1

280 >, )
|. 1 MRI 19*7 Preţul 5000 Lei
TINERI, Cristos are un
plan pentru fiecare din vc

VIEATA CREŞTINĂ de FRANCOIS MAURIAC

S ă v ă g â n d i ţ i , t i n e r i , la H r l s -
tos ca la o p e r s o a n ă v i e , , c a r e
trăieşte şt azi in lume şi c a r e v ' a
N U M Ă R S P E C I A L P E N T R U T I N E R E T ales p e v o i d i n t r e m i l i o a n e d e
R e d a c ţ i a : C l u j , S t r . R e g i n a M ă r i a 10 t i n e r i ; s i m p l u l fapt câ-1 c u n o a ş ­
0
teţi, « d o v a d a c ă s u n t e ţ i „ a l e ş i
Să vă g â n d i ţ i la H r i s t o s ca h
ÎNTOARCEREA LA SINE s i n g u r u l p r i e t e n , c a r e , cu p r i v i ­
r e a sa v ă s:rutea*â t o a t e t a i n e l e :
P a r e uneori amuzantă starea în care ae află omul zile­
virţii, c u n o a ş t e chiar şi acel col­
lor noastre, graba lui, precipitarea, nehoţărîrea, nerăbda ţişor al sufletu'ui v o s t r u î n care
rea. Instabilitatea e hazlie la prima vedere, dar comicul n u p o a t e p ă t r u n d e n i m e n i si p e
a r a enai adesea o coloratură tragică. care, p o a t e , v o i înşivă n u - l c u ­
Obssrvaţia rămâne totuşi interesantă Individul, în ra­ noaşteţi
porturile sale ou semenii, e când morocănos, când vesel, O r i cine aţi FI, E l a r e u n p l a n
când ursuz Sare dela o stare sufletească la alta, k'ar părea p e n t r u v o i . El ştie că in fiecare
iară motiv, e> extrem de dificil irascibil şi irefregabif. din voi se ascunde un g e r m e n
Femeile visează, dacă nu ava eri care să sosească în d e s f i n t şi, d a c ă n'aţr o p u n e r e ­
nopţile cu lună, ff>pie mai practice şi mai lucrative şi'n zistenţă iubirii, el ar crea, c u c e -
instabilitatea lor totală aleargă deîa un capăt la altul al ace e m a i b u n şi c u ceace e
^dorinţelor confuze imprecis* adesfa antitttice, dar care m a i r ă u în voi, u n e r o u , u n sf< nt 5

exercită o atracţie irasistibilS. Se pierd în aşteptarea în­ D a r i u b i r e a lui e d e a ş a n a ­

frigurată a unor evenimente ce par atât de îmbietoare în t u r ă încât u n s i n g u r g â n d , o
c e a ţ a c a r e l e învăluie. Noi toţi suntem nerăbdători, ceea singură privire, o singură dorin­
<oe vrem, am dori aă s e întâmple îndată am dori ca anii ţă o p o a t e t r ă d a . El n u v ă c e r e
EĂ fie clipe şi c l i p e l e a n i . A m / a c e salturi în timp, să atin­ n u m a i o ţ i n u t ă e x t t r u ă , formali
gem di/it rodată un stadiu de viaţii uodv UW^ULELU ajunge taţi şi rituri ci şi o m u r ă c u r a t a .
decât dup& ani de muncă; să fim acum ceea ce ar trebui El vă cere t o t a l / d a r va p r i ­
B& fim mvll mai târziu Nerăbdători, neîi ţeleşi schimbă­ mi atât c â t îi veţi d a .
tori. Mai mult. Conversaţia stearpă se aude la toate colţu­ El v r e a ca prietenia lui să v ă
rile, în plimbările nesfârşita, pe irotoarele pline de- o lume d e t e r m i n e ţ i n u t a c h i a r in cele
pestriţă. în c a r e cuvintele dubioase s e întretaie cu gesivri mai mici înprc iurâri ale vieţii.
