Sunteți pe pagina 1din 1

Aparut initial in 1894 in 24 de numere ale revistei << Vatra >> si abia in 1906 in volum, romanul << Mara

>> isi are actiunea


plasata in lumea targurilor transilvanene Lipova si Radna, legate intre ele prin podul arendat de Mara, femeie energica si
intreprinzatoare , personaj complex in literatura noastra.
La inceputul romanului, personajul pricipal si pozitiv al operei este portretizat fizic direct de catre autor. Figura Marei , <<
muiere mare, spatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de soare , de ploi si de vant >>, e coplesitoare si unica, ilustrand parca
parerea scriitorului potrivit careia, in centrul unui roman trebuie sa stea << un caracter dominant >>, << un om energic,
constant si tare >>.
Mara este de asemenea caracterizata si in mod indirect, prin faptele, vorbele, atitudinile, framantarile sale sufletesti cat si
prin descrierile altor personaje.
Ramasa vaduva, cu doi copii mici, neavand mai nimic de pe urma raposatului, Mara se afla aruncata parca, fara nici un
sprijin, in valurile existentei, simtind intreaga responsbilitate, in primul rand fata de viata copiilor ei. Nu exista nici o urma de
indoiala ca dragostea Marei fata de copii sta la baza tuturor actelor ei. Se recunoaste in fiecare din gesturile lor si lupta sa le
creeze un viitor asa cum nu l-a avut ea, dar cum si l-a dorit toata viata. Persida si Trica sunt, pentru ea, << cei mai frumosi
>> si << cei mai destepti >> din cati copii se afla pe lumea asta.
Fire energica , voluntara si ambitioasa, vaduva doresta ca copii sa creasca dupa asemanarea sa, simtind ca intr-o lume in
care trebuie sa te zbati si sa invingi, nu poti sa fii decat viclean si ambitios. O nelinisteste de aceea, faptul ca Persida, la
manastire devine o fire tacuta, asezata , ascultatoare si blanda.
Increderea Marei in copii ei , inca de cand erau mici, este pe de-a-ntregul sincera si profunda . Cand Persida se
indragosteste de Natl, mama nu cauta sa-si impuna vointa si, cu toate ca nu este deloc de acord , lasa totul pe seama
Persidei, in care are toata increderea,
Desi nu se poate elibera de multe prejudecati, Mara, da totdeauna dovada , fata de familia Hubarilor, de mai multa intelegere
in materie religioasa. Cand nepotul este botezat in legea catolica, rosteste : << E frumos, grai dansa, intorcandu-se spre
Persida. E frumos si la dansii botezul ! Oameni suntem cu totii ! >>.
In fond, Mara dovedeste o mare putere de adaptare in orice situatie. Murindu-i sotul, in loc sa se lamenteze, sa ceara
sprijinul altora, se apuca, cu o nemaipomenita darzenie, de treaba si, reuseste sa faca ceea ce raposatul n-ar fi izbutit
niciodata.
Cand Persida fuge cu Natl, Mara gaseste