CAPITOLUL 5

OPERAŢIUNI DESFĂŞURATE DE BĂNCILE COMERCIALE

Obiective
1. Băncile - definiție, funcții si rol
2. Operațiunile desfășurate de bănci
3. Operaţiuni bancare de atragere de fonduri
4. Tipuri de conturi deschise la bănci
5. Deschiderea, funcționarea și închiderea conturilor

Băncile - definiți și funcții

O bancă este o instituţie căreia i se acordă permisiunea (în general sub forma unei
autorizaţii/licenţe) de a efectua tranzacţii cu bani. Cu alte cuvinte, o companie este bancă,
dacă este recunoscută oficial ca bancă. Deşi aceasta este o definiţie "închisă", ea este, în
general, acceptată.
Potrivit normelor care reglementează activitatea bancară din ţara noastră, "societăţile bancare
sunt persoane juridice al căror obiect principal de activitate îl constituie atragerea de fonduri
de la persoane fizice şi juridice, sub formă de depozite sau instrumente negociabile, plătibile
la vedere sau la termen, precum şi acordarea de credite în nume şi cont propriu".
Rolul şi funcţiile băncilor comerciale
În desfăşurarea propriei activităţi, banca în general îndeplineşte mai multe funcţii:
Funcţia de schimb: ea asigură posibilitatea clienţilor de a realiza schimbul disponibilităţilor
băneşti din forma lor actuală în orice altă formă de prezentare;
Funcţia de depozit: se identifică în oferta bancară sub forma depozitelor pe care clienţii
băncii le pot constitui pe diverse scadenţe sau alte clauze de condiţionare;
Funcţia de transfer: asigură posibilitatea deplasării disponibilităţilor clienţilor între diverse
conturi sau între diverşi titulari de conturi, conform dorinţelor acestora;
Funcţia de finanţare: asigură posibilitatea acoperirii cererii suplimentare de bani prin
intermediul creditelor bancare puse la dispoziţia clienţilor.
În vederea realizării acestor funcţii banca dispune de tehnici, instrumente şi o legislaţie
proprie, concretizate în final într-un set de mecanisme bancare cum este cazul:
Mecanismului de atragere a disponibilităţilor băneşti existente în economie şi de
mobilizare în depozite de orice natură;
Mecanismului de decontare (operaţii de încasări şi respectiv de plăţi), cu defalcarea
acestora, ulterior, pe cele două mari componente: operaţii cu numerar şi respectiv operaţii
fără numerar (viramente bancare);
Mecanismului de asigurare a derulării tranzacţiilor valutare bancare;
Mecanismului de creditare a clienţilor. Acesta este unul dintre mecanismele cu cel mai
înalt grad de particularizare pentru fiecare societate bancară.
Se pot regăsi elemente distincte de individualizare a creditării pentru fiecare bancă în ceea ce
priveşte: structurarea creditelor acordate clienţilor; destinaţiile acceptate ale creditelor;
scadenţele de creditare; garanţii acceptate; ponderi de creditare; proceduri de creditare;
criterii de stabilire a bonităţii clienţilor; modalităţi de rambursare a creditelor; acoperirea
riscului creditării; modul de soluţionare a litigiilor etc.
Mecanismul/sistemul de informare şi consulting bancar, de interogare a clientelei privind
cererea de produse bancare şi, pe această bază, de redirecţionare a ofertei.
Rolul şi funcţiile băncilor comerciale
În desfăşurarea propriei activităţi, banca în general îndeplineşte mai multe funcţii:
• Funcţia de schimb: ea asigură posibilitatea clienţilor de a realiza schimbul
disponibilităţilor băneşti din forma lor actuală în orice altă formă de prezentare;
 • Funcţia de depozit: se identifică în oferta bancară sub forma depozitelor pe care
clienţii băncii le pot constitui pe diverse scadenţe sau alte clauze de condiţionare;
• Funcţia de transfer: asigură posibilitatea deplasării disponibilităţilor clienţilor între
diverse conturi sau între diverşi titulari de conturi, conform dorinţelor acestora;
• Funcţia de finanţare: asigură posibilitatea acoperirii cererii suplimentare de bani prin
intermediul creditelor bancare puse la dispoziţia clienţilor.
Fiecare sistem bancar naţional are particularităţile lui în ceea ce priveşte denumirea băncilor
şi tipurile activităţilor cuprinse sub această denumire. În literatura de specialitate şi în practica
bancară internaţională se întâlnesc, în principal, următoarele tipuri de bănci :
banca centrală - instituţie bancară aflată în fruntea aparatului bancar, cu rol de supraveghere
şi organizare a relaţiilor monetar-financiare ale unui stat, atât pe plan intern, cât şi în relaţiile
cu alte sisteme monetare ;
bănci comerciale - denumirea generică, dată celorlalte bănci(altele decât banca centrală).
Băncile universale sunt acele bănci care efectuează toate operaţiunile bancare şi care nu îşi
limitează activitatea la anumite sectoare (la noi, societăţile bancare sunt, prin lege, bănci
