Semne si simptomele prezente in chirurgia generala:

anorexie, greata, varsatura,.regurgitatie, eructatie, pirozis, meteorism, diaree,

constipatie, hematemeza, melena, rectoragii,durere,aparare, contractura
musculara,frison,febra,hiperemie tumefiere ,adenopatie, contractura,
tahicardie,dispnee.

1. Anorexia

Foamea si apetitul

Notiunile de foame si apetit (pofta de mancare) nu sunt sinonime.

Prin apetit se intelege dorinta si placerea de a ingera alimente in raport cu experienta

gustativa anterioara a individului.

Foamea este o necesitate imperioasa si imediata de alimente care se manifesta intr-un

cadru simptomatic care include o gama varianta de senzatii neplacute: iritabilitate, astenie,
cefalee, ameteli, senzatie de tensiune sau chiar crampe epigastrice.

Necesitatea de alimentare este condiţionată de valoarea calitativă şi cantitativă a

alimentelor precum şi prin stimuli cu punct de plecare la nivelul stomacului (depinde de
starea mucoasei gastrice, secreţia de acid clorhidric, tonusul parietal gastric şi duodenal).

Factorul psihic este decisiv în reglarea apetitului.

Tulburările apetitului sunt

– Inapetenta lipsa sau diminuarea dorinţei de a mânca; ea trebuie diferenţiată de saţietatea

precoce care apare în rezecţii gastrice, hipotonie gastrică, gastrită atrofică
–Anorexia= absenţa foamei sau apetitului
–Hiperorexia- creşterea apetitului, în perioade de convalescenţă după unele boli, în
eforturi mari, parazitoze intestinale, ulcer duodenal, hipertiroidism, diabet zaharat.
–Polifagia=nevoia de ingerare a unor cantităţi mari de alimente în dorinţa de obţinere a
saţietăţii: în diabet zaharat, afecţiuni infecţioase ale hipotalamusului.
–Bulimia =senzaţia imperioasă de a ingera cantităţi mari de alimente care depăşesc
nevoile organismului: în psihoze, leziuni frontale.
–Paraorexia reprezintă pervertirea apetitului: pica (ingestia de produse nealimentare la
gravide sau la oligofreni); geofagia (foamea de pământ); malacia (dorinţa de a ingera
alimente acide).

Prin anorexie se intelege lipsa poftei de mancare.

-poate fi selectivă, numai pentru unele alimente (carne - în cancer gastric) sau totală,pentru
orice fel de aliment.
  Anorexia se intalneste intr-o serie intreaga de suferinte: boli ale stomacului (gastrite
cronice, cancerul gastric), ficatului si cailor biliare, in perioada febrila a bolilor infectioase
acute,tuberculoza pulmonara, intoxicatii exogene (alcoolismul cronic, abuzul de
medicamente)sau endogene (azotemie, uremie, acidoza diabetica).
Anorexia care apare in unele boli psihice in absenta oricarei alte cauze de natura
organica, este cunoscuta sub numele de anorexie nervoasa.
Dintre bolile stomacului, gastritele si cancerul gastric evolueaza frecvent cu anorexie.
 Poate fi falsă, datorită fricii de a produce durere la ingestia alimentelor (ulcer gastric sau
duodenal.
Dimpotriva, pofta de mancare este pastrata in ulcerul gastric si duodenal necomplicat.
In cancerul gastric se manifesta uneori ceea ce se numeste anorexie selectiva in cadrul
careia bolnavul pierde complet pofta de mancare pentru anumite alimente (carne,
grasimi,uneori paine), in timp ce pentru restul alimentelor apetitul este pastrat. In fazele
avansateale bolii anorexia este simptom permanent si progresiv.

Modificari ale gustului apar la pacienţii cu carii dentare, gingivite, pioree alveolară,
rinosinusite cronice, amigdalite acute şi cronice, igienă deficitară.

Gustul acru: apare la pacienţii cu reflux gastro-esofagian, ulcer duodenal.

Gustul metalic: apare în intoxicaţiile cu plumb, pancreatite cronice.
Gustul amar: apare în afecţiunile biliare, enteropatii cronice.

2.Greaţa
 -precede vărsătura sau este de sine stătătoare,
 -este însoţită de paloare, transpiraţie, hipersalivaţie,tahicardie, vertij,
-este o tulburare neurovegetativă produsă prin stimulare vagală.

3.Vărsătura-evacuarea in exterior a continutului gastric

Iniţial apare antipersitaltismul; unda antiperistaltică apare la nivelul ileonului şi parcurge

intestinul cu viteză de 2-3 cm/secundă; conţinutul intestinal ajunge în duoden, care fiind
supradestins e factorul excitant ce iniţiază voma; apar contracţii intrinseci în duoden şi
stomac, relaxarea sfincterului esofagian inferior, contracţia musculaturii abdominale şi a
duodenului. După inspir profund se ridică osul hioid şi laringele, se închide glota, se ridică
vălul palatin care obstruează narinele posterioare. Conţinutul gastric ajunge în esofag şi apoi
in exterior.
Poate fi declanşată prin impulsuri de la nivelul SNC dintr-o zonă“chemoreceptoare”
după stimularea ei directă, chimică (morfină, citostatice,digitală) sau la schimbări bruşte de
poziţie (rău de mişcare) sau sub stimulipsihici (scene dezagreabile sau neplăcute, situaţii
conflictuale, mirosuri).

