Taita""eosiaíá lú'átñá ?
n « M B I Í W OMfofm orJI*«NI
ñML MltM-M
S Ă P T Ă M Â N A L R E L I Q I 0 5
R E D A C Ţ I A | i ADMINISTRAŢIA
C l u j , S t r . R a g i n a Măria Nr. 1 0
Avem un Dumnezeu,
CUVINTE ARHIEREŞTI
Din cuvântarea I. P. S. Sale Dr. luliu
Hossu. ţinută în Catedrala Schimbarea ia
Faţă din Clui, la încheerea săptămânii de
rugăciune pentru unirea tuturor, la 25
Ianuarie 1945,
„Hristos Domnul a venit în
lumea aceasta să facă toate una,
să adune popoarele din toate
părţile lumii şi să le aşeze în
împărăţia Sa, a celor luminaţi
cu Sf. Botez şi împărtăşiţi cu
Trupul şi cu Sângele Lui. A-
ceasta i-a fost gândul şi dorinţa
în întreagă vieaţa şi aceasta i-a
fost cererea cătră Tatăl ceresc
în clipa păşirii spre pătimite în­
fricoşate: „'-•« toţi să fui una
precum şi noi una suntemf (Io.
17, 11). Această unire o cere
de două ori în rugăciunea de
foc, ca să rămână dovada vădită
a misiunii Sale: „ca să crează
lumea că Tu m-ai trimis* (Io.
17, 21).
Toţi suntem chemaţi la a-
ceastă unire: sâ mărturisim ală­
turi de Hristos, pentru Hristos,
în unitatea credinţei şi a iubirii.
Toţi să fim stâlpi ai adevărului
împreună lucrători în vieaţa lui
Hristos. Cine lucrează pentru u-
nire lucrează în sufletul rugă­
ciunii Domnului, şi tot cel ce
desbină şi învrăjbeşte, ori pune
piedecă în calea unirii lucrează
împotriva lui Hristos.
Nu poate fi, preaiubiţi fraţi,
icoană mai dureroasă şi întristă­
toare decât icoana desbinării
creştinilor. E dureroasă icoana
sutelor de milioane unde n'a
pătruns lumina Evangheliei, dar
neasemănat mai dureroasă este
înfăţişarea bisericilor desbinate...
Desbinarea este slăbirea do­
vezii misiunii lui Hristos în
lumne. Ni se cutremură toată
fiinţa gândindu-ne la glasul de
rugăciune a Iui Isus pentru u-
nitatea celor ce cred în numele
lui şi Ia icoana creştinătăţii des­
binate. Au doară s'a împărţit
Hristos, ne întrebăm şi noi cu
Sf. Apostol Pavel ? Hristos nu
este unul decât în unitatea Bi­
sericii Sale. Aşa a dorit-o. Aşa
fcontinuare în pagina 71
'9!r, fMtJP/r.T. Mn 1185.3301946
ABONAMENTUL plătit înainta; p un an 40 0 0 0 Lei, pe 6 luni Apara săptămânal sub îngrijirea unul comitet
20.000 Lei, p* 3 luni 30.000 U I . Abonamentul de sprăjin estedub'u, înregistrată ia Tribunalul Cluj sub Nr. 85- tSîm 1938 j
- Se poate plăti şi prin cecul nostru poştal N r . 40.646 — Autorizaţia de reapariţie N r . S.65I din 1945
wams
s u n t e m o N a ţ i u n e , v r e m o Biserică
Unitu-te-aî cu Hristos f ' IÎUVINTE ARHIEREŞTI
Din cuvântarea P. S. S. N i c o &e Colan,
episcop român ortodox al Clujului, Va­
IATĂ , C A L E A ! dului şi Feltacului, ţinută la Teatrul Na­
ţional, în ziua de Duminecă 10 Martie
1946, despre „Ortodoxia în actualitate*,
Desbinarea, schisma, vrajba şi erezia, sunt lucruri lesne de fiind de faţă şi I. P. S. S- Dr. Iuliu Hossu,
împlinit, pentrucă sunt faptele duhului răutăţii şi ale patimilor episcop greco-catol/c al Clujului şi mul­
ţime multă din clerul şi credincioşii am­
omeneşti. Ele sunt opera oameni.cr mici la suflet, strâmţi la ve­ belor B'serici româneşti şi reprezentanţii
dere şi sterpi la inimă, „iubitori de sine, mândri, trufaşi, armatei.
hulitori, neiubiton de bine, trădători, obraznici, îngâmfaţi, P. S- Sa şi-a exprimat bucu­
având numai înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tâgădu- ria nespusă că după anii de
ind puterea u
ei (II Tim. 3 , 2 - 5 ) . Aceste au sfâşiat Trupul mis­ urgie şi întunecare abătuţi a-
tic a lui Hristos — Biserica creştină. supra naţiei române din Nor­
înfrăţirea, unirea, unitatea, sunt lucruri anevoioase, ele cer dul Ardealului pe urma dicta­
multă răbdare şi zăbavă, Ele se lucrează în taină, ca mierea de tului nefast dela Viena, Bunul
albine în coşniţă. Acestea sunt lucrări ale Duhului Sfânt prin Dumnezeu s'a întors cu milos­
ojimenl mari suflet^largi la .-^iTaâ^^si^riţatt-.. de.'JU&l&»< şi tivite şi a -.ascultat rugile n o a s t »
s
„îmbrăcaţi tu indurare, cu ' bunăiaîe^'cu 'umeretiit, cu tre şi n e - a dăruit iarăşi liber­
blândeţe, cu îndelungă răbdare, îngăduitori unul altuia, tatea, prin jertfa armatei sovie­
dar peste toate acestea având dragostea care este legă­ tice şi române, a cărei repre­
tura desăvâisirii" (Col. 3, 12—14). zentanţi sunt de faţă la des­
Singură dragostea creştină este în stare să zidească din nou chiderea ciclului de conferinţe
unitatea intre creştini, să facă o turmă şi un păstor. pentru Postul Mar«.
Cei ce se hotărăsc sâ apuce pe drumul unirii, al înfrăţirii „Această bucurie se măreşte
creştineşti trebue sâ îngroape toate greşelile şi păcatele trecutuli; — a spus P. S. Sa — în ur­
să lapede toată amărăciunea, toată pizma, toată neîncrederea, ma faptului că putem' saluta în
toată bănuiala. Aici să flămânzim de dorul recunoaşterii reciproce, mijlocul nostru prezenţa iubi­
să însetoşem de dragul respectului şi al stimei împrumutate şi tului în Hristos Frate luliu,
să ni se topească inima de iubirea frăţească. căruia acum zece ani, din pri­
Să căutăm ce ne apropie nu ce ne desparte, să scoa­ lejul agapei de instalare a ne­
tem la lumină tezaurul comun, nu particularităţile propui. vredniciei mele ca episcop al
Cine nu se poate ridica peste patimile vieţii omeneşii şi acestei de Dumnezeu păzite
nu poate respinge şoapta amăgitorului diavol, să se retragă şi eparhii a Clujului, Vadului şi
daca nu poate face operă de apropiere, măcar să nu ridice pie­ Feleacului, i- am spus aşa : „Eu
dici şi să nu se facă unealta satanei. Ţi s frate, Tu mi-eşti frate, în
Desbinarea este o moştenire păcătoasă şî noi îi purtăm noi doi un suflet bate*. Aceste
ponosul. ^Părinţii noştri au greşit, şi nu mai sunt, dar noi cuvinte nu le-am tăgăduit nici
purtăm fărădelegile u
lor (Plâng. 5 , 7 ) , Această crimă a des­ odată în vremea acestor ani,
binării, trebue ispăşită. Dosădirea neîntreruptă a trupului cu nici cu vorba, nici cu fapta,
toate patimile sale şl înălţarea sufletului prin rugăciune caldă dar mai vârtos în cei patru ani
„ca toţi sâ fie una", va mişca pe Dumnezeu care va revărsa . de întunecare, când mână în
ca ploaia harul ceresc, va înveseli Biserica şî va încălzi inimile, mână am purtat greul şi am
apropiind clipa înfrăţirii tuturor, căci ceasul „Celor de pe urmă" sună. înfruntat urgia deslănţuită de
Sâ-L căutăm pe Hristos în simplicitatea sufletului, în cură­ vrăşmaşii neamului nostru a-
ţenia inimii şi în smerenia minţii. Să-L căutăm cu deadinsul şi supra noastră şi a fiilor noştri.
fără întrerupere. Să trăim uniţi cu El cum am făgăduit la Sf. Botez. In continuare P. S. Sa a ară­
Aceasta şi numai aceasta poate fi calea unirii şi aşa se tat că Biserica ortodoxă a tost
cade să mergem pe ea! Atunci cu siguranţă încurând ne vom totdeauna alături de popor, pen­
întâlni în unica Biserică a unicului Hristos Mântuitorul nostru! trucă este din popor şi slujeşte
Cine nu se încopciază în această acţiune nu este decât un poporul. Ortodoxie nu înseamnă
duşman a lui Hristos şi al neamului omenesc: un trădător al numai biserici după o anumită
făgăduinţelor din Sf. Botez. formă; icoane, lumânări, tămâie,
slujbe, etc, ci înseamnă cre­
/. Agârbiceanu dinţa lui Isus Hristos trăită în
F l o r e a Mureşanu P. S, A. Prunduş fiecare clipă. De încheiere a
Protopopul ortodox al Clujului Prof, gr.-catolic de teologia s p u s : „Am vorbit despre orto­
Vasile Chîndrlş T e o d o r Ciceu doxie în Biserica noastr? stră-
preot unit, redactorul Vieţii Creştine preotul Catedralei Ortodoxe din Cluj

UNIREA CREDINT
Multe feluri de credinţe sunt
în lume, izvor de multe rele şi
necazuri. Isus a venit să-i în­
frăţească pe oameni prin cre­
dinţă. Dar oamenii au împărţit
şi tălmăcit credinţa lui Isus în
mii de feluri. In ciuda răutăţii
omeneşti, Hristos niciodată nu
s'a împărţit şl credinţa lui a
rămas una şi nedespărţită. Fie­
care dintre noi am primit un
dar pe măsura dărniciei lui Hris­
tos. „El a pus pe unii apostoli,
iar pe alţii prorccî, iar pe alţii
evanghelişti, iar pe alţii păstori
şi dascăli", dar aceasta numai
până vom ajunge toţi la unirea
credinţei şi a cunoştinţei Fiului
lui Dumnezeu, la starea bărba­
tului desăvârşit, după măsura
deplină a vârstei lui Hristos"
(Efesenl 4, 11 şi 13;. Deci, ori
care ar fi darul primit şi ori
care ar fi lucrarea la care am
fost rânduiţi de Mântuitorul,
ţinta noastră a tuturora e ace­
laşi : unirea credinţei.
Oameni cu multă tragere de
inimă şi cu fierbinte dragoste
de Hristos au îndemnat lumea
creştină la unirea credinţei. S'au
făcut pe alocuri şi unele încer­
cări, care au rămas şl vor mai
-
rămânea, Dumnezeu ştie până
când numai încercări. Şi aceasta
fiindcă s'a încercat să se facă
unirea pe hârtie şi nu în suflet.
