Kelsen privește
partidele ca „formațiuni ce grupează oamenii cu aceeași opinie pentru a le asigura o influență
veritabilă asupra gestiunii problemelor publice”. Însă indiferent de scopurile propuse, sau de
interesele particulare, ceea ce face fiecare partid să fie unul individual ,după părerea lui M.Weber,
este faptul că toate urmăresc obținerea puterii. Ea este obținută pentru liderii partidului și permite
ocuparea posturilor din conducerea administrativă de către aparatul de partid. M.Duverger scria că
„partidele contemporane se determină într-o măsură mai mică de program și apartenența de clasă a

5
Cibotaru V. Partidele politice şi controlul democratic asupra forţelor armate ale Republicii Moldova. Pluripartidismul

în Moldova: esenţa şi specificul formării. - Chişinău: CAPTES, 2000, p.93-103.

6
Джaндa К. Cрaвнeниe пoлитичecких пaртий: иccлeдoвaния и тeoрия. Coврeмeннaя cрaвнитeльнaя пoлитoлoгия.

Хрecтoмaтия / Cocт. Г.Гoлocoв. - Мocквa, 1997, c.93.

membrilor săi, decât de caracterul organizației: partidul este o uniuni ce deține o structură
specifică”7.

D. La Palombara, încercând să facă o definiție generală a partidului politic, indică 4 trăsături

definitorii ale acestuia:

1) orice partid este purtător al unei ideologii sau al unei viziuni specifice asupra lumii și a
individului;

2) partidul este o organizație, adică o uniune instituțională de oameni ce există o perioadă relativ
lungă de timp la diferite niveluri ale politicii;

3) scopul partidului este cucerirea și realizarea puterii;

4) fiecare partid tinde spre asigurarea susținerii poporului – începând cu susținerea electorală și
terminând cu participarea activă în calitate de membru8.

Caracteristicile 1 și 3 fac diferențiere între partide politice și grupurile de interese, iar 3 și 4 disting
partidele politice de mișcări sociale. În opinia mai multor cercetători ai acestui subiect, existența
partidelor politice, pluripartidismului în ansamblu ca fenomen politic, semnifică un element
principal al unei vieți democratice. Nu întâmplător renumitul cercetător francez al istoriei partidelor
politice și ale mișcărilor sociale M.Duverger considera că „ a le refuza partidelor politice înseamnă a
refuza să acționezi” și dacă „ar fi adevărat că democrația este incompatibilă cu ele, aceasta ar
însemna că democrația este incompatibilă cu condițiile epocii noastre”9.

7
Пoлунинa Г. Пoлитoлoгия. - Мocквa: Aкaлиc, 1996, c.119.
8
Ciocan Iu. Locul şi rolul partidelor politice în elaborarea politicii generale a statului // Administraţia publică (Chişinău).
- 2002. - Nr.2. - P.133-138.
9
Duverger M. Les partis politiques. - Paris, 1967, p.468.