Afectele

Afectele reprezintă mulțimea fenomenelor psihice care sunt

denumite de trăsăturile de caracter ele sunt forme de activitate
delimitate în timp ale organului psihic, care sub presiunea unei
necesități conștiente sau subconștiente se manifestă printr-o
descărcare bruscă și sunt orientate spre un anumit scop, ele nu sunt
forme enigmatice ele apar în totdeauna cînd au un sens cînd
corespund liniei de conduită a omului ele au scopul de a determina o
schimbare în situația omului care să fie în favoarea s-a, sînt
manifestări intense care nu pot avea loc decît la un om care a
renunțat la alte posibilități de a-și realiza obiectivul sau care nu mai
crede în alte posibilități. Unul din aspectele telor se refer ă la acela ș
sentiment de inferioritate la sentimentul de insuficiență, care-l
constrînge pe purtătorul sau sa-și adune toate forțele și sa-i execute
mișcări mai ample de cît cele obișnuite, pentru mobilizare maximă a
energiei persoana încearcă sa se situieze în prim plan, cu afectele
strîns legate de esența personalității și nu sunt caracteristice
pentru individul izolat, ci apar la mai mulți oameni, afectele sunt
însoțite de fenomene fizice secundare adică de efecte asupra
circulației sangvine și a organelor respirației(accelerarea
pulsului;Roșire;)

Tipurile de afect:
Mînia- un afect care simbolizează clar aspirația către putere, și
setea de dominație, această formă de manifestare trădează scopul
de a înfrînge rapid cu ajutorul forței orce rezistență, acești oameni
au impresia că prin această cunduită ajung cel mai ușor să-și
domine adversarul, și sa-și impună voința. Dintre factorii care
declanșează accesul de furie este alcoolul, pentru că alcoolul în
primul rînd are efect asupra slăbirii frînelor impuse de societate,
persoana își pierde stăpînirea de sine respectul față de ceilalți, și
arată atitudinea ostilă față de semenii săi.

Tristețea - acest afect survine atunci cînd un om suferă de o

privațiune o pierdere situație în care nu se poate ușor consola,
tristețea e legată în oarecare măsură cu voința și anume în sensul
de a înlătura neplăcerea, dacă în cazul furiei reacția este dirijată în
potriva altora și persoana are nevoie de satisfacerea urgentă a
sentimentului de înfrîngere a adversarului, în cazul tristeței avem de
a face cu o limitare a activității psihice, care în mod necesar
conduce la o expansiune deoarece omul trist tinde către
sentimentul de satisfcație, și prin aceasta el stă în opoziție față de
anturajul său.

Oamenii intristați își gasesc ușurarea atunci cînd cineva se pune în

serviciul lor, le însuflă curaj, ii motivează.
Folosirea abuzivă a afectelor, cînd un copil își manifestă furia sau
lacrimile, pentru a manifesta că nu este mulțumit de situație și
metoda lui dă rezultate, el va ajunge să adopte aceiași metodă,
aceiași atitudine, chiar și în cazul unor motive lipsite de importanță.

Mai tîîrziu în viața adultă asemenea indivizi vor recurge cu

regularitate la folosirea abuzivă a afectelor, asemenea reacții au loc
atunci cînd individul vede că i se refuză ceva, sau cînd dominația sa
este amenințadă de vriun prejudiciu. Se știe că persoanele care
manifestă furie deseori au schimbări în plan fizic, în cît în accesele
de furie ei pot vomita.

Alt tip este dezgustul- din punch de vedere fizic greața se produce
atunci cînd pereții stomacului, suferă de o excitație determinată,
există reacții a sferei psihicului, care ne face să arătăm
nemulțumirea sau neplăcerea față de ceva, în acest moment psihica
noastră se schimbă, apare o grimasă, care ne face să ne întoarcem
capul de la obiectul negativ, această stare a afectului face omul să
evite situațiile negative din viață.

Frica spaima, mecanismos fricii presupune impresia unei înfrăngeri,

fricosul fuge spre a se pune la adăpostul unei alte situații, unde este
capbil să facă față pericolului și să triumfe, acești oameni caută să
se spijine pe cineva în viață trebuie ca cineva să le stea în
totdeauna la dispoziție, însă în realitate ei caută dea stabili un
raport de dominație, acești oameni au pretenția să ne ocupăm în
primul rînd de ei, astfel anxietatea duce la obținerea pentru sine a
unei poziții privelegiate la evitarea exigențelor vieții, și la punerea
celorlalți în serviciul său, în cele din urmă frica se infiltreaz ă în
toate cotidiene ia devene un instrument eficient de dominare a celor
din jur alt tip este bucuria ca afect nu suportă izolarea: Se caut ă al ți
oameni prin prejur implică îmbrățișări, apare inclinația spre
comunicare și savurare în comun a plăcerii.

Bucuria vizează să opțină simpatia celorlalți, efectul abuziv a

bucuriei, se manifestă în cazul cînd omul se bucură în timpul unor
tragedii.

Compasiunea(mila) - are expresia cea mai dură a sentimentului dacă

o identificăm la un om atunci putem fi siguri cu privire la
sentimentul său de comunitate socială, acest aspect ne arată cît
este omul de capabil să se transpună în situația semenelui său. Sunt
oameni care exagerează folosind acest sentiment de exemplu, în
cazul unei nenorociri unii oameni se vîră în față fără a ajuta și din
dorința de-ași face gratis publicitate, alții folosesc acest sentiment
pentru ași hrăni sentimentul de superiorite față de acei aflați în
nenorocire altă formă este rușinea ea se manifestă în situațiile în
care iau loc ca urmare a unor intervenții, este înjosită
personalitatea persoanei, se pierde demnitatea, din punct de vedere
fiziologic are loc un flux crescut de sînge, sunt oameni care roșesc
ușor și odată ce ei constată acest fapt ei îl folosesc în favoarea sa,
fie ca să evite o problemă fie ca să obțină ceva.