universale);
Băncile specializate sunt băncile comerciale sau instituţiile de tip bancar care, de regulă,
alături de operaţiuni bancare de bază, dezvoltă preponderent operaţiuni bancare de un anumit
tip sau într-un anumit domeniu:
• În cadrul sistemului bancar al unei ţări, locul băncii centrale este bine delimitat.
• În ceea ce priveşte băncile, acestea pot fi
 comerciale,
 de investiţii,
 de economii,
 de depozit, etc.
• În România majoritatea băncilor se declară ca fiind bănci universale, adică
îndeplinesc toate activităţile atât la nivel naţional cât şi internaţional.
2. Operaţiunile băncilor comerciale
• În concordanţă cu funcţiile asociate băncilor, acestea desfăşoară anumite
operaţiuni specifice. Pornind de la elementele de bilanţ, operaţiunile băncilor
comerciale se pot împărţi în următoarele categorii:
• pasive,
• active şi
• extrabilanţiere.
• În structura bilanţului bancar sunt reflectate în pasiv constituirea resurselor, respectiv
datoriile băncii către exterior, iar în activ utilizările resurselor.
A. Operaţiunile active reflectă utilizarea fondurilor atrase în vederea obţinerii de profit, prin
diferenţa de dobândă încasată comparativ cu cea plătită pentru atragerea de resurse şi îmbracă
următoarele forme:
 creditele acordate clienţilor, pe diferite termene, al căror obiect de creditare este foarte
variat şi diferă de la o bancă la alta, pentru care încasează dobânzi şi comisioane;
 depozitele plasate - ca orice entitate care are fonduri temporar disponibile, o bancă
comercială le poate plasa la alte bănci pe piaţa naţională sau internaţională, de regulă
pe termen scurt, încasând dobândă;
A. Operaţiunile active
participaţiile - se referă la investirea fondurilor băncii în acţiuni la diferite companii.
Aceste acţiuni, ca investiţii financiare pe termen lung, aduc băncii un venit anual sub
formă de dividende;
 investiţiile financiare în alte titluri financiare - se referă la plasamente atât în titluri
financiare pe termen scurt cât şi pe termen lung, un Ioc important deţinându-l titlurile
emise de stat (certificate de trezorerie, obligaţiuni guvernamentale).
B. Operaţiuni pasive - reflectă fondurile proprii sau atrase de care dispune o bancă pentru
desfăşurarea activităţii sale şi se referă la:
• capitalul social şi fondurile de rezervă - Ia înfiinţare, orice bancă trebuie să-şi
constituie un capital social minim, conform reglementărilor băncii centrale;
• conturile curente şi conturile la termen - reprezintă 60-70% din totalul resurselor,
fiind constituite din sumele depuse la bancă de clienţi pentru efectuarea de plăţi sau
pentru păstrare;
B. Operaţiuni pasive
împrumuturile de la alte bănci - dacă fondurile proprii şi cele atrase nu îi sunt suficiente sau
apar decalaje în raport cu obligaţiile de plată, o bancă se poate împrumuta de pe piaţa
interbancară sau de la banca centrală;
împrumuturile subordonate - sunt împrumuturi luate de la alte bănci pe termen lung şi care nu
pot fi rambursate anticipat, decât în caz de faliment al băncii debitoare, pentru banca
creditoare acestea fiind plasamente financiare pe termen lung. Caracteristica lor principală, de
unde şi denumirea, este că în caz de faliment sau lichidare a băncii, rambursarea lor are o
poziţie subordonată faţă de toţi ceilalţi creditori ai băncii care au prioritate la masa credală
Băncile oferă o gamă largă de servicii care aduc venituri din comisioanele şi spezele
percepute pentru efectuarea lor, astfel:
• operaţiuni cu valute.
• operaţiuni cu cecurile de călătorie. Cecurile de călătorie sunt cele mai cunoscute
servicii bancare oferite persoanelor care călătoresc. Cecurile pot fi folosite ca atare,
pentru plata bunurilor şi serviciilor, în diferite ţări ale lumii sau pot fi schimbate în
numerar.
• încasarea taxelor şi amenzilor. Persoanele care trebuie să plătească taxe sau amenzi
pot folosi sistemul bancar pentru plata sumelor datorate diferitelor instituţii publice
sau private.
• Servicii de păstrare a valorilor cu ajutorul casetelor de valori şi a seifurilor.
Clienţii unei bănci pot folosi seifurile acesteia pentru păstrarea unor valori, banca
percepând în schimb un comision. în baza acestui serviciu.
• Servicii bancare la distanţă prin telefon sau Internet. Folosind metode electronice,
clienţii au acces la conturile lor fără să-şi părăsească domiciliul.
• achiziţionarea şi vânzarea hârtiilor de valoare. La cererea clienţilor, băncile pot
oferi servicii de vânzare şi cumpărare de hârtii de valoare (acţiuni, obligaţiuni).
• consultanţă în afaceri.
C. Alături de operaţiunile bilanţiere, băncile se implică şi în operaţiuni extrabilanţiere, care
sunt evidenţiate în conturile din afara bilanţului.

