O problemă încă nelămurită este originea şi rolul virusurilor în evoluţie.

În linii mari, s-au

conturat două curente privind originea virusurilor, şi anume unul care susţine că ele ar fi forme
de viaţă primitive extrem de simple, care nu au căpătat încă o structură celulară, iar altul care
pretinde că ar fi organisme care datorită modului de viaţă intracelular au pierdut organizarea
celulară, păstrându-şi numai materialul genetic şi învelişul proteic (capsida). Pentru reproducere
ele folosesc de regulă aparatul enzimatic al celulei gazdă.
Extrem de interesant este faptul că celulele procariote şi eucariote pot fi infectate de un număr
mare de virusuri. De pildă, bacteria Escherichia coli poate fi atacată de 50 de bacteriofagi
diferiţi, iar în cazul speciei umane sunt cunoscute aproape 500 de boli virotice.
Recent a fost elaborate teoria oncogenelor care susţine că diferitele forme de cancer sunt
rezultatul interacţiunii dintre materialul genetic celular şi genele unor virusuri care sunt
componenţi mai mult sau mai puţin normali ai celulelor animalelor vertebrate. De pildă, virusuri
de tip ARN latente au fost izolate de la pisici, şobolani, hamsteri, cobai, bovine, găini. În timp ce
în gazda lor obişnuită aceste virusuri rămân în stare latentă, când infectează o altă specie devin
virulente. De exemplu, virusul SV40 este inofensiv în gazda sa obişnuită, maimuţa Macaca
mulatta, dar induce formarea de tumori maligne prin injectarea sa în puii de hamster.
O ipoteza extrem de seducătoare susţine că încă în perioada existenţei exclusive a celulelor de tip
procariot, virusurile au avut un rol esenţial în transferul de gene de la o specie la alta şi în felul
acesta au determinat variabilitatea şi respectiv adaptarea lor la mediu. După apariţia celulelor mai
evaluate de tip eucariot, virusurile continuă să influenţeze evoluţia prin aceea că transferă gene
de la o specie la alta, chiar extrem de îndepărtate filogenetic. Conform cu această ipoteză rolul
virusurilor în evoluţie constă în transferul de gene peste barierele de specie, chiar de la procariote
la eucariote şi viceversa. În conformitate cu această teorie, selecţia naturală ar acţiona asupra
celulelor care au asociate gene virale, iar ritmul evoluţiei ar depinde de numărul de virusuri
asociate şi de viteză de la o populaţie la alta, de la o specie la alta.
Etiologia virală
Cultivarea celulelor "in vitro", apariţia microscopului electronic, liniile de şoareci cu constituţie
imunogenică bine precizată, dar mai ales argumentele aduse de biochimie şi genetica acizilor
nucleici virali au dus la descoperirea, într-un interval de timp relativ scurt a numeroase virusuri
cu potenţial oncogen la păsări, şoareci, cobai, iepuri, pisici, bovine, câini, maimuţe, om. Din cele
peste 600 de virusuri cunoscute, aproximativ 150 sunt considerate oncogene. Trecerea în revistă
a cunoştinţelor acumulate în precizarea etiologiei virale a cancerelor a fost făcută de numeroşi
autori în lucrări monografice, din care amintim: Gross, Graffi, Chiricuta, Siscov, Lesnik, etc.
- Se cunoaşte de mult timp faptul că virusurile se pot multiplica pe seama structurilor şi
proceselor celulare normale. Cu toate acestea, în celulele contaminate infecţia se manifestă în
modalităţi diferite, dependente de structurile biochimice şi genetice, precum şi de influenţa
factorilor specifici, evidentiaţi de-a lungul anilor pe modele experimentale animale sau în
culturile celulare. Astfel, de multe ori s-a reuşit să se modifice oncogenitatea agenţilor virali şi să
se orienteze relaţia virus-celulă gazdă de la tipul citolitic la cel malign latent, iar alteori s-a mers
în sensul invers .
Virusurile
Virusurile sunt agenţi care infectează bacterii, plante, animale, oameni. Caracteristicile
virusurilor sunt: dimensiuni foarte mici (nm), structură simplă, parazitism dezvoltat (multiplicare
doar în celule vii), unitatea morfofuncţională infecţioasă = virion (corpuscul elementar).
Aceştia determină boli aparente (sindroame definite) şi/sau inaparente la om şi animale.
Ipoteze privind originea virusurilor sunt:
1. au derivat din gene celulare aparţinând unor celule cu organizare simplă, care ulterior au
evoluat independent
2. sunt forme involuate, degenerate degenerate, ale celulelor vii
3. apariţia virusurilor a coincis cu apariţia moleculelor vii primordiale cu proprietăţi
autoreplicative