Geriatrie 1

Imbatranirea umana – notiuni generale

GERIATRIA [gr. geron = batran ; iateria = tratament] este ramura medicinei care se ocupa
cu preventia, diagnosticul, tratamentul bolilor si a disabilitatilor, recuperarea persoanelor
varstnice. Recuperarea are rolul de a realiza reintegrarea varstnicilor in societate.
Geriatria, avand in vedere preventia afectiunilor frecvent intalnite la varstnic, se ocupa si de
evaluarea si managementul pacientilor de varste medii, cu potential de a dezvolta acest tip de
patologie.
Gerontologia se defineste ca stiinta care studiaza procesul de imbatranire.

Factori care influenteaza imbatranirea umana

O serie de teorii au incercat sa explice procesul de imbatranire, implicand contributia

importanta a unor factori precum cei:
- genetici,
- psihologici,
- socio-culturali
- factorii somatici

Factorii genetici

Teoriile genetice afirma ca ceasul biologic al fiecarei specii este setat la o anumita "ora" si,
potrivit lor, omul este programat sa traiasca 110 - 120 de ani.
Ipoteza conform careia imbatranirea survine datorita programului inscris in codul genetic este
sustinuta si de faptul ca perioada vietii este diferita in functie de:
- specie (calul traieste 20-25 de ani, cainele 12-14 ani, furnicile 1-4 ani, elefantul 50-60 de
ani etc.),
- longevitatea este ereditara
- agentii genotoxici modifica durata vietii (de exemplu, radiatiile)

Factorii socio-culturali

Conditiile fizice si sociale diferite de la o generatie la alta din societatile aflate intr-o perpetua
schimbare si transformare determina o serie de efecte asupra indivizilor.

Factorii psihologici
Modificarile asociate procesului de imbatranire se coreleaza cu:
- tipul de personalitate,
- particularitatile etnice, profesionale si cele_habituale a1e fiecarui individ .

Unele evenimente pot precipita imbatranirea psihologica:

- retragerea din activitatea profesionala,
1
 - plecarea copiilor,
- decesul partenerului de viata,
Adaptarea la noile conditii are mari implicatii in plan psihic. Apar frecvent starile anxioase,
depresia, labilitatea emotionala, insomnia nocturna si somnolenta diurna intermitenta.
Studiile intreprinse de catre psihologi au constatat ca urmatoarele categorii de varstnici au o
sanatate fizica si intelectuala mai buna:
- cei implicati activ in viata sociala,
- care au putere de influenta si de a lua decizii
Varstnicii au urmatoarele caracteristici psihocognitive:
- scade spontaneitatea gandirii, cu inertii si stereotipii, in schimb
- creste capacitatea organizatorica,
- se perfectioneaza functiile de sinteza, generalizare si abstractizare.

Factorii somatici

Fiecare organism imbatraneste dupa un orar propriu,iar suprapunerea unor boli cronice si
degenerative pe un organism modificat prin inaintarea in varsta, poate duce la dezechilibre
importante.

Spre deosebire de imbatranire care este un proces dinamic indiferent de varsta cronologica,
senescenta cuprinde ultima perioada a vietii si reprezinta un proces de imbatranire normal. In
cadrul acesteia se delimiteaza Senilitatea, care este o perioada finala, cu deteriorari biologice
severe.
Senescenta nu este o boala, este un proces fiziologic, chiar daca imbatranirea se asociaza de
regula, desi nu obligatoriu, cu imbolnavirile. Diversele modificari fiziologice par sa fie in raport
direct cu imbatranirea, dar multe persoane varstnice isi conserva capacitatile lor functionale, cu
toata degenerescenta organica aparenta. Se considera astazi ca prag al batranetii varsta de 60 -65
de ani.
O clasificare cronologica a persoanelor in varsta distinge:
 45- 64 ani ,perioada de tranzitie ( presenescenta)
 intre 65 - 75 ani, trecerea spre batranete, sau perioada de varstnic;
 intre 75 - 85 (90) de ani, perioada de batranete(senescenta);
 peste 85 (90) de ani, marea batranete sau perioada de longeviv.
In afara de aceasta clasificare cronologica, se foloseste si o clasificare medicala:
 imbatranirea fiziologica, armonioasa, in care varsta cronologica se identifica cu varsta
biologica.
 Imbatranirea accelerata, cand varsta biologica este mai mare decat cea cronologica.
 Imbatranirea intarziata, atunci cand varsta biologica este mai mica decat cea cronologica
Se mai distinge si o imbatranire asincrona, pe un anumit aparat (cardiovascular, cerebral, etc).
Varstnicul, prin incetarea activitatii profesionale, mai ales cand aceasta este brusca, fara
pregatire, isi pierde sentimentul de utilitate sociala, prestigiul social, responsabilitatea, roluri si
statuturi in familie, uneori fenomenul fiind resimtit ca o adevarata drama, o moarte sociala.
2
Stresul devine nociv. Se descrie chiar o patologie a retragerii, a pensionarii.

