UNITATEA DE STUDIU VI

EXECUTAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL

DE MUNCĂ

Cuprins

1. Introducere .........................................................................................143
2. Obiectivele unităţii de studiu .............................................................143
3. Aspecte teoretice ................................................................................144
4. Cuvinte cheie......................................................................................149
5. Teste de autoevaluare ........................................................................149
6. Bibliografie ........................................................................................150

1. Introducere
În această unitate de studiu se realizează o prezentare a
executării contractului individual de muncă.

Timpul necesar pentru parcurgerea acestei unităţi de

învăţare este de 1oră.

2. Obiectivele unităţii de studiu

Însuşirea noţiunii de executarea contractului individual de

muncă

143
3. Aspecte teoretice

Caracterul obligatoriu al contractului individual de

muncă are la bază principiul consacrat de dispoziţiile
art.1270 N.C.C., conform căruia Contractul valabil încheiat
are putere de lege între părţile contractante.
Din conţinutul contractului individual de muncă
rezultă două părţi ale acestuia, partea legală şi partea
convenţională, care determină obligativitatea contractului
legal încheiat, părţile trebuind cu bună ştiinţă să-şi exercite
drepturile şi obligaţiile asumate prin încheierea contractului
de muncă. Obligativitatea contractului individual de muncă
prezintă o deosebită însemnătate, nu numai pentru
raporturile dintre cele două părţi, dar şi pentru certitudinea şi
eficienţa raporturilor juridice de muncă. Ea decurge nu doar
din voinţele individuale ale părţilor contractante, ci
constituie un adevărat imperativ social; dispoziţiile legale
impun respectarea strictă a contractelor încheiate, iar
societatea, în întregul său, impune o anumită securitate şi
ordine juridică.
Executarea contractului individual de muncă, de la
încheierea până la încetarea sa, pune în joc un ansamblu
complex de reguli juridice. Relaţia de muncă este
caracterizată de mecanismul contractual, de schimbul
sinalagmatic de prestaţii reciproce dintre contractanţi:
interdependenţa obligaţiei salariatului de a presta munca şi
cea a angajatorului de a remunera munca. Această simetrie
juridică nu este aptă, prin ea însăşi, să explice ansamblul
regulilor aplicabile relaţiei de muncă. Dispoziţiile legale
încadrează câmpul contractual într-un statut al salariatului,
care pune accentul pe subordonarea acestuia, dar, totodată şi
pe protecţia drepturilor şi libertăţilor sale.
Dispoziţiile art.37 şi 38 Codul muncii prevăd că:
– drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă
dintre angajator şi salariat se stabilesc potrivit legii, prin

144
 negociere, în cadrul contractelor colective de muncă şi al
contractelor individuale de muncă;
– salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt
recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se
urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege
salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de
nulitate.
Angajatorului care beneficiază de munca salariatului îi
revine sarcina de organizare a muncii, atât în plan general la
nivel de unitate, cât şi în plan individual specific fiecărui loc
de muncă.
Drepturile şi obligaţiile salariaţilor. Calitatea de
salariat dobândită prin încheierea unui contract individual de
muncă îi conferă acestuia un ansamblu de drepturi şi
obligaţii reglementate prin Codul muncii şi pentru diferite
categorii de personal (funcţionari publici, magistraţi,
personal didactic, medici etc.), prin statute profesionale sau
disciplinare.
Drepturile şi obligaţiile salariaţilor sunt reglementate
cu caracter general prin dispoziţia art.39 Codul muncii, după
cum urmează:
Drepturi ale salariaţilor:
a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;
b) dreptul la repaus zilnic şi săptămânal97;
c) dreptul la concediu de odihnă anual;
d) dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;
e) dreptul la demnitate în muncă;
f) dreptul la sănătate şi securitate în muncă98;
g) dreptul de acces la formarea profesională;
h) dreptul la informare şi consultare99;

97
Constituţia europeană prevede că orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei
maxime de lucru şi la perioade de repaus zilnic şi săptămânal, precum şi la o perioadă
anuală de concediu cu plată.
98
Potrivit Constituţiei europene, orice lucrător are dreptul la condiţii de lucru care să
respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa.
99
Constituţia europeană dispune expres că lucrătorilor sau reprezentanţilor acestora li se
garantează, la nivelele corespunzătoare, o informare şi o consultare în timp util, în

145
 i) dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea
condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă;
j) dreptul la protecţie în caz de concediere;
k) dreptul la negociere colectivă şi individuală;
l) dreptul de a participa la acţiuni colective;
m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat.
n) alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele
colective de muncă aplicabile.
Obligaţii ale salariaţilor:
a) obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după
caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fişei
postului;
b) obligaţia de a respecta disciplina muncii;
c) obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în
regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă
aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă;
d) obligaţia de fidelitate faţă de angajator în
executarea atribuţiilor de serviciu;
e) obligaţia de a respecta măsurile de sănătate şi
securitate a muncii în unitate;
f) obligaţia de a respecta secretul de serviciu.
g) alte obligaţii prevăzute de lege sau de contractele
colective de muncă aplicabile.
Drepturile angajatorului. Dispoziţiile art.40 Codul
muncii, tot cu caracter general, consacră în principal în
favoarea angajatorilor următoarele drepturi:
a) să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii;
b) să stabilească atribuţiile corespunzătoare pentru
fiecare salariat, în condiţiile legii;
c) să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru
salariat, sub rezerva legalităţii lor;
d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire
a sarcinilor de serviciu;
e) să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să
aplice sancţiunile corespunzătoare, potrivit legii,

