Subiectul infracțiunii prevăzut de Capitolele XV și XVI ale Părții Speciale din CP

În cadrul vieții de relație, a vieții sociale, conduita, acțiunea fiecăruia este apreciată, evaluată
de ceilalți membri ai societății și considerată convenabilă ori neconvenabilă, pentru ei sau grupul
social construit după cum ea se armonizează sau vine în conflict cu acestea. Corupția este un
fenomen social prin condițiile de existență și totodată unul antisocial prin consecințele sale.
Odată cu incriminarea ei, corupția a devenit și un fapt juridic, generator de consecințe juridice,
de răspundere penală.Una din cele mai stringente probleme, mijloc de supravieţuire pentru unii și
de îmbogăţire pentru alţii, de toţi criticată și de toţi practicată – corupţia în Republica Moldova
este un subiect inevitabil, pe larg abordat în cadrul discuţiilor publice, sondajelor sociologice,
reglementărilor legislative și negocierilor politice. În pofida abundenţei informaţiei generale
despre corupţie și despre persoanele concrete care o practică, în plasa sistemului justiţiei penale
nimeresc prea puţini corupţi, iar cei care nimeresc deseori scapă de consecinţele prevăzute de
legislaţie. Chiar dacă oferă legi și organe de aplicare a legilor, statul continuă să eșueze în
combaterea corupţiei.
Infracțiunile prevăzute de capitolul XV al părții speciale a CP RM sunt săvîrșite de
persoane cu funcție de răspundere, fiind caracterizate ca niște fapte socialmente periculoase,
săvîrșite cu intenție sau din imprudență și care aduc atingere în mod exclusiv sau în principal
relațiilor sociale cu privire la activitatea de serviciu într-o întreprindere, instituție, organizație de
stat sa a administrației publice locale ori într-o subdiviziune a lor.
Totodată, infracțiunile de corupție din sectorul privat prevăzute la capitolul XVI CP
(precum luarea / darea de mită, abuzul în serviciu, falsul în documente contabile) au luat
amploare odată cu dezvoltarea și promovarea parteneriatului strategic între sectorul public și
sectorul privat.
Astfel, considerăm oportună incriminarea acestor acțiuni infracționale de către legiuitor
care vin să pună în aplicare scopul legii penale, anume de a apăra împotriva infracţiunilor,
persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, mediul înconjurător, orînduirea
constituţională…..precum şi întreaga ordine de drept, deasemenea și de a preveni săvîrșirea de
noi infracțiuni.
Potrivit alin. (1) art. 14 al Codului penal al RM infracţiunea este o faptă (acţiune sau
inacţiune) prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, săvîrşită cu vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă
penală. La acest capitol menționăm că gradul prejudiciabil al infracţiunii se determină conform
semnelor ce caracterizează elementele infracţiunii: obiectul, latura obiectivă, subiectul şi latura
subiectivă.
Așadar, pentru a identifica Subiectul infracțiunii urmează să interpretăm sensul articolului
21 al CP care recunoaşte ca subiect al infracţiunii deopotrivă cu persoana fizică, şi persoana
juridică. Pentru ca o persoană să poată fi subiect al infracţiunii, ea trebuie să fi atins, în
momentul comiterii infracţiunii, o anumită limită de vârstă. Or, numai la o anumită vârstă, şi nu
de la naştere, omul dobândeşte capacităţile psihice care-i dau posibilitate de a conştientiza
acţiunile sale şi de a şi le putea stăpâni.
Observăm, că în legislația altor state, subiect al infracţiunii este nu doar persoana care
săvârşeşte infracţiunea, dar şi persoana care participă la săvârşirea infracţiunii în calitate de
complice, instigator.
Conform prevederilor CP stabilite de legiutorul moldav, ce rezultă din interpretarea art.
21 și 42 concluzionăm că infracțiunea este săvîrșită doar de autorul acesteia. Subiect al
infracţiunii, în general, şi subiect special al infracţiunii, în special, nu poate fi considerată
persoana care contribuie la săvârşirea infracţiunii în calitate de complice, instigator sau
organizator, deoarece aceștia nu pot să execute nici măcar parţial latura obiectivă a infracţiunii.
