Taxa postala putita tu ntimttar cont ard. Bir. 6-IeP.T.T. Nr.

US,330|S46
Anul XIV Nr. 44 45 Exwéplarul 10 Lei 0!ùj..4-t2 i a n u a r i e 1948

,Blestemat este omul

care se încrede în om, care
se sprjjineşte pe un mu­
rilor şi îşi abate inima
delà Don* nul Binecuvântat
este omul care se încrede
în Domnul şi a cărui nă­
dejde tste Domnul".
(1ère mia 17, 5—7).
Apere săptămânal sub îngrijirea unul ic mitei

I
AbonamentL>l pe jtmătste aiuil 2(0 Lei prin cf. parohial, primind foaia
Redacţia şl Administraţia Cluj, Str. Regina Marla 10 ic pacfcet colectiv, şi 230 Lei pe nume şl adresă pcrscnalâ! .
Autorizaţia de reapariţip N r 3.651 din 1046 Se poate plăti şi prin contul CE.G, Kr, 40646

Abdicarea Regelui Mihai I

Proclamarea Iţepubiicei Populare Iţomâne
Noi, Mihiî A, Rege al Româ­ si ci eră că situaţia mor arnica r u pe care continuă să-1 întărească.
niei, Ia toţi de /aţă şi viitori să­ mai corespunde actualelor cen- Monarhia constitue o piedică
nătate ! diţiuni ale vieţii de stat şi ră ea în calea de svoltarli ţării noastre
In viaţa Statului Român s'au reprezintă o piedecă in Cîlea dez­ spre democraţia populară, care
produs în ultimii ani adânci pre­ voltării României. Astfel, pcpciul să asigure tuturor celor ce m u n ­
faceri politice, economice şi so­ român a dobândit libertatea de cesc bunăstarea materială şi cul­
ciale, care aucreiatrioi raporturi a ş i clădi o foi mă rouă de tist: turală, să asigure independenţa
Ir» re principalii factori ai vieţii şi suveranitatea Statului Român.
de stat. Aceste raporturi nu mai R(pulllca Populată Romand.
Prin înlăturarea monarhiei, se
corespun i Constituţiei actuale s E l i b e r a t în 1944 de sub deschid democraţiei noaitre p o ­
pri», ele c eind o grabnică st jugul cotropitorilor hitlerişti şi a pulare căi noul de măreţe înfăp­
fundamentală preschimbare. ^ In slugilor lor din ţară, poporul tuiri.
ftţa acestei sittaţii, în deplină român şl-a luat rosrta în pro­ Muncitori, ţărani, intelectuali,
înţelegere cu factorii de răspun­ priile sale mâini. soldaţi, subofiţeri, ofiţeri, cetăţeni
dere ai târî, conştif nt de răspun­ In frunte cu forţa conştientă şi şi celatene.
derea ce mi revine, consider că neşovăitoare a clasei muncitoare, Să înălţăm noua formă de viată
î n jnsrituţia monarhiei nu m»i poporjul r r m â n a înlăturst jugul a statului: nostru, Republica Po­
corespunde actualelor condiţiuni moşierilor şi a inlăturat pe tra­ pulari Română, patria celor ce
ale v k ţ n nras re de" sfat şi că tat orii intereselor sale alungând' rruncesc cu braţele şi cu mintea
monarhia constitue o pied'că se­ delà c â r n a ţării pe f cei care a- «delà oraşe şi delà sate
rioasă în calea deşvoltirii Ro­ părau inttresele jefuitorilor Iui Dat în Bucureşti azi 30 Dec.1947
umanie!, Astfel poporul român a reuşit Urmează semnaturile tuturor Mem­
In.consecinţă pe deplin con­ să instaureze regimul dftrocratic brilor Guvernului.
ştient de importanta actului ce-i
fac în interesul poporului român.
Abdic pentru mine şi .urmaşii
mei delà tron, renunţând pentru
Unire şi ^Pace în lume -
(din pastorala de Anul nou a l.P.Ş.S, Iuliu Hossu)
mine şi pentru ei Ia toate prero­
gativele, ce îe-am exercitat *a Stăm pe prag de An nou. Am străbătut un an greu. Nt
Rege al României. I-am dorit „fericit". A ş a ne-fm poftit unii, altora. Aşa l-am
Las p porului român de a ş i
dorit nouă şi lumii întregi. Ni l-am dorit în pace. Mare lucru
alege noua formă de stat.
Dat In Bucureşti Ia 30Dec 1947. ne am dorit, fericire şi pace. In schimb l-am avut greu. A fost
MiHA! i greu pentru noi, a fost greu pentru o lume întreagă. Oameni
Proclamaţia Guvernului fără suflet, au răsturnat pacea în lume. Au avut puterea în
mână şi cu suflet păgân au adus blestem pe capul popoarelor.
Muncitori, ţărani, intelectuali,
soldat', subofiţeri, ofiţeri, cetă­ Au socotit să fericească lumea cu înţelepciunea lor şi au pră­
ţeni şt ceUţene ai României. buşit popoarele în nefericirea războiului înfricoşat a! lumi în­
Regele AU hai I a sbdicit ss'Szb treg?. S'a sdeverit încă odată, nebună înţelepciunea omenească.
delà tron In actul de abdicare, Praf şi cenuşă s'a ales, din rodul atâtor veacuri de muncă
semnat gsiSzi Ia 30 Decemvrie
trudnică. Popoarele au sângerat, ca niciedată în istoria lor şi
1947, constată că în vieaţa Sta­
tului Român s'au produs in ul­ sufletele s'au cutremurat. Moarte, multă mogrte în lume, tru­
t i m i i ani adânci prefaceri politice, puri rănite şi însângerate ale popoarelor în suferinţe, cu sufle­
economice şi sociale care su creat tele zdrobite şi sfărâmate.
noi raporturi între principalii fac­ Câte străduinţe de vindecare, de refacere, rămân zadarnice.
tori ai vieţii de stat.
