PRELEGERE S_9

CAPITOLUL IV CINEMATICA FLUIDELOR (continuare)

4.3. TEOREMA CAUCHY-HELMHOLTZ

Se referă la descompunerea mișcării particulei fluide.

În timpul mișcării, fiecare particulă fluidă în mișcare are o mișcare de translație, rotație și deformație,
astfel încât se poate scrie relația, pentru același moment de timp t:
⃗⃗⃗ = 𝑽
𝑽´ ⃗ +𝑽
⃗ 𝒓𝒐𝒕 + 𝑽
⃗ 𝒅𝒆𝒇 , (1)
⃗⃗⃗
𝑽´ = ⃗𝑽 + 𝝎
⃗⃗⃗ × 𝒅𝒓
⃗ + 𝒈𝒓𝒂𝒅 𝚽, (2)
unde Figura 1:
⃗⃗ , viteza particulei fluide la momentul de timp 𝒕, aflată în punctul M(𝒓
✓ 𝑽 ⃗⃗ ) și având raza
vectoare, 𝒓 ⃗⃗ , față de originea sistemului de referință, xOyz;
⃗⃗⃗ , viteza particulei fluide vecine la momentul de timp 𝒕, aflată în punctul M´(𝒓
✓ 𝑽´ ⃗ ) și
⃗⃗ + 𝒅𝒓
având raza vectoare, ⃗⃗⃗⃗
𝒓 ´, față de originea sistemului de referință, xOyz;
𝟏
⃗⃗ 𝒓𝒐𝒕 , este viteza de rotație a particulei fluide vecine, cu viteza unghiulară 𝝎
✓ 𝑽 ⃗⃗ , și
⃗⃗⃗ = 𝒓𝒐𝒕𝑽
𝟐
⃗ , particula fluidă vecină fiind în timpul 𝒕 în M´;
elementul de rază vectoare 𝒅𝒓
⃗ 𝒅𝒆𝒇 este viteza de deformație a particulei fluide vecine în timpul 𝒕, unde  este funcția de
✓ ⃗𝑽
deformație.

Figura 1. Descompunerea mișcării unei particule fluide

TEOREMA LUI CAUCHY-HELMHOLTZ: ⃗ ) la momentul

Dacă se cunoaște mișcarea particulei fluide M(𝒓
⃗ + 𝒅𝒓
de timp t, atunci mișcarea unei particule fluide vecine aflată în M´(𝒓 ⃗ ) se compune dintr-o
⃗⃗ a particulei M, dintr-o mișcare de rotație cu viteză unghiulară
mișcare de translație egală cu viteza 𝑽
𝟏
⃗⃗⃗ =
𝝎 ⃗⃗ în jurul axei care trece prin M, și dintr-o mișcare de deformare a cuadricei  = const. Cu
𝒓𝒐𝒕𝑽
𝟐

centrul în M și trecând prin M´.

O cuadrică este o suprafață algebrică de gradul al doilea, de exemplu un elipsoid.
4.4. ECUAȚIA DE CONTINUITATE (sau legea conservării masei unui fluid în mișcare)

✓ Se consideră fluidul în mișcare.

✓ Se consideră fluid compresibil.

FORMA DIFERENȚIALĂ A ECUAȚIEI DE CONTINUITATE:

𝝏𝝆
+ 𝒅𝒊𝒗(𝝆𝑽⃗ )=𝟎
𝝏𝒕
sau
𝒅𝝆
⃗⃗ = 𝟎
+ 𝝆 ∙ 𝒅𝒊𝒗𝑽
𝒅𝒕
sau
𝟏 𝒅𝝆
∙ + 𝒅𝒊𝒗𝑽 ⃗ = 𝟎.
𝝆 𝒅𝒕
Figura 2. Ecuația continuității
FORMA SCALARĂ A ECUAȚIEI DE CONTINUITATE:
𝝏𝝆 𝝏(𝝆𝒖) 𝝏(𝝆𝒗) 𝝏(𝝆𝒘)
+ + + =𝟎
𝝏𝒕 𝝏𝒙 𝝏𝒚 𝝏𝒛
Sau
𝝏𝝆 𝝏𝝆 𝝏𝝆 𝝏𝝆 𝝏𝒖 𝝏𝒗 𝝏𝒘
+ 𝒖 𝝏𝒙 + 𝒗 𝝏𝒚 + 𝒘 𝝏𝒛 + 𝝆 (𝝏𝒙 + 𝝏𝒚 + ) = 𝟎.
𝝏𝒕 𝝏𝒛