În acest sens, pot fi enumerate următoarele activităţi: angajamente de finanţare (în favoarea
altor bănci şi în favoarea clientelei);
angajamente de garanţii (cauţiuni, avaluri şi alte garanţii date altor bănci şi garanţii pentru
clientelă);
angajamente privind titlurile (titluri vândute cu posibilitate de răscumpărare şi alte titluri de
primit).
Angajamentele care figurează în conturile extrabilanţiere pot fi analizate atât ca angajamente
date cât şi ca angajamente primite.
3. Operaţiuni bancare de atragere de fonduri
O bancă atrage bani de la clienţii săi prin conturi bancare, plătindu-le în schimb
dobândă (dobândă pasivă) pentru depozitele constituite, ceea ce reprezintă o cheltuială
pentru bancă. Atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru cele juridice, băncile deschid, în
evidenţa lor, următoarele tipuri de conturi:
- conturi curente (la vedere);
- conturi de depozit (la termen);
- conturi de împrumut.
Pentru PJ băncile mai deschid şi alte conturi în funcţie de activităţile specifice:
• conturi blocate (capital social);
• conturi blocate cu destinaţie specială
• conturi pentru credite, destinate să evidenţieze creditele (în monedă naţională
şi/sau în valută) acordate de bancă clienţilor şi din care urmează ca aceştia să dispună
plăţi;
• conturi cu suma dobândită prin participare la licitaţiile valutare.
A. Contul curent (la vedere)
Contul curent (la vedere) este cel mai utilizat cont, titularii putând fi atât persoanele fizice cât
şi cele juridice.
Astfel de conturi se pot deschide în monedă naţională sau în valută, fiind
utilizate:
 pentru depuneri şi retrageri curente,
 pentru plata cecurilor emise de titularii lor sau
 pentru plăţi dispuse de aceştia. În baza disponibilului în cont, băncile eliberează
clienţilor carnete de cecuri după anumite criterii care variază de la bancă la bancă.
Pentru diferitele operaţiuni efectuate de bancă în contul clientului se percepe un comision.
Tipurile şi nivelul comisioanelor variază de la bancă la bancă, fiind diferenţiate în funcţie de
serviciile şi produsele bancare oferite prin operaţiunile efectuate în cont. Clientul poate cere
un extras de cont pentru a verifica operaţiunile făcute într-o perioadă de timp.
Contul curent (la vedere)
Avantaje pentru client:
• acces permanent la banii din cont;
• clientul poate folosi un carnet de cecuri;
• diferite venituri îi pot fi plătite direct din acest cont şi prin
intermediul contului poate face plăţi pentru diverse servicii;
• dobânda este vărsată în cont.
Avantaje pentru bănci:
• obţin un venit regulat , în condiţiile unei dobânzi plătite foarte
reduse;
• costurile determinate de gestionarea lor nu sunt ridicate,
comparativ cu nivelul sumelor depozitate.
Contul curent (la vedere)
Pentru a deschide un cont curent, o persoană trebuie să completeze o cerere de deschidere şi
să plătească un comision de deschidere. Pentru persoanele juridice, cererea trebuie însoţită şi
de alte documente referitoare la activitatea firmei (contract de societate, statut de funcţionare
etc), clienţii trebuind să completeze şi o fişă cu specimene de semnături.
O caracteristică a contului curent priveşte posibilitatea de a fi utilizat de client
şi pe sold debitor (descoperit de cont - overdraft), această facilitate şi suma limită până la
care un astfel de cont se poate afla pe sold debitor stabilindu-se între bancă şi client la
cererea acestuia. În situaţia în care contul curent este descoperit, clientul plăteşte băncii
dobândă, la o rată convenită cu banca.
 B. Contul de depozit (la termen)
Depozitele bancare reprezintă o formă principală de mobilizare a capitalurilor şi economiilor
temporar disponibile. De asemenea, depozitele bancare reprezintă o formă de existenţă a
banilor, respectiv a banilor de cont sau scripturali.
Depozitele bancare au un dublu caracter:
pe de o parte, depozitele bancare constituie obligaţii ale unor bănci faţă de depunători,
rezultate din mobilizarea capitalurilor temporar disponibile, căi importante de constituire a
resurselor de creditare ale băncii.
pe de altă parte, depozitele bancare reprezintă, pentru depunători, creanţe creditoare faţă de
bancă, mijloace de plată pe care aceştia le pot utiliza în orice moment, cu precădere pentru
efectuarea plăţilor de către terţi, prin operarea în cont.
Contul de depozit la termen
Conturile de depozit sunt, prin natura lor, menite să asigure fructificarea unor economii
(fie ale firmelor, fie ale persoanelor) pe un termen mai îndelungat. De aici posibilităţile mai
restrânse acordate titularilor privind mişcarea din cont prin încasări sau efectuări de plăţi.
Se folosesc atât de către clienţi persoane juridice, care au un surplus de capital, cât şi de
persoane fizice, care îşi permit ca o perioadă de timp să depoziteze o anumită sumă de bani.
Avantaje:
- obţinerea de către client a unei rate mai mari a dobânzii;
- accesul la dobândă lunar;
- posibilitatea împrumutului de la bancă, în baza contului de depozit, fără a mai fi
necesară o garanţie suplimentară.
Pentru băncile comerciale, formele principale de atragere a resurselor o reprezintă
• conturile de economii simple sau în anumite sisteme (scheme, programe) care să
asigure regularitate în procesul de economisire şi
• conturile de depozit de investiţii.
!!! Statul Roman, prin intermediul Fondului de Garantare, poate garanta banii economisiti
pana la plafonul de 100.000 de Euro.
Iniţial plafonul a fost de 15.000 EUR/ echivalent, iar incepand cu data de 1 ianuarie
2007, acest plafon s-a marit la 20.000 EUR/ echivalent ca în octombrie 2008 să se majoreza
la 50.000 euro, iar în prezent 100.000 de Euro.
• principalele modalitati de economisire
DEPOZITE LA TERMEN
Depozitul la termen reprezinta o suma de bani depusa la banca pe o perioada definita de timp
numita maturitate a depozitului (1-26 zile, 1, 3, 6, 12, 24, 36 luni), pentru care banca plateste
depunatorului o dobanda. Pentru a deschide un depozit la termen trebuie depusa o suma
minima de bani in contul depozitului, suma care in general difera de la o institutie bancara la
alta. La deschiderea unui depozit unele banci solicita si deschiderea unui cont curent.
Dobanda
Depozitele la termen pot beneficia de dobanda fixa sau variabila.
Dobanda fixa are o valoare constanta pe intreaga perioada a depozitului, in timp ce dobanda
variabila poate fi modificata (marita sau micsorata) de catre banca in orice moment,
modificarea aplicandu-se din ziua respectiva.
Comisioane
In cazul in care banca va solicita deschiderea unui cont curent, atunci este posibil sa existe
comisioane suplimentare legate de deschiderea unui cont curent (comision de deschidere
cont, comision de administrare cont).
Comisionul de retragere de numerar este un cost care poate aparea la retragerea numerarului.
Acesta poate fi aplicat atat in cazul retragerii banilor inainte de maturitate, cat si la scadenta
depozitului.
In cazul in care doriti intreruperea depozitului inainte de termen unele banci aplica penalitati
la dobanda acumulata pana in momentul respectiv si eventuale comisioane suplimentare la
retragerea de numerar.
Scadenta depozitului
La scadenta există posibilitatea de a opta
 fie pentru inchiderea depozitului cu plata capitalului (suma initiala depusa) si a
dobanzii,
 fie pentru prelungirea automata a depozitului. In cazul depozitelor cu prelungire
automata se poate opta pentru plata dobanzii sau pentru capitalizarea acesteia.
Prelungirea automata a unui depozit reprezinta continuarea depozitului pentru o
perioada egala cu cea anterioara; capitalului initial i se poate adauga (capitalizare) sau nu
dobanda obtinuta pe termenul anterior.
Depozitul se va prelungi cu rata dobanzii practicata de catre banca la data prelungirii.
Impozitul pe dobanda
Este perceput de catre Statul Roman si este dedus din dobanda pe care o plateste banca
clientului. In functie de data constituirii depozitului, valoarea impozitului swe modifică
CONTURI DE ECONOMII - Sunt produse de economisire care ofera posibilitatea de a
retrage sau depune numerar in orice moment.
Contul de economii este constituit pe o perioada nedeterminata. Pentru contul de economii
bancile ofera in general o dobanda mai avantajoasa decat cea de la contul curent, dar mai
mica decat cea a unui depozit la termen.
De obicei, conturile de economii nu permit si efectuarea de tranzactii ca in cazul conturilor
curente. De exemplu, daca doriti sa platiti utilitatile, mai intai va trebui sa transferati banii din
contul de economii in contul curent si apoi sa faceti plata.
Dobanda
Rata dobanzii contului de economii este variabila. Dobanda se plateste la sfarsitul fiecarei
luni sau la inchiderea contului pentru zilele din luna in curs.
CONTURI DE ECONOMII
• Comisioane
In afara de dobanda, unele banci percep de asemenea:
• comisioane de deschidere de cont,
• comisioane de administrare a contului,
• comisioane la retragere de numerar sau la transferul banilor catre alte conturi.
Impozitul pe dobanda
Este perceput de catre Statul Roman si este dedus din dobanda pe care o plateste banca
clientului, la sfarsitul fiecarei luni.
Valoarea acestuia este de 16%, calculandu-se in functie de rata dobanzii de referinta de pe
piata la depozite, valabila in prima zi a lunii respective.

