Jurisprudență relevantă a curții europene de justiție

Unitate de învăţare Nr. 10

JURISPRUDENȚĂ RELEVANTĂ A CURȚII EUROPENE DE

JUSTIȚIE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 10............................................................................ 92

10.1 Abuzul pe pozitie dominanta................................................................................... 92
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10............................................................. 105
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 105
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 10........................................................................... 105

91
Dreptul european al concurentei
 Jurisprudență relevantă a curții europene de justiție

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 10

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 10 sunt:

 aprofundarea studiului jurisprudentei europene privitoare la

concurenta comerciala.

10.1 Abuz de poziţie dominantă

In timp ce art.81 priveşte cu prioritate acorduri anticoncurenţiale

orizontale şi verticale încheiate între întreprinderi, art.82, care se
fundamentează tot pe art.3(g) T.C.E., vizează cu proritate utilizarea
abuzivă a puterii pe piaţă de către o singură întreprindere care domină o
anumită piaţă de bunuri şi servicii. O piaţă care este dominată de o
întreprindere atât de puternică din punct de vedere economic este
caracterizată de un înalt grad de concentrare.

O astfel de concentrare de putere în mod clar slăbeşte structura

concurenţei specifică pieţei în cauză. Jurisprudenţa arată că un
asemenea grad de concentrare ar putea totuşi, în cazuri rare atinge un
control monopolist de 100% (de ex. cazul 226/84 British Leyland - un
monopol creat de stat permiţând perceperea de preţuri axcesive a unui
anume tip de serviciu); în cele mai multe cazuri, un astfel de grad de
concentrare atinge un nivel mai scăzut de dominare în mîinile unei
singure întreprinderi, a unui grup economic sau a unui grup oligopolist
de întreprinderi.

Faptul de a domina nu este, prin el însuşi, contrar art. 82. Dimensiunea

optimă necesară pentru a concura eficient pe pieţe mari, globale,
presupune în mod frecvent ca întreprinderile să obţină resurse
financiare masive sau de alt tip. Ceea ce contravine principiilor ce
guvernează piaţa comună este exploatarea abuzivă a unei astfel de
poziţii dominante. în concordanţă cu opinia Curţii de Justiţie în cazul
85/76 Hoffman La Roche, acesta presupune o conduită din partea unei
întreprinderi care “...are drept efect împiedicarea menţinerii unui grad
de concurenţă care încă există pe piaţă ori creşterea acestuia „

Astfel, paragraful de început al art. 82 este conceput să se asigure că un

comportament pe piaţă a unei întreprinderi cu poziţie dominantă
(indiferent de modul în care a fost obţinută o astfel de poziţie) nu
împiedică menţinerea unei concurenţe eficiente în interiorul pieţei
comune. Trebuie în egală măsură reţinut faptul că dacă un astfel de
abuz este dovedit Comisia poate obliga întreprinderea la plata de
amenzi substanţiale.
Art.82(a)-(d) indică câteva categorii de conduită abuzivă şi acoperă
comportamentul neloial (art.82(a)), comportamentul prejudiciabil
92
Dreptul european al concurentei
 Jurisprudență relevantă a curții europene de justiție

(art.82(b)) şi comportamentul discriminatoriu (art.82(c)). Luând doar

două exemple, exploatarea abuzivă a unei poziţii dominante se poate
manifesta prin perceperea de preţuri discriminatorii sau prin refuzul de
a aprovoziona un client al firmei.

anumite bunuri specificate in acord in scopul revanzarii doar de la

furnizor sau de la o intreprindere legata/ inrudita sau de la o alta
intreprindere pe care furnizorul a imputemicit- o cu vanzarea bunurilor
sale. Spre deosebire de Regulamentul 1983/83, nu se va acorda nici o
exceptare daca obligaţia de vanzare exclusiva este incheiata pentru o
durata nedefinita sau pentru o perioada mai mare de cinci ani ca si in
cazul Regulamentului 1984/83 nu conţine nici un prag privind deţinerea
unui segment pe piaţa si se aplica doar acordurilor privind bunurilor. Cu
toate ca Regulamentul 1984/83 a expirat la 31 mai 2000, acordurile in
vigoare la acea data care satisfaceau condiţiile sale pentru exceptare, au
continuat sa fie exceptate pana la 31 dec.2001.

Furnizarea de bere. Subiect a numeroase condiţii, titlul II al

Regulamentului 1984/83 excepteaza acordurile “la care doar doua
intreprinderi sunt parti si prin care una dintre ele, the reseller, cade de
accord cu cealalta furnizorul, in considerarea acordarii unor avantaje
financiare si comerciale speciale, sa cumpere doar de la furnizor, o
intreprindere careia furnizorul i-a incredintat distribuirea bunurilor sale,
anumite tipuri de bere, sau anumite tipuri de bere si alte băuturi,
specificate in acordul privind revanzarea.

Acordurile in vigoare la 31 mai 2000 care satisfaceau condiţiile pentru

exceptare sub Regulamentul 1984/83 au continuat sa fie exceptate pana
la 31 dec.2001.

Acordurile privind statiile service auto. Subiect a numeroase condiţii,

titlul III al Regulamentului 1984/83 excepteaza acordurile « la care doar
doua intreprinderi sunt parti si prin care una dintre ele, the reseller, cade
de acord cu cealalta, furnizorul, in considerarea acordarii unor avantaje
financiare si comerciale speciale, sa cumpere doar de la furnizor, de la o
intreprindere in legătură cu furnizorul sau o alta intreprindere careia
furnizorul a imputemicit-o cu distribuirea bunurilor sale, combustibili
pentru vehicule cu motor pe baza de benzina.