O unire de formă, izvorâtă din
interese lumeşti sau mândrie
deşartă, sortită să rămână un
simplu document, s'ar putea face
cu discursuri, cu vicleană di­
plomaţie sau cu forţa, Unirea
cea din. suflete nu se poate face
decât cu armele Duhului. Până
când creştinii nu se vor lepăda
cu totul de mamona, nu se vor
putea uni cu Hristos. Oamenii
vreau o unire a tuturor credin­
ţelor pe urma căreia să tragă
foloase şi laude. Nu prea se
împacă cu unirea pe urma că­
reia să fie servit şi lăudat nu­
mai Hristos. Oamenii nu vreau
să înţeleagă că nu credinţă cu
credinţă trebue să se unească,
cl toate credinţele trebue să se
unească cu Hristos. Toate cre­
dinţele trebue să se topească în
credinţa Iui Hristos. Aceasta e
unirea cea adevărată. După a-
ceastă unire trebue să alerge
creştinul. Aceasta e unirea pen­
tru care se roagă Bisericile
Neamului nostru, când z i c :
„Unirea credinţei şi împărtăşi­
rea Sfântului Duh cerând, pe
noi înşine şi unul pe altul şi
toată viaţa noastră lui Hristos,
Dumnezeu să o dăm". Sfinţii
Părinţi şi- au dat seama că uni­
rea credinţei nu se poate face
cu puteri omeneşti, ci numai
cu darurile Duhului Sfânt. Ce­
lor ce ostenesc la unirea cre­
dinţei le trebue înţelepciunea ce
vine de sus curată si paşnică,
Nevoiji-vă sâ păstraţi un r e a duhului p n n
WE&ŢA
blândă şi plecată, plină de milă
şi de roduri bune, nepărtini­
toare şi nefăţarnică, (facob 3,
17). Le mai trebue clarul înţe­
legerii tainelor dumnezeieşti. Cei
nepricepuţi şi zăbavnici cu ini­
ma a crede toate câte au făcut
prorocii, în veci nu vor ajunge
la unirea credinţei. Cine ascultă
de sfatul cerului, de tăria şi
bărbăţia ce vine dela Dumnezeu
va lucra cu folos pentru unirea
credinţei. Cine ascultă de sfatul
oamenilor şi cine se sprijineşte
pe propriile sale puteri se sbate
înzadar. De e cineva mândru să
nu propovăduiască unirea cre­
dinţei, căci celor mândri Dum­
Cav'mte Arhiereşti
(urmare din pagina 1)
moşească şi la neamul nostru.
Mulţi sa vor întreba cum stă lu­
crul cu Biserica soră ? Iată cum !
Avem cu toţii acelaş D u m ­
nezeu, Unul în fire dar întreit
în Feţe. Ne închinam şi unii
şi alţii aceluiaş Domn, Isus
Hristos, şi încă în aceaşi formă
de cult: numai că unii ne în­
chinăm în spirit, iar alţii în
duh, unii cerşim dela Dumne­
zeu îndurare iar alţii milă, însă
peste toate acestea noi punem
în practică ceeace rostim de
fiecare dată ia Sfânta Liturghie;
şi într'o Biser.că şi într'alta:
„Să ne iubim unii pe alţii, ca
intr'un gând să mărturisim".
Un iţi-vă
Ajungă veacurile multa
In care fost-am despărţiţi!
Azi glasul Iui Isus ne chiamâ
Creştini de ce nu vă uniţi ?
Prea mult în uri şi vrăjmăşie
In cete fost-am despârţt[t
— Să ne trezim! E ceasul ultim,
Să ne iubim, s ă fim uniţi,
Lăsaţi de-acuma vrăjmăşia!
Mândria, ura lepădaţi;
Urmaţi de-acum porunca s f â n t ă ;
Iubiţi-vă căci suntem fraţi!
Căci Adevărul este Unul
Cum Unul pste şi Hristos, —
De ce noi, despărţiţi în cete,
Sâ ne luptăm fără folos?
Veniţi creştini de pretutindeni
Să ne unim întru H r i s t o s !
In jurul Crucii Sale sfinte
Nc cbiamâ glasul Lui duios:
Veniţi cc ptii Mei la Mine
Si vă ?n*~?fHi ?o j«r»fa M*a !
CREŞTINA
nezeu le stă împotrivă şi nu dă
darul său decât celor smeriţi şi
cuvioşi. Cuvioşis are făgăduinţa
vieţii de acum şi a celei viitoare.
Cine se roagă pentru unirea
credinţei să se roage şi cu gura
şi cu inima, iar frica de Dum­
nezeu să-i fie pâinea cea de
toate zilele.
Cu vreme şi fără vreme să
lucrăm pentru unirea credinţei,
dar fiecare să înceapă întâi cu
el. Când credinţa noastră va fi
una cu credinţa Iui Hristos va
fi o singură credinţă şi un sin­
gur Domn.
TEODOR GICEU
1*1 TOTUL CATEDRALTI ORTODOXE DIN Mai
Cl
de P ă r D r . Silviu A
In anul 1925 cu ocazia înfiinţării
patriarhatului român cunoscutul p r o ­
fesor Cli-jm O îisifor Ghibu cerea
noului patriarh ce urma să ia con­
ducerea Bisericii rotrâneşti d )uă u-
cru't ş' anume:
1. „Să înounoştinţeze
alegerea s a toţi patriarhii
tini incluziv pe cel dela
eomunieându i acestui din
dorinţa expresă de aşi
.^.-*««i^-/ «-^f^*^ « o ^ ^ H
,
' Bisericii l u i Hristos, şi
2 să c o m u n i c e mitropolitului
d e / a Blaj constituirea
(continuara fa nu* 8*
creştini
Eu pentru voi Mi am dat vieaţa
Ş m'am jertfit pe Gbigota,
Veniţi sa împlinim dorinţa
Ce a arătat o . omnul sfânt
Ia rugăciunea câire Tatâl
Ce ne-a las&t-o l e g ă m â n t !
Veni|i creştini din lumea largă,
Di i Răsărit şi din A p u s !
Iubirea G >\g tei ne chiamă
Să ne unim intru Isus.
Căci vine în curând Stăpânul
Sâ-şi cercetez-«1 S ă u popor.
Fiţi g a t a să-i ieşiţi 'nainte
Cântandu-l slavă toţi, în c o r i
Lăsaţi îa lătuii tet ce poale
Sâ vâ mai ţină despărţiţi
Şs să r ă m â n ă d o a r iubirea
In care foţi să vă uniţi!
Veniţi creştini de pretutindeni
Din orice neam şi-orice popor
S â fim pe veci uniţi în Domnul
Să fim o Turmă şi-un P ă s t o r !
legătura păcii (Ef. 4 , 3 ) .
Nr, 33—34
Conlucrarea
frăţească
da Păr, prof UOFIL A, BĂUBAMU
,., Puntea tip înţelegere şi fră­
ţească vie(uire între oameni, numai
dragostea e 'n stare să o înt'ndă..."
/'. 6* .V. NTCOLAE COLAN
D a c ă v o m răfcfoî C s i ţ i i e Sfinte
vom găsi ceeace m e r e u p r e d i c ă m ,
dar m a i rar p u n e m în p r a c t i c i :
iubirea Ea este t e m e l i a vieţii creş­
tine.
Creştinismul este iub're. L e g e a
f u n d a m e n t a l a — în care se c u p r i n d e
toată L e g e a şî Profeţii — este iu­
birea. I n acest c u v â n t „ i u b i r e " se
c u p r i n d e Cu a d e v ă r a t întreaga e c o ­
:
nomie a m â n t u r e î divine, întreg
Vechiul şi N o u l Testament. De a-
ceea să nu ne m i r m c â n d sf. P a ­
vel e x c ' a m â Ia I C e r . 13. 13, că
mai m a r e decât virtuţile d u m n e -
zeeşti credinţa şi nădejde», iubirea
este!
CLUJm u l t ! Sf. Apostol şi e-
v a n g h e i i s t loan nu t e m u l ţ u m e ş t e
cu atât ci s p u n e m a i m u l t : Dumne­
zeu este dragoste (I Io 48) şi cine
petrece în d r a g o s t e , în D u m n e z e u
p e t r e c e şi D u n ne zeu întru dânsul.
P o r u n c a iubirii e*te p o r u n c a p r e ­
ferat i a !ui Isus El o şi n u m e ş t e
Prunduş „ p o r u n c a m e a * fio 1\ 12) Ah,
cât d e mult doreşt* Isus, ea să ne
;,
iubim unul pe a t u ! ! , , o r u n c ă n o u ă
vă d a u v o u ă : SĂ VI iubiţi unii p$
ALŢII! P r e c u m eu v'am îub>t pe voi,
aşa să vă Iubiţi" (lo. 13 3 4 ; .
In dorinţa Sa de iubire între
fraţi, o r â n d u e ş t e şi s e m n u l d e pe
care să se cunoască adevăr* ii u c e ­
nici ai lui I u s : împlinirea dragostei
despre
creş­ frăţeşti (Io. 13 32) Si ca să nu ne
Roma, înşelăm în efectele dragostei,sf a p ,
urmă Pavel n e clarifică; «dragostea în­
da tot d e l u n g rabdă, se milostiveşfe, n u
n u
^f^â^'r *f ^ « e 5 ţ e - . Toate
f
je suţere\ le c r e d e , le n i d ă ţ d u e ş t e ,
Ie r a b d ă H I C o r . 13 4 7)
Aceste lucruri Ie ştiau p e a b i n e
patriar cei doi preaveneraţi Arhier i R o ­
mâni ai Clujului. Şi le tră.*u din
plin De aceea, puntea P. S lor de
înţelegere şi paşnică c o l a b o r a r e a
fost iubirea. C r e d că I P S luliu
şt P S, Nicolae sunt arhiereii r o ­
m â n i c re se ajută mai frăţeşte, se
iubesc mai sincer, colaborează mai
creştineşte şi trăesc in cea mai p e r ­
fectă a r m o n i e . Iar aceasta atât în
v r e m u r i de n e g r e asupriri cât şi în
v r e m u r i de linişte, bucurie şi pace.
Pilda m a ' i or Ierarhi dela Cluj,
s'au silit a o u r m a si preoţii. In
Cluj sunt foirte obişnuite priete­
niile sincere şi convenirile frăţeşti
intre preoţii ortodocşi şi gr catolici,
ori fa niliile lor. Pe străzile Clujului,
când se întâlnesc preoţii d e a m b e l e
conf siuni r o m â n e ş i, se privesc
prietenos. C h i a r dacă nu s'au mai
văzut niciodată, se salută frăţeşte.
Cel care este m i i bătrân nu aş­
teaptă să fie salutat î tai. Ci care
de c a t e se sileşte în a preveni pe
f r t e i e său, cu salutul i u b i r e i : or
t o d o x u l se g r ă b e ş t e a zice salutul
o b i ş n u i t la c a t o l i c i : . L ă u d a t să fie
Isus", iar catolicul se sileşte a s p u n e
înaintea fratelui său, salutul răspân
d<t Ia o r t o d o c ş i . S l ă v i t să fie Dom
n u l " , — ori B i n e c u v i n t e i z ă Părinte.
C e f r u n o a â şi plăcu ă armonic
de glasuri pline de iubire creştina
se înalţă din Cluj, spre cer 1,. C i n e
şi ce ar împiedeca pe R o m â n i , ca
obiceiul generalizat la C l u j . să se
răspândească pe întinsul întregii
Românii ? ! Ca toţi, i n t r ' u n suflet
să c â n t ă m :
„Fraţi oreştini din lumea'nireagă,
„Tresăriţi în oânt voios.
Jnionaţt un imn de »Jav&,
.Toţi oâţt ortdefi în Crlstosl
feontlntisra ta Di? 8t
 Toii îatr'un du
A m cetit cu d e o s e b i t ă m u l ţ u m i r e
n u m ă r u l cel d i n u r a i â — d e anul
n o u , 1947 — al m i n u n a t e i foi săp­
t ă m â n a l e , scoasă cu atâta t r u d ă ş?
cu atâta s t r ă d u i n ţ ă d e neobositul
slujitor al altarului şi al amvonuiu»,
care este confratele mai tânăr Va si le
C h i n d r i ş . t n a r a m u r e ş a n u l . E adaii
rabil c u m le potriveşte întru dra­
g o s t e a sa d e preot, c a r e tuturor
t o a t e se face ca să plinească cuvân­
tul lui Hristos D o m n u l N o s t r u şi al
apostolilor săi, ca „toţi u n a să Uz"
căci ce „este mai bine şi mal fru­
mos, d e c â t a fi fraţii î m p r e u n ă ? , . . "
(Psalmistul R e g e David).
El p u n e ca dos stâlpi puternici
ai bisericii din Cluj, p e d o u ă c o ­
loane alăturea p e cei doi 1. P .