Ce trebuie sa cunoasteti inainte de a constitui depozitul/contul de economii?

 Dobanda este fixa sau variabila?
 Care sunt comisioanele privind deschiderea contului?
 Pentru constituirea unui depozit este necesara constituirea unui cont curent?
 Care este soldul minim obligatoriu pentru constituirea unui depozit sau cont de
economii?
 Exista posibilitatea depunerii unor sume aditionale in depozitul la termen fara
intreruperea acestuia? Studiati daca banca va ofera aceasta posibilitate pe perioada
depozitului si care vor fi noile conditii ale depozitului.
 Este permis sa retrageti numerar din depozitul Dvs. inainte de termenul de maturitate
fara a intrerupe depozitul?
  Care va fi valoarea dobanzii primite, care vor fi penalitatile si comisioanele percepute
de banca?
Ce trebuie luat in calcul in alegerea monedei de economisire?
In momentul in care luati decizia de plasare a economiilor Dvs. intr-un depozit la
termen sau cont de economii, trebuie avuta in vedere moneda in care doriti pastrarea
economiilor. Factori de care trebuie sa tineti cont:
• rata dobanzilor in lei si in valutele respective (EUR. USD)
• rata inflatiei
• tendinta de apreciere sau depreciere a leului comparativ cu valuta respectiva
• cursul de schimb valutar la momentul constituirii
Dobanzi si modalitati de calcul – exemple
• Suma depusa: 2.000 RON
• Calculeaza dobanda zilnica (7%/an/365 zile) = 0,0001918%
• Pentru 1 luna, dobanda acumulata pentru 2.000 RON este:
2.000 RON x 0,0001918%/zi x 30 zile = 11.51 RON
• Termenul de maturitate - 1 luna (30 zile)
• Dobanda anuala: 7%

Exemplu prin care impozitul si comisionul de retragere influenteaza

valoarea finala a depozitului scadent
• Capital initial depus 10.000 RON
• Dobanda anuala 7%
• Perioada constituirii depozitului 3 luni (92 zile)
• Dobanda la scadenta
10.000 RON*7%/365 zile*92 zile = 176,44 RON
• Impozit (16%)
176,44 RON*16% = 28,23 RON
• Dobanda efectiv incasata (dobanda - impozit)
176,44 RON - 28,23 RON = 148,21 RON
• Comisionul de retragere 0,50%
• Valoarea comisionului
(10.000 RON + 148,21 RON)*0,50% = 49,25 RON
• Suma retrasa (Capital+Dobanda efectiv incasata-comisionul de retragere),
in ipoteza in care intregul depozit este retras 10.000 RON + 148,21
RON - 49,25 RON = 10.098,96 RON

Clasificarea conturilor de depozite din perspectiva băncii

Depozite volatile – care trec din mână în mână rapid, sunt cele care au o viteză de mișcare
foarte mare, astfel, în perioda previzionată, cu siguranță vor fi retrase sume din ele.
Depozite vulnerabile – riscul de retragere este mai redus decât la depozitele volatile.
Depozite stabile – riscul de retragere este cel mai mic, dar este posibil de produs.