Astfel, fapta autorului infracţiunii face parte din conduita infracţională la etapa de executare a
laturii obiective. Faptele altor participanţi la infracţiune nu pot să declanşeze producerea
rezultatului infracţional.
Subiectul infracţiunii este acea persoană care săvârşeşte o infracţiune, care posedă toate
calităţile – generale şi speciale – cerute de Partea Generală şi de Partea Specială ale Codului
penal şi care, datorită acestui fapt, devine pasibilă de răspundere penală.
Pentru a deține calitatea de subiect al infracțiunilor prevăzute în Capitolele XV şi XVI
din Partea Specială a Codului penal urmează a fi întrunite următoarele condiții:
- Vîrsta minimă de răspundere penală,
- Responsabilitatea,
- Calitățile speciale prevăzute de partea specială a CP, cu excepția art. art.325, 326 şi
334 CP RM.
Codul penal nu oferă o defniție clară a noțiunii de subiect special al infracțiunii. De aceea, pentru
a defini subiecții care au relevanță la cercetarea cap. XV și XVI urmează să apelăm la
explicațiile care ni le oferă CP la art. 123 și 123/1.
Legea penală nu impune ca cerință obligatorie posedarea calităților special de către
organizatorul, instigatorul sau complicele la infracţiunile, prevăzute la art.324, 327, 328, 329,
330/1, 332, 333, 335 sau 333/1 CP RM. Acesți participanți pot doar să dispună de calitățile
generale care le cere legea pentru a fi subiect al infracțiunii. Rezultă că din cele expuse mai sus,
subiect al infracțiunii nu poate fi decît persoana care posedă calitățile cerute de partea specială a
CP pentru infracțiunea prevăzută la articolele sus-menționate, iar statutul juridic al persoanei
evoluează în postura de subiect al infracțiunii în dependență de funcția pe care acesta o exercită,
de exemplu: statutul juridic al persoanei evoluând în postura de subiect al infracţiunii sau funcţia
pe care aceasta o exercită:
1) persoana publică (în cazul infracţiunilor prevăzute la art.324, 327-329, 332 CP RM);
2) persoana cu funcţie de demnitate publică (în cazul infracţiunilor prevăzute la art.324, 327, 328
şi 332 CP RM);
3) persoana publică străină sau funcţionarul internaţional (în cazul infracţiunii prevăzute la
art.324 CP RM);
4) persoana căreia informaţiile din declaraţiile cu privire la venituri şi proprietate i-au devenit
cunoscute în procesul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu sau al exercitării controlului (în cazul
infracţiunii prevăzute la art.330/1 CP RM);
5) persoana care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală
(în cazul infracţiunilor prevăzute la art.333 şi 335 CP RM);
6) persoana care lucrează pentru o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie
nestatală (în cazul infracţiunilor prevăzute la art.333 şi 335 CP RM);
7) arbitrul ales sau numit să soluţioneze prin arbitraj un litigiu (în cazul infracţiunii prevăzute la
art.333 CP RM);
8) persoana abilitată cu întocmirea sau utilizarea unei facturi ori a oricărui alt document sau
înscris contabil, ori cu contabilizarea unei plăţi (în cazul infracţiunii prevăzute la art.335/1 CP
RM).
Astfel, pentru recunoaşterea făptuitorului ca persoană cu funcţie de răspundere, persoană
public, persoană cu funcţie de demnitate publică și persoană publică străină şi funcţionar
internaţional, instanţele judecătoreşti trebuie să ţină cont de prevederile art. 123 și 123/1.
 O condiţie necesară pentru а fi posibila recunoaşterea persoanei în calitate de subiect
special, adică persoană cu funcţie de răspundere, este ca atribuţiile funcţionale ale acesteia să fie
stabilite în baza unui act juridic. Prezenţa acestor obligaţii pot fi reflectate atât nemijlocit în
actele de numire în funcţie (contractul de muncă, instrucţiunea de serviciu), cât şi în actele care
stau la baza reglementării activităţii autorităţii publice (legi, hotărâri de guvern).
