Geografia (din grecescul γεωγραφία—geographia, însemnând „a descrie pământul”)[1] este știința

care studiază relieful, terenurile, trăsăturile, locuitorii și fenomenele Pământului.[2] O traducere

literală ar fi „să descrii sau să scrii despre Pământ”. Prima persoană care a folosit cuvântul
„geografie” a fost Eratosthenes (276—194 î.Hr.). Patru direcții tradiționale ale cercetării în domeniul
geografiei sunt analiza spațială a fenomenelor naturale și umane (geografia ca un studiu al
distribuției), studiul fizic (al locurilor și regiunilor), studiul relației dintre om și uscat și cercetarea în
domeniul științelor Pământului.[3] Cu toate acestea, geografia modernă este o disciplină
cuprinzătoare care încearcă să înțeleagă Pământul cu toate complexitățile sale naturale și artificiale
— nu doar unde sunt obiectele, dar și cum au fost create și cum vor fi. Ca „legătură dintre om și
științele fizice”, geografia este divizată în două mari ramuri, geografia umană și geografia fizică.[4]
[5]
Geografia umană se ocupă cu studiul oamenilor, comunităților, culturilor, economiei, precum și
studiul interacțiunilor oamenilor cu mediul.

Cuprins

 1Istoric
 2Introducere
 3Ramuri
o 3.1Geografie fizică
o 3.2Geografia matematică
o 3.3Geografie umană
 4Referințe
 5Bibliografie suplimentară
 6Legături externe
 7Vezi și

Istoric[modificare | modificare sursă]
Anaximandru din Milet (cca. 610 î.Hr. – cca. 545 î.Hr.), se pare că este menționat de către istoricii
greci ca fiind adevăratul fondator al geografiei. Se consideră că Anaximandru este inventatorul unui
instrument, cu care grecii puteau să măsoare latitudinea. De asemenea se crede că Anaximandru
este primul om care a prezis eclipsa de soare.
Tot grecii au fost cei care pentru prima oară au explorat geografia atât ca știință cât și ca artă, acest
lucru realizându-se prin intermediul cartografiei, filosofiei, literaturii sau chiar al matematicii. În
privința primei persoane care a afirmat că forma Pământului este sferică există semne de întrebare,
crezându-se că primul care a făcut-o ar fi Parmenides sau Pitagora. Primul om care a demonstrat
într-adevăr că Pământul este sferic a fost Anaxagoras, demonstrând acest lucru prin intermediul
fenomenului de eclipsă. Totuși el încă a continuat să creadă că Pământul este doar un disc plat, ca
mulți dintre contemporanii săi. Prima estimare a mărimii razei Pământului a fost făcută de către
filozoful grec Eratostene.
Primul sistem riguros de linii latitudinale și longitudinale a fost facută de catre Hipparchus. El a creat
un sistem sexazecimal derivat din matematica babiloniană. Paralelele și meridianele erau divizate în
360°, fiecare grad având distanța de 60′ (minute). Din secolul al treilea, metodele chinezești de
studiere și scriere a geografiei literare au devenit mult mai complexe decât cele europene mult mai
târziu scrise (de prin secolul 13). Geografii chinezi ca Liu An, Pei Xiu, Jia Dan, Shen Kuo, Fan
Chengda și Xu Xiake au scris pagini importante. Perioada evului mediu a fost de asemenea
importantă, cele mai însemnate dezvoltări și de mare impact făcându-se în secolele 16 și 17, atunci
când exploratori precum Cristofor Columb, Marco Polo și James Cook au descoperit multe teritorii
noi (Lumea Nouă). În secolele 18 și 19 geografia a fost recunoscută ca disciplina academică și a
devenit una dintre disciplinele de bază ale curicumurilor universităților. De asemenea în secolul 19
au apărut multe societăți geografice ca "Société de Géographie" în 1821, "The Royal Geographical
Society" în 1830, "Russian Geographical Society" în 1845, "American Geographical Society" în 1851
și "National Geographic Society" în 1888. Influența lui Immanuel Kant, Alexander von Humboldt,
Carl Ritter și Paul Vidal de la Blache poate fi vüzută ca un punct plecare al geografiei de la filozofie
la un subiect academic. Odată cu modernizarea tehnologiilor, geografia s-a dezvoltat, divizându-se
în mai multe categorii, încercând să înțeleagă și să cuprindă totalitatea fenomenelor întâlnite în
natură sau produse de activitatea omului.

Introducere[modificare | modificare sursă]
Geografia ca disciplină poate fi împărțită în două mari ramuri: geografia umană și geografia fizică.
Prima se concentrează asupra influenței omului asupra mediului și a spațiului în care locuiește. Cea
de a doua studiază mediul natural și cum clima, vegetația, solurile, apa și formele de relief există
sau/și sunt produse. Ca un rezultat al relațiilor dintre geografia fizică și geografia umană a rezultat o
a treia ramură a geografiei, care se numește geografia mediului. Geografia mediului combină
geografia fizică cu cea umană studiind interacțiunile dintre om și mediu.

Ramuri[modificare | modificare sursă]
Geografie fizică[modificare | modificare sursă]
Geografia fizică este o Știință a Pământului care se ocupă cu studiul Pământului și a mediului său
natural folosind metode fizice și biologice. Ea încearcă să
înțeleagă litosfera, hidrosfera, atmosfera, geosfera și flora și fauna pământului (biosfera).

 geomorfologie
 pedologie (studiul solurilor)
 hidrologie
 climatologie și meteorologie
 glaciologie
 biogeografie
 oceanografie
atmosferă -- arhipelag -- continent -- deșert -- insulă -- ocean -- mare -- fluviu -- râu -- pârâu -- ecolog
ie -- climat -- sol

Geografia matematică[modificare | modificare sursă]

Geografia matematică este o ramură a geografiei ce studiază reprezentare matematică a
suprafeței pământului și relația sa cu luna și soarele.

 Geografia astronomică
 Topografie
 Fotogrammetrie
 Cartografie
 Geomatica
 Orografie
 Geostatistică
 Geodezie
Geografie umană[modificare | modificare sursă]
Geografia umană este o ramură a geografiei ce studiază procesele ce au loc atunci când omul
interacționează cu mediul inconjurător. Ea studiază îndeosebi
aspectele umane, politice, culturale, sociale și economice.

 geografia populației
 geografia așezărilor umane
 geografia economică
 geografie politică
 geografie istorică
 geografie socială
 geografia culturală
 geografia turismului
 geografia timpului
Țări ale lumii -- țară -- oraș -- ecologie -- toponimie

Referințe[modificare | modificare sursă]
1. ^ Definiția cuvântului în DEX online
2. ^ „Geografie”. The American Heritage Dictionary of the English Language, ediția a patra. Houghton
Mifflin Company. Accesat în  9 martie 2009.
3. ^ Pattison, W.D. (1990).  „The Four Traditions of Geography”  (PDF). Journal of Geography.  89  (5): pp.
202–6.  doi:10.1080/00221349008979196. ISSN 0022-1341. Reprintarea a unui articol din 1964.
4. ^ http://web.clas.ufl.edu/users/morgans/lecture_2.prn.pdf
5. ^ 1(b). Elements of Geography

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

 Dicționar geografic universal, Anatol Eremia, Editura Litera, 2007