ONCOLOGIE 3

Cancerul mamar

Aproximativ  90% dintre femeile cu varsta cuprinsa intre 20 si 50 de ani au noduli

de natura benigna.  
Cancerul de san este cea mai frecventa localizare a bolii neoplazice la femei. In
prezent, diagnosticul de cancer de san este pus uneia din 7 femei. Peste 80% dintre
pacienti pot fi complet vindecate de boala printr-un tratament corect.
Cancerul mamar este mai frecvent la femeile albe fata de cele negre, hispanice sau
asiatice. Desi exista cazuri de cancer mamar si la barbati, 99% din cazuri apar la
femei.

Etiopatogenia
Nu a fost gasita o cauza clara a aparitiei cancerului. Cercetatorii au identificat
elemente care pot crește riscul aparitiei cancerului de san. Poate fi cauzat de o
interacțiune complexa intre urmatorii factori:
Factori endogeni: varsta inaintata, lipsa alaptarii, obezitatea aparuta dupa
menopauza, tulburari endocrine: cancerele mamare sunt influentate negativ de
hormonii estrogeni, pre si post menopauza, antecedente personale sau familiale de
cancer mamar etc.
Alti factori de risc: 
 Factori virali – virusi
 Fumatul activ sau pasiv
 Radioterapia – Femeile ai caror sani au fost expusi la varste tinere la cantitati
semnificative de radiatii la nivelul sanilor, in special cele tratate pentru
limfomul Hodgkin, au un risc crescut pentru cancer mamar. Studiile arata ca,
cu cat femeia este mai tanara cand face radioterapie, cu atat riscul de cancer
mamar este mai crescut.
 Varsta inaintata la nasterea primului copil – Femeile care nasc primul copil
dupa varsta de 30 de ani au risc mai crescut de a face cancer mamar fata de
cele care au primul copil inainte de 30 de ani.
 Hormonii - Studiile de specialitate sugereaza ca terapia de substitutie
hormonala facuta mai mult de 4 ani creste riscul de cancer mamar. Riscul
creste in timpul terapiei si isi revine la normal dupa ce terapia este
intrerupta. Varsta primei menstruatii mai mica de 12 ani si debutul
menopauzei dupa varsta de 55 de ani cresc riscul de cancer mamar.
 Dieta si stilul de viata au fost studiati ca factori de risc - femeile care au o
dieta bogata in grasimi sunt mai susceptibile de a face cancer mamar fata de
cele cu o dieta saraca in grasimi.

1
  Consumul de bauturi alcoolice creste usor riscul pentru cancer mamar.
Factorii genetici – studiile au descoperit niste mutatii la nivelul anumitor gene
care se pare ca au legatura cu incidenta crescuta a cancerului de san

Tablou clinic
Cancerul mamar in stadiu incipient este adesea depistat printr-o mamografie,
inainte de a fi aparut orice fel de simptome.
Cel mai frecvent simptom este nodulul mamar nedureros.
Alte simptome:
- un nodul la nivelul sanului sau axilei aparut de curand
- modificarea marimii sau formei sanului
- scurgeri sau sangerari la nivelul mamelonului care apar la strangerea acestuia
- modificari ale mamelonului, cum ar fi retractia sau inversia
- cruste la nivelul mamelonului
- modificari de culoare sau textura a pielii de pe san sau o culoare mai inchisa in
jurul mamelonului
- un nodul la nivelul sanilor la barbati.

Investigatii
Diagnosticarea cancerului de san presupune unele din urmatoarele investigatii:
 Examinarea sanilor – se face inspectia si palparea atenta a sanului si a axilei
pentru depistarea unor noduli sau altor formatiuni anormale.
 Mamografia - este o radiografie mamara care poate adesea depista tumori
care sunt prea mici pentru a putea fi palpate de medic. Se recomanda
repetarea regulata a mamografiei, in special in cazul femeilor cu factori de
risc pentru cancer mamar.
 Ecografia mamara - se recomanda in cazul in care examinarea clinica sau
mamografia depisteaza un nodul mamar. Ecografia mamara este folosita
pentru diferentierea nodulilor solizi de chisturi;
 RMN (Rezonanta magnetica nucleara)
 CT (Tomografie computerizata)
 Scintigrafie osoasa - pentru a depista metastazele osoase;
 Scanare PET/CT
 Dar singura investigatie care pune diagnosticul este biopsia mamara.
Tipurile cancerului de san - cancerul poate fi invaziv sau non-invaziv. Dintre
tipurile invazive, majoritatea sunt de tip ductal, iar pe locul doi sunt cele de tip
lobular.