Răul a fost mare, peste măsură. O lume s'a prăbuşit, în foc şi
In faţa acestei situaţii, în de­
p l i n i înţelegere cu factorii de sânge. O lume trebue vindecată, întrămată şi înălţată din nou
răspundere, ai ţării, Regele con- la vieaţă. r«ovtinvara tu pac 4'
 Ord.ixru.1 DPocââxiţel O dată istorică
— Drjpt rlspuns pentru aceia care mereu ne cer lămuriri asăpra felului, cum se
poate întemeia într'o parohi», Ordinul. Pocăinţei -
„In anul J | 0 9 dela crearea
Cea mai bună organizare a lumii, când Dumnezeu a creat
ereditici aşilor iu asociaţii cre­ cerul şl pământul, anul 2 9 7 7
ştine ts e Ordirmi răcăinţeî. EI
dela potop, anul 2 0 1 5 dela
a fost « vwiét s. Francisc
de Asissi, la începutul sec. XIII. naşterea lui Avram, anul 1510
Este un tel de or in călugăresc dela Moise şi ieşirea lui Izratl
pentru creştinii ' din lume Se din ţara Egiptului, anul 1302
numeşte fi «Ordinul Terţiarilor dela ungerea într'u rege a Iui
Franciscani", *) iar membrii
între ei se numes fraţi şi surori. David, în cea de-a şasezeci şi
In ordinul pocăinţei poate noua săptămână de ani, pre­
intra orice creştin între 14—60 zisă de profetulDaniil, în O-
ani,**) fie căsătorit, ffe necăsă­ Iimpiada al 1 9 4 - a , anul dela
torit. Acest Ordin este menit întemeierea Romei 752 şi al
acelor credincioşi, cari neavând 42-lea al împărăţiei lui Octav
o chemare specială, ('pentru
mântuire), totuşi vreau ca viéata August, toată lumea fiind în
s i şi-o trăiască in pocăinţă,***] pace şi etatea lumii a_ şasea:
ca aşa mai uşor să ajungă la Isus Cristos Dumnezeul veş­
sftnten'e, deoarece numai cel nic Fiul Tatălui celui veşnic,
sfinţi ajung în cer (Col. 3, 12
voind să mântuiască lumea cu
şi Apoc, 14, 12),
In Ordin pot infra şi creştini venirea Sa, după ce fu c o n ­
singuratici. In acest caz el va ceput dela Spiritul Sfânt şt
aparţine unei comunităţi din a • împlinise nouă luni dela con­
prop^ere şi nu va fi obligat a ceperea Sa, Isus Cn'stos făcut
lua parte la adunările lunare. , om, se naşte în Betleemul lut
Constituirea unei comunităţi
Iuda, din Măria Fecioară".
noui într'o parohie se face când
sa găsesc măcar 10-20 credincioşi, cari doresc a petrece virata în pocă­ Aşa determină Martirologiul
inţă. Doritorii se oua în legătură cu preotul din loc şi cu «na din urmă­ roman din 2 5 Decemvrie, cu
toarele centre aleOrdinului Pjcăioţ«i: Bucureşti, str. Bitiştti 39; Oradea
multe amănunte data mântuirii
Iaşia 12 Cluj, Regina Maria 10. Sub conducerea, ori mècar cu învoirea
preotului, se pot ţir>e adunări creştine şi înainte de întemeierea comuni­ noastre. Ea constitue o piatră
tăţii, după îndrumările manualului oficia!. Comunitatea constituita lucrează de hotar în istoria de sbucium
numai după directivele date de preot (paroh fi superior) conform Regulei.. a omenirii. Valul furibund al
Fiecare comunitate (ar fi de dorit, ca fi Recare membru) va trebui vremii a isbit-o în multe rân­
să aibă necondiţionat Cartea Ordinului Pocăi iţe', E î este sitò tipar
duri, dar n'a clintit o iotă
'şi în scurt timp doritorii o pot avea.dela ziarul „Visata Creştină".
Membrii Ordinului sunt datori să se silească a trăi vie» ţa creşti­ din răvaşul de pe ea. Niciun
neşte, adecă să ţină poruncile. Pe lângă cele ce sunt obligaţi toţi cre­ alt eveniment de două mii de
ştinii să facă, terţiarii (membrii) mai sunt obi gaţi ca, dupâ puteri, să ani încoace n'a putut fi luat
împlinească şi urmâtoirele: drept început în numărătoa­
Pe sub hainele lor să poirte o hainită m'că, numită scapular şi rea vremii.
cingătoare. Să zică zilnic de 12 ori Tatăl nostru, Născătoare şi Mărire. Vor
oarticipa lâ adunarea lunară. Şi se vor cumineca lunar. Aceste datorii,
îasă, nu obligă sub picat. Datoria de a ne feri de beţii, petreceri şi o- 0 seamă de cuvinte
speţe rele, desfrâu, lux, înjurături, e t c , obligă pe toţi creştinii, efrar de
nu sunt terţiari. Că nu îndeplinesc, vor răspunde. Terţiarii vor ţinea legea Napoleon se gândi să con­
lui Dumnezeu scrisă în Evanghelie. stitue o biserică anglicană, in­
Cei ce vreau să între în Ordirj, după o pregătire de 3-6 luni (can­ dependentă de Papa. într'o
didatură, postulitură) vor face un an întreg de noviciat. Imbracarla zl vorbi despre aceasta cu
noului novice se face după un ceremonial, de către un preot din Ordinul
vărul său d. de Barral.
III, care are împuternicire.
Comunitatea odată întemeiată, urmează normal drumul creştin : îm­ — Nu-I aşa, vere, că Franţa
plinind poruncile şl ţinând Regula. se poate lipsi de Papa?
Se pune întrebarea că dacă terţiarii nu au nici o obligaţie morală — Da, Sire, după cum ar­
în plus, decât ceeace trebue să ţină toţi creştinii, ce rost mai are să se
mata se poate lipsi de N a ­
fieă cineva terţiar? Iată răsounsul :
(continuare în pagina 6-a) poleon.
*) S. Francisc a întemeiat trei o r d i n e c ă l u g ă r e ş t i ; I al bărbaţilor călugări Acest răspuns reuşi să d e ­
din mănăstiri, II al călugăritelor din mănăstiri şi III al t u t u r o r credincioşilor din zarmeze pe Napoleon de pro-
•lume, cari trăiesc vieaţa d e căsnicie,
**) C â n d într'o parohie 9e constitue p e n t r u întâia o a r ă , p o t întră în O r d i n ectele de schismă.
şi cei trecuţi de 60 a n i .