Acordurile in vigoare la 31 mai 2000 care satisfaceau condiţiile pentru

exceptarea sub Rwegulamentul 1984/83 au continuat sa fie exceptate
pana la 31 dec. 2001.

Acordurile de franchising.Subiect a numeroase condiţii, Regulamentul

4087/88 excepteaza acordurile de franchising conţinând una sau mai
multe restrictii anuntate. In esenţa, intr-un acord de franchising o
intreprindere acorda alteia, in schimbul unor consideraţii de ordin
financiar, dreptul de a exploata un pachet de drepturi de proprietate
industriala sau intelectuala in scopul revanzarii bunurilor sau a

93
Dreptul european al concurentei
 Jurisprudență relevantă a curții europene de justiție

furnizorului serviciilor către utilizatorii finali. Cu toate ca Regulamentul

4087/88 a expirat la 31 mai 2000, acordurile in vigoare la data
respectiva care satisfaceau condiţiile pentru exceptare au continuat sa
fie exceptate pana la 31 dec. 2001.

Intreprinderea cu poziţie dominantă este în măsură să se comporte astfel

în detrimentul concurenţilor care în acest mod pot fi eliminaţi de pe
piaţă în detrimentul consumatorilor, neexistând o presiune suficientă a
concurenţei asupra întreprinderii pentru a o împiedica să folosească
astfel de tactici.

Astfel art.82 are acelaşi obiectiv larg ca şi art.81 - respectiv,

mentţinerea unei concurenţe efective în interiorul pieţei comune. Pentru
aprecierea măsurii în care o anumită acţiune cade sub incidenţa art 82,
cele mai importante trei întrebări care se pun sunt:
1. în ce măsură există o poziţie dominantă deţinută de una sau mai
multe întreprinderi pe piaţa comună sau pe o parte substanţială a
acesteia
2. în ce măsură s-a constatat o exploatare abuzivă a acelei poziţii
dominante
3. în ce măsură comerţul dintre statele membre poate fi astfel afecta
Poziţie dominată si piaţă relevantă.

Curtea de Justiţie a definit poziţia dominantă aşa cum apare în art.82 în

cazul 27/76 United Brands drept „...o poziţie de forţă economică de care
se bucură o întreprindere şi care îi permite să împiedice menţinerea unei
concurenţe efective pe piaţa relevantă permiţându-i să se comporte până
într-o o anumită măsură independent de concurenţii săi, clienţii şi în
final consumatorii.,,

în scopul stabilirii de către Comisie a poziţiei dominante este mai întâi

necesar să se determine ceea ce se pretinde a fi dominat. Extrasul din
decizia pentru cazul United Brands susţine că aceasta constituie „piaţa
relevantă,,. Ulterior este necesar prin intermediul diverselor criterii să se
stabilească în ce măsură puterea pe piaţă a întreprinderii atinge nivelul
unei poziţii dominante aşa cum este aceasta descrisă în art.82.

Swann a explicat că „se poate crea situaţia în cafe o întreprindere este

socotită a deţine o poziţie de absolută dominare deoarece controlează
întreaga aprovizionare a unui anumit produs. Dar în egală măsură poate
exista situaţia în care se găsesc înlocuitori apropiaţi către care
consumatorii se pot adresa dacă preţul produsului în cauză este ridicat.
Cu alte cuvinte, pentru a fi în mod absolut într-o poziţie dominantă la
orice moment în timp o întreprindere trebuie să deţină controlul absolut
asupra tuturor produselor care sunt în mo substanţial interşanj abile”.

Astfel, la baza definirii pieţei relevante se găsesc întrebări ce privesc

produsul în cauză şi posibili înlocuitori pentru el. în plus trebuie găsite
răspunsuri la întrebări privind întinderea teritoială a pieţei relevante,

94
Dreptul european al concurentei
 Jurisprudență relevantă a curții europene de justiție

produsele interşanj abile putând fi disponibile numai într-o zonă

geografică specifică.
In cazul United Brands întreprinderea americană a fost găsită vinovată
de mai multe încălcări ale art. 82 în urma întreprinderii unor investigaţii
de amploare privind posibilitatea de înlocuire a cererii. întrebarea
preliminară a constituit-o măsura în care bananele alcătuiau piaţa
relevantă a produsului (aşa cum susţinea Comisia) sau m[sura ]n care
piaţa era alcătuită din fructe proaspete ca un tot (aşa cum susţinea
United Brands). Desigur, cu cât piaţa relevantă a produsului este
definită mai îngust în ceea ce priveşte posibilitatea de înlocuire cu atât
este mai uşor pentru Comisie să stabilească existenţa unei poziţii
dominante. Curtea de Justiţie a fost de acord cu opinia Comisiei privind
faptul că bananele formau o piaţă separată,
o piaţă pe care United Brands ocupa o poziţie dominantă.
Analiza a implicat utilizat utilizarea fenomenului economic de “cross-
elasticity” (a cererii). Astfel când o scădere a preţului prodului A nu are
nici un effect sau are un effect minim asupra cererii prodului B,
fenomenul de “cross-elasticity” nu este semnificativ, iar produsele nu
pot fi considerate drept înlocuitori. Dacă s-ar fi putut substitui reciproc,
consumatorii ar fi trecut de la utilizarea produsului B la utilizarea
prodului A, în urma scăderii preţului: un character linitat interşanjabil
nu este suficient.