2
Evolutia
Cancerul mamar evolueaza regional prin aparitia adenopatiei axilare, iar atunci
cand sunt invadati gg subclaviculari apare blocajul limfatic ce determina edemul
sanului si bratul gros de partea bolnava.
Poate da metastaze la distanta pe cale limfatica si sanguina in plaman, sistem osos,
ficat, metastaze cerebrale, suprarenale, ovariene, cutanate etc. O forma particulara
de metastaze este reprezentata de pleurezie, ascita si limfangioza pulmonara,
extrem de grava.

Tratament
Interventiile chirurgicale care pot fi:
 Indepartarea chirurgicala a tumorii - rezectii limitate ale cadranelor mamare
interesate, însotite de disectia ganglionilor axilari
 mastectomie radicala de diverse tipuri cu indepartarea completa a sanului si
limfadenectomie axilara, indepartarea ganglionilor de la nivelul axilei.
Amputatia sanului este necesara în mai putin de 30% din cazuri: persoane
varstnice ce nu suporta tratamentul oncologic, cancerul lobular al sanului
(frecvent multi-locular în cadrul aceluiasi san sau chiar în ambii sani) sau
cancerul cadranului central (în jurul mamelonului).
Extirparea chirurgicala a ovarelor – s-a demonstrat ca mutatiile genetice care
cresc riscul de cancer mamar, cresc, de asemenea, si riscul de cancer ovarian.
Totodata, hormonii sintetizati de ovare cresc riscul de cancer mamar. Extirparea
chirurgicala a ovarelor (ooforectomia profilactica) reduce riscul de cancer mamar
si ovarian al femeilor cu mutatie genetica. Aceasta decizie se ia dupa evaluarea
riscurilor, teste genetice si consiliere psihologica.
Reconstructie de san dupa interventia chirurgicala.
Radioterapia
Chimioterapia - se folosesc mai multe combinatii medicamentose, dintre care cele
mai utilizate sunt:AC, care combina Adriamicina cu Citoxan, CMF care combina
Citoxan, Metotrexat si 5-Flourouracil
Hormonoterapia  (cu medicamente antihormonale) - Tamoxifen, apoi Exemestan
Tamoxifenul este un medicament care blocheaza efectul estrogenului asupra
celulelor mamare normale si canceroase. Reduce riscul de cancer mamar dar creste
riscul pentru cancer endometrial, accident vascular cerebral, tromboza venoasa si
tromboza pulmonara. Este foarte important de luat in considerare atat riscurile cat
si beneficiile acestui tratament.
Chimioterapia si terapia hormonala se pot recomanda inainte de interventia
chirurgicala pentru a se incerca micsorarea dimensiunilor cancerului si limitarea
metastazelor. In aceasta situatie se numesc terapii neoadjuvante.

3
Dupa tratamentul initial al cancerului mamar, se recomanda controale regulate (in
functie de starea de sanatate a fiecarei femei in parte); daca nu mai apare nimic
suplimentar controalele se vor face odata la 1 an.
Tratamentul simptomatic – este acel tratament care amelioreaza simptomele
aparute in urma tratamentului chimioterapic

CANCERUL OVARIAN

Cancerul ovarian se plaseaza, din punct de vedere al incidentei, pe locul 3

intre cancerele genitale feminine. Incidenta creste dupa varsta de 40 ani. Cancerul
ovarian este destul de greu de depistat. Desi sansele de supravietuire pana la 5 ani
sunt in jur de 70%  spre 100% atunci cand depistam cancerul la un stadiu precoce,
70% dintre cazuri sunt diagnosticate cu cancer intr-un stadiu avansat, cand sansele
de supravietuire pana la 5 ani sunt situate intre 10 si 20%, sau chiar mai putin.
Probabilitatea ca o tumoare ovariana sa fie maligna daca varsta femeii este
cuprinsa intre 20-29 de ani este de 4.1%. Intre 60-69 de ani probabilitatea ajunge la
49.4% . Incidenta maxima este inregistrata, in tarile dezvoltate, in jurul varstei de
62deani.