•**) Vezi Mt. 3, 2; Lc. 13, 3, 5; Col, 3 , 9/ A p o c . 14, 12; şi Mt. 5, 48. Zoo Lee*
 Sliv'ip pe Domnul Bucuraţi-vă pururea întru Domnul
Slăviţi în veci pe Domnul Creştinătatea şi sfinţenia nu constă în fe'ţe posomorîte,
Prin harfele de aur, înbuinate şi cu capul plecat mereu spre pământ.
Căci numai Dânsul este Sus sâ avem inimile! Cu frunţile în soare, iar sufletul
Al nostru scump tezaur. spre cer! Feţe zâmbitoare, pline de bunătate şi dragoste. Bu­
curaţi-vă pururea! (I Tes. 5, 16).
Slăviţi în veci pe Domnul Bucuria, veselia este firescul copilăriei. Iar Isus z i c e : de
Atunci când vă loveşte nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra în împărăţia lui Dumnezeu
Adesea 'n cearcă—Bunul— (Mt. 18, 3). Numai ca bucuria să fie curată „întru Domnul",
P e - a / săi eare-i iubeşte. care bucurie eşte aşezată între roadele s, Duh, din care ur­
•
mează pacea (Gal. 5, 22).
Slăviţi în veci pe Domnul Aceste bucurii supt sfinte şi "nepătate. Ele au groază de
„Ei" fost-a osândit păcat. De aceea şi creştinul cu gândul la Dumnezeu va în­
Pentru noi păcătoşii conjura veseliaa care de obiceiu duce la păcat. - m

Pe cruce răstignit.. Petrecerile din ziua de

azi de obicei duc la pă­
SJăviţi în veci pe Domnul cat. Profetul Isaia strigă:
Cu sufletul fiţi gata Vai de cei ce se înfier­
In ziua judecăţii bântă de vin şi de cei ce
Să dobândiţi lăsplata. vreau la ospeţele lor chi­
Nicu Mifrache tară,'harfă, tobă, flaut...
Iadul îşi va căsca gura
şi acolo se yor coborî
Ce nu este cu putinţă
chiotele de veselie (Is.
— N u este cu putinţă să 5, 11-14).
ajungă fiecine la liniştea mân­ Lepădaţi, dar, lucrurile
tuirii, de no va trece întâi întunerecului: ospeţele,
prin uşa răbdării. beţiile, faptele de ruşine
— Nu este cu putinţă să (Rom. 13,13). Deci cre­
se sue în cereasca cetate ă ştinii vor fi cu mare bă­
fericirii, de nu va intra prin gare de seamă la petre­
cafea smereniei. cerile pe cari ni-le îmbie
— Nu este cu putinţă să Satana în* sec. X X atât
se înalţă în-ceata sfinţilor, de la oraşe, cât şi la sste. Satana îndrăsneşte a ispiti pe orielne,
nu se va smeri cu duhul aici Chiar şi nunţile, zice s. chiar şi pe Mântuitorul !

| o s în oraşul celor pământeşti.
' — Nu este cu putinţă să
împărătească împreună cu Cri-
stos la cer, de nu va urma
aici urmele lui Cristos cu
crucea.
— Nu este cu putinţă a
rămânea cuiva nume vestit în
lume, cu fapte rele şi necu­
viincioase.
Antjm Ivireana
. Cei ce nu s morţi...
Nu suntem morţi, sunt morţi acei
C e fac din vîeată moarte.
Când dăm şi morţii vieaţa ei,
Avem mai mândră parte.
Atâţia-şi află un sfârşit
Perind ca boaba spumiî.
Iar noi, cei duş), ne-am veşnfcit
In conştiinţa lumii.
N. Iorga
I.G.deA., trebuesc revizuite înlăturând din ele pompele diavoleşti.
Fumatul nu este po­
menit în s. Scriptură,
fiindcă este o noutate ă-
dusă de la sălbatecii din
America. Azi fumatul
vrea să pună stăpânire
oarbă pe om, tinde să
devină o patimă. Sufle­
telor alese nu-poate fi
recomandat.
Coafura, luxul şi moda,
după cuvântul Mântuito­
rului păstrat la $. Petru
şi s. Pavel, pot să fie
piedeci în calea spre cer.
„Femeile cu podoabă de
cinste, cu sfială şi bu-
năcuviinţă să se împo­
dobească, nu cu împle­
tirea părului (coafura ex-
In râset satanic, fecleara îfi piange desnSdâJduît leniti litrei
de glasul Evangheliei tcontinuare Tn pag. 5)
 "CTnire şd. P a c e î n lume Sărbătorirea Anului Nou
Unde este dătătorul de vieaţă, unde este Mântuitorul? finului nou să-i dăruim oa­
E>j, Isus. Cu programul de vieaţă pentru o lume întreagă. meni noui. Ca şi el să vină cu
A binevestit săraclior, a tămăduit pe cei zdrobiţi cu inima, a haruri noui şl binecuvântări
vestit robilor scăpare şi. orbilor vedere, a slobozi pe cesi fărâ­ cereşti asupra noastră.
maţi întru uşurare. De multă vreme se stărue
Ea
y Isus am venit să vestesc anul Domnului, bineprimit. mereu asupra reînoirji oame­
Ceriu nou şi pământ nou. Nouă împărăţie, nou Ierusa im. nilor. \?rem oameni nouil
Am străbătut încă un an greu. Stăm pe prag de an nou. Incă st. Pavel scria în car­
Să ascultăm glasul de chemare, să urmăm invitarea. Să ne a- tea sa către Coloseni (3. 9):,
propiem de izvorul vieţii şi să ne împătăşim din Inima prea- desbrăcaţî pe omul cel vechiu,
stâată, iubitoare de oameni. dimpreună cu faptele, lui rele
Cu această împărtăşanie sfântă să plecăm pe calea noului şi vă îmbrăcaţi în omul nou,
an. Cu acest suflet împărtăşit din lumina vieţii Mântuitorului după chipul Celui ce l a fă­
să trăim, să muncim şi să clădim. Cu suflet iubitor de oameni.
cut! In dreptate şi sfintenk!
