CURS 1.

DELIMITĂRI ȘI STRUCTURI PRIVIND FISCALITATEA

DEF. Fiscalitatea poate fi definită ca un sistem eficient de colectare a unei părți din veniturile
persoanelor fizice sau juridice. Această definiție dă conținut noțiunii de sarcină fiscală. Pe de
altă parte, fiscalitatea poate fi analizată și din perspectiva agentului economic în sensul că
firma poate folosi cu interesul ei principiile și metodele fiscale.
În activitățile de exploatare financiare și de investiții se pot folosi metode și tehnici ale căror
incidență fiscală oferă avantaje concretizate într-o situație de trezorerie favorabilă.
Sistemul fiscal este structurat pe trei componente
impozite și taxe
aparat fiscal
mecanism fiscal
Impozitele și taxele constituie veniturile bugetului de stat și provin de la persoanele fizice și
juridice. Deși sunt similare prin anumite aspecte impozitele taxele și contribuțiile se
deosebesc a fi preluări diferite atât prin conținutul lor cât și prin rolul pe care îl au în
economia de piață.
Mecanismul fiscal reprezintă ansamblul de metode și tehnici de impunere privind veniturile
fiscale ale Statului precum și instrumentele impunerii.
Aparatul fiscal decurge din legile care reglementează taxe, Impozite și contribuții
Trăsăturile specifice impozitelor, taxelor și contribuțiilor sunt
- au o formă bănească
- au caracter obligatoriu
- sunt percepute cu titlu nerambursabil

CURS 2. ROLUL IMPOZITELOR ȘI TAXELOR.

1. Rolul financiar-cel mai important pentru că prin intermediul impozitelor și taxelor Se

colectează veniturile bugetului de stat. Se urmărește un randament fiscal ridicat întru
un sistem fiscal elastic și stabil. Un impozit este considerat stabil atunci când
randamentul sau fiscal rămâne constant de-a lungul circuitului economic. Elasticitatea
impozitului presupune că el poate fi adoptat în permanență la necesitățile de venituri
ale statului.
2. Pe plan economic, rolul impozitului și taxelor se concretizează în încercările statului
de a le folosi în activitatea economică. În funcție de intenția legiuitorului, impozitele
pot stimula sau frâna activitate economică, pot crește sau reduce producția sau
consumul, pot impulsiona pot îngrădi comerțul exterior.
Exemplu:modificarea impozitării indirecte în vederea creșterii consumului pentru
anumite produse și servicii, impulsionarea comerțului exterior fie prin reducerea sau
eliminarea taxelor vamale, fie prin restituirea totală sau parțială a impozitelor indirecte
aferente mărfurilor importate.
3. Rolul social al impozitelor și taxelor se observă în momentul repartizării PIB între
categorii sociale
4. Rolul impozitului și taxelor pe plan politic se concretizează în politica fiscală
stabilită de stat
CURS 3. FUNCȚIILE SISTEMULUI FISCAL
Aceste funcții rezultă chiar din rolul impozitelor și taxelor.
1. Funcția de constituirea veniturilor bugetului de stat
- impozitele și taxele constituie principala sursa veniturilor bugetare
- Ele au principalul rol în redistribuirea veniturilor și finanțarea cheltuielilor publice
2. Redistribuirea veniturilor conform principiului echității
- se pune problema folosirii unor tehnici precum progresivitatea impunerii.
- se consideră cu astfel de tehnică repartizează cheltuielile cu imp. cât mai echitabil
3. Stabilizarea activităților economice sau colectare a dezechilibrelor scopul în scopul
eficienței economice