Strategia constituirii de resurse din depozite este o chestiune vitală pentru bancă. Aceasta
asigură independenţă băncilor, pentru că neavând resurse proprii ea trebuie să apeleze la piaţa
interbancară. De multe ori, costurile generate de apelarea la piaţa interbancară sunt foarte
ridicate
Tipuri de depozite oferite de bănci
Depozite cu plata periodica a dobanzii - pentru acest tip de depozite, la anumite intervale
de timp (de exemplu lunar), se primește și se poate folosi dobanda acumulata pana atunci.
Avantajul acestui tip de depozit este ca veti primi dobanda inainte de termenul final (data
maturitatii).
Depozite cu dobanda in avans - pentru aceste tipuri de depozite primiti si puteti folosi
dobanda calculata pentru perioada aleasa de Dvs. chiar in momentul in care deschideti
depozitul.
Depozite cu optiunea de a retrage o parte din numerar inainte de termenul de
maturitate (scadenta) - pentru acest tip de depozit, indiferent de perioada depozitului, puteti
retrage o parte din suma depusa inainte de scadenta depozitului.
Depozite cu dobanda care creste odata cu prelungirea perioadei initiale de constituire-
avantajul acestor depozite consta in faptul ca nu va obliga la termene lungi si puteti primi o
dobanda mai mare daca va pastrati economiile
Certificatele de depozit reprezinta produse de economisire prin care banca emite tiluri de
valoare care atesta depunerea unei sume de bani la o rata a dobanzii fixa pe o anumita
perioada de timp. Acestea pot fi nominative, deci netransmisibile sau nenominative, adica
la purtator. Certificatele de depozit au optiunea la cele mai multe banci de a fi vandute
inainte de scadenta si fara a fi percepute penalizari si cu acordarea dobanzii din momentul
achizitiei pana la data rascumpararii certificatului. In general, nu se percep comisioane la
cumpararea si rascumpararea la scadenta de catre banca a certificatelor de depozit.
C. Contul de împrumut
Conturile de împrumut sunt utilizate predominant de persoane juridice şi într-o proporţie
redusă de persoane fizice.
În momentul aprobării împrumutului, banii se înregistrează într-un cont asemănător contului
curent, numit cont de disponibilităţi din credite (în monedă naţională şi/sau în valută), din
care se pot face plăţi corespunzător obiectului creditului acordat.
Pentru gestionarea împrumutului, banca percepe un comision.
Dobânda se calculează lunar şi se preia direct din contul clientului.
5. Deschiderea conturilor
Potrivit legii privind activitatea bancară, băncile sunt autorizate să deschidă conturi
persoanelor fizice şi juridice române şi străine. Acest drept al băncilor se regăseşte în
autorizaţia de funcţionare eliberată acestora de BNR.
Conturile pot fi deschise numai în numele unei singure persoane. În general, deţinătorul
contului poate mandata maxim 2 persoane care să aibă drept de semnătură pentru acest cont.
În cazul unei societăţi, au dreptul să opereze în bancă,doar persoanele împuternicite de către
Adunarea Generală a Asociaţilor/Acţionarilor sau cei împuterniciţi prin contractul de
societate.
Deschiderea conturilor
• Clienţii persoane fizice
• BI/Ci carte de identitate
• cererea de deschidere a contului
• Clienţii persoane juridice
– actele de constituire a societăţii;
– acte doveditoare privind dreptul de utilizare a sediului social;
– documente de contact cu banca (cerere deschidere cont, fişă de
specimente de semnături ale persoanelor desemnate să reprezinte societatea);
– certificatul de înregistrare a firmei;
– dovada plăţii unei taxe de deschidere cont.
Deschiderea conturilor
Codul IBAN (International Bank Account Number) reprezintă un şir de caractere care
identifică la nivel international contul unui client la o instituţie financiar bancară, utilizat
pentru procesarea plăţilor

Funcţionarea conturilor
Un cont începe a funcționa prin creditare, la finalul unei perioade având sold creditor.
Alimentarea contului se exprimă prin creditarea sa, iar utilizarea disponibilităților se face
prin debitarea contului.
Alimentarea conturilor titularilor se poate face de către:
• titularul însăşi, prin depuneri de numerar sau transferuri de fonduri din conturi
deschise la alte bănci;
• alte persoane juridice sau persoane fizice, prin depuneri de numerar, la ghișeu sau la
bancomate, depuneri de cecuri, ordine de plată primite de la alte bănci.
Tipuri de plăți: retrageri de numerar de la ghișeu sau de la bancomate, transferuri în alte
conturi prin utilizarea intrumentelor de plată.
Pentru disponibilităţile în cont ale clienţilor lor, băncile bonifică dobânzi, în moneda contului
(monedă naţională sau valută). De asemenea, pentru serviciile oferite, băncile percep
comisioane, speze, dobânzi, în moneda serviciului efectuat.

Închiderea conturilor
Există o serie de motive pentru care un cont poate fi închis:
• când contul devine inactiv;
• la cererea clientului;
• dacă modul în care este folosit un cont este nesatisfăcător;
• când limita stabilită pentru plăţi în descoperit de cont a fost depăşită;
• în caz de iresponsabilitate psihică;
• ca efect al decesului unui client al băncii;
• în cazul falimentului unei firme – client al băncii.

