Adjectivul

Partea de vorbire flexibilă care indică însuşiri ale obiectelor

Felul
1. După terminaţie:
a. Variabile
1. Cu două forme flexionare: mare-mari
2. Cu trei forme flexionare: mic-mică-mici
3. Cu patru forme flexionare: bun- bună, buni, bune
b. Invariabile:
1. nume de culori provenite din limbi străine: maro, vernil, crem, bej etc.
2. adjective neologice: feroce, atroce, rapace, precoce etc.
3. adj. provenite din adverbe: aşa, asemenea.
2. După alcătuire:
a. simple: bun, rău.
b. compuse: cumsecade, tehnico-ştiinţific, galben-auriu

3. După provenienţă:
a. propriu-zise: mic, mare, uşor
b. provenite din verbe la participiu: cartea citită - cărţi citiute
c. provenite din verbe la gerunziu: coşuri fumegânde
d. provenite din adverbe: aşa om – aşa oameni

(Locuţiunile adjectivale sunt grupuri de cuvinte cu valoare de adjective.)

Ex: om cu judecată, om de nimic, om cu dare de mână

Cazurile şi funcţiile sintactice

 Adjectivul se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul pe care îl determină. Nu
se acordă cu acesta şi în funcţie sintactică.
o Atribut adjectival: Copilul agitat este din clasa I.
o Nume predicativ: Tu eşti harnic.
o Complement circ. de timp: A învăţat de mic să fie harnic.
o Complement prepozitional: Din galben s-a făcut alb.
o Complement circ. de cauză: De flămând îl durea capul.
 Gradele de comparaţie
 Pozitiv: bun
 Comparativ
o de superioritate: mai bun
o de egalitate: tot aşa de bun, la fel de bun.
o de inferioritate: mai puţin bun
 Superlativ
o relativ:de superioritate cel mai bun
de inferioritate cel mai putin bun
o absolut: de superioritate foarte, tare, prea bun
de inferioritate foarte, tare, prea + puţin bun

 Unele adjective nu au grade de comparaţie, pentru că:

o La origine, în limba latină, sunt comparative sau superlative: anterior, superior,
inferior, exterior, extrem, optim, suprem, ultim.
o Exprimă însuşiri care prin natura lor nu permit comparaţia: colosal, complet,
gigantic, groaznic, mort, oral, perfect, principal, unic, uraiş, veşnic.