Sfinţiţi lerarchi, h u n i Fraţi întru
H r i s t o s , luliu şi Nioolae, din ale
căror cărţi pastorale d e A n u l N o u
scoate câteva părticele d e î n d r u m ă r i
părinteşti p e n t r u fii săi sufleteşti,
I P. Sf. luliu atrege atenţiunea
şi la . s ă p t ă m â n a d e r u g ă c i u n e pen
tru u n i r e a t u t u r o r " ce va urma a
se plini în zilele d e 18 —25 Ianua­
rie, ca în toţi anii dela o vreme
încoace. Voiu r e v e n i a s u p r a acestei
„sAnfomâni,
I P. Sf. N i c o l a e C o l a n , are o
declaraţie d e statornic a d e v r
„Ştim că sunt şi a i i destui p r o ­
feţi mincinoşi care îşi îmbie, irufaşi
evangheliile lor sl- bărtoage. U n u l î|i
î m b i e ştiinţa — m toate d e s c o p e ­
ririle ei minunate. Dar ştiinţa sin­
gură nu poate (ace nimio l fără
inima o m u ' u i . Ştiinţa e o slugă
foarte ascultătoare; t-a u c d e m i c r o ­
bii ucîgăt ti, dar ucide şi p e oa­
meni, d u p ă c u " i se porunceşte»,..
Şi încheie apoi înţeleptul i e r a r h
şl academician, că n u este altă lege
d e t e m e l i e p e n t r u b u n a vieţuire
între o a m e n i , decât legea iubirii
frăţeşti l i s a t ă d e D o m n u l şi M â n ­
tuitorul nostru Isus H r i s t o s " .
Zicem cu toţii, cu u n ecou d e
cor r ă s p u n z â n d a m b e l o r strane ale
aceleiaşi catedra'e, da, aşa este ş i -
A r i n ! Aşa să şi fie, c u m t r e b u e să
fie între o a m e n i şi creştini!
M i n u n a t a a r m o n i e se u r m e a z ă
dealunţjul şi dealatul in , V i e a ţ a
Creştină".
Fratele F l o r e a Mureşan, p r o t o p o ­
pul o r t o d o x al Clujului, l u m i n e a ă
. l u m i n i l e taborîce ale C a o l i c i •'« u -
lui", cu a p o s ' o l i c curaj, înfruntând
toate îngustimile şl orbitele . v e d e r i "
v e c h i , paie g o a l e şi îmblătite fără
nici u n rost în a r i i Bisericii lui
Hristos
Iar Părintele S. A . P r u n d u ş , p r o ­
fesor d e t e o l o g i e şi n o t a r consisto­
rial p e l â n g ă I. P. Sf. Sa luliu, arată
cu laudă vredniciile Biserlceî o r t o ­
d o x e a Răsăritului- Acest articol îşi
găseşte c u l m e a r â n d citează c u v i n ­
tele Papei Pius X , care a clădit în
„Voi toţi sunteţi trupul lui Hristos şi fiecare in
parte mădulare ale aceluiaş trup .
m m -botezat, spre a ti un trup
amm
si iBBirede Dr. ILIE DAIANU
Roma „Seminarul I'io-Romeno»
p e n r u *00 d e t e o l o g i r o m â n i şi u t
o biserică orientală ca o catedrală
mai mică, lată ce zice Sfântul Pă­
rinte Piu al X i :
„Bucăţile rupte d i n n t r ' o piatră
ce c u p r i n d e aur, conţin şi ele a u r .
Vechile comunităţi -Creşine a'e O -
rientului păstrează o atât d c vene­
rabilă s.finţenîe, încât ele merită nu
n u m a i respectai, ci şi « d r a g o s t e a
noastră*.
C â m a j a cea neemută a lui Hrisiou
•~ spre d u r e r e a M â n t u i t o r u l u i — a
fost sfâşistt, d e o.-.meni cu mici şi
strâmte orizonturi. De aceea atâtea
n e i â n g ă i e r i , p e u r m a acestei sfâ­
şieri, şi atâtea suferinţe p e u r m a a
tâtor r l s b o . i i e cu care ne cercetează
Dumnezeu, ca să n e desmefecească
din fudulia, i n g â n f a r e a şi înfumu­
rarea o a m e n i l o r închipuiţi
Obosiţi da r ă z b o a i e o a m e n i i tot­
d e a u n a au dorit pacea, î n f ă ţ r e a şi
unirea A?a a fost şi d u p ă p r i m u l
război m o n d i a l . Lloyd O e o r g e şi
cei 4 fruntaşi al Britaniei declarau
că n u m » ! aşa se vor putea încon­
jura războaiele d a c ă o m e n i r e a se
va uni a s u p r a u n o r p u n c t e religioase.
an «—!»•
1. T o ţ i s u n t e m zidirea aceluîaş
D u m n e z e u creator,— deci traşi.
2. Toţi suntem r ă s c u m p ă r a ţ i de
Hristos, Fiu! lui D u m n e z e u , wm\
feo«ttan»ro *n or.w 6^
Unitatea Bisericii este dorinţa
fierbinte a Mântuitorului
Cunoaştem cu toţii marea |
cuvântare a Mântuitorului ţinută !
Apostolilor Săi la Cina cea de I
Taină, aşa cum se poate citi în j
Evanghelia s. Ioan, dela c. 13-
18. Atu putea spune că în ea
se cuprinde, dinpreunâ cu Pre­
dica de pe Munte dela s. Ma­
tei, întreaga bunavestire, întrea­
ga Evanghelie.
Cuvântarea de despărţire dela
Cina din urmă stărue în chip
deosebit asupra alor două do-
rinţi ale Mântuitorului, şi anu­
me ca între apostolii şi ucenicii
Săi să stăpânească iubirea şi
unitatea în credinţă. .Poruncă
nouă vă dau vouă, ca să vă
iubiţi unul pe altul. ...Din a-
ceasta va cunoaşte lumea câ
sunteţi ucenicii Mei, de veţi a-
vea dragoste unui faţă de altul".
Şi încă ce fel de dragoste ne
Vremea e bună dăscăliţă şi
durerea un ciocan providenţial
pentru capetele noastre.
Dumnezeescul praznic a! naş­
terii Mântuitorului ne găseşte
an cu ars, mai experienţi şi mai
înţelepţi, — recte: mai dureros
instruit! — pentru dreapta lui
sărbătorire.
Cu familia creştină s'a petre­
cut în vremuri -— prin cons­
trângerea împrejurărilor şi de­
zastrelor , istorice — ceeace s'a
petrecut 'cu Âbraham şi cu L o t :
„Dacă iu apuci la stânga, eu
voi apuca 3a dreapta; dacă tu
apuci la dreapta, eu voi apuca
ia stânga..." (Geneză, 18, .9).
Dar ou cu liniştea şi cu buna
chibzuinţă din atitudinea celor
doi patriarhi, ci de multe ori
cu certuri şi cu prigoane sân­
geroase. Biserica creştină, pri­
vită nu atâta cu ochii istoricu­
lui filosof, dar îmbrăţişată cu
inima creştinului dornic de uni­
versalitate, se găseşte azi într'un
slad'U cu totul departe de a fi
cel ideal.
~ j i t e f e l mikmimmihm
?i toţi ucenicii Iui, în vecii ve­
cilor, ne vom întreba cu durere".
„Oare s'a împărţit Christos ?..."
(1 Corintenî, 1, 13). Noi însă
răspundem azi, ca şi uşuraticii
de Ion Agârbiceanu
cere şi doreşte Mântuitorul ?
Una asemănătoare cu iubirea
Lui, una care duce şi Ia jertfa
vieţii pentru deaproapeîe.
Dar în cuvântarea care cu­
prinde şi testamentul Domnului
se arată tot atât de fierbinte şi
dorinţa Lui pentru păstrarea u-
nităţii în credinţă din partea a-
postoîilor şi tuturor celor ce
vor crede prin predicarea lor
întru numele Lui.
„Eu pentru aceştia mă r o g ;
nu pentru lume mă rog ci pen­
tru aceştia, pe cari mi i-ai dat
mie, căci ai tăi sunt... Părinte
Sfinte, păzeşte-i întru numele
Tâu pe cei cari mi i-ai dat mie,
ca să fie una precum şi noi...
„Iară nu ma rog numai pen­
tru aceştia» ci şi pentru cei ce
vor crede prin cuvântul lor în
(cattilmisrft 1« » 6 « . 6>
44
/Ţ „ i o o-\
y Cor. 1 ¿5, ¿1)
î G o r . 12, 13.
Corlnteni, odinioară: „Eu unul
sânt al lulPavel. Şi eu sânt al lui
Apollo. Şi eu sânt al lui Chefa-
îar eu sânt al lui Christos...*.
Şi trebue să recunoaştem, cu
umilinţă şi cu confuziune, ca
această parcelare a domeniului
creştinătăţii nu corespunde nici
spiritului Sfintei Evanghelii, nici
marilor ţeluri ale Bisericii, în
marş spre suprema Unitate.
Noi, epigonii de azi, am sco-
borît, în toate, creştinismul şi
Evanghelia, până Ia nivelul ml»
cimei, intereselor, egoismului şi
separatismelor noastre. Astăzi
ne dăm seama că situaţia a-
ceasta trebue biruită şi o ascen­
siune nouă — în spirit, în ge­
nerozitate evanghelică şi în su­
perioară frăţie ne cheamă şi
ne obligă.
Experienţa cu tristele noastre
situaţii şi lunga noastră sufe­
rinţă creştină sânt, fără îndoială,
mesagere cereşti. Există un e-
goism şi o suficienţă a zilelor
relativ bune. Când stai Ia tine
şi cu afaceri înfloritoare — eşti
împins să uiţi lumea largă, ru­
dele şi prietenii, care mai trăesc
departe. Dar când te-au lovit
câţiva ani de secetă, sau te-a
bătut grindina, sau copiii ţi-au
ieşit nişte desmetici, sau te-a
doborît boala, câţiva ani în şir,
şi s'a dus jumătate din avere,
atunci începi să-ţi aduci aminte
de rudele şi de prietenii cu ca­
re n'ar fi rău să fii iar în bună
legătură...
Aşa stăm noi azi. prăpădiţi
de seceta noastră bisericească
şi din ce în ce mai instruiţi că
împărăţia lui Christos trebue să
se întindă şi mai departe, din­
colo de ogoarele, de pretenţiile
şi de vechea noastră trufie.
Marea înfrăţire bisericească,
la care ne gândim este o largă
însoţire de iubire, în preţuire
reciprocă şl în schimb reciproc
de puteri, de bunuri sufleteşti
şi de entuziasm frăţesc.
Cine este convins de dum­
nezeirea Răscumpărătorului nu
poate să sărbătorească cu alte
gânduri naşterea cea din Beth-
leem, în zilele împăraţilor pă­
mânteşti Octavian, August şi
Irod.
Cum să crezi că Dumneze­
escul Stăpân e mulţumit, când
noi creştinii am găurit pământul,
peste tot, cu tranşeele noastre
confesionale ?
Gala Galaction
I (Extras din Calendarul „Vieata Crts-
\ tină* e «nul 1947).
r

PENTRU UNIREA
Kuiiuni entru unire
La proscomedie, luând preotul o păr­
ticică, o pune pe Sfântul Disc, zicând:
Pomeneşte, Doamne, Sfântă
Biserica Ta, cea de la o margi­
ne la alta a pământului, şi o
scapă de toate relele şi o de­
săvârşeşte pe ea în dragostea
Ta şi o adună din cele patru
vânturi ale lumii sfinţită întru
: osârdie, după re a zis diaconul — încă
'imparăţ a Ta, pe care l-ai gă­
tit-o ei. Fă să înceteze desbi-
năriîe, certele, neînţelegerile şi
ereziile dintre creştini, ca toţi
să formăm o singură turmă şi
un singur păstor, întoarce cu
miios'ivire faţa Ta spre noi ne­
vrednicii robii Tăi şi spre tot
poporul creştinesc şi iartă tu­
turor merea greşală a desbi-
nării şi sfâşierii Trupului tainic
a Hristosuhri Tău, dâruindu-ne,
în sfârşit, marele har al unirii în
credinţă, ca toţi să fim desă­
vârşit una şi cu o gură şi cu
o inimă să Te preamărim.