iiemisibile. Problemele sunt extrem de reduse şi'n afară F ă r i d e el n u veţi p u t e a rezolva
;
de t p%rele obişnuite nimic nu dovedeşte prezetţa medi­ nicio c h e s t i u n e , o r i c â t ar U ea
taţiei, necunoscută acvm, nepreţuită, neînţeleasă Lipseşte de n e î n s e m n a t ă . D e a tfel p e n t r u
răbdarea, stabilitatea, concentraţia. Fentrucă S8 dă întâie­ u n creştin n i m i c n u e neînseru
tate extericrului. 7ct ceea ce este în afară de noi pri nat; totul p o a t e fi o r i e n t a t spre
meşte împortsnţâ şi semnificaţie. E ca şi cim cineva ar eternitate,
nesocoti interiorul casei sale. ar dispreţui tot ce are
H r i s t o s vă oferă o c u n o ş t i n ţ ă
şi şi-ar îndrepta atenţia fprt» ceef ce se petrece în afară
clară d e s p r e fiinţa v o a s t r ă : c o n
de ziduri, pe stradă sau aiurea Nes&cotindu-se pe sine,
v i n g e r e a c ă aveţi u n suflet n e -
faptele din afară ar avea prioritate, ele singure 1 ar p r e o ­
| m u r i t o r , iar alăturea d e v o i alte
c u p a , nu pentrvcă 1 a r obliga £ă gândească, ci pentru co­
suflete p e c i r e le p u ' e ţ i influien
moditatea şi obişnuinţa lor.
ţa în b ' n e s a u în rău, a i a fel că
Câtă risipă de energie, cât timp pierdvt în loc ca pri­ m i e s o r î n d u se h a r u l în v o i , se
virile noastre sase îndrepte în noi, Evanghelia povesteşte va m i c ş o r a în toţi aceia c a r e se
CUM şi-a revenit fiul risipitor după căderea sa. „Iar ve razîrsă p e v o i . " ^
^ninduşi în sine, şi a zis. ."tLuca 15,11) A părăsii deci Să n u socotiţi c ă Hdsto's vâ
oftarea anterioară, când reflecţia şi mediti p a e i a1 absente, c o n d a m n ă la s o r a r . EI v r e a să
când preocupările luj erau de altă nstviă, când faptele facă d i n voi s e n t i n e l e între ti­
sale erau în totală contradicţie cu sine însuşi. S'a reîn­ nerii d e vârstra voastră,
tors în s nea lui, s'a descoperit miiat pe e.-ne aşa cum P ă c a t u l a d u c e plictiseala, „ m e -
Sfântul Avgustin avea să rămână* uimit L e s c c p î r i r d bogă­ Canizează v i e - ţ a " . P r i e t e n i a lui
ţia interiorului 8ăv A inccfvt sâ gândească să cântă­ h u s n i m i c e ş t e vraia păcatului.
C ă c i c e e a ce n e plictiseşte m a i
rească lucrurile, a meditat. Şi ibia atunci a văzut că alt-
centivuart în'fag,4.
(continuare în ppg. 4)
 Conştiinţă şi trăire creştină
| î n c a d r a t prin b o t e z în m a r e a
fnstituţiune a Bisericii, creştinul
îşi g l s e ş t e trasat d e l a î n c e p u t
d r u m u l p e c a r e va t e h u i să I ur­
meze în virtutea acestei calităţi
a d ă u g a t e ca u n a t r i b u t fiinţei sale
umane.
Este d r u m u l c a r e se naşte din
î m b i n a r e a m i n u n a t a a principii­
lor pline d e a d â n c i î n ţ e l e s u r i a
d o c t r i n e i lui Cri st. D r u m plin de
l u m i n ă , d a r şi d e suferinţe, el te
a t r a g e p r i n n ă d e j d e a că u r m â n -
du-1 vel î m p l i n i s c o p u l ultim al
CreaţiunH tale
:
Fiinţă cu v o i n ţ ă liberă, o m u l
are posibilitatea d e a a d o p t a otice
a t i t u d i n e , atât în p r e o c u p ă r i cât
şi în c o n d u i t a d e fiecare zi.