Noi nu trecem prin vieaţă răsleţi, fiecare pe calea lui, fără Şi aşa omul nou ne va a-
a lua seamă la semenii săi, la soartea îor, la durerea şi la su­
duee vieaţă nouă plină de
ferinţele lor. Cu toţii suntem înfrăţiţi în acelaş suflet, din care
bucurie şi pace.
n e a m împărtăşit Suntem luminaţi de ace ea ş lumină, suntem
aşezaţi pe aceeaş cale. Suntem marea obşte a lui Dumnezeu
*
pe pământ. Suntem familia\lui, reîntregită de Fiul său ,trimis La sfârşitul anului vechiu,
în lume. Suntem fraţi. fiecare bun gospodzr, aseme­
nea băncilor şi întreprinderi­
Vrednice de toată lauda sunt străduinţele de pace ale con
lor mari, fac un bilanţ, un fel
ducătorilor de .popoare, dar vedem cum, spre durerea noastră,
de socoteală, asupra celor
rămân şi de astă dată zadarnice. Până aici ajung puterile o -
realizate şi pierdute în anul
muluf. Prin oameni şi încă oameni răi s'a turburat pacea în
trecut.
lume şi iată cât sunt unii oameni de neputincioşi s'o aşeze. Cu
toţii trebue să închinămr toate puterile noastre, pentru a-o re­ Asu pra faptelor noastre încă
aşeza. Fiecare, înainte de toate, în sufletul său. se face un fel de socoteală:
In săptămâna de rugăciune pentru unirea tuturor biserici-' examinare a conştiinţei, ca să
lor, între 18 şi 25 Ianuarie, să se înfrăţească rugăciunile tuturor vedem ce am făcut îşi ce nu,
sufletelor pentru a cerşi deia Dumnezeul milelor şi Tatăl nos­ pentru suflet, în anul care a
tru al tuturor, unire şi pace în lume. * trecut.
Pentru anul viitor să facem
Cu' acest gând sfânt, de a, munci pentru unire şi pace, să
un fel de proect, un- plan de
plecăm pe calea noului an şi ajutaţi de haruîceresc, să-1 facem,
muncă, în vederea cuceririi
cu puteri unite, fericit, cu pace. Cu văduve mângâiate, cu or­
împărăţiei cerurilor.
fani ocrotiţi, cu săraci ajutoraţi, cu bolnavi cercetaţi. C u des-
*
robire din toată suferinţa şi durerea, prin conlucrarea tuturor
şi cu deplina libertate a fiilor lui Dumnezeu, înfrăţiţi în acelaş Ca Anul nou să ne aducă
suflet, din care s'au împărtăşit cu toţH. fericirea pe care ne o urăm
unul altuia, la începutul anu­
Ordfnul P o c ă i n ţ e i ( u r m a r e din p a g . 2) lui nou şi ziua întâi a Anului
împărăţia ceriurllor se ia cu asalt (Mt. 11,12). O cetate însă, mai ce vine să o începem nu cu
bine se poate cuceri când se unesc mai mulţi, decât unul câte unnl 1 Apoi: păcate, ci cu bucurii curate,
unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, voi fi şi eu de faţă, zice -<cu 'Dumnezeu.
I s u s . D e c i , dacă în lupta noastră îl vom avea şi pe Isus Unii în noaptea de Anul
cu noi, vom birui. Şi mai pe urmă: membrii Ordinului Pocăinţei se tac
părtaşi unui nesfârşit lanţ de haruri cereşti. Preoţii-tert'tri se bucură "de
nou se adună la cârciume, ori
altar privilegiat, ori unde celebrează. Toţi membrii se împărtăşesc de ru­ în săli de joc, ca să-şi petrea­
găciunile neîncetate şi jertfele multor milioane de sfinţi din cer şi de pe că, sigur, nu cu Dumnezeu.
pământ'membri ai sfântului Ordin al Pocăinţei. Ei se întovărăşesc cu lucru­
Acest lanţ nesfârşit d? haruri şi binecuvântări dumnezeeşti ne ajată rile întunerecului. Şi nu odată
ca mai bine să ţinem Poruncile şi Regula, mai bine să slujim Iui Dum­ se îngreunează cu păcate.
nezeu. Iată pentru ce este de mare folos să ne facem terţiari! Aşa că
să nu ne mire că S. P. Papa Qrîgote IX a excomunicet pe toţi cari
Alţii socotesc de bine să
grăesc de rău acest Ordin, ori'împiedecă pe cineva să se facă terţiar. se adune în biserici, ca Anul
Cei ce doresc a şti amănunte să comande cartea „Ordinul Pocăin­ nou să-i prindă în rugăciuni,
ţei", care dă îndrumări precise pe baze evanghelice. predici şi slujbe sfinte, îneht-
Dumnezeu să ne dea .Pase şi Bine". - p. Teofil (conttasara In pag. 5>

#
 „lată stau la uşă Şi bat" (Apoe. 3 , 20)
Omul nou
Domnul stă la uşa anului în loc de laudă îl necinsteşti,
•nou şi bate. Ii vei deschide ? te cobori mai pe jos decât In noaptea sfântă, deodată cu
Cristos, i'a născut şi omul nou,
Căci uşa anului nou e sufle- vieţuitoarele fără suflet. omul cu suflet creştin. Dar cre­
i u l tău. Dacă-! deschizi şi-l Tu nu cinsteşti ziua Dom­ ştinul s'adesoli i a m a t de Cristos,
laşi să intre Domnul, • anul nului, tu nu asculţi Sf. Litur­ şi-a îndepărtat cărările de ale
nou va fi fericit, vei avea pace ghie, tu nu petreci Dumineca Lui, îndepărtându-se în acelaş
în suflet şi bucurie în fami­ {continuare în pag- 8) timp de idealul vieţii sale.
lie. Prin pacea sufletului tău in aceasta situaţie fiecare d o ­
nate lui Dumnezeu. reşte o schimbare, o reînoire a
-vei contribui la pacea lumii. sufletului omenesc. Din fiecare
Isus stă la uşa sufletului Prin cele dintâi se cere ur­ piept răsună acelaş strigăt: Lu­
4ău şi bate. Dar uşa sufletului gie şi blestem, pânăcând prin mea trebue să se schimbe, su-
tău e zăvorită. Zăvoarele pă­ rugăciuni şi jertfe sfinte se fietul omenesc trebue să se î n o -
catelor o ţin bine ferecată. * cer binecuvântări cereşti asu­ iască, însuşi Isus Cristos vrea o
E timpul să vezi ce opreşte pra slăbiciunei din noi şi a- s c h t T b i r e a suf'etulul o m e n e s c
„Impîrăţîa lui Dumnezeu s'a a-
intrarea lui Cristos în sufletul supra Ţării. propiat. Intoarceţt-vă". Această
tău. Ia- rând pe rând porun­ lată pentruce să ne gândim întoarcere t r e b t e să se efectueze
cile dumnezeeşti şi bisericeşti. bine cum să terminăm anul in conştimţa şi inima fiecăruia.