La începutul Sfintei Liturghii urmează
ectenia inare până l a : „Pentru cei ce că­
lătoresc..."după care adaugă aceste cereri:
Pentru ca să nu fie între noi
desbinări, şi pentru ca să ne
unim într'un gând şi într'o în­
ţelegere, Domnului să ne rugăm.
i'entru ca dragoste să avem,
care este legătura desăvârşirii,
şi pacea lui Dumnezeu să stă-
pânerscă inimile noastre, la care
suntem chemaţi într'un trup, şi
cuvântul lui Hristos să locuiască
întru noi din prisosit, Domnului
să ne rugăm.
Pentru ca prin harul Sfântu­
lui Duh, porunca legii celei noui
să se samene, să Încolţească şi
să prindă rădăcini, ca să ne iu­
bim unii, pe alţii şi să nu cău­
tăm voia noastră, ci slava lui
Dumnezeu şi zidirea Bisericii,
Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să piară sămânţa
urei, a certei, a pismei, a vrăj-
bii, şi a tuturor patimilor ce
ruinează unitatea Bisericii şi
desbinâ pe oameni, şi pentruca
să se samene şi să rodească a-
devărata iubire, Domnului să
ne rugăm.
Pentru ca să odihnească peste
noi spiritul înţelepciunii, şi al
înţelegerii, spiritul sfatului, şi al
tăriei, spiritul cunoştinţei şi al
temerii de Dumnezeu, şi prin
harul său să ne unim întru le­
gătura păcii şi a dragostei, Dom­
nului să ne rugăm.
Pentru ca peste toate deose­
birile de limbă, de sânge şi de
lege să ne unim într'o singură
turmă sub un singur păstor,
Domnului să ne rugăm.
S ci
Pentru ca prin împărtăşirea
cu Trupul şi Sângele lui Hristos
— taina evlaviei, semnul uni­
tăţii şi legătura dragostei — toţi
să formăm un singur trup,
Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să piară desbina-
rea, şi să ne mântuim de tot
necazul, mânia, primejdia şi ne­
voia, Domnului să ne rugăm.
Apoi continuăm ectenia mare. In acest
chip se zic ecteniile şi fa începutul Utre­
niei sau la Vecernie,
După întrarea cu Sf. Evanghelie zicem
aceste tropare ale Sf. Mitrofan, glas 8:
Pe Tine împărăteasă a toate
şi atotlucrătoare, F>re fără de
început, mai presus de ani, în­
cepătoare de vieaţă, milostivă,
iubitoare de oameni, preabună,
singură stăpânitoare; Treime,
acum slâvindu Te, cerem ier­
tare de greşale, lumii pace, şi
Bisericii un cuget.
Mărire Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh,
Unică Domnie şi în trei stră­
luciri, singură stăpânie dumne­
zeiască şi în trei luminători,
primeşle cu bunăcuviinţa bu­
nătăţii Tale pe cântăreţii Tăi,
şi-î rnântueşte de greşale, de
ispite şi de greutăţi, pace şi
unire degrabă dăruind Biserici­
lor cu iubire de oameni.
Şi acum şi pururea şi in
vecii vecilor. Amin.
In pântece fecioresc, Hris-
toase Mântuitorul meu, sălă-
şluindu-Te, prin lucrare Te- ai
arătat lumii, Dumnezeu şi Om,
neschimbat, şi aievea neames­
tecat, şi Te-ai făgăduit a fi cu
robii Tăi pururea arătat; pen­
tru aceea cu rugăciunile celei
ce Te-a născut, dărueşte pace
turmei Tale.
Apostolul
Pronimen: Mântueşte-ne Doam­
ne Dumnezeul nostru, şi ne a-
dună. dintre neamuri, ca să lău­
dăm numele Tău.
stih: Gata este inima mea,
Dumnezeule, gata este inima
mea.
Din Cartea cătră Efeseni a
Sf. Apostol Pavel cetire.
Cap, 4 stih 1 - 1 3 . Caută-1 în Dumi­
neca a 25 după Rusalii şi citeşte-1 până
în capăt apoi treci la Dumineca după
Botezul Domnului şi citeşte pânăîn sfârşit.
Aliluia, glas 8.
Cât e de bine şi cât e de
frumos să locuiască fraţii în
unire!
stih: Că unde-i unire, Domnul
trimite vieaţă şi binecuvântări
nesfârşite.
Evanghelia
Din sfânta Evanghelie dela
Ioan citire. (Cap. 17, 11-21).
w
ii c
• -l
i vi o i t n
N r . W- -34
TUTURO
In vremea aceea, ridicânduşi Chinonicon
Isus ochii cătră cer a z i s : Pă­
Nevoiţi-vă a păzi uoirea du­
rinte sfinte; păzeşte-i pe dânşi
hului întru legătura păcii. Ali­
întru numele Tău...
luia.
(caut-o în Joia Sfintelor Patimi, din Ev. J)
După rugăciunea amvonului z'cem a-
Şi ...ca să cunoască
sfârşitul: ceastă Rugăciune:
lumea că Tu m'ai trimis.
Stăpâne, Doamne, Dumnezeul
După Evanghelie la ectenia cererii cu nostru, Tatăl Domnului nostru
ne rugăm pentru fericiţii.." adaugă acestea: Isus Hristos şi Tatăl tuturor
celor ce cred în numele Lu?,
încă ne rugăm: adu-ţi aminte
auzi-ne pe noi păcătoşii şi ne­
Doamne de Biserica Ta, şi o
vrednicii robii Tăi, care în ceasul
scapă de toate relele, şi o de­
de acum cădem înaintea Ta şi
săvârşeşte în dragostea Ta, şi o
ne rugăm şi cu deadinsul cerem:
adună dm cele patru părţi ale
adună într'una pe toţi fii . Tăi,
lumii sfinţită întru împărăţia Ta,
renăscuţi prin Botezul Unuia
pe care i-ai gătit-o ei, rugă mu
născut Fiului Tău, cari prin lu­
ne Ţie, auzi-ne şi ne milueşte.
crarea vrăşmaşului şi a patimi­
Încă ne rugăm ca Domnul lor omeneşti s'au despărţit şi
Dumnezeu să asculte glasul ce­ pe căi lăturalnice aii rătăcit, ca
rerii noastre a păcătoşilor, şi să toţi încurând să ajungem la u-
adune pe cei risipiţi, pe cei ră­ nitatea credinţei şi a cunoştinţei
tăciţi sâ-i întoarcă, şi să-i u Fiului Tău. Revarsă asupra tu­
nească cu Biserica Sa, să zicem turor celor ce Te mărturisesc
din tot sufletul şi din tot cu­ pe Tine şi se închină Fiului Tău,
getul; Doamne, auzi-ne şi ne harul presfântului şi de vieaţă
milueşte. făcătorului Tău Duh, ca lepă­
încă ne rugăm ca Domnul dând toată greşaîa şi tot păca­
Dumnezeu să întoarcă pe cei tul, toată patima, pornirea şi
necredincioşi ia adevărata cre­ pofta cea rea, să se aprindă de
dinţă şi sfinţenie şi pe cei ce iubirea Ta şi să formam o sin­
poartă numele de creştin să-i gură turmă şi un singur păstor.
aducă la bunăînţelegere şi dra­
Aşa Doamne nu ne părăsi
goste, ca toţi să fie o singură
pentru răutăţile noastre, ci pen­
turmă şi un singur păstor, să
tru meritele şi jertfa ii i:,tului
zicem toţi cu inimă înfrântă,
Tău Fiu Isus, care înainte de
Doamne, auzi-ne şi ne milueşte.
patima aa şi-a rdicat glasul că­
Cela ce voeşti ca toţi oame­
tră Tine şi a zis: Părinte sfinte;
nii să ajungă la cunoştinţa ade­
păzeşte i pe dânşii întru numele
vărului Tău şi să se mântuiască,
Tău, pe care mi i-ai dat mie,
caută cu milă spre cei ce lo-
ca să fie una precum suntem
cuesc în laturea şi în umbra
şi noi; şi nu numai pentru a-
morţii şi-i adă la cunoştinţa a-
ceştia mă rog, ci şi pentru tei
devărului Tău, mântuieşle-i din
ce vor crede întru mine, prin
rătăcirea cea veche şi din vi­
cuvântul lor, ca toţi sa fie una, .
cleşugul celui potrivnic, lumi­
precum T u , Părinte, întru mine
nează i prin baia naşterii de a
şi eu întru Tine, şi aceştia întru
doua şi i fă mădulare cinstite
noi una să fie, ca să crtazâ
ale Bisericii Tale, cu umilinţă
lumea că Tu m-ai trimis, au­
ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne
zi-ne şi ne dărueşte unirea în
milueşte.
credinţă a tuturor creştinilor,
Cela ce Te îmbraci întru lu­
pentruca uniţi în Biserica Hris-
mină ca într'un vestmânt, lu­
tosului Tău aici pe pământ,
minează pe toţi cei ce sunt îna-
precum Sfinţii şi îngerii în cer
fară de adevărată Biserica Hris-
uniţi în lauda numelui Tău,
tosuluiTău, şi risipeşte negura
cântă şi preamăresc şi noi cu
neştiinţei şi întunerecul îndoielii
ei într'un singur glas să cântăm
din inimile lor, şi-î uneşte cu
şi să preamărim, prea cinstitul
sfântă şi aleasă turma Ta, ca
şi de mare cuviinţă numele Tău,
împreună cu noi să strige:
al Tatălui şi ăl Fiului şi al
auzi- ne Doamne, şi de grab ne
Sfântului Duh, acum şi pururea
milueşte.
şi în vecii vecilor Amin.
Că milostiv şi iubitor de oa­
meni Dumnezeu eşti, şi Ţie sla­
la apolis zicem: Cel ce mai
vă înălţăm Tatălui, şi Fiului,
înainte de mântuitoarele sale
şi Sfântului Duh, acum şi pu­
patimi ne-a lăsat porunca dra­
rurea şi în vecii vecilor.
gostei şi a unirii, ca toţi să
Poporul: Amin. fim desăvârşit una, Hristos a-
*
IA H 1.1
• •
p) G
1
â. 1 y 1 1
, * •
 OMINU L U
devăratul Dumnezeul nostru,
pentru, rugăciutiile Heacuralei
Maicii sale ale Sfinţilor Dascăli
şi Ierarhi din Răsărit şi din
Apus, ale Sfinţilor şi Drepţilor „Unirea în credinţă a creş­ zeu se pleacă* ţTcrtulian). In îî.vis-î»ea ' e s t e o crimă,
Dumnezeoşti Părinţi... tinilor este mai presus de toate vreme ce Evreii se băteau cu De,i unul uscare sa colabo­
La sfârşita! Sfintei Liturghii cântăm a-
opera l u i ' D u m n e z e u " (Pius Am&iechiţii pe câmpie, Moisi răm ia unirea în credinţă. Să
cest tropar, gias 8 : XII.)- De aceiaşi părere erau pe munte câştigă victoria, ru- punem în rugăciunile noastre
şi membrii Congresului din gâodu-se cu mâinile ridicate. mai pe sus d e orice altă in­
Primeşte, Hrisloase pe Maica
Oxford, întruniţi în 1907, pen Dacă unirea este , un mare tenţie, intenţia unirii. Şi f i m
T a , întru rugăciune; ca prin
Utu ca să discute problema u - har, pe care trebue să-1 cerem apostoli ai rugacîunn pentru u-
mijlocirile ei să împaci lumea,
nirii bisericilor creştine.: „Uni- prin rugăciune, desbinarea în nirea creştinilor. Apo
să întăreşti sceptruriîe împără­
rea creştinilor se porte înfăptui credinţă a fost şi rămâne un siguri, că atunci când Dumne­
ţiei şi să uneşti într'una Bise­
de Biserică r.umai îa genunchi*. mare păcat, care trebue ispăşit zeu va vedea muiţimJe şi de,
ricile Tale,
Un distins fiu al bisericii or­ De aceea rugăciunea noastră o parte şi de alta, rugându-se
Dacă cineva vrea să facă numai rân- todoxe române, Lascarov-Mol- pentru unire trebue să' fie îm­
duială osebită pentru Unirea Bisericilor
şi implorând unirea, va tace
atunci va tace aşa: După binecuvântarea dovaou afirmă aceiaş l u c r u : preunată cu duhul pocăinţei; această minune a unirii în cre­
preotului, îndată rugăciunile începă­ „Cel mai puternic şi mai efi­ dinţă a tuturor creştinilor şi în
tură: împărate c e r e s c , . Prestanţă Treime . O întrebare înfricoşată ni se
Tatăl nostru..., Apoi Veniţi să ne închi­ cace mijloc pentru unirea Bise­ p u n e : De ce, de atâta vreme deosebi a tuturor Românilor,
năm... şi Psalmul 66, cu Slava... Şi a c u m - ricilor esîe iubirea Mântuitoru­ Biserica iui Hristos rămâne — atât de mult dorită şi aş­
Aliluia. Apoi începe preotul sau diaconul
ectenia de pace, şi după cererea pentru lui sprijinită pe rugăciuni pu­ sfârtecată ? Pentru ce sângele teptaţi .
rege, intercalează c r e r i l e de mai sus şi ternice şi stăruitoare adresate vărsat pe Calvar române iară Maică îndurătoare, roagă-te
încheie cu ecfonisul: Că Ţie se cuvine...
