Drepturile conexe dreptului de autor

Unitate de învăţare Nr. 3

PRINCIPIILE DREPTULUI PROPRIETĂŢII

INTELECTUALE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 3………………………………………………….. 28

3.1 Importanţa cunoaşterii şi aplicării princiipilor fundamentale ale P. I....................... 28
3.2 Importanaţa cunoaşterii şi aplicării principiului Dreptul de prioritate..................... 30
3.3 Principiile Independenţa Brevetelor şi Independenţa Mărcilor................................. 33
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3………………………………………... 34
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………............................ 35
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3…………………………………………………. 35

27
 Drepturile conexe dreptului de autor

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 3

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 3 sunt:
• să opereze cu aparatul epistemologic (terminologic) al disciplinei
“Principalele principii ale D. P. I.”;
• să explice importanţa înţelegerii principiilor D. P. I. şi aplicării
acestora în drept şi în fapt;
• să deprindă abilitatea de a compara principiile D. P. I. cu alte principii
de drept.

3.1 Importanţa cunoaşterii şi aplicării princiipilor fundamentale ale P. I.

Noţiuni Principiile fundamentale ale dreptului de proprietate intelectuală sunt

introductive tratamentul naţional, dreptul de prioritate, independenţa brevetelor şi
independenta mărcilor. Cu respectarea acestor principii, ţările membre ale
Uniunii de la Paris şi ale Uniunii de la Berna au libertatea să reglementeze
prin legislaţiile lor naţionale protecţia proprietăţii intelectuale.

Tratamentul Prin tratament naţional se înţelege că resortisanţii Uniunii de la Paris şi ai

naţional Uniunii de la Berna beneficiază în celelalte ţări membre de aceleaşi
drepturi ca şi naţionalii. Principiul tratamentului naţional este consacrat de
art. 2 din Convenţia de la Paris. Principiul a fost prevăzut în textul iniţial
al Convenţiei.

Cetăţenii fiecărei ţări a Uniunii, potrivit alin. 1 al art. 2, se vor bucura în

toate celelalte ţări ale Uniunii, în ceea ce priveşte protecţia proprietăţii
industriale, de avantajele pe care legile respective le acordă în prezent sau
le vor acorda în viitor naţionalilor, aceasta fără a se prejudicia drepturile
prevăzute în mod special de prezenta Convenţie. În consecinţă, ei se vor
bucura de aceeaşi protecţie ca şi naţionalii şi de aceleaşi mijloace legale
de apărare împotriva oricărei atingeri aduse drepturilor lor, sub rezerva
îndeplinirii condiţiilor şi formalităţilor impuse naţionalilor.

Asimilarea străinului cu naţionalul constituie o dispoziţie fundamentală şi

a Convenţiei de la Berna din 1886. Principiul este înscris în art. 5 al
Convenţiei.

Potrivit textelor alin. 1 şi 2 ale art. 5, operele resortisanţilor sunt supuse,

în ţările Uniunii, altele decât ţara de origine a operei, regimului stabilit
pentru operele naţionale. În afară de prevederile Convenţiei, întinderea
protecţiei, precum şi mijloacele procedurile garantate autorului pentru
apărarea drepturilor sale, se reglementează, în mod exclusiv, conform
legislaţiei ţării în care se reclamă protecţia.

În literatura juridică s-a arătat că datorită deosebirilor dintre legile

naţionale, protecţia proprietăţii industriale în ţările membre ale Uniunii de
la Paris are un caracter diferit. Tratamentul naţional stabileşte egalitatea
resortisanţilor unionişti numai în domeniul dreptului internaţional privat,
nu şi pe terenul dreptului intern.

28
 Drepturile conexe dreptului de autor

Străinul unionist este asimilat cu naţionalul, renunţându-se la principiul

reciprocităţii. Pentru folosirea unui drept de proprietate industrială, alin. 2
al art. 2 din Convenţia de la Paris stabileşte că nici o condiţie cu privire la
domiciliu sau la stabilirea în ţara în care este cerută protecţia nu poate fi
pretinsă de la cetăţenii Uniunii.

Prevederi asemănătoare se regăsesc şi în alin. 2 al art. 5 din Convenţia de

la Berna.

În oricare din ţările Uniunii de la Paris, străinul unionist are dreptul să

obţină un brevet, marcă, desen sau model cu realizarea condiţiilor şi
formalităţilor cerute naţionalilor. În mod expres sunt rezervate, conform
alin. 3 al art. 2 din Convenţia de la Paris, dispoziţiile legislative ale
fiecărei ţări a Uniunii referitoare la procedura judiciară şi administrativă şi
la competenţă, precum şi cele cu privire la alegerea domiciliului sau la
instituirea unui mandatar, care ar fi impuse de legile privind proprietatea
industrială.

