CUPRINS

1.1. Necesitatea și formele

protecției omului și
bunurilor sale împotriva
riscurilor

1.2. Sfere de influență ale

asigurărilor în economie

1.3. Funcționalitatea
asigurărilor în economie

CAPITOLUL 1.
FUNCȚIONALITATEA
ASIGURĂRILOR ÎN ECONOMIE

1.1. Necesitatea şi formele protecţiei omului şi bunurilor sale

împotriva riscurilor

În organizarea propriei vieți, dar și în desfășurarea

Cuvinte cheie:
proceselor productive, oamenii sunt expuși unor pericole tot
mai numeroase și mai variate, cauzate în primul rând de
 Protecție
fenomene naturale, de recursul la tehnologie, dar și de o  Prevenire
serie de factori socio-economici. Astfel, fenomenele naturale  Asistență
pot genera calamități cu efecte distructive semnificative  Prevedere
(seceta, înghețul, grindina, inundațiile, cutremurele de  Fond de rezervă
pământ, incendiile, alunecările de teren etc.); pe de altă  Transferul riscurilor
parte, indivizii, prin modul necorespunzător în care îşi  Substituirea
desfășoară activitatea sau prin comportamentul reprobabil economisirii
în societate pot provoca pierderi semenilor lor. În acest
context, apare și se manifestă o nevoie firească de protecție
a omului și a patrimoniului său împotriva prejudiciilor
generate de evenimente nedorite care îi pot afecta
proprietățile sau integritatea fizică.

1
 Figura nr.1. Nevoia de protecție în cazul persoanelor fizice și juridice

protecție financiară/economisire

protecția bunurilor aflate în proprietate

PERSOANE
FIZICE protecția sănătății/integrității corporale și a
capacității de muncă

protecția răspunderii față de terți

protecția afacerii

protecție financiară
PERSOANE
JURIDICE
protecția răspunderii față de terți

protecția patrimoniului

De-a lungul timpului, oamenii au căutat mereu să se protejeze împotriva

evenimentelor/riscurilor care le pot amenința viața sau le pot afecta integritatea
corporală, capacitatea de muncă, precum și bunurile pe care le posedă. Preocupările în
direcția reducerii expunerii la astfel de evenimente, limitării prejudiciilor și compensării
pagubelor s-au materializat într-o varietate de măsuri; cele mai uzuale sunt: măsurile de
prevenire, măsurile de asistență și măsurile de prevedere.
Măsurile de prevenire pot reduce expunerea la anumite riscuri fără a avea însă un
efect de suprimare totală (mai ales în cazul riscurilor naturale).
Măsurile de asistență se concretizează în acțiuni întreprinse de organizații/entități
autorizate în vederea reparării daunelor, atunci când riscul s-a produs deja. Astfel de
măsuri asigură, de regulă, o protecție limitată deoarece efectele lor sunt parțiale și de
scurtă durată.
Măsurile de prevedere presupun crearea unor fonduri prin contribuția persoanelor
expuse la producerea anumitor riscuri; aceste fonduri au ca destinație acoperirea unor
prejudicii viitoare. În practică, se poate recurge la diverse modalități de constituire a unor
fonduri în vederea compensării potențialelor prejudicii viitoare; cele mai cunoscute sunt
(Văcărel & Bercea, 1998, p. 40):
 Crearea unor fonduri de rezervă financiară la nivel individual (gospodărie sau
entitate economică). În măsura în care fondurile respective sunt destinate să acopere