Vărsăturile pot fi :
-acute:intoxicatii alim./medicamentoase,enterocolite acute,gastrite,colecistite ,pancreatite
acute
-cronice
- se precizează: durata, frecvenţa, severitatea, momentul apariţiei în raport cu actul
alimentar, aspectul lichidului de vărsătură şi consecinţele asupra stării bolnavului
Frecvenţa:
- ocazionale – migrenă, rău de mişcare, expunere la mirosuri
-repetate – gastrite,stenoză pilorică,sarcina
- m a t i n a l e – s a r c i n ă , e t i l i s m , u r e m i e ,
- postprandiale precoce - ulcer gastric
- postprandiale tardive - ulcer duodenal, stenoza pilorică
Cantitate:- mică/abundentă
Conţinut:
-varsaturi alimentare-stenozapilorica(alimente vechi)
-vărsături apoase (lichid gastric si mucus) –în gastrite, ulcer gastro-duodenal,
cancer,alcoolism, sarcină
-vărsături bilioase;colecistite,dischinezii biliare
-vărsături fecaloide – în fistule gastro-colice sau ocluzie intestinală
-bila lipseşte în stenoza pilorică şi stenozele duodenale supraampulare.
 -sanguinolente-eroziuni,fisuri ale mucoasei gastrice,
Se asociază cu dureri abdominale: pancreatita acută, colecistită acută, peritonită acută,
ocluzia intestinală.
Hipertensiunea intracraniană (tumori, traumatisme, accidente vasculare cerebrale) se poate
prezenta cu greaţăşi vărsături, mai frecvent vărsături în jetneprecedate de greaţă; asociază
cefalee,fotofobie, febră, vertij, tulburari

4. Regurgitaţia
 Regurgitaţia reprezintă un episod în care conţinutul gastric este adus în gură şi apoi este
fie expectorat fie reînghiţit.
Poate fi:

-imediată, după ingestie, în stenose esofagiene înalte (cancer esofagian stenozant,

stenoză post caustică)

-tardivă, în stenoze joase de esofag de aceleaşi etiologii, megaesofag, diverticuli

esofagieni
-în cantitate mică, în obstrucţii înalte sau boli la debut
-în cantitate mai mare, în diverticuli esofagieni, megaesofag
-frecventa la copii de 0-6 luni.
5.Eructaţia
-constă în eliminarea gazelor din stomac prin gură, prin contractii abdominale, (ca urmare a
creşterii cantităţii de aer din stomac -aerofagie,stenoză pilorică)

-frecventa la copii de 0-6 luni.

6. Pirozis

Durere asemanatoare unei arsuri, cu sediul In epigastru, cu iradiere ascendenta in spatele

sternului, terminandu-se cu / fara regurgitare de suc gastric in gura

- postprandial precoce sau când bolnavul se apleaca inainte (semnul siretului), sau sta
orizontal în decubit dorsal.

Alcoolul, lichidele fierbinti, citrice, suc de roşii şi produse mentolate îl accentueaza

7. Meteorismul abdominal
Distensia intestinelor prin acumularea de gaze,manifestata prin balonare sau evidentiata la
examenul obiectiv al abdomenului prin timpanism(la percutia abd.zgomot ca de
toba,hipersonor)
  Este prezentă mai ales în colopatiile defermentaţie în care cantitatea
 de gaze produsă este mai mare şi se elimină frecvent pe cale anală.

8.  Diareea
Se caracterizează prin eliminarea frecventă de scaune moi,apoase.
Se datorează creşterii peristaltismului intestinal prin:
1.Diareea osmotica apare cand substante neabsorbabile,hidrosolubile raman in intestin si
retin apa.Ex. -intoleranta la lactoza cauzata de deficitul de lactaza,ingestia de fructe,
2.Diareea secretorie
apare cand IS si IG secreta mai multa apa si electroliti decat reabsorb.
Substantele care stimuleaza secretia intestinala sunt:
-toxine bacteriene(ex. holera, colita cu Clostridium difficile)
-virusuri enteropatogene,
La pac.cu HIV/SIDA, una dintre manifestarile de prezentarela medic poate fi diareea cronica,
datorata infectiilor virale (HS, CMV), bacteriene (salmonella,
-grasimi alimentare neabsorbite(in steatoree)
-anumite medicamente (colchicina, chinina, chinidina, uleiulde ricin). 
3.Diareea inflamatorie (exsudativa)
apare cand anumite infectii sau boli produc inflamatia sau ulceratia mucoasei intestinale. 
-colita Crohn-colita ulcerativa
-tbc.
-limfomul intestinal-cancerul
Rezulta exsudarea plasmei, proteinelor serice, sangelui si mucusului in lumenul intestinal.
4.Diareea prin timp de absorbtie /suprafata de absorbtie scazuta
-ex.-rezectia de IS sau IG
-rezectia gastrica
-piloroplastia
-vagotomia
 -by-pass intestinal
-med. (antiacide care contin Mg, laxative)

Poate fi însoţită de dureri colicative intestinale,greata,febra,deshidratare.

Poate fi: acută-sub 4 zile, (în boli înfecţioase) sau cronică,daca depaseste 3 sapt.(în
afecţiuni biliare,inflamatorii,tumori,boli endocrine,pancreatice,
intestinale).