Aceeaşi protecţie se aplică şi persoanelor asimilate resortisanţilor Uniunii

de la Paris. În conformitate cu art. 3 al Convenţiei de la Paris, sunt
consideraţi resortisanţi ai Uniunii şi cetăţenii ţărilor care nu fac parte din
Convenţie, dar au domiciliul sau o întreprindere industrială sau
comercială, reală şi serioasă, pe teritoriul uneia din ţările membre.

Prin alin. 2 al art. 3, Convenţia de la Berna prevede că autorii care nu sunt

resortisanţi ai unei ţări a Uniunii, dar care, având reşedinţa lor obişnuită
într-una dintre aceste ţări, sunt asimilaţi cu autorii resortisanţi ai acestei
ţări.

Apartenenţa unui resortisant la o ţară a Uniunii de la Paris se stabileşte

după legea statului al cărui cetăţean se declară persoana respectivă. În
consecinţă, persoanele care au o dublă cetăţenie, vor invoca prevederi
diferite faţă de persoanele fără cetăţenie.

Tratament În afară de tratamentul naţional, Convenţia de la Paris instituie şi

unionist tratamentul unionist.

Prin tratament unionist se înţelege că resortisanţii Uniunii beneficiază de

totalitatea drepturilor acordate direct de Convenţia de la Paris.
Tratamentul unionist asigură resortisanţilor un minimum de avantaje, care
constituie un drept intern al Uniunii internaţionale.

Principiul minimului de protecţie este prevăzut şi de Convenţia de la

Berna. Conform alin. 1 al art. 6, autorii beneficiază pentru operele lor de
drepturile acordate în mod special de Convenţie. Minimul de protecţie se
referă la dreptul moral, drepturile patrimoniale şi durata protecţiei.

În dreptul român, principiul tratamentului naţional este adoptat de art. 6 al

Legii nr. 64 din 1991 şi art. 2 al Legii nr. 84 din 1998.

29
 Drepturile conexe dreptului de autor

Test de autoevaluare 3.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Ce se înţelege prin „Tratamentul naţional” dar „Tratamentul unionist”?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 35.

3.2 Importanţa cunoaşterii şi aplicării principiului „Dreptul de prioritate”

Dreptul de Prin drept de prioritate se înţelege situaţia privilegiată a unei persoane,

prioritate care a efectuat într-o ţară a Uniunii un prim depozit reglementar, de a
depune cereri cu acelaşi obiect pentru obţinerea protecţiei în celelalte ţări
membre.

Dreptul de prioritate este reglementat de art. 4 din Convenţia de la Paris.

Prevăzut iniţial sub rezerva drepturilor terţilor, principiul priorităţii a fost
formulat în forma actuală la Conferinţa de la Londra din 1934. Potrivit lit.
A, alin. 1 al art. 4, resortisantul sau succesorului în drepturi, care a depus
în condiţii reglementare, într-una din ţările Uniunii, o cerere de brevet de
invenţie, de model de utilitate, de desen sau model industrial, de marcă de
fabrică sau de comerţ, va beneficia, pentru a efectua depozitul în celelalte
ţări, de un drept de prioritate.

Pentru a exista un drept de prioritate, primul depozit trebuie să aibă

valoarea unui depozit naţional reglementar, care îndeplineşte condiţiile
prevăzute de legislaţia naţională a fiecărei ţări membre sau a tratatelor
bilaterale sau multilaterale încheiate între ţările Uniunii (art. 4, lit. A, alin.
Prin depozit naţional reglementar se înţelege orice depozit care este
suficient pentru a stabili data la care a fost depusă cererea în ţara
respectivă, oricare ar fi soarta ulterioară a cererii (art. 4, lit. A, alin. 3).

În conformitate cu aceste dispoziţii, primul depozit trebuie să se efectueze

într-o ţară membră a Uniunii şi să fie reglementar. Primul depozit se poate
constitui în ţara de origine a resortisantului sau într-o altă ţară a Uniunii.
Regularitatea primului depozit se determină după regula locus regit
actum.

Soarta ulterioară a primului depozit nu influenţează existenţa dreptului de

prioritate.

Cea de a doua cerere este necesar să aibă acelaşi obiect ca şi prima cerere.
În ambele cereri se vor formula aceleaşi revendicări. Succesorii în
drepturi ai primului depunător pot invoca dreptul de prioritate.

