MASINI (GENERATOARE) HIDRAULICE

Generatoarele hidraulice sunt maşini de lucru destinate să transforme energia mecanica in energie
hidraulica. După natura fluidului antrenat, generatoarele hidraulice se pot clasifica în:

1. Pompe maşini funcţionând cu lichide;

2. Ventilatoare şi suflante maşini funcţionând cu gaze.

In cazul maşinilor funcţionând cu gaze, daca fluidul nu suferă comprimări însemnate, procesele
termodinamice au o importanţă redusă iar studiul funcţionarii se poate face aplicând exclusiv legile
hidrodinamicii. Maşinile funcţionând cu gaze la diferenţe mari de presiune (de exemplu
compresoarele) sunt tratate în cadrul maşinilor termice deoarece în procesul funcţionării au loc
importante transformări termodinamice.

După principiul funcţional prin care se efectuează transformarea de energie, generatoarele

hidraulice pot fi clasificate în următoarele categorii:

1. Pompe hidrodinamice (turbopompe): maşini în care transformarea de energie are loc

datorită interacţiunii dintre palete şi fluid (prin modificarea momentului cantităţii de mişcare); sunt
caracterizate prin viteze mari ale fluidului faţă de organele active ale maşinii, iar debitul variază cu
înălţimea de pompare.
2. Pompe volumice: maşini în care au loc deplasări periodice ale unor
volume de lichid dinspre aspiraţie către refulare, cu creşterea corespunzătoare a presiunii ; sunt
caracterizate prin deplasări reduse ale fluidului faţă de organele active ale maşinii (rotor, piston,
membrană etc.), iar debitul variază foarte puţin cu înălţimea de pompare.
3. Pompe cu fluid motor: maşini la care energia lichidului transportat se
măreşte prin transformarea energiei unui fluid motor.
4. Pompe electromagnetice: generatoare hidraulice ce transportă metalul lichid
datorită forţelor care iau naştere prin interacţiunea dintre curentul electric ce trece prin metal şi
câmpul magnetic respectiv.
5. Elevatoare hidraulice: instalaţii ce ridică apa la o înălţime geometrică fixă,
crescând doar energia de poziţie a lichidului.

POMPE CENTRIFUGE

1º1º DESCRIEREA ŞI FUNCŢIONAREA POMPELOR

Pompele centrifuge denumite şi radiale, sunt maşini care transformă energia electromecanică
preluată de la un motor de antrenare, în energie hidraulică, datorită interacţiunii dintre organele
active ale maşinii (paletele rotorului) şi lichidul vehiculat. Denumirea este dată de sensul de
circulaţie al fluidelor de lucru, în direcţie radială, în timpul procesului de creştere a energiei
hidraulice. În figura 1 este prezentată o secţiune (de principiu) printr-o pompă centrifiugă
monoetajată, însoţită de o vedere în perspectivă a acesteia.

1 7 3 5
10 11 9 12
3 4 5

8 2 1 6

Fig. 1 Pompă centrifugală monoaspirantă, monoetajată

După cum se observă, sub aspect constructiv, pompa centrifugă studiată este compusă din
următoarele subansamble principale:
Rotor, 1 Delimitează spaţiul în care are loc transferului de energie. Este format dintr-o
coroană circulară 9 fixată pe arborele 5, dintr-un inel 10 şi mai multe palete 11
curbate, înclinate spre înapoi faţă de sensul de rotire. Partea coroanei cu care se
realizează prinderea pe arbore se numeşte butuc.
Carcasă, 2 Este constituită din capacul de aspiraţie 8 (racordat la conducta de aspiraţie) şi
camera spirală de refulare 6, ce se termină prin difuzorul 7 (racordat la conducta de
refulare). Pentru a evita pătrunderea aerului în zona de aspiraţie (aceasta fiind
principala cauza în funcţionarea necorespunzătoare a pompelor) zona în care
arborele trece prin carcasă este prevăzută cu o etanşare specială, 12.
Suport, 3 Reprezintă totodată batiul pompei şi încorporează lagărul în care este fixat arborele
prin intermediul rulmenţilor 4.

Fig. 2 Pompă centrifugală monoetajată cu aspiraţie dublă

În circulaţia sa prin pompă, lichidul trece prin două faze energetice. În prima, la trecerea prin rotor,
îi este mărită considerabil energia prin creşterea vitezei. În a doua etapă, lichidul, care la ieşirea
din rotor dispune de o energie cinetică ridicată, este colectat în camera spirală, de secţiune
continuu crescândă şi apoi condus prin difuzor spre conducta de refulare. Diminuarea vitezei în
camera spirală şi difuzor (consecinţă a Ecuaţiei Conservării Masei) are ca rezultat creşterea
energiei potenţiale de presiune statică (consecinţă a Ecuaţiei Conservării Energiei), deci o creştere
a presiunii statice a lichidului.