OBSERVAȚII:
1) Dacă fluidul este incompresibil și 𝝆 = 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒕.
atunci:
⃗ = 𝟎, respectiv:
𝒅𝒊𝒗𝑽
𝝏𝒖 𝝏𝒗 𝝏𝒘
+ + = 𝟎.
𝝏𝒙 𝝏𝒚 𝝏𝒛

2) Dacă fluidul este incompresibil în mișcare

permanentă, într-un tub de curent, atunci,
Figura 3:

⃗⃗⃗ 𝒏
∫ 𝝆𝑽 ⃗⃗⃗ 𝒏
⃗ 𝟏 𝒅𝑨 = ∫ 𝝆 𝑽 ⃗ 𝟐 𝒅𝑨
𝑺𝟏 𝑺𝟐

𝒔𝒂𝒖
Figura 3. Ecuația continuității pentru fluid incompresibil
𝑸𝟏 = 𝑸𝟐 în mișcare permanentă

Demonstația ecuației de continuitate este facultativă!

DEMONSTRAȚIE FOLOSIND METODA LUI EULER
Se consideră un fluid compresibil de densitate 𝝆(𝒙, 𝒚, 𝒛, 𝒕) în mișcare nepermanentă cu viteza ⃗𝑽(𝒙, 𝒚, 𝒛, 𝒕), și în interiorul
fluidului se consideră o suprafață de control 𝑺 , fixă și perfect permeabilă, ce mărginește un volum de fluid V . La un
moment dat 𝒕 masa de fluid din volumul V este:

𝒎(𝒕) = ∫𝑽 𝝆(𝒙, 𝒚, 𝒛, 𝒕)𝒅V . (3)

La momentul 𝒕 + 𝜹𝒕 masa de fluid din volumul fix V este:

𝒎(𝒕 + 𝜹𝒕) = ∫𝑽 𝝆(𝒙, 𝒚, 𝒛, 𝒕 + 𝜹𝒕)𝒅V . (4)

Creșterea masei de fluid din volumul V în timpul 𝜹𝒕 este:

𝜹𝒎´ = 𝒎(𝒕 + 𝜹𝒕) − 𝒎(𝒕) = ∫𝑽 [𝝆(𝒙, 𝒚, 𝒛, 𝒕 + 𝜹𝒕) − 𝝆(𝒙, 𝒚, 𝒛, 𝒕)]𝒅V ,

𝝏𝝆(𝒙,𝒚,𝒛,𝒕)
𝜹𝒎´ = 𝒎(𝒕 + 𝜹𝒕) − 𝒎(𝒕) = ∫𝑽 𝜹𝒕 ∙ 𝒅V (5)
𝝏𝒕

Dar creșterea masei de fluid cu 𝜹𝒎´, determinată de comprimarea fluidului în interiorul volumului de control, trebuie să
aibă loc ca urmare a unui aport de masă (din exterior) prin suprafața de control 𝑺, Figura 2.
Suprafața de control se descompune în 𝑺𝟏 , prin care intră fluidul la momentul 𝒕, suprafața 𝑺𝟐 prin care iese fluidul la
momentul 𝒕 + 𝜹𝒕, și suprafața laterală 𝑺𝒍 prin care nu intră și nu iese fluid, deoarece este generată de linii de curent.
Notăm cu 𝒏 ⃗ 𝟏 și 𝒏
⃗ 𝟐 versorii normalei la suprafețele 𝑺𝟏 și 𝑺𝟐 , în sensul curgerii.
Prin suprafața 𝑺𝟏 intră debitul de masă:
𝝆𝒅𝑽 = 𝝆𝒅𝑨𝒏 ⃗ 𝟏 ⃗𝑽𝜹𝒕, (6)
Iar prin suprafața 𝑺𝟐 , iese debitul de masă:
𝝏𝝆
(𝝆 + ⃗ 𝟐 ⃗𝑽𝜹𝒕.
) 𝒅𝑽 = 𝝆𝒅𝑨𝒏 (7)
𝝏𝒕