30
 Drepturile conexe dreptului de autor

Persoana care se prevalează de prioritatea unui depozit anterior va trebui,

potrivit lit. D a art. 4, să depună o declaraţie indicând data şi ţara
depozitului. Termenul până la care trebuie făcută declaraţia se stabileşte
de către fiecare ţară. În măsura în care se pretinde, solicitantul va
prezenta, în termen de 3 luni de la data depozitului cererii ulterioare, o
copie a cererii depuse anterior şi un certificat al datei depozitului eliberate
de administraţia care a primit prima cerere.

Termenele de prioritate, conform lit. C, alin. 1 al art. 4, au fost stabilite la

12 luni pentru brevetele de invenţie şi modelele de utilitate şi la 6 luni
pentru desenele sau modelele industriale şi pentru mărcile de fabrică sau
de comerţ. Termenele încep să curgă de la data depozitului primei cereri,
fără ca ziua depozitului să fie cuprinsă în calcul (art. 4, lit. C, alin. 2).
Dacă ultima zi este nelucrătoare, termenul se va prelungi până în prima zi
lucrătoare care urmează (art. 4, lit. C, alin. 3).

Efectele recunoaşterii dreptului de prioritate sunt precizate de lit. B a art.

Cu respectarea termenelor stabilite, depozitul efectuat ulterior într-una din
celelalte ţări ale Uniunii nu va putea fi invalidat de fapte săvârşite, între
timp, cum ar fi mai ales un alt depozit, publicarea invenţiei sau
exploatarea ei, punerea în vânzare a unor exemplare ale desenului sau
modelului, folosirea mărcii. Aceste fapte nu vor putea da naştere la nici
un drept al terţilor şi la nici o posesiune personală. Drepturile câştigate de
terţi înainte de ziua primei cereri care serveşte ca bază dreptului de
prioritate sunt rezervate prin efectul legislaţiei interne fiecărei ţări a
Uniunii.

Depozitul ulterior are ca dată ziua depunerii efective a cererii. Dar

resortisantul beneficiază de o situaţie privilegiată, de un mijloc legal de
apărare împotriva anteriorităţilor, care îi conferă un drept de prioritate.

Cererile depuse de alte persoane pentru acelaşi obiect, în intervalul de

prioritate, vor fi lovite de nulitate. Tot în acest interval, resortisantului nu
îi sunt opozabile drepturile secundare ale terţilor.

O situaţie specială este prevăzută de lit. C, alin. 4 al art. 4. Cererea

ulterioară primului depozit poate fi considerată ca primă cerere, a cărei
dată de depunere determină curgerea termenului de prioritate. Pentru
naşterea dreptului de prioritate, cererea ulterioară este necesar să aibă
acelaşi obiect ca prima cerere anterioară şi să fie depusă în aceeaşi tară a
Uniunii. Pe de altă parte, la data depozitului cererii ulterioare, prima
cerere trebuie să fie retrasă, abandonată sau refuzată, fără a fi fost supusă
examenului public, fără a lăsa să subziste drepturi şi fără a fi servit de
bază revendicării dreptului de prioritate.

În legătură cu exercitarea dreptului de prioritate, prin dispoziţiile

Convenţiei de la Paris se soluţionează şi problemele privind cascada de
priorităţi succesive, priorităţile multiple şi priorităţile parţiale.

Prioritatea în Prioritatea în cascadă înseamnă că persoana care a depus o cerere

cascadă ulterioară cu invocarea priorităţii, va putea solicita un nou termen de
31
 Drepturile conexe dreptului de autor

prioritate de la data depozitului posterior. Întrucât dreptul de prioritate

este configurat numai de primul depozit, nu se admite cascada de
priorităţi succesive.

Priorităţile Priorităţile multiple înseamnă că cererea ulterioară este cuprinsă în mai

multiple multe cereri anterioare. Potrivit lit. F a art. 4, nici o ţară a Uniunii nu va
putea refuza o prioritate sau o cerere de brevet pentru motivul că
depunătorul revendică priorităţi multiple, chiar dacă ele provin din ţări
diferite, cu condiţia să existe o unitate a invenţiei în sensul legii tării
respective. De obicei, priorităţile multiple se invocă cu ocazia invenţiilor
de perfecţionare sau de completare succesive.

Priorităţile Priorităţile parţiale înseamnă că cererea ulterioară este complexă,

parţiale cuprinzând mai multe cereri distincte. Conform lit. G a art. 4, solicitantul
poate să împartă cererea complexă, păstrând ca dată a fiecărei cereri
distincte data cererii iniţiale şi, dacă este cazul, beneficiul dreptului de
prioritate.

