TRIPLA SEMNIFICAȚIE A ZILEI DE 9 MAI

Ziua Europei, Ziua Independenţei proclamată în 1877 şi Victoria Coaliţiei Naţiunilor Unite
în cel de-al Doilea Război Mondial 1945 – sunt motivele de sărbătoare pentru poporul
român, în ziua de 9 mai.
Astăzi, 9 mai, se împlinesc 140 de ani de când România îşi proclama îndependenţa de stat.
În 9 mai 1877, ministrului de externe al României, Mihail Kogălniceanu declara în Camera
Deputaţilor: “Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”. A doua zi, la 10 mai,
independenţa a fost proclamată din nou şi votată de către Camerele reunite, după care a fost
promulgată de către domnitorul Carol I şi publicată în Monitorul Oficial.
O „declaraţie de independenţă” sub forma unui document nu a existat. La 9 mai 1877 [….],
Adunarea a votat moţiunea prin care “ia act că resbelul între România şi Turcia, că ruperea
legăturilor noastre cu Poarta şi independenţa absolută a României au primit consacrarea lor
oficială”. Tot în aceeaşi zi, de 9 mai, Senatul a votat, tot în unanimitate, o moţiune
asemănătoare.
A doua zi, la 10 mai, independenţa a fost proclamată din nou, dar de data aceasta de Camerele
reunite, după care declaraţia de independenţă a fost promulgată de către domnitorul Carol I.
După făurirea statului naţional român, în 1859, prin Unirea Moldovei cu Ţara Românească, sub
domnia lui Alexandru Ioan Cuza statul român a trecut la înfăptuirea unei serii de reforme pentru
modernizării ţării care au constituit temelia proclamării şi, ulterior, a cuceririi independenţei de
stat. România continua să fie vasală Imperiul Otoman, era silită să recunoască suzeranitatea
otomană, să plătească un tribut anual şi să accepte stăpânirea Porţii în Dobrogea, la gurile 
Dunării, iar independenţa ţării devenise un ideal al tuturor românilor. Războiul ruso-turc,
izbucnit în aprilie 1877, a constituit ocazia ideală pentru ca România să-şi câştige independenţa,
iar implicarea ţării, oficializată prin actele adoptate de Adunarea Deputaţilor şi de Senat, în zilele
de 29 şi 30 aprilie 1877, a decis soarta conflictului şi stabilirea învingătorilor. Pe acest fond, la 9
mai 1877, ministrul de externe din acea perioada, Mihail Kogălniceanu, rostea faimoasele
cuvinte:„ suntem dezlegaţi de legăturile noastre cu Înalta Poartă... Guvernul va face tot ce va
fi în putinţă ca starea noastră de stat independent şi de sine stătător să fie recunoscută de
Europa”.
A doua zi, la 10 mai, independenţa a fost proclamată din nou, dar de data aceasta de
Camerele reunite, după care domnitorul Carol I a acceptat-o proclamând Independenţa de
Stat a României. Guvernul român a hotărât încetarea plăţii tributului de 914.000 lei, suma fiind
direcţionată către bugetul armatei. Dintre marile puteri europene, Franţa a primit cu rezervă
Proclamaţia de Independenţă, iar Regatul Unit al Marii Britanii chiar cu ostilitate, în timp ce
Imperiul Otoman a reacţionat dur la acţiunile politice şi militare ale românilor cu măsuri de
descurajare: diplomaţii români de la Constantinopol au fost suspendaţi, nave româneşti cu
cereale au fost sechestrate, oraşele Brăila şi Reni au fost bombardate, iar pichete de frontieră au
fost atacate.
În iunie 1877 a început războiul ruso-româno-otoman pe 2 fronturi, unul în Balcani şi altul în
Caucaz. Alături de armata rusă din Balcani au luptat armata română, sârbii, muntenegrenii şi
bulgarii. În bătăliile de la Plevna şi Griviţa tupele române, conduse de Regele Carol I, s-au
comportat admirabil, iar cucerirea Vidinului a încheiat participarea victorioasă a armatei române
la Războiul de Independenţă.
Armata română şi-a făcut intrarea triumfală pe Podul Mogoşoaiei din Bucureşti pe 8
octombrie 1877. Pe 13 iulie 1878, prin Tratatul de la Berlin, marile puteri europene au
recunoscut independenţa României, în a cărei componenţă intrau Delta Dunării, Insula Şerpilor şi
Dobrogea, până la linia de la est de Silistra - sud de Mangalia. Cele trei judeţe româneşti din
sudul Basarabiei - Cahul, Bolgrad şi Ismail - reveneau Rusiei.