Scaunul -materiile fecale,

Cantitatea normala eliminata zilnic este de 100- 150g in medie.(mai mult in o alimentatie
preponderent vegetala,mai putin in alimentatia cu exces in carne,oua,branza,fainoase).
-cantitatea scade in constipatie,in subocluzie/ ocluzie(unde absenta lui este semn dg.)
-cantitatea creste anormal in insuficienta pancreatica,in procese de fermentatie/putrefactie
unde are loc o insuf.digestie/absorbtie.
-descarcari masive de mat. fecale la intervale de cateva zile poate sugera o constipatie
severa sau mega/dolicocolon.
Consistenta normala este pastoasa(la un continut hidric de 70-80%),mai moale dupa
alimente vegetale,mai consistent dupa carne,oua,fainoase(rezidii putine).
Exista 2 stari patologice cunoscute:
-diareea-scaun se consistenta scazuta,lichid/semilichid,fara forma obisnuita.
-costipatia-tare,bine legat,dur,uscat chiar,uneori in bucati mici.
Forma normala-cilindrica,cu diametrul de 2-4cm.
Modificari:
-ca un creion,subtire=spasm anal,stenoza anala,
-fragmentat ca bile,nuci,alune(ca la oi/capre)=constipatie spastica.
-masiv,cu diametru mare=megacolon,constipatie atona.
Culoarea normal bruna(dat. stercobilinei derivat al bilirubinei).
Modificari:
-galben aurie,in diareea la nivel inalt,jejuno-ileal(tranzit rapid-bilirubina ramane neredusa)
-verde/galben-verzui in unele diarei infantile,in descarcari mari de bila
dar poate fi modificata dupa unele vegetale(verde-spanac,stevie,urzici)
-deschis la culoare pastos argilos,decolorat pana la albicios(acolic) in obstructii de cai
biliare-icter mecanic
-deschis,abundent,cu grasimi,lucios,moale in steatoree,insuf.digestive
pancreatice,malabsorbtii.
-negru,moale,lucios,ca pacura=melena(HDS),dar si dupa medicatie cu fier,carbune,sau
mure,afine,dude negre in cantitate mare.
-rosie-evoca sange din rect,anus,(hemoroizi,fisurianale,polipi,tumori).
 Mirosul este specific,neplacut,dezagreabil(dat.indolului si scatolului).
-miros fetid in malabsorbtii,putrefactii,dar si in cancerul de sigmoid,rect necrozat si ulcerat.
-acrisor,acid in procese de fermentatie.
Mucusul exista normal in cantitate mica –ptr.alunecarea bolului fecal.
-in cant.mare= iritatie a intestinului,colita,paraziti,clisme repetate.
Puroiul -proces inflamator supurat-poate apare in dizenterie.
-mucus + sange + puroi(si fecale putine),aspect de spalatura de carne=rectocolita ulcero-
hemoragica suprainfectata,cancer rectal supurat.
Sangele in scaun,rosu,fluid-hemoragie din sigmoid,rect:
- amestecat cu mat.fecale- colon sting.
-deasupra,peste bolul fecal-din rect,sigma.
-sangele se scurge in picaturi,dupa expulzia bolului fecal-hemoroizi,polip anal.
Elemente anormale-ascarizi,proglote de tenie,oxiuri,corpi straini
inghititi(samburi,nasturi),calculi biliari(rari).
Scaune particulare;
Febra tifoida-neomogen,grunjos la fund deasupra ca un puree de linte
Dizenterie,colita ulceroasa-masa mucopurulenta,sanguinolenta,glere,fara fecale
Holera-zeama tulbure,opalescenta in care plutesc graunte riziforme(ca orezul)
Exces de fermentatii-semilichid,galben,spumos,miros acrisor,cu resturi vegetale.
Exces de putrefactii-brun-inchis,moale,fetid,cu resturi de tesut conjunctiv.

9. Constipaţia

Tranzitul normal al unui colon sanatos inseamna un scaun pe zi, dar acest lucru nu se
intampla decat la mai putin de 50% dintre oameni.
Constipatia este evacuarea intarziata a continutului intestinal(peste 48 ore).
Defecatia este prelungita,dificila, insotita de efort si uneori de durere, urmata sau nu de
senzatia de evacuare incompleta.
Scaunele sunt rare,au volum redus si consistenta crescuta.
Majoritatea constipatiilor sunt temporare,datorate unei diete neadecvate(lipsa de fibre
alimentare) si nu ridica probleme serioase.

Poate fi:
-primară,datorata unei tulburari functionale motorii a colonului(atonie),la care se adauga
dieta saraca in fibre,inhibitii reflexe,stressul,graba,varsta inaintata,
sedentarism,hidratare insuficienta.
-secundară,simptomatica:
-afectiuni ano-rectale si colonice: fisuri anale,abces perianal,cancer rectal/
sigmoidiene/colon,dolico/mega colon,volvulus.
-cauze pelvine:sarcina,tumori ovar/uter-prin compresiune pe recto-sigmoid
- afecţiuni neurologice,neuromusculare(boala Hirschprung)
-boli psihice:depresie,anorexie nervoasa
-reactii adverse la unele medicamente:antispastice,antiacide antipsihotice
Cum se manifesta:senzatie de plenitudine,discomfort
abdominal,greturi,eructatii,pirozis,meteorism,
dureri pe flancuri/hipogastru.

Tratamentul constipaţiei începe şi uneori se limitează la simple măsuri igenico-dietetice: 

respectarea reflexului de defecaţie şi dezvoltarea unei rutini legate de el, astfel ca scaunul să
apară regulat, cam la aceeaşi oră, într-o perioadă a zilei mai liniştită, mai puţin solicitantă,
practicarea exerciţiului fizic minimum o jumătate de oră pe zi (jogging, înot, ciclism sau pur şi
simplu mersul pe jos).
Fibrele alimentare.- Dieta trebuie să includă fibre, între 20 şi 35 grame pe zi, consumate ca
atare din alimente, fie sub forma suplimentelor. Astfel, se indică un regim alimentar bogat în
fructe proaspete, uscate sau sub formă de sucuri, mai ales caise, prune, pere, struguri,
cireşe, legume (varză, conopidă, broccoli, castraveţi, salată verde), leguminoase (fasole,
mazăre), cereale integrale, pâine neagră, tărâţe. Este bine să se limiteze consumul
alimentelor sărace în fibre (brânzeturi, carne), măcar pentru o perioadă şi mai ales să se
evite alimentele procesate (pâine albă, îngheţată, prăjituri, chipsuri, bomboane, mâncare tip
fast-food).

Hidratarea- Această dietă trebuie însoţită de o hidratare corespunzătoare, adică doi litri (opt
– zece pahare) de apă zilnic, cu evitarea cafelei, alcoolului şi sucurilor gazoase care ,,usucă”
scaunul. Trebuie precizat că, în lipsa unei hidratări corecte, consumul fibrelor alimentare este
ineficient. Dacă dieta se dovedeşte ineficientă, se pot asocia o perioadă limitată laxative
(care sunt interzise însă copiilor).

De retinut: alternanta constipatie – diaree(mai multe zile constipatie urmate de alte zile de
diaree),fara nici-o cauza aparenta=semn de cncer de colon.

