Medvediuc Paraschiva-Alina

FLRC, Ri, anII

Teme de recuperare
Soluţii oferite de metodologia managerială
1. Abordarea tradiţională a stilurilor manageriale: democratic, laissez-faire, autoritar

Managementul educaţional este acea disciplină care facilitează drumul spre o relație

educațională productivă, ea acționeaza atât în cazul personalității elevilor cît și a comportamentelor
profesorilor.

“Definim managerul ca pe o persoană cu funcţie managerială şi care are competenţe

decizionale şi responsabilităţi în activitatea de coordonare a unor grupuri diferite ca mărimea.”
Profesorul se poate identifica cu un manager, deoarece intră în contact direct cu elevii, iar rolul
acestuia în formarea elevului este de maximă importanță. Acesta ca manager educațional trebuie să
dea dovadă de vocație, el trebuie să stăpânească nu doar elemente de știință ci și să aibă capacitatea
de a forma personalități și de a pregăti elevii pentru a înfrunta societatea contemporană.
Profesorul în procesul educațional nu trebuie privit ca “sursă de autoritate sau sursă de
putere”. Aceste doua noțiuni trebuie abordate cu o anumită strategie, în clasă, pentru a putea da
roade. În secolul vitezei, progresul învăţământului se datorează slăbirii controlului profesorului şi
instaurării unei atmosfere relaxate de învăţare. Tot în această perioadă a apărut și  leadership-ul care
înseamnă ptrivit DEX-ului “participarea obținută prin mijloace necoercitive (o participare liber
consimțită), având ca finalitate indeplinirea obiectivelor”, iar etimologic vorbim “leader”
(englezescul leader) și leadership vin de la verbul englezesc “to lead”, care are mai multe sensuri: a
conduce, a determina, a dirija, a îndruma, a arăta drumul.
Acest concept a fost dezvoltat după o serie de studii realizate de Kurt Lewin.Aceste studii au
fost aplicate pe câteva grupuri de elevi cu trei supraveghetor care aveau comportamente diferite față
de elevii care trebuiau să îndeplinească diferite sarcini de lucru, astfel testându-se trei tipuri de
leadership: stilul autoritar, democratic şi laissez-faire.
Acțiunea fiecărui tip de profesor era diferită din prisma în care lua decizii privind organizarea
grupului de elevi, activităţile desfăşurate, modul în care efectua evaluarea dar şi modul în care
exercita controlul asupra lor. Profesorul autoritar era caracterizat prin hotărâre în luarea deciziilor și
a modalităților de lucru, a tehnicilor folosite, nu împărtăşea elevilor criterile de evaluare, nu se
implica în activităţile concrete ale grupului şi manifesta un control strict dar si structura timpul de
lucru. Profesorul democrat reprezintă cooperare cu elevii, acesta apropune diverse metode de
predare-învățare-evaluare, elevii având posibilitatea de a alege, acestia pot alege singuri cu cine
poat lucra la rezolvarea diferitelor sarcini, profesorul lăuda, aprecia și critica asemenea elevilor și se
comportă ca un membru al grupul. Profesorul care reprezenta tehnica laissez-faire reprezintă un

1
Medvediuc Paraschiva-Alina
FLRC, Ri, anII

conducător pasiv, unul indiferent care consideră că e suficient cât, ce și cum predă, mereu acceptă
deciziile elevilor și le oferă ajutor.
Făcându-se comparaţii între cele trei stiluri educaționale diferite s-a ajuns la concluzia că
diferenţele cele mai clare s-au evidenţiat la comportamentul grupului şi la relaţiile dintre membrii
acestuia. Stilul autoritar imprimă comportamente de învățare mecanică, de tip executorii, marcate
de agresivitate și răbufniri,copiii au tendinţa să transfere toată responsabilitatea către adult, sunt
lipsiţi de iniţiativă, devin pasivi, irascibili, ajungându-se uşor la acte de violenţă verbală între ei,
dominând o atmosferă tensionată. Stilul democratic oferă rezultate acceptabile din punct de vedere
social și superioare pe plan didactic, iar la fel ca în stilul laissez-faire, relaţiile dintre copii au fost
detensionate, armonioase, de cooperare, conducând la manifestări de prietenie.