P o a t e — şi c a z u r i l e le întâ n i m
p r e t u t i n d e n i — p r i n î n t r e a g a lui
c o n c e p ţ i e de v i a ţ i să d e s m i n ă
i n o r i c e m o m e n t calitatea Iui d e
m e m b r u al Bisericii Este u n
fapt d u r e r o s , c u m s u n t t o a t e tră­
dările faţă de t i n e î n s u ţ i .
D a r d a c ă această c a t e g o r i e d e
«creştini* a r e , în fond, o situaţie
clară în faţa principiilor creştine
( p e c a r e n u le c r e d e şi n u le
t r l e ş t e ) , g ă s i m u n alt g r u p a
c ă r o r p r o b l e m ă este d e o c o m ­
plexitate m u l t trai mare
E v q r b a d e unii din acel c r e ş ­
tini cari nu n u m a i că a c c e p t ă
fără r e z e r v e d o c t r i n a Bisericii
d a r uzează în viaţa zilnică d e
t o a t e acele practici m e n i t e să d u c ă
la p e r f e c ţ i o n a r e spirituală, însă
c a r e priviţi mai atent nu fac d e ­
cât să-ţi creeze d e s a m ă g i r i
D e s a m ă g i r i , fiindcă o b s e r v â n -
d u i prin p r i s m a inflexibi'ă a r e a ­
lei trăiri creştine, îţi dai s e a m a
c ă aceşti s ă r m a n i a u d o a r iluzia
c ă trăiesc i n t e g r a l c r e d i n ţ a lor.
;
Ş zic săfttsani, fiindcă î n t r e ei
s u n t m u l ţ i o a m e n i s i n c e r i , lipsiţi
d e făţărnicie şi artificii m e ş t e ş u ­
gite,
Este acea î n t r e a g ă m u l ţ i m e care
nu î n ţ e l e g e că î m p ă r t ă ş a n i a deasă
r u g ă c i u n i l e rostite cu orice oca­
zie, l e c t u r a r t l i g l o a s S , r e c l a m ă o
t r a s f o r m a r e Integrală a vieţii, a
c o m p o r t a m e n t u l u i , p â n ă la cel
din u r m ă gest:
S u n t acela care n u simt c ă p r a c ­
ticarea cred nţli nu p o a t e coexista
cu o fire m â n d r ă şi plină d e v a ­
nitate, p l i n ă d e r ă u t a t e şi spirit
de revanşă.
S u n t a c t i a care nu-şi d a u s e a m a
că o t r ă i r e r e h g i o a s â îţi i m p u n e
o r e v i z u i r e a prieteniilor, a p r e o ­
c u p ă r i l o r m a i mult sau mai p u ­
ţin serioase, a ţinutei în orice
împrejurare.
, . .Şi toţi aceştia p o a t e sunt
sinceri cu ei înşişi. S i n c e r i , d a r
inconştienţi N u - ş i d a u s e a m a că
nu e suficient să vfzi n u m a i le­
g e a m o r a l ă şi să ai i m p r e s i a că
a
o r e s p e c t ' . Ei n g H j e a i ă giasul
acela Intim sădit în fiecare d i n
noi, care ţi u r m r e ş t e p a s d e pas
o r i c e a c ţ i u n e şi-ţi sesizează d e ­
vierile. E te conştiinţa care nu
doarme, mereu de veghe spre a
înregistra cu sensibilitatea ei t o a t e
oscilaţiile n o a s t r e . în jurul p i l o ­
nilor p e care îi c o n s t i t u e marile
a d e v ă r u r i d e d o c t r i n ă şi t r ă i r e în
spiritul c r e d i n ţ e i .
