Povestea vieții

,,Mă numesc N.A m-am născut în data de 14.02.2003, în comuna X, județul Y.

Suntem 3 copii la părinți, 3 fete N.B în vîrstă de 5 ani și N.C în vîrstă de 4 ani.
Grădinița n-am frecventat pentru că părinții mei nu au resurse financiare destule.
Mama N.D în vîrstă de 35 de ani este muncește cu ziua și pămîntul casei, iar tata N.F
în vîrstă de 40 de ani din cauza că consumă alcool și-a pierdut locul de muncă și
petrece cu prietenii pe la baruri.
Tata mai mereu consumă alcool și se ceartă des cu mama, uneori primim și noi
bătaie.
Casa în care trăim este sărăcios amenajată, are două camere dintre care o
bucătărie în care dormim și un coridor, o tindă în care stă bunica maternă B.A în
vîrstă de 64 de ani iar bunicul B.B a murit acum 2 ani iar bunicii paterni N.Z în vîrstă
de 67 de ani și N.Y în vîrstă de 65 de ani nu mai vin pe la noi, s-au supărat pe tata și
nici pînă acum nu veneau des pe la noi fiindcă lu le place de mama, financiar nu ne
ajută.Nu avem camerele noastre, patul nostru, dormim toate în același pat și cameră
din această cauză nu am nici posibilitatea să studiez însărcinările de la școală. În casă
este frig iarna pentru că soba este veche și geamurile fără sticle, le-a spart tata cînd se
mai certa cu mama. La școală merg din cînd în cînd dar nu-mi mai place, pentru că
am o relație stresantă cu colegii mei, pentru că sunt considerată săracă.
Majoritatea timpului îl petrec în stradă cînd tata consumă alcool, iar cînd nu,
merg cu ziua pe la vecini, sau o ajut pe mama cu treburile casnice și mai stau cu
surorile mele. Mă bate des și mă pune să merg la munci grele, iar uneori nici la școala
nu mă lasă să merg. Vecinii noștri sunt oameni buni, ne mai ajută și ei cu ce pot, am
primit deseori haine de la ei. Mîncare caldă nu avem des, mai mîncăm cînd cîștigăm
de pe undeva cîte ceva, mama nu mai are timp să gătească pentru noi. După școală
mai merg la un centru de zi pentru copii, acolo mai apuc să măninc și să aduc și la
surori. Imi place foarte mult acolo sunt multe jucării și doamnele sunt foarte amabile.
Surorile mele sunt mici, nu merg la grădiniță iar bunica e și ea bătrînă săraca și
bolnavă , are o pensie mică, dar mereu o fură tata ca să-și cumpere de băut. Alte surse
financiare decît pensia bunicii și ce mai primește mama nu avem.
Verișori nu am, decît o mătușă maternă B.Y în vîrstă de 32 de ani care e plecată
în străinătate și nu mai știm nimic de ea și un unchi patern care a murit.Îmi place mult
să merg la biserică, înainte mergeam cu bunica, pentru ca acolo pot să mă rog la
Dumnezeu și mai primesc bomboane și biscuiți, iar preotul ne mai ajută cu cîte un sac
de făină. Prieteni am doar unul, X, pe care l-am cunoscut tot la biserică, acolo ne
întîlnim des.
 De cînd venicii noștri a anunțat sistemul de protecție socială despre situația
noastră familială, au început a veni in vizită asistenți sociali pentru a ne ajuta, iar
tatălui nu-i prea place aceasta, mai ales când se regăsește beat și ei fac ce le stă în
puteri pentru a ne ajuta.
Îmi doresc foarte mult o casă mai bună și ca tata să nu mai bea, o casă unde să
putem sa trăim fericiți.”