2
pagubele provocate de fenomene neprevăzute, ele capătă caracterul unor forme de
autoprotecţie („autoasigurare”). Astfel de forme de protecție comportă însă o serie de
limite, și anume:
- constituirea fondurilor este condiționată de capacitatea financiară a entităților
economice/gospodăriilor;
- gradul de compensare a pierderilor înregistrate şi posibilitatea de reluare a
activității depind direct de mărimea fondului disponibil;
- se pot imobiliza resurse financiare mult mai mari decât cele efectiv necesare la un
moment dat;
- generează costuri suplimentare pentru entitățile care recurg la autoprotecție
deoarece, pentru a-și dovedi utilitatea, aceste rezerve trebuie să aibă un grad
ridicat de lichiditate.
 Constituirea unor fonduri de rezervă în mod centralizat în bugetul de stat sau
bugetele locale. Asemenea fonduri sunt prevăzute în secțiunea de cheltuieli a bugetelor
autorităților centrale/locale, pe seama veniturilor generale ale acestora, fără să se solicite
un aport special din partea persoanelor fizice/juridice contribuabile. Comparativ cu
autoprotecția, forma centralizată prezintă avantajul că rezolvă problema constituirii
rezervelor pentru acoperirea pagubelor cu un volum de resurse mult mai mic. Această
formă comportă însă și unele neajunsuri, cum ar fi (Văcărel & Bercea, 1998):
- Constituirea fondului de rezervă se face pe seama veniturilor generale ale
bugetului public; prin urmare, costurile acestei protecţii nu se mai reflectă în
gestiunea financiară a entităților economice. Se creează astfel falsa impresie că
protecţia împotriva fenomenelor viitoare şi incerte nu costă nimic, ceea ce poate să
diminueze preocupările pentru păstrarea integrităţii bunurilor şi buna lor
gestionare.
- Fondul de rezervă se supune regimului cheltuielilor bugetare, ceea ce înseamnă că
eventualele credite bugetare, disponibile la finele anului, nu se reportează în anul
următor, ci se anulează. Această situație poate genera tendinţe „consumatoriste”
la cei care gestionează astfel de fonduri și tentația de a le orienta către alte
destinații „neprevăzute”.
 Constituirea unor fonduri destinate compensării pagubelor/prejudiciilor produse de
anumite riscuri, prin intermediul unor organizaţii specializate. Pe de o parte, aceste fonduri se
constituie în mod descentralizat, prin aportul persoanelor fizice/juridice expuse
producerii anumitor riscuri; pe de altă parte, se utilizează în mod centralizat pentru
compensarea pagubelor suferite doar unii dintre asiguraţi. Fondurile de acest fel se
constituie la nivelul unor instituţii specializate (companii de asigurare sau organizații
mutuale) și oferă o reală acoperire pentru efectele negative ale producerii riscurilor. În
această situație este vorba despre transferarea riscului de la persoanele fizice/juridice
amenințate de un anume risc (sau complex de riscuri) către organizații specializate, care
consimt să preia/subscrie total sau parțial riscul (sau complexul de riscuri); acest transfer
se realizează în schimbul plății unei sume de bani (primă de asigurare) (Bistriceanu, 2006,
p. 36).
Putem concluziona deci că măsurile de protecție pot avea atât un caracter activ,
cât și un caracter pasiv. (Văcărel & Bercea, 1998) Măsurile cu caracter activ sunt orientate

3
către diminuarea probabilității de producere a evenimentelor cauzatoare de pierderi și,
respectiv, reducerea expunerii la riscuri, în timp ce măsurile cu caracter pasiv vizează
atenuarea pierderilor financiare/patrimoniale asociate producerii unor riscuri.
Opțiunea pentru alternativele de protecție descrise anterior depinde de un
complex de factori cum ar fi condițiile concrete ale persoanelor fizice/juridice interesate,
forța financiară a acestora, istoricul daunelor, caracterul riscurilor și, nu în ultimul rând,
de legislația în materie din fiecare țară.