Modificarile fiziologice produse de batranete

Pe parcursul procesului de imbatranire apar o serie de modificari in organism, care sunt

considerate in limite normale:
- parul incarunteste,
- pielea isi pierde elasticitatea,
- apar ridurile,
- expunerile la soare pot duce la aparitia unor pete maronii.
Senescenta senzoriala apare constant:
- scad acuitatea vizuala, auditiva,
- scade sensibilitatea tactila, mirosul si gustul.
Diminueaza atentia si memoria.
Scade spontaneitatea gandirii, iar limbajul reflecta dificultatile gandirii. Scade fluxul verbal,
apare lentoarea ritmului si a vocabularului.
Afectivitatea este compromisa adeseori. Comportamentul este emotional, apar irascibilitatea
si labilitatea emotionala. Si personalitatea reflecta deteriorarile prezentate.

Scaderea acuitatii senzoriale

Acuitatea vizuala este diminuata la varstnici.
Declinul functiei vizuale se manifesta prin:
- cresterea dificultatii de adaptare la intuneric,
- dificultate in distingerea culorilor, scaderea contrastului in imagine,
- ingustarea campului vizual,
- dificultate la citit.

Presbiopia reprezinta diminuarea puterii de acomodare a ochiului, un proces normal in cadrul

imbatranirii. Odata cu inaintarea in varsta, cristalinul se subtiaza isi si pierde din elasticitate,iar
muschii care sustin cristalinul sunt si ei usor afectati. Aceste doua schimbari scad capacitatea de
acomodare in special pentru vederea la apropiere.Aceste modificari apar gradat.
Principalul simptom al presbiopiei este vederea neclara, in special in distingerea obiectelor
apropiate. Aceasta se inrautateste la lumina slaba sau pe un fond de oboseala.
Corectia presbiopiei se realizeaza prin lentile convexe cu valoare dioptrica progresiva
incepand cu +0,50 dioptrii.

Scaderea acuitatii auditive

In general, scaderea auzului afecteaza persoanele cu varsta peste 65 de ani, la aceasta
contribuind o serie de factori printre care se numara expunerea repetata si prelungita la:
- zgomote excesive,
- medicamentele ototoxice,
3
 - actiunea unor substante chimice,
- infectii virale sau bacteriene,
- trasul la tinta,
- unele afectiuni (de exemplu, diabet zaharat) sau
- ca efect advers al unor medicamente.

Sistemul osteomuscular.

In jurul varstei de 70 de ani, densitatea osoasa scade cu aproximativ 30%, astfel incat oasele
devin mai fragile si creste incidenta fracturilor, in special a celor de col femural.
Alte modificari:
- scaderea masei musculare
- creste tesutul gras la nivelul muscular
- pierderea elasticitatii ligamentelor, tendoanelor si a membranei sinoviale
Pentru a compensa si intarzia efectele osteoporozei se recomanda cateva masuri simple de
preventie a bolii, cum sunt:
- aportul adecvat de calciu in alimentatie,
- activitatea fizica regulata
- la femei, in absenta contraindicatiilor, este necesar tratament hormonal de substitutie.
Tonusul muscular intra in declin cu aproape 22% pana la varsta de 70 de ani. Exercitiile fizice
pot incetini acest proces.