Şi mulţi o neglijează voit in
c o n ş t i e n t penfrucă r e p e t â n d me­
r e u această p r a c t i c ă s ă o facă sa­
şi p i a r d ă facultatea ei d e - a se ma­
nifesta c a u n j u d e c ă t o r i m e d i a t
a oricărei acţiuni, totul r e d u c â n -
d u - s e la răbufniri s p o r a d i c e c*re
nu m a i p o t d e t e r m i n a însă în­
c h e g a r e a u n u i t i p a r d e viaţă.
Aşa se explică că p u t e m v e ­
!
d e a atâtea p a r o d i i d e t r ă r e creş­
tină, c u coexistenta h i b r i d ă a ele­
m e n t e l o r mistic r e l i g i o i s » şt a ce­
lor m o d e r n e , într'o î m b i n a r e Cire
t r a d u c e absenţa u n u i real p u n c t
d e sprijin, a b s e n ţ a b u s o l e i care
t r e b u i e să indice d r u m u l n e g r e -
şeînic s p r e a d e v ă r u l care este
unul s i n g u r .
Deci, î n t o i r c e r e în noi înşine,
î n t o a r c e r e , l â n g ă conştiinţa n o a s ­
tră care t r e b u i e să fie prezentă
in t e a t ă nizuirea spre Du-nnczeu,
C u n o s c â n d î n v ă ţ ă t u r a şi culti­
vând glasul tainic al sufletului
nostru, vom avea t o a t ă certitudi­
n e a că v o m trăi i n t e g r a l creşti­
neşte, fără reticenţe şi fără apa­
r e n ţ e care p o t să n e înşele p e
noi ş i pe alţii d a r nu p e Cel
d e Sus.
CAÎUS SUCIU
ZIUA CEA MARE
O.dacă a ş putea să rup cătuşele
cuvintelor, atât de uscate şi rect»
şi sâ pătrund ca o sondă da foc,
până în adâncul inimii m e h ; d a c ă
aş p u k a să arât veşnicia s o m n u ­
lui unui suflet. Neantul fără razir»
din noaptea cea fâră nădejde. Lun­
ga şi nelămurita aşteptare loviţi,
de îndof li şi tulburată de nelinişti.
Căutarea chinuită da întrebări cu
răspunsuri niciodată date. D a r cine
poate să înţeleagă? Agonia aceas­
ta fără linaii. Sbuciumul acesta
surd şt istovitor. Cine poate s à
înţeleagă neliniştea unui s u f l e t ?
Nimeni. Doar acela care îl trăieşte
Câteodată acest suflet simte s e ­
tea cea mare de a evada din sine.
D o r e ş t e să cuprindă infinitul; d o ­
reşte să se topească el î riusi îts
infinit. In nemărginita pustie care
îl sperie. Vrea sâ evadeze din
noaptea care îl împrejmue, aşa cum
naufragiatul întinde manile în sus-
câutându- şi pun:t de sprijin, în
vreme ce tot mai adânc se scufunda.
Evadarea aceasta din n o a p t e
seamănă cu trezirea din somn. O
tresărire. Un cântec de ciocârlie
ce vesteşte zorile. Ctce ar pute*
soune fiorii bucuriei acestei treziri?
Câ d lunga aştept re este încunu­
nată de cântarea biruinţei. G â n d
sbuciumul şi-a regăsit limanul: li­
niştea sufletului nostru.
Această taină am găsit-o şi eu»
Simt cum sufletul mi se linişteşte.
Sunt mai înpăcat cu mine însumi,
h r suferinţele şi î.ifrângîrîe ce d e
acum vor veni, le- voiu şti potolL.
la voi şti uşura. Iar clipei jr d ?
fericire de care, cine ştie, avea-voiu? '
p a r t e , le voiu cunoaşte t a i m .
O, de-aşi putea cuprinde în cu­
vinte liniş'ea aceasta ce nu am i\-
ţeles-o înainte, dar a cărei apropi­
ere am bănuit o totuşi.