Deci, diferența dintre masa de fluid care intră și cea care iese este:
⃗⃗⃗ 𝒏
𝜹𝒎´´ = ∫𝑺 𝝆 𝑽 ⃗⃗⃗ 𝒏
⃗ 𝟏 𝒅𝑨𝜹𝒕 − ∫𝑺 𝝆 𝑽 ⃗ 𝟐 𝒅𝑨𝜹𝒕 . (8)
𝟏 𝟐

Dar, 𝜹𝒎´ = 𝜹𝒎´´, vezi (5) și (8) și

𝝏𝝆
∫𝑽 ⃗⃗⃗ 𝒏
𝜹𝒕 ∙ 𝒅V = ∫𝑺 𝝆 𝑽 ⃗⃗⃗ 𝒏
⃗ 𝟏 𝒅𝑨𝜹𝒕 − ∫𝑺 𝝆 𝑽 ⃗ 𝟐 𝒅𝑨𝜹𝒕 (9)
𝝏𝒕 𝟏 𝟐

𝝏𝝆
∫𝑽 ∙ 𝒅V = ∫𝑺 𝝆 ⃗⃗⃗
𝑽𝒏 ⃗ 𝟏 𝒅𝑨 − ∫𝑺 𝝆 ⃗⃗⃗
𝑽𝒏 ⃗ 𝟐 𝒅𝑨 (10)
𝝏𝒕 𝟏 𝟐

Integralei de suprafață închisă (𝑺𝟏 și respectiv 𝑺𝟐 ) i se aplică teorema lui Gauss (flux – divergență):
𝝏𝝆 𝝏𝝆
∫𝑽 𝒅𝑽 = − ∫𝑺 𝝆 ⃗𝑽𝒏 ⃗ )] 𝒅𝑽 = 𝟎
⃗ 𝒅𝑨 și ∫𝑽 [ + 𝒅𝒊𝒗(𝝆𝑽
𝝏𝒕 𝝏𝒕

Se obține:
𝝏𝝆
⃗ )=𝟎
+ 𝒅𝒊𝒗(𝝆𝑽 (11)
𝝏𝒕

adică,
𝝏𝝆 𝝏(𝝆𝒖) 𝝏(𝝆𝒗) 𝝏(𝝆𝒘)
+ + + =𝟎 (12)
𝝏𝒕 𝝏𝒙 𝝏𝒚 𝝏𝒛
𝝏𝝆 𝝏𝝆 𝝏𝒖 𝝏𝝆 𝝏𝒗 𝝏𝝆 𝝏𝒘
+𝒖 +𝝆 +𝒗 +𝝆 +𝒘 +𝝆 =𝟎 (13)
𝝏𝒕 𝝏𝒙 𝝏𝒙 𝝏𝒚 𝝏𝒚 𝝏𝒛 𝝏𝒛

𝝏𝝆 𝝏𝝆 𝝏𝝆 𝝏𝝆 𝝏𝒖 𝝏𝒗 𝝏𝒘
+𝒖 +𝒗 +𝒘 +𝝆( + + )=𝟎 (14)
𝝏𝒕 𝝏𝒙 𝝏𝒚 𝝏𝒛 𝝏𝒙 𝝏𝒚 𝝏𝒛
𝒅𝝆
⃗ =𝟎
+ 𝝆 ∙ 𝒅𝒊𝒗𝑽 (15)
𝒅𝒕
𝟏 𝒅𝝆
∙ ⃗ =𝟎
+ 𝒅𝒊𝒗𝑽 (16)
𝝆 𝒅𝒕