Curtea a decis următoarele asupra acestui punct - “solicitantull susţine

în sprijinul argumentaţiei sale că bananele concurează cu alte fructe
proaspete în aceleaşi magazine, pe aceleşi rafturi, la preţuri care pot fi
comparate, satisfăcând aceleaşi nevoi: consumul ca desert sau între
mese. Solicitantul concluzionează că bananele şi alte fructe proaspete
formează o singură piaţă şi că operaţiunile companiei UB ar fi trebuit
analizate în acest context în sensul oricărei aplicări a art. 82 din tratat.
Comisia susţine existenţa unei cereri de banane distinctă de cererea
privind alte fructe proaspete, în special datorită faptului că banan
reprezintă o parte foarte importantă a dietei a dietei anumitor membri ai
Comunităţii. Calităţile specifice bananei influenţează preferinţele
clienţilor şi îi determină să nu accepte cu uşurinţă alte fructe drept
înlocuitori.

Comisia trage concluzia din analiza din analiza studiilor citate de

solicitant că inflenţa preţurilor şi disponibilităţilor altor tipuri de fructe
asupra preţurilor ţi disponibilităţilor bananelor pe piaţa relevantă este
foarte ineficientă, iar astfel de efecte sunt mult prea scurte pentru ca
astfel de tipuri de fructe să fie considerate ca făcând parte din aceeaşi
piaţă ca şi bananele sau ca un înlocuitor al acestora.

Pentru ca banana să fie considerată a forma o piaţă care se distinge clar

de pieţele altor fructe, trebuie să existe posibilitatea ca aceasta să se
caracterizeze prin caracteristici speciale ce o disting de alte fructe şi cu
care este într-o mică măsură interşanj abilă, fiind expusă concurenţei lor
într-o manieră foarte puţin percepătibilă. Având în vedere că banan este

95
Dreptul european al concurentei
 Jurisprudență relevantă a curții europene de justiție

un fruct întotdeauna disponibil în cantităţi sufuciente, întrebarea în ce

măsură poate fi înlocuită cu alte fructe trebuie să se determine pe
parcursul unui întreg an în scopul stabilirii gradului de concurenţă între
aceasta şi alte fructe poraspete. Acest redus grad de substituire este
determinat de caracteristicile specifice bananelor şi de toţi factorii ce
influenţează alegerea consumatorilor.

Bananele prezintă anumite caractzeristici, aspect, gust etc. care îă

permit să satisfacă nevoile constante a unei părţi importante a
populaţiei.

Rezultă din toate consideraţiile că un număr foarte mare al

consumatorilor, cu o nevoie constantă de banane, nu sunt distraşi de la
concumul acestui produs datorită apariţiei altor fructe proaspete pe
piaţă.
In consecinţă piaţa bananelor constituie o piaţă în mod suficient
distinctă de pieţele altor fructe proaspete”.

In următorul caz, gradul posibilităţii de substituire privit din punctul de

vedere al cererii a fost relevant pentru a răspunde la întrebarea în ce
măsură un achizitor ar putea trece de la produsul în cauză la un altul
care să-i satisfacă nevoile. în cazul în care nu ar putea face un astfel de
lucru, respectivul produs constituie piaţa relevantă a produsului. Cazul
în discuţie este 6 şi 7/73 Instituto Chemicoterapico Italiano Sp şi
Commercial Solvents Corporation v. Comisiei. CSC ( o companie
americană) şi filiala sa italiană ICI a întrerupt aprovizionarea altei
companii italiene, Zoja, cu un preparat chimic - aminobutanol - o
materie primă eficientă şi ieftină utilizată în prepararea etambutolului,
un medicament utilizat pentru tratarea tuberculozei. CSC care deţinea
un monopol aproape mondial în aminobutanol, lua în considerare
ipoteza fabricării etambutolului ea însăşi în Italia prin ICI. Existau
produse finale ce se puteau înlocui sub forma altor medicamente bazate
pe materii prime diferite, dar mai puţin eficiente.

Având în vedere hotărârea Comisiei că atât CSC cât şi ICI au exploatat

poziţia lor dominantă pe piaţa materiei prime (aminobutanol),
solicitanţii au susţinut, printre altele, că piaţa relevantă a produsului era
constituită din produsul final - medicamentul pentru tratarea
tuberculozei - o piaţă ce se caracteriza printr-o concurenţă eficientă şi
pe care nu deţineau o poziţie dominantă.

Curtea a respins acest argument drept irelevant în situaţia în care

plaângerea viza refuzul de a furniza aminobutanol, materia primă.

Efectul dorit prin refuzul companiei CSC de a aproviziona firma Zoja

era acela de a elimina unul dintre principalii producători de etambutol
pe piaţa comunş şi un potenţial concurent pentru firma ICI. Curtea nu
putea accepta faptul că firma Zoja şi-ar fi putut adapta rapid necesităţile
sale de producţie la alte materii prime pentru fabricarea etambutolului.

96
Dreptul european al concurentei
 Jurisprudență relevantă a curții europene de justiție

Doar dacă alte materii prime ar fi putut înlocui aminbutanolul fară

dificultate, doar în această situaţie ar fi putut constitui înlocuitori
acceptabili.

Acesta nu era cazul în situaţia dată, iar Curtea a confirmat decizia

Comisiei în sensul că piaţa relevantă a produsului era aminobutanolul şi
că firmele CSC şi ICI au exploatat abuziv poziţia lor dominantă pe acea
piaţă (cazul este ilustrativ pentru nevoia de a proteja concurenţa la
nivelul fabricării, pe latura aprovizionării). în afara amenzii impuse,
firmei CSC s-a ordonat să reia aprovizionarea firmei Zoja.

Piaţa relevantă geografică.