U i e o r i , mergând spre casă, îrt
serile reci de iarna, când văzduhul
este mai pur, a m simţit în mine
nostalgia acestei lungi aşteptări.
Peste câmpuri se topea ca î i t r ' o
amintire ua cânt suav de clopot»
atât de limpede, depărtat şi stin.« r
parcă ar fi venit din adâncurile
veşai;iei. Voiu cânta cândva iai-
ontinume în iag'ma 4
 FILIPICĂ
IN O L I M P U L
• Pentru a ne apropia de înSIţi-
raeie ameţitoare ale culturii de azi,
v a m porni dela un sx*mp!u, luat
din «storla acelui oraş din care au
pornit acum 2 0 0 0 de ani pajurile
de aur -să cucerească toată lumea
cunoscută.
Carneade a ţinut încordată aten­
ţia cetăţenilor din Roma timp de
mai bine de o săptămână, cu o
lungă şi L t â cuvântare asupra vtr-
t u ţ i . Romanii auziră din g i r a Iui
t o a t e argumentele posibile şi in-
posibile, şi pro şi contra, redate
cu o măiestrie r a r ă . Insă la urmă
nimeni nu mai ştia să aleagă a d e ­
vărul de eroare. Înţeleptul b ă t r â n
C a tone propuse atunci singura so­
luţie salvatoare: alungarea lui Car­
neade din Roma.
Societatea zilelor noastre pose­
d ă multe copii ale vestitului Car­
neade de odinioară. Ca şt p e m a ­
estru' avocat a! antichitlţii, srcie-
t a t e a urcă aceste copii pe ca­
tedre universitare, le pune sub nas
un p a h i r de s p ă şi apoi . . ascul­
tă, ascultă cu e v r g h e l i c ă toleranţa.
S w a n ţ i de hâlciu, echipaţi în ar­
in u o a : e străine, unc'e neamţul în­
ghite bastoane şl scuipă bani, un­
:
de francezul scoate p?ng!ici ş te­
orii pe n a s , din burtă, din călcâi?,
sosesc, gâfâind de năduşaia dru-
mciui, batalioanele noastre de des
căli.
Cortina se ridică. Priviţi A.pan­
sa vântul calare pe microscopul
sau A căutat pe Dumnezeu prin
•sticlele etich'tate, prin toate ceiu-
:
fe e, prin cadavre, dar microsco­
pul a refuzat să i-L arate, Nu-i
şi pace bună.
..Şi strănepoţii maimuţelor pu«
eticheta precis: omenirea e o p r ă -
siîă de gorile (rătăcite în labora­
tor), Aşa au ajuns multe catedre
d e r â s si piâns în ochii lumeţ.
— D a r trebuie să hrănim cu
rtvt fantezia celor ce ne privesc
d e jos, se rosteşte indulgentă mai­
muţa savant*. Trebuie s ă cioplim
un nou Dumnezeu, mai după firea
şi asemănarea noastră, o nouă re-
!igi \ mat omenească, n a i f ă r ă tai­
: aţa fără de sfârşit, unde nu este
ne, ca s'o putem examina la mi­
croscop.
CULTURII
Şi dau problema pe mâna fi­
losofilor. (Ori cum ei mânuiesc
mai bine sofismul). Au în spate p e
retorii Romei şi pe sofiştii Atenei,
şi-i ajută dindărăt un secol plin de
t«la raţionalistă. Dialectica lor sca­
pără scân'ei. Călcând cu labele în
s t r a t d e de milenii înflorite, s e a m ă ­
nă în ogorul sufletului pleavă d e
teorii, uscaturi ale spiritului, pe
care ei, uscături ale societăţii, le
aruncă cu lopata în popor.