Cauzele cancerului ovarian

Nu se cunosc cauzele dezvoltarii unui cancer ovarian, dar exista cativa factori
care pot creste riscul declansarii acestei afectiuni:
- varsta ( aproape sau dupa 50 ani );
- antecedente familiare de cancer ovarian sau cancer mamar – in aceste cazuri
riscul se dubleaza;
- antecedente personale de cancer ( de san, de uter sau colon );
- absenta sarcinii;
- obezitatea;
- hormonoterapia folosita mai mult de 5 ani, mai ales daca este vorba de estrogeni;
- a mai fost incriminat talcul ce contine adeseori mici cantitati de azbest, utilizat
pentru toaleta sau existent in tamponare;

Factori protectori

- fertilitatea/paritatea – asocierea intre numarul mare de nasteri si scaderea riscului

cancerului ovarian
- contraceptia orala – contraceptia orala mimeaza sarcina prin suprimarea ovulatiei
si prin reducerea secretiei gonadotrofinelor hipofizare; utilizarea contraceptivelor

4
orale reduce riscul cancerului ovarian
- ovariectomia, histerectomia, sterilizarea  
Screening si detectare precoce:
- examenul pelvin- ca instrument de screening , are o valoare limitata.
- teste biochimice- antigenul asociat cancerului ovarian, CA 125, este cel mai
intens studiat; CA 125 are valori mai mari de 35U/ml in peste 85% din femeile cu
cancer ovarian
- ultrasonografia- ecografia transvaginala (STV), realizata in conditii bune este cea
mai buna metoda de screening

Simptome si complicatii ale cancerului ovarian

Mult timp cancerele ovariene nu prezinta simptome clinice. Iata de ce doar 20-30%
din tumorile maligne ale ovarelor sunt depistate in stadii curabile si mai mult de
2/3 sunt depistate in stadiile 3 si 4.Simptomele ce pot fi asociate cancerului
ovarian sunt:
- durere pelviana, fara particularitati deosebite;
- balonari sau cresterea dimensiunii taliei abdomenului datorita tumorii si/sau
ascitei;
- disconfort abdominal;
- pierderea apetitului;
- oboseala;
- sangerari vaginale anormale;
- dureri de spate;
- pierderea sau cresterea in greutate;
- nevoia frecventa de a urina;
- tulburari intestinale ( de ex constipatia );
- dureri in timpul contactelor sexuale;
- senzatia de satietate percoce;
- indigestie;
Aceste simptome apar frecvent si pot fi normale sau legate de alte boli, insa daca
persista e bine sa mergeti la medic.

Stadializare

Cancer ovarian Stadiul 1.

In acest stadiu cancerul este limitat la ovare:

- un singur ovar, fara ascita;
- ambele ovare, fara ascita;
- unul sau ambele ovare, cu ascita continand celule maligne;

5
Cancer ovarian Stadiul 2
In acest stadiu este prezenta extensia pelviana:
- extensie doar la uter sau trompe;
- extensie la alte organe pelviene;
Cancer ovarian Stadiul 3
Apare extensia la marea cavitate peritoneala ( epiploon, intestinal subtire,
mezenter, ganglion retroperitoneali ).
Cancer ovarian Stadiul 4
In acest stadiu apar metastazele in afara cavitatii peritoneale ( inclusiv metastazele
hepatice ).
Prognosticul cancerului ovarian depinde de numerosi factori dintre care cei mai
important sunt: stadiul bolii, gradul histologic sau masurile terapeutice aplicate.
Aproape orice tumoare maligna intalnita la femeie, indiferent de localizarea sa,
poate sa metastazeze in ovare. Din totalul tumorilor ovariene care prezinta
expresie clinica (masa tumorala anexiala palpabila ) 8-10% sunt cancere ovariene
secundare. Metastazele canceroase ovariene pot sa aiba puncte de plecare:
- digestiv: stomac, intestin, ficat, cai biliare, pancreas;
- genital: corp uterin , col, glanda mamara;
Diagnostic
Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic si al explorarilor paraclinice.
In diagnosticul cancerului de ovar un aport deosebit il are imagistica si anume:  
1. Ecografia conventionala transabdominala - permite un diagnostic precoce.  
2. Ecografia endovaginala - permite un diagnostic mai precoce si mai precis.
  3. Ecografia tridimensionala (eco-3D), metoda cea mai performanta, masoara in
special volumul tumorii, localizeaza topografic tumora in raport cu celelalte
structuri din vecinatate.  
  4. Punctia eco-ghidata - practicata sub ghidajul ecosondei traditionale
transabdominale sau al celei endovaginale.
  5. Punctia Douglasului pozitiva in cancere de ovar avansate.  
6. RMN (rezonanta magnetica nucleara) ofera date cat mai exacte asupra
extensivitatii cancerului de ovar.
7. Radiografia abdominala pe gol, irigografia, urografia, radiografia
pulmonara pot da informatii asupra metastazelor la organelor invecinate.  
  8. Histeroscopia - poate aduce informatii asupra cavitatii uterine, mai ales in
contextul sangerarilor anormale din perioada adulta sau in postmenopauza. Biopsia
per-histeroscopica si examenul histopatologic al fragmentelor prelevate transeaza
diagnosticul.  
9. Chiuretajul uterin - are aceleasi indicatii ca si histeroscopia, dar este o
manevra oarba. in absenta histeroscopiei este util in scop diagnostic si hemostatic.  