Ecuațiile (11), (15) și (16) sunt echivalente și poartă numele de FORMA DIFERENȚIALĂ A ECUAȚIEI DE CONTINUITATE.
Ecuațiile (12) și (14) sunt echivalente și reprezintă FORMA SCALARĂ A ECUAȚIEI DE CONTINUITATE.
4.5. APLICAȚII
4.5.1. O conductă care transportă petrol, Figura 4, are o
secțiune variabilă pe un tronson dat de la
diametrul D1 = 400mm la diametrul D2 = 300mm
și o ramificație cu diametrul D3 = 150mm și D4 =
200mm.
Să se determine debitele Q3 și Q4 și vitezele medii V2 și V3,
dacă V1 = 1,5 m/s și V4 = 3,5 m/s. Figura 4 Problema 4.5.1

𝐷1 = 400mm=0,4 m;
𝐷2 = 300mm=0,3 m;
𝐷3 = 150mm=0,15 m;
𝐷4 = 200mm=0,2 m;
𝑉1 = 1,5 𝑚/𝑠;
𝑉4 = 3,5 𝑚/𝑠;

𝑄3 =?;
𝑄4 =?;
𝑉2 =?;
𝑉3 =?.

𝜋𝐷12 𝜋(0,4)2
𝑄1 = ∙ 𝑉1 = ∙ 1,5 = 0,188 m3/s
4 4
✓ Din ecuația continuității:
𝜋𝐷22
𝑄1 = 𝑄2 = ∙𝑉 ,
2
4
4∙𝑄1 4∙0,188
𝑉2 = = 𝜋(0,3)2 = 2,66 m/s,
𝜋𝐷22
✓ Dar, 𝑄2 = 𝑄3 + 𝑄4 ;
𝜋𝐷42 𝜋(0,2)2
Și 𝑄4 = ∙ 𝑉4 = ∙ 3,5  0,11 m3/s
4 4
✓ 𝑄3 = 𝑄2 − 𝑄4 = 0,188 − 0,11 = 0,078 m3/s;
4∙𝑄3 4∙0,078
𝑉3 = = 𝜋(0,15)2 = 4,41 m/s.
𝜋𝐷32

4.5.2. Se consideră mișcarea permanentă a unui fluid Deci, plecând de la câmpul de viteze:
⃗ = 5𝑥𝑖 + 5𝑦𝑗 − 10𝑧𝑘⃗, 𝑉
inconpresibil pentru care se cunoaște câmpul 𝑉 ⃗ = 𝑢𝑖 + 𝑣𝑗 + 𝑤𝑘⃗ ,
vitezelor: de componente 𝑢 = 5𝑥; 𝑣 = 5𝑦; 𝑤 = −10𝑧,
⃗ = 5𝑥𝑖 + 5𝑦𝑗 − 10𝑧𝑘⃗.
𝑉 Se calculează
𝜕𝑢 𝜕𝑣 𝜕𝑤 𝜕(5𝑥) 𝜕(5𝑦) 𝜕(−10𝑧)
Să se arate că această repartiție de viteze corespunde unei + 𝜕𝑦 + = + 𝜕𝑦 + 𝜕𝑧 = 5+5-
𝜕𝑥 𝜕𝑧 𝜕𝑥
mișcări de fluid incompresibil.
10=0,
Deci, repartiția de viteze corespunde mișcării
Se știe că dacă fluidul este incompresibil, 𝝆 = 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒕. și atunci
unui fluid incompresibil.
ecuația de continuitate este:
⃗ = 𝟎, sau 𝜕𝑢 + 𝜕𝑣 + 𝜕𝑤 = 0.
𝒅𝒊𝒗𝑽 𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧

Ce structură ar fi trebuit să aibă câmpul de viteze

pentru ca fluidul să nu fie incompresibil?
CAPITOLUL V DINAMICA FLUIDELOR PERFECTE
5.1. GENERALITĂȚI

Dinamica fluidelor studiază mișcarea fluidelor și interacțiunea lor cu corpurile solide cu care
vin în contact, ținând seama de forțele care determină sau modifică starea de mișcare și de
transformările energetice produse în timpul mișcării.