Hemoragiile digestive

10.Hematemeza
Eliminarea de sânge provenit din tractul digestiv superior (ulcer,neoplasm, gastrite
erozive,polipi gastrici,varice esofagiene);
- sângele este maroniu, parţial digerat (zaţ de cafea), neaerat, cu mucus şi resturi
alimentare(posibil), are o reacţie acidă şi coagulează rapid.
-poate fi precedată de dureri epigastrice, greaţă, vărsături.
-frecvent hematemeza este urmată de apariţia de scaune melenice.
-sângele poate fi proaspăt (în ruptura de varice esofagiene).
-in timpul sau dupa HDS bolnavul este palid, anxios, prezintă transpiraţii
reci,tahicardie,hipotensiune
-frecvent hematemeza este urmată de apariţia de scaune melenice.
-hematemeza trebuie deosebita de hemoptizie (eliminarea pe gură a unei cantităţi de sânge
roşu, aerat, proaspăt care provine din arborele traheobronşic şi/sau parenchimul pulmonar în
cursul efortului de tuse).

11.Melena
Constă în eliminarea de sânge prin scaun căruia îi dă un aspect negru, "ca păcura",moale,
lucios,lipicios,urat mirositor.
– este rezultatul degradarii sangelui de-a lungul tubului digestiv la un tranzit de cel putin 8
ore.
- In cazul in care cantitatea de sange pierduta este mai mare (~ 1l ) in mai putin de 8 ore,
apare hematochezia – sange partial digerat, rosu lucios.

12.Rectoragia
= eliminarea sangelui odata cu materiile fecale,fie amestecat cu materiile fecale
sau la exteriorul scaunului coafandu-l. In general culoarea sangelui este rosu
aprins pentru ca provine din zonele joase ale tubului digestiv(fisuri
anale,hemoroizi,polip rectal,cancer rectal)
Se va diferenţia de scaunul închis la culoare al celor care iau preparate de fier,antiacide
care conţin bismut şi cărbune medicinal sau după ingestia de preparate cu sânge
(sângerete), spanac, legume.

Clasificarea hemoragiilor digestive

 Dupa indicele de gravitate:

Hemoragie mica (uşoară), < 500 ml, până la 10 % din cantitatea totală, (pierderi mici,
repetitive);
-TA > 100mmhG
-puls < 100/min.
-Ht > 35%
-Hb=10-12 gr%
-uree normala
-indice de soc < 1 ( puls impartit la tensiune)

Hemoragie mijlocie,(medie) 500-1000 ml, până la 20 % din cantitatea totală de sânge;

-TA=90-100 mmHg
-puls>100/min.
-Ht=25-30%
-Hb=8-10gr%
-indice de soc=1-1,2
-posibil oligurie
-sindr.anemic este evident

Hemoragie mare, până în 30 % din cantitatea totală de sânge;

-soc hemoragic:anxietate,agitatie,paloare,ameteli,obnubilare,lipotimie,colaps
-TA < 70
-Puls >120/min.
-Ht= 20%
-Hb = 5-6gr%
-oligurie
-indice de soc > 1,5

cataclismice, când se pierde peste 50 % din cantitatea totală de sânge,practic nu mai este
timp de tratament.

După ritmul de pierdere, se intâlnesc:

Hemoragii acute – se pierde o cantitate mare de sânge într-un timp scurt;
Hemoragii cronice – se pierd cantitaţi mici şi repetate, pe perioade îndelungate.

După sediul sursei de sângerare, hemoragiile pot fi:

Hemoragii digestive superioare, în care sursa se sângerare se află până la unghiul duodeno-
jejunal;
Hemoragii digestive inferioare, de la nivelul unghiului duodeno-jejunal până la nivel anal.

13.Durerea

Perceperea durerii este legata in mod nemijlocit de o excitatie de tip particular a

receptorilor specializati.
In cazul abdomenului, regiunile dotate cu sensibilitate de acest fel sunt structurile
parietale inclusiv peritoneul parietal.
Receptorii viscerali sunt sensibili la excitatii cum ar fi contractia spastica a musculaturii
netede(intestin), sau distensia dincolo de limite a unui organ(intestin,ficat, pancreas).
Din punct de vedere clinic, durerea viscerala este destul de imprecisa, difuz localizata si
corespunde in general sediului anatomic al viscerului interesat.
 Atunci cand excitantul care a produs-o este deosebit de puternic, ea imbraca denumirea
de colica( descrisa de bolnav sub forma de crampa, sfasiere, torsiune),durere
lancinanta,lama de cutit, etc.
Localizarea durerii corespunde in mare pozitiei anatomice a viscerului afectat.

Iradierea alaturi de localizare caracterizeaza foarte bine un anumit tip de durere.

Spre exemplu iradierea clasiva a durerii din hipocondrul drept in colica biliara spre spate si
in umarul drept ;
In ocluzia intestinala durerea,intermitenta, incepe intr-un punct,difuzeaza in restul abd.si se
termina in acelasi punct.
Intensitatea durerii abdominale este diferit apreciata de bolnav in functie de o
sensibilitate psihologica individuala fata de durere in general.
Ea poate fi: moderata, intensa sau insuportabila(perforatia de organ-ulcer perforat,torsiunea
de organ –intestin subtire,sigmoid).
Durerile mari sau insuportabile intalnite pot face ca bolnavul sa fie agitat, nelinistit si sa
adopte diferite pozitii antalgice.
Caracterul durerii poate fi descris de bolnavi ca: arsura, colica, intepatura, "lovitura de
pumnal" (in perforatii de organ), torsiune, distensie, durere terebranta etc.
Comparată cu alte tipuri de durere, se apreciază că durerea abdominală colicativă este
una dintre cele mai mari.
Conditii de aparitie/intensificare ale durerii au o importanta deosebita.
Debutul:
-brusc –peritonita,pancreatita,ruptura/perforatie organ intraperitoneal.
-progresiv-boala ulceroasa,afectiuni biliare.
Se va cauta sa se precizeze daca durerile au sau au avut raport cu alimentatia in general
(ulcer), sau cu felul alimentatiei (abuz de grasimi,tocaturi oua, la declansarea unei colici
biliare), cu mictiunea, defecatia (recto-sigmoidite), pozitia bolnavului (periviscerite), sau cu
alte imprejurari mai putin obisnuite (debutul colicii reno-ureterale dupa trepidatii).
Evoluţia în timp

–durerea este permanentă sau intermitentă

–periodică: - postprandial precoce – ulcer gastric

-- postprandial tardiv – ulcer duodenal
–ritmată de anotimp – boala ulceroasă (durerea apare toamna şi primăvara).