Apoi cântăreţii: Dumnezeu o D o m n u l . ,
lui Dumnezeu pentru ca să fofos ? De ce dorinţa arzătoare pentru unirea în credinţă a tu­
cu stihurile lui şi Troparele pe vers 8 : verse în sufletele ro^stre duhul a iui Hristos să fim ww«, să turor Românilor.
Pe Tine împărăteasă.., Urmează Apostol, uniţii, fără care totul e zadar­
Evanghelie şi prima cerere din ectenia cu iie o turmă şi un Păstor, nu O. POP
osârdie: Milueşte-ne pe noi Dumnezeule... nic". se realizează ?
după care se adaugă «cteniilede mai sus:
Încă ne rugăm adu-ţi aminte Doamne... In adevăr ori cât de Uriaşe Răspunsul e simplu dar crud, «Dacă toţi ne împăitaşim din
Apoi Rugăciunea de mai sus şi Apolisul. ar fi sforţările omului, dacă nu în responsabilitatea colectivă noi aceaşi pâine şi toţi devenim a-
Aceastî rânduială poate fi făcută şi de
mirean singur, sau în comun de mai mulţi sunt sprijinite de ajutorul divin, nu r e simţim responsabilitatea celaş lucru, atunci de ce nu
lăsând afară cele specific preoţeşti ca Bi­ rămân zadarnice. Omul cu pu­ proprie. De aceea noi nu ne ru­ avem toţi aceeaşi dragoste ? De
necuvântare şi Pace tuturor.
terile lui, a putut înfăptui rup­ găm de loc, sau nu ne rugăm ce nu formăm toţ o s n g u r ă
tura, dar nu mai poate s'o re­ îndeajuns pentru unire. Ne în­ ceată ? Odinioară strămoşii nos­
pare singur. chidem într'un ' egoism sacru. t r u aceasta e r a u : şi mulţimea
Să fim u n a ! „Rugăciunea este singura pu- Când e vorba de a colabora 3a celor ce credeau era o inimă
tere în faţa căreia şi Dumne­ unirea,,„, bisericilor, izolarea şi şi un suflet, însă acum, -chiar
Dorul Unirei cheamă •Türstfatttr^^
"Din Răsărit şt Apus
Pe toţi creştinii lumei ,uga cta ispăşire şi cerere şi felurite dittmñüü sunt între
noi, şi foarte aprinşi suntem
Sub Crucea lui Isus. Aşa se roagă pentru unire creştinul de spirituale şi confesionale, unul împotriva celuilalt. Şi tu
rit latin sau lege apuseană:
uneşte ne, o Isuse! vrei să trăieşti unit cu Hristos?
Priviţi Ia Cel ce rabdă, Ursul: Pentru nebăgare a în
Şi ura lepădaţi; seamă a cuvântului ieşit din — O Dumnezeule, pentru Şi socoti că nu trebuie să tră­
O, voi cei despărţiţi, inima Ta dumnezeiască: „Şi mai mare mărirea Ta, şi bucu­ ieşti unit cu fratele tău, ci poţi
Să nu-l mai supăraţi. alte oi am care nu sunt din r a inimii Fiului Tău, să rămâi în desbinare şi neuni­
staulul acesta: şi acestea mi-se adună creştinii risipiţi I re ? O frate! Departe eşti de
Creştini îiind cu toţii, iubirea şi vieaţa lui Dumne­
cade a ie aduce, şi glasul meu — O Dumnezeule, pentru
Ca fiaţi să ne iubim. îl vor auzi". biruinţa binelui, adevărului şi zeu".
In Casa lui Cea/ Siâniă dreptăţii, $/„ Toan Damăschln
Ei vrea una să fim. rugăm iartă-ae Doamnei
Toţi: T e
— Pentru înclinarea noastră adună creştinii risipiţi 1
O Dumnezeule; pentruca Cuminecătura nu şuieră nici
Azi Borna şi Bizanţul păcătoasă de a vedea paiul în ura, n ci cearta şi nici duşmă­
Cu drug să se privească, ochiul fraţilor noştri desbinaţî, să nu fie decât o singură turmă
şi un singur păstor, nia ; nu poale sta alături de ca
Şi î:itre sine cale mai vârtos decât buna credinţă desbinarea, neînţelegerea şi pis-
De pace şă-şi croiască. şi buna vc'nţă, adună creştinii risipiţi !
ma. Dacă acestea au loc între
Te rugăm, iartă ne Doamne ! — O Dumnezeule, pentru a noi creştinii este semn că n ' a m
Oceanul cel de ghi&ţă surpa mândria satanei şi a slu­
— Pentru discuţiile noastre pătruns încă fiinţa acestei Tai­
Al urei să 1 topim, jitorilor lui,
uneori pline de răutate, de su­ ne dumnezeeşti, mari şi înfri­
Printr'o unire sfântă adună creştinii risipiţi!
flet mic şi exagerare, faţă de ei coşate, şi nu trăim cum se cade
Pe Domnul să-L mărim. — O Dumnezeule, pentruca,
şi pentru încăpăţânarea noastră marele mister euharistie.
Jsus cere jubire, şi judecăţile noastre aspre, însfârşit, să domnească pacea
în lume, Pr. Dr. 8, A PBUNDlJŞ
Pe noi uniţi ne vrea: Ta rugăm iartă-ne Doamne \
a d u n ă creştinii risipiţi!
Ş i numai celor paşnici — Pentru pildele noastre rele,
Regatu-şi vrea să-1 dea Doamne, Dumnezeule, care Săptămâna de rugăciune a
cari au întârziat, slăbit ori ni­
îndreptezi cele greşite şi pe cele a fost începută pe Ia anul 1908
micit lucran a harului în sufle­
O, Soare dulce al vieţii, risipite le aduni, iar pe cele a- de doi bă baţi americani apar­
tele lor,
Tu Cel ce ne iubeşti, dunate le păstrezi, Te rugăm ţinători Bisericii Anglicane:
Te rugăm, ' a r t ă - n e D o a m n e !
înmoie a noastre mi mi revarsă cu bunăvoinţă harul u- Spencer I. Iones 7personalitate
— Peste hotarele de limbă, nirii peste poporul creştin, ca
Căci sunt prea pământeşti. cu mare vază şi Ludovic Wat-
rasă şi naţiune, lepădând desbinarea, să se u- tson, păstor al Bisericii Episco-
Voi, Iii ai unei mame uneşte ne, o Isuse / nească cu Biserica T a , sub paliene din Statele-Unite.
Veniţi să ne împăcăm — Peste neştiinţele. prejude­ conducerea unică a adevăratului Ambii erau preocupaţi de i-
Şj* veşnicia 'ntreagă căţile şi duşmăniile noastre, tău Păstor, ca să-Ţi slujească dea de a favoriza pe toate căile
Să nu ne mm certăm. u n e ş t e - n e , o Isuse! Ţie cu vrednicie, acum şi pu­ unirea tuturor creştinilor într'o
— Peste barierele intelectuale, rurea şi în vecii vecilor. Amin singură Biserică. Se ţine din 18-25lan,
 Pag. 6
i n u l 1054 a fost anul desbinării!
Se c u n o a ş t e d o r i n ţ a arză­
toare a lui Isus, exprimată
la C i n a cea de T a i n ă „ca
toţi SĂ fie UNA PRETAM şi
noi UN», SUNTEM". Pe d e a l t ă
p a r t e s e ştie cât d e î n v r ă j ­
biţi s u n t c r e ş t i n i i d e a z i .
S o n t î m p ă r ţ i ţ i îotr'o m u l ţ i ­
m e d e b i s e r i c i şi s e c t e : ca­
tolici, ortodocşi, protestanţi,
anglicani, luterani, baptişti
ş. a. m . d.
C e i ce c r e d î n E v a n g h e l i e
îşi dau s e a m a că a ş a n u m a i
merge- O m e n i r e a c a u t ă s ă
se înfrăţească pe cale poli­
tică şi e c o n o m i c ă : n u p o a t e
rămânea învrăjbită tocmai
în privinţa religioasă.
Sunt cunoscute încercările
v e c h i d e u n i r e . Ba î n s i n o ­
d u l d i n F l o r e n ţ a (1439) c h i a r
s'a a j u n s la o î n ţ e l e g e r e în­
t r e c a t o l i c i şi ortodocşi. La
a c e s t s i n o d a luat parte şi
D a m i a n , mitropolitul Mol­
d o v e i , i s c ă l i n d şi e l actul de
unire. Unirea aceasta î o s ă
n u s'a înfăptuit.
In u l t i m a v r e m e s'au fă­
cut m a i m u l t e î n c e r c ă r i de
unire. Ia s p e c i a l s u n t vred­
n i c e de amintit trei încer­
cări d e a c e s t fel.
Mai m u l ţ i ortodocşi, an­
g l i c a n i şi protestanţi a u î n ­
temeiat a ş a n u m i t u l „Insti­
tut INTERNAŢIONAL de creşti­
NISM social", c u m e n i r e prin­
c i p a l ă d e a se o c u p a c u
chestiunile sociale. Totuşi
principalul său scop e d e a
a j u n g e i la u n i r e a creştinilor.
Această m i ş c a r e a organizat
v e s t i t e l e conferinţe de l a
S t o c h o l m î n 1925 şi l a B e r n a
îd 1926.
O altă încercare de unire
m a i s e r i o a s ă , s'a făcut d i n
partea bisericii episeopaliane
d i n S t a t e l e u n i t e prin orga­
n i z a r e a conferinţei d e i a Lau-
s s a n e (1927).
Insfârşit e v o r b a d e în­
c e r c a r e a d e u n i r e între o
parte d i n a n g l i c a n i ( a n g l o -
c a t o l i C i ) şi catolici, î n c e r c a ­
re, care a avut oarecare r e ­
zultat
Primele două încercări
c ' a u a v u t n i c i u n rezultat.
Şi n i c i a u p u t e a fi a l t c u m
C ă c i î n t i m p ce Isus a voit
c a B i s e r i c a L u i s ă fie u n a î n
c e e a c e priveşte credinţa, t a i -
A nu I 1954 ne va găsi u n i | i ?
.... V î g A ^ ^ S § T M _
i i i 8 bisericilor
n e l e şi c o n d u c e r e a , a c e ş t i a
v o i a u n u m a i o alianţă, o
federaţie a bisericilor, lăsând
l i b T ă fiecare confesiune să
c r e a d ă ce-i place. Rezultatul
s'a v ă z u t l a L a u s s a n e , u n d e ,
la sfârşitul lucrări lor confe­
r i n ţ e i , s'a aranjat î n c a t e ­
d r a l ă slujba Cinei Domnu­
lui, l ă s â n d l i b e r pe f i e c a r e
s ă t â i c u i a s e ă • î n ţ e l e s u l Cinei
d u p ă c a p u l lui. A ş a de m u l t
s'au î n c â l c i t l i m b i l e î n c â t
u n p r o t e s t a n t a fost silit s ă
s p u n ă : „Ce d m e r e s şi s c a n ­
d a l o s e ! Masa, cina D o m ­
n u l u i a ajuns m o t i v de s m i n ­
teală, care învrăjbeşte pe
creştini în loc să-i unească.