În procesul curmării consecinţelor infracţiunii, pot fi stabilite o multitudine de acţiuni, însă
la incriminarea acestor fapte trebuie să luăm în consideraţie că valoare juridico-penală vor avea
doar acelea care pot fi executate de către persoana culpabilă şi pe care societatea este îndreptăţită
să le solicite.
De exemplu, în cauza penală nr. L54/12 de învinuire a lui Donighevici Alexandr Nicolai,
instanța de judecată a constat că Inculpatul Donighevici Alexandr, activind in funcția de
specialist principal al Subdiviziunii Teritoriale a Oficiului stãrii civile Fà1ești în baza ordinului
nr94 din 3L03.2010, avînd în virtutea acestei funcției permanent drepturi și obligații, în vederea
executării atribuțiilor functionale, avînd statut de autoritate reprezentativă a organelor de stat,
fiind obligat în virtutea functiei deținute sã dirijeze cu cunoștință de cauză sectorul de muncă
încredinat, sà manifeste inițiativà și perseverență, sà aigure îndeplinirea întocmai a sarcinilor ce
stau in fața instituției în care era angajat, sä se càlãuzeasca in exercitarea atribuțiilor, de
1egislația în vigoare, sã fie obiectiv și impartial, contrar obligațiilor și interdictiilor impuse de
funcția detinuta, a pretins și a primit bani ce nu i se cuvin de la Friptuleac Mihail promițîndu-i
perfectarea setului necesar de documente ale sale și rudelor (de gradul 1 și 2, pentru depunerea
dosarului ia Consulatul Romniei, pentru redobîndirea de catre acesta a cetãteniei române., fapt
prin care acesta a comis coruperea pasivă. Astfel, la data de 25.09.2012, Donighevici Alexandr a
fost condamnat de jud. mun. Bălți în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 324 alin.(1) CP.
Deci, obligaţia de a îndeplini anumite acţiuni trebuie să fie stabilită în baza unui act juridic,
ca urmare a poziţiei juridice speciale a persoanei cu funcţie de răspundere. Lipsa unei asemenea
prevederi poate determina fie recalificarea faptei comise de persoana cu funcţie de răspundere,
fie în genere imposibilitatea de a stabili în acţiunile ei elementele constitutive ale infracţiunii.
Spre exemplu, în cazul în care persoana cu funcţie de răspundere primeşte un avantaj
necuvenit pentru a săvârşi unele acţiuni, care însă nu ţin de obligaţiile ei de serviciu, ea nu va
putea fi trasă la răspundere penală pentru corupere pasivă, deoarece, dat fiind că în atribuţiile
sale nu sunt prevăzute atare competenţe, persoana cu funcţie de răspundere din start este pusă în
imposibilitatea de a executa acţiunile solicitate de corupător, adică lipseşte scopul săvârşirii
infracţiunii de corupere pasivă. Totodată, în dependenţă de circumstanţele cauzei, persoana poate
fi trasă la răspundere pentru infracţiunea prevăzută la art.190 СP „Escrocheria".
În ce priveşte infracţiunile prevăzute la art.325, 326 şi 334 CP RM, acestea au un subiect
general, nu un subiect special. În alţi termeni, aceste trei infracţiuni pot fi săvârşite de orice
persoană fizică responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani (şi de
orice persoană juridică (cu excepţia autorităţii publice)).
Deşi în cazul subiectului infracţiunilor prevăzute la art.326 CP RM nu se cere nici o
calitate specială, totuşi, în ipoteza infracţiunii de trafic de influenţă, este obligatoriu să existe
circumstanţe anumite în a căror prezenţă un asemenea subiect îşi săvârşeşte fapta. În legătură cu
aceasta, au dreptate S.Brînza şi V.Stati, când afirmă că subiectul infracţiunii de trafic de
influenţă trebuie să fie o persoană care are influenţă sau care susţine că are influenţă asupra unui
funcţionar.