Conditii de diminuare/disparitie.
Se va preciza in ce conditii durerea diminueaza sau dispare: la alimentatie, lapte,alcaline
(boala ulceroasa), la antispastice sau caldura (colica biliara),etc.

Localizarea durerii abdominale in functie de cauza care o produce

 Localizare difuza: peritonite acute primitive sau secundare perforatiilor de organ,

peritonite cronice, enterocolite acute, intoxicatii, ocluzie intestinala.
 In epigastru: ulcer gastric si duodenal, neoplasm gastric, stenoza pilorica, hernie
hiatala, colecistita acuta si cronica, litiaza si diskineziile biliare, colica biliara,
hepatomegalia de staza, pancreatita acuta si cronica.

 In hipocondrul drept:- o r i e n t e a z ă s p r e s u f e r i n ţ a v e z i c u l e i
b i l i a r e , ficatului, duodenului, capul pancreasului, unghiul hepatic al colonul,
hepatite acute si cronice, abces hepatic, hepatomegalia de staza, cancerul hepatic,
colecistite acute si cronice, abcesul subfrenic, ulcerul duodenal, apendicita,cancer
unghi hepatic colon litiaza renala dreapta.
  In hipocondrul stang: abcesul si infarctul splenic, ulcerul micii curburi a stomacului,
aerogastria, abcesul subfrenic.

 Regiunea ombilicala: ulcerul peptic, pancreatita acuta si cronica, enterocolite

acute/cr.

 Pe flancuri: afectiuni colonice, colica reno-ureterala.

 In hipogastru:boli ale vezicii urinare(cistite acute si cronice, litiaza, cancer),

metroanexite, cancerul uterin.

 In fosa iliaca dreapta: apendicita,boli ileo cecale, litiaza ureterala dreapta, boli
anexiale drepte(anexita, chistul ovarian, sarcina extrauterina).

 In fosa iliaca stanga: sigmoidite, perisigmoidite, dizenterie, litiaza renala stanga,

anexita stanga, chistul ovarian torsionat, sarcina extrauterina.

a) la nivelul cavităţii bucale:

-poate fi spontană sau provocată de ingestia de alimente(stomatite).

b) la nivelul faringelui:
-are caracter de constricţie, este localizată retrosternal(perforaţia de esofag, esofagita
postcaustică);
- pirozis -senzaţie dureroasă localizată retrosternal, cu aspect de arsură exacerbată la
ingestia de alcool şi lichide fierbinţi (reflux gastroesofagian).

 c) in afectiuni gastrice:

-frecvent întâlnită în afecţiuni gastrice,localizată în epigastru, cu iradiere retrosternal sau
spre hipocondrul drept sau stâng;
-variază ca intensitate; ("lovitură de pumnal" în perforaţia din ulcerul/cancerul gastric).
- orarul în raport cu masa (precoce sau tardiv);
-durata: ore, zile, săptămâni;
 -periodicitate: alternează perioadele dureroase cu cele de acalmie în funcţie de sezon
(primăvara, toamna in ulcer);
 -este accentuată de alcool, alimente, condimente;
 -poate fi calmată în anumite poziţii, cu medicamente,provocare de vărsătură.
 
d) în afecţiuni ale intestinului:
 -frecvent întâlnită dar nu obligatoriu
-de obicei are caracter de crampă (colici intestinale);
 -apare de obicei spontan
-poate fi însoţită de varsaturi,zgomote hidro-aerice, meteorism,diaree.
 
e) în afecţiuni ale ficatului, localizată în hipocondrul drept, de intensitate variabilă.

 f) în afecţiuni ale căilor biliare, localizată în hipocondrul drept,epigastru, iradiere în spate la
baza hemitoracelui drept, spre omoplat, spre umărul drept; variază ca intensitate;apare dupa
o masa copioasa,se insoteste de greata,varsaturi bilioase,subicter/icter,meteorism,

 g) în afecţiuni ale pancreasului este violentă, cu sediu în epigastru, cu iradieri catre
hipocondrul stâng(„in bara”).

Durerea abdominala poate fi insotita de simptome care interpretate corect ajuta la stabilirea
naturii si cauzei care a determinat-o. Spre exemplu, colica biliara se insoteste de greturi,
varsaturi bilioase, febra moderata si uneori icter sau numai emisie pasagera de urina mai
inchisa la culoare. In enterocolite, durerea e insotita de febra si diaree.

In marile urgente chir. pot exista: anxietate, paloare, tahicardie, hipotensiune arterială până
la şoc, febră, frison (ocluzie prin strangulare, pancreatite acute,peritonite acute generalizate).

Apararea si contractura musculara

Sunt semne patognomonice (indicatoare )pentru sindromul de iritatie peritoneala = un

proces de inflamare a seroasei peritoneale, difuză sau localizată, care nu se datorează în
mod obligatoriu infecţiei .

Apararea musculara

Apararea musculara reprezinta reflexul de raspuns la palpare, manifestat prin contractia

musculaturii abdominale, ce apare in timpul palparii.

Dupa ce palparea inceteaza, musculatura se relaxeaza si reapare la o noua palpare.

Apararea musculara marcheaza debutul iritatiei peritoneale si poate fi localizata sau
generalizata.

Apararea musculara poate fi invinsa printr-o palpare blanda si progresiva, spre deosebire de
contractura musculara care este permanenta si invincibila.