6
10. Tomografia computerizata. Poate evidentia noduli tumorali hepatici si
pulmonari, mase tumorale abdominale si pelvine, invazia ganglionilor
retroperitoneali, leziuni secundare cerebrale
  11. Markeri tumorali
a. Markeri antigenici.
Acestia sunt antigene aflate fie pe suprafata membranei celulare, fie in interiorul
celulei tumorale, fie in fluidele organismului. Markerii tumorali antigenici utilizati
in cancerul de ovar sunt: CA 125 ; CA 15-3; CEA (antigenul carcinoembrionar)
poate avea valori crescute in cancerul de ovar (mai specific fiind pentru cancerul
de colon si cancerul gastric); AFP (alfa feto-proteina) .
  b. Markeri enzimatici:
- Fosfataza alcalina
- LDH (lactat dehidrogenaza) totala este moderat crescuta
c. Markeri hormonali
- HCG este in mod normal secretat de placenta; creste in cursul sarcinii si in tumori
ovariene.
- β-HCG (hormonul gonadotropic corionic uman fractiunea β
- hormonii androgeni (testosteronul) crescuti in tumorile secretante de ovar.
- estrogenii - nivelul lor urinar creste in tumorile asociate cu hiperestrogenism .  
12. Examenul histopatologic al piesei obtinuta in urma interventiei chirurgicale
este de „capatai”. El pune diagnosticul de malignitate, stabilind tipul histologic al
tumorii ovariene, sensibilizand astfel clinicianul in ceea ce priveste tipul terapiei
pentru care va opta, complicatiile ce pot apare si un anume rezultat al terapiei sale.

Tratament
Tratamentul cancerului ovarian este complex incluzand asocierea mai multor acte
terapeutice prin care se urmareste imbunatatirea duratei de supravietuire.
Interventia terapeutica se realizeaza in functie de stadiul clinic. Tratamentul
cancerului ovarian poate fi: tratament chirurgical; tratament chimioterapic;
radioterapia; hormonoterapia; munoterapia.  
1.Interventia chirurgicala detine prioritatea asupra celorlalte mijloace
terapeutice. O interventie chirurgicala initiala completa si corecta este cruciala
pentru tratamentul cancerului ovarian
  2. Chimioterapia. Este principala metoda terapeutica adjuvanta actului
chirurgical sau utilizata ca tratament initial in cancerele ovariene avansate.
Chmioterapia poate fi aplicata ca: monoterapie sau polichimioterapie.
  3. Radioterapia. Este utilizata ca tratament adjuvant in cancerul de ovar.
  4. Hormonoterapia.
5. Imunoterapia.

7
 Cancerul uterin

Cancerul uterin poate afecta fie colul, fie corpul uterin (endometru). Cancerul
colului uterin – Este unul dintre cele mai frecvente cancere ale aparatului genital
feminin. Acest cancer apare mai ales inainte de menopauza si la femeia care a avut
mai mult de un copil.