Sir Leon Brittan, un fost şef al Directoratului General IV a explicat că -
“ puterea pe piaţă nu are nici un sens în calitate de concept, decât dacă o
piaţă este mai întâi definită, atât în termeni relativi la produse sau
servicii cât şi în termeni geografici. Geografia în acest context nu este
privită în sens politic, ci economic. Pentru anumite produse sau servicii
există o piaţă comunitară, pentru altele există însă pieţe acoperind unul
sau mai multe state membre . Există chiar pieţe mondiale pentru
anumite produse sau servicii...”. Astfel, acolo unde apare necesar,
cerinţa existentă în art. 82 privind “o parte substanţială” a pieţei
comune, nu trebuie să fie apreciată în funcţie de un simplu criteriu
geografic, ci în termenii unei zone care este suficient de importantă în
sens economic pentru a îndeplini respectiva cerinţă.

In cazul 40/73 Suiker Unie, care a implicat o situaţie de împărţre a

pieţei, s-a stabilit că exista un volum semnificativ de afaceri cu zahăr în
Belgia şi Luxemburg, zona în care s-a exercitat o presiune economică
negativă de către compania RT asupra dealerilor belgieni. Asupra
acestui aspect Curtea a luat următoarea hotărâre - “Comisia a opinat în
sensul că firma RT a exercitat o presiune economică asupra dealerilor
belgieni Export şi Hoztet, cu scopul de a-i obliga să revândă zahărul
furnizat lor doar către anumiţi utilizatori sau doar către anumite
destinaţii, impunând astfel restricţii asupra propriilor utilizatori...”.

Susţinerile principale ale companiei RT au fost acelea că piaţa belgiano-

luxemburgheză nu reprezintă o parte substanţială a pieţei comune,
faptul că nu ocupă o poziţie dominantă pe această piaţă şi că nu a
exploatat abuziv poziţia sa, astfel încât Comisia a greşit aplicând art. 82
din tratat conduitei sale.

RT a apreciat că, având în vedere volumul relativ mic al producţiei

belgiene şi numărul de consumatori în Belgia şi Luxemburg - la
întrebarea în ce măsură piaţa belgiano- luxemburgheză constituie o
parte substanţială a pieţei comune, trebuie răspuns în mod negativ.

în scopul determinării în ce măsură un teritoriu specific este suficient de

mare pentru a constitui o “parte substanţială a pieţei comune” în sensul
art.82 al tratatului trebuie ^ considerate caracterul şi volumul producţiei

97
Dreptul european al concurentei
 Jurisprudență relevantă a curții europene de justiție

şi consumului respectivului produs, precum şi obiceiurile şi

oportunităţile economice ale vânzătorilor şi ale cumpărătorilor.

In ceea ce priveşte zahărul este recomandabil a se lua în considerare

faptul că regulile Comunităţii au consolidat în mare parte
caracteristicile speciale ale fostelor pieţe naţionale.

Din 1968/69 până în 1971/72 producţia belgiană şi producţia totală

comunitară a crescut de la 530000 la 770000 tone calculate metric şi de
la 6800000 la 8100000 tone calculate metric.
în aceşti ani, consumul belgian a reprezentat aproximativ 350000 tone
calculate metric, în timp ce consumul comunitar a crescut de la
5900000 la 6500000 tone calculate metric.

Dacă respectivele criterii sunt luate în calcul, aceste segmente de piaţă

deţinute sunt suficient de mari pentru zona acoperită de Belgia şi
Luxemburg pentru a fi considerate, în ceea ce priveşte zahărul, drept o
parte substanţială a pieţei comune în privinţa acestui produs.

Anumite pieţe geografice foarte restrânse sunt apte a fi considerate

drept o “o parte substanţială a pieţei comune” datorită importanţei lor
economice. O astfel de situaţie s-a constat în decizia Comisiei în cazul
Sealink, în care portul Holzhead şi transportul cu feribotul spre Irlanda
au îndeplinit această cerinţă. Comisia a subliniat ca acesta constituia
una din principalele legături între Marea Britanie şi Irlanda, fiind şi cea
mai populară rută atât pentru pasageri cât şi pentru vehicule.

Poziţie dominantă: dimensiune temporală.

Pieţele se schimbă în timp, în particular privind inovaţia tehnologică şi

perfecţionarea, iar puterea pe piaţă trebuie menţinută, în faţa unor astfel
de posibile schimbări, pe parcursul unei perioade considerabile de timp
astfel încât o poziţie dominantă să poată fi stabilită conform art.82.

S-a stabilit că o perioadă mai mică de trei ani ar reprezenta o perioadă

de timp prea scurtă pentru ca deţinerea unei cote mari pe piaţă să
constituie un indicator al unei poziţii dominante.
In general, o firmă dominantă pe o piaţă stabilă, care posedă resurse
importamte financiare şi tehnice şi un segment de piaţă important, se
găseşte în siguranţă în sensul că poziţia sa nu poate fi subminată de
către celelalte firme deja existente pe piaţă sau de către cele care ar dori
să intre pe piaţă.
Puterea de piaţă- poziţie dominantă

In cazul United Brands (1976) Comisia a concluzionat că “

întreprinderile se găsesc într-o poziţie dominantă când au puterea să se
comporte în mod independent, fară a-i lua în considerare pe concurenţii
lor, pe furnizori şi pe achizitori. Acesta este cazul în care cota pe piaţă a
unei întreprinderi, accesul acesteia la materii prime, capital sau accesul

98
Dreptul european al concurentei
 Jurisprudență relevantă a curții europene de justiție

la alt avantaj important ca deţinerea unor drepturi de proprietate

industrială, îi conferă posibilitatea să determine preţurile sau să
controleze producţia sau distribuţia unei părţi importante a produselor
relevante. Nu este necesar ca întreprinderea în cauză să se găsească într-
o poziţie de dominare totală, privând de libertate comercială pe toţi
ceilalţi participanţi pe piaţă, atât timp cât este suficient de puternică să-
şi organizeze propria strategie cum doreşte.”