CAPITOLUL 6
OPERAŢIUNI BANCARE DE TRANSFER AL FONDURILOR

1. Operaţiuni de decontare cu numerar sau operaţiuni de casierie

2. Circulația și păstrarea numerarului
3. Controlul operaţiunilor de casierie
4. Tipurile operaţiunilor de casierie

OPERAŢIUNI BANCARE DE TRANSFER AL FONDURILOR

Mijloacele băneşti ale economiei sunt supuse în permanenţă unor mişcări determinate de
complexitatea fenomenelor şi proceselor economice care generează operaţii de încasări şi
plăţi.
Acestea au loc cu ajutorul:
• numerarului şi
• a banilor de cont.
Deşi circulaţia numerarului ocupă o pondere relativ redusă (mai puţin de 15%) în totalul
circulaţiei băneşti din cadrul economiei noastre naţionale, operaţiile cu numerar efectuate de
către bănci prezintă importanţă deosebită, deoarece, prin respectarea strictă a disciplinei
operaţiilor bancare cu numerar se creează premisele asigurării echilibrului bănesc şi a
stabilitǎţii monetare.
Preluarea prin încasare a sumelor monetare aduse de clienţi şi eliberarea de sume către aceştia
reprezintă cele mai vechi operaţiuni efectuate de o bancă.
Numerarul aflat în circulaţie (bancnote şi monede metalice) se află la agenţii economici (în
casieriile proprii) şi la persoane fizice, în calitate de deţinători nonbancari.
Cantitatea de numerar în circulaţie sub formă de bancnote şi monede metalice se restrânge
la nivelul unei ţări atunci când populaţia şi agenţii economici utilizează predominant conturile
bancare, fie pentru încasarea anumitor sume sau efectuarea de plăţi prin instrumente
specifice, fie prin ghişee automate de eliberare a numerarului.
Băncile comerciale din România sunt abilitate prin lege, prin statutul propriu şi prin
autorizarea băncii centrale să efectueze operaţiuni de casă (casierie) la solicitarea clienţilor.
Prin operaţiuni de casă se înţelege primirea, verificarea, numărarea, păstrarea şi eliberarea
numerarului şi a altor valori (metale preţioase, hârtii de valoare - acţiuni, obligaţiuni -,
imprimate cu regim special, certificate de depozit, carnete de cecuri, efecte de comerţ aflate
în custodia băncii), executate de compartimente specializate ale băncilor denumite tezaur-
casierie pentru operaţiunile iniţiate de clienţi, dar şi pentru cele proprii ale băncilor.

Operaţiuni de decontare cu numerar sau operaţiuni de casierie

Realizarea operaţiunilor de casierie la nivelul băncilor comerciale impune anumite cerinţe

specifice, şi anume:
• Respectarea reglementărilor bancare;
• Securitate maximă în depozitarea numerarului şi a altor valori;
• Limitarea riscului în manevrarea, transportul şi paza valorilor;
• Asigurarea integrităţii valorilor;
• Valorificarea corespunzătoare a excedentului de numerar din casierie;
• Existenţa unui personal calificat pentru astfel de operaţiuni.
Organizarea şi funcţionarea operaţiunilor de casierie se bazează pe principiul maximei
securităţi şi minimizării riscurilor (manevrare, falsificare, furt etc.) iar acţiunea de control pe
principiul prevenirii riscurilor şi independenţei echipei de verificare a activităţii de casierie.
În realizarea unei circulaţii băneşti normale, un rol important îl au unităţile bancare operative,
respectiv compartimentele tezaur şi casierie din cadrul lor, prin intermediul cărora se
efectuează încasările şi plăţile în numerar.
Casieria bancară
Este principalul punct de intrare în sistemul bancar a bancnotelor fizice, aici se identifică
falsurile și monedele contrafăcute
Poate fi și “poarta de intrare” a numerarului dobândit pe căi ilicite care se dorește a fi “spălat”
și evidențiat ca fiind de proveniență legală
Circulația și păstrarea numerarului presupune:
– Organizarea și funcționarea tezaurului;
– Organizarea casei de circulație;
– Organizarea caselor operative și a caselor speciale.
Organizarea și funcționarea tezaurului
Activitatea de tezaur-casierie este organizată şi funcţionează după norme riguros elaborate,
într-un spaţiu separat de celelalte servicii ale băncii, în încăperi special amenajate, care să
ofere condiţii de securitate deplină a operaţiunilor.
Tezaurul este un spațiu special amenajat la același nivel cu casieria sau în subsolul băncii, cu
acces restricționat și care prezintă un grad de siguranță ridicat de păstrare a valorilor și
banilor.
Un principiu de desfășurare a activității de casierie este legat de obligația băncii de a păstra,
la ghișeu, pe parcurusul zilei o cantitate mică de bani și valori în spațiul de lucru curent,
restul fiind păstrat în case de fier și tezaur, iar la sfârșitul unei zile bancare toți banii trebuie
obligatoriu depozitați în tezaure.
Organizarea şi funcţionarea casei de circulaţie
Casa de circulaţie reflectă operaţiunile cu numerar efectuate în cursul unei zile de lucru de
către o unitate bancară, respectiv totalul sumelor încasate şi plătite şi soldul acestora, în
structura pe cupiuri, care se înregistrează în aceeaşi zi în casă până la sfârşitul programului de
lucru.
Plafonul de numerar reprezintă sumele în numerar pe care casieria băncii le poate deţine
conform aprobării băncii centrale (excedent / deficit de numerar).
Excedentul de numerar reprezintă suma cu care s-a depăşit plafonul stabilit pentru casa de
circulaţie şi care se regăseşte în soldul operaţiunilor unei zile de lucru.
Redistribuirea excedentului de numerar pentru valorificare se recomandă să se facă prin
depunere
– la sucursalele băncii centrale,
– la unităţile aceleiaşi bănci sau
– la alte instituţii de credit care au nevoi suplimentare de fonduri.
În cazul insuficienţei numerarului în casieria de circulaţie, unitatea bancară se va putea
alimenta din contul deschis la banca centrală, de la unităţile aceleiaşi societăţi bancare sau de
la alte bănci, respectând principiul operativităţii pentru a nu afecta operaţiunile executate la
cererea clientelei.
Cauzele care pot conduce la situaţii de asemenea natură sunt:
proasta administrare şi planificare a necesarului de numerar din casierie şi subdimenisonarea
plafonului de casă;
urgenţa unor plăţi de valori mari neplanificate, solicitate cel mai adesea de agenţii economici;
retrageri masive de numerar, atunci când banca are probleme serioase de lichiditate şi
solvabilitate.
Organizarea şi funcţionarea caselor operative şi speciale
Case operative. În funcţie de activitatea desfăşurată în spaţiul afectat, casele operative pot fi
la rândul lor:
• de încasări;
• de plăţi;
• de încasări şi plăţi;
• de vânzare şi răscumpărare a certificatelor de depozit şi a hârtiilor de valoare;
• de vânzare a imprimatelor cu regim special;
• case de valori pentru primirea de la clienţi a genţilor sigilate.
Casele speciale (valutare) oglindesc operaţiunile cu valută sub formă de numerar pe care
clienţii băncii le solicită la ghişee. Natura operaţiunii delimitează două tipuri de casierii
speciale în valută:
 de operaţiuni valutare cu însemne monetare străine (încasări, plăţi în/din contul
curent în valută, depuneri/retrageri de valută în/din conturile de depozit,
achiziţionarea/răscumpărarea certificatelor de depozit şi a certificatelor de
trezorerie în valută etc);
 case de schimb valutar organizate în interiorul băncii sau amplasate în afara sediului
băncii (puncte de trecere a frontierei, aeroporturi, gări, zone turistice de mare interes
etc), cu respectarea condiţiilor impuse de normele şi regulamentele băncii centrale.

