CONCEPTUL DE ASIGURARE

Asigurarea este o formă de dispersie a riscului şi o formă de protecţie bazată pe un contract,

prin care o persoană fizică sau juridică cedează anumite riscuri unei persoane juridice, denumită
asigurător, plătind acestuia o sumă de bani numită primă de asigurare.
Asigurătorul se obligă prin contractul încheiat să plătească asiguratului despăgubiri în cazul în
care evenimentele prevăzute în contract au loc; asigurarea compensează financiar pierderile suferite
de asigurat în urma producerii unui eveniment nefavorabil.
În ţările dezvoltate asigurările au devenit o importantă ramură a economiei naţionale pentru că, prin
valoarea adăugată creată, societăţile de asigurare, de intermediere sau de prestări de servicii înrudite
participă:
- la sporirea produsului intern brut,
- oferă locuri de munca,
- participă la oferta de capital de împrumut pe piaţa financiară
- prin sumele acordate asiguraţilor contribuie la refacerea bunurilor distruse sau avariate.

Unii specialişti pun în evidenţă anumite valenţe ale asigurărilor:

- Asigurarea ca ramură prestatoare de servicii se relevă prin faptul că societatea de asigurare, în

schimbul primelor de asigurare încasate, oferă asiguratului un produs necorporal specific şi anume
preluarea răspunderii pentru riscurile asigurate, securitatea pentru cazurile convenite prin contractul
de asigurare.
- Asigurarea ca intermediar financiar rezidă în faptul că, mai ales în asigurările de viaţă,
societatea de asigurare oferă asiguraţilor nu numai protecţia de asigurare, ci şi instrumentele de
economisire şi de fructificare a resurselor băneşti.
- Asigurarea ca activ financiar constă în aceea că, în perioada derulării contractului de asigurare,
asigurarea e influenţată atât de mărimea absolută nominală a sumei acumulate, cât şi de mărimea
reală a acesteia. Astfel, contractul de asigurare apare ca o creanţă condiţionată emisă de asigurator şi
achiziţionată de asigurat.

Conceptul de asigurare poate fi abordat :

1. Din punct de vedere juridic - pentru a fi operantă, asigurarea trebuie să capete o formă juridică,
fapt ce rezultă dintr-un contract ca lege a părţilor şi din legea propriu-zisă emisă de puterea
legislativă. Astfel, contractul de asigurare şi legea de organizare a asigurărilor constituie izvoare
de drepturi şi obligaţii în materie de asigurări.
2. Din punct de vedere economic - asigurarea implică constituirea, în condiţii specifice, a fondului
de asigurare.
3. Din punct de vedere financiar – se poate aprecia că asigurarea se constituie într-un intermediar
financiar între persoanele fizice asigurate care plătesc eşalonat primele de asigurare şi persoanele
fizice sau juridice care au nevoie de resurse financiare suplimentare.
 Contractul de asigurare este acel contract prin care asiguratul se obligă să plătească asigurătorului
o primă, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anumit risc, să plătească asiguratului sau
beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, în limitele şi la termenul convenit.
Contractul de asigurare prezintă mai multe trăsături, cum ar fi:
- este un contract consensual,
- sinalagmatic,aletoriu ,
- cu titlu oneros,
- succesiv,
- de adeziune
- de buna credinta.
Functiile asigurarilor:
Funcţia de repartiţie, fiind principala funcţie a asigurărilor, se manifestă în procesul de formare a
fondului de asigurare, la dispoziţia organizaţiei de asigurare.
- Funcţia de control ca şi funcţie complementară a asigurărilor, urmăreste modul în care se
încasează primele de asigurare şi alte venituri ale organizaţiei de asigurare.
- Funcţia de compensare a pagubelor reprezintă principala funcţie a asigurărilor şi prezintă interes
atât pentru asigurat, cât şi pentru economia unei ţări.
- Funcţia de prevenire a producerii pagubelor este a doua funcţie ca importanţă.
- Funcţia de promovare comerţului invizibil, acolo unde legislaţiile naţionale permit vânzarea de
asigurări unor altor clienţi din alte ţări sau cumpărarea de la asigurători străini.
-Funcţia financiară se manifestă prin faptul că asigurarea este apreciată ca fiind una din pârghiile
sistemului financiar.

Alte forme de dispersie a riscurilor

Reasigurarea reprezintă o nouă asigurare, efectuată printr-o nouă poliţă, pentru acelaşi risc iniţial
asigurat, în scopul despăgubirii asigurătorilor pentru asigurările lor anterior încheiate; ambele
poliţe există în acelaşi timp. Cu alte cuvinte, mai simplu, se poate afirma că reasigurarea este
"asigurarea asigurării”

Coasigurarea este o modalitate de transfer al riscului de la un asigurat către mai mulţi asigurători,
pentru părţi din valoarea bunului asigurat. Coasigurarea reprezintă dispersia unui risc asigurabil
pentru situaţia în care daunele pot ajunge atât de mari încât nu este prudent pentru o companie să
subscrie întregul risc. In mod obişnuit, subscrii-torul este răspunzător până la o anumită limită, iar
coasigurătorul răspunde peste acea limită. Este mult folosită pentru asigurările de incendiu şi
inundaţii".Coasigurarea reprezintă o formă de protecţie având aceeaşi esenţă economică pe care o
are şi asigurarea.

Autoasigurarea este o altă formă de protecţie destul de mult utilizată. Ea constă în crearea de către o
persoană fizică sau juridică a unui fond, a unor rezerve proprii având ca destinaţie numai acoperirea
pagubelor create din orice motiv (calamităţi, incendii, furt şi altele).