Ce n e n o r o c i r e ! 8
D r u m u l a c e s t a n u poate
d u c e la unire. L a unire du­
ce u n s i n g u r d r u m : î n t o a r ­
c e r e a l a învăţătura î n t r e a g ă
a l u i Hristos, l a B i s e r i c a î n ­
t e m e i a t ă de d â n s u l , căci
d â n s u l n u m a i o s i n g u r ă bi­
serică a întemeiat. El n'a î n ­
temeiat o federaţie de bise­
rici, c a r e f i e c a r e să aibă
credinţa ei deosebită.
N u se v a a j u n g e la u n i ­
rea bisericilor decât a t u n c i
c â n d credincioşii tuturor bi­
sericilor v o r crede toţi î n
a c e l a ş fel, v o r a v e a a c e e a ş
credinţă, se vor împărtăşi c u
a c e l e a ş i taine şi v o r a v e a
a c e e a ş conducere, a c e l a ş cap.
Ce p u t e m noi totuşi face
pentru u n i r e a b i s e r i c i l o r ?
întâi d e toate fiecare creştin
s ă - ş i c u n o a s c ă credinţa l u i
proprie şi s'o t r ă i a s c ă , apoi
să-i l ă m u r e a s c ă şi pe ceilalţi
d e altă credinţă: să afle toţi
adevărul propovăduit de
Isus Hristos şi d e a p o s t o l i ,
pentruca să v a d ă care e bi­
serica aceea' oare , conţine
întreg adevărul evangelic ?
U n d e s e g ă s e ş t e unitatea d e
c r e d i n ţ ă , de t a i n e şi d e c o n ­
ducere ?
Iar î n ai d o i l e a rând e
n e v o i e de r u g ă c i u n e multă,
pentruca e e i rătăciţi să-şi
poată r e c u n o a ş t e g r e ş a l a şi
să se a d u n e într'o s i n g u r ă
b i s e r i c ă , pentru a î m p l i n i
dorinţa D o m n u l u i , să fie „o
singură t u r m ă şi un singur
, | | r
„Vieaţa Creştină" se t r ă i e ş t e
în u n i r e şi iubire
(urmare din pag. 3)
n'.scitf, care din d r a g o s t e p e n t r u
m â n t u i r e a n o a s t r ă s'a î n t r u p a t o m
şi s'a jertfit' p e n t r u ca s i ne p o a t ă
da n o u ă o a m e n i l o r p u t i n ţ a tr Intuirii,
d a c ă v r e m să n e m â n î u i m . . Deci
t r e b u e şi noi să ne iubim unii pe
alţii p e n t r u D u m n e z e u ca fii al a-
celuiaş P - r i s t e iubitor, deci fraţi
înaintea Ini D u t r n e z e u , c a r e v r e a
ca toţî să *e m â n t u i a s c ă , şi se vor
mântui n u m a i p r i n iubirea îui D u m ­
nezeu şi t d e a p r o a p e l u i n o s t r u .
De ia aceste c u g e t e o m e n e ş t i şi
î'reîfi religioase, e n u m a i ' u n p a s
p â n ă Ia c u g e t u l unirii bisericilor,.,
creştine.
Dar ideia d e a sa face în a n u m i t e
zile r u g ă c i u n i în toată l u m e a p e n t r u
unirea bisericilor — n u a i s s o d i t ' o —
P a p a de la R o m a ; n u ! C i un . p a s ­
tor" sectar din A m e r i c a . . N a im-
p o a r t ă numele
Destul că un . p ă s t o r " a scris că
ar fi bine ca în c u r s d e o s ă p ­
t ă m â n ă <oată l u m e a să- facă rugă­
ciuni, publice, d e o b ş t e în biserici,
în t e m p l e p e n t r u „unirea tuturor",
r u g ă c i u n e care în biserica o r t o d o x ă
unită sau m unită — o r i e n M ă sau
occidentală — d e a Răsărit sau dela
Adus — î n t o t d e a u n a sau făcut şi
se face r u g î c i u n e , c u m se zice: cu
v r e m e şi fără de v r e m e . Aşa a sim­
ţit o biserica d e când e p e l u m e ,
că ea nu e a u n o r a sau altora, ci
biserica lui H r i s t o s , care a î n t e m e ­
iat o, o susţine şi o c o n d u c e , prin
sfântul D u h a lui Dumnezeu, şi
prin o a m e n i i a n u m e aleşi spre a-
cest s c o p , prin A p o s t o l i şi urmaşii
lor, Episcopii şi aceştia ia r â n d u l
lor, prin preoţi, a n u m e p e n t r u acest
scop bine aleşi din p o p o r p e n t r u
p o p o r ca să fie mijlocitori şi chi-
vernisătort ai harurilor lui 1. u m n e -
zeu date pentru m â n t u i r e a sufletelor
i'n cele ş a p e sfinte Tair e I
Ideia aceasta practică — d u p ă
v r e m i l e de azi — d e a d u c e ideia
unirei suf eteşti şi în mijlocul m u l
ijmilor să se p ă t r u n d ă d e ea chiar
mirenii, nu n u m a i căpeteniile lor,
a.fost găsită b u n ă de u r m a t şî la
R o m a . sau In Vatican, c u m i-se zice.
Astfel de la R o m a s'au o r â n d u i t
cele 8 zile de r u g ă c i u n i publice —
raai târziu — p e 18-25 ianuarie a
fiecărui an. î n t h e i n d u - s e , ce în
t â m p l a r e a simbolică n o r o c o a s ă pen
ru noi, Românii — t o c m a i în ziua
p r i m ă d u p ă sărbătoarea . U n i r e i
celor d o u ă principate r o m â n e , şi a
t u t u r o r unirilor care au desăvârşit
unirile u l t e r i o a r e . .
Am zis „ î n t â m p l a r e » " — dar tre­
bue să zice.il ce providenţială în­
cheiere !
E d r e p t că la noi. u n e o r i zilele
acestea sunt f r g u r o a s e , şi bisericile
noastre NU sunt î n c ă l z t e ; o-«menii
cu g r e u tau în irig, h r u g ă c i u n i
îngcuunchi, şa-i. Dar r u g ă c i u n e a
ne p o a t e încăUi dacă e cine să tâl
cuiascâ cu simţire c n şti ească —
în credinţă vie şt a d â n c si ţi ă
( Nf, •
g â n d i r e a şi rostul acestor r u g ă c i u n i .
Şi pe noi ne p o a t e încălzi — şi
se c u v i n e să ne încălzească o astfel
de g â n d i r e , înaltă şi î n ă l ţ ă t o a r e ,
creştineasca, fiindcă noi s u n t e m
creştini născuţi, iar nu făcuţi. S u n ­
tem s i n g u r u l p o p o r în lume care
ne a m născut c r e ş t i n i , d e acea Ia
noi . c r e ş t i n u l * şi „ r o m â n u l " unui
este! P r i n t r e p o p o s r e î e cu c a r e n e
î n v e c i n ă m , afară de greci — suntem
cei mai vechi creşt-ni. Şi creştin)
născuţi — nu făcuţi, cu sâia, ca
unii dintre vecinii noştri, care cu
g r e u şi p r i n siluire au fost creşti­
naţi
D e c i - . P e n t r u u n i r e a sfintelor lui
Dumnezeu Biserici" — D o m n u l u i
să n e r u g ă m !
Şi ia acest fel d e c e r e r e către
D u m n e z e u în g e n u n c h i rostită —
cu inima înfrântă şi smerită —- t o ţ i
vor r ă s p u n d e — ş i cei ce p e n t r u c u ­
rioasă p r i c i n a n u vor p u t e a fi în
biserică — d â n d e c o u ca u n cor
p u t e r n i c cu o i n i m ă şi cu o s i m ţ i r e :
— Doamne mîlueşte-ne!
P r . pena. Dr. ILIE DĂIANU
fost protopop ortodox-umt al Clujului
Unitatea Bisericii este dorinţa
fierbinte a Mântuitorul J
(urmare din pag. 3)
Mine, ca toţi să fie una, pre­
cum Tu Părinte, eşti întru mine,
şi eu întru Tine, ca şi ei întru
noi una să fie; ca lumea să
creadă că Tu m'ai trimis. Mă­
r
rirea pe care o ai dat mie, am
dat-o lor, ca să fie una cum
şi noi una suntem. Eu sunt
întru ei şi ei întru mine, ca a
să fie desăvârşiţi una, şi să
cunoască lumea că Tu m'ai tri­
mis, şi i-ai iubit pe ei precum
m'ai iubit pe mine... Părinte,
voiu ca unde sunt eu să fie
cu mine şi aceia pe cari mi
i-ai dat...".
Iar într'alt loc al Evangheliei
Mântuitorul spune, în legătură
cu dorinţa Lui fierbinte de a
se păstra unitatea Bisericii Sale:
„Şi alte oi am care nu sunt
din staulul acesta. Şi pe acele
mi se cade a le aduce şi va fi
o turmă şi un păstor . 8
Cele două porunci din Tes­
tamentul Său, cele două dorinţe
mai mari ale Lui — legătura
iubirii şi unitatea credinţei între
creştini — au fost în chip deo­
sebit urmate de apostoli, de u-
cenici, de primii creştini. Aju-
 •Nr. 33-34
2Pâ,rexi li"ber«
Cu numlral de faţă deschidem la acest loc • nfbfkft pentru părerile
neîăţamicc şi cinstite asupra idea u'iui de uni. sie ere ştir 5 p e n t r u irapli-
nîrea căreia ne s t r ă d u i m . .
S e v o r împlini î n curîml
250 d e a n i d e cînd o parte
d i n Romîiiii a r d e l e n i a u
trecut l a b i s e r i c a Romei, a-
di că l a biserica care înainte
de 1054 e r a a tuturor Ro~
mînilor, I n cele două secole
şi j u m ă t a t e a u fost d e s i g u r
fricţiuni între R o m î n i i uniţi
şi neuniţi, dar e l e n'au fost
niciodată aşa de profunde,
încît s ă dispartă pe R o m î n i
î n d o u ă tabere d u ş m a n e g a t a
să s e 'acaere, a ş » c u r a ar fi
dorit d u ş m a n i i m i l e n a r i ai
p o p o r u l u i romiri. D i m p o t r i ­
vă, a t u n c i c â n d p o p o r a l ro-
m î n s'a aflat l a u n cia^ de
grea cumpănă, conducătorii
Romînilor, indiferent de
confesie, a u luptat b ă r b ă -
teşte î m p r e u n ă , ca î n anii
1948/49, c î n d d e e x e m p l u
preutul u n i t S i m i a n B a l i n t
lupta î m p r e u n ă c u n e u n i t u l
Avram lancu.
In a n u l 1927 a m publicat
l a Iaşi o carte Istoria litera-
tuni romlne din secolul AVUI,
Bpoza lui Clain-Şincai-Maior,
carte a p r o a p e n e c u n o s c u t ă
î n A r d e a l , î n care a m arătat
că C a t o l i c i s m u l . a j ^ $ t ^ s i i -
tru R o m î n i i d i n ' T r a n s i î v a -
n i e a u n factor d e m a r e pro­
g r e s . Tineri r o m î n i uniţi
t r i m e ş i l a Roma, c a Ş i n c a i
şi Maior, s'au întors de a c o l o
p l i n i d e învăţătură şi patrio­
t i s m romînesc. Ei a u s c r i s
cărţi d e m a r e v a l o a r e p e n ­
trn istoriea ş i l i m b a R o m î ­
nilor, prin care a p ă r a u drep­
turile l a viaţă ale poporului
şi l i m b i i r o m î n e , ş i a u fost
c e i dintăi r o m î n i care au
întrebuinţat literele latine î n
s c r i e r e a l i m b i i r o m î n e . Sis­
t e m u l ortografie p r e c o n i z a t
d e ei atunci a d e v e n i t r e g u ­
l a noastră d e azi, a ş a că,
d a c ă n ' a m şti i s t o r i e a , a m
putea crede c ă a ş a a u scris
R o m î n i i întotdeauna.