Poate tu nu vezi că te în­ vechiu, cum să-1 pregătim şi Singur omul transformat şi înnoit,
poate transforma şi înnoi lumea.
chini lui Dumnezeu şi ţi-aî cum să I începem pe cel nou. O nul formează onenirea.
iăcut chip cioplit din păcatele Ca anul ce vine să ne a-
Se pune întrebarea: Cum se va
tale şi te închini lor. ducă adevărate bucurii, feri­ transformi omul şi orin el o m e ­
Poate uşa sufletului tău e cire şi pace îmbelşugată, plină nirea? RSspunsul diferă şcolile
zăvorită cu păcatul sudălmi- de cerească bieecuvântare a reformiste.
Pruncului Isus. 1). Moştenitorii mentalităţii ra­
l o r : tu necinsteşti prin gura ţionaliste a sec. XVHl cred într*o
t a nespălată numele Celui Pentru toţi cititorii, abo-
perfecţionare spontană a omeni­
^fânt, care a făcut cerul şi pă- naîii, colaboratorii şi sprijini­ rii. Desvoltîrea liberă a gândirii
imântul ca să-? preamărească torii ziarului şt descoperirile ştiinţifice, spun
^i gura ta ca să-1 laude. Şi „I/IERTA CREŞTINA" ei, vor desvolta din ce in ce b u ­
năstarea şi valoarea morală s
agerată), nici cu aur sau mărgăritare fluxul), nici • cu haine omului. Omul nou vi fi omul
evoluat, luminat numai crin lu­
ssumpe (mo la imorală), ci cu fapte bune, precum se cuvine mini raţiunii şi concluziile s i g u r e
femeilor, care spun că se tem de Domnul" (I Tim. 2, 9; vezi ale ştiinţei.
şi I Ptr. 3, 3—9). Pâr. Papa dela Roma a dat decrete şi în­ Nimeni nu tăgăduieşte p r o -
drumări precise în cauză, cari au fost publicate la vreme şi greşul gândirii si al ştiinţei î n
în revistele româneşti. u'tlmu! timp, dar acest progres
Referitor la glume şi vorbe deşarte ar fi bine să citim n'a reuşit să facă omul mai bun.
Pentru aceasta trebue o altă cu­
fa s. Mat, 12, 36; Iac. 1, 26; Ef. 4, 29^şi 5, 4; II Tim. 2, 16. noştinţă indispensabilă pentru
Şezătorile (hăbu- conduita în vieiţă, ştiinţa despre
dle) dela sate tre- sine, d e p r e natura noss'ră, des­
buesc reîncreştinate pre originea si sfârşitul nostru.
cu cuvântul lui Cri­ N u m i i progresul si adâncirea a-
cestei ştiinţa va fi în st^re să
stos (Col. 3,16)_cu sch'mbe vieaţa oTsuhii, s'o înno­
psalmi, laude şt cân­ iască.
tări duhovniceşti (Ef. ! O societate, oricâ' de evoluaţi,
5,19) înlăturând glu­ care nu crede In Dumnezeu, în
mele şi vorbele u - suflet. în nemurire, o societate
in care o m u l a luat locul Iui
şuratice, horele şi
Dumnezeu, clădeşte totul invers.
tot felul de distrac­ O astfel de societate n'are stabi­
ţii introduse şi şop­ litate, n'a reuşit să schimbe omul
Nu lenevi şi nu crede tuturor făgăduinţelor deşarte ale iumii!
tite la urece de dia­ după gândul iui Cristos.
vol, cu care alungăm din mijlocul nostru pe Dumnezeu şi 2) Acestea sunt iluzii, spun alţi
invităm pe Satana. Ca nu cumva să aducem urgia şi pedeapsa teoreticieni Omenirea prcgre
ceriului peste cei de faţă, peste casa aceea, satul, neamul şi seazi numai sub acţiunea unui
mic număr de personalităţi p u ­
ţara, unde ,se ţin astfel de şezători şi bucurii păgâneşti, prin ternice, capabile să se impună
cari se cere mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultători (Ef. 5,3-6). masse'or prin forţa lor şt să-jf
Prof. Filotea Dumbravă supună restul printr'o conitrân-
 6 Vieata Crestina
Datoria apostolatului
Vieata, care de altfel ni se dă
f i r i voia noastră, împreună cu
toate darurile care se ataşează
t i — ca şi încredinţarea talanţi-
lor din, Evanghelie - r - nu e;te
pentru bunul nostru plac de aici,
ei este pentru un scop bfhe de­
terminat de Creator. Ea oferă un
vasf câmp de bătălie din care
sau ieşim biruitori şi suntem în­
cununaţi de glorie, sau ieşim
trădători şi suntem condamnaţi
liră cruţare. Orice creştin fi'rid
un ostaş pe un câmp de onoare,
trebue să fie executant al coman­
damentelor creitire sau se face
vinovat de trădarea cauzei cre­
ştineşti oridecâte ori le violează.
.Fiecare d?n're noi — zic«
monseniorul Benson — poatti pe
buzele tale — cu posibilitatea de
a o da într'o zi — sărutarea Iul
Iada". Vieaa ascunde în sine o
misiune tempora'ă, un scop pre­
cis şi nimeni nu a foit întrebat
dacă consimte sau nu să o pri­
mească, dar s ă In vrerea fiecă­
ruia de a o folosi in scopul ei
divin sau de a o sacrifica pentru
plăcerile tempora'e.
Fiecare, deştep<ându-ne în lu­
me ne-sm pomenit in faţa a doi
stăpâni, cu două oferte deosebite:
Dumnezeu reclamându- ne pentru
sine pe veşnicie, indfcârdune
trăirea poruncilor şi datoriilor
noastre faţă de El, şi lumea ce-
răndu-ne pentru ea, oferfndu-ne
momeala plăcerilor temporale.
Altă cale mijlocie nu există: stu
devii un apostol, sau un apostat!