Sub aspect psiho-emotional, personalitatea individului se dovedeste rezistenta la scurgerea

anilor, parand sa nu sufere modificari.
Atentia, concentrarea sufera, de asemenea, de pe urma impactului cu batranetea. Sunt
binecunoscute labilitatea afectiva si hiperemotivitatea persoanelor varstnice. Adeseori,
batranetea este insotita de o stare depresiva, tendinta la izolare si singuratate

Modifidiri patologice produse de procesul de imbatranire

Odata cu inaintarea in varsta, organismul isi pierde capacitatea de adaptare la efort, la

schimbare si la agentii cu potential nociv.
In cursul procesului de imbatranire, apar numeroase modificari patologice, lent sau rapid
progresive, induse de factori genetici, de mediu si psiho-sociali.
Astfel, ereditatea joaca un rol important in determinarea unor afectiuni, precum:
- hipertensiunea arteriala,
- diabetul zaharat,
- obezitatea,
- glaucomul,
- cancerul.
Obiceiurile alimentare, sedentarismul, situatia financiara, stresul, pot duce la o serie de
manifestari patologice:
- obezitate,
4
 - hipertensiunea arteriala,
- osteoporoza, fracturi,
- cresterea susceptibilitatii la infectii,
- anemii,
- cancer.
Polipatologia este caracteristica varstnicului.
Fiecare modificare atrage dupa sine si alte modificari. De exemplu, cariile dentare,
parodontoza, edentatia partiala sau totala implica o scadere a capacitatii de masticatie a
alimentelor, precum si tulburari de vorbire.

La nivelul sistemului cardiovascular se inregistreaza:

- cresterea tensiunii arteriale odata cu inaintarea in varsta
- scaderea tolerantei la efort
- tulburari de ritm
- insuficienta cardiaca
- stop cardiac

La nivelul sistemului imunitar:

- scade capacitatea de combatere a virusurilor si baceriilor care patrund in organism
- creste susceptibilitatea la infectii

La nivel osteoarticular:
- scaderea densitatii osoase – ceea ce duce la osteoporoza, aparitia fracturilor, in special a
celor de col femural
- osteoporoza – apare mai frecvent la femei datorita modificarilor hormonale
- la varsta de 75 de ani, aproape jumatate dintre femei au avut cel putin o fractura datorata
osteoporozei. Boala poate determina tasari vertebrale si dureri intense la nivelul coloanei
vertebrale.
- Artroza este o afectiune articulara de origine mecanica si neinflamatorie, care apare cel mai
des dupa varsta de 60 de ani si afecteaza mai ales femeile. Este caracterizata prin leziuni
degenerative ale articulatiilor, asociate cu o proliferare a tesutului osos subiacent. Poate
atinge toate articulatii1e, desii articulatiile soldurilor, genunchilor, vertebrelor cervicale si
lombare sunt ce1e mai afectate, deoarece sunt supuse unui stres mecanic important.

Afectarea sistemului digestiv

Procesul de imbatranire are efecte clinice semnificative asupra:
- segmentului orofaringian,
- motilitatii, afecteaza statusul functional al colonului si metabolizarea gastrointestinala si a
medicamentelor.
- mestecatul si inghititul sunt jenate de xerostomie(senzatie de gura uscata). Efectele
secundare ale unor medicamente constituie cauza principala a xerostomiei,

5
 - disfagia (dificultatea la inghitit) este observata cel mai adesea la pacientii care sufera de
disfunctii cognitive sau de perceptie, secundare unui AVC, bolii Parkinson, miasteniei
gravis etc.
- intarzierea in evacuarea gastrica poate prelungi contactul mucoasei gastrice cu unele
medicamente cum sunt AINS, cu consecinte asupra mecanismelor de aparare a mucoasei
gastrice. Aceasta poate predispune varstnicul la leziuni ale mucoasei gastrice si, consecutiv,
la ulceratii.
- unii pacienti pot suferi de o hiposecretie acida severa (aclorhidrie), asociata cu atrofie
gastrica.
- asocierea cu unele afectiuni ale colonului, cum sunt cancerul de colon, diverticuloza,
constipatia.