In Mart 1944, c î n d a m
fost silit s ă p l e c d i n Iaşi, ş i
s ă m ă r e f u g i e z l a Zlatna,
u n d e m ă aflu şi a c u m a , l u ­
c r a m t o c m a i l a Istoriea cato­
licismului în Moldova şi Mun-
teniea. Cercetările m e l e m a u
d u s Ia c o n v i n g e r e a c ă c a ­
t o l i c i s m u l a fost u n factor
de p r o g r e s ş i p e n t r u R o m î n i i
d i n c e l e d o u ă ţări. m ă c a r c ă
n'a r e u ş i t s ă facă prozeliţi.
j»*) Primind colaborarea D-lui Prof. uni­
versitar dMa Iaşi, Qiorge Pasca, Fapt ca re­
ne măguleşte, respectăm dorinţa D-Sale
de a publica articolul de mai jos, nimic
schimbând din partea noastră.
Creştinătatea din lumea întreagă s e roagă pentru u n i r e i T u c e faci?
VIE AŢA CREŞTI N'A
A venit clasul ca Româ­
nii s ă s e 'iitoarcă c u toţii
la c o n f e s i e a rumanti., c o n f e s i e a
tuturor p o p o a r e l o r romanice.
N u - i î n c ă m o m e n t u l s ă a-
ră tării m o t i v e l e profunde
care n e î n d e a m n ă la acest
pas. Fapt e s t e c ă d e o s e b i r i l e
dintre greco-răsăriieni .şi
g r e c o - c a t o l i c i sînt d i s p a r e n ­
te. In adevăr, c e l e 4 pundu-
muri, c u m z i c e a u Ardelenii
l a 1700, care n i s e c e r s ă l e
p r i m i m , s î n t : azima, filioque,
purgatorul şi Papa. D a r azima
şi filioijM mni subtilităţi teo­
l o g i c e care n u i n t e r e s e a z ă
m a Iţim ea c r e d i n c i o ş i l o r , pur­
gatoriul există într'un fol in
o a r e c a r e şi la ortodocşi. S i n ­
gurul • punct de deosebire
v i z i b i l este Papa. E i bine,
e u prefer c a prelaţii n o ş t r i
s ă a s c u l t e d e Papa, autori­
t a t e a bisericească s u p r m ă ,
decît d e politicienii noştri
d e l a Bucureşti,
Cu Dumnezeu înnainte l
a OBOE PASCTI
Profesor universitar, ortodox
FRATI
tat! ou î m i Am tu-mfij'ntaa-flâ,
i J
3n-\ff-fiiV un imn i e
0 Hn'vW ve'ri
Fraţi creş ii.j, d i n l u m e ntreggă,
T r e s ă r i ţ i în c â n t v o i o s ,
Intonaţi u n i m n d e slavă,
T o ţ i câţi c r e d e ţ i în H r i s t o s .
Intraţi i-vâ p o p o a r e
Dela R ă ă r i t şl A p u s
Şi p l e c â n d u - v ă g e n u n c h i i ,
C ntaţi R e g e l u i lsus I
Refren:
O, H r i s t o a s e ' n Sfânta T a i n ă ,
Ce d o r e ş t i să n e i u b i m
Dă-ne nouă a T a p - c e ,
D o r u l t ă u să-I î m p l i n i m .
Pentru noi venind pe lume,
S'a făcut copil p l ă p â n d ,
P e n t r u noi m u r i n d p e vruce,
S'a jertfit ca mi. Iul b l â n d ;
Iar acum s u b c h i p u l p â i n i i
Din n o u v n e p e a'tar
Unitatea B i s e r i c i i e s t e dorint
ierDinte liîon
(mmstt din. pag. bi nemărginita dragoste pentru noi.
ioîarea săracilor, adunarea de Iar porunca iubirii o lasă a-
radă o făceau apostolii odată postoiilor cu limbă de moarte,
cu propovâduirea Evangheliei. ca să zicem aşa, prin testamen­
Iar împotriva „lupilor răpitori", tul Său şi pentru-:ă ftlră m nici
a celor ce lucrau să strice uni­ unitatea oredlnţH şi a Bisericii
tatea credinţi!, aposto'ii au pro­ nu poate fi p&stmtfi.
cedat cu cea mai mare asprime. într'adevăr unitatea credinţei
„Chiar dacă înger din cer v'ar deci şi a Bisericii, a fo.-t sfâ­
vesti altă Evanghelie decât c l ­ şiată din răutate, din pismă, din
ocea pe care v'pm vestit'o eu, duşmănie, din rivalitate, din
să fie anatema", spune s. Pavel. poftă de mărire şi câştig, din
* mândrie, — adică din lipsa dra­
gostei creştineşti. Căci iubirea
Cum se explică această do­ adevărată nu a sfâşiat niciodată
rinţă fierbinte a Domnului pen­ haina Domnului, dai asemenea
a
tru păstrarea unităţii în credinţă, motiv păcătoase.
şi deci a im-tăţti Bisericii Sale? Şi tot numai iubit ca creşti­
Se espiică prin faptul că EI nească poate aduna din nou pe
a adus ai-vărul vecinie în Iu- creştini intr'un singur staul, să
?>ie, iar mesia, asie, pentru toate fie . o turmă şi un păstor, o
vwrrJe, unul singur. Numai singură Biserică creştină, aşa
acesta, aşa cura l-au propovă­ cum a întemeiat-o Mântuitorul
duit Domnul şi apostolii — lumii, şi pentru care s'a rugat
poate mântui nemul omenesc. Ia Cina cea de Taină să ră­
Cine stricţi acest adevăr, — fie mână una.
dogmă fie poruncă morală — Deci cine vrea cu adevărat
zădărniceşte mântuirea prin unirea bisericilor să se roage
Bus Hristos — , scopul suprem pentru dragostea între creştini
pentru care El a venit în lume. şi el însuşi să se înarmeze cu ea.
s'a făcut om şi a pătimit, din I. Agârblceanu
Este un Domn, o Credinţe'şl un Botez (Ef.4,5)
r-pFcnriM»
( U r m a r e din pagina !)
tasà-fìtì *i« cânt tfo-«a», a voit-o. Aşa a poruncit o în
I
Testamentul său. Aşa a văzut-o.
Una sfântă şi neprihănită Mireasă
a Sa,
s\â - ' *
In faţa tristului spectacol de
desbinare, purtând în suflet creş­
tinesc, setea arzătoare a unităţii
Bisericii, ori purtând în suflet
testamentul reunirii, a pornit şi
această săptămână de rugăciune,
în care toţi creştinii fără deo­
sebire de confesiune se rosgă
pentru plinirea gândului Mân­
tuitorului: „ca toţi s ă fie una..."
Să ne rugăm Hă se ridice
b\îAi U i - n ă . c e <So-rcşţi Sa ne hi-W
marea smt'nteaiă din lume: des-
binarea creştinătăţii. Să lucrăm
din răsputeri cu toate mijloacele
ce ne stau la îndemână pentru
3-\ *n-i>Vi-n
in-fli-nua.
Şi se d ă c u t o t u l n o u ă
restabilirea unităţii Bisericii Iui
S ' a v e m viaţă, s'avem h a r Hristos. Să lucrăm mai ales la
Sbuciumat de ură mare adâncirea vieţii creştineşti în su­
Neamul nostru omenesc, flete, căci aceasta va aduce u~
N ' a r e linişte iar fraţii nitatea. Nu discuţiunile filozo­
Intre ei se d u ş m ă n e s c .
fice şi teologice maesirite şi
P o t o ' e ş t e T u furtuna,
S t i n g e focul d i n t r e fraţi, bine ticluite vor aduce unitatea,
Şi fă să s o r b i n i u b i r e a , ci vieaţa creştinească trăită în
L=a T a m a s ă a d u n a ţ i . iubirea şi sufletul lui Hristos.
Te r u g ă m , Hristo»se, D o a t r n e Acesta va li' semnul că suntem
Să n e ierţi că a m greşit, ucenicii fui Hristos de vom avea
P e n t r u c ă streini d e T i n e ,
dragoste între noi şi vom înlă­
Pin' acum nu Te-am iubii;
M i ş e i i n u n d e noastre tura zidul de despărţire, ca toţi
C a p l â n g î n d u - ş i vin-s lor, să fim şi să trăim ca fraţii în
Slrân e'n juru Ţi să r ă m â n ă Hristos şi în Biserica Sa.
In toţi vecii v e c i l o r
Amin.

SUNĂ CEASUL UNIRII
liatulairomânesc, da care în
baza chiar a netului d& Unire
dela 1898, trebue să se
I. P. S, 8, — şi chemindu-î
lucrările Sfântului Sinod,
Nădăjduiau/lis tinsul'protesor şi cu
«1 nădăjduia şi alta inimi r o m â n e ş t i
că îq forma aceasta Biserica româ­
nească, printr'o dureroasă ursită des­
părţită de sora ei Biserica Apuseană
şi despărţită şi în sânul neamului în
doua, se va putea găsi îu sfârşii,
a
{urinara din pag, 2)
ce r.c a ţinut p â n ă acum
nii de alţii. Să ne rugăm
ţie şi foc să se Înlăture prejudecăţile ce
ia le-am nitrit unii faţă de alţii, să ce­
rem cu stăruinţă s ă vină cât mai fe-
g r a b ă ceasul, când înfrf-{- ţt î n jurul
accîuîaş sitar str* m e n e s c să
Şi sâ cântam : Bu a ţi s frate
mi-eşti frate, în noi doi un s a -
1
flet bata" . Să-L mgăm cu omit
dor pe împăratul păci* şi pe Domnul
lummii s ă ne lumineze csiea şi să
A b o n a m e n t u l p e a n u l 1947
D u p ă cum am mai anunţat, înce­
pând cu Anul Nou 1917 trebue să
fie ridicat şi preţul gazetei, La ul­
departe li­
;
tima ş e d n t ă de consfătuire s, tuturor
cu mult celor caii scriu şi lucrează la această
foaia s'a cumpănit mult p e a î i u a
fixa uu preţ cât mai mic, din c*re
sâ se acoperă cheltuielile cu hârtia,
:
poşta, îiparul, t t c . Faţă de noaa
su'glm scumpete, pentru primele trei luni
iu Ianuarie, Febr. şi M a i t i e s'a stabilit
1
neschimbat j-.bonamentul de 10.000
Lei» L r cu bucata preţul unui număr
de 4 pagini la 10C0 Lei.
Probabil acest abonament va r ă ­
p r i m i r ă hârtiei etc. gazeta noastră
a p a r e destul de regulat faţă de altele.
La abonamentele trimise şi pentru
anul 1947, r u g ă m cititorii ca să bi-
nevoiască să ne trimită şi diferenţa
de majorare, ce a trebuit să se facă.
Pentru abonaţii buni şi statornici
s'a început la tipărirea sau scrierea
cu maşina a adreselor.
Ni se fac reclamaţii că unii abonaţi
primesc cu multă întârziere gazeta,
ba unele numere de loc. Rugam a-
ceşti abonaţi să reclame mai întâi l.i
poşta de unde primesc g a l e t a . D»câ

în armonia canonică şi dogma­
tică cti î n t r e a g a Biserica uni­
versală*. ) l
Patriarhia şi a primit primul ci
conducător, iar cele două Bis*rid r o ­
mâneşti au r ă m a s şi pe mai departe
tot pe dramul d e s p â r f n i şi neunirii,
iar armonia canonică şi dogmatică
cu B'senca universală nu s*a înfăptuit.
A fost ogreşalâl Şi
greşalâ! F i n a o purtăm
O p o a r t ă toţi fiii celor două Biserici
fiindcă n'au făcut destul pentru a
urni stâncile d»n diurnul înfrăţirii şi
n ' a u sfărmat zidurile despărţirii, Pri­
lejui pierdut a fost: „o datorinţă
creştinească ne împlinită
istoric scăpni", cum bine
moment
1-a caracterizat ace laş profesor. Arc
neglijat prea mult această creştinească
datorie a unirii şi astfel am scăpat
prea multe momente istorice când
putem să ne strângem în jurul a c e -
luiaş aiîar.
Bato din noii ceasul
••• Vom scăpa şi de data
prilejul ?
Depinde iotul de noi !
Acum, când ţara a adus ynil- ic
cele mai grele pentru asigurarea ho»
tarelor sfâşiate prin biestematul ver­
dict deia Vie na, nu este oare m o ­
mentul suprem să ne ridicăm peste
toate g e u t ă p i e personale ş să pre­
gătim sufletele tuturor Români­
lor pentru unire, ca în ziua păcii
să ne putem bucura măcar de înce­
putul tratativelor pentru unite.