Cauze - Printre factorii de risc se afla infectiile genitale, mai ales cele cu
virus herpetic si cu papilloma virus, care sunt boli cu transmisie sexuala;
multiplicitatea partenerilor sexuali; precocitatea vietii sexuale; faptul de a fi avut
mai mult de un copil.
Simptome si semne - Leziuni precanceroase caracteristice (displazie) preced
aparitia cancerului. Uneori nu se manifesta adesea prin nici un semn, dar orice
sangerare sau pierdere colorata cu sange (dupa raporturile sexuale, intre fluxurile
menstruale, dupa menopauza) constituie semnale de alarma.
Diagnostic si evolutie - Displaziile sunt decelabile in cursul unui examen
ginecologic, dar diagnosticul cancerului de col uterin se bazeaza pe examenul la
microscop al celulelor prelevate din zona suspecta prin frotiu cervicovaginal. Un
frotiu al carui rezultat este anormal justifica un examen vizual local (colposcopie)
in cursul caruia este practicata o biopsie. Netratat, cancerul de col uterin se intinde,
mai intai local (la vagin, la vezica, la corpul uterin, la rect). Sunt posibile metastaze
in ficat.
Tratament - Tratamentul face apel la chirurgie si la radioterapie, carora li se
asociaza sau nu chimioterapia. In formele de cancer foarte localizate, conizatia
(amputatia colului) este uneori suficienta. In formele mai evoluate, interventia
chirurgicala, mai mare, cuprinde ablatia uterului, a anexelor sale si a partii
superioare a vaginului; ea este completata cu o evidare (curatare) a ganglionilor
invecinati, ganglionii iliaci.
Depistare precoce - Depistarea cancerului de col uterin implica efectuarea unui
frotiu cervicovaginal. La inceputul vietii sexuale sunt recomandate doua frotiuri la
interval de un an, apoi un frotiu la aproximativ 3 ani pana la varsta de 65 ani,
aceasta frecventa putand fi crescuta pentru femeile care prezinta risc. Aceasta
depistare este cu atat mai importanta cu cat, daca poate fi tratat chiar de la
inceputul sau, acest tip de cancer se vindeca in aproape toate cazurile.

Cancerul de corp uterin

Cancerul uterin se afla pe locul I intre neoplaziile aparatului genito-urinar in
tarile vest europene si in SUA datorita reducerii marcate a cancerului de col uterin
si mamar prin cresterea eficentei metodelor de depistare precoce. In Romania, in
continuare, datorita deficientelor de educatie sanitara, cancerul de corp uterin, desi

8
in crestere evidenta, se afla pe locul III intre neoplaziile genito-urinare, dupa
cancerul de col uterin si cel de san.
Etiologie. Este necunoscuta ca pentru orice boala neoplazica.
Factori favorizanti:
-obezitatea
-nuliparitatea
-menopauza tardiva (peste 52 de ani)
Asocierea acestor trei factori duce la cresterea frecventei neoplaziei de 5 ori. Dintre
ei, obezitatea este factorul cel mai important deoarece lipocitele in exces cresc
conversia periferica a estrogenului.
-ovarul polichistic (aparitia bolii este cu 25% mai frecventa)
-HTA
-diabetul zaharat
Ultimele doua au rol indirect, prin asociere directa cu obezitatea.
-expunerea la agenti cu efect carcinogenetic – administrarea intempestiva
prelungita si in doze mari de estrogeni.
Anatomie patologica
Macroscopic – materialul extras pentru diagnostic este de obicei abundent, cu
aspect friabil.
Microscopic
-in 98 % din cazuri este vorba despre un adenocarcinom (ADK) (tumora ce provine
din glandele endometriale)
-2 % sunt alte variante de adenocarcinom, precum si sarcoame
Pentru adenocarcinom, din punct de vedere histologic, este foarte important gradul
de diferentiere a tumorii, care se situeaza intre gradul I – bine deferentiat, pana la
gradul III – slab diferentiat sau nediferentiat.
Gradul de diferentiere influenteaza sansele de supravietuire la 10 ani, prin faptul ca
tumorile slab diferentiate sau nediferentiate invadeaza mult mai frecvent miometrul
si sunt radiorezistente.
Caile de propagare
1.din aproape in aproape – este cea mai frecventa cale de transmitere, tumora
invadand partial sau in totalitate miometrul si colul, apoi anexele (in special
ovarele)
2.limfatica - cea de-a doua ca frecventa. Tumora invadeaza gg limfatici regionali,
pe masura ce invadeaza miometrul
3.vasculara – este calea cea mai tardiva, cu metastaze in special pulmonare si
hepatice
Tablou clinic
Semnul predominant este reprezentat de metroragie, fiind cvasipatognomonica la
femeia aflata in perioada postmenopauza.
9
Un alt semn este piometria. (scurgere de puroi provenind din uter)
Femeia care nu a ajuns la menopauza are fluxuri menstruale abundente
(menoragii), dar si sangerari intre fluxurile menstruale (metroragii).
Tactul vaginal evidentiaza un uter marit de volum (in orice caz mult mai mare
decat varsta biologica la femeile in menopauza), mobil, de consistenta diminuata.
Anexele sunt palpabile numai in cazul in care cancerul s-a propagat la acestea sau
in cazul coexistentei unei tumori ovariene, de obicei secretante.
Diagnostticul pozitiv – se bazeaza pe examenul anatomo-patologic si se realizeaza
cu ajutorul unui chiuretaj biopsic.
Diagnostic diferential
-fibrom uterin
-polip endometrial
-hemoragii postmedicamentoase (tratamente hormonale)
-tunori ovariene estrogeno-secretante
Stadializare
Stadiul I – tumora limitata la corpul uterin
Stadiul II – invazia colului uterin
Stadiul III – extensie in afara uterului, dar nu in afara pelvisului
Stadiul IV – metastaze atat prin invazia vezicii si a rectului, cat si MS la distanta
Aprecierea corecta a intinderii bolii se poate face numai intra si post-operator.
Investigatii
Examenul ginecologic periodic, consultatia medicala la cea mai neinsemnata
sangerare vaginala care survine dupa menopauza. Diagnosticul se pune in urma
histerografiei (radiografie dupa injectarea unei substante de contrast) si/sau a
histeroscopiei (examen direct al cavitatii uterine cu ajutorul unui tub dotat cu un
sistem optic), care permite sa se realizeze o biopsie sau un chiuretaj uterin.
Ecografia pelvina
Prognostic
Depunde de stadiul clinic si de gradul de diferentiere al tumorii, fiind nefavorabil
in stadiile avansate si formele histologice nediferentiate.
Varsta bolnavei este un alt factor care influenteaza prognosticul – favorabil la
femeile mai tinere.
Totodata, depinde de precocitatea si corectitudinea tratamentului.