1º2º Curbe caracteristice

Pentru a caracteriza modul de funcţionare al unei pompe este necesară cunoaşterea
dependenţelor dintre parametrii funcţionali ai acesteia:
¾ debit Q , sarcină H , putere utilă Pu , puterea consumată Pc , randament η .
Sarcina pompei H , numită şi înălţime de pompare, reprezintă diferenţa dintre energia specifică
(energia raportată unităţii de greutate) a lichidului la ieşirea din pompă (refulare) şi energia
specifică de la intrarea în pompă (admisie):

ν r2 − ν a2 p r − pa
H = e r − ea = + + ( zr − za ) [m col. lichid] , (1)
2g ρ ⋅g

unde: ν r ,a [m/s] viteza medie a lichidului în secţiunea de refulare, respectiv aspiraţie;

pr ,a [N/m 2 ] presiunea statică a lichidului în secţiunea de refulare, respectiv

aspiraţie;
zr ,a [m] cotele de nivel ale celor două secţiuni de calcul faţă de un plan de
referinţă;

ρ [kg/m 3 ] densitatea lichidului;

γ = ρ ⋅ g [N/m 3 ] greutatea specifică lichidului.

Pu reprezintă partea de putere primită la arborele pompei ( Pc = M ⋅ ω ) valorificată sub formă de

putere hidraulică. Se calculează cu relaţiei:
Pu = γQH [W] , (2)

unde: M [Nm] momentul transmis la arborele pompei;

ω [s -1 ] viteza unghiulară a rotorului pompei.

Randamentul global al pompei se calculează conform relaţiei:

Pu
η= , (3)
Pc
 unde: Pc [W] puterea preluată de arborele pompei de la motorul de antrenare
(puterea consumată).

În general, se determină pe cale experimentală legăturile funcţionale H = f ( Q ) , Pu = f ( Q ) ,

Pc = f ( Q ) , η = f ( Q ) pentru o turaţie constantă, reprezentarea grafică a acestora purtând

denumirea de curbe caracteristice. Formele curbelor caracteristice pompelor centrifugale sunt
prezentate în figura 2.1.
Dacă pentru alimentarea unui consumator, debitul furnizat de o singură pompă este insuficient,
sau înălţimea de pompare este prea mică, se pot cupla în paralel, respectiv în serie, mai multe
pompe. Funcţionarea unor astfel de cuplaje este descrisă tot cu ajutorul curbelor caracteristice.
Teoretic, în cazul a două pompe identice legate în paralel debitul se va dubla pentru aceeaşi
sarcină. În cazul cuplării în serie, sarcina (înălţimea de pompare) se va dubla pentru acelaşi debit.
Formele curbelor caracteristice pompelor centrifugale funcţionând în paralel, respectiv serie, sunt
prezentate în figura 2.2.

H [m] H [m] Caracteristica interioară

a două pompe în serie
Hoptim PC [kW]
Caracteristica interioară
a unei pompe
Caracteristica interioară
η max a două pompe în paralel
η

Q optim
Q [m 3/s] Q [m 3/s]
Fig. 2.1 Fig. 2.2

1.2.3 LEGILE DE SIMILITUDINE ALE POMPELOR CENTRIFUGE

Q Q1 Q2 (4)
3
= ct . ⇔ 3
= 3
nD n1 D1 n2 D2

H H1 H2 (5)
2 2
= ct . ⇔ 2 2
= 2 2
n D n1 D1 n2 D2

P P1 P2 (6)
= ct. ⇔ =
ρ n 3 D5 ρ1 n1 3 D15 ρ2 n2 3 D2 5

unde: Q debitul volumic;

n turaţia rotorului [rot/min];
 D dimensiunea caracteristică (diametrul);
ρ densitatea fluidului de lucru.
Aceste legi sunt valabile şi pentru alte categorii de turbomaşini.

2. VENTILATOARE RADIALE
2.1º MĂRIMI CARACTERISTICE VENTILATOARELOR
Ventilatoarele sunt pneumogeneratoare ce funcţionează cu medii gazoase. În acest scop ele
transformă energia mecanică, preluată de la motorul de antrenare, în energie pneumatică,
manifestată sub forma creşterii presiunii totale a gazului între aspiraţie şi refulare. Ventilatoare
radiale acoperă un domeniu larg de debite şi presiuni, utilizarea acestora impunându-se în
aplicaţiile unde este necesară o funcţionare silenţioasă. Denumirea este dată de sensul de
circulaţie al fluidului de lucru, în direcţie radială.