Afectiuni psihocognitive
Primele manifestari apar in jurul varstei de 40-50 de ani. Dupa 80 de ani, greutatea creierului
scade cu circa 10%. Aceasta micsorare nu influenteaza insa activitatea mentala.
Studiul functiilor intelectuale arata:
- o scadere a memoriei pentru datele recente
- dar posibilitatile de sinteza ale varstnicului, ca urmare a experientei si antrenamentului, se
pot mentine.
- un impact negativ asupra atentiei le au:
 modificarile perceptiei senzoriale,
 existenta unor boli,
 durerea cronica,
 anumite medicamente,
 tulburarile psihice (in special anxietatea si depresia),
De asemenea, inaintarea in varsta scade capacitatea de adaptare a organismului la situatii
noi.
Uneori, boala obliga varstnicii la o restrangere a activitatii in locuinta sa, care, astfel, devine
un loc numai al sau, ce i confera siguranta; de aceea, orice iesire din acest mediu i produce
neliniste si agitatie.
Echilibrul psihologic al batranului poate fi afectat de:
- schimbarea locuintei,
- decesul partenerului,
- plecarea copiilor din casa parinteasca,
- diminuarea veniturilor,
- aparitia unor boli grave, precum cancerul.
- toate acestea, suprapuse unor grade diferite de degenerare cerebrala, pot duce la tulburari
de afectivitate, de memorie, boala Parkinson, boala Alzheimer.
Aparitia bolilor grave, invalidante, duce la imobilizarea prelungita a bolnavuIui, cu pierderea
autonomiei si a capacitatii de autoingrijire. Un om ramas singur, bolnav, abandonat, constient
ca renunta azi la una, maine la alta, imbatraneste cu o viteza incredibila.