1.2. Sfere de influență ale asigurărilor în economie

Sectorul asigurărilor este unul dintre pilonii infrastructurii sectorului serviciilor

financiare și ai economiei în ansamblul său. Din punct de vedere al sferei de cuprindere,
în literatura de specialitate (mai precis în curentele de sorginte anglo-saxonă) piața
asigurărilor este privită ca ”segment” al pieței financiare, alături de piața monetară și
piața de capital; această concepție este vizibilă și în practica din România (Anghelache,
2004).
Studiile teoretice și evidențele empirice au demonstrat că țările cu sisteme
financiare bine dezvoltate înregistrează o creștere economică mai rapidă și mai stabilă.
Piețele financiare bine dezvoltate au un impact pozitiv semnificativ asupra
productivității factorilor de producție, care se ”traduce” într-o creștere economică pe
termen lung. (Haiss & Sumegi, 2006) Sistemul financiar oferă instrumentele necesare
pentru implementarea inovațiilor; astfel progresul tehnologic își poate manifesta rolul de
catalizator asupra creșterii și dezvoltării economice (Merton, 2004).
Importanța acordată expansiunii sectorului asigurărilor este legată de creșterea
ponderii lui în sectorul financiar agregat în majoritatea țărilor dezvoltate și în cele în curs
de dezvoltare. Companiile de asigurări, împreună cu fondurile mutuale și fondurile de
pensii, sunt printre cei mai mari investitori în acțiuni, obligațiuni și titluri de stat și
impactul lor asupra dezvoltării economice este de așteptat să crească în contextul
manifestării unor fenomene precum îmbătrânirea populației, creșterea disparităților
privind veniturile, globalizarea etc. Intensificarea interdependențelor dintre asigurări și
alte ”secvențe” ale sectorului financiar poate potența, de asemenea, posibilul rol al
companiilor de asigurări în creșterea economică. Bank-assurance, ca formă de
”conglomerat financiar” și ”assure-finance” joacă un rol tot mai important; de asemenea,
prin credit default swaps și alte „vehicule” de transfer al riscurilorcompaniile de asigurări
sunt tot mai prezente pe piețele financiare.
Asigurările, similar băncilor și altor ”actori” de pe piața financiară servesc nevoile
firmelor și pe cele ale gospodăriilor private în intermedierea financiară. Existența
asigurărilor este esențială pentru stabilitatea unei economii și poate determina
participanții la afaceri să accepte riscuri mai mari. Preluând aceste riscuri (total sau
parțial) companiile de asigurări concentrează prime și formează fonduri de rezervă. Prin
urmare, companiile de asigurări joacă un rol important în creșterea economică prin
îmbunătățirea cash-flow-ului intern al asiguratului și prin crearea/mobilizarea unui mare
volum de capitaluri plasate pe piața financiară (Haiss & Sumegi, 2006).