În practică, băncile comerciale asociază activitatea de casierie, organizând o singură casă

operativă de încasări/plăţi în monedă naţională şi o casă valutară, respectându-se astfel
principiul evidenţierii separate a operaţiunilor cu valută.
Organizarea activităţii după acest principiu, regăsit la nivelul tuturor băncilor, este cu atât mai
mult justificată cu cât se manifestă o tendinţă evidentă de reducere a operaţiunilor cu numerar
în monedă naţională şi valută şi o reorientare către instrumentele fără numerar (cecuri simple,
de călătorie, ordine de plată, cărţi de plată de debit etc).

Controlul operaţiunilor de casierie

Normele de funcţionare bancară prevăd controlul operaţiunilor cu numerar înregistrate

într-o zi pe cele trei segmente: la tezaur, la casa de circulaţie şi la casele operative de către
persoanele acreditate sau casierul şef. Acest control se realizează de regulă prin sondaj, fie la
deschiderea, fie la închiderea zilei operative.
Principalul obiectiv al controlului este verificarea corectitudinii şi realităţii înregistrării
sumelor deţinute şi a efectuării sincronizate a acestora.
De asemenea, se verifică derularea în timp optim a celorlalte valori, cecuri, ordine de
plată, cambii, certificate de depozit etc. şi îndreptarea lor pe circuitele specifice bancare,
direct sau în corelaţie cu alte compartimente ale băncii, astfel ca să se asigure operativitatea
şi eficienţa operaţiunilor.
Spre ilustrare sunt prezentate câteva obiective specifice ale controlului:
• păstrarea în tezaur şi a altor valori decât cele prevăzute de norme;
• respectarea instrucţiunilor de închidere, deschidere şi sigilare a tezaurului;
• modul de păstrare a cheilor şi sigiliilor deţinătorilor;
• modul şi frecvenţa completării registrelor;
• instalarea şi funcţionarea mijloacelor tehnice de pază şi alarmare sonoră, realizarea
legăturii cu cea mai apropiată unitate de poliţie;
• verificarea numerarului şi a celorlalte valori existente în tezaur, a genţilor sigilate cu
numerar etc.
4. Operaţiunile de casierie
Se disting două categorii de operaţiuni cu numerar indiferent de moneda utilizată şi de
programul de ghişeu, şi anume: operaţiuni de încasări şi operaţiuni de plăţi.
Verificarea, împachetarea şi păstrarea activelor financiare în casieriile băncilor trebuie să
respecte reglementările în vigoare.
Numerarul în monedă naţională din casa de circulaţie se păstrează pe cupiuri
Numerarul în valută se păstrează în pachete a 100, 500 şi 1000 bilete (bancnotele) sau în
săculeţi, fişicuri şi plicuri (monedele metalice), pe feluri de valută şi pe cupiuri.
Celelalte mijloace de plată străine se păstrează separat în plicuri, pe tipuri de instrumente de
plată.

Operaţiunile de încasări şi plăţi în monedă naţională

Potrivit atribuţiilor lor, casierii primesc, în mod obişnuit, numerar şi cecuri de la titularii de
cont sau împuterniciţii acestora, precum şi sume de încasat în favoarea unor clienţi cu
conturi deschise la aceeaşi bancă sau la o altă societate bancară.
Primirea numerarului se face numai după verificarea acestuia şi înregistrarea sumei în
registrul de casă, concomitent cu reflectarea sumei în contul curent al titularului.
În cazul depunerii numerarului după terminarea programului operativ de lucru, prin genţi
sigilate, înregistrarea în contul clientului se face cu data următoarei zile lucrătoare.
Depunerile de sume în monedă naţională se fac în baza unor documente. care în funcţie de
particularităţile operaţiunii de încasare pot fi:
• (a) chitanţa;
• (b) ordinul de încasare;
• (c) borderoul însoţitor în cazul genţilor sigilate.
Operaţiunile de retragere de numerar pentru diverse utilizări atât de persoane fizice, cât şi
juridice se efectuează prin casele de plăţi, în timpul programului normal şi prelungit de lucru,
pe baza cecurilor simple (de numerar) şi a ordinului de plată.
Casierul plătitor primeşte un avans din tezaur la începutul zilei operative ţinând seama de
plăţile programate pentru acea zi.
În cazul în care avansul nu este suficient, casierul poate solicita alimentare, dar respectând
principiul eficienţei financiare de a nu rămâne cu sume mari neutilizate la închiderea zilei
operative.