S a u vei servi lumea şi vei părăsi
pe Dumnezeu, sau vei respinge
oferta lumii şi vei servi pe Dum­
nezeu. Ceeace canonicul Cardj n
spunea — intr'un meeting la
Sorbona—referitor fa muncitorul
creştin, se aplică tuturor suflete­
lor creştineşti, .Ultimul dintre
muncitori spunea D-sa — nu
este un osândit al pământului,
nici un ocnaş ai foamei, ci el este
4 i n fiu a lui Dumnezeu - el are
o misiune divină de îndeplinit.
N u după moarte, cl de aici de
pe pământ începe veşnicia
Vieaţa veşnică se pierde sau
•e câştigă de aici de pe pământ;
.ea se pierde prin refuzul trăirii
principiilor care o grevează in
eternitate. Vieata veşnică de din-
c o k v se clădeşte mai ales de aici
de pe pământ, cu bucăţi de su­
ferinţe, cu fapte bune. printr'o
continuă dependenţă de Tatăl
veşnic şi mai ales prin apostolat
creştin care este prin excelentă
meritoriu şi edificator.
Dupăcum pe câmpul de onoa­
re orice soldat trtbue să fie
lupt! tor gata în orice motrert
pentru sacrificiu, Ia fel pe câm­
pul de onoare al spiritualităţii,
orice creştin trebue iă fie un a
postol, gafa in orice moment
pentru martiriu. Apostolatul cre­
ştin este o datorie capitală, o
profesiune principală, asumată în
clipa botezului, care nu «xdude
profesiunea voastră civilă, ci o
depăşeşte şi o încorporează- Da­
toria apostolatului refuză or ce
scuză, orice neglijenţă şi delăsare.
Motivul esenţial însă. pentru
« r e nimic nu scuză dela s-pos-
toitt. este faptul că apostolatul
este ac ivifatea prin excelenţă în
serviciu] şi pentru scopurile ex­
clamate de Dumnezeu, adunând,
pregătind şi îndrumând sufletele
pentru veşnicia de după moarte,
.Cred — zicea Pier Gîorslri
FrassatI — că vieaţa de aici tre­
bue să fie o permarentă pregă­
tire Ia cea de dincolo, căci nici­
odată nu ştim ceasul trf cerii
Marelui luptător pentru libertate
I n o c e n ţ i - a M l c u OlaA:
întemeietorul Blajului
Te văd venind, Tribun
— Furtună ce răsnnă
Din adâncimi pe culmi,—
Şi'n tine îşi adună,
Românii din Ardeal
Voinţa milenară
De a trăi stăpâni
Pe limbă şi pe ţară.
Episcop- — crez de foc,
In braţe de vecie —
Tu-ţi.ştii întifgulneam
In nimbul de mândrie,
Ce-1 poartă din străbuni:
Roman îi este graiul
Ş i sângele roman...
Roman îşi vrea şi traiul.
Dar sbucivmu-i de leu
11 macină amarul
In truda de iobag.
Tu-i lumi m zi Calvar ul...
Ş i în Ardeal — profet
De măreţii uitate —
lu stăpânirii ceri:
Dreptate, libertate i
noastre". Şi credinţa lui a fost
adeverită in pragul Anului nou»
1925 — scrie P. S S V. Suciu —
când el îşi sfârşi exilul pămân­
tesc, credinţa ii dictă aceste fru­
moase reflex'!, către un prieten:
.pacea Domnului fie cu spiritul
tău*. Oricare alt bine fiind ză
dărnicie, precum zădărnicie este
tot ce caută lumea. E frumos s t
mori când dincolo este adevărata
vieaţă.
Dar v a i ! Câţi dintre noi po
seda. comoara unei atât de tari
credinţe? Câţi dintre noi trăiesc
atât da intens această credinţă?
Puţini. Foarte putini sunt ferici­
ţii care posedă astfel de bogăţii
spirituale, din care se nutresc,
din care respiră şi cu care se în­
tăresc. Nu este oare datoria a-
cestora de a 'e împărtăşi şi celor
mti săraci? Nu este oare datoria
celui tare de a ridica pe cel s!*tr
când a căzut, sau de a-I sprijmf
când e aproape să cadă? N u
este oare datoria celui tare în*
credinţă, de a o împărtăşi celui
trai puţin (are, după cum ne
Şi ca un craiu arunci
Temeiuri de 'nălţate
Pe umerii de veac
Ce vor dura hotare
Poporului menit.
Prin suflet să re'nvie
In vad de Răsărit
A Romei veşnicie
Din lupta pentru neam.
Un trist surghiun te scoate?.
Dan. sufletul tău dârz
Să-l frângă nu mai poate„
In Roma mai român.
Mai liber ţi-e cuvântul,
Şi peste gând mai dragi
Şi neamul si pământul.
Martir şi în mormânt,
Cu rosturi seculare,
Tu „Micule" prin vremi
Eşti tot mai viu, mai mare,
Ctitor al Blajului
Şi fală a „Unirii",
Cu neamul desrobit
Urci slava nemuririi!
P. ION GÂRLEANU

FRATE IOANE
Vieaţa pământească a omu­
lui e ca floarea câmpului: ră­
sare, creşte şi se vestejeşte.
Omuj în această lume e un
«arman drumeţ, care călăto­
reşte un număr mai mare sau
mai mic de ani pe puntea vi­
aţii atârnată deasupra unui râu
d e foc, la capătul căreia se
intinde nesfârşita câmpie a fe­
ricirii veşnice.
Şi după cum călătorul la
drum lung îşi are toiagul de
călătorie şi desaga cu merinde,
i o t aşa şi omul are toiagul
tninţii şi desaga cu harurile
Domnului.
Călătoria e grea şi anevo­
ioasă. Omul trebue să treacă
?prin pădurea ispitelor, de un­
de sar ucigătorii de suflete.
Creştinul cel bun înfruntă
<:u bărbăţie greutăţile călăto­
riei în această „vale de la­
crimi" apărându-se cu toia­
gul minţii şi hrănindu-se din
desaga rugăciunilor şi fapte­
lor bune, ca apoi — la capă­
tul călătoriei — să se bucure
d e vieaţă fără de sfârşit, a-
colo unde nu este plâns, nici
întristare.