4
 Sectorul financiar și, implicit, sectorul asigurărilor contribuie la (Haiss & Sumegi,
2006):
 ameliorarea alocării resurselor;
 mobilizarea disponibilităților bănești;
 reducerea costurilor capitalurilor prin economii de scală și specializare;
 managementul riscurilor și asigurarea de lichidități.
Fiecare sector de activitate are particularitățile și specificitățile sale; printre
elementele care particularizează sectorul asigurărilor de multe alte activități se numără
natura lor facilitativă și funcționalitatea lor amplă (Arkel, 2011). În consecință, importanța
economică a industriei asigurărilor este doar parțial reflectată prin forța de muncă pe care
o absoarbe într-o anumită țară, prin activele pe care le gestionează sau prin
contribuția/impactul asupra economiei. În fapt, asigurările joacă un rol fundamental în
funcționarea mecanismului societății moderne și facilitează anumite activități care, în
absența asigurărilor, s-ar confrunta cu riscuri prea mari în raport cu beneficiile pentru a
se putea derula. Astfel, asigurările au devenit o componentă cheie a dezvoltării
economice și un important motor al creșterii.
Economiile moderne au nevoie de mecanisme funcționale pentru transferul
riscurilor și, prin extensie, de asigurări. Asigurarea riscurilor este un proces
multidimensional, o afacere complexă care interacționează cu multe aspecte ale vieții
oamenilor. Prin urmare, regulile care guvernează industria asigurărilor sunt foarte
importante, motiv pentru care majoritatea în țărilor lumii acest sector de activitate este
supravegheat și se urmărește reglementarea cât mai riguroasă a activității companiilor
de asigurare.
Asigurarea este un accelerator al creșterii economice, un ”absorbat” al șocurilor
economice și este interconectată cu dezvoltarea și protecția aspirațiilor și activelor
societății. Existența asigurării are externalități și efecte pozitive care merg mai departe de
cele pur financiare. Trăim într-o lume tot mai interdependentă, în care comerțul
internațional și activitățile transfrontaliere au devenit nomă. În această lume,
sustenabilitatea multor activități, mai ales a celor de natură internațională sau care sunt
legate de un lanț de producție la scară internațională, au devenit aproape imposibile fără
protecție prin asigurare.
Studii destul de recente, realizate pe baza unor date culese din 77 de țări în
perioada 1994-2005, ilustrează faptul că atât asigurările de viață, cât și cele non-viață
joacă un rol mult mai important în creșterea economică în țările în curs de dezvoltare
decât în cele dezvoltate. (UNCTAD, 2007) În fapt, creșterea valorii primelor de asigurare
acționează ca un indicator determinant pentru creșterea economică de ansamblu.
Din perspectivă macroeconomică, asigurările joacă un rol crucial pentru mediul
de afaceri, acoperind o gamă largă de riscuri și permițând continuitatea activității; ajută
la stabilizarea economiei; pot susține dezvoltarea piețelor financiare și mobilizarea
capitalurilor disponibile. În plus, industria asigurărilor poate deveni un angajator
important, oferind locuri de muncă înalt calificate, condiții bune de muncă și generează
un impact favorabil asupra sectoarelor din aval și din amonte (intermediari, companii
care oferă servicii IT, transporturi, contabilitate, consultanță etc.).

5
 La nivel individual, oferă independență și autonomie; capacitatea individului de
a se confrunta cu efectele adverse, care adesea sunt neașteptate, este ameliorată. Aceasta
generează un impact foarte puternic asupra dezvoltării viitoare, în sensul că oamenii pot
rămâne activi deoarece se reduce anxietatea față de posibilele efecte adverse ale unei
activități. Din acest punct de vedere, se poate aprecia că asigurările generează efecte directe
(de natură economică), constând în protecția financiară a activelor și efecte indirecte (de
natură psihologică).
Sectorul asigurărilor este strâns legat de factorii macroeconomici (inflație,
controlul monedei naționale, venitul național etc.) și de obiectivele de dezvoltare asumate
la nivel național, dar și de contextul și reglementările internaționale. Dat fiind caracterul
său dual (comercial și infrastructural), industria asigurărilor a generat un interes sporit
mai ales în contextul privatizării și liberalizării.
Succint, rolurile majore pe care industria asigurărilor le are în economie pot fi
sintetizate astfel (UNCTAD, 2007; Monea, 2008; Arkel, 2011):
 Promovează stabilitatea financiară şi facilitează reducerea anxietăţii. Pierderile suferite
de către o entitate economică în urma unor daune majore neasigurate pot antrena nu
numai falimentul afacerii respective, ci şi prejudicii majore tuturor entităţilor din aval și
din amonte cu care derulează afaceri; astfel, prin propagarea pe verticală, poate fi afectată
o mare parte din activitatea şi, implicit, stabilitatea locurilor de muncă. Prin urmare,
datorită asigurărilor, în mediul economic se operează cu un grad mai scăzut de
volatilitate şi o expunere mai redusă la pierderi, ceea ce conduce la ameliorarea stabilității
socio-economice.
 Creează posibilitatea de a substitui o serie de programe guvernamentale de securitate
socială. Se reduce astfel presiunea fiscală, ceea ce permite o mai bună alocare a resurselor
societăţii. Un exemplu elocvent este cel al pensiilor private, care reprezintă o alternativă
viabilă la sistemul public de pensii.
 Facilitează schimburile, comerţul şi iniţiativele antreprenoriale. În economia modernă,
tot mai multe activități necesită, prin specificul lor, prezența asigurărilor. Astfel, spre
exemplu, în finanţarea noilor afaceri, furnizorii de capital condiţionează implicarea lor
de asigurarea corespunzătoare a activelor corporale şi, totodată, a vieţii
întreprinzătorului; transporturile internaţionale de marfă şi pasageri constituie un alt
exemplu de afacere care nu poate funcţiona în absenţa asigurărilor. De asemenea, tot mai
multe produse şi servicii nu pot fi oferite pe piaţă fără o asigurare de răspundere civilă
care să acopere eventualele daune cauzate de neglijenţă.
 Mobilizează disponibilități bănești și facilitează alocarea lor eficientă, ceea ce ameliorează
potențialul de creştere economică. Acest rol de intermediar financiar este cel mai evident în
cazul asigurărilor de viață și prezintă o importanță deosebită mai ales în economiile în
curs de dezvoltare, unde pieţele de capital sunt încă imature, iar domeniul bancar este
orientat preponderent către creditele pe termen scurt. Fluxurile caracteristice acestor
tipuri de asigurări permit acumularea de capitaluri disponibile care pot fi orientate către
realizarea unor investiţii de amploare, cu randament ridicat. Astfel de investiţii
facilitează, de cele mai multe ori, accesul la tehnologii de vârf, stimulează specializarea şi
conduc la crearea unui număr important de locuri de muncă, contribuind la dezvoltarea
economică de ansamblu.