Fluidul perfect (sau ideal) este un model simplificat al fluidului lipsit de viscozitate, pentru
care tensiunea pe orice element de suprafață este normală la aceasta, Figura 5:

⃗⃗ = −𝒑𝒏
𝑷 ⃗ . (17)

Figura 5. Modelul de fluid perfect

5.2. ECUAȚIILE DE DIFERENȚIALE ALE MIȘCĂRII FLUIDELOR PERFECTE (ECUAȚIILE LUI EULER)

✓ Au la bază principiul conservării cantității de mișcare, potrivit căruia derivata în raport cu

timpul a cantității de mișcare a unui sistem fizic este egală în orice moment cu suma forțelor
exterioare:

𝒅
⃗ 𝒊 = ∑𝒏𝒋=𝟏 𝑭
∑𝒏𝒊=𝟏 𝒎𝒊 𝑽 ⃗𝒋 (18)
𝒅𝒕

Astfel, derivata în raport cu timpul a cantității de mișcare a fluidului dintr-un domeniu material este
egală în orice moment cu suma forțelor exterioare aplicate domeniul de fluid.

✓ Fie un domeniu de fluid cu elementul de volum dV și masa 𝒅𝒎 = 𝝆𝒅V;

✓ Cantitatea de mișcare este 𝒅𝑯⃗⃗⃗ = 𝑽
⃗⃗ 𝒅𝒎;
✓ Cu expresiile de mai sus obținem: 𝒅𝑯 ⃗⃗⃗ = ⃗𝑽 𝝆𝒅V ;
⃗⃗⃗ = ∫ 𝑽
✓ Și 𝑯 ⃗ 𝝆𝒅 V.
𝑽

Din conservarea impulsului:

𝒅
𝒅𝒕 𝑽
∫ ⃗𝑽 𝝆𝒅 V = ∑ ⃗𝑭𝒆
 • Forțele exterioare sunt forțe masice și de presiune:

⃗𝒇𝒅𝒎 = ⃗𝒇𝝆𝒅V, forță masică unitară;

⃗𝑭𝒎 = ∫ ⃗𝒇𝝆𝒅𝐕, forța masică;

𝑽

⃗𝒑=∫ 𝑻
𝑭 ⃗ 𝒅𝑨 = ∫ −𝒑𝒏
⃗⃗ 𝒅𝑨, forța de presiune.
𝑺 𝑺

Se demonstrează că:

⃗
𝝏𝑽 𝟏
⃗ = ⃗𝒇 − 𝒈𝒓𝒂𝒅 𝒑
⃗ 𝛁)𝑽
+ (𝑽
𝝏𝒕 𝝆

Relația de mai sus poartă numele de ECUAȚIA DE MIȘCARE SUB FORMĂ VECTORIALĂ EULER sau
ECUAȚIA DE MIȘCARE A UNUI FLUID PERFECT SUB FORMĂ VECTORIALĂ.

Proiecțiile ecuației vectoriale pe sistemul de axe xOyz, vor da un sistem de ecuații, numit SISTEMUL DE
ECUAȚII DE MIȘCARE EULER:

𝝏𝒖 𝝏𝒖 𝝏𝒖 𝝏𝒖 𝟏 𝝏𝒑
+ 𝒖 + 𝒗 + 𝒘 = 𝒇𝒙 − 𝝆 ∙ 𝝏𝒙 ,
𝝏𝒕 𝝏𝒙 𝝏𝒚 𝝏𝒛
𝝏𝒗 𝝏𝒗 𝝏𝒗 𝝏𝒗 𝟏 𝝏𝒑
+ 𝒖 + 𝒗 + 𝒘 = 𝒇𝒚 − ∙ ,
𝝏𝒕 𝝏𝒙 𝝏𝒚 𝝏𝒛 𝝆 𝝏𝒚

𝝏𝒘 𝝏𝒘 𝝏𝒘 𝝏𝒘 𝟏 𝝏𝒑
+𝒖 +𝒗 +𝒘 = 𝒇𝒛 − ∙
𝝏𝒕 𝝏𝒙 𝝏𝒚 𝝏𝒛 𝝆 𝝏𝒛

unde: ⃗;
⃗𝑽 = 𝒖𝒊 + 𝒗𝒋 + 𝒘𝒌 (m/s)
⃗𝒇 = 𝒇𝒙 𝒊 + 𝒇𝒚 𝒋 + 𝒇𝒛 ⃗𝒌, forța masică unitară (N/kg);
p, presiunea (Pa);
ρ, densitatea fluidului (kg/m3)
 Demonstația ecuației de mișcare Euler este facultativă!