6
 BOLILE CARDIOVASCULARE LA VARSTNICI
Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de deces la bătrâni. Ca frecvenţă ele sunt
urmate de bolile neurovasculare şi psihice.
Particularitati ale bolilor cardiovasculare la varstnici se datoreaza urmatorilor factori:
-Ateroscleroza în primul rând, apoi celelalte boli metabolice, obezitatea, diabetul zaharat, guta,
se asociază frecvent tulburărilor cardiovasculare.
-Restrângerea activităţii fizice, specifică avârstnicului, face ca două din cele mai importante
simptome ale bolilor de inimă - dispneea de efort şi durerea precordiară - să lipsească, să fie
diminuate sau atipice.
ANGINA PECTORALA
Angina pectorala se manifesta prin senzatii dureroase mult diminuate fata de cele de la
adult.Frecvent apare o stare de discomfort toracic cu iradiere atipica, asociata uneori cu dureri
vertebrale, colecistice sau gastro-intestinale.De multe ori simptomul dominant este dispneea, la
care se adauga palpitatii, anxietate, depresie, etc.
Tratamentul este similar cu cel al anginei pectorale de la adult: nitriti cu actiune scurta sau
prelungita, beta-blocante, blocanti ai canalelor de calciu, antiagregante plachetare(aspenter).
INFARCTUL MIOCARDIC ACUT LA VÂRSTNIC
Inima unui vârstnic, nu se mai poate adapta la efort. Apare frecvent dispneea la eforturi minime.
De aceea la bătrâni simptomul principal nu este durerea precordială ci dispneea. Se discută chiar
despre o insuficienţă cardiacă latentă a bătrânului. Infarctul miocardic la vârstele înaintate scade
ca frecvenţă.
Moartea coronariană scade după 70 de ani, dar creşte moartea subită vascularo-cerebrală. Deci,
deşi afectarea aterosclerotică a coronarelor creşte, morbiditatea prin infarct miocardic scade.
Explicaţia probabilă constă în selecţia prin deces,diminuarea solicitărilor fizice şi psihice etc.
Factori de risc : Infarctul miocardic este mai frecvent la femeile vârstnice decât la bărbaţii de
aceeaşi vârstă. Interesant este şi faptul că la persoanele vârstnice, se găsesc factoride risc mai
puţini decât la adulti. Hipertensiunea arterială este cel mai frecvent factor de risc la
bătrâni.Urmează diabetul zaharat.
In concluzie, la bolnavul vârstnic, scade numărul factorilor de risc, frecvenţa acestora fiind în
ordine hipertensiunea arterială, diabetul zahart şi angorul, spre deosebire de bolnavii nevârstnici
unde pe primul plan se situează obezitatea, fumatul şi hiperlipidemia.
O altă caracteristică este frecvenţa infarctelor miocardice mute, descoperite întâmplător, pe
traseele ECG, şi la examenele necroptice.
Tabloul clinic clasic al infarctului miocardic la bătrâni, este înlocuit de tablouri asimptomatice
şi fruste, de aspecte atipice şi simptomatologie de împrumut.
Apar astfel infarcte cu tablouri false abdominale, fals cerebrale sau fals pulmonare, care creează
mari dificultăţi de diagnostic.
Alteori apar tablouri nesemnificative, care sugerează o suferinţă minoră: algii toracice,
articulare, curbatură, viroze respiratorii etc. Cele mai interesante forme, sunt formele atipice,
mute sau silenţioase.
Durerea, simptomul cardinal din infarctul miocardic clasic (atroce,retrosternală, cu anxietate, cu
iradieri precise, fără răspuns la nitriţi), este rar întâlnită la vârstnic. Absenţa durerii s-ar datora
scăderii sensibilităţii, dezvoltării reţelei anastomotice, restrângerii activităţii fizice, sau mascării
7
acesteia de către insuficienţa cardiacă care poate însoţi infarctul. Aceeaşi explicaţie se poate da
absenţei angorului din cardioatia ischemică, sau a claudicaţiei intermitente din arterita
aterosclerotică periferică.
O modalitate frecventă este debutul prin astenie marcată, chiar adinamia apărută brusc.
Şocul cardiogen, edemul pulmonar acut şi insuficienţa cardiacă, apar frecvent în infarcte
miocardice cu debut nedureros. In absenţa durerii, pot apare semne neurologice nespecifice
(astenie, ameţeală, scurte pierderi de cunoştinţă, dispneia ca expresie a insuficienţei cardiace).
Alteori infarctul debutează sub forma unui accident vascular cerebral.
Când apare, durerea este atipică, are caracter de jenă sau disconfort, alteori este intricată, în
special coronaro-osteo-articulară, sau are localizare epigastrică (C. Bogdan).
Mai frecventă decât durerea este dispneea, care de obicei nu este paroxistică.
Se pot întâlni şi infarcte cu simptomatologie cerebrală: confuzie acută, disartrie, agitaţie
psihomotorie, vertije şi chiar comă. Simptomele de împrumut cerebrale, digestive (după mese
copioase), sau din teritoriul arterelor  periferice, se datoresc insuficienţei circulatorii din
teritoriul respectiv. Alteori poate apare un infarct cu debut de insuficienta renală. Mortalitatea în
infarctul miocardic acut la vârstnic, se datoreşte insuficienţei cardiace, rupturii de miocard,
blocului A - V, şocului cardiogen şi edemului pulmonar acut. Mortalitatea este mai mare la
femei după 60 de ani în special în primele 7 zile de la debut.
Principii de tratament:
Tratamentul vizează trei elemente majore: repausul la pat, combaterea durerii şi tratamentul
anticoagulant.
=Combaterea durerii, prima măsură terapeutică se realizează cu Mialgin (100 mg i.m.sau i.v.),
iar în cazul unor dureri severe Morfină .
=Oxigenul, pe sondă nazală sau mască,este necesar în toată perioada dureroasă şi în formele
însoţite de şoc sau E.P.A.
= Repausul la pat este obligatoriu în toate formele. Deoarece evoluţia este imprevizibilă,
repausul trebuie realizat în spital, de preferinţă în unităţi de terapie intensivă pentru
monitorizare. În primele ore şi zile (2 - 3), repausul va fi absolut, însoţit de administrarea de
sedative (barbiturice,Diazepam) şi alimentaţie hidro-zaharată (sucuri de fructe, compoturi, ceai
slab, lapte diluat cu apă).
Progresiv, dieta va fi completată, în săptămâna a patra revenind la regimul normal(hipocaloric,
sărac în lipide şi sare).
Constipaţia va fi combătută prin clisme şi laxative.
Mişcările active ale membrelor sunt permise după 24 - 48 de ore, iar şederea pe marginea
patului,alimentarea la pat şi toaleta, după 7-l4 zile.
=Tratamentul trombolitic este tratamentul de baza si trebuie administrat in primele 6 ore de la
debutul durerii.Se folosesc :Streptokinaza, Urokinaza, etc.
=Tratamentul anticoagulant se face cu Heparină - 300 - 400 g/24 de ore, la 6 ore sau în
perfuzie , urmată după 3-4 zile de Trombostop, sub controlul timpului de protrombină.
Medicaţia coronarodilatatoare, oral sau parenteral, este indicată .
=Tratamentul complicaţiilor comportă combaterea şocului cardiogen cu Izoproterenol (Isuprel),
2 zile, i.v. sau în perfuzie, Noradrenalină (1-2 fiole, 4 mg, în perfuzie), hemisuccinat
dehidrocartizon (500 mg i.v.), oxigen pe sondă nazală; de asemenea, se aplică tratamentul
8
insuficienţei cardiace cu Lanatosid-C, Chinidină, Procainamidă şi tulburărilor de
conducere(Atropină, Alupent, , Prednison, hemisuccinat de hidrocortizon), după caz.
=Tratamentul de fond este cel al anginei pectorale.