6
  Asigură capacitatea de a ”controla” mai eficient riscurile. Prin activitatea lor specifică,
asiguratorii au capacitatea de a "forţa" economiile în care funcţionează la o abordare mai
responsabilă şi mai disciplinată a riscurilor.
 Asistă asiguraţii în minimizarea pierderilor, furnizând și servicii de reducere a expunerii
la risc. Evaluarea corectă a primei de asigurare prin raportare la extinderea riscului
asigurat, precum şi impunerea unui set de condiţionări tehnice pentru preluarea în
asigurare, coroborate cu acţiunile de asistenţă tehnică şi consiliere în managementul
riscului oferite clienţilor, conduc la adoptarea, în multe situaţii, a unor măsuri tehnice şi
administrative de prevenire a producerii riscurilor, care joacă un rol important în viaţa
entităţilor economice asigurate.
În concluzie, importanţa asigurărilor rezultă preponderent din impactul lor asupra
vieţii economico-sociale care se manifestă şi se propagă în următoarele direcţii principale:
sunt o ramură creatoare de valoare adăugată; creează locuri de muncă; oferă capital de
împrumut pe piaţa financiară; reduc incertitudinea în mediul de afaceri; fac posibilă
reluarea şi continuarea normală a activităţii economico-sociale (Iosif & Gherasim, 1997).

1.3. Funcționalitatea asigurărilor în economie

În prezent, asigurările au devenit o ramură importantă a economiei naţionale; ele

nu trebuie însă reduse la un simplu mecanism prin care cei care suferă daune sunt
despăgubiţi în virtutea principiului mutualității; asigurările au o funcționalitate majoră
în economie și societate, iar impactul lor asupra creșterii economice este tot mai evident.