Tratament
1.Chirurgical – se impune histerectomie cu anexectomie bilaterala, chiar in cazul
unui corp uterin mic – datorita MS ovariene sau coexistentei unui cancer ovarian
Totodata, tinand cont de invazia predominant limfatica, asemenea cancerului de
col uterin, se practica limfadenectomie larga.
2.Iradierea
10
3. Chimioterapia – vizeaza in special sarcomul si stadiile avansate, administrandu-
se ca prim act terapeutic sau ca terapie adjuvanta.
Se utilizeaza Cicloforsfamida, Vincristina, Farmarubicin, Cisplatinum.
4.Hormonoterapia – se pare ca progestativele actioneaza asupra celulei tunorale,
micsorandu-i indicele de diviziune si ducand-o catre un grad mai inalt de
diferentiere, indicatia acestei terapii fiind cazurile avansate, recidivele, MS

Cancerul de prostata

Cancerul de prostata este cel mai frecvent dintre cancerele aparatului urinar si
genital masculin. Adenocarcinomul (ADK) reprezinta o tumora maligna epiteliala
situata la nivelul epiteliului acinilor prostatici, cu dezvoltare in general la glanda
periferica si mai rar la cea centrala.

Etiologie
Exista mai multi facori implicati in aparitia cancerului de prostata:
1.factori genetici – s-a constat incidenta crescuta a cancerului prostatic in anumite
familii; este mai frecvent la rasa neagra si mai rar la rasa galbena.
2.factori chimici – expunerea la cadmiu – persoanele care lucreaza in industria
textila, a pielii, a ingrasamintelor chimice prezinta risc crescut.
3.factori alimentari: o dieta bogata in vegetale crude scade incidenta, iar o dieta
bogata in lipide creste incidenta.

Clasificarea histopatologica: 97 % adenocarcinoame si 3% sunt sarcoame.

Simptomatologie Are doua tipuri de manifestari:

Manifestari generale datorate bolii neoplazice:
- astenie, adinamie, scadere ponderala, inapetenta, insomnie, iritabilitate
- durere vertebrala, care poate duce la confuzia cu crizele de lombosciatica
(MS osoase)
- icter obstructiv (MS hepatice)
- cefalee, migrene, tulburari de echilibru (MS cerebrale)
Manifestari locale, obstructive, de cauza mecanica - apar cel mai frecvent tardiv
datorita localizarii periferice a tumorii.
Tulburarile de mictiune se produc prin obstructie mecanica fiind similare cu cele
determinate de adenom, dar cu evolutie lenta, continua si progresiva, spre
deosebire de adenom care progreseaza capricios si imprevizibil:
11
 – durere mictionala si perineala,
– polakiurie (nevoia de a urina frecvent),
– disurie,
– hematurie (mai violenta decat in adenomul de prostata)
Infectia urinara este frecvent asociata.
Pot sa apara stenoze rectale si sindrom subocluziv – atunci cand este prins rectul.
Cand sunt invadate veziculele seminale apare durere la ejaculare.