HIPERTENSIUNEA ARTERIALA LA VARSTNIC

Definiţie: hipertensiunea arterială e un sindrom caracterizat prin creşterea presiunii arteriale
sistolice şi a celei diastolice peste valorile normale. Se consideră valori normale pentru
presiunea arteriala maximă pana la 140-145 mm Hg, iar pentru minimă pana la 90 mm Hg.
Clasificare: în funcţie de etiologie se deosebesc:
A)Hipertensiunea arterială esenţială sau primara, în care nu se poate evidenţia o cauză
organică şi
B)Hipertensiunea arteriala secundară , în care este dovedită cauza. Se deosebesc:
- HTA de cauza renala determinata de diverse boli renale(ex.rinchi polichistic, hidronefroza,
stenoza de artera renala, etc.
- HTA de cauza endocrina: feocromoctom, sindrom Cushing, etc.
-HTA de cauza cardio-vasculara: coarctatia de aorta,etc.
- HTA de cauza neurologica: encefalite, tumori cerebrale,etc.
- HTA de origine medicamentoasa: ex. Abuz de contraceptive orale, etc.
Tratamentul in cazul formelor secundare de HTA ,se adreseaza in primul rand cauzei.

Forme de HTA la varstnic:

O anchetă epidemiologică din U.S.A. (1974), arată că majoritatea femeilor şi bărbaţilor
vârstnici, au presiunea sistolică superioară valorii de 160 mm Hg, şi cea diasolică inferioară
valorii de 100 mm Hg. De aici s-a impus termenul de hipertensiunea arterială sistolică.
Hipertensiunea la vârstnici creşte la femei cu precădere. La bătrâni se întâlneşte obişnuit
hipertensiunea arterială sistolică, dar se întâlnesc şi forme esenţiale – hipertensiumea arteriala
sistolo-diastolica .
O data cu înaintarea în vârstă, creşte frecvenţa hipertensiunii sistolice. Atunci când este
prezentă hipertensiunea esenţială(sistolo-diastolică), debutul afectiunii a avut loc in perioada de
adult.
Hipertensiunea este principalul factor de risc la vârstnic, crescând incidenţa accidentelor
vasculare cerebrale şi coronariene.
Caracteristicile HTA la varstnic:
= HTA esenţială, nu este caracteristică vârstnicului, ia apare în cursul vârstei tinere sau adulte şi
evoluează la bătrâni cu unele caractere clinice speciale. Este o hipertensiune sistolo-diastolică,
cu o evoluţie mai blândă, cu gravitate moderată. Formele maligne sunt foarte rare. De obicei
hipertensiunea se însoţeşte de ateroscleroză.
= Hipertensiunea arterială sistolică, este adevărata hipertensiunea geriatrică. Tensiunea arterială
diastolică este de multe ori normală sau puţin crescută. Se asociază leziunilor difuze de
arterioscleroză. Apar frecvent accidente coronariene şi cerebrale. Evoluţia este benignă.
= Hipertensiunea arterială secundară sau simptomatică, se întâlneşte extrem de rar la vârstnic. O
excepţie o constituie forma mixtă, cu componentă renovasculară (plăci ateromatoase în arterele