 Transferul riscurilor
Din punctul de vedere al clienților, funcționalitatea majoră a asigurărilor este
transferul riscurilor. În general, asiguratul plătește o primă și obține în schimb protecție
împotriva unor riscuri specifice. Evaluată în termeni de prime plătite raportate la PIB,
importanța transferului riscurilor prin asigurare a crescut; acest indicator poate fi folosit
și pentru a identifica impactul/extinderea sectorului asigurărilor în economie.
Reducând incertitudinea și volatilitatea, asigurările contribuie la ”aplatizarea”
ciclurilor economice și diminuarea impactului situațiilor de criză atât la nivel
microeconomic, cât și la nivel macroeconomic. În primul rând, apare/există cerere pentru
protecție împotriva pierderii proprietății, dezastre naturale, accidente etc. Achiziția,
posesia și vânzarea bunurilor, capitalurilor și serviciilor este facilitată prin/de
indemnizația de asigurare. Astfel, asigurarea securității/siguranței proprietății, spre
exemplu, intensifică comerțul, transporturile și împrumuturile de capital, multe sectoare
de activitate depinzând de serviciile de asigurare. Dincolo de eliberarea de aversiunea
față de risc a indivizilor în ceea ce privește cumpărarea de automobile sau prorprietăți
(cu impact pozitiv asupra creșterii consumului național), asigurările susțin companiile
pentru a rezista unor riscuri inerente activității lor (ex: riscuri legate de transport, uzura
utilajelor de producție etc.) și care reprezintă pierderi ale proprietății.
Asigurările protejează, de asemenea, împotriva unor efecte negative ale
comportamentului indivizilor/companiilor asupra lor înșiși, asupra altora sau asupra

7
viitoarelor capacități ale ambelor categorii. Aceasta reduce îngrijorarea față de unele
activități periculoase desfășurate în timpul liber, față de investițiile riscante și altele.
Deoarece asigurătorii oferă un mecanism de transfer al riscurilor, una dintre
preocupările lor majore este evaluarea și managementul riscurilor, ceea ce pot face mai
bine decât clienții lor. Astfel, asigurătorii pot folosi primele de asigurare ca o influență
indirectă asupra disipării resurselor, dar și pentru diminuarea riscurilor totale cu care se
confruntă economia. Tendința celor expuși unor riscuri mai mari de a căuta
protecție/acoperire mai mare prin asigurare (comparativ cu cei expuși unor riscuri mai
mici) poate conduce, de asemenea, la o selecție ”adversă” (cum ar fi de exemplu, cu
privire la protecția împotriva uraganelor sau poluării mediului și pierderile ce pot
rezulta). Companiile de asigurare pot, în astfel de situații, să refuze protecția sau să
limiteze indemnizația/despăgubirea. Unele companii formează conglomerate sau JUAs
(Joint Underwriting Association) pentru a putea subscrie în limite mai ridicate.
Pot fi menționate și unele efecte negative în conexiune cu transferul riscurilor și
despăgubire. Astfel, posibile influențe negative ale asigurărilor asupra economiei pot
decurge din tendința deținătorilor de polițe de asigurare de a-și schimba/modifica
comportamentul ca urmare a protecției de care beneficiază prin asigurare. Transferul
riscurilor nu numai că oferă asiguratului posibilitatea de a-și acoperi pierderile în cazul
producerii evenimentului asigurat, ci îl și degrevează de adoptarea unor măsuri de
prevenire a producerii riscului asigurat și a extinderii pagubelor rezultate. De exemplu,
studiile arată că, în cazul muncitorilor care beneficiază de asigurare oferită de firmă,
productivitatea muncii este mai scăzută, numărul afecțiunilor fizice declarate este mai
mare, iar perioada de convalescență este mai lungă decât în companiile care nu oferă
astfel de stimulente.

