Sunteți pe pagina 1din 1

OSUL ALVEOLAR

Este constituit din procesele alveolare ale oaselor maxilare si mandibulare, ce contin
alveolele in care sunt implantate radacinile dintilor. Alveolele dintilor adiacenti sunt
separate intre ele prin septe interdentare. Alveolele dintilor pluriradiculari contin septe
interradiculare, care delimiteaza spatial ocupat de fiecare radacina.

Osul alveolar se dezvolta prin mineralizarea tesutului conjunctiv care inconjoara


mugurele dentar. Configuratia proceselor alveolare este variabila, dependenta de:
- forma, dimensiunea si pozitia de implantare a dintilor in arcada
- stadiul eruptiv al dintilor
- directia si amplitudinea fortelor care actioneaza asupra dintilor
Peretii alveolari au un aspect convex, cu proeminente determinate de prezenta radacinilor
dentare. Conturul marginii alveolare este dependent de traseul jonctiunii smalt-cement.
Dupa pierderea dintilor, procesele alveolare sufera un process de rezorbtie si transformare
in creste alveolare edentate.

Din punct de vedere structural se pot distinge doua parti ale osului alveolar:
1. osul alveolar propriu-zis (lamina dura / lamina cribriforma), este o lamella osoasa
subtire, care prezinta peretele extern al spatiului periodontal. La acest nvel se
insera fibrele ligamentului periodontal
2. osul alveolar de support – inconjoara lamina dura si constituie partea cea mai
voluminoasa a procesului alveolar. Acesta este format la randul sau din:
- corticale, acoperite de periost. In regiunea vestibulara, mai ales frontal, corticala
osoasa poate prezenta zone de discontinuitate, denumite fenestratii (corticala mai
este pastrata spre coletul dentar) sau dehiscente (corticala este prezenta doar spre
apex)
- osul spongios – ocupa spatiile dintre corticale si lamina dura. Este constituit din
trabecule osoase si spatii intertrabeculare ce contin maduva rosie hematopoietica
(la embrion si nou-nascut) sau maduva galbena, inactiva la adult.