Cererea de Tot referitor la invocarea dreptului de prioritate, cererea de certificat de

certificat de autor este asimilată cu cererea de brevet. Soluţia asimilării celor două
autor depozite a fost adoptată la Conferinţa de, la Stockholm din 1967.
Dispoziţiile lit. I, alin. 1 şi 2 ale art. 4 precizează că cererile de certificate
de autor depuse intr-o ţară în care depunătorii au dreptul să ceară, la
alegere, fie un brevet de invenţie, fie un certificat de autor de invenţie, vor
da naştere unui drept de prioritate, în aceleaşi condiţii şi cu aceleaşi efecte
ca cererile de brevete de invenţie. Într-o ţară în care depunătorii au dreptul
să ceară, la alegere, fie un brevet de invenţie, fie un certificat de autor de
invenţie, cel care cere un certificat de autor de invenţie va beneficia de
dreptul de prioritate întemeiat pe depozitul unei cereri de brevet de
invenţie, de model de utilitate sau de certificat de autor de invenţie.
Dreptul de prioritate poate fi transmis unui cesionar, pentru o altă ţară.
Transmiterea este admisibilă dacă beneficiarul are calitatea de resortisant
al Uniunii.

Prioritate de Convenţia de la Paris consacră şi o prioritate de expoziţie. Prin

expoziţie dispoziţiile art. 11, alin. 1 se prevede că ţările Uniunii vor acorda, în
conformitate cu legislaţia lor internă, protecţia temporară invenţiilor
brevetabile, modelelor de utilitate, desenelor sau modelelor industriale,
precum şi mărcilor de fabrică sau de comerţ, pentru produsele care vor
figura la expoziţiile internaţionale oficiale sau oficial recunoscute,
organizate pe teritoriul uneia din ele.

Această protecţie temporară nu va prelungi termenele de prioritate. Dacă,

mai târziu, este invocat dreptul de prioritate, administraţia fiecărei ţări va
putea stabili ca termenul să curgă de la data introducerii produsului în
expoziţie (art. 11, alin. 2). Fiecare ţară va putea să ceară, ca dovadă a
identităţii obiectului expus şi a datei de introducere, documentele
justificative pe care le va considera necesare (art. 11, alin. 3).

În legislaţia noastră, dreptul de prioritate este recunoscut de art. 20 al

Legii nr. 64 din 1991 şi art. 9 al Legii nr. 84 din 1998.
32
 Drepturile conexe dreptului de autor

Test de autoevaluare 3.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Ce se înţelege prin dreptul de prioritate? Asemănări şi deosebiri cu
dreptul de dreptul de proprietate?
2. Enumeraţi dezmembrămintele dreptul de prioritate?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 35.

3.3 Principiile Independenţa Brevetelor şi Independenţa Mărcilor

Independenţa Prin independenţa brevetelor se înţelege că cererile de brevete pentru

brevetelor aceeaşi invenţie depuse în diferite ţări ale Uniunii de la Paris nu depind
unele de altele.

Principiul independenţei brevetelor este prevăzut de art. 4 b's din

Convenţia de la Paris. Formulat la Conferinţa de la Bruxelles din 1900,
principiul a fost revizuit la Conferinţele de la Washington, Haga şi
Londra.

În conformitate cu dispoziţiile alin. 1 - 5 ale art. 4 bis, brevetele cerute în

diferitele ţări ale Uniunii de cetăţeni ai Uniunii vor fi independente de
brevetele obţinute pentru aceeaşi invenţie în celelalte ţări, membre sau nu
ale Uniunii. Această dispoziţie trebuie înţeleasă în mod absolut, în sensul
că brevetele acordate în cursul termenului de prioritate sunt independente,
atât din punct de vedere al cauzelor de nulitate şi decădere, cât şi din
punct de vedere al duratei normale a protecţiei. Aceeaşi dispoziţie se
aplică, in cazul aderării unor ţări noi, brevetelor care vor exista de o parte
şi de alta la data aderării. Brevetele obţinute cu beneficiul priorităţii vor
avea, în diferitele ţări ale Uniunii, o durată egală aceleia care ar fi avut-o
dacă ar fi fost cerute sau eliberate fără beneficiul priorităţii.

Independenţa brevetelor a înlocuit principiul solidarităţii brevetelor.

Brevetul obţinut pentru aceeaşi invenţie într-o altă ţară a Uniunii fiind
independent, soarta lui nu mai depinde de brevetul de origine.