Contractura musculara abdominala = rigiditate a peretelui

abdominal,tonica,intensa,dureroasa,permanenta,involuntara.

Contractura generalizata prezinta patru caractere: este dureroasa, tonica, permanenta si

invincibila.

Ea da senzatia de duritate descrisa clasic ca "abdomenul de lemn” din ulcerul

gastric/duod.perforat.

Poate fi initial localizata,apoi generalizata.

Este semn constant si sigur in diagnosticul iritatiei peritoneale.

Contractura abdominala dispare de obicei in fazele finale ale peritonitei cand este inlocuita
de meteorism, din cauza ileusului paralitic .

Durerea poate fi provocata sau exacerbata la palpare /percutie.

Ex.
-durerea care apare la decompresiunea brusca sau percutia digitala in fosa iliaca
dr.sugereaza o apendicita acuta;
-durerea la palparea hipocondrului dr. in colecistita acuta.

Mobilitatea abdomenului

Normal: musculatura abdominală participă la mişcările respiratorii. Absenţa acestei

participări este patologica.

Imobilitatea respiratorie – traduce o leziune peritoneala grava de tipul peritonitei acute

generalizate sau localizate – semn patognomonic .
Modificarea de volum ale abdomenului, distensia abdominala,

Se produce din diferite cauze:

Acute – dilatatia acuta de stomac, ocluzii intestin subtire (+ oprire tranzit+meteorism).Este

asimetrica in volvulusul de sigmoid, volvulus de cec .

Cronice – ascita – neoplazica, inflamatorie, tumori voluminoase

14.Frisonul = senzatie de frig insotita de tremuraturi ale corpului

d e t e r m i n a t e p r i n c o n t r a c t u r i a l e musculaturii pentru a determina o crestere a
productiei de caldura.
De obicei frisonul este determinat de anumiti stimuli, de obicei descarcari ai microbilor/
toxinelor microbiene in sange care determina o modificare a centrului de termoreglare.
Frisonul poate sa fie:
- unic,solemn care sa dureze aprox. 30 min. si urmat de ascensiune febrila
mare.
- de intensitate mai redusa,dar repetata, cu mici ascensiuni febrile (se mai
numesc frisonete).
Frisoanele repetate semnifica agravarea starii locale/generale,evolutia infectiei,inflamatiei
catre supuratie,necroza,perforatie(alaturi de dureri,varsaturi,diaree,aparare/contractura
musculara=semne generale-febra,hipoTA,tahicardia,oligurie =sindr.septic).

15.Febra

Febra r e p r e z i n t ă c r e ş t e r e a t e m p e r a t u r i i c o r p o r a l e c o n s e c u t i v ă
u n e i modificări la nivelul centrului termoreglării .
Temperatura normală este de cca. 37 ,0C (axilar) şi este cu aproximativ
0,50Celsius mai mare central (bucal şi rectal).
- s t a r e s u b f e b r i l ă = 3 7 g r d . Celsius
- s t a r e f e b r i l ă > 3 8 , 0 Celsius.

= cresterea temperaturii corpului peste valoarea de 37 grade Celsius

Clasificarea febrei in functie de valori:
-subfebrilitate 37-37,9
-febra moderata 38-38,9
-febra ridicata 39-39,9
- hiperpirexie peste 40gr.C-este o urgenta
 
Manifestări clinice ale febrei
Febra apare în 4 stadii succesive, însă nu toate persoanele trec obligatoriu prin toate cele 4
stadii de dezvoltare ale febrei:
1 . P r o d r o m u l
Acuze nespecifice, precum cefalee u şoarăşi o b o s e a l ă , s t a r e g e n e r a l ă d e
r ă u , dureri difuze
2 . S t a d i u l d e c r e ştere al temperaturii
-Vasoconstricţie şi piloerecţie
-Frisoaneşi tremor generalizat cu senzaţia de frig
-Paloare tegumentară
Când frisoanele au produs creşterea temperaturii corporale până s-a atins noua valoare,
acestea înceteaza şi apare senzaţia de căldură.
3 . S t a d i u l d e r o şeată tegumentară
-Vasodilataţie cutanată cu creşterea temperaturii cutanate şi roşeaţă tegumentară
4 . S t a d i u l d e d e f e r v e s c e n ţă
-Este iniţiată transpiraţia care creşte pierderea de căldură prin evaporare.

Scăderea temperaturii poate fi:

- lentă si progresiva (lizis), nu provoacă complicatii.
-rapidă si brusca (crisis) cu vasodilataţie cutanată şi transpiraţii profuze cu pierdere de
electroliţi, favorizând dezechilibre hidro-electrolitice, insuficienţa circulatorii acute (colaps)

Valoarea febrei constă în rolul său în combaterea infecţiei, prin: creşterea funcţiei sistemului
imun prin creşterea activităţii leucocitelor, stimularea producţiei de interferon.

Complicaţiile febrei

Transpiraţia profuza poate da deshidratare, dezechilibre hidro-electrolitice;

Scad secreţiile digestive cu constipaţie şi tulburări de absorţie;

Pot să apară cefalee,oboseala,dureri articulare,halucinaţii,delir febril.

La copiii cu vârstă cuprinsă între 6 luni şi 5 ani pot să apară convulsii febrile;

-Tahicardie (1gr.C in plus = 10-15 bătăi/minut mai mult), Polipnee

-Creşterea utilizării lipidelor, proteinelor, reducerea depozitelor de grăsimi ca sursă

energetica. cu scădere ponderală(in febra prelungita).

Febra la vârstnici

La persoanele în vârstă (au temperatură bazală mai redusă) chiar şi creşteri minore ale
temperaturii pot indica infecţii/ inflamatii serioase.

De aceea absenţa febrei poate întârzia diagnosticul.

Modificările inexplicabile ale capacităţii funcţionale, alterarea statusului mental, senzaţia

de slăbiciune şi oboseală, scăderea ponderală pot fi semne de alarma la vârstnici.