Dintre diverşii factori ce pot indica existenţa unei poziţii dominante

unul foarte important este deţinerea unei cote de piaţă semnificative.
Aşa cum instanţa a explicat în cazul 85/76 Hoffman-La Roche - “ o
întreprindere care deţine o cotă de piaţă foarte importantă şi o menţine o
perioadă de timp prin intermediul volumului producţiei şi a mărimii
aprovizionării, se găseşte într-o poziţie de putere care o face un partener
de comerţ de neocolit şi care îi asigură acea libertate de acţiune ce
reprezintă o caracteristică specială a unei poziţii dominante”.

In cazul Hoffman-La Roche cote pe piaţă de 75% la 87% menţinute pe

o perioadă de peste trei ani în diverse pieţe de vitamine, au fost
considerate atât de importante încât reprezentau prin ele însele dovada
unei poziţii dominante. Cu toate acestea, în cazul United Brands, o cotă
de 40-45% nu a dus la concluzia că întreprinderea UB în mod automat
controlează piaţa respectivă. O astfel de concluzie poate fi determinată
luând în considerare şi puterea şi numărul concurenţilor. Cel mai bine
plasat concurent al lui UB, Castle and Cook, deţinea o cotă de 16% din
piaţă. împreună cu alţi factori, aceasta a făcut dovada forţei
preponderente a companiei UB.

Jurisprudenţa indică faptul că odată ce această cotă atinge 30-35%,

poate fi luată în calcul existenţa unei poziţii dominante.

Deţinerea sau accesul rapid la resurse masive financiare va ajuta o

întreprindere să-şi menţină puterea pe piaţă. Abilitatea unei firme de a
stabili şi a-şi păstra o poziţie de frunte în dezvoltarea produsului sau în
privinţa serviciilor tehnice, ar putea constitui un factor contributiv la
stabilirea unei poziţii dominante. Acest lucru va fi în mare măsură pe
pieţe noi, înalt tehnologizate şi doar dacă firma posedă resurse
financiare considerabile.

Puterea financiară poate ajuta o întreprindere în procesul de menţinere a

unei poziţii dominante prin publicitatea masivă a produsului în cauză (
de ex. banana Chiquita a companiei UB). Forţa financiară poate permite
unei întreprinderi să înlăture un concurent pe piaţă şi astfel să-şi
fortifice puterea dominantă, prin intermediul unor reduceri de preţuri
susţinute, pe care firmele mai mici nu şi le pot permite.

O caracteristică semnificativă a cazului United Brands a constituit-o

faptul că întreprinderea americană controla practic toate etapele
fabricării şi distribuirii bananelor. Avantajele sale constau de la faptul

99
Dreptul european al concurentei
 Jurisprudență relevantă a curții europene de justiție

stăpânirii plantaţiilor de banane la proprietatea mijloacelor de transport

frigorifice special concepute pentru a deplasa acest produs perisabil de
pe plantaţii la consumatori prin intermediul sistemului său de
distribuire. Mărimea investiţiei sale de capital la fiecare nivel al
procesului de producţie şi distribuire a permis acestei firme să
reacţioneze mai bine decât concurenţii săi la schimbările cererii,
oferindu-i un avantaj strategic şi o independenţă apreciabilă faţă de
concurenţii, clienţii şi consumatorii săi.

Posesiunea drepturilor de proprietate industrială poate contribui la

stabilirea unei poziţii dominante. Spre exemplu, acordarea unui
inventator a drepturilor de invenţie asupra unui proces industrial
inovator şi de mare eficienţă conferă un monopol legal, sub autoritatea
dreptului naţional, proprietarului pentru un număr de ani. Acest fapt
poate ajuta proprietarul sau întreprinderea să domine piaţa prin
posibilitatea sa de a împiedica existenţa unei concurenţei efective până
când procese industriale şi produse alternative pot fi dezvoltate de alţi
participanţi pe piaţă.

Simplul fapt că o întreprindere cu o poziţie dominantă este capabilă să

câştige profituri mari e probabil să atragă noi concurenţi. Cu toate
acestea, prezenţa unor bariere privind intrarea pe respectiva piaţă este în
măsură să restricţioneze apariţia unei astfel de concurenţe şi să reducă,
chiar să elimine o astfel de ameninţare pentru firma dominantă.

Mulţi dintre factorii menţionaţi, fie resurse tehnice, drepturi de

proprietate industrială ori alte atribute posedate de firma dominantă pot
da naştere unor bariere de intrare pe piaţă, o frază concisă utilizată
pentru a descrie dificultăţile pe care noile întreprinderi le întâmpină în
momentul intrării pe piaţă. Prezenţa sau absenţa unor astfel de bariere
va fi de mare relevanţă în stabilirea unei poziţii dominante pe piaţă. în
alte cazuri, riscurile întâmpinate de noile întreprinderi în momentul
încercării de a intra pe piaţă pentru a concura cu firmele deja existente,
pot indica o poziţie dominantă.(Bellamy and Child).

Exploatare abuzivă a unei poziţii dominante.