Independenţa Prin independenţa mărcilor se înţelege că, după înregistrarea intr-o iară a
mărcilor Uniunii de la Paris, marca nu mai depinde de marca de origine sau de
mărcile înregistrate in celelalte ţări ale Uniunii.

Principiul independentei mărcilor este consacrat de art. 6 din Convenţia

de la Paris. Principiul independenţei mărcilor a fost recunoscut la
Conferinţa de la Lisabona din 1958.

33
 Drepturile conexe dreptului de autor

Potrivit alin. 1 - 3 ale art. 6, condiţiile de depunere şi de înregistrare a

mărcilor de fabrică sau de comerţ vor fi stabilite in fiecare iară a Uniunii
de legislaţia naţională. Totuşi, o marcă depusă de un resortisant al unei
ţări a Uniunii nu va putea fi refuzată sau invalidată sau reînnoită în ţara de
origine. O marcă înregistrată reglementar într-una din ţările Uniunii va fi
considerată ca independentă de mărcile înregistrate în celelalte ţări ale
Uniunii, inclusiv ţara de origine.

În literatura de specialitate s-a arătat că se impune o distincţie între

naşterea dreptului la marcă şi soarta ulterioară a mărcii. In prima etapă,
depozitul în ţările Uniunii trebuie să se facă, pentru a se evita arbitrariul
administraţiei locale, pe baza depozitului în ţara de origine. În etapa
următoare, soarta unei mărci înregistrate într-o ţară a Uniunii nu poate fi
legată de situaţia ei în ţara de origine.

Independenţa mărcilor constituie un principiu necesar pentru protecţia

mărcii unioniste.

Test de autoevaluare 3.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Ce se înţelege prin independenţa brevetelor?
2. Ce se înţelege prin independenţa mărcilor?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 35.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 3.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

În loc de
această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
rezumat
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare
Nr. 3 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3

Prezentaţi în maxim o pagină o temă intitulată: Comparaţii între

principiile D. P. I.?

34
 Drepturile conexe dreptului de autor

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 3.1
Prin tratament naţional se înţelege că resortisanţii Uniunii de la Paris şi ai
Uniunii de la Berna beneficiază în celelalte ţări membre de aceleaşi
drepturi ca şi naţionalii. Principiul tratamentului naţional este consacrat de
art. 2 din Convenţia de la Paris.
Prin tratament unionist se înţelege că resortisanţii Uniunii beneficiază de
totalitatea drepturilor acordate direct de Convenţia de la Paris.
Tratamentul unionist asigură resortisanţilor un minimum de avantaje, care
constituie un drept intern al Uniunii internaţionale.

Răspuns 3.2
1. Prin drept de prioritate se înţelege situaţia privilegiată a unei persoane,
care a efectuat într-o ţară a Uniunii un prim depozit reglementar, de a
depune cereri cu acelaşi obiect pentru obţinerea protecţiei în celelalte ţări
membre.

2. Proprietatea este publică sau privată (art. 552 Cod civil). Proprietatea
publică reprezintă bunurile statului şi ale unităţilor administrativ-
teritoriale care prin natura lor sau prin declaraţia legii, sunt de uz sau de
interes public, dacă au fost legal definite [art. 554 alin (1) Cod civil].
Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune
de un lucru în mod exclusiv absolut şi perpetuu, în limitele determinate de
lege [art. 555 alin (1) Cod civil]. Dreptul de prioritate este un principiu iar
dreptul de proprietate reprezintă într-un înţeles restrâns: proprietatea
corporală, (bunuri corporale) mobile şi imobile.

Răspuns 3.3
1. Prin independenţa brevetelor se înţelege că cererile de brevete pentru
aceeaşi invenţie depuse în diferite ţări ale Uniunii de la Paris nu depind
unele de altele.

2. Prin independenţa mărcilor se înţelege că, după înregistrarea intr-o iară

a Uniunii de la Paris, marca nu mai depinde de marca de origine sau de
mărcile înregistrate in celelalte ţări ale Uniunii.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3

1) Anechitoae, Constantin. Dreptul proprietăţii intelectuale. Curs

universitar. Bucureşti: Ed. Pro Universitaria, 2014, 188 p. ISBN 978-
606-647-901-1.
2) Anechitoae, Constantin. Dreptul proprietăţii intelectuale. Bucureşti:
Pro Universitaria, 2013.
3) Roș, Viorel. Dreptul proprietății intelectuale. Vo. I. Dreptul de autor,
drepturile conexe și drepturile sui-genris. București, Ed. C.H. Beek,
2016.

35