Aici, d r a g ă cititorule, dacă nu
numai mintea, ci şi inima ta e la
locul ei, ie întreb ce părere ai des­
pre filosofia acestor calfa ce se
ocupă cu zoologia? Lamennais, ma­
rele apostol al democraţiei, a spus
că „în numele raţ'unii Infailibile
cr'şt'nii au fost aruncaţi fiarelor
sălbatice, d u p ă cum în numele
poporului răsculat, lumea a in­
ventat ghilotina." Aşa cugetă toţi
cei cu creerul în bună rândaială.
După ce şt inţa şi filosofia s'au
făcut de r â s cu teoria lui Darwin,
!
care a ieş t pe dos, liliputanii r ă ­
tăciţi pe O impui culturii noastre
ne îmbie a c e a s ă punte de salvare:
ZIUA CEA MARE
urmare din pigina. 2
nul acestei depărtări. Adesea des­
chideam geamurile să pătrundă ia
mine cântarea.
In acesta clipe de nooţi reci de
iarnă, am înţeles solia zorilor.
Şţ gm înţeles taina lungii aşteptări.
Era în cântarea aceia de clopot
un picur de bunavestire Acel trup
sfânt şi rea! ce poate întră pe uşa
zăvorită fără sS o deschidă şi s a ­
şi desfacă rănile care î-ică nici a s ­
tăzi nu s'au vindecat. Simbolul a-
dânc al aşteptării,
Eu voiu striga di 1 toată puterea
mea, cu mâinile r i d e a t e spre ceruri
să audă iamea şi să înţeleagă.
Chiar dacă glasul meu mi-ar s a a r -
ge pieptul şi m ' s ş nărui în ţ ă r â ­
nă. Ce-mi p a s ă :
Ascultaţi-mă oameni! Eu am g ă ­
sit pe Dumnezeu.
C. C Â M P E A N
de A N T O N C R I Ş A N |
un nou Dumnezeu, care s ă î n c a p ă
în cercul raţiunii, în celulele m a ­
teriei noastre, s u b oglinda micros­
copului nostru.
Elevii să nu mai fie . . . plicti­
siţi cu basmele religiei. A m intrat
într'un secol mai avansat.
Dacă-i vorba să vorbim d e
voinţa poporului, atunci ce c a u t ă
aceste cuvinte în vocabularul . . .
zeilor noştrii? Ţăranul nu s t r i g ă
„jos Dumnezeu".muncitorul nu stri­
g ă „jos religia", pentrucă nici ţ ă ­
ranul nici muncitorul nu e ... p r o ­
fesor universitar. Ei vreau p e D u m ­
nezeu aşa cum e, întreg, neştirbit,
aşa cum L au moştenit dela s t r ă ­
m o ş i ' î n g r o p a ţ i sub glie.
P â n ă când, pe lângă • diplome,
nu se va introduce o selecţie prin
virtute, Dumnezeu va fi d e p a r t e d e
vorbele celor ce mânuiesc idei
„înalte".
In faţa acestei stări da fapt e
legitimă re voita naturii noastre s i ­
luite. Se impune deci o înnoire, o
primenire socială, începând d e s u s ,
dela c a p .
Adevărul nu poate fi a d e v ă r în
afară de Dumnezeu, dreptatea r u
poate fi dreptate îcafară de reli­
gie. Trebuie să aşezăm concluziilor
noastre premise eterne, o baza r e ­
ligioasă, un t ă r â m d e granit al
unei 1 gl veşnice.
Călătorule, ce vii dirttr'o lume
necunoscută şl piregrînezi s p r e o
recunoscută lume,%sâ ştii că r e ­
zolvarea vieţii tale e dincolo de raza
gândului omenesc loîma t a , acord
p r e l i n g al veşniciei, se a d a p ă d i n t t '
un tropism supranatural şi na î n ­
cape îa pledoariile lui C a r n e a d e ,
nici în cuvintele . , . zeilor noştri'.
Trebuie să devenim n'şte af u-
^nţi ai sfinţeniei, tr buie să ne evart-
g h d i z ă m viaţa- Numai în acest
chip tinereţea n o a s t r ă îşi înpiineş-
te menirea.