Lista ilustrativă de abuzuri a art.82(a)-(d) evidenţiază comportamentul
firmei dominante în relaţiile sale de afaceri, firmă ce exploatează în
favoarea scopurilor sale finale ceilalţi comercianţi şi consumatorii. O
astfel de conduită poate fi neloială, prejudiciabilă sau discriminatorie.
Astfel situaţia de monopol poate permite unei astfel de firme să
perceapă preţuri mari, nejustificate - conduită în detrimentul clar al unei
firme ce funcţionează în condiţii normale de concurenţă. Producţia
poate fi limitată astfel încât, cu o cerere excedând oferta, din nou
preţurile de monopol să prevaleze pe piaţă în detrimentul
consumatorilor. Practica de a percepe preţuri diferite, în diverse părţi
ale pieţei comune pentru acelaşi produs înseamnă că firma dominantă se
găseşte în poziţia de a cere ceea ce diferitele pieţe naţionale pot suporta,
contrar obiectivelor integratoare ale tratatului.

100
Dreptul european al concurentei
 Jurisprudență relevantă a curții europene de justiție

Cu toate acestea, jurisprudenţa Curţii de Justiţie arată că scopul art.82

este mai cuprinzător decât exploatarea abuzivă a puterii de piaţă. în
cazul Continental Can, Curtea a hotărât că art.82 “nu vizează doar
practicile ce ce ar putea cauza pagube consumatorilor în mod direct, ci
şi acele practici ce le sunt dăunătoare prin impactul lor asupra structurii
concurenţei”.

Astfel, de exemplu, când politica unor preţuri nejustificate practicată de

o firmă dominantă reuşeşte să elimine de pe piaţă firm dominantă
reuşeşte să elimine de pe piaţă firma ţintă, un concurent este eliminat,
iar acea piaţă devine mai concentrată, în mod probabil în detrimentul
consumatorului (cu siguranţă în ceea ce priveşte posibilitatea de
alegere). Un astfel de comportament poate fi caracterizat drept neloial
sau prejudiciabil, dar obiectivul clar al firmei dominante a fost acela de
a elimina un concurent.

Expunerea des citată şi clasică a Curţii privind exploatarea abuzivă a

fost făcută în cazul 85/76 Hoffman-La Roche - “conceptul de abuz este
un concept obiectiv privind comportamentul unei întreprinderi cu
poziţie dominantă când, ca urmare a prezenţei sale pe piaţă, gradul de
concurenţă este slăbit şi care, recurgând la metode diferite de cele care
condiţionează normala concurenţă a produselor şi serviciilor pe baza
tranzacţiilor comercianţilor, are drept efect obstrucţionarea menţinerii
unui grad de concurenţă încă existent pe piaţă sau creşterea acelei
concuremţe”.

Bellamy and Child - “în general, principiul care guvernează art.82 este
acela că o conduită a unei firme dominante, care în mod clar şşi
nejustificat distorsionează concurenţa în interiorul unei pieţe relevante
clar definite, va fi interzisă atât timp cât afectează comerţul între statele
membre”.
In teorie cel puţin profiturile de monopol vor atrage noi comercianţi pe
piaţă, în afară de cazul când barierele de intrare pe respectiva piaţă sunt
insuperabile. Următorul caz 26/75 General Motors aduce în discuţie un
monopol statutar: în conformitate cu legea belgiană, GM deţinea în
exclusivitate serviciul de inspectare a autovehiculelor Opel importate,
de mâna a doua. Comisia a stabilit că GM percepuse preţuri excesive
pentru atestatele de conformitate solicitate conform legii. Curtea a
adoptat un test de lipsă de justeţe bazat pe legătura dintre preţ şi
valoarea economică a bunurilor şi serviciilor prestate, concluzionând că
preţurile practicate de GM erau excesive. Valoarea economică este
stabilită prin aflarea costurilor produselor sau serviciilor relevante sau
prin examinarea preţurilor unor produse sau servicii comparabile.

Analiza cost/preţ poate prezenta inconveniente importante şi, în schimb,

în cazul United Brands, Comisia a acţionat ca urmare a faptului că
preţurile practicate de UB erau diferite de la un stat la altul. Pornind de
la presupunerea că preţurile percepute în Irlanda erau suficient de mari
pentru a aduce un profit şi considerând că preţurile în alte state membre

101
Dreptul european al concurentei
 Jurisprudență relevantă a curții europene de justiție

erau şi duble faţă de preţul irlandez, Comisia a ajuns la concluzia că

astfel de preţuri şi profituri erau excesive. Curtea de Justiţie a
considerat că aceasta nu a examinat costurile companiei (o sarcină
lipsită de probleme) şi a decis că faptul perceperii de preţuri incorecte
nu a fost dovedit.

Scăderi de preţuri majore şi persistente (chiar sub costuri) întreprinse de

o firmă dominantă cu scopul de a elimina de pe piaţă sau de a preveni
intrarea pe piaţă a unui concurent mai slab financiar, dar nu neapărat
mai puţin eficient, poate contraveni art.82. Câştigurile de scurtă durată
de care se pot bucura consumatorii se vor transforma probabil în
pierderi de lungă durată, când firma dominantă, odată consolidându-şi
poziţia, va ridica preţurile.

In cazul United Brands, Curtea a susţinut că întreprinderea vânzând un

produs descărcat într-un anumit loc (Rotterdam sau Bremerhaven) ar
trebui să perceapă un singur preţ pentru toţi comercianţii, indiferent de
destinaţia finală a bananelor. Vânzând bananele la portul european de
descărcare comercianţilor din diverse state la preţuri foarte diferite
comportamentul său intră sub incidenţa art.82(c) : aplicarea unor
condiţii inegale la prestaţii echivalente faţă de parteneri comerciali,
creându-le astfel un dezavantaj concurenţial.