DEMONSTRAȚIE:

Principiul cantității de mișcare se scrie la un moment de timp t ca:

𝒅
∫ 𝝆𝑽 ⃗ 𝒅V − ∫ 𝒑𝒏
⃗⃗⃗ 𝒅V = ∫ 𝝆𝒇 ⃗ 𝒅𝑨. (19)
𝒅𝒕 𝑽 𝑽 𝑺
Din formulele derivatei unei integrale pe volum, termenul din stânga al relației (19) se scriu ca:
𝒅 ⃗
𝒅𝝆𝑽 𝒅𝑽 𝒅𝝆 ⃗
⃗⃗⃗ 𝒅V
∫ 𝝆𝑽 = ∫𝑽 [ ⃗ 𝒅𝒊𝒗𝑽
+ 𝝆𝑽 ⃗ ] 𝒅V = ∫𝑽 (𝝆 + ⃗𝑽 + 𝝆𝑽 ⃗ ) 𝒅V
⃗ 𝒅𝒊𝒗𝑽 =
𝒅𝒕 𝑽 𝒅𝒕 𝒅𝒕 𝒅𝒕
𝒅𝑽 ⃗ 𝒅𝝆 ⃗
⃗ )] 𝒅V = ∫ 𝝆 𝒅𝑽 𝒅V
∫𝑽 [𝝆 𝒅𝒕 + ⃗𝑽 ( 𝒅𝒕 + 𝝆𝒅𝒊𝒗𝑽 𝑽 𝒅𝒕
=0, conform ecuației de continuitate
Rezultă,
𝒅 ⃗
∫ ⃗⃗⃗ 𝒅V= ∫ 𝝆 𝒅𝑽 𝒅V.
𝝆𝑽 (20)
𝒅𝒕 𝑽 𝑽 𝒅𝒕
⃗⃗ 𝒅𝑨, folosind teorema lui Gauss, în
Pe de altă parte, în relația (19) se transformă termenul ∫𝑺 𝒑𝒏
⃗ 𝒅𝑨 = ∫𝑽 𝒈𝒓𝒂𝒅 𝒑 𝒅V .
∫𝑺 𝒑𝒏 (21)
Ținând cont de ele de mai sus, relația (19) devine:
⃗
𝒅𝑽
⃗ 𝒅V− ∫ 𝒈𝒓𝒂𝒅 𝒑 𝒅V.
∫𝑽 𝝆 𝒅𝒕 𝒅V= ∫𝑽 𝝆𝒇 (22)
𝑽
Relația de mai sus se poate scrie ca:
⃗
𝒅𝑽
⃗ + 𝒈𝒓𝒂𝒅 𝒑] 𝒅V = 0,
∫𝑽 [𝝆 𝒅𝒕 − 𝝆 ∙ 𝒇 (23)
De unde rezultă că:
⃗
𝒅𝑽
𝝆 𝒅𝒕 − 𝝆 ∙ ⃗𝒇 + 𝒈𝒓𝒂𝒅 𝒑 = 𝟎 sau (24)
⃗
𝒅𝑽 𝟏
⃗ − 𝒈𝒓𝒂𝒅 𝒑 .
=𝒇 (25)
𝒅𝒕 𝝆
Dar,
⃗
𝑑𝑉 ⃗
𝜕𝑉 ⃗
𝜕𝑉 ⃗
𝜕𝑉 ⃗
𝜕𝑉 ⃗
𝜕𝑉
𝑎= = +𝑢 +𝑣 +𝑤 = ⃗ ∇)𝑉
+ (𝑉 ⃗, Vezi PRELEGERE S_7
𝑑𝑡 𝜕𝑡 𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧 𝜕𝑡
Deci, rezultă în final că:
⃗
𝝏𝑽
+ (𝑽 ⃗ = ⃗𝒇 − 𝟏 𝒈𝒓𝒂𝒅 𝒑
⃗ 𝛁)𝑽 (26)
𝝏𝒕 𝝆
Relația (26) poartă numele de ECUAȚIA DE MIȘCARE SUB FORMĂ VECTORIALĂ EULER sau ECUAȚIA DE MIȘCARE A UNUI FLUID
PERFECT SUB FORMĂ VECTORIALĂ.
Proiecțiile ecuației vectoriale pe sistemul de axe xOyz, vor da un sistem de ecuații, numit SISTEMUL DE ECUAȚII DE MIȘCARE
EULER:
𝝏𝒖 𝝏𝒖 𝝏𝒖 𝝏𝒖 𝟏 𝝏𝒑
+ 𝒖 + 𝒗 + 𝒘 = 𝒇𝒙 − ∙ ,
𝝏𝒕 𝝏𝒙 𝝏𝒚 𝝏𝒛 𝝆 𝝏𝒙
𝝏𝒗 𝝏𝒗 𝝏𝒗 𝝏𝒗 𝟏 𝝏𝒑
+ 𝒖 + 𝒗 + 𝒘 = 𝒇𝒚 − ∙ , (27)
𝝏𝒕 𝝏𝒙 𝝏𝒚 𝝏𝒛 𝝆 𝝏𝒚
𝝏𝒘 𝝏𝒘 𝝏𝒘 𝝏𝒘 𝟏 𝝏𝒑
+𝒖 +𝒗 +𝒘 = 𝒇𝒛 − ∙
𝝏𝒕 𝝏𝒙 𝝏𝒚 𝝏𝒛 𝝆 𝝏𝒛
unde: ⃗ = 𝒖𝒊 + 𝒗𝒋 + 𝒘𝒌
𝑽 ⃗; (m/s)
⃗𝒇 = 𝒇𝒙 𝒊 + 𝒇𝒚 𝒋 + 𝒇𝒛 ⃗𝒌, forța masică unitară (N/kg);
p, presiunea (Pa);
ρ, densitatea fluidului (kg/m3)
Deci, mișcarea unui fluid perfect, aflat sub influența forțelor de presiune și de inerție, este descrisă de
un sistem de ecuații cu derivate parțiale de ordin întâi, sistem neliniar de gradul doi.