PRINCIPIILE SISTEMULUI FISCAL

1. principiul randamentului
- poate fi analizat pe baza comparației între costul colectării impozitelor și taxelor și
valoarea impozitelor și taxelor colectate.
- Obiectivul ar fi maximizarea randamentului unui impozit pentru un cost dat sau
diminuarea costului gestiunii sale pentru un randament dat.
2. principiul simplității (sau al lipsei de arbitrariu)
- impozitul trebuie să fie ușor de administrat, de înțeles, să fie preluat preluat asupra
unor reguli simple care să nu dea naștere la interpretări
3. principiul flexibilității
- un impozit flexibil se adaptează rapid la necesitățile politicii fiscale a statului
- tehnica stopajului la sursă permite o adaptare mai rapidă a veniturilor fiscale ale
stat lui la conjunctura economică
4. principiul stabilității
- Pare a fi în contradicție cu principiul anterior dar întotdeauna este de dorit să
existe o anumită stabilitate în sistemul fiscal
- modificările frecvente ale politicii fiscale sunt surse de ineficacitate și, în plus, un
impozit vechi este mai ușor acceptat de contribuabil.
- Acest principiu menține încrederea contribuabililor în sistemul fiscal și le permite
luarea deciziilor în condiții de certitudine.
5. principiul echivalenței
- este mai mult un deziderat, iar din punct de vedere practic imposibil de realizat
deoarece nu există sistem fiscal în care sarcină fiscală suportată de contribuabil să
fie corelată cu avantajele pe care i le generează cheltuielile publice prin accesul la
bunurile și serviciile publice.
- modelul teoretic al echivalenței se rezumă la impozitul pe profit încercând să
găsească răspuns la întrebarea ”este impozitul pe profit o cheltuiala firmei? sau ar
trebui considerat ca o participare a statului la rezultatele favorabile ale
întreprinderii?
- răspunsul afirmativ la prima parte a întrebării presupune acceptarea echivalentei.
6. principiul neutralității
- impozitul nu trebuie să contravină unei bune administrări în economie, el trebuie
să incite la o gestiune cât mai bună la nivelul contribuabilului
 - impozitul trebuie să se stabilească după reguli unitare pentru toți fără discriminări
directe sau indirecte
7. principiul echității
- contribuția fiecăruia la acoperirea cheltuielilor publice trebuie să se facă în funcție
de capacitățile contributive
- acestea se stabilesc ținând cont de factorii economici, sociali, politici etc.
- indicatorii care se folosesc la determinarea capacității contributive pot conduce la
alegerea unei structuri optime generând impozit pe venit, pe profit, pe avere, pe
capital și pe cheltuieli
8. principiul legalității
- toate impozitele și taxele au la bază reglementări legale

DEFINIȚII FISCALE
1. subiectul impozitului poate fi o persoană fizică sau persoana juridică obligată prin
lege să suporte taxa unui impozit/taxă. Se mai numește contribuabil
2. obiectul impunerii este structura fiscală ce stă la baza așezării impozitului sau taxei,
respectiv venitul, profitul, prețul sau tariful
3. sursa impunerii arată din ce se plătește impozitul, de obicei sursa coincide cu obiectul
impunerii
4. baza de calcul. În general coincide cu obiectul impozitului, dar există și excepții
5. plătitorul de impozit - persoana fizică sau persoana juridică obligată să efectueze
calculul și plata obligației față de bugetul de stat. În general plătitorul este subiectul
impozitului, excepție: impozitului pe salarii, subiectul este salariatul iar plătitorul este
angajatorul
6. cota de impozitare - se stabilește în procent fix sau progresiv, dar poate fi și o sumă
fixă
7. termenul de plată - perioada de timp în care se poate plăti impozitul
8. facilitățile fiscale – constau în reeșalonări ale impozitelor și taxelor, amânări, reduceri
sau scutiri
9. drepturile plătitorilor de Impozite și taxe - apar atunci când la scadența unui impozit
s-a plătit o sumă în plus.
Aceasta poate fi compensată cu suma de plătit la următoarea scadență sau cu un alt
impozit sau o altă taxă datorată de același contribuabil. Dacă compensarea nu este
posibilă se recurge la reconstituirea sumei plătite în plus.
Obligațiile plătitorilor se stabilesc prin lege și se referă la calcularea și plata la termen
a impozitelor, taxelor și contribuțiilor
10. impunerea din punct de vedere al organului statului - presupune identificarea tuturor
categoriilor de persoane fizice sau persoane juridice care dețin sau realizează un obiect
impozabil
11. sancțiunile apar atunci când nu se respectă termenele legale sau când obligația de
plată este determinată incorect.