 Substituirea economisirii
Apariția companiilor de asigurare a intensificat concurența pe piața financiară,
ceea ce oferă clienților posibilitatea de a-și diversifica portofoliul și de a substitui diferite
tipuri de investiții. Deoarece despăgubirea posibilelor pierderi se realizează prin
asigurare, dependența de economisirea preventivă la nivelul companiilor/gospodăriilor
este redusă. Gradul de substituire depinde de maniera de finanțare a primelor de
asigurare. Astfel, primele de asigurare pot rezulta dintr-un flux adițional de venituri de
pe piețele financiare (caz în care nu apare substituirea) sau pot rezulta dintr-o reorientare
dinspre activele oferite de un intermediar (cum ar fi depozitele bancare) spre asigurări.
Prin urmare, oferirea de servicii de asigurare poate genera creșterea consumului în cadrul
gospodăriilor și/sau poate duce la accentuarea concurenței și ameliorarea eficienței pe
piață.
Efectul de „substituire a economisirii” este cel mai evident la asigurările de viață.
Pe piața economisirii intermediate, companiile care oferă asigurări de viață câștigă teren
în detrimentul băncilor, exploatând acest efect pentru a ”rupe” din cota de piață a
competitorilor. Spre exemplu, în anii '90, în Europa volumul primelor plătite pentru
asigurări de viață raportat la PIB aproape s-a dublat, reflectând rolul tot mai proeminent
al companiilor de asigurare în intermedierea financiară. Concatenând protecția cu
elemente de investiții, asigurătorii uzează de ”mesajul privind economisirea” pentru a

8
câștiga noi clienți sau pentru a-și mări veniturile din prime. Pătrunderea pe piețe
complementare implică servicii/activități specifice și, în consecință, pot să apară atât
efecte pozitive, cât și efecte negative. Mai ales asigurătorii de viață și fondurile de pensii
sunt ”vehicule” de substituire a economisirii, intensificându-se astfel concurența pe piața
financiară, cu consecințe precum (Haiss & Sumegi, 2006):
- ameliorarea accesului consumatorilor la un portofoliu mai diversificat și, implicit,
reducerea riscurilor;
- ”alterarea” mai rapidă a imaginii companiilor dar și a produselor oferite;
- reducerea nevoii de a economisi și diminuarea ratei de economisire șa nivel
național (această tendință poate fi influențată și de declinul ratelor dobânzii, ceea
ce determină o înclinație slabă spre economisire) .

 Capitaluri de investiții și de asigurare

Aparent, activitatea companiilor de asigurare este simplă; ca intermediar,
asigurarea susține persoanele care au suferit pierderi , despăgubindu-le din fondurile
colectate de la mai mulți deținători de polițe. Dar primele de asigurare colectate de la
clienți trebuie gestionate eficient, pentru a preveni lipsa de lichiditate a companiei și
deprecierea fondurilor. Lipsa de lichiditate poate să apară atunci când colectarea
primelor de asigurare și plata despăgubirilor sunt temporar independente și apariția
bruscă a unui dezastru poate genera o cerere acută pentru acoperire financiară.
Deprecierea fondurilor poate fi neutralizată prin operațiuni pe piața financiară. Astfel
companiile de asigurare au devenit investitori masivi; maniera în care se desfășoară
această activitate investițională influențează performanța de ansamblu a companiilor de
asigurare și induce efecte asupra întregii economii (Haiss & Sumegi, 2006).
Prin urmare, o parte esențială a contribuției companiilor de asigurare la PIB derivă
din activele lor, din maniera de utilizare a acestora pe piețele financiare prin intermediul
investițiilor și din organizarea companiilor.

Bibliografie selectivă

Anghelache, G. (2004). Piața de capital. Caracteristici, evoluții, tranzacții. București: Editura

Economică.
Arkel, J. (2011). The Essential Role of Insurance Services for Trade Growth and Development.
The Geneva Association.
Bistriceanu, G. (2006). Asigurări și reasigurări în România. București: Universitaria.
Haiss, P., & Sumegi, K. (2006). The Relationship of Insurance and Economic Growth. EcoMod
Conference. Hong Kong.
Iosif, N., & Gherasim, A. (1997). Sistemul asigurărilor în România. București: Editura Tribuna
Economică.
Merton, R. (2004). On financial innovation and economic growth. Harvard China Review.
Monea, M. (2008). Asigurări comerciale. Petroșani: Editura Universității Petroșani.
UNCTAD. (2007). Trade and development aspects of insurance services and regulatory
framework. Preluat de pe www.unctad.org.
Văcărel, I., & Bercea, F. (1998). Asigurări și reasigurări. București: Editura Expert.