2. Profesorul între autoritate şi putere: statut social şi rol. Managementul conflictului de

rol.

„Profesorul care mânuiește corect și cu eficiență autoritatea formală, care demonstrează

abilitate în predare și apreciază efortul elevilor de a învața, va caștiga respectul elevilor săi”.

Executarea corectă a rolului de profesor depinde în cea mai mare măsură de personalitatea
profesorului și a situațiilor cu care se confruntă, dar și maniera în care le rezolvă. Profesorii nu-și
aleg elevii și nici elevii profesorii, proferorului îi revine sarcina și răspunderea de a se înțelege cu
elevii clasei respective. În acest colectiv deja format, profesorul trebuie să se integreze și să devină
un membru cu statut special.
Prin statutul pe care il detine profesorul este investit cu autoritate. Aceasta autoritate este o
autoritate formala. De felul in care folosim aceasta autoritate formala depinde autoritatea personală.
Profesorul conduce, decide, influențează, organizează, apreciază, controlează, îndrumă, este
un model pentru elevi. El trebuie să își exercite calitățile și atributele asupra grupului și asupra
fiecărui membru al grupului cu scopul obținerii succesului școlar dar și al modelării personalității.
Cele mai frecvente stiluri de conducere educațională sut stilurile: “autoritar” și
“democratic”. Stilul democratic este superior celui autoritar și este cunoscut ca stilul în care
profesorul: încurajează implicarea activă a elevilor în procesul învăţării, iniţiativa, potenţialul lor
creativ; valorizează experienţa cognitivă a elevilor, cooperează şi conlucrează cu elevii în
organizarea situaţiei de învăţare; prezintă criteriile comune de apreciere, de întărire
pozitivă/negativă pe care le respectă împreună cu elevii; se comportă ca un membru al grupului,
Kenneth Moore caracterizează astfel stilul democratic ca fiind: prietenos, ferm, încurajează,
stimulează, ajută, îndrumă, convinge, este atent, deschis, cinstit, influenţează. Stilul autoritar este
stilul care se caracterizează prin selectarea şi promovarea tehnicilor, a procedeelor de învăţare, a
2
Medvediuc Paraschiva-Alina
FLRC, Ri, anII

modalităţilor de lucru, a etapelor activităţii dirijată efectiv de către profesor, el structurează timpul,
nu încurajează iniţiativele, sancţionează atitudinile şi rezultatele instruirii elevilor, menţine o
anumită distanţă faţă de grup. Caracteristicile stilul autoritar sunt următoarele: este şef, are voce
ascuţită, aspră, comandă, arată putere, exercită presiune, cere imperativ cooperare, “îţi spun eu ceea
ce trebuie să faci", impune ideile sale, domină, descoperă greşeli, critică, pedepseşte, "eu decid, tu
asculţi", îşi asumă întreaga responsabilitate.
Dacă este practicat stilul democratic, atmosfera grupului este plăcută, iar elevii sunt
rezistenți la factoriii de stres, pe când daca profesorul abordeaza un stil de conducere autoritar
elevii, subiecții vor fiemotivi și nesiguri pe sine.
Stilul predării poartă amprenta personalităţii educatorului, acesta se poate ameliorasau
chiar schimba. În activitatea de predare stiluri pot fi variate și influenţează mai mult sau mai puţin
modul în care elevii se raportează la învăţător şi la sarcina de învăţare sau atmosfera din clasă.
Un bun educator este capabil de o mare varietate de stiluri didactice, având posibilitatea de
a-şi adapta munca sa diferitelor circumstanţe, dând predării flexibilitate şi mai multă eficienţă.