cazurile şi condiţiile prevăzute de dreptul Uniunii, de legislaţiile şi de practicile

naţionale

146
contractului colectiv de muncă aplicabil şi regulamentului
intern.
f) să stabilească obiectivele de performanţă
individuală, precum şi criteriile de evaluare a realizării
acestora.
Obligaţiile angajatorului. Sub aspectul obligaţiilor
angajatorului, acestuia îi revin în principal următoarele:
a) să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă
şi asupra elementelor care privesc desfăşurarea relaţiilor de
muncă;
b) să asigure permanent condiţiile tehnice şi
organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de
muncă şi condiţiile corespunzătoare de muncă;
c) să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din
lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din
contractele individuale de muncă;
d) să comunice periodic salariaţilor situaţia economică
şi financiară a unităţii cu excepţia informaţiilor sensibile sau
secrete, care, prin divulgare, sunt de natură să prejudicieze
activitatea unităţii. Periodicitatea comunicărilor se stabileşte
prin negociere în contractul colectiv de muncă aplicabil;
e) să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu
reprezentanţii salariaţilor în privinţa deciziilor susceptibile
să afecteze substanţial drepturile şi interesele acestora;
f) să plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în
sarcina sa, precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi
impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii;
g) să înfiinţeze registrul general de evidenţă a
salariaţilor şi să opereze înregistrările prevăzute de lege;
Registrul menţionat se întocmeşte pe formular tipizat
şi cuprinde următoarele rubrici:
-numărul contractului individual de muncă;
-numele şi prenumele salariatului;
-datele de identificare a salariatului;
-data încheierii contractului individual de muncă;
-data începerii activităţii;
-durata contractului individual de muncă;

147
 -durata muncii (ore/zi);
-durata perioadei de probă;
-locul de muncă;
-ocupaţia (funcţia sau meseria) cu menţionarea şi a
codului ocupaţiei respective prevăzut în C.O.R;
salariul de bază;
-modificarea şi suspendarea contractului;
-data încetării acestui contract şi temeiul legal al
încetării;
-numele, prenumele şi semnătura persoanei care face
înscrierea.
Înainte de a se trece la completarea lui, registrul se va
înregistra la autoritatea publică competentă –Inspectoratul
de muncă- în a cărei rază teritorială se află sediul, respectiv
domiciliul angajatorului. Au competenţa înfiinţării şi
înregistrării registrelor şi unităţile fără personalitate juridică
pe baza delegării acordate. Nu au obligaţia înfiinţării
registrului misiunile diplomatice, oficiile consulare străine
cu sediul în România, precum şi reprezentanţele din ţara
noastră ale persoanelor juridice privind perioadele în care
contractele încheiate cu cetăţenii români se înregistrează la
inspectoratul teritorial de muncă al municipiului Bucureşti.
Angajatorul este obligat să completeze dosarul personal al
salariatului, care va trebui să cuprindă cel puţin: actele
necesare angajării, contractul individual de muncă, actele
adiţionale şi celelalte acte referitoare la executarea,
modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual
de muncă, precum şi orice alte documente care certifică
legalitatea şi corectitudinea completărilor în registru .
În cazul încetării angajatorului, registrul se depune la
Inspectoratul de muncă în a cărei rază teritorială se află
sediul sau domiciliul acestuia, după caz, deci şa aceeaşi
autoritate unde a fost înregistrat.
h) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă
calitatea de salariat a solicitantului;
i) să asigure confidenţialitatea datelor cu caracter
personal ale salariaţilor.

148
 Drepturile şi obligaţiile angajatorului nu au un caracter
limitativ, ele putând rezulta din contractul colectiv de muncă
la nivel naţional, de ramură sau instituţie (agent economic),
precum şi din alte acte normative (ex. Legea nr.142/1998
privind acordarea tichetelor de masă de către angajatori
etc.).

4. Cuvinte cheie: executarea contractului individual de

muncă

5. Teste de autoevaluare

Sinteză
1.Enumeraţi drepturile salariaților.
2.Enumerați obligațiile salariaților

Teste grilă
1.Drepturile salariaţilor sunt:
a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;
b) dreptul la repaus zilnic şi săptămânal100;
c) dreptul la concediu de odihnă anual;

2. Drepturile angajatorului sunt:

a) să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii;
b) să stabilească atribuţiile corespunzătoare pentru
fiecare salariat, în condiţiile legii;
c) să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru
salariat, sub rezerva legalităţii lor;

100
Constituţia europeană prevede că orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei
maxime de lucru şi la perioade de repaus zilnic şi săptămânal, precum şi la o perioadă
anuală de concediu cu plată.

149
Răspunsuri: 1) a,b,c, 2) a,b,c,

Teme referate
1. Obligațiile anagajatorului.
2.Obligațiile angajatului.

6.Bibliografie:

1.Codul muncii
2.Legea nr.62/2011 a dialogului social
3.Cosmin Cernat, Curs de dreptul muncii, Editura Universul
Juridic, Ediţia a III –a, Bucureşti, 2012;
4.Alexandru Ţiclea, Tratat de dreptul muncii, Editura
Universul Juridic, Bucureşti 2013;
5. Ion Traian Ştefănescu, Tratat de dreptul muncii, editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2012;
6. Vlad Barbu, Vasile Cătălin, Gheorghiu Valeria, Cernat
Cosmin, Ivan Ştefania, Dreptul muncii. Curs universitar,
Editura Cermaprint, Bucureşti, 2010

150