În secolul al XIX-lea, în amintirea marilor bătălii din Războiul de Independenţă, cele
patru mari artere ale Bucureştiului au fost botezate Calea Victoriei, Calea Griviţei, Calea
Plevnei, şi Calea Rahovei.
Astăzi, 9 mai, se împlinesc, de asemenea, 72 de ani de la capitularea Germaniei naziste în cel
de-al doilea război momdial.
30 aprilie 1945 - sinuciderea lui Hitler. Pe 1 mai se semnează o pace separată a SS şi
Wermacht-ului cu aliaţii, minus sovieticii. Bătălia Berlinului s-a încheiat pe 2 mai, cu predarea
necondiţionată a capitalei către ruşi. Semnarea actului de capitulare a avut loc la 7 mai 1945, ora
locală 02.41, în clădirea unui liceu din orașul francez Reims, unde își avea cartierul general Forța
Expediționară Aliată aflat sub conducerea generalului american Dwight D. Eisenhower.
Documentul viza ca la 8 mai, ora locală 23.01, ''Înaltul Comandament German va emite, în
același timp, ordinele către toate autoritățile militare, navale aeriene germane și tuturor forțelor
aflate sub control german să înceteze operațiunile aflate în desfășurare și să rămână în pozițiile în
care se află''. (Documentul a fost semnat de Walter Bedell Smith, reprezentantul Aliaților, Ivan
Susloparov, din partea sovieticilor, generalul maior Francois Sevez, în calitate de martor, și din
partea Înaltului Comandament German de către generalul Alfred Jodl.)
La dorința expresă a conducătorului sovietic Iosif V. Stalin, în noaptea de 8 spre 9 mai 1945,
procesul de capitulare a Germaniei a fost reluat în cartierul general al armatei sovietice din
Belin-Karlhorst. (De această dată, documentul a fost semnat de către Wilhelm Keitel din partea
Înaltului Comandament German, de mareșalul britanic Arthur William Tedder din partea Forței
Expediționare Aliate și, în calitate de martori, au semnat generalul American Carl Spaatz și
generalul francez Jean de Lattre de Tassigny.)
În urma semnării actului de capitulare necondiționată a Germaniei naziste s-a încheiat, în
Europa, cel mai mare conflict din istorie, în care și-au pierdut viața peste 60 de milioane de
oameni, militari și civili. Pentru prima dată, pierderile civile sunt mai mari decât cele militare.
Urmările războiului, inclusiv schimbările geopolitice, culturale și economice, au fost fără
precedent. Cel de-Al Doilea Război Mondial a luat sfârșit odată cu capitularea Japoniei, în urma
bombardamentelor nucleare asupra orașelor Hiroshima și Nagasaki (6 și 9 august), armistițiul
fiind semnat la 2 septembrie, pe puntea cuirasatului Missouri.
67 ani de la declarația Schuman.
Şi aici ar fi… două zile diferite dedicate unităţii europene! De fapt, 5 mai (1949) pentru
înfiinţarea Consiliului Europei (CE) şi 9 mai (1950) pentru Uniunea Europeană (UE).
Consiliul Europei a fost fondat la 5 mai 1949, și astfel, în 1964 a ales această dată pentru a
celebra propria înființare. În 1985, Comunitățile Europene (care mai târziu au devenit Uniunea
Europeană) au adoptat drapelul Europei folosit de Consiliul Europei până atunci, ca simbol
propriu al comunităților. Cu toate acestea, liderii comunităților au decis să stabilească Ziua
Europei la 9 mai 1950, în comemorarea Declarației Schuman. Prin această declarație, Robert
Schuman a propus unirea industriilor de oțel și cărbuni a Franței, Germaniei de Vest și a altor
state, ducând la crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului. Acest eveniment fiind
considerat un moment fundamental în istoria Europei. Parlamentul European a recunoscut oficial
ziua de 9 mai ca sărbătoare oficială în octombrie 2008 . S-au alăturat atunci Belgia, Germania,
Franţa, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos, formându-se Comunitatea Europeană, la care au
aderat apoi alte state, ajungându-se în total la 27! Românisa s-a alăturat UE în 2007.