Dar, vai! Mulţi, foarte mulţi
dintre călătorii acestei lumi
se clatină şi se prăbuşesc în
râul de foc al iadului veşnic.
-Aceştia, spune Sf. Carte, mai,
bine le era lor de nu se nă­
şteau.
Frate Ioane, te ştiu om
m toate astea toţi au fost îngro­
dintr'o bucată: creştin bun,
cu sufiet mare şi inimă largă,
aşa cum i-ar sta bine româ­
nului nostru,
Cei legaţi ia ochi şi întu­
necaţi la minte trebuesc făcuţi
să .vadă, cei cu urechile astu­
pate să audă, cei rătăciţi să
se întoarcă.
-
Frate Ioane, în familia ta,
TfTsatul tău, în jurul tău şi
peste tot pe unde alergi în
goana vieţii, fii îndrumător de
suflete pe cărarea fericirii ve­
şnice. Cu pilda, cu fapta şi
ru sfatul,
Vieaţa Creştină
ID a/t or Ia, apostola.t'u.l'u.i
cere chiar Dumnezeu prin^pana
profetului? „ D a c i tu nu ai pre­
vestit pe păcitos şi ei a căzut,
sângele Iui ii voiu cere din mâna
ta; daci l'ai prevestit şi el a că­
zut, el e de vini", (Ezechil 31,
8-16).
In concluzie, apostolatul e o
necesitate spirituali care se cere
a fi îndestulată, e o chemare a-
dresată ftecirui creştin şi căreia
trebue să i se răspundă cu prom-
titudine şi este mai ales o dato­
rie permanentă, care trebua a-
chîtati. Mijloacele apostolatului
sunt nespus de variate: dela
simpla rugiciuns pentru întoar­
cerea păcătoşilor şi nevoile Bi­
sericii până la abandonarea lumii
p :ntru cucerirea sufletelor Ia
Dumnezeu, în ţările streine şi în­
conjurat zi şi ooapte d ; primej­
dii, dala simplele discuţii de con­
vertire sau de reînviorare spiri­ • la cunoştinţă nu este o simpli
tuală şi până Ia organizarea de
asociaţii religioase în scopul sfin­
ţirii sufletelor, este un vast d o ­
a
meniu care oferă c ' e mai felurite
moduri de a recâştiga sau a în­
tări sUf etul în credinţa
Mijloacele — care se oferă sau
care trebuesc inventate — nece­
sită o e x p i o i t t r e , o întrebuinţare tot ce avem! Ai Tăi suntem t
cât mai intensă, şi în raport de
ne:esităţ"Ie mediului respectiv, in
col iborare şi după sfaturile m i ­
niştrilor Bisericii. Cel mai rod-
n'c însă şi mai necesar mijloc
Un oaspe tăcut
Toţi erau foarte ocupaţi în
atelier, când pe neaşteptate,
a venit un oaspe tăcut. Ni­
meni nu 1-a zărit nicicând a
venit, nici când a plecat. Cu
ziţi de trecerea acestui oaspe;
căci unul dintre lucrători că­
zuse la pământ; era mort.
Ajută pe cei în nevoe, a-
lintă pe cei în durere, sfătu-
eşte pe cei nedumeriţi, îm­
bărbătează pe cei descurajaţi
— îndeamnă pe mic şi msre,
tânăr şi'bătrân, bogat şi sărac
să umble pe căile Domnului.
Fii câştigător de suflete
pentru Isus! Fii apostol!
Cu dragoste frăţească,
Badea Vaslle—Sagna- Roman
7
de apostolat creştin t fost şi t r e ­
bue să fie totdeauna presa Cre­
ştină a cireî susţinere revine
fiecărui Creştin, prin colaborare,
intensificare, distribuire şi ajuto­
rarea ei î n misurâ maximă. Presa
— ca orice altă formă a aposto­
latului — îşi are trântorii şi t r ă -
dătorii el — Indiferent de apa­
renţele c e i as:und—care stânje­
nesc şi încurcă munca fiilor zeloşi
a lui Dumnezeu. Dar (iii Crucii
privesc înainte la general şi sa­
lută drapslul i , 0 Cruce, glorie
Ţie".
Foamea Iui Isus este prin ex­
celentă spirituală, iar răspunsul
nostru trebue să fie adecvat a-
cestei stări, Chsmarea, invitarea
pe care ţi-o adresează isus acum,
este pentru prezent şi Ei respinge
orice sCJzS şi pedepseşte orice
delâsae; şl nu uita că a fi luat
întâmplare, ci un apel al Aceluia
căruia aparţîf.
. h u s e , ideal al vieţii noastre,
iată-ne gata ! Porunceşte slugilor
T a l e ! Vei v e i e a avea vor ceva
al lor pe care Ţie şi cauzei Tale
sVI refuza? O, nicidecum I La
picioarele Tale ne aşternem cu
Porunceşte ne, vorbeşte-ne ! l a r i
noi, iată-ne g a t a !
Silviu Pfanduş
stud.
Acest oaspe tăcut este
moartea. Ea vine fără veste
şi fără să-ţi dea răgaz să ter­
mini lucrul început.
Săptămâna trecută oaspele
acesta groaznic a intrat într'o
fabrică şi a lovit un lucrător
care descărca un camion. „A
avut bătăi de inimă", au spus
doctorii. El totdeauna spun
ceva.
Âşa poate să vină şi la tine
moartea pe neaşteptate. De a-
ceea ascultă cuvântul care spu­
ne: „Pregăteşte-ie să întâl­
neşti pe Dumnezeul tău"
Dumnezeu ne spune: „fiţi
gata!"
CUiţl şi răspândiţi
foaia „Vieaţa Creştină*
 OaaanjLl E*O"UL (urmare din pagina 5)
g e r e care până la urmă se,do-
vedeşte binefăcătoare. Aceste in­
dividualităţi superioare, cari au
apărut totdeauna în societăţile
omeneşti ia epocile critice sunt
«oameni noui". Aceştieau misiu­
nea să dea legi şiin&ti uţii c*ri să
schimbe moravurile publice în
vederea unei ordine mai bune.