2.1º1º Parametrii geometrici şi cinematici

Principalii parametri geometrici şi cinematici ce caracterizează ventilatoarele (radiale) din punct de
vedere constructiv sunt prezentaţi în figura 1:

A
A-A

va
D2
D1
da

Detaliu rotor
A

Fig. 3

d a ,r diametrul racordului de aspiraţie, respectiv refulare;

Aa ,r ariile secţiunilor de aspiraţie, respectiv refulare, determinate la nivelul racordurilor

ce delimitează ventilatorul de instalaţia în care este integrat;
ν a ,r viteza medie normală pe secţiunea de aspiraţie, respectiv refulare;

D1,2 diametrul de intrare în rotor, respectiv ieşire din rotor;

b1,2 lăţimea paletelor rotorului la intrarea în rotor, respectiv la ieşirea din rotor;

ν1,2 viteza absolută a gazului la intrarea în rotor, respectiv la ieşirea din rotor, faţă de un
punct fix (de exemplu faţă de carcasă);
u1,2 viteza tangenţială la intrarea în rotor, respectiv la ieşirea din rotor; se determină
conform relaţiei (7);
 w1,2 viteza relativă a gazului la intrarea în rotor, respectiv la ieşirea din rotor, faţă de un
punct în mişcare (de exemplu faţă de canalele rotorului).

( π D1,2 n )
u1,2 = , (7)
60

unde: n [rot/min] turaţia ventilatorului.

1º2º Parametrii funcţionali

Debitul masic (sau volumic) se defineşte ca fiind fluxul vectorului viteză prin secţiunea de aspiraţie
Sa sau refulare Sr în unitatea de timp:

( Qm )a ,r = ( ∫ ρ ν n dS )a ,r , (8)
S

unde: νn viteza fluidului prin secţiunea de calcul, pe direcţia normală;

ρ densitatea gazului.

Presiunea totală ∆ptot a ventilatorului reprezintă creşterea presiunii gazului la trecerea prin
ventilator, adică diferenţa dintre presiunea totală medie la refulare şi presiunea totală medie la
aspiraţie:
∆ptot = ( ptot )r − ( ptot )a = ( p st + pdin )r − ( p st + pdin )a , (9)

unde: ( pst )r ,a - presiunile statice la refulare, respectiv aspiraţie;

( pdin )r ,a - presiunile dinamice medii la refulare, respectiv aspiraţie.

În aplicaţiile practice, presiunea totală se determină cu relaţia:

ρν 2 ρν 2
∆ptot = ( p st + )r − ( p st + )a . (10)
2 2

Din punct de vedere energetic, ∆ptot este puterea transferată de ventilator gazului vehiculat,

raportat la debitul volumic, deci puterea utilă Pu (partea de putere primită la arborele rotorului

Pc = M ⋅ ω valorificată sub formă de putere hidraulică):

Pu = Q ∆ptot . (11)

Randamentul ventilatorului se calculează conform relaţiei (7):

Pu
η= , (12)
Pc

2.1º3º Coeficienţii funcţionali adimensionali

Reprezintă relaţii între parametrii funcţionali (debit, presiune, putere) şi cei geometrici, respectivi
cinematici (dimensiuni caracteristice, viteza gazului, turaţie). Principalii coeficienţi adimensionali ce
caracterizează funcţionarea ventilatoarelor şi relaţiile de calcul corespunzătoare acestora sunt:
 - coeficientul de debit Q
ϕ= ;
π (13)
D 22 u 2
4
- coeficientul de presiune ∆ptot
ψ = ;
u 22 (14)
ρ
2
- coeficientul de putere Pc ϕψ
λ= = ;
ρ 3 π η (15)
u2 D22
2 4
- turaţia specifică Q1 / 2
ns = 20π 3/4
n;
 ∆ptot  (16)
 
 n 

Toate ventilatoarele care au aceeaşi turaţiei specifică şi care sunt asemenea geometric, formează
o familie de ventilatoare.

2.1º4º CURBE CARACTERISTICE

Pentru a caracteriza modul de funcţionare al unui ventilator este necesară cunoaşterea
dependenţelor dintre parametrii funcţionali ai acestuia: debit Q , presiunea totală ∆ptot , putere utilă

Pu , puterea consumată Pc , randament η .

Caracteristicile simple reprezintă dependenţele dintre parametrii funcţionali (debit, presiune,
putere, randament): ∆ptot = f ( Q ) , Pc = f ( Q ) , η = f ( Q ) . Se obţin în urma încercărilor de laborator
pe standuri speciale şi caracterizează comportamentul ventilatoarelor în exploatare.
Caracteristicile adimensionale reprezintă dependenţele dintre coeficienţii funcţionali adimensionali:
ψ = f ( ϕ ) , λ = f ( ϕ ) , η = f ( ϕ ) . Este preferabilă utilizarea acestora întrucât dau informaţii despre
ventilatoarele din aceeaşi familie şi nu depind de turaţie sau de dimensiunile caracteristice ale
ventilatoarelor.
Formele curbelor caracteristice ventilatoarelor radiale sunt prezentate în figura 4.
∆ptot [Pa]
(ψ) PC [kW]
(λ)

Q [m3/s] (ϕ)
Fig. 4

Ventilatoare axiale (vezi lucrarea de laborator).