Dimensiunile managementului clasei de elevi. Managementul lecţiei. Deprinderi manageriale ale

procesului educaţional

3. Managementul activităţilor de grup

Grupul reprezintă“două sau mai multe persoane care interacţionează într-o manieră regulată
pentru a atinge un obiectiv comun”„un grup social unde, ca urmare a interrelaŃiilor ce se stabilesc
între membrii săi, apare şi se manifestă o realitate socială cu consecinŃe multiple asupra
desfăşurării procesului instructiv-educativ”. (Ion Nicolae –Microsociologia colectivului de elevi,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974).

Pentru a putea fi posibil procesul de educație elevii sunt organizați după anumite criterii,
cum ar fi: vârstă, repartizarea geografică a populației, psihosocial dar și didactic.

Clasa este un cadru unde are loc procesul de învățare, se formează priceperi şi deprinderi,
competențe în diferite domenii și conferă elevului posibilitatea de integrare socială. Din perspectivă
psihosocială, în clasă “circulă” o sumedenie de sentimente și păreri care influențează grupul,
acestea sunt: atracție, respingere, afirmare de sine, ascensiune, retragere, suspiciune, pretenții,
stimă.

3
Medvediuc Paraschiva-Alina
FLRC, Ri, anII

Activitatea de grup se realizează prin interacțiune și relații interpersonale, acestea au fost

definite ca: „legături psihologice conştiente şi directe între oameni”. Într-o clasă, elevii au sarcini
comune, și contribuie la formarea unor relații de interdependență între ei, pentru a putea realiza
obiectivele comune. Pe parcursul orelor , apărând sentimentul de obișnuință, între elevi se creează şi
relații afective, precum şi tensiuni sau conflicte.

Relațiile care se crează între elevii unei clase, sunt următoarele: relații de cunoaştere
reciprocă - ce presupun ca elevii simt nevoia sa se cunoască unii pe alți, încep cu colegul de bancă
sau cu cel de lângă el şi continuă cu ceilalți în funcție de anumite interese. Cei care nu au o
asemenea nevoie de obicei sunt retraşi, comunică greu nu doar cu profesorul, ci şi cu profesorul. De
asemenea, mulți elevi simt nevoia de a transmite celorlalți informații despre ei. Aceste
comportamente, de a transmite, trebuie încurajate de profesor pentru că va comunica mai uşor şi
mai deschis cu clasa.

Relațiile de intercomunicare presupune nevoia copiilor de a comunica cu cei din jur. Pentru
aceasta trebuie învățați ce pot să comunice, dar și încurajați să comunice altora ceea ce ştiu şi să
ceară informațiile care-i interesează.

Relații socio-afectivse referă la faptul că între elevi se formează relații de simpatie, de

antipatie, de apropiere, sau chiar de respingere. De cele mai multe ori, este obișnuit ca într-o clasă
în care sunt relații de antipatie, chiar duşmănie între elevi, procesul de predare-învățare se produce
într-o manieră mai greoaie, are de suferit. Aceste tipuri de relații formează la elevi emoții şi
sentimente. Unii dintre acestia își formează aceste sentimente in mediul familial, emoții şi
sentimente care-i împing către respingerea celor din jur. Cu mai multe situații de acest fel nu mai
putem vorbi despre o clasă unită, despre un adevărat colectiv.

Relațiile de influențare și relațiile şi interacțiunile care se dezvoltă în clasă imprimă în

mentalul elevilor o serie de valori şi norme care-i influențează în mod negativ sau afirmativ
procesul de formare. Aceste influențe se produc de cele mai multe ori fără voia elevilor, darcu toate
acestea îi pot schimba în bine sau în rău.

Influențele pe care unii elevi le au asupra altora trebuie studiate cu atenție cu tact spre
aspectele pozitive. Deviațiile de comportament ale unor elevi determinate de relațiile de influențare
din cadrul clasei asupra cărora se intervine cu agresivitate duc la serioase crize, care se rezolvă cu
multă greutate.