In zilele de 1 8 — 2 5 Ianuarie creş
tinătatea întreagă se roagă „pentru
unirea tuturor". Cu acest prilej
Bă ne rugăm şi noi cu căldură să
sa risipeasjv negura n t ş t i i n ţ d şi î n -
funerecul îndoielii din inimile tuturor,
să piară rădăcina vrăjbii şi a certei
h Onlsifor ihibu, Unitatea M i g i u a s î a
Românilor, Beiuş, 1931, p a g . 2 7 - 2 8 .
ue îrdreptezfi p-şil noştri s p r e căra­
rea păcii, a Idîlffrii şi a unii ii
$ă-L rugăm . pe Cel Atotputernic
să înlăture diîi drumul nostru tot
ccescc este piatră de sminteală, pit-
decă şi potibnire şi să conducă cât
mai în g r a b ă pe toţi iii în c a k a
S'imei U n H ,
De ce să nu dăm p n ? j aeimnis i !
încarnare a Hrmh păcii în ziua păcii să Sie
cu toţii! deplmâ, îiîud a!i.vr-a „uniţi, în cu­
get şi'n simţiri"? Nu este permis
ca în aceste vremuri de adâncă pre­
facere morală şi sociala să trecem
cu vederea imp* rioasa poruncă a
uniri. Să ne pregătim
şi un la î.ttăr..'u 1
; '"
ş' i r , , u s i iu. i. z , I, . . <i d-e î ( i
sâ începem ingenunehi
altarului, în tainiţă convorbire cu
Domnul munca pentru unire.
Dacă vom păşi pe drumul unirii
sub scutul Domnului,. imposibil să
tiu ne putem uni, căci aceasta a fost
uniriil cea mal arzătoare dorinţă a Mântui
aceasta torului înălţată în formă de n-gă c3-
tră Părintele ceresc in clipa M r i r i i
î.! patimile ti i i i o j '•• : „Ca, toţi să
fio una, precum tu, Vărint»,
întru mine, şi ou întru
şi ea întru noi una Bă fie" (Io.
17, 2 1 ) .
b'genunchtaţi în faţa altarului stră­
moşesc să luăm hotărârea de a c o n ­
t i n u a r u g a n o a s t r ă pentru unire
şi după î.icheierea săptămânii, d a r
mai ales să lăsăm s ă se
înafară balzamul dragostei frăţeşti,
turnat în sufitt de harul rugăciunii,
şi să arătăm în fapte
tor, aprins în mimă d« văpeia Du
hilui Sfânt, ca aceea legatară
prindă cSt mai multe sufltt- şi acest
foc să aprindă cât mai multe inimi
ca s ă t c a f i z f z i , aigreş't,
religioasă a tuturor
Pr. S. A PRUNDUŞ
mânea iii schimbat pe tot anuJ, ceea ce
facf pentru abonaţi 4 0 mti pe un
an ( 5 2 numere) 2 0 mii Lei pe 6 luni
( a d i c ă pentru 2 8 nomeie) ş< 10 tnii
Lei pe 3 luni (r-dică pentru 13 nu-
niî;re).. Iu tot cazvl în Nr. 4 3 vom
awutţa df.că r ă m â n e ace Ia f a b o r a -
menf,. sau şe măreşte oii micşorează.
Toate publicaţiile care nu trăiesc din
reclame s m subvenţii s'au scumpit
de 3 , 4 ji 5 ori ca în Decemvrie 1946,
î n t a c â t şt ia hârtie s'a urcat preţul.
Vieaţa Creştină trăit şte numai din
abonamente şi vânzare, căci pentru
noi cu fc'a aflat încă nici oficial nici
sufleteşte particular vre-o persoană seu insti­
<\ ' H J tuţie bisericească sau de Stat care să
ne sprij'nesscă regulat, cum se face
înaintea cu cele rrjai tr.ulte gazete, decât dcar
ne mai bucurăm şi noi de unele ges­
turi frumoase de ajutorare dela cnii
abonaţi şl prieteni cu surse materiale
mai reduse. La cei cu avere multă
nu io suntem dragi,
Azi ? prea pe toate ziarele sunt î j
nesiguranţa apariţiei regulate. De
ccee«», fiţi cu atenţie totdeauna mai
eşti ales ia numărul, nu la d a t a gazele',
lin o,- c a Numorii să urmeze unul după altul.
Cu toată neregula trenurilor, poştei,
Priveghere c r e ş t i n e a s c ă d e Anul N o u
Anul nou a fost primit sărbătoreşte
reverse în toată lumea. La Bucureşti un loc
la masă, pentru noaptea de Anul nou,
la restaurante se rSscumpara cu
dorul arză­ 2 5 0 . 0 0 0 - 6 C 0 0C0 k i . fără btutură.
Localurile gemeau de lume. Abun­
să d e n ţ ă şi iux, muzică şi jsc, ca în
vremurile bune.
unirea Aşa a fost şl io s e t r a de Crăciun.
Românilor. O familie voia sâ şi petreacă seaiv
de Crăciun a ca sa, d a r ca lumea : cu
chei şi biţ'i... S'a iscat o ceartă, din
care feciorul şi-a ucis mama, iar Ta­
nici aşa nu vor primi, atunci să ne
scrie să facem reclamaţii noi la Di­
recţiunea G/nerală a Poştelor împo­
triva poştaşilor neglijenţi sau răuvoi­
tori ca să fie scoşi din acest serviciu
de mare răspundere şl care trebue
să fie corect şi regulat.
Deşi noi plătim p ştei taxa pentru
fiecare g t z e t ă ca să o ducă şi să o
predea acelui cui este adresată, totuşi
avem cunoştinţă că unii factori p o ş ­
tali neglijenţi o predau altora să "o
ducă; iar cei ticăloşi In loc să o ducă
celui ce o aşteaptă şi a plătit-o, îşi
fac din ea foi|ă de ţigări şi o fumează.
Uni ca aceştia să ia la cunoştinţă
, din avizul nostru că în curând îi
a ş t e p t a mânia d r e a p t ă a lui Dum­
nezeu. Numai o pocăinţă bună şî
dreaptă îi mai poate mântui.
S p e r ă m că iar vom avea trenuri
dela Cluj în fiecare zi şi atunci vom
face tot posibilul ca gazeta să ajun­
g ă pe Dumineca în orice s s t din
{ară, cât mai izolat, întrucât noi o
vom expedia la g a r ă Msrţi seara.
De acea domnii colaboratori să ţină
socoteală de ace?sta şi să ne trimită
materialul dc p u b l c a t la timp, spre
a p u ' e a fi şi cules ia da fa apariţiei
nu Ia cea scrisă p e gazetă.
rant. Uoii, însă, precum am anunţat,
l-au făcut în Biserică. Acesta a fost
foarte frumos. Nu se poate spune,
numai simţi Şi a fost lume multă.
Bisericuţa Bob a fost neîncăpătoare.
Dela ora 11 s'a trecut la biserlca-
catedralâ, largă şi încăpătoare. Aici
s'a făcut predica solemnă cu Bine­
cuvântarea Euharistieă, la miezul nnp-
t i. Apoi s'a celebrat si. Liturghie,
în vreme ce alţi preoţi ascultau s p e -
vada. S'a împărtăşit aproape într»a-
ga muliime a credincioşilor prezenţi.
Programul variat al predicilor,

Conlucrarea
(urmări din pagina V
„infrâpţi- vi popom
„Dala. Risărit şi Apus
„Şi plecăndu-ră genunchii
„Cân.aţl Regelui IsusJ"
Vieaţa creştină v r e a sâ fie e c o u l
acestui c o n c e r t d e i u b i r e închinat
lui I=us şi p u n t e a d e î n ţ e l e g e r e ,
teren d e c o l a b o r a r e frăţească, p e n t r u
adâncirea vieţii sufleteşti a N e a m u ­
lui R o m â n e s c ,
D e aceea : c o n l u c r a r e a frăţească
între O r t o d o c ş i i R o m â n i şi R o m a
nii Uniţi dela „Vieaţa C r e ş t i r a " este
p r i v i t ă cu ochi b u n i şi piini d e
părintească binecuvântare nu numai
din p a r t e a celor doi A r h i e r e i R o ­
mâni ai Clujului, n u n u m a i d e în­
t r e a g a p r e o ţ i m e a a m b s l o r biserici
strămoşeşti, Ci d e t o a t ă o b ş t e a r o ­
m â n e a s c ă : intelectuali, m u n c i t o r i şi
ţărani!
Cu a t i t mai m u l t p r i v i r e a a d u -
f r ă ţ e a s c ă
ă „Revelion*-ui de A nu! Nou. Cei t m i
c ă t o a r e de har a l o i Isus s e î n d r e a p t
mai fierbinte si b i n e v o i t o a r e spre
m ă r e a ţ i o p e c ă c o n s t r u c t i v i a zia
rului „Vieaţa C r e ş t i n ă " , c r e în lo;;
: ă şi irosească puterile c a z a d a r n i c e
l u p t e confesionale, se sirădueşte a
a înălţa c u p o l e strălucitoare, clădite
din iubire, s p r e culmile albastre
cereşti, ale C e l u i care d i n d r a g o s t e
p e n t r u n o i s'a c o b o r î t p e p ă m â n t .
R o m â n i O r t o d o c ş i şi U n i ţ i , p r i ­
viţi şi p r i m i ţ i cu î n c r e d e r e ziarul
. V i e a ţ a C r e ş t i n i " , care vrea ca în
locul vrajbei şi urei, să a 1 ă : ă d r a ­
g o s t e a lui H r l s t o s . S i n g u r u l mijloc
d e î n ţ e l e g e r e care va d u c e la „zi­
d i r e a T r u p u l u i lui I l r i s t o s — B i s e r i ­
ca — p â n ă v o m a j u n g e toţi Ia u-
nirea c r e d i n ţ e i " (EL 4 , 1 2 - 1 3 ; , care
trăieşte in i u b i r e .
Pr. Teofil A. Btlhhanu
tăl, apoi, pe fecior.,.
La Cluj încă toată lumea a făcut
«iUiţi I* B a l în crâşmă s*u restau­
C î n e a pritn't de p r o b ă acest nu­
măr, dar nu vrea sau nu poate să
se aboneze, este rugat să scrie pe
gazetă: R e f u z p r i m i r e a , ş i s ă ni
o trimită înapoi.
- Apariţia gazetei noastre în con-
diţiuni mai bune este încă tot stân­
jenită, deoarece, după cum am mai
scris cazul pe larg, nici până azi nu
s'a aflat materialul de tipar sau urma
răufăcătorilor, cari ziua, din faţa
noastră n e - a i j-efuit tipografia, încăr­
când litera de tipar pe o trăsură şi
dispărând.
Cu timpul sperăm să ne pitem
cumpăra iar materialul furat.
cântărilor si a! rugăciunilor a făcut
ca timpul d-!a ora 8 seara şi până
ia 2 şi jumătate dimineaţa să ne
pară foarte scurt.
C î n e încă nu şi-a c u m p ă r a t ca­
lendarul nostru de perete sau cel de
masă (transformat de pe anul 1945
pentru anul 1947), se mai poate primi
în condiţiile arătate în numărul tre­
cut al gazetei, întrucât ne-au mai
rămas.
S'a ridicat însă preţul cu 100 p r o ­
cente, faţă de catalogul publicat în
nr. trecut la toate cărţile, broşurile
şi colecţiile din g a z ' t â ce le mai avem,
în afară de calendarul pe 1947.
A apărat Almanahul „ V i e a ţ a " pe
anul 1947 a P ă r Călugări francis­
cani români, sub îngrijirea fr, loan
Bălan la Beiuş, de unde se poate c o ­
manda. II recomandăm fiind foarte
frumos, ilustrat si bine redactat.

fecioara I n t u i t e , roap-te
«•«Mto» mmmmm VAtitl n m n
şiii i nirea i i c r i i a tuturor
8 PA6INI mm lei
toilor
TIueiriHi plRlrSţifis* Cioi