Priviţi pe toţi paraziţii lut Voi-*
taire ce umplu istoria gândirii o m e ­
neşti ce blonzi devin pe patul m o r ­
ţii, îşi simte viermele neputinţa.
Cine ştie? P o a t e mai speră în v i ­
nici durere, nici întristare, . . . nici
polemîcâ.
 Fragmente N o t e si informaţii
d i n d i s c u r s u l Papei, adresat ţ ; *
In cadrul acestei rubrici vom înregistra eveni?nente, fapte şi intamplări din lumea
c e l o r 2000 tineri francezi care creştină de pretutindeni, pteeum şi noutăţi artistice, literare si culturale care înfăţişează
au. f o s t l u n a t r e c u t ă î n p e l e ­ sub diferite aspecte probleme de viaţă creştină.
rinaj la R o m a . P A U L CLAUDEL la Academia Fran­ Asociajia Generală a Românilor Uni­
ceză. Jn 13 Martie a. c, cunoscutul po- ţi - A.G.R.U. — de pe lângă parohia
„Este în joc tinereţea voastră .et catolic Paul Cl'audel a fost primit Sf. Ioan Damas'chin din Bucureşti or­
V o r s'o aibă toţi. Dar d a c i spi­ între membrii Academiei Franceze. Dis­ ganizează în sala mare a Ateneului Ro­
cursul de recepţie a lui Claudel, pre­ mân un ciclu de conferinţe, s u b f o n o ă
ritul răului caută să vă intimideze
cum şi răspunsul lui Fr. Mauriac, ma­ de anchetă, asupra problemei:
s a u să vă seducă pentru a vă cu­ rele prozator catolic, au avut o ţinută Mai e posibila credinţa în Isus
c e r i , pentru a vă înrola in ar­ spirituală evanghelică aşa de înaltă, Hn'stos?
mata sa, in grupele sale de şoc. încât un bătrân academic an exclamă La această probkmă va răspundă
Biserica de asemenea vă cheamă la sfârşit: „lată-ne sfinţiţi". ŞTIINŢA. ARTA, F1LOSOFIA, şi TE­
la acţiune, şi N o i înşine vă spu­ D e altfel Academia Franceză, pe lân­ OLOGIA prin următoarele personali­
gă un mare număr de catolici practi­ tăţi a!e culturii româneşti:
n e m tare, că şi noi contăm pe canţi, cupn'nde şi un însemnat n t m ă r DLprof. univ. Ioan Zamfirescu
v o i . D e aceia ne interesăm în­ de prelaţi, călugări şi prtoţi catolici. , , Dr. Gr. T, Popa
deaproape de tot ceea ce pri Paul Claudei este un convertit, S'a „ „ Dimitrie Pompeiu
veste apărarea, ocrotirea voastră, convertit în biserica Notre Dame, cu Maestrul Tudor Arghezi
progresul şi activitatea vcastră ocazia unei ceremonii, la care asistase Dl. proî. univ. I. D . Stefănescu
v
cu speranţa de a găsi un motiv de ins­ „ . G-ral Dr. C Mihăilescu
fizică, intelectuală, morală, su­
piraţie. Dar, atunci, zise el: s'a produs „ . Petre Ghiaţă
pranaturală Da chiar şi fizică, evenimentul care predomină întreagă „ Dr. Livm Câmpeanu
ptntrucă toate se ţin de o tine­ viiţa mea Intr'o clipă ininu-mi fu r Vasile' Băncilă
reţe viguroasă şi creştină, întă­ atinsă şi am crezut. Ara crezut cu aiâ- Episcop Dr Ioan Suc'u
rită prin exerciţii fizice înţelese ta putere, cu atâta elan, cu o convin­ Conferinţele vor fi urmate de EU bo­
gere aşa de puternică, cu o siguranţă gat program artistic.