⃗ cu cele trei componente 𝒖, 𝒗, 𝒘, la

Deoarece există cinci funcții necunoscute (respectiv, viteza 𝑽
acestea adăugându-se, presiunea p și densitatea ρ) sistemul se comăletează cu ecuația de
continuitate:

𝝏𝝆
⃗ )=𝟎
+ 𝒅𝒊𝒗(𝝆𝑽
𝝏𝒕

Și ecuația de proces termodinamic (ecuație complementară):

𝝆 = 𝝆(𝒑).

Pentru rezolvarea unei probleme de curgere pe un domeniu dat, la ecuațiile de mai sus se impun condiții
inițiale și condiții la limită.
⃗ (𝒓
De obicei, condițiile inițiale sunt condițiile la momentul inițial 𝒕𝟎 și 𝑽 ⃗ 𝟎 (𝒓
⃗ , 𝒕)ǀ𝒕=𝒕𝟎 = 𝑽 ⃗ ), respectiv
⃗ , 𝒕)ǀ𝒕=𝒕𝟎 = 𝒑𝟎 (𝒓
𝒑(𝒓 ⃗ ).
Condițiile la limită depind de frontiera domeniului de curgere, respectiv:
• Pereți solizi;
• Suprafețe libere;
• Contact cu alte fluide;
• Condiții la infinit.

Exemplu de rezolvare a unei probleme de curgere într-un rezervor de fermentare

https://www.semanticscholar.org/paper/Computational-Fluid-Dynamic-simulation-and-(CFX)-of-
Wilberforce-Makky/3f93a785ebe5465f7b800ba5443e2e9b13f7dbbd/figure/2