Operaţiunile de încasări şi plăţi în valută

Operaţiunile de încasări şi plăţi în valută efectivă şi alte mijloace de plată străină se fac
potrivit Regulamentului BNR nr. 4/2005 privind efectuarea operaţiunilor valutare, folosindu-
se ca documente
Chitanţa valută pentru depuneri de valută şi
Ordinul de plată pentru retrageri de sume în valută.
Aceste documente se pun la dispoziţia clientului de către bancă şi se completează de către
administratorul de cont în 3 exemplare, pentru fiecare tip de valută, fiind destinate
următoarelor tipuri de operaţiuni:
– încasări şi plăţi în conturi curente şi de depozit în valută ale persoanelor
fizice şi juridice;
– schimb de valute pentru persoane fizice;
– încasări şi transferuri de cecuri de călătorie şi comerciale;
– încasări din ordine de plată şi mandate poştale externe etc
Operaţiunile zilnice se înregistrează în registrul de încasări şi plăţi în valută. O atenţie sporită
în preluarea valutei de către casierii bancari este necesară deoarece frecvenţa falsurilor este
mult mai mare decât în cazul monedei naţionale.
În acest sens, casieriile sunt dotate cu aparatura şi documentaţia de specialitate necesare
pentru depistarea falsurilor (lămpi cu lumină ultravioletă şi detectoare de cerneală magnetică,
albume cu specimene de bancnote, buletine informative de falsuri şi noi emisiuni de valută
etc).
Operaţiunile de schimb valutar se pot efectua şi prin casele de schimb valutar care pot fi
organizate la nivelul unei unităţi bancare.
• Conform Normei BNR nr. 4/2005 privind efectuarea operaţiunilor de schimb valutar,
pentru fiecare tranzacţie se întocmesc buletine de schimb valutar sau bonuri fiscale
valutare, care trebuie să conţină cel puţin următoarele elemente:
• denumirea şi adresa emitentului;
• codul statistic al punctului de schimb valutar;
• data emiterii; seria şi numărul buletinului de schimb valutar/bonului fiscal;
• numele şi prenumele clientului;
• ţara clientului;
• categoria rezident/nerezident;
• documentul de identitate al clientului: tip, serie, număr;
• suma încasată de la client (valute cotate/moneda naţională); cursul de schimb valutar;
• suma plătită clientului (valute cotate/moneda naţională);
• semnătura casierului; ştampila punctului de schimb valutar.
Buletinele de schimb valutar sunt documente cu regim special care se întocmesc în 2
exemplare,
• un exemplar fiind înmânat clientului iar
• celălalt fiind ataşat la registrul zilnic al tranzacţiilor.
În acest registru se evidenţiază
• cumpărările şi vânzările de valute cotate, pe feluri de valute şi
• sumele în moneda naţională plătite/încasate sau, după caz, transferate.
Închiderea zilnică a operaţiunilor de casierie
La închiderea zilei de lucru, fiecare casier desfăşoară în ordine următoarele procedee:
• adună operaţiunile de încasări şi plăţi şi stabileşte totalurile;
• adaugă la total încasări, "soldul de casă al zilei precedente" cu care de fapt a început
ziua de lucru, stabilind astfel poziţia "total intrări";
• scade din "total intrări" "total plăţi" şi determină astfel "soldul de închidere" al zilei de
lucru;
• întocmeşte monetarul, al cărui total trebuie să corespundă mărimii "soldului de
închidere";
• depune registrul de casă, monetarul şi alte documente însoţitoare.
Alte operaţiuni de casierie
a. Răscumpărarea certificatelor de depozit cu parolă. Certificatele de depozit reprezintă
hârtii de valoare la purtător cu parolă. Ele atestă depunerea în bancă a unei sume de bani
egală cu valoarea nominală înscrisă pe certificat.
b. Vânzarea imprimatelor cu regim special
Pentru procurarea imprimatelor cu regim special, clientul va completa o cerere tip, achitând
contravaloarea acestora în numerar sau prin virament.
Imprimatele cu regim special se păstrează în tezaur, şeful compartimentului casierie
predând sub formă de avans imprimatele în cantităţile necesare, casierului desemnat cu
vânzarea lor, contra semnătură de primire pe fişele de evidenţă a acestora. La sfârşitul fiecărei
zile operative, casierul efectuează punctajul scriptic cu grupa de evidenţă contabilă, prin
verificarea numărului imprimatelor vândute şi a stocului rămas.
c. Depunerea spre păstrare a diverselor valori
Pentru depozitarea în siguranţă a diverselor valori (bijuterii din metale şi pietre preţioase,
bilete de bancă şi valută efectivă, colecţii de monede, obiecte istorice vechi, documente de
valoare, testamente, acţiuni, obligaţiuni, certificate de proprietate, certificate de depozit etc.)
care se aduc spre păstrare de către persoane juridice sau fizice, în cadrul unităţilor bancare se
poate organiza un tezaur destinat acestei activităţi, separat de cel în care se păstrează
numerarul şi celelalte valori.
Tezaurul trebuie dotat cu dulapuri speciale compartimentate cu casete de diverse mărimi.
Dulapurile şi casetele sunt prevăzute cu încuietori cu chei distincte. Cheia fiecărei casete
repartizate va fi deţinută de deponent, iar cheile de la dulapuri de către casierul tezaurului cu
casete.
Introducerea şi scoaterea valorilor în şi din casete se face de către deponenţi, după care
aceştia încuie casetele, păstrând cheia.