Discounturile acordate de un furnizor dominant unui dealer trebuie să

fie justificate din punct de vedere obiectiv. Pe de altă parte, art.82
vizează discounturile de “loialitate” sau “de fidelitate”, acordate de un
furnizor dominant, sub condiţia ca dealerul să se angajeze să
achiziţioneze toate cantităţile de marfa necesare lui sau un procent
foarte mare din acestea de la firma dominantă. Astfel de discounturi
sunt privite ca fiind atât anticoncurenţiale (putând crea bariere de intrare
pe piaţă pentru alţi potenţiali furnizori), cât şi discriminatorii la nivel de
dealeri.
în cazul 85/56 Hoffman-La Roche, Comisia şi-a fundamentat
concluziile sale privind existenţa unui abuz împotriva firmei HLR - cea
mai mare companie farmaceutică din lume, cu o poziţie dominantă pe
şapte de vitamine separate - pe următoarele argumente:
Faptul că partenerii comerciali erau legaţi printr-un angajament de a
exclusiv sau preferenţial în favoarea lui La Roche privind întreaga
cantitate de produse necesare lor sau o mare parte a acestora ca un"
rezultat a unei obligaţii exprese de exclusivitate sau a unui discount de
fidelitate;
Faptul că avantajele în preţ acordate se bazau nu pe diferenţa în co
suportate de La Roche ca urmare a cantităţilor livrate, ci se
fundamentau pe faptul livrării şi acoperirii în acest fel a tuturor
necesităţilor unui partener comercial sau a unei mari proporţii a acestor
necesităţi;
Faptul că în anumite cazuri, discounturile erau condiţionate de a
complete, astfel că achiziţiile de vitamine dintr-un anumit grup erau
completate cu achiziţiile din alte grupuri de vitamine;

102
Dreptul european al concurentei
 Jurisprudență relevantă a curții europene de justiție

Faptul că acordul, de cele mai multe ori conţinea o dispoziţie cunoscută

drept clauza engleză” care avea următoarea semnificaţie: comercianţii
cumpărători erau obligaţi să informeze La Roche de ofertele altor
producători, mai favorabile decât cele ale firmei La Roche; în situaţia în
care La Roche nu putea să se ridice la nivelul unor astfel de oferte,
comercianţii erau liberi să cumpere de la ceilalţi producători, fară a
pierde discounturile relative achiziţiilor de la La Roche. O astfel de
clauză oferea în mod clar posibilitatea lui La Roche să obţină informaţii
valoroase asupra preţurilor concurenţilor săi.

Refuzul unei firme dominante de a livra bunuri sau servicii în contextul

derulării normale a relaţiilor de comerţ sau refuzul de a livra decât în
anumiţi termeni nejustificaţi, poate constitui o încălcare a art.82 (în
special a art.82 litera b şi c). Un astfel de refuz trebuie să aibă o
justificare obiectivă, altfel va fi considerat incorect, anticoncurenţial şi
exclusivist în sensul că unui partener comercial îi este interzisă sursa de
aprovizionare sau cea mai bună dintre acestea.

In cazul 6 şi 7/73 Commercial Solvents, refuzul de a livra materia primă

a fost justificat de dorinţa de a înlocui clientul său Zoja pe piaţa
produsului final. Curtea de justiţie a declarat că “ în momentul în care
compania Zoja a încercat să obţină alte cantităţi de aminobutanol, a
primit un răspuns negativ. CSC luase decizia să limiteze, dacă nu chiar
să oprească aprovizionarea cu aminobutanol către anumite părţi în
scopul facilitării propriului acces pe piaţa produsului derivat”.

Dobândirea accesului exclusiv la tehnologie critică constituie un alt

element care contribuie la stabilirea unei poziţii dominante pe piaţă. în
cazul T-51/89 Tetra Pak I, compania deţinea o poziţie dominantă pe
piaţa de carton aseptic şi a echipamentului folosit pentru fabricarea
acestuia. TP a achiziţionat o întreprindere mică de pe aceeaşi piaţă care
era deţinătorul exclusiv al unui brevet privind o tehnologie nouă şi
importantă în domeniu sterilizării cartoanelor folosite pentru
îmbutelierea laptelui. Drept consecinţă, TP a devenit singura companie
din interiorul Comunităţii cu acces la această tehnologie. S-a susţinut că
TP îşi întărise poziţia sa dominantă pe piaţa îmbutelierii lichidelor
destinate consumului alimentar. Achiziţia acestei tehnologii a avut drept
efect împiedicarea sau cel puţin întârzierea considerabilă a intrării
oricărui nou concurent pe o piaţă unde a rămas un grad foarte mic de
concurenţă.

Efect asupra comerţului dintre statele membre.

In analiza unei poziţii dominante un element foarte important este
efectul asupra concurenţei dintre statele membre. Doar foarte rar
expresia “care ar putea afecta comerţul între statele membre” regăsită în
art.82 a exclus aplicarea acestui articol, în sensul că efectele unei
conduite abuzive s-au resimţit doar în interiorul unui singur stat
membru. Efectul solicitat în acest articol se poate manifesta prin
intermediul devierii circuitului de bunuri sau servicii de la destinaţiile

103
Dreptul european al concurentei
 Jurisprudență relevantă a curții europene de justiție

lor normale sau prin intermediul modificării structurii concurenţei în

interiorul pieţei comune. Astfel în cazul Commercial Solvents, chiar
dacă firma Zoja exporta mare parte a medicamentului împotriva
tuberculozei lumii a treia, Curtea a hotărât că eliminarea ei de pe piaţă,
având impact asupra structurii concurenţei în interiorul pieţei comune,
ar avea efectul cerut asupra comerţului dintre statele membre.