Creşterile moderate ale temperaturii corporale pot fi urmate de confuzie şi delir(mai ales
la copii si varsnici-varstele extreme).

În funcţie de variaţiile nictemerale ale temperaturii (diferenţa dintre valorile de dimineaţă şi

seară) în cel de al doilea stadiu al febrei, ea se divizează în următoarele tipuri:
-febra continuă – oscilaţiile nictemerale ale temperaturii nu depăşesc 1gr.С
 -febra remitentă – variaţiile nictemerale constituie nu mai puţin de 1°С,însă temperatura
minimă a corpului niciodată nu scade până la valori normale;
-febra intermitentă  – se caracterizează prin variaţii nictemerale considerabile ale
temperaturii corpului, cu scăderea temperaturii dimineaţa până la valori normale.
 4)febra hectică  – uneori se consemnează ca febra septică; se manifestă prin alternarea
ascensiunilor de temperatură (peste 40°С) cu scăderea bruscă a acestora, variaţiile
nictemerale ale temperaturii constituind 3 – 5gr.С
5)febra atipică -se caracterizează prin dereglarea totală a ritmurilor circadiene de
temperatură – dimineaţa temperatura poate fi mai mare decât seara.
6) febra recurentă- se distinge prin reinstalarea febrei după o perioada afebrila
7)febra ondulantă se distinge prin ascensiuni şi scăderi ritmice ale temperaturii corpului
şi prin perioade cu valori normale
 Febra in afectiunile digestive este insotita de:frisoane,durere abdominala,
greturi,varsaturi,diaree,constipatie,icter:
-Infectii intestinale virale,microbiene,fungice,de la banale la severe : enteroviroze,toxinfectii
alim., salmoneloze,dizenteria,leptospiroza,trichineloza,+ febra tifoida,rectocolita ulcero-
hemoragica,etc.
-inflamatii, infectii localizate sau nu, supuratii intraabdominale,de organ=
apendicita,colecistita,angiocolita,diverticulita colonica,hepatita,pancreatita acuta,chistul
hidatic suprainfectat,etc.
Febra persistenta mare,intermitenta, frisoanele repetate,varsaturile dese,oliguria,arata o
evolutie nefavorabila,spre diseminare a infectiei,supuratie;
Atentie= la varstnici infectiile / inflamatiile avansate (apendicita acuta, colecistita ac.,etc.)
se pot insoti de ascensiuni termice (febra) modeste subfebrilitati ; nici rasunetul local/general
nu este amplu (ii doare dar nu tare,permit palparea abdomenului,etc);au o reactivitate
scazuta sau areactivitate starea lor se degradeaza rapid si cand „ te trezesti” sunt deja in
insuf. renala,soc..
De aceea diagnosticul trebuie cautat cu atentie: subfebrilitatea, inapetenta,
slabiciunea,oboseala(aparent fara motive),jena dureroasa,oliguria,usoara confuzie,trebuie
bine interpretate .

Hiperemia

Hiper=excesiv,haima=sange(greaca)
Hiperemia se caracterizeaza prin cresterea masei sanguine intravasculare intr- un
teritoriu/regiune a organismului.
Poate fi de 2 feluri :
-hiperemia activa=cresterea fluxului sanguin arterial,cu circulatie venoasa normala.
-apare tipic in inflamatii si se numeste eritem; atunci cand este confluent formeaza
exantemul pe piele,iar pe mucoase –enantemul; este de culoare rosie,este temporar si
reversibil
-hiperemia activa este fiziologica in emotii,surprize,eforturi fizice,caldura,expunere la
soarede.
-hiperemia pasiva -staza- este cresterea fluxului sanguin venos,intr-un teritoriu cu
circulatie arteriala normala(staza hepatica in insuf.cardiaca dr.,staza pulmonara incea stg.)

Eriteme in stări patologice propriu-zise :

Afectiuni chirurgicale :

Adenoflegmon(ggl.inflamat si colectat(puroi) : hiperemie,tumefactie,caldura locala,durere.

Este unul din cele 4 semnele locale de inflamatie (celsiene):
-roseata,hiperemie( rubor) a tegumentului,
-caldura locala,(calor),
-durere,(dolor),
-tumefiere,tumefactie,(tumor),
+ deficit functional,(“functio laesa”).
Insoteste toate inflamatiile:
- pielii si tesutului subiacent : limfangite, celulite ,abcese ,flegmoane, furuncule,foliculite;
eritemul infecţios cutanat din erizipel (produs de streptococ).
La nou nascuti-eritemul fesier,de scutec,de scaun(functie de alimentatie).
-la nivelul mucoaselor hiperemia apare in amigdalita, faringita, otita,
conjunctivita,vaginite,etc.
-organe intraabdominale : apendicita,colecistita,peritonita,salpingita,etc-in toate vasele
sunt dilatate, peritoneul congestionat.

Poate apare sub forma unor valuri, cu instalarea bruscă, de scurtă durată (se numeşte
rash/flash), legat de tumorile carcinoide intestinale – tumori neuroendocrine ce produc
substanţe vasomotoare, printre care histamina şi serotonina,care produc vasodilatatia.

Afectiuni nechirurgicale,poate fi localizat sau generalizat :

–boli infectioase(scarlatina,rujeola)

-boli hematologice,boli de sistem, boli reumatismale(RAA), boli endocrine, alergice,

Tumefactia, tumefierea

Umflatura, modificare locala de forma si volum, secundara de multe ori unui proces
inflamator local, unei tulburări circulatorii.