Investigatii
Examenele de laborator uzuale nu depisteaza elemente specifice: anemie,
leucocitoza
Diagnosticul de probabilitate se pune prin tuseul rectal deoarece glanda este usor
accesibila palparii, iar cancerele se dezvolta in prostata periferica.
Ecografia endorectala – este metoda imagistica de electie in evaluarea cancerului
de prostata (zona hipoecogena)
Ecografia abdominala – arata invazia aparatului urinar si MS(metastaze) hepatice
Radiografia renovezicala simpla - arata MS osoase osteolitice sau
osteocondensante; RX pulmonara poate evidentia MS pulmonare
Urografia intravenoasa – poate evidentia staza urinara cu ureterohidronefroza
Scintigrafia osoasa – evidentiaza MS osoase cu cel putin 6 luni inainte ca acestea
sa determine modificari radiografice si permite diagnosticul precoce al acestora
CT si RMN – pentru evaluarea extensiei locale, stadializarea invaziei gg si
aprecierea MS la distanta
Determinarea markerilor tumorali
– Antigenul specific prostatic (PSA) – ste o proteina secretata de tesutul
prostatic, numai ca nu este specifica cancerului prostatic, intalnindu-se valori
crescute si in adenomul de prostata si in prostatite etc.
– Fosfataza acida prostatica – impreuna cu PSA se dozeaza pentru
diagnosticul cancerului, pentru monitorizarea raspunsului la tratament si
depistarea eventualelor recurente
– Fosfataza alcalina – are valori crescute in cazul cresterii activitatii osoase in
jurul leziunilor metastatice din cancerul de prostata
Biopsia prostatica – confirma diagnosticul
Biopsia ganglionara stabileste diagnosticul de adenopatie neoplazica

Evolutie Cancerul prostatic evolueaza prin invazie locala directa, invazie

limfatica si venoasa.
Invazia locala se face prin infiltrarea progresiva a zonelor vecine: veziculele
seminale (glande de forma lunguiata, in forma de sac, care se ataseaza vaselor
deferente la baza vezicii urinare; veziculele seminale produc un lichid bogat in
12
zahar (fructoza) ce furnizeaza spermatozoizilor o sursa de energie, facilitand
miscarea acestora; fluidul secretat de veziculele seminale constituie principalul
constituent lichid al secretiei spermatice), colul vezical, trigonul vezical (cele doua
orificii uretrale si orificiul uretral al vezicii urinare constituie unghiurile trigonului
vezical), orificiile ureterale, fundul de sac Douglas, tesutul gras periprostatic, rect,
uretra, perineu.
Extensia regionala si extraregionala limfatica determina afectarea progresiva si
succesiva ascendenta a gg limfatici pana la grupele supraclaviculare, din aproape
in aproape.
Prin deschiderea sunturilor limfo-venoase, celulele neoplazice trec in circulatia
sangvina. Urmeaza astfel diseminarea osoasa, cu MS la nivelul corpurilor
vertebrale si bazinului. MS viscerale cele mai frecvente sunt la nivelul plamanului,
ficatului si creierului.
Cancerul evolueaza lent comparativ cu alte cancere. Prognosticul este dictat nu de
neoplasm ci de complicatiile urinare ale cancerului.
Tratament
1. tratament endocrin – hormonoterapia
2. tratament chirurgical
– consta in orhiectomie bilaterala – deprivare chirurgicala de androgeni
– prostatectomie radicala - principalele complicatii sunt: incontinenta urinara,
impotenta sexuala, tumora reziduala
3. Chimioterapia – se foloseste Mitomicina C, 5 – Fluorouracil,
Ciclofosfamida, Cisplatin, Epirubicina
4. radioterapia
5. Tratament simptomatic – se foloseste pentru durerea osoasa din ADK – P:
opiacee, antiinflamatoare, corticoterapie

13
14