Dovada că un comportament abuziv ar putea afecta comerţul între

statele membre este în egală măsură suficientă.

In cazul 311/84 CBEM- Telemarketing vs. CLT, Curtea de justiţie a

condamnat refuzul luiCLT, un post de televiziune din Luxemburg
dominant pe piaţa de publicitate televizivă, acoperind inclusiv audienţa
vorbitoare de limba franceză din Belgia, de a vinde spaţiu televiziv lui
CBEM-Telemarketing, o companie Belgiană de marketing telefonic.

Referindu-se la decizia sa din cazul Commercial Solvents, curtea a

răspuns negativ unei întrebări adresate de o instanţă din Bruxelles.
Această întrebare viza în ce măsură o întreprindere ca CLT avea dreptul
să rezerve pentru sine sau pentru o filială aflată sub controlul său - cu
consecinţa excluderii oricărei alte întreprinderi - o activitate auxiliară:
prestarea de servicii de marketing telephonic TV, care ar fi putut fi
prestate de o a treia întreprindere ca CBEM-TM. Subliniind că
telemarketingul era o piaţă vecină, dar separată de aceea privind zona
publicitară, Curtea a hotărât că “este comis un abuz când, fară nici o
necesitate obiectivă, o întreprindere cu o poziţie dominantă pe o
anumită piaţă îşi rezervă pentru sine sau pentru o întreprindere
aparţinând aceluiaşi grup o activitate auxiliară care ar putea fi
desfăşurată de o altă întreprindere ca parte a activităţilor sale pe o piaţă
vecină, dar separată. Cu posibilitatea astfel de a elimina orice
concurenţă pentru firma în cauză”.

Commercial Solvents, Telemarketing şi alte cazuri arată că

întreprinderile ce au o poziţie dominantă pe o piaţă ar trebui să nu-şi
folosească putereape acea piaţă pentru a restrânge sau a elimina
concurenţa pe o piaţă adiacentă.

Test de autoevaluare 10.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Prezentati caracteristicile jurisprudentei europene privind fuziunile?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 105

104
Dreptul european al concurentei
 Jurisprudență relevantă a curții europene de justiție

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 10.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate

rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare

Nr. 10 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10

Prezentati caracteristicile jurisprudentei europene privind operatiunile

antitrust.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspunsul la test se găseşte la paginia 105.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 10

1. Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene;

Legea nr. 21/1996 a concurenţei;
2. Didea Ionel, Dreptul European al concurentei,Ed. Universul Juridic ,
Bucuresti, 2014.
3. Diaconu N., Dreptul Uniunii Europene. Tratat. Ediţia a Il-a
revizuită, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2011;
4. Fuerea A., Drept comunitar al afacerilor, Ediţia a II-a revăzută şi
adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2006;
5. Lazăr I., Dreptul Uniunii Europene în domeniul concurentei, Editura
Universul Juridic,, Bucureşti, 2016;
6. Sandu Fl., Bălăşoiu A.-E., Dreptul european al concurenţei. Note de
curs. Practică judiciară, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2017;
7. Ungureanu D., Dreptul Uniunii Europene în domeniul concurenţei.
Jurisprudenţa recentă a Curţii de la Luxemburg, Editura C. H. Beck,
Bucureşti, 2010;

105
Dreptul european al concurentei
Dreptul european al concurentei

BIBLIOGRAFIE
1. Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene;
Legea nr. 21/1996 a concurenţei;
2. Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului privind controlul concentrărilor
economice între întreprinderi;
3. Chalmers D., Davies G., Monti G., European Union Law, Third Edition, Cambirdge
University Press, United-Kingdom, 2014;
4. Dragan Gabriela, Uniunea Europeana intre federalism si interguvernalism. Politic comune
ale UE, Ed. ASE, 2005;
5. Didea Ionel, Dreptul European al concurentei,Ed. Universul Juridic , Bucuresti, 2014;
6. Coman G., Evoluţia dreptului concurenţei, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2015;
7. Diaconu N., Dreptul Uniunii Europene. Tratat. Ediţia a Il-a revizuită, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2011;
8. Fuerea A., Drept comunitar al afacerilor, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2006;
9. Gheorghiu Ghe., M. Niţă, Dreptul concurentei interne si europene: curs universitar,
Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011;
10. Lazăr I., Dreptul Uniunii Europene în domeniul concurentei, Editura Universul Juridic,,
Bucureşti, 2016;
11. Lazăr L., Abuzul de pozitie dominantă. Evolutii si perspective în dreptul european si
national al concurentei, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2013;
12. Lindsay Alistair, Berridge Alison, The EU Merger Regulation: Substantive Issues, Fourth
Edition, Editura Sweet and Maxwell, London, 2012;
13. Malaurie -Vignal M., Droit de la concurrence interne et communautaire, 4e edition,
2008, Editura Dalloz, Paris;
14. Mihai E., Dreptul concurentei, Editura All Beck, Bucureşti, 2004;
15. Prescure T., Curs de dreptul concurenţei comerciale, Editura Rosetti, Bucureşti, 2004;
16. Sandu Fl., Bălăşoiu A.-E., Dreptul european al concurenţei. Note de curs. Practică
judiciară, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2017;
17. Ungureanu D., Dreptul Uniunii Europene în domeniul concurenţei. Jurisprudenţa recentă
a Curţii de la Luxemburg, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2010;
18. Whish R Bailey D, Competition Law Edition Oxford University Press 2012.

106
Dreptul european al concurentei