Drept exemplu poate servi sentința adoptată la data de 28.03.2013 de judecătoria
Nisporeni pe dosarul nr. 1-26/2013 prin care Crîșmaru Alexandru, în luna octombrie 2008,
urmărind scopul de a primi bani pentru sine, a cerut de la Bobernaga Victor, suma de 650 euro
sub pretextul favorizării la întocmirea pașaportului românesc, susținînd că are influență asupra
funcționarilor din ambasadele României și a Republicii Moldova, care pot perfecta actele în
termini restrînși. tot în aceleași împrejurări, Crîșmaru Alexandru a mai primit bani și de la alte
personae în anii 2009 și 2010. Reieșind din totalitatea cricumstanțelor stabilite, instanța a
recunoscut vinovat pe Crîșmaru Alexandru de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin.
(2) lit. c) stabilindu-I pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 1500 u.c.

Noţiunea “persoana publică” din alin.(2) art.123 CP RM include două sensuri subsecvente:
a) de funcţionar public; b) de persoană publică, care nu este funcţionar public, dar care se
asimilează acestuia. Deasemenea, observăm că sintagma “funcţionarul public cu statut special”,
utilizată în alin.(2) art.123 CP RM, nu întotdeauna desemnează un funcţionar public în sensul
strict al legii, în unele cazuri, această sintagmă se referă la persoane care se asimilează unui
funcţionar public şi care deţin grade speciale sau militare. În afară de persoanele care deţin grade
speciale sau militare, considerăm că mai pot fi asimilate funcţionarilor publici persoanele făcând
parte din alte categorii specificate în alin.(2) art.123 CP RM: angajatul autorităţilor publice
autonome sau de reglementare, al întreprinderilor de stat sau municipale, al altor persoane
juridice de drept public; angajatul din cabinetul persoanelor cu funcţii de demnitate publică;
persoana autorizată sau învestită de stat să presteze în numele acestuia servicii publice sau să
îndeplinească activităţi de interes public
Luînd în considerație complexitatea interpretării aceste noțiuni, consider oportună
modificarea dispoziţiei de la alin.(2) art.123 CP RM, pentru ca ea să reflecte cu cât mai multă
precizie juridică realitatea socială. Astfel, este posibil ca dispoziţia de la alin.(2) art.123 CP RM
să fie modificată, în așa fel încât să conținutul ei nu nu lase loc de interpretare instanței de
judecată, de fiecare daca cînd această este nevoită să aplice articolele în cauză.

Bibliografie

1. Teză de doctor Timofei Corina- Răspunderea penală pentru traficul de infulență

2. Codul penal al RM din nr. 985-XV din 18.04.2002
3. Manuale de drept penal, Partea Specială
4. Hotărîrea Plenului CSJ nr. 5 din 30.03.2009 cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare
la răspunderea penală pentru corupere pasivă ori activă
5. Teză de doctor Popov Ruslan- Subiecții infracțiunilor prevăzute la Cap. XV și XVI din
partea specială a Codului Penal.
6. Sentința jud. Nisporeni din 28.03.2013 de condamnare a cet. Crățmaru Alexandru
7. Sentința jud. mun. Bălți din 25.09.2012 de condamnare a cet. Donighevici Alexandr.
8. R. Popov - Subiecţii speciali ai infracţiunilor prevăzute în cap.XV din partea specială a
Codului penal (alţii decât persoana publică şi persoana cu funcţie de demnitate publică)
Partea I //Revista Naţională de Drept 10/81, 2013
9. R. Popov - Persoana juridică în calitate de subiect al infracţiunilor prevăzute în cap.XV şi
XVI din partea specială a Codului penal. Partea II //Revista Naţională de Drept 11/61,
2012
10. http://cna.md/ro/sentinte
Dilion Diana, gr. 314, USM, Drept