9
renale) şi hipertensiunea de origine renală parenchimatoasă (pielonefrita şi glomerulonefrita
reprezintă 50% din cazuri).
Simptomatologie
Simptomatologia la vârstnic a hipertensiunii arteriale, are unele particularităţi:
- uneori se întâlnesc cazuri cu valori tensionale crescute, fără semne clinice
- simptomatologia este de obicei nezgomotoasă.
- apar frecvent simptome nespecifice (cefalee, vertije, palpitaţii, tulburări de vedere, nicturie)
- apar adeseori simptome de suferinţă cardiacă: dispnee de efort, disconfort toracic, palpitaţii,
galop.
- la vârstnicii după 70 de ani, apar semne de insuficienţă circulatorie cerebrală: insomnii,
agitaţie, dezorientare.
Explorari paraclinice: Semnificative sunt: ex. de laborator, examenul fundului de ochi,
radiografia toracica(calcificările cârjei aortice), EKG, etc.
Complicaţiile sunt cardiace, cerebrale şi renale, şi ţin de modificările aterosclerotice.
Principii de tratament:
Se urmăreşte scăderea valorilor tensionale în limite normale.
Tratamentul corect reduce proporţia apariţiei infarctului miocardic, a insuficienţei cardiace şi
accidentelor vasculare cerebrale.
Nu se prescrie un regim desodat strict, sever.
Se urmăreşte scăderea progresivă ponderată(unde este cazul).
Tratamentul trebuie să fie blând şi continuu, urmărind scăderea treptată a valorilor tensionale.
Se începe tratamentul cu diuretice, în doze mici şi blânde (furosemidul se prescrie numai în
situaţii particulare). Ulterior se pot asocia,tot în doze mici, medicamente hipotensoare din alte
clase: betablocante(dacă nu sunt contraindicate), blocanti de calciu(Nifedipina), inhibitori ai
enzimei de conversie(Captopril, Enalepril), etc.

HIPOTENSIUNEA ARTERIALĂ ORTOSTATICA

Definitie: Prin hipotensiune arterială ortostatica se înţelege scăderea presiunii arteriale
sistolice cu mai mult de 20 mm Hg, cînd pacientul trece din pozitia culcat in ortostatism.
Frecvenţa creşte cu vârsta.
Nu este o boală, este un sindrom. Se însoţeşte de astenie psihofizică, palpitaţii, vertije, sincope,
căderi, pierderi de cunoştinţă.
Este datorată tulburărilor de reglare neurohormonale a tensiunii arteriale.
Se descrie o formă idiopatică şi una secundară (arterioscleroza cerebrală,neuropatia diabetică
sau etilică).
In hipotensiunea ortostatica pacientii sunt sfatuiti sa nu se ridice brusc sau sa nu stea prea mult
timp in picioare. De asemenea, medicatia hipotensoare trebuie atent monitorizata.
O forma particulara de hipotensiune ce poate fi intalnita la varstnici este hipotensiunea arteriala
postprandiala. In cazul hipotensiunii postprandiale, corpul nu se poate adapta la scaderea
tensiunii din timpul mesei. Cauza hipotensiunii postprandiale ar fi redistribuirea fluxului
sanguin la nivelul tubului digestiv, in detrimentul celorlalte teritorii. Din acest motiv, apare
starea de somnolenta, oboseala, incapacitatea de concentrare dupa masa.
10