ş i practicate sănătos, cari aduc Primele conferinţe au avut loc şi au
ce nu mai lăsa nicio înoială, încât de
c u s'ne voioşie, răbdare, iar su­ atunci toate, cărţile, toate raţionamente­ fost ţinute în faţa unui select şi nume­
fletele le pun în serviciul lupte­ le, toate întâmplările unei vieţi agitate, ros public.
l o r spiritului, a cauzelor sfinte, nu mi-au putut sdruncins credinţa şi
totde una gata, când se prezintă nici măcar atinge. Am avut numai de­
cât sentimentul sfâşietor al nevinovă­
TINERI, ( u r m a r e din p a g . 1)
ocaziunea d e a deruta pe un a d ­ ţiei, o revoluţie inefabilă. încercând să mult în viciu, e t o c m a i m o n o t o ­
versar prea mult înclinat să mln- reconstitui acele minute, găsesc urmă­ nia sa.
fească, să vorbească aiurea, să toarele elemente, inprsibi] de altfel de D e p i n d e d e voi, p r i e t e n i t i n e ­
c a l o m n i f z e , printr'un răspuns în- a le reda întocmai: „Cât de fericiţi sunt
oamenii cari cred! Dar dacă sr fi ade­ ri ai lui H r i s t c s , ca tinereţea v o a ­
drlsneţ, printr'o sinceră izbuc­ stră să d u r e z e în veci D e p i n d e
vărat? E adevărat! Dumnezeu există e
nire în râs sglobiu. acolo. E cineva, e o fiinţă tot aşa de d e voi, să nu vă lăsaţi s i d e v e ­
In tot decursul istoriei sale Bi­ personală ca şi mine. El mă iubeşte, niţi î n t r ' o zi nis e m o ş n e g i , c a r e
serica s'a arătat atenta la vieaţa mă rhiamă". Am început să plâng şi
să suspin" nu i pot o'eri lui Hristos d / c â t
intelectuală a tinerilor, nu mimai o i n i m ă p e care l u m e a nu o m a l
pectru a salva dreapta credinţă, (P.) vrea, r ă m ă ş i ţ e l e u n e i bestii.
ci pentru a o promova în toate
domeniile ştiinţei, atât profane cât
ş i simte. Se s p u r e că ideile cele ÎNTOARCEREA LA S I N E
mai înalte, idei filosofice, cor.duc * (urciare (Hn paa, 1-al
lumea. Unde o conduc? Fiice ale fel trebuia sxatfi existenţa s a că ceea ce făctise până
ştiinţe', dar reflexii ale Adevărului atunci era zădărnicie, că locul lui nu era acolo, că existau
veşnic, raze ale luminii necreat?, în el bogăţii care meritau mult mai multă atenţie şi trans­
ele o conduc spre perfecţiune pen­ formarea s'a făcut: s'a reîntors pocăit la casa tatălui său.
tru binéis şl fericirea ei. Despăr­ Niciodată lipsa inter ioriti ţii n'a fost mai acută îndrept
ţite de focarul lor divin ele nu* tarea spre concret atât de accentuată. Şi e cu atât mai de
sunt altceva decât întunerec : ne­ mirare cu cât ceea cs avem în noi, conţinutul sufletului
norocire pentru lume din ziua c â r d nostru e atât de bogat fn comparaţie cu c e e a c e găsim în
înşelată, numeşte lumina întune­ afară de noi. In noi există daruri pe care ni le-a dat
r i c şt întunerecul lumină. (!s. v. Tatăl, pe care contemplaţia ni le desvăluie în toată frumu­
2 0 ) . Inoptat îi va fi drumul şi se seţea lor. care ne svnt suficiente pentrvcâ ne amintesc de
v a îndrepta spre desordine, ruină, Tatăl, pantrueă prin ele ajungem la El, pentrvcâ în ele
distrugere a societăţii şl va aduce vedem pe Tată!.
osânda veşnică a sufletelor cari o De ce oare nu rămânem în noi ? , ._
compun. (Din „La Croix" P.P.) I. Maxim
Tip, .înfrăţirea" Cluj