Un instrument de măsură este un sistem de corpuri, cel puțin în parte solide, cu

mobilitate mutuală, folosit la măsurarea sau controlul mărimilor de stare fizico-chimică

sau a mărimilor de stare globale ale unui sistem fizic, deduse din cele de stare, sau
corpuri fără mobilitate mutuală, dar gradate, care servesc pentru măsurători
geometrice.[1]
După categoria (felul) mărimilor ale căror valori sunt măsurate cu ele, instrumentele
de măsură se grupează în:

 instrumente de măsură mecanice, care măsoară dimensiuni liniare ( metrul,

rigla, calibrul, micrometrul), unghiuri (raportorul), arii (planimetrul), volume (
biureta, cilindrul gradat), timpul (orologiul, ceasornicul, cronometrul), viteza
(vitezometrul, anemometrul, tubul Pitot), turația (tahometrul), accelerația
(accelerometrul), frecvența (frecvențmetrul), amplitudinea vibrațiilor
(seismometrul), forța (dinamometrul, balanța, cântarul), presiunea (manometrul,
barometrul), densitatea lichidelor (areometrul), nivelul ( nivela), orizontalitatea
(nivela), altitudinea (altimetrul), debitul (apometrul, contorul) etc.

 instrumente de măsură termice, care măsoară mărimi termice: temperatură

(termometrul), cantitate de căldură (calorimetrul).

 instrumente de măsură electrice, care măsoară mărimi electrice, de exemplu:

ampermetrul, voltmetrul, wattmetrul, fazmetrul, frecvențmetrul, ohmmetrul etc. De
asemeni sunt denumite uzual electrice acele instrumente cu care se măsoară
diferite mărimi (neelectrice) prin conversia lor în mărimi electrice.

 instrumente de măsură magnetice, care măsoară mărimi magnetice, de

exemplu: intensitatea de câmp magnetic (magnetometrul), tensiometrul magnetic,
permeabilitatea materialelor (permeametrul), sau cele care au ca piesă de lucru
principală un magnet.

 instrumente de măsură optice, care măsoară mărimi optice, de exemplu

luxmetrul. De asemeni sunt denumite uzual optice acele instrumente care au
incluse în construcția lor principială lentile sau oglinzi .