Este unul din cele 4 semne ale inflamatiei-tumor,rubor,dolor,calor

Frecvent intalnita in boli chirurgicale:

-in inflamatii: tumefactia(tumor) este semn de baza: limfangita,celulita,flegmon, abces

,furuncul,hidrosadenite,adenopatii inflamatorii(ale ggl.),flebite,infectii postop.ale plagilor,

-in traumatologie-contuzii, hematoame, entorse, bursite (cot,prerotulian)

Consistenta poate fi moale,crescuta,dura,cu/fara fluctuenta( zona depresibila in

reg.tumefiata,care da senzatia ca dedesubt este lichid-puroi in infectii)

Adenopatia

 = Marirea de volum,cresterea in dimensiuni a ganglionilor

Ganglionii limfatici reprezintă structuri limfoide dispuse pe traiectul vaselor

limfatice.
Sunt situaţi superficial (accesibili examenului obiectiv) şi profund (dau
manifestări clinice indirecte  prin compresia organelor din jur şi sunt accesibili numai prin
explorări paraclinice).
Caractere clinice: dimensiuni 0,5 - 1cm, formă alungită ovoidă, consistenţă elastică,
mobilitate pe planurile superficiale şi profunde, nedureroşi.
 Modificarea oricărui dintre aceste caractere intră în domeniul patologicului definind
adenopatiile (adenomegalii).
În mod normal ganglionii nu se palpează, cu excepţia persoanelor
foarte slabe.
C a r a c t e r e l e  palpatorice normale sunt cele prezentate anterior. E x a m i n a r e a
ganglionilor limfatici este accesibilă numai pentru ganglionii
s u p e r f i c i a l i ş i  beneficiază de două metode: -inspecţie (cu importanţă redusă)
- palpare (principala metodă de examinare). Examenul clinic se face sistematic de sus în jos
începând cu extremitatea cefalică şi până la ganglionii inghinali.
Clasificari-
-localizat(proces patologic localizat) sau generalizat(boala generala,proliferativa,etc).
-sensibilitatea ganglionilor limfatici:
-adenopatia dureroasă pledează pentru origine infecţioasă, inflamatorie + celelalte semne
de inflamatie,
-adenopatiile maligne sunt de obicei nedureroase = anorexie,scadere greutate,transpiratii
nocturne,dureri,paloare...
-consistenţa ganglionilor palpaţi:
- consistenţă moale: inflamaţii acute;
- consistenţă fermă: inflamaţii cronice;
- consistenţă dură: proces tumoral sau metastaze.
-mărimea ganglionilor variază de la aluna la cea a unei portocale.
În general se poate deosebi o adenopatie mică sau moderată (microadenopatie) întâlnită în
mielom multiplu, şi una marcată sau extremă (macroadenopatie) prezentă în leucemia
limfatică cronică şi boala Hodgkin.
-forma ganglionilor=regulată (rotundă, ovalară) sau neregulată.
-mobilitatea ganglionilor pe planurile profunde:
-mobili in fazele initiale ale infectiei,apoi se fixeaza prin periadenita
-imobili, aderenţi la planurile profunde (adenopatiile tumorale).
-tendinţa la fistulizare -tuberculoasă,sau din limfogranulomatoza benigna,boala ghearelor
de pisica.
-tendinţa la confluare -în adenopatii inflamatorii acute şi cronice şi în cele proliferativ-
tumorale.
-localizarea adenopatiei furnizează sugestii privitoare la locul de origine a procesului
patologic:
În adenopatia regională (localizată) cauza este, obişnuit, inflamatorie sau neoplazică.
Adenopatia supraclaviculară stângă semnifică metastazarea unei proces neoplazic la
distanţă (cancer gastric) sau de vecinătate (cancer faringian sau tiroidian).
Adenopatiile multiple,generalizate(poliadenopatiile) se întâlnesc în unele boli infectioase
(virale,mononucleoza,rubeola,hiv)
-in neoplazii,leucemii, proliferări limfoide(sunt initial localizate,apoi se generalizeaza)

Clasificarea dupa cauza a adenopatiilor:

⇒adenopatii infecţioase
⇒adenopatii prin proliferări maligne limforeticulare(limfoame)
⇒adenopatii metastatice(sunt dure,lemnoase,aderente,formeaza blocuri ggl.)
⇒adenopatii inflamatorii în boli de colagen(lupus)
⇒adenopatii alergice
⇒adenopatii în tezaurismoze,amiloidoze

Adenopatii infecţioase: localizate / generalizate ; acute / cronic sunt

 bacteriene, virale, micotice;
--Adenopatii infecţioase regionale:
-Adenopatii nespecifice ( s t a f i l o c o c , s t r e p t o c o c ) : a u p o a r t ă d e i n t r a r e
c u t a n a t ă ş i mucoasă (panariţiu,celulite. abces, erizipel, amigdalita acută, infecţii dentare).
 -ganglionii sunt moderat măriţi, au consistenţă moale, chiar fluctuenţa, cu periadenită
deci cu pierderea mobilităţii pe planurile superficiale şi  profunde, dureroşi,
uneori însoţită de inflamaţia vaselor limfatice (limfangită) sub forma unui
cordon roşu, dureros, cald, între poarta de intrare şi staţia ganglionară afectată

Grupele ggl.regionale:

-cervical(pre si retroauricular,submandibular,latero-cervical,supraclavicular)

-axilar
-mediastinal

-abdominal

-inghinal

--Adenopatii infectioase specifice

Adenopatia sifilitica
Adenopatia tuberculoasă
Boala ghearelor de pisică
Limfogranulomatoza benignă

3. Tahicardia, hipoTA, paloarea, transpiratiile

Aceste semne apar de obicei impeuna,sunt legate intre ele si frecvent constituie o urgenta:
-scaderea volumului sanguin si anemia din HDS(ulcer g-d.,cancer gastric/colonic, varice
esofagiene),pierderile mici de sange dar repetate in hemoroizi, pe langa semnele locale se
insotesc de hipotensiune, tahicardie,paloare,transpiratii uneori masive ( care maresc
deshidratarea ).
-varsaturile si diareile repetate, cronice, starile febrile prelungite= pierderi hidro-
electrolitice =scade volum circulant=hipoTA,tahicardie,polipnee,paloare;
-stenozele esofagiene/pilorice, vechi, neglijate,supuratiile cronice,neoplaziile descoperite
tardiv,consumptive,hepatite si ciroze hepatice,anorexiile ,duc la degradarea starii generale a
pacientului.