Jn realitate, însă, această acţi­
une nu serveşte să schimbe su
fietul omenesc Ea vine din af ,ră
şi nu porneşte din însuşi sutle-
tui nostru Această acţiune a-
proape întotdeauna recurge la
violenţă şi h negarea drep urilor
si a demnităţii persoanei ome­
neşti. Violenta nu ^a sch'mba
niciodată în bine omenirea, pen-
trucă ea nu poşte constrânge
conştiinţele Am văzut ce-au făcut
«oamenii noui* din Italia şi mai
ales Germania. 8
Numai evanghelia are putere
de a schimba lunea şi puterea
ei vine de acolo că ea nu se
impune'- Dumnezeu, prin evan­
ghelie vrea fă d o m r e i s c ă peste
suflete ; Ei conduce făcându-se
iubit.
Acesta este secretul înnoirii
lumii şi a omului. Cristcs ne
strigă azi mai n u î t ca oricând:
,Intoarceţi-vâ*l Orientaţi-vă toa­
t ă activitatea spre scopul vostru,
care este Dumnezeu Faceţi voia
iui pe pământ şi prin aceasta
veţi ajung? perfecţiunea voastră
individuală şi vet» p a r t i c p a la
progresul lumii Recunoaşteţi că
mizeria oamenilor e te fructul
păcatului î l orgoliului, al do­
rinţei de bunuri materiale, al
înăspririi Inimii voastre Faceţi
pocăinţă şi întoarceţi-vă d e l a ^ r e -
şeiile voastre printr'o renunţare
d e bună voie l i bunurile aparente
cari vă depărtează de adevăratul
Bine.
Omul nou, creştinul adevărat
şi conştient, e fiu* liber şi vesel
al lui Dumnezeu. El e plin de
cea mai senină concepţie a vie­
ţii, purtat de cel mai p u t e r n e
optimism, pe care r u l poate a-
vea decât omul care se socoteşte
fiu a lui Dumnezeu, Pentru a-
cesta iDmea întreagă e casă pă­
rintească Unica sa lege iste : să
iubeşti pe Dumnezeu ca pe tatăl
tău şi pe aproapelecs pe fratele tiu.
încrezător în pârinte'e său, tot­
deauna vesel si hotărît, păşeşte
spre soare, spre bucurie spre
sărbătoare, spre vieaţa veânică.
Creştinul conştient va da lumii s
ceeace posedă în sufle ul l u i :
dreptatea., pacea, fericirea
Pr- Al- N i c u l a
lată stau la nşă şi bat
( u r m a r e din pagina b)
în rugăciuni şi laude; peste
săptămână eşti ocupat cu lu­
cru; n'ai vreme să te gândeşti
la suflet Iar Dumineca o pe­
treci în jocuri, vorbe de clacă
ori trândăvie: nu mergi Ia
biserică, nu citeşti o carte
bună, care să-ţi deschidă uşa
sufletului şi să intre Cristos
în casa ta.
Tu eşti stăpânit de ură, de
pizmă, de duşmănie, te duş­
măneşti cu vecinii tăi, poate
chiar cu fraţii tăi. Domnit!
stă la uşă şi aşteaptă să î n ­
ceteze ura şi duşmănia, să- i
faci loc şi să intre.
Ori poate eşti stăpânit de
diavolul desfrâului, capul tău
e plin cu gânduri necurate şi
nu se poate gândi la Cristos;
inima ta înoată* fn noroiul
păcatului şi nu-I poate iubi
pe Domnul: tu ai jăcut din
trupul tău unealta păcatului.
Eşti desfrânat şi Domnul si'rnte
mirosul urjtal deşfrânării tale
şi, desgustat, te-a părăsit. Şi
vai de tine când nu va mai
bate la uşa.
Ori ai închis Intrarea Dom­
nului prin pofta de avere,
prin fubirea banuluV prin câş­
tiguri nedrepte, prin înşelă­
ciuni, prin tâlhării, prin min­
ciuni, prin făţărnicie. înlătu­
ră-Ie pe toate.
Am început un . an nou.
Cristos stă Ia uşa ta şi bate.
Rupe zăvoarele păcatelor şi
va intra împăratul măririi.
Lasă-1 ca El să fie stăpân în
casa ta, în familia ta: Cu El
va veni Ia tine pacea, liniştea,
bucuria.
Vei avea aşa, cum îţi do­
resc, un An nou fericit*
N
Pr. Nicolae Pura
Vremea
Vremea 'nalţă şi ridică,
Vremea tace, vremea stiică*^
Vreme* s u i e şi coboară,
Vremea surpă şi doboară,
V r e m e a schimbă şi preface
Şi războaiele şi pace.
Vremea toate răavrâteşte,
Schimbă şi schimonoseşte.
Vremea pe oricine 'nv&ţă,
V r e m e a i d a s e ă i .şi povaţă,
"Vremea din, linişte bună
Face vânturi şi furtună.
Vremea bucură, 'ntristează,
Sue'n tron şi detronează
Vremea 'nalţă, vremea creşte^
Vremea iarăşi micşoreşte,
Toate aunt de vreme aduse,
Toate la vreme supuse, .
Barbu Paris Mumuleanu
Testamentul lui Avram latisit
„Ultima mea voinţa!
Unicul dor îmi este, să-mi
văd naţiunea mea fericită, p e n ­
tru care după puteri am şi»
lucrat până acuma, durere, fă­
ră mult succes, ba tocmî a-
cuma cu întristare văd, că s p e ­
ranţele mele şi jertfa adusă,,
se. preface în nimica.
Nu ştiu câte zile mai poate?
avea; un fel de presimţire îmi
pare că mi-ar spune, că vii­
torul este nesigur. VoescdarăV
şi hotărît dispun, ca dupaV
moatea mea, toată averea mea
mişcătoare şi nemişcătoare să
treacă în folosul naţiunii, pen­
tru ajutoriu la înfiinţarea unei
academii de drepturi; tare cre­
zând, că luptătorii cu arma*
legii, vor putea scoate dreptu­
rile naţiunii mele.
Câmpeni la 20 Dec. 1850.
Avram Iancu, m. p,,
advocat şi prefect emerit."
Din acest n u m ă r nu s'a trimis lc>
restanţierii vechi, D u p ă a p r o b a r e a a u ­
torităţii bisericeşti trimitem însă câte
2 - 5 ex. la fiecare parohie din E p a r h i e ,
ea pre oţ'i să facă noui abonaţi în b l o c
prinOf p a r o h i a l c u 2 o o Lei jje j u m . anul.
Comuna
p. u
Judeţul
Tip, .Înfrăţirea" Cluj